24.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 122/1

(1)

Solidaritatea este o valoare fundamentală a Uniunii și există potențialul să se dezvolte în continuare mijloace de exprimare a solidarității cetățenilor Uniunii cu persoanele din țările terțe vulnerabile sau afectate de crize provocate de om sau de dezastre naturale. În plus, Uniunea în ansamblu este cel mai mare donator de ajutor umanitar, furnizând aproape 50 % din ajutorul umanitar de la nivel mondial.

(2)

Voluntariatul este o expresie concretă și vizibilă a solidarității care permite persoanelor să își pună cunoștințele, aptitudinile și timpul în serviciul altor persoane, fără o motivație financiară.

(3)

Există o necesitate de a dezvolta și mai mult solidaritatea cu victimele crizelor și dezastrelor din țări terțe, precum și de a mări atât gradul de conștientizare, cât și vizibilitatea ajutorului umanitar și a voluntariatului, în general, în rândul cetățenilor Uniunii.

(4)

Viziunea Uniunii în ceea ce privește ajutorul umanitar, inclusiv un obiectiv comun, principii și bune practici comune și un cadru comun pentru acordarea de ajutor umanitar al Uniunii, este prezentată în Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, intitulat „Consensul european privind ajutorul umanitar” (2). Consensul European privind ajutorul umanitar subliniază angajamentul ferm al Uniunii pentru o abordare bazată pe necesități, precum și pentru respectarea și promovarea principiilor fundamentale ale ajutorului umanitar: umanitatea, neutralitatea, imparțialitatea și independența. Acțiunile Corpului voluntar european de ajutor umanitar (denumit în continuare inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”) ar trebui să fie ghidate de Consensul european privind ajutorul umanitar.

(5)

Ajutorul umanitar al Uniunii este acordat în situații în care pot interveni și alte instrumente legate de cooperarea pentru dezvoltare, gestionarea crizelor și protecția civilă. Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui să lucreze în mod coerent și complementar, evitând suprapunerile cu politicile și instrumentele Uniunii relevante, în special cu domeniul politicii de ajutor umanitar a Uniunii, al politicii în domeniul cooperării pentru dezvoltare și mecanismul Uniunii de protecție civilă instituit prin din Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), Centrul de coordonare a răspunsului pentru situații de urgență instituit prin decizia menționată, precum și cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și cu delegațiile UE, pentru a se coordona răspunsul Uniunii la crizele umanitare din țări terțe.

(6)

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui să contribuie la eforturile de consolidare a capacității Uniunii de a oferi o asistență umanitară bazată pe necesități și să consolideze capacitatea și rezistența comunităților vulnerabile sau afectate de dezastre în țări terțe. În plus, este important să se încurajeze cooperarea cu organizațiile internaționale relevante și cu alți parteneri umanitari și actori locali și regionali. Această cooperare ar trebui să fie făcută în conformitate cu acțiunile întreprinse de către Organizația Națiunilor Unite, pentru a sprijini rolul central și de coordonare generală a Oficiului Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (ONU-OCHA).

(7)

Numărul crizelor umanitare, atât cele naturale, cât și cele provocate de om, sfera și complexitatea acestora la nivel mondial au crescut în mod semnificativ în decursul anilor și această tendință este posibil să continue, conducând la o cerere tot mai mare ca actorii umanitari să ofere un răspuns imediat, eficace, eficient și coerent și să sprijine comunitățile locale din țările terțe, pentru a le face mai puțin vulnerabile și a le consolida gradul de reziliență la dezastre.

(8)

Voluntarii pot contribui la consolidarea capacității Uniunii de a oferi ajutor umanitar bazat pe necesități și în conformitate cu anumite principii și pot contribui la consolidarea eficacității sectorului ajutorului umanitar atunci când aceștia sunt selecționați și formați în mod adecvat și pregătiți pentru trimitere pe teren, astfel încât să se asigure faptul că aceștia au aptitudinile și competențele necesare pentru a ajuta în modul cel mai eficient persoanele aflate în dificultate, dacă beneficiază de un sprijin și o supraveghere suficiente în locul unde este exercitată activitatea de voluntariat.

(9)

Există în Europa și la nivel mondial sisteme de voluntariat care pun accentul pe dezvoltarea țărilor terțe. Adesea, acestea sunt programe naționale care se concentrează în principal sau exclusiv pe proiecte de dezvoltare. Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui, prin urmare, să aducă un plus de valoare, oferind voluntarilor oportunități de a contribui împreună la operațiuni de ajutor umanitar, consolidând, astfel, noțiunea de cetățenie europeană activă. Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” poate aduce un plus de valoare prin încurajarea cooperării transnaționale a organizațiilor care participă la acțiunile de punere în aplicare a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, îmbunătățind astfel relațiile internaționale, proiectând o imagine pozitivă a Uniunii în lume și stimulând interesul pentru proiecte umanitare pan-europene.

(10)

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui să fie eficientă din punctul de vedere al costurilor, ar trebui să completeze schemele de voluntariat naționale și internaționale existente, fără dublarea acestora, și ar trebui să se concentreze pe abordarea nevoilor și a lacunelor concrete din domeniul umanitar.

(11)

După cum s-a evidențiat în Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată „Modalități de exprimare a solidarității cetățenilor Uniunii Europene prin intermediul voluntariatului: primele reflecții privind un corp voluntar european de ajutor umanitar”, peisajul actual al voluntariatului umanitar prezintă unele lacune, pe care inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” le poate remedia cu voluntari având profilul potrivit, trimiși pe teren la momentul potrivit, la locul potrivit. Acest lucru ar putea fi realizat în special prin definirea unor standarde și proceduri europene de identificare și selectare a voluntarilor umanitari, a unor obiective de referință stabilite de comun acord pentru formarea și pregătirea voluntarilor umanitari pentru trimitere pe teren, a unei baze de date de voluntari potențiali, identificați pe baza nevoilor existente în domeniu, și a unor oportunități pentru voluntari de a contribui la operațiuni umanitare, nu numai prin prezență la fața locului, ci și prin activități de sprijin administrativ și online.

(12)

Asigurarea unei formări adecvate, precum și securitatea și siguranța voluntarilor trebuie să rămână de o importanță capitală și să constituie tema unor schimburi regulate de informații, inclusiv cu statele membre. Voluntarii UE pentru ajutor umanitar nu ar trebui mobilizați pentru operațiuni desfășurate în zone de conflict armat internațional sau neinternațional.

(13)

Uniunea își desfășoară operațiunile de ajutor umanitar pe baza nevoilor și în parteneriat cu organismele de punere în aplicare. Aceste organizații ar trebui să joace un rol semnificativ în punerea în practică a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” pentru a se asigura asumarea responsabilității de către actorii în domeniu și pentru a se maximiza participarea la acțiunile sub egida inițiativei menționate. Uniunea ar trebui să încredințeze unor astfel de organizații în special misiunile de identificare, selectare, pregătire, trimitere pe teren, precum și monitorizarea pe durata misiunii și după misiune a voluntarilor UE pentru ajutor umanitar, în conformitate cu normele stabilite de Comisie. Comisia ar trebui, dacă este necesar, să fie în măsură să facă apel la voluntari instruiți și pregătiți cu succes pentru trimiterea la birourile locale pentru sarcini de sprijin.

(14)

Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” prevede că societățile private pot juca un rol important și pot contribui la operațiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, în special prin campaniile de voluntariat ale angajaților.

(15)

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui să sprijine europenii de toate vârstele să practice cetățenia europeană activă. Inițiativa ar trebui să contribuie astfel la promovarea voluntariatului în Uniune și la dezvoltarea personală și a conștiinței interculturale a voluntarilor participanți, îmbunătățindu-le astfel competențele și capacitatea de inserție profesională în economia globală.

(16)

Conform principiilor Uniunii privind egalitatea de șanse și nediscriminarea, cetățenii Uniunii și persoanele cu drept de ședere pe termen lung în Uniune din toate categoriile sociale și de toate vârstele ar trebui să fie în măsură să se implice în calitate de cetățeni activi. Având în vedere provocările specifice ale contextului umanitar, participanții la inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui să aibă vârsta de cel puțin 18 ani și ar putea reflecta o mare diversitate de profile și generații, inclusiv experți sau pensionari calificați.

(17)

Un statut juridic clar este o condiție preliminară esențială pentru participarea voluntarilor la mobilizarea în țări din afara Uniunii. Condițiile de mobilizare a voluntarilor ar trebui să fie definite prin contract, inclusiv standardele de protecție și de securitate a voluntarilor, responsabilitățile organizațiilor de trimitere și de primire, acoperirea contractului de asigurare, cheltuielile de ședere, de cazare și alte cheltuielile relevante. Mobilizarea voluntarilor în țările terțe ar trebui să facă obiectul unor acorduri privind securitatea și siguranța.

(18)

Recomandările cuprinse în Agenda politică pentru voluntariat în Europa și activitățile organizațiilor europene și internaționale de voluntariat, precum și programul Organizației Națiunilor Unite pentru voluntari ar trebui, unde este cazul, să fie luate în considerare în acțiunile din cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

(19)

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui să sprijine acțiunile bazate pe necesități care vizează consolidarea capacității în cea ce privește ajutorul umanitar a organizațiilor de primire în țările terțe, pentru a îmbunătăți pregătirea și reacția la crize umanitare la nivel local și pentru a asigura un impact eficient și sustenabil al activităților voluntarilor UE pentru ajutor umanitar pe teren, prin gestionarea riscurilor în caz de dezastru, pregătire și răspuns, mentorat, instruire în formarea voluntarilor, precum și alte domenii relevante.

(20)

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” ar trebui, dacă e cazul, să contribuie la consolidarea perspectivei de gen în politica Uniunii privind ajutorul umanitar, promovarea unor acțiuni umanitare adecvate pentru nevoile specifice ale femeilor și bărbaților de toate vârstele. Trebuie acordată o atenție deosebită cooperării cu grupurile și rețelele de femei pentru a promova participarea și conducerea femeilor în acțiunile de ajutor umanitar și, pe baza capacităților și a expertizei acestora, pentru a contribui la reconstrucție, consolidarea păcii, reducerea riscului de dezastre și la dezvoltarea rezistenței comunităților afectate.

