14.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/1

(1)

La 28 noiembrie 2013, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a impus o taxă antidumping provizorie la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză prin Regulamentul (UE) nr. 1205/2013 (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”) (2).

(2)

Procedura a fost deschisă la 28 februarie 2013, în urma unei plângeri depuse în numele unor producători reprezentând peste 25 % din producția totală de sticlă solară a Uniunii (3).

(3)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(5)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Observațiile prezentate oral și în scris de către părțile interesate au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate în consecință.

(6)

Ulterior, Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a decis să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie (denumită în continuare „comunicarea constatărilor definitive”). Părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea finală.

(7)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(8)

Un producător-exportator a susținut că numărul total de producători din Uniune nu a fost prezentat în mod clar în considerentele 7, 11 și 75 din regulamentul provizoriu. În acest sens, Comisia confirmă în prezentul regulament că au existat opt producători din Uniune care s-au făcut cunoscuți și care își desfășurau activitatea în cursul perioadei de anchetă. Cu excepția unui singur producător, identitatea tuturor celorlalți producători din Uniune a fost protejată. În răspunsul său la documentul general de comunicare, reclamantul a menționat trei producători din Uniune care și-au încetat activitatea (Guardian, AGC și Centrosolar Glass) și o a patra întreprindere care și-a redus în mod semnificativ producția (Saint Gobain).

(9)

În absența altor observații privind metoda de eșantionare a producătorilor-exportatori din RPC și a producătorilor din Uniune, se confirmă constatările provizorii de la considerentele 7-24 din regulamentul provizoriu.

(10)

După adoptarea regulamentului provizoriu, a fost efectuată o vizită de verificare la sediul unui al doilea utilizator cooperant, și anume, Viessmann Faulquemont SAS, Franța.

(11)

Un producător-exportator a susținut caracterul inadecvat al comunicării constărilor provizorii care i-a fost oferită, în special în ceea ce privește calculele privind marja de dumping, marja de subcotare a prețului și marja de prejudiciu. În lipsa unei comunicări adecvate, acesta a fost privat de drepturile sale fundamentale la apărare, garantate de Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (denumit în continuare „regulamentul de bază”), de Acordul antidumping al OMC, precum și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(12)

În ceea ce privește calculul marjei de dumping, producătorul-exportator a susținut că în comunicarea constărilor provizorii nu au fost furnizate detalii cu privire la valoarea ajustării aplicate costului acoperirii și costului procesului de producție prin turnare pe baie de metal topit (a se vedea considerentul 64 din regulamentul provizoriu) sau procentului costurilor de vânzare, al cheltuielilor generale și al cheltuielilor administrative suportate și al marjei de profit.

(13)

Afirmația a fost acceptată, iar Comisia a comunicat informații suplimentare. În cazul în care datele exacte nu au putut fi furnizate din motive de confidențialitate, au fost comunicate intervale de valori.

(14)

În urma comunicării constărilor definitive, producătorul-exportator a susținut că datele comunicate erau în continuare insuficiente și a afirmat, în special, că nu era clar dacă ajustarea aplicată în cazul costului acoperirii a ținut cont de costul acoperirii pe o singură față, a acoperirii pe ambele fețe sau de ambele.

(15)

Astfel cum se explică în considerentul 68 mai jos, nu au fost furnizate dovezi de către părțile interesate care să demonstreze că există o diferență semnificativă între costurile de producție ale sticlei solare acoperite pe o singură față și costurile de producție ale sticlei solare acoperite pe ambele fețe. Prin urmare, Comisia nu a făcut distincția între sticla solară acoperită pe o singură față și cea acoperită pe ambele fețe atunci când a calculat nivelul ajustării.

(16)

În ceea ce privește prejudiciul, același producător-exportator a reclamat faptul că în documentul specific de prezentare a constatărilor care i-a fost comunicat, prețurile de vânzare și prețurile indicative ale producătorilor din Uniune în legătură cu două dintre cele cinci tipuri de produse fuseseră însoțite de mențiunea „acces limitat” sau furnizate sub formă de interval din motive de confidențialitate.

(17)

Întreprinderea a afirmat, de asemenea, că în acest caz există un grad ridicat de confidențialitate deoarece se cunoaște doar numele unui singur producător din Uniune inclus în eșantion. Prin urmare, întreprinderea a considerat că, deși pentru anumite tipuri de produse informațiile se referă la date care provin numai de la unul sau de la doi producători din Uniune, nu este posibil sub nicio formă să se identifice întreprinderile respective și, prin urmare, să se ofere un avantaj concurențial semnificativ producătorului-exportator în raport cu oricare dintre concurenții săi din Uniune considerați individual sau colectiv.

(18)

În temeiul articolului 20 din regulamentul de bază, Comisia are într-adevăr obligația să comunice, ulterior instituirii măsurilor provizorii, detaliile care stau la baza faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora au fost instituite măsurile respective. Cu toate acestea, Comisia este obligată, de asemenea, în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază, să trateze drept confidențială orice informație de natură confidențială sau care este furnizată cu titlu confidențial.

(19)

În cazul de față, prețurile de vânzare și prețurile indicative reale ale producătorilor din Uniune pentru cele două tipuri de produse au fost fie eliminate, fie înlocuite cu intervale deoarece informațiile privind unul dintre tipurile de produse provin exclusiv de la unul sau doi producători din Uniune. De asemenea, este un fapt bine cunoscut în acest sector că tipul respectiv de produs nu mai este produs de niciun alt producător din Uniune. Prin urmare, Comisia consideră aceste informații ca fiind de natură confidențială deoarece divulgarea lor ar reprezenta un avantaj concurențial semnificativ pentru concurenți și/sau ar avea un efect negativ semnificativ asupra întreprinderii (întreprinderilor) care au furnizat informațiile. De asemenea, informațiile de același tip au fost eliminate pentru un al doilea tip de produs, pentru a evita ca cifrele pentru primul tip de produs să poată fi deduse din cifrele totale disponibile.

(20)

După comunicarea constatărilor definitive, întreprinderea a reiterat afirmația potrivit căreia nivelul de divulgare a calculelor marjei de prejudiciu a fost insuficient și inadecvat. Mai precis, aceasta a reclamat faptul că nu era clar modul în care a fost selectat cel de-al doilea tip de produs ale cărui cifre au fost eliminate. Comisia clarifică faptul că acest lucru s-a făcut în mod aleatoriu.

(21)

Ca o soluție la presupusa comunicare insuficientă, întreprinderea a propus o întâlnire între avocații săi și personalul Comisiei pentru a discuta în detaliu calculele marjei de dumping și ale marjei de prejudiciu fără a face copii ale documentelor confidențiale sau, în mod alternativ, aceasta a propus să i se acorde acces la o cameră de date la sediul Comisiei unde să se poată lua notițe.

(22)

Comisia nu a fost în măsură să dea curs solicitării. Pentru ca avocații întreprinderii să poată verifica respectivele calcule, era necesar să fie furnizate cifrele exacte pentru una sau două întreprinderi. Acest lucru nu a fost posibil, întrucât Comisia este obligată să păstreze confidențialitatea acestor date, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(23)

De asemenea, Comisia a menționat explicit în comunicarea constatărilor definitive că, în ceea ce privește aspectele legate de drepturile la apărare ale întreprinderii – cum ar fi accesul la dosar – aceasta se poate adresa consilierului-auditor în conformitate cu mandatul consilierului-auditor (4). Cu toate acestea, întreprinderea nu a solicitat o intervenție a consilierului-auditor în termenul pentru transmiterea de observații cu privire la comunicarea definitivă.

(24)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia respinge afirmațiile formulate cu privire la posibila încălcare a drepturilor procedurale ale producătorului-exportator în cauză.

(25)

Astfel cum se prevede în considerentul 26 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză este sticla solară, și anume, sticla sodocalcică plană temperată cu un conținut de fier mai mic de 300 ppm, un factor de transmisie a luminii solare mai mare de 88 % (măsurat conform AM1,5 300-2 500 nm), cu o rezistență la o temperatură de până la 250 °C (măsurată conform EN 12150), cu o rezistență la șocuri termice de Δ 150k (măsurată conform EN 12150) și o rezistență mecanică mai mare sau egală cu 90 N/mm2 (măsurată conform EN 1288-3) (denumit în continuare „produsul în cauză”, cunoscut sub denumirea de „sticlă solară”). Produsul în cauză se încadrează, în prezent, la codul NC ex 7007 19 80.

(26)

Un producător-exportator a susținut în urma comunicării constatărilor provizorii că, în mod contrar celor menționate la considerentul 32 din regulamentul provizoriu, sticla pentru horticultură care respectă caracteristicile tehnice ale sticlei solare, astfel cum este definită la considerentul 26 din regulamentul provizoriu, ar trebui să fie exclusă din definiția produsului. În primul rând, potrivit exportatorului, caracteristicile fizice ale sticlei pentru horticultură sunt destul de diferite de cele ale sticlei solare: (i) sticla pentru horticultură are dimensiuni diferite în funcție de cerințele clienților, în timp ce sticla solară are anumite dimensiuni fixe; (ii) sticla pentru horticultură poate fi acoperită pe ambele fețe, însă sticla solară pentru modulele fotovoltaice („module FV”) nu este acoperită pe ambele fețe. În al doilea rând, se susține că sticla pentru horticultură are o utilizare diferită: aceasta nu poate fi folosită pentru fabricarea modulelor fotovoltaice sau a colectoarelor solare.

(27)

Comisia respinge afirmația din următoarele motive. În primul rând, faptul că sticla solară folosită pentru fabricarea serelor are dimensiuni diferite față de sticla solară folosită pentru module fotovoltaice sau colectoare solare este irelevant deoarece cerințele privind dimensiunile pot varia atât pentru modulele fotovoltaice, cât și pentru sere. De asemenea, orice excludere a unui produs pe o astfel de bază poate conduce la o posibilă eludare a măsurilor antidumping. În al doilea rând, sticla pentru horticultură vândută pe piață nu este doar sticlă solară acoperită pe ambele fețe ci poate fi, de asemenea, sticlă neacoperită sau acoperită doar pe o singură față. În plus, astfel cum se explică în considerentul 68 de mai jos, sticla acoperită pe ambele fețe este folosită, de asemenea, atât pentru module fotovoltaice, cât și pentru colectoare solare. Prin urmare, această caracteristică fizică nu poate permite realizarea unei diferențieri între sticla solară folosită pentru sticla pentru horticultură și cea pentru oricare altă utilizare. În sfârșit, nu este exclus ca sticla solară destinată fabricării serelor să fie folosită pentru fabricarea de module fotovoltaice și/sau colectoare solare.

(28)

După comunicarea constatărilor, un importator a susținut că faptul că sticla solară care poate fi folosită, de asemenea, ca sticlă pentru mobilier nu este exclusă din definiția produsului generează o sarcină administrativă și întârzieri pentru întreprinderi. Acestea ar fi cauzate de faptul că întreprinderile trebuie să trimită rapoarte ale testărilor autorităților vamale din Uniune ori de câte ori autoritățile vamale doresc să știe dacă mărfurile importate fac sau nu obiectul măsurilor.

(29)

Comisia consideră că tipurile respective de sticlă nu ar trebui excluse din domeniul de aplicare al anchetei deoarece sticla solară poate fi folosită în horticultură și pentru mobilier. Pentru a asigura o protecție adecvată a industriei din Uniune împotriva efectelor prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, ar trebui evitate lacunele care pot permite eludarea. Efectul pozitiv al unei protecții adecvate depășește efectul negativ al sarcinii administrative suplimentare suportate eventual de importatorul în cauză.

(30)

Un alt producător-exportator a susținut faptul că sticla flotată ar trebui să fie exclusă din definiția produsului deoarece sticla pe care o produce acesta este utilizată pe piața construcțiilor și pe piața serelor. În plus, acesta a afirmat că sticla flotată nu este folosită pentru fabricarea de module fotovoltaice. Cu toate acestea, pe baza argumentelor prezentate de Comisie la considerentul 33 din regulamentul provizoriu, Comisia reiterează faptul că sticla flotată respectă în mod evident caracteristicile tehnice ale sticlei solare, astfel cum sunt prevăzute la considerentul 26 din regulamentul provizoriu. De asemenea, sticla flotată este produsă atât de către industria din Uniune, cât și de către producători-exportatori. Acest lucru este confirmat de informațiile accesibile publicului pe internet (5). Prin urmare, afirmația este respinsă.

(31)

În absența altor observații referitoare la produsul în cauză și la produsul similar, concluziile formulate în considerentele 26-33 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(32)

În urma comunicării constatărilor provizorii și, ulterior, după comunicarea constatărilor definitive, un producător-exportator a susținut că Comisia a comis o eroare atunci când i-a respins cererea de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Aceeași afirmație privind acordarea tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață fusese deja formulată în etapa provizorie și a fost respinsă de către Comisie la considerentele 43 și 47 din regulamentul provizoriu.

(33)

Producătorul-exportator a susținut că beneficiile de care s-a bucurat ca urmare a subvențiilor și a regimurilor fiscale preferențiale nu reprezintă un procent semnificativ din cifra sa de afaceri. În această privință, se reamintește faptul că s-a răspuns deja la acest argument, precum și la alte argumente, în scrisoarea trimisă de Comisie exportatorului la 13 septembrie 2013, în care Comisia a informat partea cu privire la decizia privind tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. S-a subliniat în special faptul că beneficiul absolut primit pe durata perioadei de anchetă este, prin natura lui, irelevant pentru evaluarea „importanței” denaturării. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(34)

Având în vedere cele de mai sus, se confirmă constatarea că toate cererile de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață ar trebui respinse, astfel cum este stabilit la considerentele 34-47 din regulamentul provizoriu.

(35)

În regulamentul provizoriu, Turcia a fost selectată ca fiind o țară analogă adecvată în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Un producător-exportator a susținut că Turcia nu este o țară analogă adecvată în scopul stabilirii valorii normale din cauza faptului că în Turcia nu există decât un singur producător de sticlă solară și nu există practic importuri de sticlă solară pe piața turcă. De asemenea, producătorul-exportator a susținut că marja de profit pe piața internă de sticlă solară din Turcia a fost deosebit de ridicată, ceea ce duce, prin urmare, la o creștere artificială a nivelului valorii normale. În plus, același producător-exportator a reamintit faptul că nu se aplică o tehnologie de acoperire în ceea ce privește sticla solară produsă în Turcia și că sticla solară originară din Turcia nu este produsă prin turnare pe baie de metal topit. În consecință, elemente-cheie necesare pentru stabilirea valorii normale nu au putut fi obținute de pe piața internă din Turcia a produsului similar. Prin urmare, producătorul-exportator a susținut că ar fi trebuit folosite prețurile din Uniune ca bază pentru stabilirea valorii normale.

(36)

În primul rând, Comisia reamintește faptul că în Turcia nu există bariere semnificative în calea comerțului cu privire la produsul similar. Prin urmare, nu se poate concluziona că piața sticlei solare din Turcia este închisă comerțului internațional. Dimpotrivă, piața este deschisă, iar prețul pe piața internă respectivă a produsului similar este stabilit în mod liber prin interacțiunea dintre cerere și ofertă.

(37)

În al doilea rând, în ceea ce privește afirmația referitoare la profiturile deosebit de ridicate pe piața internă din Turcia, Comisia subliniază că nu a observat o marjă de profit excesivă pe piața produsului similar din Turcia pe durata perioadei de anchetă comparativ cu marjele de profit realizate de producătorii din Uniune în cursul perioadei examinate.

(38)

În al treilea rând, lipsa anumitor tipuri de produse într-o țară terță nu o face inadecvată ca țară analogă. Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază stipulează că, în absența unor vânzări interne de anumite tipuri de produse, Comisia stabilește valoarea normală pe baza costului de producție din țara de origine, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și pentru profit. Repartizarea costurilor pentru acoperire și procesul de producție prin turnare pe baie de metal topit s-a bazat pe date verificate provenite de la industria din Uniune.

(39)

Având în vedere cele de mai sus, afirmația potrivit căreia Turcia nu este o țară analogă adecvată este respinsă.

(40)

De asemenea, Comisia nu poate accepta argumentul potrivit căruia valoarea normală ar fi trebuit stabilită pe baza prețurilor plătite efectiv în Uniune. În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia poate apela la prețurile din Uniune pentru a stabili valoarea normală numai dacă nu este posibilă stabilirea valorii respective pe baza datelor provenite dintr-o țară analogă adecvată. Întrucât s-a constatat existența unei țări analoge adecvate cu un grad suficient de cooperare din partea unui producător, Comisia a fost obligată să stabilească valoarea normală pe baza datelor din respectiva țară analogă și să nu utilizeze prețurile din Uniune (6).

(41)

Comisia confirmă selectarea Turciei ca țară analogă în sensul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(42)

Un producător-exportator a susținut că este greșită stabilirea de către Comisie a valorii normale doar pe baza vânzărilor profitabile din țara analogă și cu adăugarea unei marje de profit ipotetice la vânzările care nu erau profitabile.

(43)

Comisia confirmă faptul că, în vederea stabilirii valorii normale, astfel cum se explică la considerentele 61 și 62 din regulamentul provizoriu și astfel cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, a verificat ca cel puțin 80 % din vânzările tuturor tipurilor de produse similare de pe piața internă a Turciei să fie profitabile. Prin urmare, toate vânzările de pe piața internă a Turciei, profitabile sau nu, au fost luate în calcul pentru stabilirea valorii normale. Prin urmare, afirmația este nefondată și, în consecință, respinsă.

(44)

În absența altor observații privind stabilirea valorii normale, considerentele 58-64 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(45)

În absența oricăror observații privind prețurile de export, considerentul 65 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(46)

În urma comunicării constatărilor provizorii și, ulterior, în urma comunicării constatărilor definitive, un producător-exportator a susținut că prețul său de export a fost ajustat în mod eronat de către Comisie în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Acesta a susținut că producătorul și comerciantul afiliat constituie o singură entitate economică și că, prin urmare, o astfel de ajustare este exclusă. În orice caz, nivelul ajustării este prea ridicat deoarece Comisia s-a bazat pe marja efectivă care nu a fost stabilită conform principiului concurenței depline ci a reprezentat mai curând rezultatul unui acord privind prețurile de transfer. Comisia ar fi trebuit să opereze ajustarea, dacă aceasta se impunea, pe baza unei marje estimate între un producător și un importator neafiliat conform principiului concurenței depline.

(47)

Ancheta a arătat faptul că producătorul-exportator avea el însuși un departament pentru export complet funcțional care negocia condițiile și termenii de vânzare cu clienții din Uniune, plasa comenzi de producție, organiza și efectua transportul produsului final către clienții din Uniune, ocupându-se inclusiv de toate documentele de expediție, gestiona vămuirea la export și pregătea documentele pentru vânzare. Într-adevăr, nu a existat o dublare a sarcinilor legate de export între producătorul-exportator și comerciantul afiliat. Cu toate acestea, producătorul-exportator a emis facturi de vânzare către comerciant care, la rândul său, a emis o factură de vânzare către clientul din Uniune la prețul contractual. Comerciantul afiliat a colectat plata, a dedus o marjă și a plătit suma rămasă producătorului-exportator.

(48)

Prin urmare, Comisia constată că respectivul comerciant afiliat nu poate fi considerat un departament intern de vânzări chiar dacă s-ar considera că cele două întreprinderi formează o singură entitate economică și că o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) este complet justificată. În plus, dat fiind că ajustarea efectuată reflectă marja practicată efectiv între societățile afiliate, nu există niciun motiv ca să fie înlocuită cu o altă sumă teoretică. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(49)

Un producător-exportator a susținut că întreaga sa capacitate de producție este mult mai ridicată decât cea a industriei din Uniune și că, prin urmare, se bucură de un avantaj în termeni de costuri mai mici ale procesului de producție a produsului în cauză. În consecință, Comisia ar trebui să examineze presupusul avantaj legat de costurile de producție mai mici și să efectueze ajustarea necesară.

(50)

Comisia nu poate accepta afirmația. În primul rând, producătorul-exportator nu sugerează o dispoziție legală relevantă în temeiul căreia ar putea fi efectuată o astfel de ajustare. În al doilea rând, nu este demonstrat faptul că respectivele costuri mai mici datorate capacităților de producție mai mari ar afecta prețurile sau comparabilitatea prețurilor în sensul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Într-adevăr, chiar dacă s-ar putea demonstra o diferență de cost, nu este clar modul în care aceasta este reflectată în prețul final și dacă aceasta nu este compensată de o diferență privind alte costuri.

(51)

De asemenea, presupusul beneficiu invocat de către producătorul-exportator se referă la presupusele costuri de producție mai mici comparativ cu costurile suportate de către industria din Uniune. În acest sens, se reamintește faptul că producătorului-exportator nu i s-a acordat tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și că, prin urmare, costurile sale nu au fost verificate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit valoarea normală pe baza prețurilor și/sau a costurilor efective ale producătorului din țara analogă deoarece prețurile și costurile din țările care nu funcționează în condițiile unei economii de piață nu sunt rezultatul unor forțe de piață și, prin urmare, ele nu constituie ca atare un indicator fiabil pentru prețurile sau costurile de pe piață.

(52)

Un producător-exportator din RPC a afirmat că Comisia ar trebui să ajusteze prețul de export franco fabrică al unuia dintre concurenții săi prin deducerea unei taxe pentru servicii și a unei taxe de licență care, conform afirmațiilor sale, au fost plătite unei părți terțe.

(53)

Comisia respinge afirmația. În primul rând, producătorul-exportator nu sugerează o dispoziție relevantă din regulamentul de bază în temeiul căreia s-ar putea efectua o astfel de ajustare. În al doilea rând, chiar dacă această afirmație ar putea fi interpretată ca intrând sub incidența articolului 2 alineatul (10) litera (e) din regulamentul de bază, care prevede ajustări pentru costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare, dispoziția respectivă nu se referă la taxele pentru servicii sau la costurile legate de un acord de licență. Astfel de costuri constituie cheltuieli de funcționare care sunt suportate în mod normal de către un producător de bunuri care folosește o licență tehnologică obținută de la o parte terță indiferent dacă acestea sunt exportate sau vândute pe plan intern. Prin urmare, astfel de costuri ar trebui să fie reflectate în prețul final atât al vânzărilor la export, cât și al celor interne. Prin urmare, costurile respective nu pot afecta comparabilitatea dintre prețul de export și valoarea normală. În concluzie, o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) nu este justificată și, în consecință, afirmația este respinsă.

(54)

Astfel cum se prevede în considerentele 67 și 68 din regulamentul provizoriu, pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-au operat ajustări pentru a ține seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care influențează prețurile și comparabilitatea acestora.

(55)

Pe această bază, s-au operat ajustări pentru fiecare întreprindere în parte pentru costurile de transport, de navlu și de asigurare, costurile de manipulare, de încărcare și costurile auxiliare, taxele și comisioanele la export, în toate cazurile în care s-a demonstrat că respectivele costuri au un impact asupra comparabilității prețurilor. Cu toate acestea, ulterior instituirii măsurilor provizorii, Comisia a notat o omisiune materială în legătură cu ajustarea TVA. Aceasta a fost corectată în consecință în ceea ce privește calculele privind dumpingul reflectate în tabelul relevant de la considerentul 169 de mai jos.

(56)

Doi producători-exportatori au susținut că nu a fost efectuată corect comparația prețurilor între prețul de export și valoarea normală în ceea ce privește un tip de produs. Afirmația este examinată în considerentele 67-68 de mai jos.

(57)

În absența oricăror observații, se confirmă metodologia folosită pentru calcularea marjelor de dumping, astfel cum este stabilită în considerentele 69-73 din regulamentul provizoriu.

(58)

Un producător-exportator a afirmat că, în chestionarul privind măsurile antidumping, acesta a completat în mod eronat valori incorecte pentru cost, asigurare și navlu (denumite în continuare „valori CIF”) pentru o parte din vânzările sale la export ale produsului în cauză către UE. Valorile CIF raportate au fost prea mici, majorând astfel marja de dumping a întreprinderii, precum și marja sa de prejudiciu.