(21)

Prezentul regulament stabilește pentru întreaga durată a perioadei financiare, un pachet financiar care urmează să reprezinte principala valoare de referință în sensul punctului 17 din acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în materie bugetară și privind buna gestiune financiară (4), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(22)

Alocarea asistenței financiare ar trebui să fie pusă în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Datorită naturii specifice a acțiunilor sub egida inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, este necesar să se prevadă că asistența financiară poate fi acordată persoanelor fizice și persoanelor juridice de drept public și privat. De asemenea, este important să se asigure că normele regulamentului sunt respectate, în special în ceea ce privește principiile economiei, eficienței și eficacității.

(23)

Îmbunătățirea punerii în aplicare și a calității cheltuielilor ar trebui să fie principii directoare în atingerea obiectivelor inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”, asigurându-se totodată utilizarea optimă a resurselor financiare.

(24)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, impunerea unor penalități. Ar trebui adoptate măsuri corespunzătoare pentru prevenirea neregulilor și fraudei și efectuate demersurile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (6), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (7) și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(25)

Participarea țărilor terțe, în special a țărilor în curs de aderare, a țărilor candidate, a țărilor potențial candidate, a țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate și a țărilor membre Asociației Europene de Liber Schimb ar trebui să fie posibilă pe baza unor convenții de cooperare.

(26)

Voluntarii participanți și organizațiile de punere în aplicare a acțiunilor sub egida inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” din țările care cooperează ar trebui, de asemenea, să adere și să susțină respectarea principiilor prevăzute în Consensul european privind ajutorul umanitar, cu accent pe protecția „spațiului umanitar”.

(27)

Pentru a se permite primirea de feedback și îmbunătățiri continue și pentru a crește flexibilitatea și eficiența adoptării, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește dispozițiile referitoare la standardele de selectare, gestionare și mobilizare a voluntarilor UE pentru ajutor umanitar, modificarea indicatorilor de performanță și a priorităților tematice, precum și ajustarea procentelor de alocare a pachetului financiar pentru implementarea prezentului regulament. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(28)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea procedurilor de selectare, gestionare și mobilizare a voluntarilor UE pentru ajutor umanitar, a mecanismului de certificare, a programului de formare și a programul anual de lucru al inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

(29)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și ține seama de principiile care sunt recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(30)

Prelucrarea datelor cu caracter personal care se realizează în cadrul prezentului regulament nu depășește ceea ce este necesar și proporțional pentru a se asigura buna funcționare a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către Comisie va fi reglementată de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către organizațiile de punere în aplicare a acțiunilor sub egida inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” stabilite legal în Uniune va fi reglementată de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11),

(31)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 23 noiembrie 2012 (12).

(32)

Este oportun să se alinieze perioada de aplicare a prezentului regulament cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (13). Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2014,

1.

selectării, formării și mobilizării voluntarilor UE pentru ajutor umanitar pentru sprijinirea și completarea ajutorului umanitar în țări terțe;

2.

acțiunilor care sprijină, promovează și pregătesc mobilizarea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar pentru a sprijini și completa ajutorul umanitar în țări terțe;

3.

acțiunilor din interiorul și din afara Uniunii care au ca scop consolidarea capacității în ceea ce privește ajutorul umanitar a organizațiilor de primire din țările terțe.

(a)

„voluntar” înseamnă o persoană care alege, în mod liber și fără a avea o motivație financiară, să se implice în activități în beneficiul comunității și al societății în general;

(b)

„voluntar candidat” înseamnă o persoană eligibilă în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) pentru a solicita participarea la acțiunile sub egida inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”;

(c)

„voluntar UE pentru ajutor umanitar” înseamnă un candidat voluntar care a fost selecționat, format în conformitate cu norme și criterii de referință specifice, evaluat ca fiind eligibil și înregistrat ca fiind disponibil pentru mobilizare în sprijinul și completarea ajutorului umanitar în țări terțe;

(d)

„ajutor umanitar” înseamnă activități și operațiuni în țări terțe, concepute pentru acordarea de asistență de urgență bazată pe necesități, în scopul protejării vieții, prevenirii și alinării suferinței umane și păstrării demnității umane în cazul unei crize provocate de om sau a unui dezastru natural. Acesta cuprinde operațiunile de asistență, ajutor și protecție, desfășurate în timpul crizelor umanitare sau după acestea, măsurile de sprijin prin care se asigură accesul la persoanele aflate în dificultate și se facilitează libera circulație a asistenței, precum și acțiunile care au drept obiectiv consolidarea gradului de pregătire și de reducere a riscului de dezastre și contribuția la consolidarea rezistenței și a capacității de a face față crizelor și de a se redresa după crize;

(e)

„țară terță” înseamnă o țară din afara Uniunii în care se desfășoară activități și operațiuni de ajutor umanitar, așa cum sunt menționate la litera (d).

(a)

contribuția la creșterea și îmbunătățirea capacității Uniunii de a acorda ajutor umanitar.

Progresele în direcția atingerii acestui obiectiv operațional sunt evaluate pe baza unor indicatori, precum:

(b)

îmbunătățirea aptitudinilor, a cunoștințelor și a competențelor voluntarilor în domeniul ajutorului umanitar și a termenilor și condițiilor de implicare.

Progresele în direcția atingerii acestui obiectiv operațional sunt evaluate pe baza unor indicatori, precum:

(c)

consolidarea capacității organizațiilor de primire și promovarea voluntariatului în țări terțe.

Progresele în direcția atingerii acestui obiectiv operațional sunt evaluate pe baza unor indicatori, precum:

(d)

comunicarea principiilor Uniunii în domeniul ajutorului umanitar convenite în cadrul Consensului european privind ajutorul umanitar.

Progresele în direcția atingerii acestui obiectiv sunt evaluate pe baza unor indicatori, precum:

(e)

sporirea coerenței și a consecvenței voluntariatului între statele membre, pentru a le crea cetățenilor europeni mai multe oportunități de a participa la operațiuni și activități de ajutor umanitar.

Progresele în direcția atingerii acestui obiectiv operațional sunt evaluate pe baza unor indicatori, precum:

—

elaborarea și gestionarea de standarde și proceduri în ceea ce privește voluntarii candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar;

—

dezvoltarea și gestionarea unui mecanism de certificare pentru organizațiile de trimitere și de primire;

—

identificarea și selectarea voluntarilor candidați;

—

instituirea unui program de formare și de sprijin pentru formare și a unor stagii de pregătire;

—

crearea, gestionarea și actualizarea unei baze de date a voluntarilor UE pentru ajutor umanitar;

—

mobilizarea a voluntarilor UE pentru ajutor umanitar pentru sprijinirea și completarea ajutorului umanitar în țări terțe;

—

consolidarea capacității organizațiilor de primire;

—

instituirea și gestionarea unei rețele pentru inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”;

—

comunicare și sensibilizare;

—

activități auxiliare de promovare a responsabilității, a transparenței și a eficacității inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

—

un cadru de competențe folosit pentru identificarea, selectarea și pregătirea voluntarilor ca angajați debutanți sau cu experiență în domeniu;

—

prevederi pentru a asigura egalitatea de șanse și nediscriminarea în procesul de identificare și selectare;

—

dispoziții pentru a asigura respectarea de către organizațiile de trimitere și de primire a dreptului intern relevant, a dreptului Uniunii și a dreptului țării de primire;

—

standarde care reglementează parteneriatele între organizațiile de trimitere și de primire;

—

prevederi pentru recunoașterea aptitudinilor și competențelor dobândite de către voluntarii UE pentru ajutor umanitar, în conformitate cu inițiativele relevante existente la nivelul Uniunii.

—

procedurile de urmat pentru identificarea, selectarea și pregătirea necesară înainte de mobilizare a voluntarilor candidați, inclusiv prin „stagii de ucenicie”, dacă este cazul;

—

dispoziții legate de mobilizarea și gestionarea voluntarilor UE pentru ajutor umanitar în țările terțe, inclusiv, printre altele, supravegherea la fața locului, sprijinul continuu prin instruire, mentorat, formare suplimentară, asigurarea condițiilor de muncă necesare, sprijin după mobilizare;

—

furnizarea de asigurări și crearea unor condiții de viață adecvate pentru voluntari, inclusiv suportarea cheltuielilor de subzistență, cazare, deplasare și a altor cheltuieli relevante;

—

proceduri de urmat înainte și după mobilizare, precum și pe durata acesteia, pentru a asigura îndeplinirea obligației de diligență și măsuri corespunzătoare de siguranță și securitate, inclusiv protocoale medicale și de evacuare și planuri de securitate care prevăd evacuarea de urgență din țări terțe, inclusiv proceduri pentru contactarea autorităților naționale;

—

proceduri pentru monitorizarea și evaluarea performanțelor individuale ale voluntarilor UE pentru ajutor umanitar.

(a)

respectă standardele și procedurile menționate la articolul 9;

(b)

sunt active în domeniul ajutorului umanitar conform definiției de la articolul 3 litera (d); și

(c)

se încadrează în oricare dintre următoarele categorii:

(a)

aderă la standardele și procedurile menționate la articolul 9;

(b)

sunt active în domeniul ajutorului umanitar, astfel cum sunt definite la articolul 3 litera (d); și

(c)

dacă se încadrează în oricare dintre următoarele categorii:

(a)

cetățenii Uniunii;

(b)

persoanele cu drept de ședere pe termen lung pe teritoriul unui stat membru; și

(c)

cetățenii provenind din țările menționate la articolul 23 alineatul (1), în condițiile menționate la articolul menționat.

(a)

de către organizațiile de trimitere certificate la organizațiile de primire din țările terțe; sau

(b)

dacă este cazul, de către Comisie la birourile sale de ajutor umanitar pentru intervenții de sprijin.

(a)

gestionarea riscului de dezastre, pregătirea și acțiunile de răspuns, formarea având ca obiect gestionarea voluntarilor, precum și alte domenii relevante pentru personalul și voluntarii din organizațiile de primire;

(b)

schimbul de bune practici, asistență tehnică, programe de înfrățire și schimburi de personal și de voluntari, creare de rețele și alte acțiuni relevante.