(59)

Comisia a examinat în detaliu afirmația. După ce a contraverificat și a controlat la fața locului prețurile CIF ale tranzacțiilor respective cu importatorul din UE, Comisia a putut confirma validitatea afirmației în cauză. Prin urmare, afirmația a fost acceptată.

(60)

Având în vedere ajustările efectuate în ceea ce privește valoarea normală și prețul de export și în absența altor observații, marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(61)

Nu au fost primite observații cu privire la definiția industriei din Uniune și a producției Uniunii. Prin urmare, Comisia confirmă considerentele 75-79 din regulamentul provizoriu.

(62)

În urma comunicării constatărilor provizorii, cifrele referitoare la volumul vânzărilor prezentate de către reclamant cu privire la producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost actualizate cu date furnizate de către producătorii din Uniune incluși în eșantion. Prin urmare, tabelul 1 a fost corectat (a se vedea mai jos). Corecția nu modifică sau invalidează tendința sau concluziile formulate pe baza datelor din regulamentul provizoriu. Prin urmare, în absența oricăror observații cu privire la consumul la nivelul Uniunii, se confirmă tendința în ceea ce privește consumul la nivelul Uniunii stabilită în considerentele 80-82 din regulamentul provizoriu.

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (1 000 m2)

(63)

Ca urmare a corecției aduse vânzărilor industriei din Uniune (a se vedea considerentul 62 de mai sus), cota de piață a importurilor din țara în cauză a trebuit corectată, de asemenea (a se vedea tabelul 2). Corecția nu modifică tendința sau concluziile formulate pe baza datelor din regulamentul provizoriu.

(64)

Prin urmare, Comisia confirmă considerentele 83-87 din regulamentul provizoriu.

Tabelul 2

Volumul importurilor (1 000 m2) și cota de piață

(65)

Considerentele 88-89 din regulamentul provizoriu stabilesc modul în care a fost determinată subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă. Prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs, practicate de către producătorii din Uniune incluși în eșantion și percepute de la clienții neafiliați pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate corespunzătoare pe tip de produs pentru importurile de la producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion. Importurile în cauză au fost importurile efectuate către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate prin majorare, pentru a ține cont de costurile de vămuire, taxe, costurile de manipulare și încărcare. Ajustările majorează prețul, în funcție de numărul de control al produsului, cu 7 % până la 15 %.

(66)

Comparația prețurilor a fost realizată pentru fiecare număr de tip de produs, pentru tranzacții la același nivel comercial, efectuându-se ajustări în mod adecvat conform precizărilor de la considerentul de mai sus, după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației, exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion în timpul perioadei de anchetă, a indicat o marjă medie ponderată de subcotare cuprinsă între 10,6 % și 26,7 % din prețurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion în raport cu importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(67)

Doi producători-exportatori au afirmat că respectiva comparație a prețurilor nu a fost realizată în mod corect în ceea ce privește un tip de produs. În special, s-a susținut faptul că sticla solară acoperită pe ambele fețe ar fi trebuit să fie comparată separat de sticla solară acoperită pe o singură față. S-a afirmat, de asemenea, că prețul și costurile sticlei solare acoperite pe ambele fețe sunt mult mai ridicate decât prețul și costurile sticlei solare acoperite pe o singură față. S-a afirmat în continuare că sticla solară acoperită pe ambele fețe are un coeficient de transmisie a luminii solare care „în mod normal” este cu mult mai ridicat decât cel al sticlei solare acoperite pe o singură față. În sfârșit, un exportator a afirmat că modulele fotovoltaice nu folosesc niciodată sticlă solară acoperită pe ambele fețe deoarece prețul acesteia este mult mai ridicat decât prețul sticlei solare acoperite pe o singură față însă coeficientul de transmisie a luminii solare al sticlei solare acoperite pe ambele fețe este egal cu cel al sticlei solare acoperite pe o singură față atunci când este folosită pentru fabricarea de module fotovoltaice. În schimb, conform afirmațiilor, în cazul aplicațiilor termice solare, transmisia mai ridicată realizată de sticla solară acoperită pe ambele fețe este importantă, dat fiind că, grație ei, aplicațiile termice solare pot fi mult mai eficiente.

(68)

Comisia respinge argumentele prezentate de către producătorii-exportatori din următoarele motive. În primul rând, în afara afirmațiilor cu caracter general, producătorul-exportator nu a furnizat nicio dovadă referitoare la faptul că există o diferență semnificativă privind costurile de producție între sticla solară acoperită pe ambele fețe și cea acoperită pe o singură față. Industria din Uniune a susținut contrariul și a afirmat că, în funcție de tehnologia de acoperire folosită, costurile de producție diferă, iar sticla acoperită pe ambele fețe nu este în mod necesar mai costisitoare decât cea acoperită pe o singură față și viceversa. În al doilea rând, este adevărat că sticla acoperită pe ambele fețe poate oferi o transmisie a luminii solare mai ridicată decât sticla acoperită pe o singură față (prima poate oferi o transmisie a luminii solare de maximum 98 %, în timp ce a doua prezintă o transmisie de până la 95 %) și, într-adevăr, această caracteristică tehnică este importantă doar în cazul aplicațiilor termice solare, fiind irelevantă pentru modulele fotovoltaice. Cu toate acestea, contrar celor afirmate de către producătorul-exportator, sticla solară acoperită pe ambele fețe este vândută, de asemenea, producătorilor de module fotovoltaice, care constituie chiar principala piață a acesteia. De fapt, în cursul perioadei de anchetă, vânzările industriei din Uniune de sticlă acoperită pe ambele fețe pentru colectoare solare au fost neglijabile (mai puțin de 1 % din totalul vânzărilor de sticlă acoperită pe ambele fețe; toate celelalte vânzări au fost destinate fabricării de module fotovoltaice).

(69)

În ceea ce privește costul ulterior importării, au fost primite două observații în urma comunicării constatărilor provizorii. În prima observație, reclamantul a susținut că ajustările costurilor pentru a ține seama de costurile de vămuire, taxe, costurile de manipulare și încărcare ar trebui să fie la un nivel mult mai redus, și anume, de 0,26 EUR/m2 pentru costurile de vămuire, manipulare și încărcare plus o taxă de 3 %, în locul nivelului actual de 0,40 EUR/m2 plus o taxă de 3 %.

(70)

A doua observație a provenit de la un producător-exportator care a susținut că nu au fost comunicate defalcări detaliate, în afară de suma totală de 0,40 EUR/m2 acoperind costurile de manipulare, taxele de vămuire și depozitarea temporară a produselor importate la punctul de import. De asemenea, acesta a susținut că nu au fost explicate criteriile aplicate pentru a stabili dacă o ajustare este sau nu rezonabilă.

(71)

Ajustările în cauză aplicate de către Comisie se bazează pe date verificate furnizate de importatorii de sticlă solară produsă în RPC și reflectă costurile medii ponderate efective suportate pentru importul produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă. Prin contrast, reclamantul a furnizat o declarație privind taxe standard regulate aplicate de către un agent de expediție independent pentru importuri din China în containere maritime standard. Declarația nu constituie o dovadă validă referitoare la taxele efective aplicate de agenții de expediție pentru importurile de produs în cauză în cursul perioadei de anchetă. În consecință, argumentul prezentat de către reclamant este respins.

(72)

În ceea ce privește afirmația producătorului-exportator, nu au putut fi furnizate defalcări suplimentare ale sumei de 0,40 EUR/m2 întrucât suma respectivă reprezintă o medie ponderată calculată pe baza numeroaselor facturi efective emise în cursul perioadei de anchetă pentru importuri de sticlă solară din China în diferite porturi din UE. Astfel, costurile ulterioare importului suportate în mod real variază în funcție de portul de intrare în UE, tipul de produs, utilizarea depozitării temporare la punctul de import etc.

(73)

De asemenea, ajustarea costurilor ulterioare importului operată de Comisie în regulamentul provizoriu este considerată rezonabilă deoarece se bazează pe facturi efective verificate ale importurilor de sticlă solară din China înregistrate de importatori independenți.

(74)

În absența altor observații privind metodologia utilizată pentru calcularea subcotării, se confirmă metoda de comparare a prețurilor explicată în considerentele 89 și 90 din regulamentul provizoriu.

(75)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 92 din regulamentul provizoriu, în scopul analizei prejudiciului, Comisia a făcut distincția între indicatori macroeconomici și indicatori microeconomici privind prejudiciul. Indicatorii macroeconomici pentru perioada examinată au fost analizați pe baza datelor furnizate de industria din Uniune cu privire la toți producătorii din Uniune care s-au făcut cunoscuți în cursul anchetei.

(76)

Un producător-exportator a susținut că analiza prejudiciului nu a fost efectuată de către Comisie în conformitate cu articolul 3 alineatele (2) și (5) din regulamentul de bază, întrucât aceasta a efectuat analiza prejudiciului pe baza a două seturi de date separate și presupus contradictorii, și anume, indicatori macroeconomici și indicatori microeconomici privind prejudiciul. Acesta susține, de asemenea, că presupusa incoerență a analizei bazate pe cele două seturi de date dă naștere la îndoieli serioase cu privire la caracterul adecvat, imparțialitatea și obiectivitatea imaginii de ansamblu privind prejudiciul.

(77)

În urma comunicării constatărilor definitive, întreprinderea în cauză și-a reiterat afirmația. De asemenea, ea a menționat o serie de anchete anterioare în care instituțiile Uniunii ar fi definit în mod incoerent diferite seturi de date, fie ca date macroeconomice, fie ca date microeconomice.

(78)

Comisia nu poate accepta afirmația. Este vorba despre o metodologie aplicabilă în cazurile de eșantionare pentru a analiza situația industriei din Uniune și pentru a lua în considerare nu doar tendințele indicate de eșantion, ci și de către industria din Uniune în ansamblu. Toți factorii prevăzuți la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază au fost luați în considerare în analiză. Concluzia formulată cu privire la prejudiciu se bazează, de asemenea, pe toți factorii respectivi. Prin urmare, analiza prejudiciului a fost efectuată în conformitate cu articolul 3 alineatele (2) și (5) din regulamentul de bază.

(79)

În absența altor observații, Comisia confirmă considerentele 90-94 din regulamentul provizoriu.

(80)

În ceea ce privește indicatorii macroeconomici analizați de către Comisie în considerentele 95-103 din regulamentul provizoriu, ca urmare a corecției operate în ceea ce privește vânzările industriei din Uniune (a se vedea considerentul 62 de mai sus), cota de piață a producătorilor din Uniune s-a modificat ușor (a se vedea tabelul 5). Cu toate acestea, corecția nu modifică tendința sau concluziile formulate pe baza datelor din regulamentul provizoriu. Prin urmare, Comisia confirmă considerentele 95-105 din regulamentul provizoriu.

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(81)

Ulterior comunicării constatărilor provizorii, costul unitar de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost actualizat. În consecință, tabelul 7 a fost ușor modificat (a se vedea mai jos). Corecția nu modifică sau invalidează tendința sau concluziile formulate pe baza datelor din regulamentul provizoriu. Prin urmare, în absența altor observații, Comisia confirmă considerentele 106-123 din regulamentul provizoriu.

Tabelul 7

Prețurile medii de vânzare în Uniune

(82)

În absența altor observații, Comisia confirmă concluzia formulată în considerentele 124-129 din regulamentul provizoriu conform căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(83)

În considerentele 131, 132 și 133 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că există o legătură cauzală între prejudiciul important suferit de industria din Uniune și importurile care au făcut obiectul unui dumping din RPC. Concluzia a fost contestată de mai multe părți interesate, care au susținut că nu există nicio coincidență rezonabilă și coerentă, în timp, între prejudiciu și creșterea importurilor din țara în cauză. Aceasta se datorează faptului că, în perioada 2009-2011, importurile din China au crescut semnificativ. Mai mult, prețul mediu al importurilor din China în 2011 a fost de 4,96 EUR/m2, o valoare apropiată de cea din 2012 (4,38 EUR/m2).

(84)

Aceleași părți au susținut că o concluzie conform căreia prejudiciul suferit de industria din Uniune ar trebui atribuit importurilor din China din 2012 este contrară constatărilor referitoare la faptul că importurile din China nu ar fi avut niciun impact negativ în anul precedent, în special în ceea ce privește marja de profit a industriei din Uniune, deși prețul mediu de import a fost similar.

(85)

De la începutul perioadei examinate până la sfârșitul perioadei de anchetă, importurile au crescut cu 596 %, cu o creștere de 321 % a cotei de piață a acestora. Prețurile de import au scăzut cu 27,2 % pe durata perioadei examinate.

(86)

Este adevărat că, în 2011, marja de profit a industriei din Uniune a fost doar ușor mai mică decât în 2010, în pofida creșterii deja accentuate a importurilor din RPC în 2011. Cu toate acestea, în cursul anului 2011, consumul de sticlă solară la nivelul Uniunii a crescut semnificativ, și anume, cu 20,4 % în perioada 2010-2011, în timp ce importurile din RPC au crescut cu peste 150 % în aceeași perioadă. În cursul perioadei de anchetă, în timp ce consumul a scăzut cu puțin peste 19 %, volumul importurilor din China a crescut în continuare cu peste 35 % comparativ cu 2011. Acest lucru indică, în mod clar, coincidența, în timp, între prejudiciul important suferit de industria din Uniune în cursul perioadei de anchetă și creșterea accentuată a importurilor din China care au făcut obiectul unui dumping. De asemenea, în mod logic, este necesară o perioadă de timp înainte ca unele dintre efectele negative ale creșterii importurilor care au făcut obiectul unui dumping să fie resimțite de către producătorii din Uniune (de exemplu, pierderea clienților, înregistrarea de pierderi, reducerea randamentului investițiilor și a fluxului de numerar etc.). Prin urmare, afirmația este respinsă.

(87)

Ulterior comunicării constatărilor definitive, aceleași părți au susținut că respectiva coincidență în timp între prejudiciul important suferit și importurile din China care au făcut obiectul unui dumping nu poate fi evaluată pe baza întregii perioade examinate din 2009 până la sfârșitul perioadei de anchetă fără a ține cont de tendințele intervenite și observate în această perioadă.

(88)

Comisia a analizat, de asemenea, tendințele care au intervenit pe parcursul perioadei examinate. Faptul că, într-adevăr, în 2011, industria din Uniune era încă profitabilă chiar dacă importurile din China crescuseră deja masiv în anul respectiv nu afectează concluzia conform căreia, în perioada de anchetă, a existat o coincidență în timp între prejudiciul suferit de industria din Uniune și importurile din China care au făcut obiectul unui dumping.

(89)

În perioada de anchetă, în timp ce consumul a scăzut cu puțin peste 19 %, producătorii-exportatori din China:

(90)

Pe baza analizei de mai sus, Comisia concluzionează că prezența importurilor care au făcut obiectul unui dumping și creșterea considerabilă a cotei de piață a acestora la prețuri care au subcotat constant prețurile industriei din Uniune au cauzat prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(91)

În absența altor observații referitoare la efectul importurilor care au făcut obiectul unui dumping, Comisia confirmă considerentele 131, 132 și 133 din regulamentul provizoriu.

(92)

Ca urmare a corecției operate cu privire la datele privind vânzările industriei din Uniune (a se vedea considerentul 62 de mai sus), cota de piață a importurilor din țări terțe s-a modificat ușor (a se vedea tabelul 11 de mai jos, corectat). Cu toate acestea, corecția nu modifică tendința sau concluziile formulate pe baza datelor din regulamentul provizoriu.

(93)

În absența altor observații, Comisia confirmă considerentele 134-137 din regulamentul provizoriu.

Tabelul 11

Importuri din țări terțe (1 000 m2)

(94)

O parte interesată a contestat constatările Comisiei de la considerentul 139 din regulamentul provizoriu conform cărora scăderea vânzărilor la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă se datorează cel mai probabil prețurilor foarte scăzute ale exporturilor din China către principalele destinații ale exporturilor industriei din Uniune (și anume, SUA, Canada). Partea respectivă a considerat că această concluzie este nejustificată deoarece exporturile din China au fost prezente, de asemenea, în 2011 și, prin urmare, nu există niciun motiv ca ele să fi avut un impact numai în 2012. Aceasta consideră, de asemenea, că motivul real al vânzărilor scăzute la export a fost faptul că industria din Uniune nu a fost competitivă, dat fiind că atunci când prețurile de pe piața globală au scăzut, industria din Uniune nu a putut rămâne competitivă. Prin urmare, partea respectivă a susținut că scăderea vânzărilor la export ale industriei din Uniune în cursul perioadei de anchetă a contribuit și mai mult la prejudiciul suferit.

(95)

Vânzările la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au constituit 20 % din totalul vânzărilor acestora, ca volum, în anul 2009 (în faza de demarare), 11 % pe parcursul anului 2010 și doar 14 % în anul de vârf 2011. În anul 2012 s-a înregistrat o scădere suplimentară până la 5 %.

(96)

Comisia respinge afirmațiile din următoarele motive. Având în vedere faptul că este una dintre cele mai mari piețe din lume, piața Uniunii, și nu piețele din țări terțe, a fost întotdeauna și este în continuare piața principală pentru industria din Uniune. De asemenea, faptul că sticla solară este relativ grea și fragilă are ca rezultat costuri suplimentare pentru transport pe anumite distanțe (din cauza riscului de spargere și de coroziune). Pe baza informațiilor de care dispune Comisia din răspunsurile la chestionar primite din partea producătorilor-exportatori incluși în eșantion, prețurile exporturilor din China către principalele destinații ale exporturilor industriei din Uniune au fost într-adevăr foarte mici și au scăzut și mai mult în cursul perioadei de anchetă în comparație cu 2011. Acest lucru indică faptul că performanța redusă la export a industriei din Uniune se datorează, în principal, exporturilor din China la prețuri din ce în ce mai mici, de asemenea, și pe piețele din țări terțe, astfel cum s-a confirmat în cursul anchetei.

(97)

Ulterior comunicării constatărilor definitive, aceeași parte a susținut că ancheta a vizat piața din Uniune și că nu a evaluat nicio presupusă practică tarifară neloială de pe piețele din țări terțe.

(98)

De asemenea, constatările instituțiilor UE, inclusiv în cazul în care s-ar presupune că au fost corecte, ar fi atribuit prejudiciul cauzat de alți factori importurilor care au făcut obiectul unui dumping în Uniune. Astfel, exporturile din China despre care se afirmă că au fost efectuate la prețuri reduse sau subvenționate către țări terțe nu au fost importurile care au făcut obiectul unui dumping în UE și, ca atare, au reprezentat un alt factor, ale cărui efecte prejudiciabile nu au putut fi atribuite importurilor care au făcut obiectul unui dumping.

(99)

Comisia respinge afirmația. Ea nu a investigat dacă prețurile importurilor din RPC către țări terțe au făcut obiectul unui dumping și/sau al unor subvenții. Comisia a stabilit, pe baza prețurilor de export către țări terțe care au fost transmise de către producătorii-exportatori incluși în eșantion, că prețurile respective au scăzut constant în ultimii ani.

(100)

În același context, Comisia a analizat scăderea prețurilor importurilor din RPC către țări terțe ca un factor separat și nu a atribuit-o importurilor care au făcut obiectul unui dumping în Uniune. Într-adevăr, acest fapt a fost utilizat doar ca o posibilă explicație a exporturilor reduse ale industriei din Uniune către principalele sale destinații din țări terțe în contextul în care piețele respective nu sunt și nu au fost niciodată piețele principale pentru industria din Uniune. Inclusiv în anii de vârf 2010 și 2011, peste 85 % din vânzările industriei din Uniune au fost efectuate pe piața din Uniune.

(101)

Prin urmare, se confirmă concluzia de la considerentul 140 din regulamentul provizoriu conform căreia performanța redusă la export a producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu poate rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(102)

O parte a susținut că prejudiciul suferit de industria din Uniune s-a datorat scăderii consumului la nivelul Uniunii. Se afirmă că acesta ar fi singurul factor care pare să fi scăzut pentru prima dată în 2012 și de care poate fi legat, în mod rezonabil, prejudiciul, având în vedere că importurile din China începuseră încă din 2011, la prețuri comparabile cu cele din 2012. Ulterior comunicării constatărilor definitive, partea respectivă și-a reiterat afirmația.

(103)

Într-adevăr, în 2012, consumul a scăzut în comparație cu anii precedenți. Cu toate acestea, analiza Comisiei vizează intervalul de la începutul perioadei examinate, din 2009, până la sfârșitul perioadei de anchetă, iar, în acest interval, consumul la nivelul Uniunii a crescut pe ansamblu cu 65 %. În perioada examinată, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut constant și considerabil, și anume, cu 25,7 % pe ansamblu, în timp ce cota de piață a importurilor din China a crescut cu 321 %. Creșterea importurilor din China a fost de 596 % în perioada examinată.

(104)

De asemenea, în cursul perioadei de anchetă, consumul la nivelul Uniunii se afla încă la un nivel comparabil cu cel din 2010, în timp ce, conform tabelului 10 din regulamentul provizoriu, 2010 a fost anul în care industria din Uniune a realizat un profit rezonabil. Prin urmare, scăderea consumului la nivelul Uniunii în cursul perioadei de anchetă nu poate, în sine, să fi generat pierderile suferite de industria din Uniune în perioada de anchetă. În plus, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 26,6 % în perioada 2010-2012, în timp ce, în aceeași perioadă, cota de piață a importurilor din China a crescut cu 318 %. În sfârșit, dacă se consideră că scăderea consumului în cursul perioadei de anchetă ar fi cauzat prejudiciul suferit de industria din Uniune, atunci scăderea ar fi trebuit să afecteze, de asemenea, importurile din China. Cu toate acestea, în mod clar, situația este diferită. Dimpotrivă, în cursul perioadei de anchetă, importurile din China au crescut semnificativ atât în ceea ce privește volumul, cât și cota de piață.

(105)

În consecință, Comisia respinge afirmația și confirmă concluziile formulate în considerentele 141 și 142 din regulamentul provizoriu.

(106)

În ceea ce privește capacitatea de producție a industriei din Uniune prezentată în tabelul 4 din regulamentul provizoriu, Comisia consideră că sporirea capacității a reflectat în mod clar tendința de creștere a consumului la nivelul Uniunii până în 2011.

(107)

De asemenea, Comisia a stabilit că principalul motiv al creșterii cu 12,5 % a capacității de producție între 2011 și sfârșitul perioadei de anchetă a fost reprezentat de intrarea pe piața sticlei solare a unei întreprinderi, în timp ce capacitatea de producție a tuturor celorlalte întreprinderi de pe piață a scăzut ușor în aceeași perioadă.

(108)

În consecință, Comisia consideră că, în ansamblu, tendința înregistrată privind evoluția capacității industriei din Uniune a reflectat evoluția consumului la nivelul Uniunii. Astfel, Comisia consideră că o capacitate de producție ridicată a industriei din Uniune, care era deja ridicată la începutul perioadei examinate și care a rămas ridicată în cursul perioadei de anchetă, nu poate rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(109)

Ulterior comunicării constatărilor definitive, mai multe părți au susținut că presupusa capacitate excedentară nu a fost inclusă de către Comisie printre cauzele importante ale prejudiciului. Pe durata perioadei examinate, creșterea capacității nu ar fi fost justificată de creșterea consumului, întrucât industria din Uniune s-a confruntat constant cu o discrepanță semnificativă între capacitatea de producție și consum care nu este, în opinia acestora, viabilă din punct de vedere economic. O parte a susținut, de asemenea, că intrarea pe piață a unei noi întreprinderi între 2011 și sfârșitul perioadei de anchetă a contribuit la prejudiciul suferit deoarece concurența internă a crescut.