(a)

voluntari candidați și voluntarii UE pentru ajutor umanitar care participă sau au participat la inițiativă;

(b)

organizații de trimitere și primire;

(c)

reprezentanți ai statelor membre și ai Parlamentului European.

(a)

facilitează interacțiunea și acționează ca o platformă pentru schimbul de cunoștințe, consultare și difuzare de informații, pentru schimbul de bune practici, precum și pentru evaluarea nevoilor menționată la articolul 21 alineatul (3);

(b)

facilitează încheierea de parteneriate și dezvoltarea de proiecte comune pentru activitățile de mobilizare și consolidare a capacității cu implicarea organizațiilor de trimitere de pe tot cuprinsul Uniunii și a organizațiilor de primire din țările terțe;

(c)

oferă o bază pentru acțiunile sub egida inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” pentru a asigura o ameliorare continuă și o monitorizare și evaluare eficace;

(d)

oferă oportunități pentru voluntariatul online în cadrul proiectelor legate de inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”.

(a)

cetățeni și organizații de trimitere din țările în curs de aderare, țările candidate, țările potențial candidate și țările partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, în conformitate cu principiile generale și cu clauzele și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii, stabilite în acordurile-cadru, în deciziile Consiliului de asociere sau în acordurile similare respective;

(b)

cetățeni și organizații de trimitere din țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb care sunt membre ale Spațiul Economic European (SEE), conform condițiilor prevăzute în Acordul privind SEE;

(c)

cetățeni și organizații de trimitere din alte țări europene, sub rezerva încheierii unor acorduri bilaterale cu aceste țări.

(a)

rapoarte anuale de examinare a progreselor înregistrate în implementarea prezentului regulament și, în măsura posibilităților, a principalelor rezultate obținute;

(b)

un raport de evaluare interimar cu privire la rezultatele obținute și la aspectele calitative și cantitative legate de punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv privind impactul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” în domeniul umanitar și privind raportul cost-eficacitate al programului, în cursul primilor trei ani de la punerea sa în aplicare și nu mai târziu de 31 decembrie 2017;

(c)

o comunicare cu privire la punerea în aplicare în continuare a prezentului regulament, pe baza raportului intermediar menționat la litera (b) de la prezentul alineat, până la 31 decembrie 2018;

(d)

un raport de evaluare ex-post pentru perioada financiară de implementare de șapte ani, până la 31 decembrie 2021.

24.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 122/18

(1)

În Uniune ar trebui să se asigure un nivel general ridicat de siguranță în aviația civilă și ar trebui să se depună toate eforturile pentru a reduce numărul de accidente și incidente în vederea asigurării încrederii publicului în transportul aerian.

(2)

În general, rata accidentelor mortale din aviația civilă s-a menținut relativ constantă în ultimul deceniu. Cu toate acestea, numărul de accidente ar putea crește în următoarele decenii datorită intensificării traficului aerian și creșterii complexității tehnice a aeronavelor.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3) vizează prevenirea accidentelor prin facilitarea desfășurării prompte a unor investigații eficiente și de calitate în domeniul siguranței. Prezentul regulament nu ar trebui să interfereze cu procedurile de investigare a accidentelor și incidentelor derulate de autoritățile naționale responsabile de investigațiile privind siguranța definite în Regulamentul (UE) nr. 996/2010. În cazul unui accident sau al unui incident grav, notificarea evenimentului face, de asemenea, obiectul Regulamentului (UE) nr. 996/2010.

(4)

Actele legislative în vigoare ale Uniunii, în special Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și regulamentele sale de punere în aplicare, impun obligații pentru anumite organizații de a institui sisteme de raportare a evenimentelor în contextul sistemelor de management al siguranței ale acestora. Respectarea Regulamentului (CE) nr. 216/2008 și a regulamentelor sale de punere în aplicare nu ar trebui să exonereze organizațiile de obligația de a respecta prezentul regulament. În mod similar, respectarea prezentului regulament nu ar trebui să exonereze organizațiile de obligația de a respecta Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și regulamentele sale de punere în aplicare. Totuși aceasta nu ar trebui să conducă la crearea a două sisteme de raportare paralele, iar Regulamentul (CE) nr. 216/2008, regulamentele sale de punere în aplicare și prezentul regulament ar trebui să fie considerate complementare.

(5)

Experiența a demonstrat că accidentele sunt adesea precedate de o serie de incidente legate de siguranță și deficiențe care indică existența unor pericole pentru siguranță. Informațiile privind siguranța sunt așadar o resursă importantă pentru detectarea pericolelor reale sau potențiale pentru siguranță. În plus, deși capacitatea de a învăța de pe urma accidentelor este crucială, s-a constatat că sistemele exclusiv reactive sunt limitate în ceea ce privește aducerea permanentă de îmbunătățiri. Sistemele reactive ar trebui completate așadar prin sisteme proactive, care să utilizeze alte tipuri de informații privind siguranța, pentru a îmbunătăți în mod efectiv siguranța aviației. Uniunea, statele sale membre, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (denumită în continuare „agenția”) și organizațiile ar trebui să continue să îmbunătățească siguranța aviației civile prin introducerea unor sisteme de siguranță mai proactive și bazate pe date concrete, care se concentrează asupra prevenirii accidentelor bazată pe analiza tuturor informațiilor relevante privind siguranța, inclusiv a informațiilor referitoare la evenimente de aviație civilă.

(6)

Pentru a îmbunătăți siguranța aviației, informațiile relevante privind siguranța aviației civile ar trebui raportate, colectate, stocate, protejate, schimbate, diseminate și analizate, și ar trebui luate măsuri adecvate de siguranță pe baza informațiilor colectate. Această abordare proactivă și bazată pe dovezi ar trebui pusă în aplicare de autoritățile competente în domeniul siguranței aviației din statele membre, de organizații, ca parte a sistemului lor de management al siguranței, precum și de agenție.

(7)

Impunerea către organizații a obligațiilor de raportare a evenimentelor ar trebui să fie proporțională cu dimensiunea organizației în cauză și cu domeniul său de activitate. Prin urmare, în special organizațiile de dimensiuni mai mici ar trebui să aibă posibilitatea de a lua decizii cu privire la comasarea sau fuzionarea funcțiilor referitoare la gestionarea evenimentelor în cadrul organizației, partajarea sarcinilor de raportare a evenimentelor cu alte organizații de aceeași natură sau externalizarea activităților de colectare, evaluare, prelucrare, analiză și stocare a informațiilor detaliate privind evenimentele către entități specializate aprobate de autoritățile competente ale statelor membre. Astfel de entități ar trebui să respecte principiile protecției și confidențialității, instituite de prezentul regulament. Organizația care externalizează ar trebui să mențină un control corespunzător asupra sarcinilor externalizate și ar trebui să fie în ultimă instanță răspunzătoare și responsabilă pentru aplicarea cerințelor prevăzute de prezentul regulament.

(8)

Este necesar să se asigure că profesioniștii din prima linie din domeniul aviației raportează evenimentele care ridică un risc important pentru siguranța aviației. Sistemele de raportare voluntară ar trebui să completeze sistemele de raportare obligatorie, și ambele ar trebui să permită persoanelor să raporteze informații detaliate privind evenimentele legate de siguranța aviației. Sistemele de raportare obligatorie și voluntară ar trebui să fie instituite la nivelul organizațiilor, al agenției și al autorităților competente ale statelor membre. Informațiile colectate ar trebui transferate autorității competente pentru monitorizarea corespunzătoare, în vederea consolidării siguranței aviației. Organizațiile ar trebui să analizeze evenimentele care ar putea avea un impact asupra siguranței pentru a identifica pericolele pentru siguranță și a lua măsuri corective sau preventive. Organizațiile ar trebui să trimită rezultatele preliminare ale analizelor lor autorității competente a statului membru sau agenției și ar trebui să le trimită, de asemenea, rezultatele finale dacă acele rezultate identifică un risc real sau potențial pentru siguranța aviației. Autoritățile competente ale statelor membre și agenția ar trebui să instituie o procedură similară pentru evenimentele care le-au fost transmise direct și ar trebui să monitorizeze în mod adecvat evaluarea organizației și măsurile corective sau preventive întreprinse.

(9)

Diferitele categorii de personal care lucrează în aviația civilă sau sunt implicate în aceasta într-un alt mod sunt martore la evenimente relevante pentru prevenirea accidentelor. Prin urmare, acestea ar trebui să aibă la dispoziție instrumentele necesare pentru a raporta asemenea evenimente și ar trebui garantată protecția acestora. Pentru a încuraja personalul să raporteze evenimente și pentru a-i permite să perceapă mai bine impactul pozitiv pe care raportarea evenimentelor îl are asupra siguranței aeriene, acesta ar trebui să fie informat cu regularitate cu privire la măsurile întreprinse în cadrul sistemelor de raportare a evenimentelor.

(10)

Pericolele și riscurile în cazul aeronavelor complexe motorizate sunt foarte diferite de cele din cazul altor tipuri de aeronave. Prin urmare, întrucât prezentul regulament ar trebui să vizeze întregul sector al aviației, obligațiile impuse ar trebui să fie proporționale cu sectorul de activitate și cu complexitatea diferitelor tipuri de aeronavă. În acest sens, informațiile colectate privind evenimentele care implică aeronave, cu excepția aeronavelor complexe motorizate, ar trebui totodată să facă obiectul unor obligații de raportare simplificate care sunt mai bine adaptate la această ramură a aviației.

(11)

În plus față de sistemele prevăzute de prezentul regulament, ar trebui încurajată elaborarea altor mecanisme de colectare în paralel a informațiilor privind siguranța, pentru a colecta informații suplimentare care ar putea contribui la îmbunătățirea siguranței aviației. Atunci când organizațiile au deja sisteme funcționale de colectare a informațiilor privind siguranța, acestea ar trebui menținute în funcțiune pe lângă sistemele care urmează să fie instituite în scopul prezentului regulament.

(12)

Autoritățile responsabile de investigațiile privind siguranța și orice entitate căreia i s-a încredințat reglementarea siguranței aviației civile în interiorul Uniunii ar trebui să beneficieze de acces deplin la informațiile detaliate privind evenimentele colectate și la rapoartele de eveniment stocate de propriile state membre pentru a decide care dintre incidente necesită o investigație privind siguranța, precum și pentru a identifica lecții care pot fi învățate în interesul siguranței aviației și pentru a își îndeplini obligațiile de supraveghere.

(13)

Existența unor date complete și de bună calitate este esențială, deoarece analizele și previziunile provenite din date inexacte pot duce la rezultate eronate și la concentrarea eforturilor pe măsuri inadecvate. Mai mult, inexactitatea datelor poate duce la pierderea încrederii în informațiile produse de sistemele de raportare a evenimentelor. Pentru a asigura calitatea rapoartelor de eveniment și pentru a facilita integralitatea acestora, acestea ar trebui să conțină un set minim de informații, care pot varia în funcție de categoria în care se înscrie evenimentul. În plus, ar trebui implementate proceduri de verificare a calității informațiilor și de evitare a neconcordanței între raportul de eveniment și informațiile detaliate cu privire la eveniment care au fost colectate inițial. În plus, este necesară elaborarea unor materiale de orientare adecvate, cu sprijinul Comisiei, în special pentru a asigura calitatea și a facilita integralitatea datelor, precum și integrarea consecventă și uniformă a datelor în bazele de date. De asemenea, ar trebui organizate, în special de către Comisie, ateliere de lucru care să furnizeze asistența necesară.

(14)

Comisia ar trebui să elaboreze un sistem comun european de clasificare a riscurilor pentru a asigura identificarea acțiunilor rapide necesare în cazul unor evenimente individuale și cu risc ridicat pentru siguranță. Sistemul respectiv ar trebui să permită, de asemenea, identificarea principalelor domenii de risc din informațiile agregate. Un astfel de sistem ar trebui să ajute entitățile relevante în evaluarea evenimentelor și pentru identificarea acelor domenii în care este cel mai potrivit să își concentreze eforturile. Un sistem comun european de clasificare a riscurilor ar trebui să faciliteze o abordare integrată și armonizată privind managementul riscurilor în întregul sistem de aviație european și astfel să permită organizațiilor, statelor membre, Comisiei și agenției să se concentreze asupra eforturilor de îmbunătățire a siguranței într-un mod armonizat.

(15)

Sistemul comun european de clasificare a riscurilor ar trebui să permită identificarea domeniilor de risc prioritare din Uniune pe baza informațiilor agregate din perspectivă europeană și să vină totodată în sprijinul activităților desfășurate în cadrul Programului european de siguranță a aviației și al Planului european de siguranță a aviației. Comisia ar trebui să acorde un sprijin adecvat pentru a asigura clasificarea în funcție de risc coerentă și uniformă în toate statele membre.

(16)

Pentru a facilita schimbul de informații, rapoartele de eveniment ar trebui stocate într-un sistem de baze de date compatibil cu Centrul european de coordonare a sistemelor de raportare a incidentelor de aviație (Eccairs) (software-ul utilizat de toate statele membre și de Fișierul european centralizat pentru stocarea rapoartelor de eveniment) și cu taxonomia ADREP [taxonomia Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) folosită, de asemenea, în software-ul Eccairs]. Agenția și Comisia ar trebui să ofere asistență tehnică pentru interoperabilitatea sistemelor.

(17)

Organizațiile ar trebui să stocheze rapoartele de eveniment produse pe baza informațiilor detaliate referitoare la evenimente colectate pe baza sistemelor de raportare obligatorie și, după caz, voluntară, în una sau mai multe baze de date. Baza de date ar trebui să poată avea un grad de complexitate proporțional cu dimensiunea organizației în cauză și/sau cu importanța acesteia în ceea ce privește obiectivele prezentului regulament și ar trebui să includă cel puțin un fișier de date care să cuprindă câmpurile comune de date obligatorii și, după caz, câmpurile specifice de date obligatorii.

(18)

Orice eveniment în care este implicată o aeronavă înmatriculată într-un stat membru sau operată de o organizație stabilită într-un stat membru ar trebui raportat dacă a avut loc în afara teritoriului statului membru respectiv.

(19)

În cadrul Uniunii, ar trebui să existe un schimb de informații privind evenimentele, în vederea îmbunătățirii detectării pericolelor reale sau potențiale. Acest schimb de informații ar trebui, de asemenea, să permită statelor membre să aibă acces la toate informațiile referitoare la evenimente care se produc pe teritoriul lor sau în spațiul lor aerian, dar care sunt raportate unui alt stat membru. Acest lucru ar trebui să permită totodată agenției să obțină informații precise privind evenimentele și acces la toate rapoartele de eveniment colectate din Uniune, pentru a lua, după caz, măsuri corective pentru a preveni un risc identificat în cadrul Uniunii. Acest schimb de informații ar trebui să permită autorităților competente ale statelor membre să obțină informații precise privind evenimentele din spațiul lor aerian și, după caz, să ia măsuri corective pentru a preveni un risc identificat pe teritoriul acestora.

(20)

Obiectivul schimbului de informații privind evenimentele ar trebui să fie în primul rând prevenirea accidentelor și incidentelor de aviație. Acesta nu ar trebui utilizat pentru atribuirea culpei sau a răspunderii ori pentru stabilirea unor analize comparative a performanțelor din punctul de vedere al siguranței.

(21)

Modul cel mai eficient de a asigura schimbul unui volum mare de informații privind siguranța între statele membre, Comisie și agenție este Fișierul european centralizat, cu condiția ca statele membre, Comisia și agenția să aibă acces deplin la acesta.

(22)

Toate informațiile legate de siguranță care rezultă din rapoartele de eveniment colectate în Uniune ar trebui transferate, cu promptitudine, către Fișierul european centralizat. Acestea ar trebui să includă colectarea informațiilor cu privire la incidente, dar și informații cu privire la accidente și incidente grave investigate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 996/2010.

(23)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice pentru informațiile privind evenimentele care sunt stocate în bazele de date ale organizațiilor, ale statelor membre și ale agenției.

(24)

Toate informațiile privind siguranța cuprinse în Fișierul european centralizat ar trebui să fie disponibile entităților cu atribuții de reglementare în domeniul siguranței aviației civile din cadrul Uniunii, inclusiv agenției, și autorităților responsabile cu investigarea accidentelor și incidentelor în cadrul Uniunii.

(25)

Ar trebui să fie posibil ca părțile interesate să solicite accesul la anumite informații cuprinse în Fișierul european centralizat, sub rezerva normelor referitoare la confidențialitatea acestor informații și anonimatul persoanelor implicate.

(26)

Având în vedere că punctele naționale de contact dețin cele mai bune informații în ceea ce privește părțile interesate stabilite într-un anumit stat membru, fiecare punct național de contact ar trebui să se ocupe de solicitările care provin de la părți interesate stabilite pe teritoriul respectivului stat membru. Comisia ar trebui să trateze solicitările care provin de la părți interesate din țări terțe sau de la organizații internaționale.

(27)

Ar trebui analizate informațiile cuprinse în rapoartele de eveniment și ar trebui identificate riscurile pentru siguranță. Orice măsură ulterioară adecvată pentru îmbunătățirea siguranței aviației ar trebui identificată și pusă în practică cu promptitudine. Informațiile referitoare la analiza evenimentelor și acțiunile subsecvente ar trebui să fie diseminate în cadrul organizațiilor, al autorităților competente ale statelor membre și al agenției, deoarece existența feedback-ului în urma evenimentelor care au fost raportate stimulează persoanele să raporteze evenimente. În cazurile în care acest lucru este aplicabil și posibil, informațiile referitoare la analiza evenimentelor și acțiunile subsecvente ar trebui să fie furnizate persoanelor care au raportat în mod direct evenimentele autorităților competente ale statelor membre și agenției. Acest feedback ar trebui să respecte normele privind confidențialitatea și protecția raportorului și a persoanelor menționate în rapoartele de eveniment în conformitate cu prezentul regulament.

(28)

Prezentul regulament ar trebui să sprijine statele membre, agenția și organizațiile în managementul riscurilor pentru siguranța aviației. Sistemele de management al siguranței aparținând organizațiilor sunt completate de sisteme de management al siguranței ale statelor membre și ale agenției. Pe de o parte, organizațiile gestionează riscurile pentru siguranță aferente activității lor specifice, iar pe de altă parte, autoritățile competente ale statelor membre și agenția gestionează riscurile pentru siguranță pentru sistemele de aviație ale statelor membre și, respectiv, ale Uniunii în ansamblu, abordând riscurile comune pentru siguranța aviației în statul membru respectiv sau la nivelul Uniunii. Responsabilitățile agenției și ale autorităților competente ale statelor membre nu ar trebui să exonereze organizațiile de responsabilitățile lor directe de management al siguranței inerente produselor și serviciilor pe care le furnizează. În acest scop, organizațiile ar trebui să colecteze și să analizeze informațiile privind evenimentele, pentru a identifica și a atenua pericolele asociate activității lor. De asemenea, organizațiile ar trebui să evalueze riscurile pentru siguranță asociate și să aloce resurse pentru luarea cu promptitudine a unor măsuri adecvate de atenuare a riscurilor pentru siguranță. Procesul general ar trebui să fie monitorizat de autoritatea competentă relevantă care, dacă este necesar, ar trebui să solicite luarea unor măsuri suplimentare pentru a garanta faptul că deficiențele în materie de siguranță sunt abordate corect. Pe de altă parte, autoritățile competente ale statelor membre și agenția ar trebui să completeze sistemele de management al siguranței ale organizațiilor la nivelul statelor membre și, respectiv, european.

(29)

La stabilirea acțiunilor ce urmează a fi incluse în programul lor național de siguranță și în planul lor național de siguranță și pentru a garanta faptul că măsurile sunt bazate pe date concrete, statele membre ar trebui să utilizeze informațiile care rezultă din rapoartele de eveniment colectate și din analizarea acestora. Programele naționale de siguranță și planurile naționale de siguranță sunt completate la nivel european de Programul european de siguranță a aviației și de Planul european de siguranță a aviației.