(110)

De asemenea, s-a susținut că scăderea consumului din Uniune și creșterea capacității de producție, combinate cu o scădere a vânzărilor la export au avut drept rezultat o rată scăzută de utilizare a capacității. Rata scăzută de utilizare a cauzat costuri fixe ridicate care, în opinia părții, au avut un impact semnificativ asupra industriei sticlei solare din Uniune.

(111)

Comisia observă că nivelul capacității întregii industrii din Uniune a fost constant mai ridicat decât consumul total din Uniune pe întreaga durată a perioadei examinate. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat întreprinderile din Uniune incluse în eșantion să realizeze profit în cursul celor doi ani de dinaintea perioadei de anchetă, în timp ce acestea au suferit pierderi semnificative de 14,5 % numai în perioada de anchetă.

(112)

De asemenea, capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a crescut cu numai 4 % în perioada 2010-2011 și cu 2,6 % între 2011 și perioada de anchetă, ceea ce înseamnă o creștere totală modestă de 6,7 % între 2010 și perioada de anchetă.

(113)

Prin urmare, diferența dintre consum și capacitate a existat pe durata întregii perioade examinate și, chiar dacă a fost ușor mai ridicată în perioada de anchetă, aceasta nu poate explica pierderile uriașe suferite de întreprinderile incluse în eșantion în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, Comisia respinge afirmația potrivit căreia nivelul capacității industriei din Uniune nu este viabil din punct de vedere economic.

(114)

În ceea ce privește argumentul referitor la faptul că întreprinderea nou intrată pe piață în 2012 a contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune, Comisia observă că noua întreprindere, chiar dacă și-a instalat o capacitate ridicată de producție, a avut un volum de producție și de vânzări foarte limitat, de aproximativ 2 % din vânzările totale ale UE, în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, intrarea sa a avut un impact minor asupra performanței industriei din Uniune pe ansamblu, cu excepția faptului că a determinat creșterea semnificativă a datelor privind capacitatea și utilizarea capacității referitoare la industria din Uniune. Într-adevăr, fără datele referitoare la întreprinderea respectivă, capacitatea tuturor celorlalți producători din Uniune a scăzut, de fapt, în perioada 2011-2012.

(115)

În plus, ancheta nu a confirmat faptul că industria sticlei solare este afectată în mod semnificativ de costurile fixe. De fapt, costurile fixe medii ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion s-au situat între 25 % – 35 % din costurile totale de producție pe durata perioadei de anchetă. În anii anteriori 2010 și 2011, procentul costurilor fixe a fost ușor mai scăzut, dar a rămas în aceleași limite. Acest lucru indică, în mod clar, că respectiva capacitate ridicată din perioada de anchetă a avut, în mod evident, un impact asupra costului de producție, însă impactul acesteia nu a fost semnificativ și nu poate explica pierderile ridicate suferite în cursul perioadei de anchetă, în special în comparație cu profiturile realizate în anii anteriori. În plus, rata de utilizare a capacității a producătorilor din Uniune incluși în eșantion a scăzut comparativ cu anii anteriori, dar s-a situat în continuare la nivelul de 65 % în cursul perioadei de anchetă.

(116)

În sfârșit, în analiza efectuată, Comisia a ținut cont, de asemenea, de faptul că respectiva capacitate instalată poate fi adaptată pentru producția altor tipuri de sticlă, care nu intră în domeniul de aplicare al anchetei. Prin urmare, inclusiv din acest motiv, Comisia nu este de acord cu partea interesată cu privire la faptul că respectiva capacitate instalată ridicată nu este viabilă din punct de vedere economic.

(117)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia respinge afirmațiile prezentate de partea respectivă și reiterează faptul că evoluția consumului, a capacității și a utilizării capacității în cursul perioadei examinate, analizate atât separat, cât și cumulativ, nu este de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre prejudiciul important suferit de industria din Uniune și importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(118)

Două părți au afirmat că, pe lângă evoluția consumului produsului în cauză, prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat, de asemenea, de scăderea consumului de module solare și de pierderile suferite de acest sector la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012. S-a afirmat că impactul dificultăților financiare ale producătorilor de panouri solare asupra pieței de sticlă solară a început să fie resimțit la sfârșitul anului 2011 și în 2012, ca urmare a intervalului de timp între cele două evenimente.

(119)

Aceleași argumente au fost repetate de către una dintre părți ulterior comunicării constatărilor definitive.

(120)

În considerentul 143 din regulamentul provizoriu, Comisia a constatat într-adevăr că tendințele observate în sectorul modulelor solare au un impact important asupra consumului de sticlă solară, întrucât 80-85 % din vânzările de sticlă solară se realizează către producătorii de module solare (module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și module fotovoltaice cu strat subțire). Cu toate acestea, astfel cum se menționează în considerentele 143 și 144 din regulamentul provizoriu, consumul de module solare a crescut constant pe durata perioadei examinate, și anume, în perioada 2009-2012 și, chiar dacă nivelul consumului a scăzut în 2012, acesta a rămas cu 221 % mai mare decât în 2009 și cu 44 % mai mare decât în 2010 (7). De asemenea, s-a stabilit că reducerile tarifelor fixe (FIT) operate la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012 nu au rupt legătura de cauzalitate dintre importurile de module solare care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important constatat (8) întrucât cererea de module solare a rămas relativ ridicată în perioada 2009-2012.

(121)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că scăderea din 2012 a nivelului consumului de module solare nu poate fi considerată în sine drept un factor de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile de sticlă solară din RPC care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(122)

În mod similar, având în vedere că cererea de module solare a rămas relativ ridicată în perioada 2009-2012, iar cererea de sticlă solară a crescut cu 65 % în aceeași perioadă, impactul asupra consumului de sticlă solară al deteriorării situației financiare a producătorilor de module solare la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012 nu poate fi considerat în sine drept un factor de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile de sticlă solară din RPC care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(123)

În absența altor observații, se confirmă concluzia formulată la considerentul 144 din regulamentul provizoriu.

(124)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia confirmă constatările sale din considerentele 130-133 din regulamentul provizoriu conform cărora importurile produsului în cauză din țara în cauză au făcut obiectul unui dumping în cursul perioadei de anchetă și au subcotat vânzările industriei din Uniune. De asemenea, există o coincidență clară, în timp, între creșterea volumului importurilor care au făcut obiectul unui dumping și deteriorarea situației industriei din Uniune. Importurile care au făcut obiectul unui dumping au fost în concurență directă cu producția industriei din Uniune și, prin urmare, industria din Uniune a înregistrat pierderi în ceea ce privește profitabilitatea și cota de piață în perioada examinată. Alte cauze posibile ale prejudiciului au fost analizate mai sus și niciuna dintre acestea, analizate atât individual, cât și cumulativ, nu a fost considerată ca fiind de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile din RPC care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(125)

Nu au fost furnizate dovezi noi care să modifice concluzia respectivă și, în absența altor observații referitoare la concluzia privind legătura de cauzalitate, Comisia confirmă considerentele 145 și 146 din regulamentul provizoriu.

(126)

În absența oricăror observații referitoare la interesul industriei din Uniune, Comisia confirmă considerentele 148-151 din regulamentul provizoriu.

(127)

În absența oricăror observații referitoare la interesul importatorilor și al comercianților neafiliați, Comisia confirmă considerentele 152, 153, 154 din regulamentul provizoriu.

(128)

În absența oricăror observații referitoare la interesul furnizorilor de materii prime, Comisia confirmă considerentul 155 din regulamentul provizoriu.

(129)

Un utilizator s-a făcut cunoscut și a indicat faptul că măsurile antidumping nu îl vor afecta deoarece nu a folosit sticlă solară produsă în RPC și nici nu intenționează să folosească astfel de sticlă.

(130)

Un producător-exportator a afirmat că instituirea unei taxe antidumping la importul de sticlă solară din China poate fi într-o mică măsură în beneficiul industriei sticlei solare din Uniune, însă va prejudicia într-o mare măsură industria termică solară și de module fotovoltaice din Uniune deoarece aceasta va trebui să plătească mai mult pentru produsul în cauză. De asemenea, o astfel de măsură ar fi, fără îndoială, contrară obiectivului de protecție a mediului al Uniunii deoarece ar crește prețurile modulelor fotovoltaice și ale aplicațiilor termice solare și ar favoriza industria sticlei solare, considerate a fi o mare consumatoare de energie.

(131)

Astfel cum se prevede în considerentul 157 din regulamentul provizoriu, instituirea de taxe antidumping va avea doar un impact foarte limitat (mai mic de 1 %) asupra costurilor totale ale modulelor solare. Nu au fost primite dovezi care să pună sub semnul întrebării exactitatea acestei analize. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(132)

În absența altor observații primite cu privire la interesul Uniunii, Comisia confirmă considerentele 155-159 din regulamentul provizoriu.

(133)

În absența oricăror observații privind aspectele referitoare la concurență identificate în considerentele 160-163 din regulamentul provizoriu, Comisia confirmă considerentele respective.

(134)

Nu au fost primite observații care să modifice analiza interesului Uniunii, astfel cum este prevăzută în regulamentul provizoriu. Prin urmare, Comisia confirmă considerentul 164 din regulamentul provizoriu.

(135)

Mai multe părți interesate au contestat ținta de 8,3 % pentru marja de profit a industriei din Uniune, stabilit în considerentul 167 din regulamentul provizoriu, afirmând că această cifră este nerealistă și prea ridicată. Părțile au susținut că marja de profit de 8,3 % în 2010 a fost cea mai ridicată în perioada examinată deoarece anul 2010 a fost cel mai bun an pentru industria mondială de module fotovoltaice. Ele au afirmat, de asemenea, că este imposibil ca industria de sticlă solară din Uniune să obțină aceeași marjă de profit în 2012 în absența dumpingului, dat fiind că, în opinia lor, industria mondială a modulelor fotovoltaice, inclusiv industria modulelor fotovoltaice din Uniune, a intrat într-o recesiune accentuată în 2012.

(136)

Comisia respinge această afirmație. Comisia a utilizat ca profit-țintă profitul mediu realizat de producătorii din Uniune incluși în eșantion în 2010, când importurile produsului în cauză erau încă reduse și, prin urmare, nu au putut denatura condițiile normale de concurență. Prin urmare, marja de profit utilizată pentru a stabili nivelul de eliminare a prejudiciului corespunde unei perioade când industria din Uniune putea estima în mod rezonabil un profit în condiții normale de concurență, nefiind încă afectată de importurile care au făcut obiectul unui dumping (9).

(137)

În sfârșit, în ceea ce privește industria sticlei solare, anul de vârf al acesteia nu a fost 2010, astfel cum afirmă părțile, ci 2011, când s-a înregistrat cel mai mare consum la nivelul Uniunii și cel mai mare volum de vânzări al industriei din Uniune.

(138)

În urma comunicării constatărilor definitive, o parte și-a reiterat afirmația prin care contesta marja de profit utilizată ca profit-țintă. Ea a susținut că toți ceilalți factori care au afectat profitabilitatea în cursul perioadei de anchetă ar trebui să fie luați în considerare de către Comisie. Partea în cauză a afirmat că un profit-țintă rezonabil nu poate fi mai mare de 5 %.

(139)

Comisia respingea afirmația din următoarele motive. Profitul-țintă utilizat nu se bazează pe o estimare ci pe un profit real realizat de industria din Uniune anterior denaturării concurenței cauzate de importurile din China care au făcut obiectul unui dumping. Comisia consideră profitul respectiv ca fiind unul rezonabil și a ținut cont de faptul că situația de pe piață nu a fost în mod considerabil diferită comparativ cu perioada de anchetă, cu excepția impactului importurilor din China care au făcut obiectul unui dumping. Declarația părții în această privință, potrivit căreia consumul a fost mult mai ridicat în 2010 decât în 2012, este faptic incorectă. Astfel cum s-a indicat în secțiunea E.2.3 mai sus, consumul în 2010 s-a situat la un nivel similar celui din 2012. De asemenea, în 2010, industria din Uniune și-a dezvoltat capacitatea având în vedere creșterea considerabilă estimată a cererii, fapt care i-a afectat în mod negativ profitul din anul respectiv. În sfârșit, profitul-țintă propus de 5 % este arbitrar deoarece nu se bazează pe date sau calcule reale și, prin urmare, este respins.

(140)

Pe de altă parte, reclamantul a susținut că marja de profit este prea mică și că aceasta ar trebui să fie majorată de către Comisie la 15 % deoarece profiturile reclamanților pentru anul 2010 au fost mai mari de 10 %. S-a afirmat că marjele de profit mai mici care par să fi fost obținute de alți producători din UE incluși în eșantion în 2010 nu sunt reprezentative pentru profiturile care pot fi estimate în mod rezonabil în lipsa unor importuri comercializate în mod neloial. Cel mai probabil, există motive legate de aspecte sau politici de gestionare ale întreprinderilor respective, incluzând posibile politici de tarifare pe termen scurt, destinate obținerii de cote de piață, ceea ce ar explica de ce acestea au obținut doar o marjă mai mică în anul respectiv și de ce s-au numărat printre primele întreprinderi care au suferit prejudicii ca urmare a importurilor care au făcut obiectul unui dumping.

(141)

Comisia nu acceptă această afirmație. Astfel cum s-a explicat mai sus în prezenta secțiune, în opinia Comisiei, profitul mediu în 2010 pentru întreaga industrie din Uniune reflectă în mod corect profitul mediu în condiții normale de concurență. Concluzia nu este contrazisă de faptul că unii membri ai industriei din Uniune au luat decizii de gestionare care au condus la marje de profit mai mici sau mai mari decât cele ale altor membri din cadrul aceleiași industrii. Într-adevăr, existența unor astfel de diferențe este o caracteristică intrinsecă a comportamentului întreprinderilor într-o economie de piață.

(142)

În absența altor observații, Comisia confirmă metodologia descrisă în considerentele 166-169 din regulamentul provizoriu.

(143)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns în ceea ce privește dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituite măsuri antidumping definitive la importurile produsului în cauză, la nivelul marjelor de prejudiciu, în conformitate cu regula taxei celei mai mici. În cazul de față, nivelul taxei ar trebui să fie stabilit în consecință la nivelul marjelor de prejudiciu constatate.

(144)

În urma comunicării constatărilor provizorii, reclamantul a afirmat că taxele provizorii ad valorem nu au fost eficiente. Prin urmare, acesta a solicitat Comisiei să impună măsuri definitive sub forma unui preț minim la import („PMI”). Reclamantul a susținut că un astfel de preț minim la import ar eficientiza măsurile, în special dacă ar fi impuse două prețuri minime la import, unul pentru sticla solară acoperită și unul pentru sticla solară neacoperită. Motivele prezentate de către reclamant au fost următoarele.

(145)

În primul rând, reclamantul a afirmat că, ulterior perioadei de anchetă, producătorii-exportatori au vândut sticlă acoperită pe piața UE la prețul cu care vânduseră sticla solară neacoperită în timpul perioadei de anchetă. Acesta a susținut, de asemenea, că sticla acoperită are costuri de producție mai ridicate decât sticla neacoperită și că, în mod normal, aceasta este vândută la prețuri care sunt cu 20 % până la 25 % mai mari decât cele ale sticlei neacoperite.

(146)

În al doilea rând, reclamantul a afirmat că, după perioada de anchetă, cererea la nivelul Uniunii a trecut de la sticla solară neacoperită la cea acoperită. Utilizatorii au achiziționat într-o proporție din ce în ce mai mare sticlă solară acoperită în detrimentul sticlei solare neacoperite. Prin urmare, importurile din RPC în UE în a doua jumătate a anului 2013 au constat aproape în totalitate în sticlă solară acoperită, în timp ce, în timpul perioadei de anchetă, situația a fost inversă.

(147)

Într-adevăr, măsurile antidumping pot avea forme diferite. Comisia dispune de competențe extinse în alegerea formei măsurilor, însă obiectivul este de a elimina efectele dumpingului prejudiciabil.

(148)

Ancheta a confirmat că există o diferență semnificativă atât la nivelul costurilor, cât și la nivelul prețurilor între sticla solară neacoperită și cea acoperită datorită diferenței între caracteristicile tehnice ale celor două produse. Într-adevăr, sticla solară acoperită, care, în funcție de tehnologia folosită, poate fi acoperită pe ambele fețe sau pe o singură față, prezintă un factor de transmisie mai ridicat în comparație cu sticla solară neacoperită și ar putea avea proprietăți suplimentare de autocurățare, antimurdărire sau duritate. O sticlă solară neacoperită de calitate ridicată poate atinge o transmisie a luminii solare de până la 92 %. Acoperirea poate reduce reflexia cu aproximativ 3 % (pe fiecare față) și, prin urmare, poate crește transmisia sticlei solare acoperite pe o singură față la maximum 95 % și a sticlei solare acoperite pe ambele fețe la maximum 98 %.

(149)

În cursul perioadei de anchetă, 81 % din sticla solară importată din RPC și vândută în UE era neacoperită, în timp ce doar 19 % din aceasta era acoperită. Atât diferențele de preț, cât și cele de cost constatate între sticla solară neacoperită și cea acoperită în timpul perioadei de anchetă s-au situat în jur de 30 %.

(150)

Cu toate acestea, Comisia consideră că dovezile furnizate de reclamant pentru a justifica această afirmație nu au fost suficient de solide. De asemenea, Comisia nu deține dovezi sau date suficiente din alte surse care să-i permită să concluzioneze că, de la momentul instituirii măsurilor antidumping provizorii, cererea a trecut de la sticla solară neacoperită la cea acoperită și că prețurile, în special pentru sticla acoperită, au scăzut semnificativ, astfel cum afirmă reclamantul.

(151)

În consecință, Comisia nu poate accepta afirmația și consideră adecvată instituirea unor taxe ad valorem în locul unor prețuri minime la import. Cu toate acestea, pentru a răspunde preocupărilor exprimate mai sus, vor fi create două coduri TARIC diferite (Tariful vamal integrat al Comunităților Europene), unul pentru sticla solară acoperită și altul pentru sticla solară neacoperită. Acestea vor permite Comisiei să monitorizeze îndeaproape evoluțiile pieței și să decidă în timp util dacă sunt necesare alte măsuri suplimentare.

(152)

De asemenea, Comisia reamintește că, în trecut, a folosit prețurile minime la import în circumstanțe specifice, în special, în următoarele situații:

(153)

În plus, prețurile minime la import au fost folosite, în principal, pentru produse omogene și nu pentru produse precum cel din cazul de față, care cuprinde o varietate de tipuri de produse.

(154)

Inclusiv din aceste motive, Comisia consideră că prețurile minime la import nu sunt adecvate în cazul de față.

(155)

În urma comunicării constatărilor definitive, reclamantul și-a reiterat solicitarea de instituire a unui preț minim la import și a formulat observații cu privire la considerentele 152-156 de mai sus, indicând următoarele.

(156)

În primul rând, în opinia sa, considerentele respective nu abordează considerațiile legate de eficacitatea formei măsurilor adoptate pentru a înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului și subvenționării care reprezintă, de asemenea, un motiv întemeiat de a utiliza prețul minim la import.

(157)

În al doilea rând, Comisia nu ar fi explicat de ce considerațiile respective sunt relevante în cazul de față și în ce măsură sunt mai importante decât interesul industriei din UE.

(158)

În al treilea rând, acesta a susținut că produsul în cauză este suficient de omogen pentru a permite aplicarea practică a unui preț minim la import, întrucât cele două tipuri principale de produs prezintă trăsături distinctive clare care permit o diferențiere adecvată a prețurilor și facilitează gestionarea și controlul, mai ales că aproape toate importurile constau în prezent în sticlă solară acoperită.

(159)

În ceea ce privește prima afirmație, este posibil, într-adevăr, ca cererea să se fi orientat către sticla solară acoperită în detrimentul celei neacoperite. Cu toate acestea, întrucât nu au fost furnizate dovezi suplimentare, Comisia nu poate concluziona că prețurile, în special cele ale sticlei solare acoperite, au scăzut semnificativ. Prin urmare, ea nu are motive să-și modifice concluzia anterioară, și anume, că taxele ad valorem sunt mai adecvate pentru a înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului și subvenționării.

(160)

Cu privire la cea de-a doua observație, scopul considerentelor în cauză a fost de a ilustra faptul că, în cazul de față, Comisia nu consideră adecvată instituirea unui preț minim la import, cu excepția cazului în care reclamantul ar aduce dovezi suplimentare în sprijinul afirmațiilor formulate. Întrucât el nu a făcut acest lucru, Comisia nu consideră necesară analizarea suplimentară a beneficiului unui preț minim la import pentru interesul industriei din UE.

(161)

În ceea ce privește cea de-a treia observație, reclamantul nu a contestat diferitele tipuri de produse definite de Comisie în anchetă și nu a demonstrat că nu ar exista o diferență de prețuri. Oferta de angajament prezentată de către producătorii-exportatori, care prevede diferite prețuri minime la import, indică, de asemenea, că diferențele sunt reale. Prin urmare, afirmația este respinsă. În orice caz, chiar dacă s-ar accepta de către Comisie faptul că produsul în cauză ar putea fi destul de omogen, ea consideră aspectul irelevant deoarece solicitarea unui preț minim la import este respinsă inclusiv din celelalte două motive prezentate mai sus. De asemenea, Comisia reamintește faptul că poate lua în considerare informații care se referă la perioada ulterioară anchetei numai în cazuri excepționale [a se vedea articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază]. Reclamanții nu au demonstrat că situația ar constitui o astfel de situație excepțională și nici faptul că alte soluții disponibile, cum ar fi monitorizarea prin intermediul creării unui cod TARIC suplimentar, nu ar fi suficiente.

(162)

În concluzie, Comisia respinge afirmațiile.

(163)

În urma comunicării constatărilor definitive, câțiva producători de module solare au solicitat, de asemenea, un preț minim la import. Principalele lor preocupări au fost:

(164)

Cu privire la primul argument, Comisia nu are niciun motiv să considere că producătorii din Uniune care și-au redus sau și-au încetat temporar activitatea nu își vor relua activitatea la capacitate maximă după ce importurile se vor realiza din nou la prețuri corecte. Astfel cum s-a arătat mai sus în considerentele 106-112, industria din Uniune dispune de o capacitate suficientă pentru a satisface întregul consum la nivelul Uniunii. Prin urmare, afirmația este respinsă. Comisia respinge, de asemenea, afirmația unui utilizator care susține că ar fi obligat să se bazeze doar pe unul sau pe doi producători din Uniune pentru aprovizionare. În realitate, producătorii-exportatori chinezi vor putea, în continuare, să aprovizioneze piața Uniunii. Măsurile antidumping, indiferent de forma lor, ar trebui să asigure faptul că importurile sunt realizate la prețurile corecte și nu sunt menite să elimine complet importurile din RPC.

(165)

Cu privire la cel de-al doilea argument, utilizatorii nu au furnizat nicio dovadă prin care să-și demonstreze afirmația. Dimpotrivă, Comisia a stabilit în considerentul 157 din regulamentul provizoriu că impactul măsurilor va fi mai mic de 1 % asupra costurilor totale ale modulelor solare produse de întreprinderile care au cooperat la anchetă. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(166)

În consecință, nu este necesară exprimarea unui punct de vedere cu privire la cel de-al treilea aspect formulat de către producătorii de module solare.