(30)

Deoarece obiectivul îmbunătățirii siguranței aviației nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece sistemele de raportare operate de statele membre în mod izolat sunt mai puțin eficiente decât o rețea coordonată în care se realizează un schimb de informații care permite identificarea eventualelor probleme de siguranță și a principalelor domenii de risc la nivelul Uniunii, analiza la nivel național ar trebui completată de analiză și acțiuni subsecvente la nivelul Uniunii pentru o mai bună prevenție a accidentelor și incidentelor aviatice. La nivelul Uniunii, această sarcină ar trebui îndeplinită de o rețea de analiști în domeniul siguranței aviației, în coordonare cu Comisia și cu agenția. Rețeaua respectivă ar trebui să poată decide, prin consens, să invite observatori la reuniunile sale, inclusiv angajați sau reprezentanți ai industriei.

(31)

Programul european de siguranță a aviației și Planul european de siguranță a aviației ar trebui să beneficieze în mod special de activitatea rețelei de analiști în domeniul siguranței aviației în scopul stabilirii măsurilor necesare a fi puse în practică la nivelul Uniunii, din perspectiva unor date concrete.

(32)

Publicului larg ar trebui să i se ofere informații agregate generale cu privire la nivelul de siguranță a aviației în statele membre și în Uniune. Aceste informații ar trebui să includă în special tendințele și analizele rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament de către statele membre, precum și informații într-o formă agregată referitoare la conținutul Fișierului european centralizat și pot fi furnizate prin publicarea indicatorilor de performanță din punctul de vedere al siguranței (IPS).

(33)

Sistemul de siguranță a aviației civile este stabilit pe baza feedback-ului și lecțiilor învățate care decurg din accidente și incidente. Raportarea evenimentelor și utilizarea informațiilor aferente pentru îmbunătățirea siguranței depind de existența unei relații de încredere între raportor și entitatea responsabilă cu colectarea și evaluarea informațiilor. Aceasta presupune aplicarea strictă a regulilor de confidențialitate. Protecția informațiilor privind siguranța împotriva utilizării necorespunzătoare și acordarea accesului limitat la Fișierul european centralizat exclusiv părților interesate care contribuie la îmbunătățirea siguranței aviației civile au scopul de a asigura disponibilitatea permanentă a informațiilor privind siguranța, astfel încât să se poată lua măsuri preventive adecvate și prompte și să se poată îmbunătăți siguranța aviației. În acest context, informațiile sensibile privind siguranța ar trebui protejate într-o manieră corespunzătoare, iar colectarea lor ar trebui asigurată prin garantarea confidențialității și a protecției sursei și prin câștigarea încrederii personalului din aviația civilă în sistemele de raportare a evenimentelor. Ar trebui instituite măsuri adecvate care să asigure păstrarea confidențialității informațiilor colectate prin intermediul sistemelor de raportare a evenimentelor și pentru restricționarea accesului la Fișierul european centralizat. Normele naționale privind liberul acces la informațiile de interes public ar trebui să țină cont de confidențialitatea necesară în cazul acestor informații. Informațiile colectate ar trebui protejate în mod corespunzător împotriva utilizării sau divulgării neautorizate. Ele ar trebui utilizate exclusiv în scopul menținerii sau îmbunătățirii siguranței aviației, și nu pentru atribuirea culpei sau a răspunderii.

(34)

Pentru a asigura încrederea angajaților și a personalului contractat în sistemul de raportare a evenimentelor al organizației, informațiile incluse în rapoartele de eveniment ar trebui să fie protejate în mod adecvat și nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât menținerea sau îmbunătățirea siguranței aviației. Normele interne ale „culturii juste” adoptate de organizații în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie în special la îndeplinirea acestui obiectiv. În plus, limitarea transmiterii datelor de identificare sau a informațiilor care permit identificarea raportorului sau a altor persoane menționate în rapoartele de eveniment printr-o separare clară între departamentele care gestionează rapoartele de eveniment și restul organizației poate fi un mod eficient de îndeplinire a acestui obiectiv.

(35)

Raportorul sau o persoană menționată în rapoartele de eveniment ar trebui să beneficieze de protecție corespunzătoare. În acest context, ar trebui păstrat anonimatul în cazul rapoartelor de eveniment, iar informațiile detaliate referitoare la identitatea raportorului și a persoanelor menționate de rapoartele de eveniment nu ar trebui introduse în bazele de date.

(36)

În plus, sistemul aviației civile ar trebui să promoveze o „cultură a siguranței” care să faciliteze raportarea spontană a evenimentelor, promovând astfel principiul „culturii juste”. „Cultura justă” este o componentă esențială a termenului mai larg „cultura siguranței”, care constituie baza unui sistem solid de management al siguranței. Un mediu care adoptă principiile „culturii juste” nu ar trebui să împiedice luarea măsurilor necesare pentru menținerea sau îmbunătățirea nivelului de siguranță a aviației.

(37)

„Cultura justă” ar trebui să încurajeze persoanele să raporteze informații legate de siguranță. Cu toate acestea, nu ar trebui să scutească persoanele de responsabilitățile ce le revin în mod normal. În acest context, angajații și personalul contractat nu ar trebui să sufere niciun fel de prejudicii pe baza informațiilor furnizate în temeiul prezentului regulament, cu excepția cazurilor de abatere săvârșite cu intenție sau atunci când a existat o ignorare clară, gravă și serioasă a unui risc evident și o neîndeplinire gravă a responsabilității profesionale de a lua măsurile care sunt necesare în mod evident în aceste circumstanțe, provocând daune previzibile unei persoane sau unor bunuri sau care afectează grav nivelul de siguranță a aviației.

(38)

În vederea încurajării raportării evenimentelor, ar trebui să fie protejate în mod adecvat nu numai raportorii, ci și persoanele menționate în raportul de eveniment respectiv. Cu toate acestea, această protecție nu ar trebui să exonereze persoanele respective de obligațiile lor de raportare în conformitate cu prezentul regulament. În mod special, în situația în care o persoană este menționată într-un raport de eveniment, are ea însăși obligația de a raporta respectivul eveniment și nu îl raportează în mod intenționat, respectiva persoană ar trebui să nu mai beneficieze de protecție și să i se aplice sancțiuni în aplicarea prezentului regulament.

(39)

Fără a aduce atingere dreptului penal intern și bunei administrări a justiției, este important să se traseze în mod clar limita de protecție a raportorului și a altor persoane menționate în rapoartele de eveniment împotriva sancțiunilor sau a trimiterii în judecată.

(40)

Pentru a spori încrederea persoanelor în sistem, gestionarea rapoartelor de eveniment ar trebui organizată astfel încât confidențialitatea identității raportorului și a altor persoane menționate în rapoartele de eveniment să fie protejată în mod adecvat în vederea promovării unei „culturi juste”. Ori de câte ori este posibil, obiectivul ar trebui să fie facilitarea instituirii unui sistem independent de gestionare a evenimentelor.

(41)

Personalul organizațiilor, al autorităților competente ale statelor membre și al agenției care este implicat în evaluarea, prelucrarea sau analizarea evenimentelor are un rol semnificativ în identificarea pericolelor și a deficiențelor în materie de siguranță. Experiența arată că atunci când evenimentele sunt analizate retrospectiv după producerea unui accident, analiza duce la identificarea unor riscuri și deficiențe care este posibil să nu fi fost identificate altfel. Prin urmare, este posibil ca persoanele implicate în evaluarea, prelucrarea sau analizarea evenimentelor să se teamă de consecințele potențiale legate de urmărirea în justiție. Fără a aduce atingere dreptului penal intern și bunei administrări a justiției, statele membre nu ar trebui să inițieze acțiuni împotriva persoanelor care, în cadrul autorităților competente ale statelor membre, sunt implicate în evaluarea, prelucrarea sau analiza evenimentelor, cu privire la deciziile luate în exercitarea îndatoririlor lor, care ulterior și privite retrospectiv se dovedesc eronate sau ineficace, dar care, la momentul adoptării și pe baza informațiilor disponibile în momentul respectiv, erau proporționale și adecvate.

(42)

Angajații și personalul contractat ar trebui să aibă oportunitatea de a raporta încălcări ale principiilor care stau la baza protecției de care aceștia beneficiază conform prezentului regulament și nu ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni pentru aceasta. Statele membre ar trebui să definească consecințele pentru cei care încalcă principiile protecției raportorului și a altor persoane menționate în rapoartele de eveniment și ar trebui să adopte măsuri reparatorii sau să aplice sancțiuni, după caz.

(43)

Teama de autoincriminare și de posibilele consecințe legate de urmărirea în justiție poate descuraja persoanele de la raportarea evenimentelor. Obiectivele prezentului regulament pot fi atinse fără ingerințe nejustificate în sistemele juridice ale statelor membre. În consecință, este adecvat să se prevadă faptul că încălcările fără premeditare sau involuntare ale legii, care ajung în atenția autorităților statelor membre numai prin intermediul raportării în temeiul prezentului regulament, nu ar trebui să facă obiectul acțiunilor disciplinare, administrative sau juridice, cu excepția cazului în care dreptul penal intern aplicabil prevede altfel. Totuși, dreptul terților de a iniția o acțiune civilă nu ar trebui să facă obiectul acestei interdicții și ar trebui să fie reglementat exclusiv de dreptul intern.

(44)

Cu toate acestea, în contextul dezvoltării unui mediu al „culturii juste”, statele membre ar trebui să păstreze opțiunea extinderii interdicției privind utilizarea rapoartelor de eveniment ca probe împotriva raportorilor în acțiuni administrative și disciplinare la acțiunile civile sau penale.

(45)

De asemenea, ar trebui consolidată și oficializată cooperarea între autoritățile judiciare și autoritățile competente în domeniul siguranței prin intermediul unor acorduri prealabile între acestea care să respecte un echilibru între diferitele interese publice în cauză și care ar trebui în special să cuprindă, de exemplu, accesul la rapoartele de eveniment din bazele de date naționale și utilizarea acestor rapoarte.

(46)

Pentru a sprijini responsabilitățile sporite ale agenției prin prezentul regulament, este necesar să îi fie puse la dispoziție suficiente resurse pentru a-i permite executarea cu succes a atribuțiilor suplimentare încredințate.

(47)

Pentru a completa sau modifica prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează actele delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(48)

În aplicarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să consulte agenția și rețeaua de analiști în domeniul siguranței aviației menționată în acesta.

(49)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(50)

În aplicarea prezentului regulament, ar trebui respectate pe deplin normele privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția persoanelor prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (7). În aplicarea prezentului regulament, ar trebui respectate pe deplin normele privind accesul la date prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8), exceptând în ceea ce privește diseminarea datelor și informațiilor cuprinse în Fișierul european centralizat, care sunt protejate conform unor norme de acces mai stricte prevăzute de prezentul regulament.

(51)

Sancțiunile ar trebui mai ales să se aplice oricărei persoane sau entități care, prin încălcarea prezentului regulament, face abuz de informațiile protejate de prezentul regulament; acționează într-o manieră care aduce prejudicii raportorului sau altor persoane menționate în rapoartele de eveniment, cu excepția cazurilor în care se aplică derogări prevăzute în prezentul regulament; nu creează un mediu propice pentru a permite colectarea informațiilor detaliate privind evenimentele, nu analizează informațiile colectate; nu acționează în sensul rezolvării deficiențelor de siguranță reale sau potențiale constatate; sau nu împărtășește informațiile colectate în aplicarea prezentului regulament.

(52)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unor norme comune în domeniul raportării evenimentelor din aviația civilă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele sale în întreaga Uniune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(53)

Regulamentul (UE) nr. 996/2010 ar trebui modificat în consecință.

(54)

Directiva 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), Regulamentul (CE) nr. 1321/2007 al Comisiei (10) și Regulamentul (CE) nr. 1330/2007 al Comisiei (11) ar trebui să fie prin urmare abrogate.

(55)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 10 aprilie 2013 (12),

(a)

adoptarea cu promptitudine, atunci când este cazul, a unor măsuri de siguranță pe baza analizei informațiilor colectate;

(b)

disponibilitatea permanentă a informațiilor privind siguranța prin introducerea de norme ce vizează confidențialitatea și utilizarea corespunzătoare a informațiilor, precum și protecția armonizată și consolidată a raportorului și a persoanelor menționate în rapoartele de eveniment; și

(c)

examinarea și tratarea riscurilor pentru siguranța aviației, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național.

1.

„raportor” înseamnă persoana fizică care raportează un eveniment sau alte informații legate de siguranță în temeiul prezentului regulament;

2.

„aeronavă” înseamnă orice aparat care se poate susține în atmosferă datorită reacțiilor aerului, altele decât reacțiile aerului asupra suprafeței Pământului;

3.

„incident” înseamnă un incident în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 996/2010;

4.

„incident grav” înseamnă un incident grav în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 996/2010;

5.

„accident” înseamnă accident în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 996/2010;

6.

„informații din care sunt eliminate date de identificare” înseamnă informații provenite din rapoarte de eveniment din care au fost eliminate toate datele cu caracter personal, cum ar fi numele sau adresele persoanelor fizice;

7.

„eveniment” înseamnă orice eveniment legat de siguranță care pune în pericol sau care, dacă nu este remediat sau abordat, ar putea pune în pericol o aeronavă, ocupanții acesteia sau orice altă persoană și include în special accidentele și incidentele grave;

8.

„organizație” înseamnă orice organizație care furnizează produse în domeniul aviației și/sau care utilizează, contractează sau recurge la serviciile persoanelor care sunt obligate să raporteze evenimentele în conformitate cu articolul 4 alineatul (6);

9.

„asigurarea anonimatului” înseamnă eliminarea din rapoartele de eveniment a tuturor datelor de identificare referitoare la raportor și la persoanele menționate în rapoartele de eveniment și a oricăror detalii, inclusiv numele organizației (organizațiilor) implicate în eveniment, care pot dezvălui identitatea raportorului sau a unor terți ori care pot determina deducerea informațiilor din raportul de eveniment;

10.

„pericol” înseamnă o situație sau un obiect care poate cauza moartea sau vătămarea unei persoane, avarierea unui echipament sau a unei structuri, pierderea de materiale sau reducerea capacității unei persoane de a îndeplini o funcție prevăzută;

11.

„autoritate responsabilă de investigațiile privind siguranța” înseamnă autoritatea națională permanentă responsabilă de investigațiile privind siguranța aviației civile, care efectuează sau supervizează investigațiile în domeniul siguranței, astfel cum este menționată la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 996/2010;

12.

„cultură justă” înseamnă un regim în care operatorii din prima linie sau alte persoane nu sunt sancționate pentru acțiuni, omisiuni sau decizii care sunt proporționale cu experiența sau pregătirea lor, dar în care neglijențele grave, încălcările deliberate și actele de distrugere nu sunt tolerate;

13.

„punct de contact” înseamnă:

14.

„parte interesată” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ori organism oficial, cu sau fără personalitate juridică, care este în măsură să contribuie la îmbunătățirea siguranței aviației prin accesul la informațiile privind evenimentele pe care statele membre și le comunică reciproc și care este inclusă în una dintre categoriile de părți interesate stabilite în anexa II;

15.

„Programul național de siguranță” înseamnă un pachet integrat de acte juridice și activități destinat managementului siguranței aviației civile dintr-un stat membru;

16.

„Planul european de siguranță a aviației” înseamnă analiza aspectelor legate de siguranță și planul de acțiune aferent la nivel european;

17.

„Programul european de siguranță a aviației” înseamnă setul integrat de regulamente la nivelul Uniunii, împreună cu activitățile și procedurile utilizate pentru managementul comun al siguranței aviației civile la nivel european;

18.

„sistem de management al siguranței” înseamnă o abordare sistematică a managementului siguranței aviației, inclusiv structurile organizatorice, responsabilitățile, politicile și procedurile necesare, și include orice sistem de management care abordează managementul siguranței, în mod independent sau integrat cu alte sisteme de management ale organizației.

(a)

raportarea evenimentelor care pun în pericol sau care, dacă nu sunt remediate sau abordate, ar pune în pericol o aeronavă, ocupanții acesteia, orice altă persoană, echipament sau instalație care joacă un rol în exploatarea aeronavelor, precum și raportarea altor informații relevante legate de siguranță în acest context;

(b)

analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele raportate și alte informații legate de siguranță;

(c)

protecția personalului aeronautic;

(d)

utilizarea corespunzătoare a informațiilor legate de siguranță colectate;

(e)

integrarea informațiilor în Fișierul european centralizat; și

(f)

diseminarea către părțile interesate a informațiilor care permit asigurarea anonimatului, în scopul furnizării către aceste părți interesate de informații de care au nevoie pentru a îmbunătăți siguranța aviației.

(a)

evenimente legate de funcționarea aeronavei, cum ar fi:

(b)

evenimente legate de condițiile tehnice, întreținerea și repararea aeronavei, cum ar fi:

(c)

evenimente legate de serviciile și instalațiile de navigație aeriană, cum ar fi:

(d)

evenimente legate de aerodromuri și servicii la sol, cum ar fi:

(a)

pilotul comandant sau, în cazul în care pilotul comandant nu poate raporta evenimentul, orice alt membru al echipajului care urmează în lanțul de comandă al unei aeronave înmatriculate în Uniune sau al unei aeronave înmatriculate în afara Uniunii, dar utilizate de un operator ale cărui operațiuni fac obiectul supravegherii de către un stat membru sau de un operator stabilit în Uniune;

(b)

orice persoană implicată în proiectarea, fabricarea, monitorizarea continuității navigabilității, întreținerea sau modificarea unei aeronave sau a oricărui echipament sau a oricărei părți a acesteia, sub supravegherea unui stat membru sau a agenției;

(c)

orice persoană care semnează un certificat de examinare a navigabilității sau o autorizare a dării în exploatare pentru o aeronavă sau pentru orice echipament sau parte a acesteia, sub supravegherea unui stat membru sau a agenției;

(d)

orice persoană care îndeplinește o funcție pentru care are nevoie, din partea unui stat membru, de autorizație ca membru al unui echipaj al unui prestator de servicii pentru traficul aerian având responsabilități legate de serviciile de navigație aeriană sau de dispecer al serviciului de informare pentru zbor;

(e)

orice persoană care îndeplinește o funcție legată de managementul siguranței unui aeroport care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (13);

(f)

orice persoană care îndeplinește o funcție legată de instalarea, modificarea, întreținerea, repararea, revizia, verificarea în zbor sau inspecția instalațiilor de navigație aeriană pentru care un stat membru asigură supravegherea;

(g)

orice persoană care îndeplinește o funcție legată de handlingul la sol al aeronavelor, inclusiv alimentarea cu combustibil, deservirea, întocmirea fișelor de încărcare, încărcarea, degivrarea și tractarea într-un aeroport care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1008/2008.

(a)

informațiilor detaliate privind evenimentele care pot să nu fie captate prin sistemul de raportare obligatorie;

(b)

alte informații legate de siguranță care sunt percepute de raportor ca fiind un pericol real sau potențial pentru siguranța aviației.

(a)

informațiilor detaliate privind evenimentele care pot să nu fie captate prin sistemul de raportare obligatorie;

(b)

alte informații legate de siguranță care sunt percepute de raportor ca fiind un pericol real sau potențial pentru siguranța aviației.

(a)

informații detaliate privind evenimentele care pot să nu fie captate prin sistemul de raportare obligatorie;

(b)

alte informații legate de siguranță care sunt percepute de raportor ca fiind un pericol real sau potențial pentru siguranța aviației.

(a)

a căror raportare nu este obligatorie în temeiul articolului 4 alineatul (1);

(b)

raportate de către persoane care nu sunt enumerate la articolul 4 alineatul (6).

(a)

sectorului industriei aviatice;

(b)

organizațiilor profesionale ale personalului din sectorul aviației.

(a)

autoritatea națională pentru aviația civilă; și/sau

(b)

autoritatea responsabilă de investigațiile privind siguranța; și/sau

(c)

orice alt organism independent sau entitate independentă stabilit(ă) în Uniune căruia (căreia) i s-a încredințat această funcție.