(167)

În paralel cu ancheta antidumping, a fost derulată, de asemenea, o anchetă antisubvenții. Având în vedere aplicarea regulii taxei celei mai mici și faptul că marjele de subvenții definitive sunt mai mici decât nivelul de eliminare a prejudiciului, Comisia ar trebui să instituie taxa compensatorie definitivă la nivelul marjelor de subvenție definitive stabilite și ulterior să instituie taxa antidumping definitivă până la nivelul relevant de eliminare a prejudiciului. Pe baza celor de mai sus, nivelurile la care taxele vor fi instituite sunt stabilite după cum urmează:

(168)

Nivelurile taxelor antidumping individuale pentru întreprinderi menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul întreprinderilor în cauză în cursul anchetei. Nivelurile taxelor respective (spre deosebire de taxa aplicabilă „tuturor celorlalte întreprinderi”la nivel național) se aplică în mod exclusiv importurilor produsului în cauză originar din țara în cauză și fabricat de întreprinderile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de oricare altă întreprindere care nu este în mod specific menționată în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate celor menționate în mod specific, nu ar trebui să beneficieze de nivelurile respective și ar trebui să fie supuse taxei aplicabile „tuturor celorlalte întreprinderi”. Datorită faptului că a existat un nivel ridicat de cooperare din partea producătorilor-exportatori (peste 80 %, a se vedea considerentul 15 din regulamentul provizoriu), nivelul taxei respective se bazează pe marja individuală de prejudiciu cea mai ridicată stabilită pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion. Taxa aplicabilă „altor întreprinderi cooperante” se bazează pe media ponderată a exportatorilor incluși în eșantion și se aplică tuturor întreprinderilor cooperante care nu au fost incluse în eșantion (cu excepția întreprinderii Henan Yuhua, care face obiectul unei taxe individuale în urma cererii sale de examinare individuală, a se vedea considerentul 48 din regulamentul provizoriu).

(169)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau în urma înființării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată Comisiei (12) împreună cu toate informațiile relevante, în special cu privire la orice modificare a activităților întreprinderii referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma schimbării denumirii sau a modificării respective privind entitățile de producție și de vânzare. Dacă este cazul, regulamentul poate fi modificat în consecință prin actualizarea listei întreprinderilor care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(170)

În urma comunicării constatărilor definitive, cei trei producători-exportatori incluși în eșantion și Henan Yuhua au oferit angajamente de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Aceștia prevăd diferite prețuri minime la import corespunzătoare unor grupuri diferite de tipuri de produse.

(171)

Comisia notează că prețurile minime la import propuse de toate întreprinderile sunt mult mai mici decât prețurile neprejudiciabile pe care aceasta le-a stabilit în cursul anchetei. Prin urmare, Comisia nu consideră că acestea sunt stabilite la nivelul de eliminare a prejudiciului, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(172)

Chiar dacă acestea ar fi fost stabilite la nivelul de eliminare a prejudiciului, întreprinderile incluse în eșantion propun o ajustare trimestrială numai a prețului pentru sticla solară acoperită, pe baza evoluției prețurilor de pe piața modulelor solare. Comisia nu poate accepta această metodă de indexare din următoarele motive.

(173)

În primul rând, prețurile tuturor tipurilor de produse ar trebui să fie ajustate în mod regulat, în caz contrar în scurt timp ar putea apărea o discrepanță creată artificial între nivelurile prețurilor sticlei solare acoperite și cele ale sticlei solare neacoperite. În al doilea rând, Comisia nu consideră adecvată ajustarea prețurilor sticlei solare pe baza prețurilor utilizatorilor finali (și anume, prețurile modulelor solare). Acest lucru ar putea conduce la o micșorare nejustificată a marjelor de profit ale industriei sticlei solare, în cazul în care prețurile modulelor solare ar scădea, de exemplu, ca urmare a scăderii prețurilor altor componente ale modulelor solare.

(174)

În general, Comisia consideră adecvată indexarea prețului minim la import în funcție de prețurile materiilor prime. Cu toate acestea, în cazul de față, nicio materie primă nu a fost identificată ca reprezentând un procent semnificativ din costurile totale de fabricație.

(175)

De asemenea, Comisia a stabilit că prețurile sticlei solare au fost în mod semnificativ instabile în cursul perioadei de anchetă în RPC și în Turcia.

(176)

În plus, există un risc ridicat de compensare încrucișată, întrucât unele dintre întreprinderile în cauză vând produsul în cauză, precum și alte produse, acelorași clienți. În sfârșit, prețurile minime la import propuse de către întreprinderile incluse în eșantion nu par să acopere toate tipurile de produse fabricate de către producătorii-exportatori respectivi. Acești factori fac impracticabilă și dificil de monitorizat punerea în aplicare eficace a angajamentelor.

(177)

Prin urmare, din motivele prezentate mai sus, Comisia respinge propunerile de angajamente.

(178)

Având în vedere marjele de dumping constatate și având în vedere nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie, instituită de regulamentul provizoriu. Sumele depuse care depășesc nivelurile combinate ale taxei antidumping definitive și ale taxelor compensatorii ar trebui returnate.

(179)

În cazul în care condițiile de piață se modifică semnificativ după instituirea măsurilor definitive, Comisia poate, din proprie inițiativă, să revizuiască forma măsurilor în scopul de a evalua dacă măsurile au rezultatele dorite privind eliminarea prejudiciului și dacă se justifică o modificare a formei măsurilor.

(180)

În scopul de a preveni o eventuală absorbție a măsurilor, Comisia intenționează să inițieze imediat o revizuire în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din regulamentul de bază și poate supune înregistrării importurile, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, în cazul în care i se furnizează dovezi privind un astfel de comportament. În conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea taxei instituite poate fi majorată pentru a atinge dublul valorii taxei instituite inițial.

(181)

Comisia se va baza, printre altele, pe informații privind supravegherea importurilor, furnizate de autoritățile vamale naționale, precum și pe informații furnizate de statele membre în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(182)

Comitetul stabilit prin articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază nu a prezentat un aviz,

—

nu a exportat în Uniune produsul descris la articolul 1 alineatul (1) pe parcursul perioadei de anchetă (1 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012);

—

nu este afiliat niciunui exportator sau producător din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament;

—

a exportat efectiv către Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă pe care se bazează măsurile sau și-a asumat o obligație contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă a produsului în cauză către Uniune,

14.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/23

(1)

La 27 aprilie 2013, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a anunțat deschiderea unei proceduri antisubvenție privind importurile de sticlă solară originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”) în Uniunea Europeană, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (2).

(2)

Procedura a fost deschisă de Comisie în urma unei plângeri depuse la 14 martie 2013 de către EU ProSun Glass (denumit în continuare „reclamantul”) în numele unor producători reprezentând mai mult de 25 % din producția totală de sticlă solară din Uniune. Plângerea conținea elemente de probă prima facie care dovedeau subvenționarea sticlei solare și prejudiciul important pe care l-a cauzat, elemente pe care Comisia le-a considerat suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(3)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 (denumit în continuare „regulamentul de bază”), înainte de deschiderea procedurii, Comisia a notificat guvernul Republicii Populare Chineze (denumit în continuare „guvernul chinez”) că i-a fost transmisă o plângere, documentată corespunzător, în care se susține că importurile subvenționate de sticlă solară originară din RPC provoacă un prejudiciu important industriei din Uniune. Comisia a invitat guvernul chinez la consultări cu scopul de a clarifica situația privind conținutul reclamației și de a ajunge la o soluție reciproc acceptată.

(4)

Guvernul chinez a acceptat invitația la consultări și acestea s-au desfășurat ulterior. Pe parcursul consultărilor, nu s-a putut ajunge la o soluție reciproc acceptată. Cu toate acestea, Comisia a luat act în mod corespunzător de observațiile prezentate de guvernul chinez în ceea ce privește măsurile enumerate în plângere. În urma consultărilor, guvernul chinez a transmis mai multe documente.

(5)

La 28 februarie 2013, Comisia a anunțat deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de sticlă solară originară din RPC, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3).

(6)

La 27 noiembrie 2013, Comisia a instituit o taxă vamală antidumping provizorie asupra importurilor de sticlă solară originară din RPC prin Regulamentul (UE) nr. 1205/2013 (4).

(7)

Analizele prejudiciului efectuate în cadrul prezentei anchete antisubvenție și al anchetei antidumping desfășurate în paralel se bazează pe aceeași definiție a industriei din Uniune, pe aceiași producători reprezentativi din Uniune și pe aceeași perioadă de anchetă și a dus la concluzii identice, cu excepția cazului în care se specifică altfel. Această metodă a fost considerată adecvată pentru raționalizarea analizei prejudiciului și pentru a obține corelarea rezultatelor celor două proceduri. Din acest motiv, orice observații în legătură cu prejudiciul prezentate în cadrul uneia dintre proceduri au fost luate în considerare pentru ambele proceduri.

(8)

Comisia i-a informat oficial cu privire la deschiderea anchetei pe reclamanți, pe alți producători cunoscuți din Uniune, pe producătorii-exportatori cunoscuți din RPC, precum și pe importatorii, furnizorii, distribuitorii, utilizatorii și asociațiile cunoscute a fi vizate, precum și autoritățile din RPC. Avizul de deschidere a invitat toate părțile vizate de anchetă să contacteze Comisia și să se facă cunoscute.

(9)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere a procedurii.

(10)

Reclamanții, producătorii-exportatori din RPC, importatorii și autoritățile din RPC și-au făcut cunoscute punctele de vedere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(11)

Comisia a anunțat în avizul de deschidere că ar putea limita ancheta la un număr rezonabil de producători-exportatori din RPC, de importatori și producători independenți din Uniune, care vor fi anchetați prin selectarea unui eșantion, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(12)

Comisia a selectat un eșantion de cinci societăți dintre cei opt producători care s-au făcut cunoscuți pe baza celui mai mare volum reprezentativ al vânzărilor produsului similar în cursul perioadei de anchetă (PA).

(13)

În urma vizitelor de verificare desfășurate, Comisia a decis să elimine una dintre cele cinci societăți incluse în eșantion, întrucât aceasta nu a fost considerată reprezentativă pentru industria din Uniune, fiind singurul dintre cei opt producători respondenți care se găsea în faza de pornire a activității. Prin urmare, Comisia a apreciat că există riscul ca în cazul includerii societății respective, indicatorii de prejudiciu, în special rentabilitatea, să nu poată oferi o reprezentare echitabilă a situației industriei din Uniune.

(14)

Prin urmare, eșantionul final a constat în patru producători din Uniune. Producția lor a reprezentat 79 % din vânzările industriei din Uniune pe piața Uniunii, în cursul PA. Eșantionul a fost, în consecință, considerat reprezentativ pentru industria din Uniune.

(15)

Trei producători din Uniune au solicitat, în temeiul articolului 29 din regulamentul de bază, ca identitatea lor să rămână confidențială. Aceștia au susținut că divulgarea identității lor ar putea crea efecte adverse semnificative pentru activitățile lor comerciale. Comisia a analizat motivele prezentate și le-a acceptat cererea. Având în vedere numărul limitat de producători din Uniune, nici alte denumiri nu au fost făcute publice în documentul de notificare generală, deoarece acest lucru ar permite identificarea societăților care și-au păstrat anonimatul.

(16)

Totuși, identitatea societății Interfloat Corporation/GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH („GMB/IF”) este deja cunoscută în mod public, deoarece aceasta a declarat că este una dintre societățile care sprijină plângerea. Prin urmare, această societate a fost nominalizată în documentul de notificare generală.

(17)

De asemenea, în versiunea neconfidențială a observațiilor privind notificarea, reclamantul nominaliza trei producători din Uniune care și-au încetat activitatea (Guardian, AGC și Centrosolar Glass), precum și o a patra societate care și-a redus în mod semnificativ producția (Saint Gobain).

(18)

Avizul de deschidere a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din RPC să se facă cunoscuți și să furnizeze Comisiei informațiile specificate în avizul de deschidere, într-un anumit termen.

(19)

Nouă producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Societățile care au cooperat acoperă aproape 100 % din exporturile de sticlă solară către Uniune declarate în 2012.

(20)

În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de patru producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi ale produsului în cauză care poate fi investigat în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. Eșantionul selectat a reprezentat 76 % din volumul total al exporturilor de produs în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(21)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la eșantionul selectat și le-a invitat să prezinte observații. Nu s-au primit observații.

(22)

Niciun producător-exportator din RPC nu a solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(23)

Patru importatori neafiliați au furnizat răspunsuri la formularul de eșantionare anexat la avizul de deschidere, în timp ce doi importatori și doisprezece utilizatori nu au răspuns la chestionar. Având în vedere numărul scăzut de importatori care au cooperat, nu a fost necesară eșantionarea.

(24)

Au fost trimise chestionare guvernului chinez și producătorilor-exportatori incluși în eșantion, producătorilor din Uniune incluși în eșantion, tuturor importatorilor care s-au făcut cunoscuți și tuturor utilizatorilor care s-au făcut cunoscuți. Guvernului chinez i-a fost trimisă, de asemenea, o anexă la chestionarul transmis și i s-a solicitat să o prezinte băncilor comerciale de stat (state-owned commercial banks – SOCB) din RPC care au împrumutat fonduri societăților incluse în eșantion în cursul perioadei de anchetă. Guvernul chinez a declarat că a transmis anexa băncilor respective, dar că nu a primit niciun răspuns.

(25)

Au trimis răspuns la chestionar cei patru producători-exportatori chinezi incluși în eșantion, toți producătorii din Uniune incluși în eșantion, doi importatori neafiliați din Uniune și 12 utilizatori.

(26)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile furnizate de părțile interesate pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea definitivă a subvenționării, a prejudiciului rezultat și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare au fost efectuate după cum urmează:

(27)

Toate părțile interesate au primit un document de notificare care conține faptele și considerentele esențiale pe baza cărora Comisia a propus instituirea taxelor compensatorii pentru sticla solară originară din Republica Populară Chineză. Toate părțile au fost informate referitoare la termenul în care pot să prezinte observații cu privire la document.

(28)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(29)

Guvernul chinez a afirmat că documentul de notificare nu respectă standardele prevăzute la articolele 22.3 și 22.5 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (ASMC), deoarece nu au putut fi stabilite în mod suficient de detaliat constatările și concluziile autorității de anchetă. Autoritățile chineze nu au furnizat niciun exemplu concret care să susțină această presupusă disfuncționalitate. Reanalizând documentul cu atenție, Comisia consideră că el conține informații suficiente pentru a-i da guvernului chinez posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.

(30)

Anumite informații nu au putut fi prezentate în notificare, fiind informații comerciale confidențiale și au fost comunicate numai producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Acestora din urmă le-a fost trimisă o notificare confidențială și specifică, conținând calcule și informații referitoare la fiecare sistem și avantaj care a făcut obiectul unor măsuri compensatorii ale UE, și li s-a acordat un termen de 25 de zile pentru a prezenta observații.

(31)

Ancheta privind subvențiile și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2012 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada de la 1 ianuarie 2009 până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(32)

Produsul care face obiectul anchetei este sticla solară de tip „sticlă sodocalcică plană temperată”, cu un conținut de fier mai mic de 300 ppm, un factor de transmisie a luminii solare mai mare de 88 % (măsurat conform AM 1,5 300-2 500 nm), o rezistență la căldură până la 250 °C (măsurată în conformitate cu EN 12150), o rezistență la șocurile termice de Δ 150 K (măsurată în conformitate cu EN 12150) și având o rezistență mecanică de cel puțin 90 N/mm2 (măsurată în conformitate cu standardul EN 1288-3) (numită în continuare „produsul în cauză” și cunoscută sub denumirea de „sticlă solară”). Produsul în cauză se încadrează, în prezent, la codul NC ex 7007 19 80.

(33)

Ancheta a arătat că produsul în cauză, produsul fabricat și vândut pe piața internă a RPC și produsul fabricat și vândut pe piața Uniunii de către industria din Uniune au caracteristici de bază fizice, chimice și tehnice similare și sunt destinate unor utilizări similare. Prin urmare, aceste produse sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(34)

Un importator neafiliat a solicitat excluderea din sfera anchetei a sticlei pentru horticultură folosită pentru construirea serelor, susținând că, pentru sere se folosește sticlă de dimensiuni foarte diferite, în timp ce sticla solară se produce numai la anumite dimensiuni standard. Importatorul a transmis, de asemenea, un certificat din care reiese că o parte din importurile sale au ca obiect sticla cu conținut de fier mai mare de 300 ppm. Ca urmare, aceste importuri nu se încadrează în definiția produsului. În ceea ce privește restul importurilor sale, Comisia consideră că, în pofida diferenței de dimensiuni, foile de sticlă respective pot fi utilizate și ca sticlă solară. De exemplu, în scopul eludării taxei vamale, importatorii ar putea comanda foi de sticlă mai mari decât cele de care au nevoie, pe care apoi să le taie în interiorul Uniunii. Prin urmare, sticla pentru horticultură cu conținut de fier mai mic de 300 ppm face parte din produsul în cauză.

(35)

Un alt importator independent a susținut că sticla pentru mobilier pe care o importă (utilizată pentru rafturi de sticlă, panouri, blaturi pentru mese, panouri de uși glisante, alte plăci și blaturi etc.) are caracteristici tehnice identice sau foarte asemănătoare celor ale sticlei solare, dar a solicitat excluderea acesteia din sfera anchetei, deoarece are o utilizare finală diferită.

(36)

Cu toate acestea, pe baza probelor prezentate, se pare că cea mai mare parte a sticlei importate de acest importator nu are toate caracteristicile tehnice ale sticlei solare descrise mai sus. În special, șase tipuri de sticlă importată au un conținut de fier cu mult mai mare decât 300 ppm, în timp ce un singur tip de sticlă importată are un conținut de fier mai mic de 300 ppm, însă factorul de transmisie a luminii solare este semnificativ mai mic decât minimul de 88 % necesar pentru a fi definită ca sticlă solară.

(37)

Chiar dacă aceste tipuri de sticlă nu îndeplinesc una dintre caracteristicile tehnice ale sticlei solare descrise mai sus, importatorul a afirmat că acestea sunt conforme cu clasificarea inițială a sticlei solare, și anume „sticlă sodocalcică plană temperată”. Cu toate acestea, Comisia consideră că în sfera anchetei se încadrează numai acele tipuri de sticlă care îndeplinesc toate caracteristicile tehnice ale sticlei solare. În consecință, toate tipurile de sticlă menționate mai sus și importate de către acest importator sunt în afara domeniului de aplicare al anchetei.

(38)

Din motive de certitudine juridică, ar trebui clarificat faptul că orice tip de sticlă pentru horticultură și pentru mobilier care îndeplinește caracteristicile tehnice prevăzute anterior la considerentul 32 se încadrează în definiția produsului în cauză, deoarece poate fi utilizat ca sticlă solară.

(39)

În urma notificării, același importator a susținut că neexcluderea din domeniul de aplicare al anchetei a sticlei solare care poate fi utilizată ca sticlă pentru mobilier cauzează întârzieri și sarcini administrative suplimentare pentru întreprinderi. Se pare că acest lucru se datorează faptului că societățile au obligația de a trimite rapoarte de încercare autorităților vamale din Uniune de fiecare dată când doresc să afle dacă bunurile importate fac obiectul măsurilor.

(40)

Comisia consideră că aceste tipuri de sticlă nu ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei, deoarece sticla solară poate avea utilizări horticole și pentru mobilier. Pentru a asigura protecția adecvată a industriei din Uniune împotriva efectelor prejudiciabile ale subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, trebuie evitate lacunele care pot permite eludarea normelor legale. Efectul pozitiv al protecției adecvate compensează efectul negativ al sarcinilor administrative suplimentare care probabil că revin importatorului respectiv.

(41)

Același importator a susținut, de asemenea, că sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) ar trebui exclusă din definiția produsului, deoarece are un proces de producție diferit de cel al sticlei turnate, care este percepută de către importator ca singurul tip de sticlă solară. Importatorul a declarat că sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) pentru produse de mobilier nu poate fi utilizată ca sticlă solară și, prin urmare, trebuie exclusă din sfera anchetei. Cu toate acestea, sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) nu poate fi exclusă din sfera anchetei, deoarece prezintă toate caracteristicile tehnice menționate anterior. Documentele confidențiale furnizate de părțile interesate în cursul anchetei au arătat că sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) poate fi utilizată ca sticlă solară și este fabricată atât de industria din Uniune, cât și de către exportatorii chinezi. Acest lucru este confirmat de informații disponibile public pe internet. (5) Prin urmare, sticla flotată (sticlă turnată pe baie de metal topit) rămâne în domeniul de aplicare al anchetei.

(42)

Reclamantul a afirmat că RPC își subvenționează industria producătoare de sticlă solară. Plângerea conține elemente de probă prima facie pentru mai multe practici de subvenționare incluse atât în legislație, cât și într-o serie de documente politice și de planificare care reprezintă baza pentru sprijinul acordat de stat acestui sector.

(43)

Comisia a examinat și a analizat documentele menționate în plângere, precum și documente suplimentare furnizate de guvernul chinez și de producătorii-exportatori incluși în eșantion în cursul anchetei, constatând că multe dintre acestea arată că industria sticlei solare din RPC beneficiază de tratament preferențial în multe domenii.

(44)

Guvernul chinez a inclus industria sticlei solare printre industriile „strategice” în cel de al 12-lea plan cincinal (6). Guvernul chinez a emis, de asemenea, un document politic specific, Cel de al 12-lea plan cincinal pentru industria fotovoltaică solară, care stabilește că sticla este un material auxiliar esențial pentru industria fotovoltaică, motiv pentru care este necesară producția în plan intern. Planul prevede că guvernul va sprijini dezvoltarea întreprinderilor din domeniu și inovarea tehnologică și va direcționa fonduri către această industrie.

(45)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat citarea de către Comisie a celui de al 12-lea plan cincinal în contextul sticlei solare. Această contestare a fost respinsă, deoarece planul menționează în mod explicit sticla solară în capitolul 9 coloana 6, referitor la „domeniile cheie de dezvoltare a producției”. Cel de al 12-lea plan cincinal stabilește clar prioritățile guvernului chinez pentru perioada respectivă și una dintre aceste priorități este fabricarea de sticlă solară.

(46)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea dată de Comisie „celui de al 12-lea plan cincinal pentru industria fotovoltaică solară”, declarând că aceasta nu susține concluziile Comisiei. Totuși, această contestare a fost respinsă, deoarece, în mod evident, contrazice informațiile primite de la alte departamente ale autorităților chineze. În timpul vizitei la guvernul chinez, autoritățile din Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației („MIIT”) au explicat că sticla solară este acoperită de acest plan, care se axează puternic pe îmbunătățirea calității, deoarece buna calitate a sticlei solare este vitală pentru promovarea industriei fotovoltaice.

(47)

Importanța inovării și a noilor materiale, în general, este menționată în cel de al 12-lea Program cincinal de inovare în domeniul tehnologiilor industriale  (7), care are ca scop aplicarea planului cincinal și, de asemenea, a Planului de dezvoltare științifică și tehnologică pe termen lung  (8). Accentul puternic pus pe inovarea tehnologică include dezvoltarea de noi materiale. În acest context, există și o trimitere specifică la sticla solară.

(48)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat concluziile Comisiei, afirmând că sticla solară nu a fost menționată în niciunul din aceste documente. Comisia ia act de faptul că aceste documente sunt destinate să ofere asistență specială întreprinderilor de înaltă tehnologie, așa cum s-a arătat la considerentele 401 și 402 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 (9) al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul privind panourile solare”), când guvernul chinez a prezentat aceleași argumente. Ambele documente pun în aplicare cel de al 12-lea plan cincinal și planul pentru sectorul fotovoltaic solar și acordă asistență întreprinderilor cu înaltă tehnologie și tehnologie nouă, categorie care include mulți producători de sticlă solară.

(49)

Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat privind promulgarea și punerea în aplicare a dispozițiilor provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale (care, împreună cu „Dispozițiile provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale” anexate, este denumită în continuare Decizia nr. 40) afirmă că guvernul chinez va sprijini în mod activ dezvoltarea noii industrii energetice și va accelera dezvoltarea energiei solare (10), trasează tuturor instituțiilor financiare sarcina de a oferi sprijin de tip credit numai proiectelor încurajate (categorie în care se încadrează proiectele fotovoltaice) și promite că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale privitoare la proiectele încurajate” (11).

(50)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea Comisiei atât a articolului 5, cât și a articolului 17 din Dispozițiile provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale. Guvernul chinez a afirmat că articolul 5 nu menționează sticla solară. Totuși, dat fiind faptul că acesta se referă la încurajarea utilizării energiei solare, care necesită sticlă solară, Comisia consideră că prin aceasta se include sticla solară în cadrul dispozițiilor temporare.