(a)

standardizate pentru a facilita schimbul de informații; și

(b)

compatibile cu software-ul Eccairs și taxonomia ADREP.

(a)

integrarea setului minim de informații menționat la alineatul (1);

(b)

clasificarea riscului evenimentelor menționată la alineatul (2); și

(c)

instituirea procedurilor de verificare a calității datelor menționată la alineatul (3).

(a)

materiale de orientare;

(b)

ateliere de lucru; și

(c)

formare adecvată.

(a)

în timpul desfășurării unei investigații, se transferă informațiile faptice preliminare cu privire la un accident sau un incident grav;

(b)

la terminarea investigației se transferă:

(a)

de interes pentru alte state membre sau pentru agenție; sau

(b)

ca necesitând eventual luarea unor măsuri de siguranță de către alte state membre sau agenție.

(a)

solicitarea provine de la o parte interesată;

(b)

este competent să trateze această solicitare.

(a)

informațiile solicitate sunt legate de echipamentele și operațiunile proprii ale părții interesate sau domeniul său de activitate;

(b)

decizia generală nu acordă acces la întregul conținut al bazei de date;

(c)

decizia generală se referă numai accesul la informații care permit asigurarea anonimatului.

(a)

partea interesată utilizează informațiile exclusiv în scopul specificat în formularul de solicitare, care ar trebui să fie compatibil cu obiectivul prezentului regulament, enunțat la articolul 1; și

(b)

partea interesată nu dezvăluie informațiile primite fără consimțământul scris al persoanei care le-a furnizat și ia măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea necesară a informațiilor primite.

(a)

pune în aplicare măsura respectivă în mod prompt; și

(b)

stabilește o procedură de monitorizare a punerii în aplicare și a eficacității acțiunii.

(a)

rezultatele preliminare ale analizei efectuate în temeiul alineatului (1), dacă există; și

(b)

orice măsură care urmează a fi luată în temeiul alineatului (2).

(a)

rezultatele preliminare ale analizei efectuate în temeiul alineatului (1), dacă există; și

(b)

orice acțiune care urmează a fi întreprinsă în temeiul alineatului (2).

(a)

pun în aplicare măsura respectivă în mod prompt; și

(b)

stabilesc o procedură de monitorizare a punerii în aplicare și a eficacității măsurii.

(a)

conține informații în formă agregată și care permit asigurarea anonimatului privind tipul de evenimente și informații legate de siguranță raportate prin intermediul sistemelor lor naționale de raportare obligatorie și voluntară;

(b)

identifică tendințele;

(c)

identifică măsurile adoptate.

(a)

stabilirea culpei sau răspunderii; sau

(b)

orice alt scop decât menținerea sau îmbunătățirea siguranței aviației.

(a)

asigură confidențialitatea informațiilor; și

(b)

limitează utilizarea informațiilor la ceea ce este strict necesar pentru a-și îndeplini obligațiile în domeniul siguranței, fără a atribui culpa sau răspunderea; în acest sens, informațiile sunt utilizate în special în vederea gestionării riscurilor și a analizării tendințelor în domeniul siguranței, ceea ce poate duce la recomandări sau acțiuni în domeniul siguranței, abordând deficiențele de siguranță reale sau potențiale.

(a)

raportorilor; sau

(b)

persoanelor menționate în rapoartele de eveniment.

(a)

în cazul abaterilor săvârșite cu intenție;

(b)

atunci când a fost o ignorare clară, gravă și serioasă a unui risc evident și o neîndeplinire gravă a responsabilității profesionale de a lua măsurile care sunt necesare în mod evident în aceste circumstanțe, provocând daune previzibile unei persoane sau unor bunuri sau care afectează grav nivelul de siguranță a aviației.

(a)

actualizarea listei câmpurilor de date obligatorii în rapoartele de eveniment prevăzute în anexa I, în cazul în care, având în vedere experiența acumulată pe parcursul aplicării prezentului regulament, schimbările se dovedesc a fi necesare în vederea îmbunătățirii siguranței aviației;

(b)

actualizarea formularului de solicitare de informații din Fișierul european centralizat prevăzut la anexa III, pentru a ține seama de experiența acumulată și de noile evoluții;

(c)

a alinia oricare dintre anexe la software-ul Eccairs și taxonomia ADREP, precum și la alte acte juridice adoptate de Uniune și la acordurile internaționale.

24.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 122/44

(1)

Monitorizarea globală pentru mediu și securitate (GMES) reprezintă o inițiativă de monitorizare a Pământului condusă de Uniune și realizată în parteneriat cu statele membre și cu Agenția Spațială Europeană (ESA). Originile GMES datează din mai 1998, când instituțiile implicate în dezvoltarea activităților spațiale în Europa au adoptat o declarație comună, cunoscută sub numele de „Manifestul de la Baveno”. Manifestul îndemna la un angajament pe termen lung privind dezvoltarea de servicii de monitorizare a mediului din spațiu, precum și la utilizarea și dezvoltarea în continuare a competențelor și tehnologiilor europene. În 2005, Uniunea a făcut alegerea strategică de a dezvolta, împreună cu ESA, o capacitate europeană independentă de observare a Pământului pentru a furniza servicii în domeniile mediului și securității.

(2)

Valorificând această inițiativă, Regulamentul (UE) nr. 911/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) și a elaborat normele de punere în aplicare a primelor sale operațiuni.

(3)

Deși programul instituit prin Regulamentul (UE) nr. 911/2010 ar trebui să continue pe baza cadrului financiar multianual 2014-2020, instituit prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (4), acronimul „GMES” ar trebui înlocuit cu numele de „Copernicus” pentru a facilita comunicarea cu publicul larg. Comisia a înregistrat marca comercială, astfel încât să poată fi utilizată de către instituțiile Uniunii și să facă obiectul unei licențe în vederea utilizării de către alți utilizatori interesați, în special furnizorii de servicii de bază.

(4)

Programul Copernicus are la bază un parteneriat între Uniune, ESA și statele membre. Prin urmare, acest program ar trebui să valorifice capacitățile europene și naționale existente și să le completeze cu noi active dezvoltate în comun. Pentru a pune în practică această abordare, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru menținerea unui dialog cu ESA și statele membre care dețin active spațiale și in situ relevante.

(5)

În vederea realizării obiectivelor sale, programul Copernicus ar trebui să asigure o capacitate autonomă a Uniunii pentru asigurarea observațiilor spațiale și furnizarea serviciilor operaționale în domeniul mediului, protecției civile și securității civile, cu respectarea deplină a mandatelor naționale în privința avertismentelor oficiale. Acesta ar trebui, de asemenea, să utilizeze datele disponibile provenind de la misiunile contribuitoare și datele in situ, furnizate în principal de către statele membre. Programul Copernicus ar trebui să utilizeze la maximum capacitățile de observare spațială și serviciile existente la nivelul statelor membre. Programul Copernicus ar trebui să utilizeze și capacitățile inițiativelor comerciale din Europa, contribuind astfel și la dezvoltarea unui sector spațial comercial viabil în Europa. În plus, ar trebui promovate sisteme care să optimizeze transmisia de date, pentru a spori și mai mult capacitățile ca răspuns la cererea din ce în ce mai mare, din partea utilizatorilor, de date în timp aproape real.

(6)

Pentru a promova și facilita utilizarea tehnologiilor de observare a Pământului atât de către autoritățile locale, cât și de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), ar trebui promovate rețele specializate de distribuție a datelor programului Copernicus, inclusiv organisme naționale și regionale.

(7)

Obiectivul programului Copernicus ar trebui să fie furnizarea de informații exacte și fiabile în domeniul mediului și al securității, adaptate necesităților utilizatorilor și care să sprijine alte politici ale Uniunii, în special a celor cu privire la piața internă, transporturi, mediu, energie, protecția civilă și securitate civilă, cooperarea cu țările terțe și ajutorul umanitar.

(8)

Programul Copernicus ar trebui considerat o contribuție europeană la dezvoltarea Sistemului Global al Sistemelor de Observare a Pământului (GEOSS), dezvoltat în cadrul Grupului de Observare a Pământului (GEO).

(9)

Programul Copernicus ar trebui implementat într-un mod coerent în raport cu alte instrumente și acțiuni relevante ale Uniunii, în special politicile de mediu și cele privind schimbările climatice și instrumentele în domeniul securității, protecției datelor cu caracter personal, competitivității și inovării, coeziunii, cercetării, transportului, concurenței și cooperării internaționale, precum și cu sistemele europene de navigație prin satelit (Galileo și EGNOS). Datele Copernicus ar trebui să fie conforme cu datele spațiale de referință ale statelor membre, precum și cu normele de punere în aplicare și cu orientările de ordin tehnic ale infrastructurii de informații spațiale din Uniune, instituită prin Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). De asemenea, programul Copernicus ar trebui să completeze sistemul partajat de informații referitoare la mediu (SPIM), astfel cum este menționat în Comunicarea Comisiei din 1 februarie 2008 intitulată „Către un sistem partajat de informații referitoare la mediu (SPIM)”, și activitățile Uniunii privind răspunsul în situații de urgență. Programul Copernicus ar trebui să fie implementat în conformitate cu obiectivele Directivei 2003/98/CE a Parlamentului și a Consiliului (6) privind reutilizarea informațiilor din sectorul public, în special transparența, crearea unor condiții care să conducă la dezvoltarea serviciilor, precum și contribuția la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. Datele Copernicus și informațiile programului Copernicus ar trebui să fie disponibile în mod gratuit și deschis pentru sprijinirea Agendei digitale pentru Europa, astfel cum este menționată în Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 intitulată „O agendă digitală pentru Europa”.

(10)

Copernicus este un program care urmează a fi implementat în cadrul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii („strategia Europa 2020”). Acesta ar trebui să asigure beneficii pentru o gamă largă de politici ale Uniunii și să contribuie la atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020, în special prin dezvoltarea unei politici spațiale eficace care să pună la dispoziție instrumentele necesare depășirii unor provocări-cheie la nivel mondial și îndeplinirii obiectivelor privind schimbările climatice și sustenabilitatea energetică. Programul Copernicus ar trebui, de asemenea, să sprijine punerea în aplicare a politicii spațiale europene și să sprijine creșterea piețelor europene de date și servicii spațiale.