(51)

Guvernul chinez a contestat și interpretarea de către Comisie a articolului 17, care precizează că doar industriile încurajate ar trebui să primească sprijin prin creditare, dar în același timp dispune să se procedeze „în conformitate cu principiile creditării” și nu în mod preferențial.

(52)

În cursul inspectării societăților incluse în eșantion sau în timpul vizitei la guvernul chinez, nu s-au găsit dovezi că această dispoziție a fost respectată. Băncile în cauză nu au cooperat la anchetă pentru a permite ca această dispoziție să fie testată și verificată. De fapt, ancheta a arătat că anumite întreprinderi au avantaje ce decurg din politicile de împrumuturi în condiții preferențiale. Prin urmare, Comisia respinge afirmația guvernului chinez conform căreia împrumuturile acordate industriei producătoare de sticlă solară au fost acordate „în conformitate cu principiile creditării”. Ideea principală este că toate instituțiile financiare au obligația să acorde credite industriilor încurajate, care includ fabricarea de sticlă solară, și că ajutorul se acordă de facto în condiții preferențiale.

(53)

În 2011, Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă (denumită în continuare „CNDR”), a recomandat Consiliului de stat revizuirea programului din Decizia nr. 40. Consiliul de Stat a emis Decizia nr. 9 a Consiliului de Stat privind promulgarea și punerea în aplicare a catalogului liniilor directoare de adaptare a structurilor industriale (denumită în continuare „Decizia nr. 9”). Acest document „încurajează activ” guvernul chinez și agențiile publice „să îndrume dezvoltarea industriilor relevante, să optimizeze modernizarea structurii industriale”. Punctul 12.2 din Decizia nr. 9 menționează în mod explicit încurajarea producției de „sticlă flotată ultratransparentă pentru industria energiei solare”.

(54)

Planul național de dezvoltare a științei și tehnologiei pe termen mediu și lung (2006-2020), adoptat de guvernul chinez, promite să „pună pe primul loc politica financiară”, „să încurajeze instituțiile financiare să sprijine prin credite preferențiale principalele proiecte naționale de industrializare din domeniul științei și tehnologiei”, „să încurajeze instituțiile financiare să îmbunătățească și să consolideze serviciile financiare furnizate întreprinderilor de înaltă tehnologie” și să „pună în aplicare politici fiscale preferențiale pentru a promova dezvoltarea de întreprinderi de înaltă tehnologie”.

(55)

Producția de sticlă solară se încadrează în definiția întreprinderii de înaltă tehnologie, așa cum arată și numărul de producători cu statut de înaltă tehnologie și tehnologie nouă și este o industrie într-adevăr nouă, atât în China, cât și în Uniune. În acest context, Comisia ar dori să sublinieze faptul că una dintre societățile cuprinse în eșantion a primit un grant specific din partea Comisiei Naționale pentru Dezvoltare și Reformă („CNDR”), o recompensă pentru inovare în domeniul sticlei solare, ceea ce arată clar interesul guvernului chinez în acest sector de înaltă tehnologie.

(56)

Reclamantul a susținut că presupusele subvenții constau în sistemele enumerate în secțiunea C.2 de mai jos. În urma inspectării societăților comerciale incluse în eșantion în RPC și a unei vizite la guvernul chinez, Comisia a analizat aceste sisteme în cadrul cărora societățile din eșantion au primit un avantaj în perioada de anchetă.

(57)

În timpul inspectării societăților incluse în eșantion, analiza documentelor lor interne a scos la lumină subvenții din partea autorităților guvernamentale de la nivel provincial, orășenesc, regional sau districtual. Aceste subvenții nu au fost menționate în mod specific în plângere. Pe baza informațiilor puse la dispoziția Comisiei, nu este clar dacă acestea sunt subvenții ad-hoc sau provin din programele locale de subvenționare. În orice caz, dat fiind caracterul local al acestor sisteme, nu era de așteptat, în mod rezonabil, ca reclamanții să cunoască detaliile acestor subvenții și, prin urmare, în plângere nu există nicio mențiune directă referitoare la ele.

(58)

Comisia a propus consultări suplimentare cu guvernul chinez pe tema acestor alte subvenții, care sunt specifice unei întreprinderi sau unei localizări și a căror existență a fost constatată în registrele societăților comerciale incluse în eșantion în cursul vizitelor de verificare, fără a fi enumerate în plângere. Aceste consultări au fost propuse de Comisie pentru a asigura anchetei desfășurarea cuvenită. Guvernul chinez a declinat oferta, susținând că o astfel de cerere nu ar fi în conformitate cu Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („ASMC”).

(59)

Comisia consideră că aceste alte subvenții sunt strâns legate de tipurile de măsuri și practici menționate în plângere și în avizul de deschidere. Măsurile implică același tip de contribuție financiară și de avantaje în ceea ce privește produsul în cauză și, prin urmare, se încadrează în definiția „practicii sau practicilor de subvenționare care vor fi investigate” despre care articolul 22 alineatul (2) punctul (iii) din ASMC cere să fie specificate în avizul de deschidere. Sistemele menționate în avizul de deschidere nu sunt exhaustive, ceea ce determină formularea „subvențiile constau, printre altele, în…”, în secțiunea 3. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că aceste subvenții suplimentare intră în domeniul de aplicare al prezentei proceduri.

(60)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea Comisiei privitoare la ASMC și a afirmat că, în opinia sa, Comisia nu dispune de niciun temei juridic pentru a lua măsuri compensatorii împotriva unei subvenții specifice, legate de unul dintre producătorii din eșantion, chiar dacă aceasta este legată direct de practica de subvenționare identificată de către reclamanți. Comisia nu este de acord cu interpretarea guvernului chinez privitoare la acest aspect al ASMC. În cazul în care reclamanții au identificat o practică de subvenționare și, împreună cu exemple de sisteme naționale, beneficii locale se regăsesc în practica de subvenționare respectivă, Comisia consideră că are dreptul să instituie măsuri compensatorii cu privire la orice beneficii constatate. În special, acest lucru este valabil în cazul în care modul de funcționare, natura și efectele beneficiilor constatate sunt aceleași ca cele ale altor programe deja identificate în plângerea și în avizul de deschidere.

(61)

La 18 decembrie 2013, Comisia a informat guvernul chinez că va lua în considerare posibilitatea utilizării datelor disponibile în cazurile în care nu există cooperare între producători, din cauza lipsei unui răspuns din partea SOCB cărora guvernul chinez le-a trimis chestionarul care i-a fost furnizat.

(62)

Guvernul chinez a răspuns la data de 26 decembrie 2013 că nu este de acord cu utilizarea articolului 28 împotriva „băncilor presupuse a fi deținute de stat”, dar nu a contestat faptul că băncile nu au prezentat niciun răspuns la chestionar. Guvernul chinez nu a contestat nici faptul că aceste bănci sunt deținute de stat. Prin urmare, Comisia nu a avut altă opțiune decât să utilizeze cele mai bune date disponibile acolo unde era de presupus că vor exista informații furnizate de SOCB în cauză.

(63)

După notificare, guvernul chinez a contestat utilizarea articolului 28 pentru a înlocui informațiile solicitate în apendicele trimis către băncile comerciale deținute de stat (SOCB). Comisia nu contestă faptul că informațiile au fost furnizate de guvernul chinez în cadrul prezentei anchete, iar Comisia a analizat și le-a luat în considerare în cazul în care a fost necesar. Cu toate acestea, atunci când nici guvernul chinez, nici băncile comerciale deținute de stat și nici societățile nu pot furniza informații, de exemplu cu privire la bonitatea financiară, Comisia a trebuit să utilizeze „datele disponibile”, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(64)

În ceea ce privește celelalte subvenții care nu sunt menționate în avizul de deschidere prin trimitere la un anumit program, și care au fost constatate în cursul vizitelor de verificare la producătorii exportatori incluși în eșantion, Comisia a utilizat toate dovezile disponibile pentru a ajunge la concluziile sale. Aceste subvenții constatate au fost incluse în tipurile de măsuri și de practici descrise în avizul de deschidere, iar Comisia a oferit autorităților chineze consultări suplimentare cu privire la aceste subvenții, fără ca oferta să fie acceptată. Comisia consideră că aceste subvenții sunt strâns legate de tipurile de măsuri și de practici menționate în plângere și în avizul de deschidere.

(65)

După notificare, guvernul chinez a contestat concluziile Comisiei referitoare la subvențiile constatate în timpul inspectării societăților incluse în eșantion și la alte aspecte legate de sistemele de subvenții. Comisia ar dori să clarifice faptul că nu a pus în aplicare articolul 28 în aceste cazuri. Acolo unde cooperarea a fost satisfăcătoare, dar nu au putut fi furnizate informații - de exemplu, temeiul juridic precis pentru o subvenție cu caracter ocazional -, probele furnizate de societatea în cauză au fost utilizate pentru a decide dacă aceasta a fost sau nu o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii.

(66)

Guvernul chinez afirmă, de asemenea, că Comisia nu a furnizat în notificare suficiente informații privind cazurile în care a utilizat cele mai bune date disponibile în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază. Această afirmație se referă, de fapt, la utilizarea concluziilor anchetelor anterioare în care a fost examinată aceeași subvenție. În acest caz, Comisia a făcut trimitere la considerentele respective din regulamentul în cauză și a rezumat argumentele prezentate deja.

(67)

Guvernul chinez constată că notificarea nu descrie în detaliu vreuna dintre subvențiile ocazionale constatate la societățile incluse în eșantion. S-a procedat astfel în mod special pentru a proteja confidențialitatea informațiilor comerciale, furnizate Comisiei de societățile din eșantion și nu mai este posibil niciun alt rezumat neconfidențial. O notificare confidențială completă a fost prezentată fiecărui producător-exportator inclus în eșantion. În cazul în care producătorul-exportator inclus în eșantion a specificat temeiul juridic, acesta a fost menționat în notificarea care i-a fost transmisă. În orice caz, atunci când s-au propus consultări guvernului chinez cu privire la aceste subvenții, i s-a oferit acestuia și posibilitatea de a furniza informații suplimentare relevante, ceea ce nu s-a întâmplat.

(68)

Comisia a trimis chestionare guvernului chinez și producătorilor-exportatori incluși în eșantion, solicitând informații cu privire la sistemele următoare, despre care se presupune că sunt implicate în acordarea de subvenții pentru industria sticlei solare:

(69)

Comisia a trimis guvernului chinez o anexă spre a fi prezentată SOCB, băncilor publice de dezvoltare și instituțiilor financiare aflate în proprietate privată care au împrumutat bani societăților comerciale incluse în eșantion în perioada de anchetă. Guvernul chinez a informat Comisia că a făcut acest lucru, dar nu a primit răspuns. După cum s-a menționat mai sus, Comisia a prevenit în consecință guvernul chinez că, din cauza acestei lipse de cooperare, va aplica articolul 28 și va utiliza datele disponibile pentru a-și formula concluziile privind acest aspect.

(70)

În China, împrumuturile preferențiale se acordă în temeiul următoarelor dispoziții juridice: Legea RPC privind băncile comerciale (denumită în continuare „legea bancară”), Normele generale privind împrumuturile promulgate de Banca Populară a Chinei (denumită în continuare „BPC”) la 28 iunie 1996 și Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat, menționată mai sus.

(71)

Anchetele antisubvenție anterioare referitoare la RPC au ajuns la concluzia că sistemul bancar din China este dominat de bănci aflate în proprietatea statului sau de bănci în care statul are un interes majoritar. Ambele categorii sunt considerate „SOCB”. De asemenea, Comisia a constatat că SOCB exercită autoritate guvernamentală. Comisia nu a descoperit indicii că situația s-ar fi schimbat. Astfel cum s-a menționat în considerentul 161 din Regulamentul (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul privind panourile solare”), care reprezintă cea mai recentă anchetă pe această temă, primele cele mai mari cinci SOCB (Agricultural Bank, Bank of China, China Construction Bank, Bank of Communications și ICBC) reprezintă mai mult de 50 % din sectorul bancar în ceea ce privește valoarea bilanțului.

(72)

Utilizând datele disponibile, inclusiv constatările din regulamentul privind panourile solare, concluzia este că SOCB sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază, după cum a fost prevăzut în detaliu în considerentele 158-168 din regulamentul privind panourile solare.

(73)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat această concluzie, afirmând că Comisia nu a prezentat motivele pentru care a considerat că băncile chineze deținute de stat sunt organisme publice. Comisia respinge această afirmație, deoarece motivele pentru care băncile comerciale deținute de stat sunt organisme publice figurează în considerentele 158-168 din regulamentul privind panourile solare și guvernul chinez nu a furnizat nicio informație care să contrazică cele mai bune date disponibile. În rezumat:

(74)

Concluziile din aceste considerente sunt recente, fiind publicate la sfârșitul anului 2013 și au fost publicate cu deplina cunoștință a modificării din iulie 2013 a politicii privind pragurile ratei dobânzii din China.

(75)

Ca și în anchetele anterioare, Comisia a încercat să verifice rolul jucat de guvernul chinez și în special de banca centrală, denumită Banca Populară a Chinei (denumită în continuare „BPC”), pe piețele financiare și în sectorul bancar în ceea ce privește împrumuturile acordate industriei sticlei solare. Deși cooperarea cu guvernul chinez și cu BPC a fost, în general, satisfăcătoare, BPC nu a furnizat textul integral al „Circularei privind aspectele referitoare la ajustarea ratelor dobânzii pentru depozite și împrumuturi” [Yinfa (2004) 251], care stabilește praguri și plafoane ale ratei dobânzii pentru împrumuturi și depozite. Pentru împrumuturile acordate de bănci comerciale (atât în cazul SOCB, cât și al băncilor private) și împrumuturile acordate de bănci de dezvoltare publice, circulara stabilește numai pragul. Pentru împrumuturile preferențiale și împrumuturile pentru care guvernul chinez adoptă norme specifice, circulara prevede că ratele dobânzilor nu pot fluctua în sens crescător. Limita superioară exactă este stabilită în normele specifice aplicabile acestor împrumuturi.

(76)

În timpul vizitei la guvernul chinez, BPC a declarat că documentul nu poate fi furnizat deoarece nu a fost la dispoziția publicului pe site-ul său internet. Cu ajutorul unei căutări pe internet s-a găsit, totuși, o copie a circularei, precum și o traducere în limba engleză, într-un pachet de documente prezentate de guvernul chinez autorităților australiene, în urmă cu câțiva ani (13). În absența unui exemplar oficial obținut direct de la guvernul chinez, Comisia a considerat această versiune ca fiind un exemplar autentic și complet al circularei în cauză.

(77)

Circulara arată că BPC a influențat stabilirea ratei dobânzii la împrumuturi acordate în timpul PA de către SOCB din RPC. Guvernul chinez a explicat că, în iulie 2013, BPC a desființat atât pragurile, cât și plafoanele pentru dobânzile la împrumuturi. Informația a fost reținută, dar întrucât acest lucru s-a petrecut după încheierea perioadei de anchetă, nu sunt afectate concluziile expuse aici. În orice caz, pragul ratei dobânzii valabil în perioada de anchetă nu este singurul argument pentru care Comisia consideră SOCB ca fiind organisme publice. Concluziile din considerentele 158-168 din regulamentul privind panourile solare rămân aplicabile.

(78)

În urma notificării, guvernul chinez a formulat mai multe observații referitoare la „Circulara YINFA (2004) 251”, fără să ofere o explicație a motivului pentru care textul integral al acesteia nu i-a fost furnizat Comisiei și fără să confirme dacă textul prezentat autorităților australiene și găsit de Comisie era textul exact. După cum s-a constatat anterior, în ancheta privind panourile solare, circulara stabilește în mod clar instrucțiunile BPC către bănci în privința împrumuturilor. După cum s-a afirmat în anchetele anterioare, conținutul circularei este important pentru înțelegerea rolului jucat de BPC și de guvernul chinez în materie de bănci și împrumuturi.

(79)

Concluzia Comisiei rămâne cea exprimată anterior în regulamentul privind panourile solare, și anume că articolul 34 din Legea bancară impune băncilor din RPC să își desfășoare activitatea de împrumut în funcție de necesitățile economiei naționale. Necesitățile economiei naționale sunt stabilite în cel de al 12-lea plan cincinal.

(80)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat interpretarea dată de Comisie articolului 34 din Legea bancară, afirmând că „această teză este ambiguă și nu furnizează îndrumări explicite băncilor să acționeze într-un anumit mod. Niciun document nu descrie necesitățile economiei naționale, fie că este vorba de cel de al 12-lea plan cincinal, fie de orice alt regulament/altă decizie”.

(81)

Aceasta diferă de interpretarea dată de guvernul chinez articolului 34 din ancheta privind panourile solare, unde acesta l-a descris drept „neutru”. Comisia nu este de acord cu evaluarea guvernului chinez. Comisia consideră, iar guvernul chinez nu a demonstrat altfel, că politicile privind economia națională sunt prezentate în cel de al 12-lea plan cincinal și în planul special pentru sectorul fotovoltaic, și că instituțiile financiare sunt încurajate să acorde împrumuturi industriilor stimulate, precum sectorul sticlei solare.

(82)

Guvernul chinez a atras atenția Comisiei cu privire la alte articole din Legea bancară, și anume articolele 4, 5 și 7, care ar trebui să garanteze că creditele sunt acordate fără interferențe și după o evaluare de credit. Comisia recunoaște că aceste articole există, dar observă că guvernul chinez, băncile și societățile incluse în eșantion nu au fost în măsură să demonstreze că împrumuturile au fost făcute fără interferențe, având în vedere acordarea de împrumuturi preferențiale industriei sticlei solare - și cu evaluare de credit - deoarece, în pofida cerinței, nu au fost furnizate probe și nici nu s-au găsit acorduri de împrumut sau evaluări de risc, inclusiv rating de credit, în niciunul dintre împrumuturile furnizate oricărui producător-exportator inclus în eșantion.

(83)

În al doilea rând, băncile au obligația de a acorda sprijin prin creditare industriilor încurajate, în temeiul Deciziei nr. 40 și al Deciziei nr. 9, care au putere de lege. Guvernul chinez a confirmat în cursul inspecției desfășurate la Ministerul Comerțului că industria sticlei solare este o industrie încurajată. Acest lucru este în conformitate cu Catalogul de îndrumări pentru restructurare pe anul 2011, care a fost furnizat de guvernul chinez în răspunsul său la chestionar și unde sticla solară este clasificată printre categoriile încurajate.

(84)

Decizia nr. 40 prevede îndrumări pentru toate instituțiile financiare, sub formă de instrucțiuni obligatorii privind promovarea și sprijinirea industriilor încurajate, iar industria sticlei solare este o industrie încurajată.

(85)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat evaluarea Comisiei privind impactul Deciziei nr. 40 și al reglementărilor aferente, precum și al Deciziei nr. 9. Comisia reafirmă că în interpretarea sa privind atât Decizia nr. 40 cât și reglementările anexate, acestea stabilesc necesitățile economiei naționale. Ele prevăd o strategie pentru guvern și pentru sectorul financiar, și în special împrumuturi directe acordate de instituțiile financiare industriilor încurajate, cum ar fi sticla solară.

(86)

S-a solicitat guvernului chinez să clarifice statutul juridic al unei decizii a Consiliului de Stat, cum este Decizia nr. 40. Singurul răspuns primit a fost că aceasta este un regulament emis de Consiliul de Stat și nu face parte din legislația chineză. Cu toate acestea, guvernul chinez nu a furnizat nicio probă care să susțină acest argument. Poziția adoptată de guvernul chinez este în contradicție cu informațiile publice disponibile, care descriu Consiliul de Stat ca fiind cea mai înaltă autoritate administrativă, cu putere de elaborare a normelor administrative. Potrivit acestor surse, deciziile emise de Consiliul de Stat sunt norme obligatorii din punct de vedere juridic (14). Pe baza datelor disponibile, Comisia consideră, deci, că Decizia nr. 40 și deciziile de punere în aplicare anexate acesteia, cum ar fi Decizia nr. 9, sunt regulamente administrative și, prin urmare, fac parte din legislația chineză.

(87)

Prin urmare, Comisia confirmă analiza din considerentul 191 din regulamentul privind panourile solare, care conchide că Decizia nr. 40 și Decizia nr. 9 sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru alte organisme publice și pentru operatorii economici.

(88)

Comisia a analizat, de asemenea, în ce măsură băncile private din China primesc sarcina și/sau sunt îndrumate de guvernul chinez să acorde împrumuturi preferențiale producătorilor de sticlă solară, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(89)

Articolul 34 din Legea bancară se aplică și băncilor private din China. Guvernul chinez și părțile interesate nu au furnizat probe care să ateste că nu mai este aplicabilă concluzia privind situația juridică la care s-a ajuns în considerentul 174 din regulamentul privind panourile solare, și anume că guvernul chinez le trasează sarcini în același mod ca și băncilor de stat. Articolul 34 din Legea bancară prevede că băncile au sarcina „de a-și desfășura activitatea de acordare de împrumuturi în funcție de necesitățile economiei naționale și ale dezvoltării sociale și în spiritul politicilor industriale de stat” (15). În aceste circumstanțe, astfel cum este prevăzut în considerentul 188 din regulamentul privind panourile solare, strategia de acordare a împrumuturilor atât de SOCB, cât și de băncile private este decisă de către guvernul chinez.

(90)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat concluzia potrivit căreia el mandatează sau direcționează băncile private din RPC și a contestat în special importanța pe care Comisia o acordă articolului 34 din Legea bancară, precizând că „ceea ce constituie «nevoile economiei naționale» permite interpretări diferite și, în mod evident, diferă în funcție de persoana/organismul care examinează dispozițiile”.

(91)

Este de remarcat faptul că deși guvernul chinez nu este de acord cu interpretarea Comisiei, acesta nu a prezentat propria interpretare a legislației sale.

(92)

Cu toate acestea, este suficient pentru Comisie să facă trimitere la concluziile anchetelor precedente și la datele disponibile în acest caz pentru a-și reafirma concluzia că necesitățile economiei naționale sunt stabilite în planurile și regulamentele emise de RPC, iar articolul 34 prevede ca băncile să acorde împrumuturi în conformitate cu aceste clasificări ale economiei naționale, care includ încurajarea producției de sticlă solară.

(93)

Prin urmare, rămâne valabilă constatarea că guvernul chinez mandatează și direcționează băncile private pentru a credita industrii încurajate, în conformitate cu articolul 34 din Legea bancară.

(94)

Prin urmare, Comisia conchide că în cazul împrumuturilor acordate de SOCB din RPC, există o contribuție financiară destinată producătorilor de sticlă solară, sub forma unui transfer direct de fonduri de către guvern, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(95)

Aceleași dovezi arată, de asemenea, că SOCB (și băncile private) sunt mandatate sau dirijate de guvern, ceea ce înseamnă că există o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(96)

În ceea ce privește specificitatea, Comisia observă că guvernul chinez direcționează acordarea de împrumuturi preferențiale către un număr limitat de sectoare, iar industria sticlei solare, ca parte din industria fotovoltaică, este una dintre ele, astfel cum se prezintă în detaliu în considerentul 172 din regulamentul privind panourile solare. Guvernul chinez a inclus industria sticlei solare printre industriile „strategice” în cel de al 12-lea plan cincinal. Decizia nr. 40 prevede că guvernul chinez va sprijini în mod activ dezvoltarea de noi sectoare producătoare de energie și va accelera dezvoltarea energiei solare. Tuturor instituțiilor financiare li se trasează sarcina de a sprijini prin creditare numai proiectele încurajate, categorie în care intră proiectele legate de sticla solară. De asemenea, această decizie promite punerea în aplicare a „altor politici preferențiale în proiectele încurajate”.