(11)

Programul Copernicus ar trebui, de asemenea, să beneficieze de pe urma rezultatelor furnizate de Orizont 2020, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7), în special prin intermediul activităților sale de cercetare și inovare în domeniul viitoarelor tehnologii de observare a Pământului și aplicații care utilizează teledetecția, tehnologiile și datele aeriene și in situ, pentru a răspunde provocărilor societale majore. Comisia ar trebui să asigure sinergia corespunzătoare, transparența și claritatea în ceea ce privește diferitele aspecte ale programului Copernicus.

(12)

Evoluția componentei spațiale a programului Copernicus ar trebui să se bazeze pe o analiză a opțiunilor pentru satisfacerea nevoilor în schimbare ale utilizatorilor, inclusiv achiziții publice de la misiuni naționale/publice și furnizori comerciali din Europa, specificarea noilor misiuni dedicate, acordurile internaționale care asigură accesul misiunilor din afara Europei și piața europeană a observării Pământului.

(13)

Pentru claritate și pentru a facilita controlul costurilor, suma maximă alocată de Uniune pentru implementarea activităților programului Copernicus ar trebui defalcată pe diferite categorii. Cu toate acestea, pentru flexibilitate și pentru a asigura funcționarea armonioasă a programului Copernicus, Comisia ar trebui să poată realoca fonduri de la o categorie la alta.

(14)

Furnizarea de servicii operaționale depinde de buna funcționare, de disponibilitatea neîntreruptă și de siguranța componentei spațiale a programului Copernicus. Riscul tot mai mare de coliziune cu alți sateliți și deșeuri spațiale este o gravă amenințare la adresa componentei spațiale a programului Copernicus. În consecință, activitățile din cadrul programului Copernicus ar trebui să includă protecția componentei spațiale a programului Copernicus și a operațiunilor sale, inclusiv în timpul lansării sateliților. În acest sens, o participare proporțională la costurile serviciilor capabile să ofere această protecție ar putea fi finanțată din bugetul alocat programului Copernicus în măsura disponibilității decurgând dintr-o administrare riguroasă a costurilor și cu respectarea deplină a sumei maxime de 26,5 milioane EUR în prețuri curente stabilite în prezentul regulament. O astfel de contribuție ar trebui să fie utilizată doar pentru furnizarea de date și servicii, și nu pentru achiziționarea de infrastructură.

(15)

În vederea îmbunătățirii implementării programului Copernicus și a planificării pe termen lung a acestuia, Comisia ar trebui să adopte un program de lucru anual, inclusiv un plan de implementare a acțiunilor necesare pentru atingerea obiectivelor programului Copernicus. Planul de implementare respectiv ar trebui să privească în perspectivă și să descrie acțiunile necesare pentru implementarea programului Copernicus, ținând seama de nevoile utilizatorilor și de evoluțiile tehnologice aflate în schimbare.

(16)

Implementarea componentei de servicii a programului Copernicus ar trebui să se bazeze pe specificații tehnice, având în vedere complexitatea și resursele alocate programului Copernicus. S-ar facilita astfel atât acceptarea de către public a serviciilor, întrucât utilizatorii ar putea anticipa disponibilitatea și evoluția serviciilor, cât și cooperarea cu statele membre și cu alte părți. În consecință, Comisia ar trebui să adopte și să actualizeze, după caz, specificațiile tehnice pentru toate serviciile programului Copernicus care se referă la aspecte precum domeniul de aplicare, arhitectura, portofoliile de servicii tehnice, defalcarea și planificarea orientativă a costurilor, nivelurile de performanță, nevoile de acces la date din spațiu și la date in situ, evoluția, standardele, arhivarea și diseminarea datelor.

(17)

Implementarea componentei spațiale a programului Copernicus ar trebui să se bazeze pe specificații tehnice, având în vedere complexitatea și resursele alocate programului. În consecință, Comisia ar trebui să adopte și să actualizeze, după caz, specificațiile tehnice care detaliază activitățile care urmează să fie sprijinite pe baza componentei spațiale a programului Copernicus, precum și defalcarea și planificarea orientativă a costurilor acestora. Întrucât programul Copernicus ar trebui să valorifice investițiile realizate de Uniune, de ESA și de statele membre în contextul Monitorizării globale pentru mediu și securitate, activitățile desfășurate în cadrul componentei spațiale a programului Copernicus ar trebui să țină seama, după caz, de elementele scenariului pe termen lung (STL), care este un document întocmit și actualizat de ESA care instituie un cadru general pentru componenta spațială a programului Copernicus.

(18)

Programul Copernicus ar trebui să fie dezvoltat în funcție de utilizatori, necesitând prin urmare implicarea continuă și eficace a utilizatorilor, în special în privința definirii și validării cerințelor pentru servicii.

(19)

Dimensiunea internațională a programului Copernicus este deosebit de relevantă pentru schimbul de date și informații, precum și pentru accesul la infrastructura de observare. Un astfel de schimb este mai eficient din punctul de vedere al costurilor decât sistemele bazate pe achiziții de date și consolidează dimensiunea globală a programului Copernicus.

(20)

Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) și acordurile-cadru cu țările candidate și candidații potențiali prevăd participarea acestor țări la programele Uniunii. Ar trebui creată posibilitatea participării altor țări terțe și organizații internaționale prin încheierea unor acorduri internaționale în acest scop.

(21)

Statele membre, țările terțe și organizațiile internaționale ar trebui să poată contribui la programe în baza unor acorduri corespunzătoare.

(22)

Comisia ar trebui să dețină responsabilitatea generală pentru programul Copernicus. Comisia ar trebui să definească prioritățile și să asigure coordonarea generală și supravegherea programului Copernicus. Aceste aspecte ar trebui să includă, de asemenea, eforturi speciale care să ducă la sensibilizarea opiniei publice cu privire la importanța programelor spațiale pentru cetățenii europeni. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, în timp util, toate informațiile relevante referitoare la programul Copernicus.

(23)

În procesul de implementare a programului Copernicus, Comisia ar trebui să se bazeze, după caz, pe organizațiile interguvernamentale europene cu care are parteneriate deja stabilite, în special ESA pentru coordonarea tehnică a componentei spațiale a programului Copernicus, definirea arhitecturii sale, dezvoltarea și achiziționarea de active spațiale, accesul la date și exploatarea misiunilor dedicate. În plus, Comisia ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici (EUMETSAT) pentru exploatarea de misiuni dedicate în conformitate cu cunoștințele sale de specialitate și cu mandatul încredințat.

(24)

Ținând seama de dimensiunea de parteneriat a programului Copernicus și pentru a evita suprapunerea de competențe tehnice, implementarea programului Copernicus ar trebui să fie delegată entităților cu capacitatea tehnică și profesională corespunzătoare. Aceste entități ar trebui să fie încurajate să deschidă execuția sarcinilor respective către concurență, în limita unui nivel corespunzător, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8) („regulamentul financiar”).

(25)

Programul Copernicus ar trebui să includă o componentă de servicii care să asigure furnizarea de informații privind monitorizarea atmosferei, monitorizarea mediului marin, monitorizarea terestră, schimbările climatice, gestionarea situațiilor de urgență, precum și securitatea. Programul Copernicus ar trebui să furnizeze mai ales informații privind starea atmosferei, inclusiv la nivel local, național, european și global; informații cu privire la starea oceanelor, inclusiv prin instituirea unui grup european destinat monitorizării mediului marin; informații în sprijinul monitorizării suprafeței terestre, care sprijină punerea în aplicare a politicilor locale, naționale și europene; informații în sprijinul adaptării la schimbările climatice și atenuării efectelor acestora; informații geospațiale pentru a sprijini gestionarea situațiilor de urgență, inclusiv prin activități de prevenire, și securitatea civilă, inclusiv sprijinul pentru activitatea externă a Uniunii. Comisia ar trebui să identifice mecanisme contractuale corespunzătoare care să încurajeze durabilitatea furnizării de servicii.

(26)

În implementarea componentei de servicii a programului Copernicus, Comisia se poate baza, în cazul în care acest lucru este justificat în mod corespunzător de natura specială a acțiunii și de expertiza specifică, pe entități competente, cum ar fi Agenția Europeană de Mediu, Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX), Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA) și Centrul Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN), Centrul european pentru prognoze meteorologice pe termen mediu (CPMTM), alte agenții europene relevante, grupări sau consorții de organisme naționale sau orice organism relevant potențial eligibil pentru delegare în conformitate cu regulamentul financiar. Alegerea entității ar trebui să țină seama în mod corespunzător de eficiența costurilor încredințării acestor sarcini și de impactul asupra structurii de guvernanță a entității vizate și asupra resurselor sale financiare și umane.

(27)

Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei s-a implicat activ în inițiativa GMES și în implementarea operațiunilor GMES inițiale, stabilite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 911/2010. Comisia ar trebui să continue să se bazeze pe sprijinul științific și tehnic al JRC pentru implementarea programului Copernicus.

(28)

Achizițiile publice ale entităților însărcinate cu implementarea programului Copernicus ar trebui să fie compatibile cu normele Uniunii sau cu standardele internaționale echivalente, în măsura permisă de dispozițiile privind contractele de achiziții publice din regulamentul financiar. Anumite ajustări specifice necesare, aduse acestor norme, precum și modalitățile de prelungire a contractelor existente ar trebui definite în acordurile de delegare corespunzătoare. Ar trebui să vizeze, înainte de toate, obținerea ofertelor celor mai avantajoase din punct de vedere economic, controlul costurilor, diminuarea riscurilor, creșterea eficienței și reducerea dependenței de furnizori unici. Este necesar să se asigure o concurență deschisă și echitabilă pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare, precum și posibilități echilibrate de participare a reprezentanților industriali de la toate nivelurile și în special a noilor veniți și a IMM-urilor. Ar trebui evitate posibilele abuzuri de poziție dominantă sau de