(97)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat constatarea specificității și în special interpretarea de către Comisie a celui de al 12-lea plan cincinal, declarând că aceasta „nu are nicio valoare juridică, deoarece acesta nu este un document obligatoriu”. Comisia nu este de acord cu această afirmație și observă că guvernul chinez a formulat aceleași afirmații în cadrul anchetelor anterioare, ele fiind și atunci respinse. În cel de al 12-lea plan cincinal se afirmă că acesta a fost „dezbătut și aprobat de Congresul Național al Poporului și are efect de lege.”

(98)

Prin urmare, Comisia conchide că subvențiile sub formă de împrumuturi preferențiale nu sunt general disponibile și, prin urmare, că acestea sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(99)

Un avantaj există în măsura în care împrumuturile acordate de autoritățile publice sau împrumuturile din partea organismelor private mandatate sau dirijate de guvern sunt acordate în condiții mai favorabile decât cele pe care beneficiarul le-ar obține în mod normal pe piață.

(100)

Ca și în anchetele anterioare, Comisia a încercat să verifice evaluările riscului de credit efectuate de băncile care au împrumutat bani societăților incluse în eșantion în perioada de anchetă. Societățile bancare nu au furnizat nicio dovadă în privința ratingului lor de credit și băncile nu au cooperat la anchetă. Prin urmare, Comisia nu a putut avea la dispoziție nicio dovadă că împrumuturile acordate întreprinderilor producătoare de sticlă solară s-au bazat pe o evaluare a riscurilor și că stabilirea ratei dobânzii s-a făcut ca rezultat al acestui exercițiu.

(101)

În absența oricărei informații furnizate de guvernul chinez, de producătorii-exportatori sau de bănci, Comisia s-a bazat pe datele disponibile pentru a stabili dacă împrumuturile preferențiale din RPC nu reprezintă de fapt un avantaj pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion care au primit împrumuturi de la bănci din RPC.

(102)

Ca și în ancheta privind panourile solare, Comisia a început cu ratele dobânzilor băncii centrale publicate oficial de Banca Populară a Chinei (BPC) pentru împrumuturi în yuan chinezesc renminbi („CNY”). Rata medie a dobânzii în perioada de anchetă a fost de 6,26 %.

(103)

Apoi, Comisia a ajustat rata dobânzii BPC pentru a ține seama de riscul de credit al societăților în cauză. Cu toate acestea, ele nu au furnizat niciun rating de credit independent sau informații similare care să permită Comisiei să calculeze un rating de credit. Pentru orice eventualitate, Comisia a stabilit în anchetele anterioare că ratingurile de credit ale întreprinderilor chinezești sunt distorsionate de sprijinul guvernamental și că nu există dovezi ale vreunei evaluări de risc relevante a debitorilor. Prin urmare, Comisia a urmat aceeași metodologie ca și în cazul anchetei privind panourile solare și a acordat tuturor societăților în cauză doar gradul „BB” (cel mai înalt calificativ din categoria împrumuturilor speculative, astfel cum este definit de Societatea de rating de credit Bloomberg).

(104)

Prima pentru obligațiunile emise de societățile cu rating BB comparativ cu obligațiunile emise de companii cu ratinguri AAA (care este ratingul pe care RPC îl are pentru obligațiunile sale), înregistrată de Bloomberg, a fost apoi adăugată la rata medie a dobânzilor percepute la credite de către BPC în PA. Rezultatul a fost o rată de 10,37 % (în CNY) a dobânzii de referință pentru creditele acordate societăților incluse în eșantion în PA.

(105)

Prin compararea acestei rate a dobânzii de referință cu rata reală a dobânzii aplicate societăților respective în PA, Comisia a ajuns la concluzia că împrumuturile sunt acordate industriei de sticlă solară în termeni și condiții sub nivelul pieței.

(106)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat referința aleasă de Comisie și concluziile pe care aceasta le-a tras din comparația dintre rata dobânzii de referință și dobânda plătită efectiv.

(107)

Comparația dintre rata dobânzii de referință și dobânda plătită efectiv indică în mod clar faptul că producătorii-exportatori incluși în eșantion care s-au împrumutat de la băncile chineze în CNY au plătit dobânzi mai mici decât dobânzile comerciale normale pentru întreprinderile cu poziția lor financiară.

(108)

În al doilea rând, Comisia a fost, într-adevăr, conștientă că BPC a ridicat pragul pentru dobânzile la credite în iulie 2013 și a menționat acest lucru în notificare. Totuși, această operațiune nu schimbă concluzia că guvernul chinez intervine în comportamentul în materie de creditare al băncilor din China, în special prin aplicarea Deciziei nr. 40 și a reglementărilor anexate, precum și a dispozițiilor articolului 34 din Legea bancară.

(109)

În al treilea rând, Comisia a calculat numai o valoare de referință pentru împrumuturile contractate în CNY, deoarece producătorii-exportatori incluși în eșantion nu aveau credite în EUR sau USD de la băncile chineze.

(110)

În sfârșit, guvernul chinez a solicitat mai multe informații privind motivele pentru care Comisia a considerat că producătorii-exportatori incluși în eșantion ar avea ratingul de credit BB. S-a ales ratingul de credit BB deoarece Comisia nu a primit nicio dovadă că a fost calculat vreun rating pentru vreunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion, din cauza lipsei de cooperare din partea băncilor în cauză. Ratingul de credit BB nu are efecte adverse și, de fapt, este favorabil societăților incluse în eșantion, deoarece reprezintă cel mai bun rating pentru categoria speculativă (non-investment grade) de pe piețele financiare.

(111)

În temeiul articolului 28, Comisia a fost obligată să folosească cele mai bune date disponibile, care au fost preluate din concluziile regulamentului privind panourile solare, unde se utilizează un rating de credit BB pentru societățile incluse în eșantion. Această abordare a fost considerată rezonabilă în acest caz și după notificare nu s-a primit nicio probă care să ateste că societățile incluse în eșantion li s-ar fi acordat alt rating de către băncile în cauză.

(112)

Pe baza celor de mai sus, Comisia conchide că industria sticlei solare din China a beneficiat de împrumuturi preferențiale în PA, atât de la bănci de stat, cât și de la bănci private. Finanțarea industriei sticlei solare constituie o subvenție în sensul regulamentului de bază, deoarece există

(113)

Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, se consideră că subvenția ar trebui considerată drept pasibilă de măsuri compensatorii.

(114)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat utilizarea constatărilor anchetelor anterioare pentru a ajunge la concluzii privind subvenționarea în acest caz și, în special, a susținut că Comisia s-a bazat prea mult pe constatările regulamentului privind panourile solare.

(115)

Această afirmație a fost respinsă. După cum s-a arătat mai sus, având în vedere lipsa de cooperare din partea băncilor din RPC, Comisia a fost obligată să utilizeze prevederile articolului 28 și cele mai bune date disponibile. Ancheta privind panourile solare este cea mai recentă și conține cele mai recente constatări privind subvenționarea în China. Panourile solare nu constituie același produs ca și sticla solară, dar ambele fac parte din același nou sector energetic și sunt reglementate de aceleași documente de planificare guvernamentale. În absența altor informații, prin urmare, este adecvată utilizarea constatărilor din ancheta privind panourile solare drept „cele mai bune date disponibile”. Guvernul chinez a susținut, de asemenea, că au avut loc modificări semnificative între ancheta privind panourile solare și cea de față, în special ridicarea pragului pentru rata dobânzii de către BPC în iulie 2013. Această afirmație a fost respinsă, deoarece concluziile anchetei privind panourile solare se referă la acea perioadă de anchetă, tot astfel cum ancheta de față se referă la propria perioadă de anchetă. În ambele cazuri, ridicarea pragului a avut loc după sfârșitul ambelor perioade de anchetă și, prin urmare, nu afectează utilizarea articolului 28 și a constatărilor anchetei privind panourile solare ca reprezentând „cele mai bune date disponibile”.

(116)

Toate societățile incluse în eșantion, cu o excepție, au primit împrumuturi atât de la SOCB, cât și de la bănci private. O societate a fost finanțată exclusiv prin intermediul societății-mamă offshore și nu a luat niciun împrumut de la bănci stabilite în RPC.

(117)

În urma notificării, una dintre societățile incluse în eșantion a contestat concluzia Comisiei și a afirmat că Comisia nu a solicitat societății să își prezinte ratingul de credit independent. Cu toate acestea, Comisia i-a solicitat să furnizeze toate informațiile referitoare la împrumuturile pe care le-a primit, dar societatea nu a furnizat un rating de credit independent. În cazul în care societatea dispunea de astfel de informații, având în vedere afirmațiile din plângere și informațiile solicitate în chestionar, ar fi trebuit să le furnizeze. Și în special având în vedere informațiile din notificare, în cazul în care aceasta dispunea de un rating de credit independent, ar fi trebuit să-l prezinte imediat. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(118)

Articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază prevede că avantajul generat de împrumuturile preferențiale ar trebui să fie calculat ca diferența dintre suma pe care întreprinderea beneficiară o plătește pentru împrumutul acordat de autoritățile publice și suma pe care ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil pe care l-ar putea obține efectiv pe piață. După cum s-a menționat, în absența oricărei evaluări relevante a riscurilor, Comisia a stabilit o valoare de referință pe piață pentru dobânzi la împrumuturi comerciale comparabile.

(119)

Avantajul a fost calculat pentru PA ca fiind egal cu diferența dintre dobânda plătită efectiv în cursul PA și dobânda care ar fi fost plătită utilizând nivelul de referință.

(120)

Marjele de subvenție calculate pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion pe baza acestei metodologii sunt următoarele:

(121)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au primit în cursul PA avantaje în temeiul următoarelor măsuri legate de exporturi: programe de subvenționare a creditului, linii de credit, garanții la export, programul „Green Express” sau avantaje prin acces la societățile-mamă offshore.

(122)

În perioada de anchetă, societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în temeiul programelor „Famous Brands” sau „China World Top Brands”.

(123)

Societățile incluse în eșantion au primit un număr mare de granturi ocazionale de la diferite autorități guvernamentale situate la mai multe niveluri de guvernare, ceea ce constituie primirea unui avantaj în cursul PA. Aceste informații au fost obținute în cursul verificării societăților în cauză și nu au fost divulgate în răspunsurile la chestionar ale societăților respective, nici nu au fost prezentate în răspunsul la chestionar oferit de guvernul chinez, așa cum a fost solicitat. În plângere s-a susținut că producătorii de sticlă solară au primit granturi ocazionale din partea unor organisme de la nivel de provincie și de la nivel local și că aceste granturi au conferit un avantaj deoarece banii sunt primiți fără o abordare adecvată. (16) De asemenea, avizul de deschidere stabilește în mod clar că „programele de granturi” sunt o practică de subvenționare folosită pentru a sprijini industria sticlei solare.

(124)

Aceste granturi au fost acordate întreprinderilor de către autoritățile guvernamentale de la nivel național, provincial, orășenesc, județean sau districtual și toate par să fie specifice întreprinderilor în cauză sau specifice din perspectiva locului sau a tipului de industrie. În cele mai multe cazuri, nu a fost prezentat nivelul de detaliu juridic pentru legislația exactă în temeiul căreia au fost acordate aceste avantaje, în cazul în care a existat vreun temei juridic, deși Comisia a primit adesea, dar nu întotdeauna, o copie a unui document eliberat de o autoritate guvernamentală care a însoțit grantul.

(125)

O societate inclusă în eșantion a primit granturi în cursul PA din partea Zonei de dezvoltare economică în care este situată. Aceste granturi au fost calculate de Zona de dezvoltare economică la 20 % din impozitul global plătit de societate autorităților fiscale locale și acoperă, printre altele, impozitul pe profit, impozitul pe folosința terenului și impozitul pe veniturile din dividende.

(126)

O altă societate inclusă în eșantion a primit în PA un grant important din partea administrației locale, destinat să acopere taxele necesare pentru conectarea la o sursă de electricitate, pe care, în caz contrar, le-ar fi plătit societatea însăși. Grantul a fost acordat societății în temeiul indicației de „a sprijini întreprinderile mari stabilite în regiune”.

(127)

O altă societate inclusă în eșantion a primit un grant direct de 25 milioane de CNY din partea Comisiei naționale pentru dezvoltare și reformă (denumită în continuare „CNDR”), din fondul pentru adaptare industrială, destinat producției de sticlă solară de înaltă tehnologie. Acest grant direct din partea statului a fost primit în 2006, iar societății respective i-a fost repartizată o cotă de 10 % din grant pe parcursul următorilor 10 ani. În consecință, suma de 2,5 milioane de CNY a fost considerată drept avantaj în perioada de anchetă.

(128)

De asemenea, aceeași societate a avut înregistrate în conturile sale pentru 2012 alte granturi din partea birourilor fiscale locale și a altor organe ale administrației publice locale. Societatea a afirmat că majoritatea acestor granturi nu erau, de fapt, transferuri directe de bani de la aceste organisme către societate, ci rambursări ale sumelor plătite anterior de către societate autorităților publice. Deoarece nu s-au putut furniza dovezi satisfăcătoare în acest sens, Comisia nu poate accepta această explicație.

(129)

O altă societate inclusă în eșantion a primit un grant direct de 15 milioane de CNY înainte de PA de la administrația locală, fiindu-i alocată o cotă de 10 % din grant pe parcursul următorilor 10 ani. Grantul a fost plătit societății pentru dezvoltarea industriei fotovoltaice (care include sectorul sticlei solare), accelerarea construcției unei baze de producție avansate în zona industrială respectivă și pentru a facilita o bună punere în aplicare a unor proiecte majore.

(130)

Aceeași societate a primit, de asemenea, mai multe alte granturi înainte de PA și a alocat o cotă din grant perioadei de anchetă. Cu toate acestea, niciun detaliu în ceea ce privește natura acestor granturi nu a fost furnizat de societate și, în absența unor astfel de informații, au fost utilizate datele disponibile pentru a se ajunge la o concluzie. În absența altor date disponibile, Comisia a ajuns la concluzia că aceste granturi sunt specifice acestei întreprinderi și că valoarea grantului alocat în PA ar trebui considerată drept avantaj.

(131)

Guvernul chinez a fost invitat să furnizeze informații suplimentare și să înceapă consultări privind aceste granturi, dar a refuzat să acționeze în acest sens. Pe baza probelor colectate cu privire la primirea acestor granturi de societățile incluse în eșantion și în absența altor informații, Comisia a considerat că aceste alocări constituie o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece a avut loc un transfer de fonduri de la guvernul chinez către producători, sub forma unor granturi acordate producătorilor, generându-se astfel un avantaj.

(132)

Aceste granturi sunt, de asemenea, specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, dat fiind că par a fi limitate la anumite societăți sau proiecte specifice din regiuni specifice, fiind acordate pentru acoperirea unor cerințe precise ale societăților incluse în eșantion. Aceste granturi nu îndeplinesc cerințele de nespecificitate de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, dat fiind că condițiile de eligibilitate și criteriile de selecție reale pentru întreprinderi pentru a fi eligibile nu sunt transparente, nu sunt obiective și nu se aplică în mod automat. În plus, nu există probe care să ateste că granturile fac parte dintr-un program cuprinzător de subvenționare.

(133)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat legitimitatea Comisiei de a investiga aceste granturi, precum și analiza efectuată de aceasta cu privire la informațiile parțiale pe care le are la dispoziție. Cu toate acestea, Comisia a analizat cu atenție informațiile comerciale confidențiale puse la dispoziție de societățile în cauză și, în cazul în care au existat dovezi ale existenței unui avantaj și s-a adeverit faptul că grantul a fost specific, acesta din urmă a făcut obiectul unor măsuri compensatorii.

(134)

În toate cazurile, societățile au furnizat informații cu privire la valoarea grantului și la componentele sale, chiar dacă, în anumite cazuri, societatea nu dispunea de niciun document pentru a dovedi temeiul juridic în virtutea căruia i l-a acordat concedentul. Societățile în cauză au înregistrat acest venit, cel mai adesea, la rubrica „venituri din subvenții” din conturile lor și aceste documente contabile au fost supuse unui audit independent. Acest aspect a fost considerat drept o dovadă clară de subvenție care conferă un avantaj pasibil de măsuri compensatorii.

(135)

Una dintre societățile incluse în eșantion a contestat, de asemenea, legitimitatea Comisiei de a investiga aceste granturi specifice acordate fiecărei societăți și de a institui măsuri compensatorii pentru aceleași motive. Din aceleași motive, Comisia respinge argumentul și reafirmă poziția sa conform căreia Comisia are autoritatea de a investiga aceste subvenții și de a institui măsuri compensatorii pentru acestea, atunci când este cazul.

(136)

Tabelul de mai jos prezintă avantajul calculat, rezultat din granturile menționate anterior, acest avantaj corespunzând sumei care a fost primită în perioada de anchetă sau care a fost contabilizată în cursul perioadei de anchetă, când societatea în cauză a efectuat o amortizare.

(137)

Programul „Two Free, Three Half” (doi ani fără impozit și următorii trei ani cu plata a jumătate din impozitul standard) permite întreprinderilor cu investiții străine (FIE) să nu plătească niciun impozit pe profit pentru primii doi ani și să plătească doar un impozit de 12,5 % din profit, și nu de 25 %, în următorii trei ani.

(138)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 8 din Legea de impozitare a întreprinderilor cu investiții străine (Legea FIE) a Republicii Populare Chineze și articolul 72 din Normele de aplicare a Legii privind impozitul pe profit a Republicii Populare Chineze aplicabil întreprinderilor cu investiții străine și întreprinderilor străine. Potrivit guvernului chinez, acest program a fost abrogat prin articolul 57 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor (Legea EIT) din 2008, cu o perioadă de tranziție până la sfârșitul anului 2012. Prin urmare, din lege rezultă clar faptul că acest sistem a creat un avantaj în cursul exercițiului fiscal 2012.

(139)

Programul „Two Free, Three Half” a conferit avantaje societăților comerciale în cursul exercițiului financiar 2012, după care, potrivit guvernului chinez, sistemul a fost retras.

(140)

Una dintre societățile incluse în eșantion a fost o întreprindere străină, aceasta folosind sistemul de impozitare respectiv în timpul PA. Aceasta a beneficiat de o rată a impozitului pe profit de 12,5 %, față de rata integrală de 25 %, după cum a indicat în declarația fiscală pe 2012 și în conturile anuale.

(141)

Comisia a notificat aceste constatări părților interesate și a primit din partea guvernului chinez comentarii potrivit cărora, în temeiul avizului de tranziție (17), toate avantajele provenind din acest sistem vor înceta în 2012. Guvernul chinez a afirmat că, prin urmare, dacă se instituie taxe compensatorii, ele nu pot fi instituite în legătură cu avantajele primite în temeiul acestui sistem de una din societăți în PA. Acest argument a fost acceptat, deoarece pentru această societate din eșantion, în circumstanțele particulare ale acestui caz, Comisia nu dispune de probe că ar exista vreun avantaj care să continue.

(142)

Deși programul „Two Free, Three Half” a făcut obiectul măsurilor compensatorii în regulamentele anterioare, pentru această societate din actualul eșantion Comisia nu va institui nicio taxă pentru a compensa avantajul constatat în PA, deoarece nu are probe care să ateste că, în acest caz, sistemul sau orice variantă a sa ar fi în vigoare la data instituirii taxelor.

(143)

Acest program permite societăților comerciale care pot demonstra că respectă un anumit set de criterii pentru a fi recunoscute ca „întreprindere cu înaltă tehnologie și tehnologie nouă” să beneficieze de o reducere a impozitului pe profit de la rata standard de 25 % la 15 %.

(144)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 28 alineatul (2) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor din 2008 (Legea EIT) împreună cu Măsurile administrative de stabilire a întreprinderilor cu înaltă tehnologie și tehnologie nouă [Guo Ke Fa Huo (2008), nr. 172] și articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii EIT, alături de Avizul Administrației Fiscale de Stat privind aspectele legate de plata impozitului pe profit al întreprinderilor cu tehnologie avansată și nouă [Guo Shui Han (2008), nr. 985].

(145)

Acest sistem se aplică întreprinderilor cu tehnologie avansată și nouă recunoscute ca atare de către guvernul chinez. Pentru a putea beneficia de acest sistem, întreprinderile trebuie să dețină drepturi esențiale și independente de proprietate intelectuală și trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, prevăzute în temeiul juridic menționat mai sus și rezumate după cum urmează:

(146)

S-a constatat că unele, dar nu toate societățile comerciale incluse în eșantion utilizează acest sistem și, prin urmare, plătesc numai 15 % impozit pe profit, în loc de 25 %. Aceste întreprinderi au solicitat încadrarea în grupa întreprinderilor cu tehnologie avansată și nouă și au primit înștiințarea oficială că îndeplinesc criteriile sistemului și, prin urmare, vor avea dreptul să își completeze declarațiile fiscale în consecință.

(147)

Astfel cum a specificat și în considerentele 322-326 din ancheta precedentă, referitoare la panourile solare, Comisia consideră că acest sistem constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri publice nepercepute de guvernul chinez, care creează un avantaj pentru societățile beneficiare. Avantajul pentru beneficiari este egal cu economia fiscală.

(148)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece se limitează la întreprinderi certificate ca „întreprinderi cu tehnologie avansată și nouă” și care respectă toate cerințele măsurilor administrative din 2008. Societățile din eșantion au primit astfel de certificate. Eligibilitatea nu este automată și nu au fost stabilite criterii obiective în legislație sau de către autoritatea de certificare.

(149)

După notificare, guvernul chinez a contestat concluziile Comisiei, susținând că criteriile de eligibilitate sunt obiective și se aplică în mod egal tuturor societăților din RPC. Comisia nu este de acord cu interpretarea pe care guvernul chinez o dă actelor legislative și măsurilor de punere în aplicare, care arată că programul se limitează la anumite sectoare și întreprinderi sprijinite de guvernul chinez pe baza unor criterii care nu se dovedesc obiective sau neutre, cum ar fi includerea producției lor în sfera produselor din „domeniile de înaltă tehnologie cu ajutor de stat esențial”.

(150)

De asemenea, eligibilitatea nu este automată, ci depinde de acordarea unui certificat de „întreprindere de tehnologie avansată și nouă”, care este eliberat printr-o procedură discreționară de autoritatea competentă.

(151)

Prin urmare, Comisia consideră că această subvenție este pasibilă de măsuri compensatorii.

(152)

Comisia a calculat valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii ca fiind diferența dintre valoarea impozitului care ar fi fost plătit în mod normal în timpul PA și cea a impozitului plătit efectiv în cursul PA de către societățile în cauză.

(153)

Reclamantul a susținut că producătorii-exportatori de sticlă solară primeau subvenții și dintr-un alt regim de scutire de impozite directe, și anume o scutire de la impozitul pe veniturile din dividende între întreprinderile rezidente calificate (18). Aceasta intră în sfera practicii de subvenționare generale de scutiri și/sau reduceri de impozite directe pe profit, astfel cum este menționat în avizul de deschidere.

(154)

Temeiurile juridice ale unei astfel de scutiri de impozit pe veniturile din dividende sunt articolele 25-26 din Legea EIT și articolul 83 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor.

(155)

Comisia a constatat că o societate inclusă în eșantion a beneficiat de o scutire de la plata impozitului pe venitul din dividende între întreprinderile rezidente calificate. Această societate a solicitat direct administrației fiscale locale să i se deducă din profitul impozabil dividendele obținute prin investiții de capital.

(156)

Comisia consideră că este vorba de o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri publice nepercepute de autoritățile chineze care creează un avantaj pentru societățile beneficiare. Avantajul pentru beneficiar este egal cu economiile realizate prin plata unui impozit redus.

(157)

În notificare, Comisia declarase că acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece legislația limitează accesul la acest sistem al întreprinderilor rezidente în Republica Populară Chineză și care au făcut investiții în alte întreprinderi rezidente.

(158)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat aceste concluzii, susținând că scutirea de impozit pe venitul din dividende între întreprinderi rezidente calificate nu poate fi considerată specifică, deoarece articolul 26 alineatul (3) din Legea EIT prevede că scutirea de impozit a veniturilor din dividende este valabilă și pentru întreprinderi nerezidente. În plus, guvernul chinez afirmă că criteriile de eligibilitate sunt obiective și se aplică tuturor întreprinderilor rezidente, indiferent de sector, produs sau amplasare geografică.

(159)

Deși este adevărat că Legea EIT prezentată de guvernul chinez în această procedură prevede la articolul 26 alineatul (3) că o astfel de scutire de impozite pe veniturile din dividende este disponibilă și pentru întreprinderile nerezidente, Comisia rămâne de părere că acest sistem de subvenționare este, totuși, specific. Într-adevăr, articolul 25 din Legea EIT confirmă că această scutire fiscală este rezervată industriilor și proiectelor încurajate de stat. Astfel, numai industriile și proiectele încurajate pot avea acces la acest sistem. Așa cum s-a explicat mai sus, în secțiunea 5.1 litera (c), industria sticlei solare este o industrie încurajată.

(160)

Comisia a calculat valoarea subvenției ca fiind diferența dintre valoarea impozitului care ar fi fost plătit în mod normal în cursul PA și cea a impozitului plătit efectiv de către societatea în cauză.

(161)

În afară de sistemele evaluate în secțiunile 7.1-7.3, Comisia nu deține probe care să ateste că societățile incluse în eșantion au primit avantaje prin alte sisteme de scutire de impozite directe și programe de reducere menționate mai sus, în secțiunea C.4. Cu toate acestea, în cursul inspecțiilor sale, Comisia a mai identificat două sisteme de impozitare a profitului incluse în conturile unei societăți din eșantion, respectiv compensări fiscale pentru activitățile de cercetare și dezvoltare și rambursarea impozitului pe proprietăți imobiliare și a impozitului pe folosirea terenului. Acestea sunt, de asemenea, „sisteme de scutire sau de reducere a impozitării directe”, așa cum s-a subliniat în avizul de deschidere, fiind măsuri prin care suma plătită ca impozit pe profit a fost redusă de către autoritatea fiscală sau prin care autoritatea fiscală a rambursat contravaloarea impozitului pe profit deja plătit. Și compensările fiscale pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare au legătură cu sistemul de compensare fiscală pentru activitățile de cercetare și dezvoltare ale FIE, menționat mai sus la secțiunea C.4.

(162)

Temeiul juridic în cazul compensărilor fiscale pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare este articolul 30 din Legea chineză privind impozitul pe profit (EIT).

(163)

În ceea ce privește rambursarea impozitului pentru proprietăți imobiliare și folosirea terenului, nu a fost prezentat actul legislativ exact în temeiul căruia au fost acordate aceste avantaje, deși Comisia a primit o copie a unui document eliberat de o autoritate guvernamentală la nivel de provincie, care însoțea scutirea respectivă.

(164)

Comisia a constatat că una dintre societățile din eșantion a primit o compensare fiscală pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare și pentru rambursarea impozitelor pe proprietăți imobiliare și pe folosirea terenului. Documentul emis de autoritatea guvernamentală la nivel de provincie limitează rambursarea la întreprinderile nou-înființate, de tehnologie avansată și nouă.

(165)

În ceea ce privește compensarea cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea, Comisia consideră că acest sistem de subvenționare este specific, dat fiind că articolul 30 trebuie citit în conjuncție cu articolul 25 din Legea EIT, care stipulează că această scutire de impozit este rezervată industriilor și proiectelor încurajate de stat. Ca atare, la acest sistem au acces numai industriile și proiectele încurajate. Așa cum s-a explicat în secțiunea 5.1 litera (c), industria sticlei solare este o industrie încurajată.

(166)

Rambursările de impozite pe proprietăți imobiliare și pe folosirea terenului sunt specifice, din cauza situării geografice și a tipului de industrie. În solicitarea privind consultări suplimentare, guvernul chinez a fost invitat să furnizeze mai multe informații privind aceste sisteme de impozitare, dar a refuzat să facă acest lucru. Prin urmare, Comisia a procedat pe baza dovezilor colectate în ceea ce privește aplicarea acestor sisteme în cazul societăților incluse în eșantion, în absența oricăror alte informații disponibile.

(167)

După notificare, guvernul chinez a contestat constatările Comisiei, declarând că Comisia nu a prezentat în notificare niciun element pozitiv de probă în ceea ce privește specificitatea acestor sisteme. O notificare conținând informații detaliate privind caracterul specific al acestor programe a fost prezentată numai societății respective și aceasta nu a transmis niciun comentariu în această privință. De asemenea, Comisia a prezentat mai multe informații legate de specificitatea acestor mecanisme în considerentele de mai sus.

(168)

Comisia consideră că aceste scheme sunt subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri nepercepute de către autoritățile chineze, care conferă un avantaj societăților în cauză. Avantajul pentru beneficiar este egal cu economiile realizate prin plata unui impozit redus.

(169)

Comisia a calculat valoarea subvenției ca diferența dintre valoarea taxei colectate de obicei în timpul PA și suma impozitului plătit efectiv de către societatea în cauză.

(170)

Comisia nu a identificat niciun avantaj acordat vreunei societăți incluse în eșantion în cadrul programelor de fiscalitate indirectă și de tarifare la import enumerate în secțiunea C.4.

(171)

Nu s-a constatat niciun avantaj legat de achiziția de antimoniu sau electricitate de către societățile incluse în eșantion în cursul PA.

(172)

Astfel cum se specifică și în considerentele 354-370 din regulamentul privind panourile solare, întreprinderile din RPC nu pot achiziționa direct terenuri, ci achiziționează de la autoritățile locale un drept de folosire a terenurilor (denumit în continuare „DFT”).

(173)

Legea privind administrarea terenurilor din RPC prevede că tot terenul aparține tuturor cetățenilor și nu poate fi cumpărat sau vândut, dar stabilește condițiile în care drepturile de folosire a acestuia pot fi vândute întreprinderilor prin oferte publice, cotații sau licitații.

(174)

În principiu, un sistem de licitație ar permite pieței să aprecieze prețul unui drept de folosire a unui anumit teren și, prin urmare, prețul ar fi stabilit în mod independent. Cu toate acestea, în cursul vizitei Comisiei, guvernul chinez a afirmat că, în orice caz, el stabilește praguri pentru fiecare grad al terenului (terenurile sunt gradate de la 1 până la 15, în funcție de calitatea parcelei), sub care prețul nu poate scădea.

(175)

Guvernul chinez controlează, de asemenea, oferta de terenuri, restricționând prin cote suprafața de teren pentru care pot fi vândute, anual, de către fiecare provincie, drepturile de folosire, în scopuri industriale sau rezidențiale.

(176)

În orice caz, pentru fiecare achiziție a dreptului de folosire a terenului de către producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia nu a găsit probe care să ateste că ar fi existat o procedură de licitație care să stabilească în mod independent prețul dreptului în cauză. Societatea comercială care deține terenul în prezent fie a oferit prețul de pornire, fie cu 5 CNY/m2 în plus față de prețul de pornire și, întrucât a fost singurul ofertant, a primit dreptul de folosință.

(177)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat constatările Comisiei și a susținut că a existat un sistem de licitație autentic în vânzarea către industrie a drepturilor de folosire a terenului în RPC.

(178)

La început, guvernul chinez a susținut că există un sistem de licitație autentic deoarece tot ceea ce face guvernul este să stabilească prețul de pornire, asemenea oricărui adjudecător. Acest argument a fost respins, deoarece o licitație implică în mod normal un prețul de pornire stabilit de un adjudecător independent după o evaluare independentă, ceea ce nu este cazul aici, deoarece proprietarul dreptului de folosire a terenului este și adjudecător.

(179)

Apoi guvernul chinez afirmă că stabilirea de prețuri minime asigură faptul că prețul final nu coboară mai jos de „valoarea de piață minimă” pentru dreptul de folosire a terenului. Nu a fost furnizată nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații, care este în sine un argument circular, deoarece se presupune că suma de bani plătită pentru dreptul de folosire a terenului (stabilită de guvern) reprezintă prețul pieței (pe care se bazează apoi pragul de preț).

(180)

Guvernul chinez a afirmat atunci că faptul că nu au existat alți ofertanți la licitație „nu poate sta la baza ipotezei că DFT nu au fost de fapt licitate”. De fapt, concluzia acestei probe este exact contrară. În pofida cererilor, guvernul chinez nu a furnizat în niciunul dintre cazuri dovezi că prețul dreptului de folosire a terenului a fost stabilit prin licitație concurențială și, prin urmare, efectul acestei proceduri este că guvernul stabilește prețul și întreprinderea îl achită. În timp ce existența mai multor ofertanți poate să nu fie o cerință absolută în fiecare caz pentru a stabili existența unui sistem de piață, lipsa totală a mai multor ofertanți, așa cum s-a constatat a fi cazul în ceea ce privește toate societățile din eșantion, constituie un indiciu clar al absenței unor prețuri reale de piață.

(181)

În ceea ce privește societatea inclusă în eșantion care a plătit cu 5 CNY/metru pătrat peste prețul stabilit de stat, aceasta a declarat Comisiei că autoritatea competentă i-a indicat să procedeze astfel doar pentru a simula existența unei licitații. Prin urmare, Comisia nu poate considera acest fapt drept o dovadă clară a existenței unei piețe a drepturilor de utilizare a terenului în RPC.

(182)

Într-adevăr, societățile incluse în eșantion au plătit prețurile stabilite de guvernul chinez. Astfel cum s-a stabilit și în regulamentul privind panourile solare (în considerentele 361-370), dreptul de folosire a terenului este furnizat contra unei plăți mai mici decât cea adecvată, dacă se compară cu o referință de piață, așa cum se arată în litera (e) de mai jos.

(183)

Comisia a ajuns la concluzia că acordarea drepturilor de folosință a terenurilor ar trebui să fie considerată subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri care conferă un avantaj societăților respective. Deoarece ancheta nu a evidențiat existența unei piețe funcționale pentru vânzarea drepturilor de utilizare a terenurilor în RPC, utilizarea unei referințe externe [a se vedea litera (e) de mai jos] demonstrează că suma plătită pentru drepturile de folosință a terenurilor de către exportatorii incluși în eșantion este mai mică decât cursul pieței.

(184)

Subvenția este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) literele (a) și (c) din regulamentul de bază, deoarece Decizia nr. 40 a Consiliului de stat prevede că autoritățile publice trebuie să se asigure că industriile încurajate primesc teren, industria sticlei solare numărându-se printre acestea. Articolul 18 din Decizia nr. 40 precizează explicit faptul că industriile „restricționate” nu vor avea acces la drepturile de utilizare a terenurilor.

(185)

Situația terenurilor din RPC este, de asemenea, abordată în documentul de lucru al FMI, care confirmă faptul că atribuirea DFT sectoarelor industriale chinezești nu respectă condițiile pieței (19).

(186)

Guvernul chinez a contestat constatarea acestei specificități, afirmând că restricțiile prevăzute în Decizia nr. 40 nu pot fi utilizate pentru a demonstra acordarea unui avantaj specific. Acest argument se respinge, având în vedere că efectul Deciziei nr. 40 este acela de a acorda drepturi de folosire a terenului unor industrii încurajate. Producția de sticlă solară este o industrie încurajată, deci dispoziția privind drepturile de utilizare a terenurilor de către producătorii de sticlă solară este inclusă în dispozițiile Deciziei nr. 40.

(187)

Una dintre societățile incluse în eșantion a contestat, de asemenea, constatările Comisiei, afirmând că în China există o piață funcțională pentru drepturile de utilizare a terenurilor. Cu toate acestea, evaluarea sa privind dreptul de utilizare a terenurilor în China nu conduce la concluzia pe care o susține. Ea nu a reușit să arate că DFT sunt evaluate în mod independent, că acestea sunt vândute prin licitație independentă, că prețul DFT este stabilit de piață ca urmare a unei proceduri de licitație concurențiale sau că niciun preț nu este denaturat prin intervenția guvernului.

(188)

Societatea respectivă a afirmat apoi că, chiar dacă Comisia ar fi constatat că există o piață funcțională și, prin urmare, nu există subvenții, aceasta ar trebui să compare prețul DFT al societății cu o valoare de referință, și anume prețurile DFT în provincia în care societatea este situată. Întrucât Comisia a stabilit că nu există niciun criteriu de referință adecvat în această provincie, acest argument a fost respins.

(189)

Avantajul este diferența dintre prețul plătit pentru dreptul de folosință a terenului și o valoare de referință externă adecvată. Ca și în cazul regulamentului privind panourile solare, această referință externă este reprezentată de prețul pieței pentru terenuri în Teritoriul vamal distinct Taiwan, Penghu, Kinmen și Matsu (denumit în continuare „Taipeiul Chinez”).

(190)

În urma notificării, guvernul chinez a contestat utilizarea Taipeiului Chinez ca referință și a solicitat mai multe informații privind motivul pentru care Taipeiul Chinez este considerat adecvat. Astfel cum s-a explicat în considerentul 467 din regulamentul privind panourile solare, Comisia consideră că Taipeiul Chinez este o referință externă adecvată din următoarele motive:

(191)

Ținând seama de toți acești factori, Comisia a conchis că, pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, prețurile pentru dreptul de folosire a terenurilor din RPC în condiții de piață ar fi foarte apropiate de prețurile terenurilor din Taipeiul Chinez.

(192)

O societate inclusă în eșantion a sugerat că, dacă trebuie aleasă o referință externă, ar trebui să se țină seama de PIB-ul provinciei în care este situată fiecare întreprindere, iar referința ar trebui să fie „prețurile actuale ale terenurilor din Egipt, Armenia, Guatemala, Congo, Mongolia sau Indonezia”, deoarece aceste țări se aflau la o „un grad asemănător de dezvoltare”. Acest argument a fost respins pentru următoarele motive:

(193)

O altă societate inclusă în eșantion a sugerat, în urma notificării, că Taipeiul Chinez nu este adecvat pentru condițiile economice din provincia în care societatea respectivă este situată, dar nu a sugerat o altă soluție. Având în vedere lipsa de propuneri alternative, se confirmă utilizarea Taipeiului Chinez ca referință.

(194)

Prețurile medii ale terenurilor din Taiwan pentru 2012 au fost cele indicate de Biroul industrial al Ministerului afacerilor economice, ele fiind ajustate retroactiv, în funcție de inflație și de creșterea PIB-ului, pentru a stabili un preț de referință al terenurilor pentru fiecare an calendaristic. Deoarece drepturile de folosință a terenurilor sunt valabile timp de 50 de ani, iar calculul amortizării se face pe această bază, avantajul în PA va fi de 1/50 din diferența dintre prețul de referință și prețul plătit efectiv.

(195)

Rata subvenției stabilită pentru furnizarea de terenuri la prețuri mai mici decât cele adecvate (land at less than adequate remuneration – „LTAR”) este următoarea:

(196)

Pentru fiecare sistem de subvenționare în parte, Comisia a calculat, pentru societățile anchetate, valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază și a adunat valorile, pentru a calcula valoarea totală a subvenției acordate societății în cursul PA.

(197)

Pentru calcularea totalului de marje de subvenție prezentate mai jos, Comisia a calculat în primul rând procentajul reprezentat de subvenție, acesta fiind valoarea subvenției împărțită la cifra de afaceri totală a societății. Acest procentaj a fost apoi utilizat pentru a calcula subvenția alocată exporturilor de produs în cauză către Uniune în cursul PA.

(198)

A fost apoi calculată valoarea subvenției pe m2 de produs exportat către Uniune în cursul PA, iar marjele de mai jos au fost calculate ca procentaj din valoarea CIF a acelorași exporturi pe m2.

(199)

În urma notificării, guvernul chinez a declarat că, la publicarea marjelor de subvenție în momentul notificării, Comisia nu a luat în considerare marjele de dumping calculate în cadrul procedurii antidumping desfășurate în paralel și că a abordat numai problema „dublei contabilizări” la calcularea taxei care urmează a fi aplicată.

(200)

Guvernul chinez a cerut ca, atunci când se constată că subvenția provoacă dumping, situația să se reflecte atât în calculul marjei, cât și în calculul taxelor.

(201)

Având în vedere că în acest caz măsurile se limitează la marja de prejudiciu, aceste considerații nu schimbă taxele instituite efectiv. Prin urmare, Comisia a considerat că nu este necesar să abordeze fondul acestor cereri.

(202)

Opt producători care au fabricat produsul similar în Uniune în perioada de anchetă (PA) s-au manifestat după deschidere. Comisia nu are cunoștință să existe alți producători din Uniune care să fabrice produsul similar. Prin urmare, Comisia consideră că cei opt producători reprezintă industria din Uniune în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, aceștia fiind denumiți în continuare „industria din Uniune”.

(203)

Toate informațiile disponibile privind industria din Uniune, inclusiv informațiile furnizate de reclamant, datele macroeconomice furnizate de asociația industriei din Uniune (Glass for Europe), și răspunsurile la chestionare furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate în scopul stabilirii producției totale la nivelul Uniunii pentru perioada de anchetă. Pentru producătorii din Uniune prezenți în eșantion, datele au fost verificate încrucișat cu răspunsurile la chestionar. Pe această bază, producția totală din Uniune a fost estimată la circa 21 734 000 m2 în cursul PA.

(204)

După notificare, guvernul chinez a observat diferențe între datele menționate în documentul de notificare și cele conținute în plângerea referitoare la industria din Uniune. De asemenea, el a susținut că acest lucru denotă lipsa de dovezi obiective și credibile, astfel încât concluziile la care a ajuns Comisia sunt discutabile.

(205)

Diferențele constatate de guvernul chinez între datele din plângere și documentul de notificare se datorează faptului că toate datele privind producătorii din Uniune incluși în eșantion au fost verificate la fața locului și, atunci când a fost necesar, au fost actualizate. Dat fiind că eșantionul reprezintă 79 % din volumul total al vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii, Comisia nu poate accepta argumentul că probele utilizate, pe baza cărora aceasta a ajuns la anumite concluzii, nu au fost obiective și credibile.

(206)

Nicio producție a producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu a fost destinată utilizării captive. Prin urmare, nu a fost necesar să se efectueze, aparte, o analiză a vânzărilor captive.

(207)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumului total al vânzărilor din Uniune pe piața Uniunii efectuate de toți producătorii din Uniune, adică fără exporturile lor, plus importurile din RPC și importurile din alte țări terțe. Stabilirea consumului din Uniune s-a făcut pe baza datelor furnizate de către reclamant și de Glass for Europe și, atunci când a fost posibil, acestea au fost confruntate cu răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(208)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (1 000 m2)

(209)

În perioada examinată, consumul total la nivelul Uniunii a crescut cu 65 % între 2009 și 2011, dar a scăzut în perioada de anchetă față de 2011. Consumul a rămas în 2012 la un nivel considerabil superior nivelului din 2009. Acest lucru se datorează în principal creșterii consumului de produse finale, în special de module solare (a se vedea secțiunea E.2.3, de mai jos).

(210)

Întrucât sticla solară este importată în Uniune în cadrul unei poziții tarifare (codul NC 7007 19 80 – Altele – Sticlă securit formată din foi lipite) care acoperă și alte produse ce nu fac obiectul prezentei anchete, nu s-au putut utiliza statisticile Eurostat pentru a se determina volumul și valoarea importurilor. Volumul și valoarea importurilor s-au bazat pe datele furnizate de reclamant și de asociația industriei din Uniune (Glass for Europe). Importurile subvenționate în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (1 000 m2) și cota de piață

(211)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor subvenționate de produs în cauză către Uniune a crescut considerabil, cu 596 %. Acest fapt a condus la o creștere semnificativă a cotei de piață a importurilor din RPC de produs în cauză pe piața Uniunii (o creștere de la 7,2 % la 30,5 %).

(212)

Consumul Uniunii a crescut, de asemenea, până în 2012. În 2012, când piața Uniunii a scăzut, producătorii-exportatori chinezi au putut, totuși, să mai crească volumul total al vânzărilor lor din cadrul importurilor.

(213)

După notificare, guvernul chinez a susținut că Comisia a utilizat date foarte exagerate, statisticile de export chineze prezentând un volum al exporturilor mult mai redus în PA în comparație cu volumul importurilor menționat în documentul de notificare și au solicitat explicații cu privire la modul în care au fost calculate aceste volume.

(214)

Comisia observă în primul rând că statisticile privind exporturile furnizate de guvernul chinez – inclusiv cele privind toate tipurile de sticlă călită - cuprind date cu peste 2,5 ori mai mici decât cele pe care statisticile Eurostat le indică pentru întreg codul NC ex 7007 19 80 pentru anul 2012. În consecință, aceste date nu pot fi considerate suficient de fiabile.

(215)

Comisia și-a bazat calculele pe informațiile furnizate de reclamant și de asociația industriei din Uniune (Glass for Europe). Aceste date sunt disponibile în dosarul neconfidențial. Comisia a controlat încrucișat aceste informații cu datele verificate oferite de producătorii-exportatori din eșantion și de ceilalți producători-exportatori cooperanți. Așa cum s-a menționat în secțiunea A.3.3 de mai sus, producătorii-exportatori cooperanți au acoperit aproape 100 % din exporturile de sticlă solară către Uniune declarate în 2012. Prin urmare, Comisia nu are motive să creadă că informațiile pe care și-a întemeiat concluziile sunt incorecte. În plus, guvernul chinez nu a oferit nicio dovadă prin care să-și susțină afirmațiile.

(216)

Prețul mediu al importurilor subvenționate din țara în cauză în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/m2)

(217)

Prețul mediu de import pentru produsul în cauză a scăzut în perioada examinată. Prețul mediu de import a scăzut cu 27,2 %, de la 6,02 EUR/m2 în 2009, până la 4,38 EUR/m2 în cursul PA.

(218)

Pentru a determina subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă, prețurile de vânzare medii, ponderate, pe tipuri de produs, practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienții independenți de pe piața Uniunii și ajustate la un nivel franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii corespunzătoare, ponderate, pe tipuri de produs, ale importurilor provenite de la producătorii chinezi incluși în eșantion practicate față de primul client independent de pe piața Uniunii, prețuri stabilite pe baza prețului CIF și ajustate în plus, și anume cu 0,40 EUR/m2 pentru a ține seama de vămuire, cheltuielile de manipulare și încărcare și de o taxă de import de 3 %. Prin aceste ajustări, prețurile au crescut cu 7 % până la 15 %, în funcție de numărul de control al produsului, adică o medie ponderată de 11 %.

(219)

Compararea prețurilor s-a realizat în funcție de fiecare tip de produs, pentru tranzacțiile de același nivel, ajustate corespunzător, conform precizărilor din considerentul de mai sus, și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației, exprimat ca procentaj din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion în PA, a indicat, în cazul importurilor subvenționate ale produsului în cauză, o marjă de subcotare medie ponderată per societate între 10,6 % și 26,7 % din prețurile practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(220)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor subvenționate asupra industriei din Uniune a cuprins și o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici care influențează situația industriei din Uniune în perioada examinată.

(221)

Astfel cum s-a menționat la secțiunea A.3.2 de mai sus, eșantionarea a fost utilizată pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(222)

În scopul analizei prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a analizat indicatorii macroeconomici pentru perioada examinată pe baza datelor furnizate de Glass for Europe și de reclamant cu privire la toți producătorii Uniunii. Comisia a analizat indicatorii microeconomici pe baza răspunsurilor la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(223)

În scopul prezentei anchete au fost evaluați următorii indicatori macroeconomici: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de subvenție și redresarea în urma practicilor de subvenționare anterioare.

(224)

Au fost evaluați următorii indicatori microeconomici: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(225)

Un producător-exportator a susținut că Comisia nu a efectuat o analiză a prejudiciului conformă cu articolul 8 alineatele (1) și (4) din regulamentul de bază, dat fiind că a făcut această analiză pe baza a două seturi de date separate și presupus incoerente, și anume indicatori macroeconomici și microeconomici privind prejudiciul. Acest producător susține totodată că presupusa incoerență a analizei bazate pe cele două seturi de date generează serioase îndoieli cu privire la caracterul adecvat, echitabil și obiectiv al evaluării globale a prejudiciului.

(226)

Aceeași parte a menționat o serie de investigații anterioare, afirmând că în cursul acestora instituțiile Uniunii au stabilit în mod incoerent că diferite seturi de date aparțin fie indicatorilor macroeconomici, fie celor microeconomici.

(227)

Comisia nu poate fi de acord cu această afirmație. Aceasta este o metodologie aplicabilă în cazurile de eșantionare pentru a analiza situația industriei din Uniune și a lua în considerare nu numai tendințele indicate de eșantion, ci și pe cele indicate de întreaga industrie din Uniune. Toți factorii prevăzuți la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost luați în considerare în analiză. Concluzia privind prejudiciul este elaborată, de asemenea, pe baza tuturor factorilor respectivi. În consecință, analiza prejudiciului a fost efectuată în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (4) din regulamentul de bază.

(228)

Producția totală a Uniunii, capacitatea de producție și utilizarea capacității de producție au evoluat după cum urmează în perioada examinată:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(229)

Producția industriei din Uniune a crescut în perioada examinată, în același ritm cu consumul. La începutul perioadei examinate, industria Uniunii avea deja capacități de producție excedentare. Din cauza creșterii rapide a consumului din Uniune, surplusul de capacitate a scăzut până în 2011, în condițiile în care - deși capacitatea de producție a crescut - ritmul său de creștere a fost mai scăzut decât ritmul de consum al Uniunii. Capacitatea de producție a continuat să crească în 2012, în timp ce consumul Uniunii a scăzut. Producția a crescut din 2009 până în 2011 și apoi a scăzut cu 30 % în cursul PA. Date fiind capacitățile existente, industria din Uniune a putut să sporească rapid producția până în 2011, pentru a satisface creșterea puternică a cererii la nivelul Uniunii. În același timp, ca reacție la creșterea observată începând din 2009 până în 2011, industria din Uniune a adăugat noi capacități, care au fost utilizate doar parțial în PA. Acest lucru a avut drept rezultat o scădere pronunțată a gradului de utilizare a capacității în PA comparativ cu anii anteriori.

(230)

Chiar dacă – pe parcursul perioadei examinate – industria Uniunii și-a mărit capacitatea ca răspuns la creșterea consumului, nivelurile de producție a industriei din Uniune au crescut într-un ritm mai lent decât consumul și utilizarea capacităților și, după o creștere substanțială în primii trei ani ai perioadei examinate, au scăzut în cursul perioadei de anchetă, ceea ce a coincis cu creșterea cotei de piață a importurilor subvenționate din țara în cauză și cu contactul cu o concurență neloială al principalilor clienți consumatori ai industriei din Uniune în sectorul panourilor solare, inclusiv din cauza dumpingului și subvențiilor chinezești din acest sector.

(231)

Volumul de vânzări al industriei din Uniune și cota de piață au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(232)

În cursul perioadei examinate, volumul vânzărilor industriei din Uniune a crescut cu 22,7 %. Cu toate acestea, în contextul unei creșteri a consumului la nivelul Uniunii cu 65 %, aceasta s-a tradus printr-o scădere a cotei de piață a industriei din Uniune, de la 88,6 % în 2009 până la 65,8 % în cursul PA, adică o scădere cu 25,7 % în perioada examinată. Vânzările realizate de industria din Uniune au crescut cu mult mai puțin decât importurile subvenționate din țara în cauză. În consecință, producătorii din Uniune nu au putut beneficia pe deplin de creșterea consumului și, prin urmare, cota lor de piață a scăzut în perioada examinată.

(233)

Creșterea industriei din Uniune se reflectă în indicatorii săi de volum, precum producția sau vânzările, și în cota sa de piață, în comparație cu evoluția consumului. În pofida creșterii consumului pe parcursul perioadei examinate, cota de piață a producătorilor din Uniune nu a înregistrat o creștere corespunzătoare consumului. Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut în perioada examinată. În aceeași perioadă, cota de piață a importurilor din RPC a crescut cu 321 %. Faptul că industria din Uniune nu a putut să se dezvolte în concordanță cu creșterea pieței a avut un impact global negativ asupra situației sale economice.

(234)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(235)

În ansamblu, ocuparea forței de muncă a crescut cu 52 % între 2009 și PA. Cu toate acestea, creșterea a avut loc până în 2011, când a atins nivelul său maxim, de 932 de echivalente normă întreagă (ENI), iar apoi a scăzut până la 857 ENI în cursul PA. Productivitatea a crescut ușor în 2010 și în 2011, în comparație cu 2009. Acest lucru se datorează, în parte, faptului că producția de produse similare este foarte automatizată și necesită un volum redus de personal. Cu toate acestea, în cursul PA, productivitatea a scăzut cu 24,4 % în comparație cu 2011. Acest lucru s-a datorat unei scăderi de aproximativ 30 % a producției, ceea ce a avut un impact negativ asupra gradului de utilizare a capacității de producție, în aceeași perioadă.

(236)

Prin urmare, rata ocupării forței de muncă a scăzut în cursul PA, ca răspuns la tendința înregistrată de producția de produs similar în cursul PA.

(237)

Toate marjele de subvenționare sunt net superioare nivelului de minimis. Ținând cont de volumul și de prețurile importurilor provenind din țara în cauză, impactul marjelor actuale de subvenție asupra industriei Uniunii nu poate fi considerat ca fiind substanțial.

(238)

Întrucât aceasta este prima anchetă antisubvenție cu privire la produsul în cauză, redresarea în urma efectelor practicilor de subvenționare anterioare nu este o problemă în procesul de evaluare.

(239)

Așa cum s-a arătat mai sus, indicatorii microeconomici sunt analizați pe baza unor răspunsuri la chestionare, furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Pentru majoritatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion, 2009 a fost anul în care și-au făcut investițiile inițiale și au început producția de produs similar. Deși majoritatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion erau deja activi în sectorul sticlei, toate societățile au trebuit să investească în echipamente specifice din sectorul sticlei solare, care este complet independent de producția de sticlă obișnuită, deoarece puritatea și conținutul de fier ale sticlei sunt foarte diferite, ca și calitatea globală. În plus, sticla trebuie să fie călită, ceea ce nu este cazul pentru sticla obișnuită. În cele din urmă, este adăugat și un strat de acoperire. Astfel, toți indicatorii analizați mai jos sunt influențați în mod semnificativ de această fază de demarare din 2009. Pentru a evidenția tendințele neafectate de impactul denaturant al fazei de demarare a societăților din eșantion, se prezintă și indicii din 2010.

(240)

Prețurile de vânzare medii practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți independenți pe piața Uniunii au evoluat după cum urmează în perioada examinată:

Tabelul 7

Prețurile medii de vânzare în Uniune

(241)

Prețurile de vânzare unitare au scăzut în mod continuu pe parcursul perioadei examinate, însă scăderea a fost deosebit de pronunțată în perioada de anchetă, atunci când acestea au scăzut cu 7,9 % în comparație cu 2011, cu 9,5 % în comparație cu 2010 și cu 23 % în comparație cu 2009. Scăderea prețurilor de vânzare practicate de producătorii din Uniune a fost mai lentă decât tendința observată pentru prețurile de vânzare ale produselor importate din țara în cauză. De exemplu, scăderea prețurilor chineze a fost de 11 % între 2011 și 2012, în timp ce prețurile din Uniune au scăzut cu 8 % în cursul aceleiași perioade.

(242)

Așa cum s-a explicat în secțiunea D.4.2 de mai sus, în pofida marii diferențe dintre prețul de vânzare unitar mediu practicat de industria din Uniune și prețurile de import din China, subcotarea efectivă, bazată pe o comparație în funcție de tipul de produs, a fost mult mai redusă, și anume între 10,6 % și 26,7 %, în cursul perioadei de anchetă. Acest lucru se datorează faptului că nu toate tipurile de produse fabricate de industria din Uniune au fost și cele exportate de către producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion.

(243)

În urma notificării, guvernul chinez a susținut că Comisia nu a luat în considerare diferența dintre tipurile de produse exportate de producătorii-exportatori chinezi și cele vândute de producătorii din Uniune atunci când a evaluat media prețurilor chineze. S-a afirmat că menționarea faptului că exista o mare diferență între prețul mediu de vânzare practicat de industria Uniunii și cel practicat de producătorii-exportatori chinezi a dus la o prezentare distorsionată a faptelor, din cauza diferenței dintre prețurile de vânzare în Uniune și prețurile importurilor chineze.

(244)

Astfel cum s-a indicat mai sus, Comisia a făcut o comparație detaliată pe tipuri de produse cu scopul de a cuantifica subcotarea, care este – desigur – o parte din evaluarea prejudiciului. În plus, se arată în mod clar cauza diferențelor: faptul că nu toate tipurile de produse fabricate de industria din Uniune erau produse și de producătorii exportatori chinezi. În consecință, nu se poate afirma că prezentarea faptelor de către Comisie este înșelătoare sau distorsionată.

(245)

Costul de producție unitar a crescut cu peste 10 % între 2011 și perioada de anchetă și a rămas relativ stabil între 2010 și 2011. În general, costul de producție a urmat tendința prețului de vânzare între 2009 și 2011. Creșterea costului de producție unitar în 2012 a fost cauzată de scăderea volumului producției.

(246)

De asemenea, guvernul chinez a susținut că scăderea prețului de vânzare unitar mediu în timpul perioadei examinate a fost cauzată, printre altele, de creșterea eficienței procesului de producție. În plus, creșterea costului de producție unitar în 2012 nu a fost, probabil, cauzată de scăderea volumului producției, ci de creșterea capacității de producție.

(247)

Într-adevăr, creșterea eficienței în perioada 2009-2011 a redus costul de producție unitar și, prin urmare, a contribuit la scăderea prețului de vânzare unitar. Cu toate acestea, Comisia a stabilit că, în cursul PA, prețul de vânzare mediu a scăzut sub nivelul costului de producție unitar mediu, acoperind astfel numai 88 % din acesta. În același timp, sporirea capacității de producție a societăților incluse în eșantion nu ar fi putut fi cauza creșterea costului de producție unitar. Într-adevăr, capacitatea lor de producție a crescut cu numai 2,6 % între 2011 și 2012, în timp ce costul de producție unitar mediu a crescut cu 10,6 % în cursul aceleiași perioade. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(248)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 8

Costul forței de muncă, pe angajat

(249)

Între 2009 și perioada de anchetă, costul mediu al forței de muncă, pe angajat, a crescut în mod constant, cu 12 %, în ansamblu. Cu toate acestea, a avut loc o creștere majoră, cu 4,8 %, între 2011 și PA. Creșterea totală a costurilor cu forța de muncă poate fi explicată, parțial, prin costurile suportate de către anumiți producători din Uniune și legate de întreruperile activității uzinelor între 2011 și PA, adică de necesitatea de a remunera angajații, în pofida faptului că aceștia de fapt nu au lucrat.

(250)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 9

Stocuri

(251)

Stocurile au crescut cu 7,3 % între 2011 și perioada de anchetă și cu 15 % între 2009 și perioada de anchetă, în timp ce, între 2010 și 2011, acestea au scăzut cu 11,6 %.

(252)

După notificare, guvernul chinez a afirmat că tendințele legate de stocuri sunt irelevante, deoarece creșterea acestora, atât în termeni absoluți, cât și relativi, a fost foarte mică.

(253)

Având în vedere evoluția prețurilor, nu este rațional ca un producător să mențină stocuri mari, deoarece valoarea lor s-ar reduce rapid. Prin urmare, ar fi de așteptat ca producătorii din Uniune să mențină stocuri limitate pentru produsul similar. Prin urmare, creșterea stocurilor pentru produsul similar între 2011 și PA, deși destul de limitată, este un indiciu pertinent pentru a stabili dacă industria din Uniune a suferit un prejudiciu important. Volumul mare de stocuri în termeni absoluți în 2010 trebuie să fie plasat în contextul vânzărilor mult mai mari în anul respectiv decât în cursul PA.

(254)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 10

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(255)

Rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost stabilită prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, exprimată ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări.

(256)

În 2009, cei mai mulți dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion au înregistrat pierderi care, așa cum s-a explicat în secțiunea D.7, au fost cauzate, în principal, de faptul că au început să producă produsul similar la acel moment. În 2010, profitul mediu era deja de 8,31 %. Ulterior, rentabilitatea a scăzut ușor în 2011, când importurile subvenționate au început să crească. În cele din urmă, industria din Uniune a suferit pierderi semnificative în cursul PA, înregistrând o scădere cu 276,6 % față de 2011.

(257)

Evoluția fluxurilor nete de numerar, care reprezintă un indicator al capacității producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a-și autofinanța activitățile, a suferit o pronunțată scădere de 81 % între 2011 și perioada de anchetă. Aceasta era în creștere treptată începând din 2010 și a crescut pe tot parcursul perioadei examinate.

(258)

Randamentul investițiilor a fost exprimat ca profit, în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor.

(259)

Tabelul 10 arată că, după faza de început din 2009, când industria a făcut investiții majore în produsul similar, nivelul investițiilor a scăzut constant între 2009 și 2011, apoi a crescut în cursul PA. Cu toate acestea, investițiile au rămas la un nivel scăzut în perioada de anchetă, în comparație cu nivelurile din 2009. Investițiile realizate în perioada de anchetă au fost legate, în principal, de cercetare și dezvoltare, precum și de îmbunătățirea și întreținerea tehnologiilor și proceselor de producție, în scopul sporirii eficienței. În special, industria a investit în noi tipuri de produse, care nu au fost importate din RPC în decursul aceleiași perioade și care incorporează un mare efort de cercetare și inovare.

(260)

În schimb, randamentul investițiilor a scăzut cu 34 % între 2009 și 2012. Acestea au cunoscut, totuși, o creștere constantă înainte de PA, mai precis au crescut cu 293 % între 2009 și 2011, însă au scăzut cu 186 % în cursul PA, în comparație cu 2011. Scăderea din 2012 reprezintă o consecință logică a faptului că industria din Uniune a suferit o pierdere în cursul perioadei de anchetă.

(261)

În ceea ce privește capacitatea de a mobiliza capitaluri, s-a constatat că capacitatea industriei din Uniune de a genera numerar pentru produsul similar s-a deteriorat constant și, prin urmare, a deteriorat situația financiară a industriei din Uniune.

(262)

Analiza situației industriei din Uniune arată o tendință descendentă clară a majorității indicatorilor de prejudiciu. În contextul creșterii generale a consumului, producția totală a crescut în perioada examinată. Deși volumul de vânzări a crescut, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut în perioada examinată, dat fiind că volumul consumului în perioada respectivă a crescut într-un ritm mai accelerat. Prețul de vânzare mediu a scăzut puternic în perioada examinată, producând astfel efecte negative asupra tuturor indicatori de performanță financiară precum rentabilitatea, fluxul de numerar, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(263)

În perioada examinată, volumul total al vânzărilor industriei din Uniune a crescut. Cu toate acestea, creșterea volumului vânzărilor industriei din Uniune a fost însoțită de o scădere semnificativă a prețurilor de vânzare medii, precum și a cotei de piață a industriei din Uniune.

(264)

Având în vedere cele de mai sus, ancheta a confirmat, în special, faptul că în cursul perioadei de anchetă prețurile de vânzare ale industriei din Uniune s-au situat sub costurile de producție, având astfel un efect negativ asupra rentabilității industriei din Uniune, care a atins niveluri negative semnificative în cursul perioadei de anchetă.

(265)

Cu toate acestea, capacitatea de producție a înregistrat o evoluție pozitivă între 2009 și PA. În plus, deși investițiile au scăzut între 2009 și perioada de anchetă, ele au crescut între 2011 și perioada de anchetă. Acest lucru se datorează faptului că, așa cum s-a explicat în secțiunea D.7.4 de mai sus, societățile din eșantion au continuat să investească în produsul similar, între altele prin concentrarea pe tipuri de produse din nișe de piață în care nu exista încă import din țara în cauză pentru aceste produse specifice și pe tipuri de produse care implică un mare efort de cercetare și inovare. În același timp, este evident că industria Uniunii trebuie să poată produce și vinde volume mari din mai multe tipuri de produse de bază (care, în prezent, sunt în concurență cu importurile subvenționate din RPC), pentru a dilua costurile fixe și a realiza economii de scară.

(266)

După notificare, guvernul chinez a susținut că există o incoerență în evaluarea Comisiei, întrucât aceasta a declarat că investițiile au fost făcute, în principal, în cercetare și dezvoltare, afirmând, în același timp, că capacitatea a crescut în PA ca urmare a anticipării creșterii cererii. Aceste declarații nu sunt incompatibile, ci complementare: investițiile în noi tipuri de produse în cursul aceleiași perioade duc, inevitabil, la creșterea capacității. În plus, chiar dacă aceste investiții măresc, într-adevăr, costurile pentru industria din Uniune, ele constituie un indicator important al faptului că industria face tot ce îi stă în putință pentru a rămâne competitivă.

(267)

Prin urmare, se poate conchide că industria din Uniune nu numai că a suferit un prejudiciu important în cursul PA, dar și că a căutat în mod activ căi de a-și reduce expunerea la riscul reprezentat de importurile subvenționate ale produsului în cauză, prin dezvoltarea unor produse inovatoare care nu sunt încă importate din țara respectivă.

(268)

Luând în considerare cele menționate mai sus, se conchide că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(269)

În conformitate cu articolul 8 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a verificat în ce măsură importurile subvenționate din țara în cauză au provocat prejudicii industriei din Uniune într-o măsură care poate fi considerată importantă. Factorii cunoscuți – alții decât importurile subvenționate – care ar fi putut cauza, în același timp, un prejudiciu industriei din Uniune, au fost, de asemenea, examinați în scopul de a garanta că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu a fost atribuit importurilor subvenționate.

(270)

Ancheta a demonstrat că importurile subvenționate au crescut pe parcursul perioadei examinate, sporindu-și volumul cu 596 % și cota de piață cu 366 %. Prin urmare, se confirmă faptul că atât volumul, cât și cota de piață a importurilor de produs în cauză au crescut considerabil în cursul perioadei examinate. Există o coincidență clară, în timp, între creșterea importurilor subvenționate și pierderea cotei de piață de către industria din Uniune. Cu alte cuvinte, importurile au crescut cu mult mai repede decât piața Uniunii, iar producătorii din Uniune au pierdut din cota de piață în favoarea importurilor subvenționate din China. De asemenea, ancheta a stabilit că, așa cum se menționează în secțiunea D.4.2 de mai sus, importurile subvenționate au subcotat prețurile practicate de industria din Uniune în cursul PA.

(271)

Ancheta a arătat că prețurile importurilor subvenționate au scăzut cu 27,2 % în cursul perioadei examinate și au condus la diferențe și mai mari între prețurile practicate de producătorii din Uniune și cele practicate de producătorii chinezi. În fața acestei presiuni semnificative asupra prețurilor, industria din Uniune a depus un efort considerabil pentru a-și reduce costurile de producție. În pofida acestor eforturi, nivelul excepțional de scăzut al prețurilor importurilor originare din China a forțat industria din Uniune să-și reducă și mai mult prețurile, până la niveluri nerentabile. După faza de demarare din 2009, producătorii din Uniune au atins niveluri de profit stabile în 2010 și 2011. Cu toate acestea, în cursul PA, producătorii din Uniune au înregistrat pierderi semnificative.

(272)

După notificarea datelor, mai multe părți interesate au contestat concluziile Comisiei conform cărora există o legătură de cauzalitate între prejudiciul important suferit de industria din Uniune și importurile subvenționate din RPC. Acestea au afirmat că nu există o coincidență în timp între prejudiciu și creșterea importurilor din țara în cauză. Acest lucru se datorează faptului că, între 2009 și 2011, importurile din China au crescut în mod semnificativ. În plus, prețul mediu al importurilor chineze era în 2011 de 4,96 EUR/m2, o sumă apropiată de cea din 2012 (4,38 EUR/m2).

(273)

Aceleași părți au susținut că concluzia potrivit căreia prejudiciul suferit de industria din Uniune ar trebui să fie atribuit importurilor din China în 2012 contrazice constatările sale potrivit cărora importurile din China se pare că nu au avut niciun impact negativ în anul anterior, deși prețul mediu de import a fost foarte apropiat.

(274)

De asemenea, părțile au susținut că coincidența în timp dintre prejudiciul important suferit și importurile chinezești subvenționate nu poate fi evaluată pe baza întregii perioade examinate, din 2009 și până la sfârșitul PA, fără a lua în considerare tendințele observate în cursul acestei perioade.

(275)

Între începutul și sfârșitul PA, importurile au crescut cu 596 % și cota lor de piață a înregistrat o creștere de 321 %. Prețurile de import au scăzut cu 27,2 % în perioada examinată.

(276)

Este adevărat că marja de profit a industriei din Uniune din 2011 a fost doar ușor mai mică decât cea din 2010, în pofida creșterii accentuate a importurilor din RPC în 2011. Cu toate acestea, în 2011, consumul de sticlă solară din Uniune a crescut semnificativ, și anume cu 20,4 %, între 2010 și 2011, în timp ce importurile din RPC au crescut cu 150 % în aceeași perioadă. În cursul PA, deși consumul a scăzut, într-adevăr, cu puțin peste 19 %, volumul importurilor chineze a continuat să crească cu peste 35 %. Acest lucru indică în mod clar coincidența în timp dintre prejudiciul important suferit de industria din Uniune în cursul PA și creșterea puternică a importurilor subvenționate din RPC. De asemenea, în mod logic, este nevoie de timp pentru ca unele dintre efectele negative ale creșterii importurilor subvenționate să fie resimțite de producătorii din Uniune (de exemplu, pierderea unor clienți, înregistrarea pierderilor, reducerea randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități etc.). Prin urmare, argumentul este respins.

(277)

Comisia a analizat, de asemenea, tendințele care au intervenit în cursul perioadei examinate. Faptul că, într-adevăr, în 2011, industria din Uniune era încă profitabilă, chiar dacă importurile din China crescuseră deja în acel an, nu afectează concluzia conform căreia, în PA, a fost o coincidență în timp între prejudiciul suferit de industria din Uniune și creșterea continuă a importurilor chineze subvenționate.

(278)

Deși consumul a scăzut cu puțin mai mult de 19 % în PA, din perspectiva producătorilor-exportatori chinezi lucrurile se prezintă astfel:

(279)

Pe baza analizei de mai sus, Comisia conchide că prezența importurilor subvenționate și creșterea considerabilă a cotei lor de piață la prețuri constant inferioare celor practicate de industria din Uniune au avut un rol determinant în prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(280)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 11

Importuri din țări terțe (1 000 m2)

(281)

Volumul importurilor din alte țări terțe în cursul perioadei examinate a crescut cu 46 %, corespunzător creșterii consumului din Uniune. Cota lor de piață a scăzut ușor în PA în comparație cu 2011 (3,7 %), dar, în general, aceasta a rămas stabilă în cursul perioadei examinate. Turcia este al doilea cel mai mare exportator după RPC, urmată de India.

(282)

Informațiile disponibile privind importurile din toate țările terțe arată că prețul mediu de import a fost mai mare decât prețul mediu al importurilor din China. Acest lucru este valabil și pentru prețul unitar al anumitor tipuri de produs. Pe de altă parte, prețul mediu la importurile din țările terțe a fost asemănător cu prețul mediu al industriei din Uniune sau mai mare decât acesta.

(283)

Având în vedere nivelul scăzut al importurilor, ca volum total și cote de piață din țările terțe, precum și nivelul prețurilor acestora, Comisia conchide că importurile din țări terțe nu au fost în măsură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(284)

Volumul exporturilor realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion a evoluat după cum urmează în perioada examinată:

Tabelul 12

Rezultatele la export ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion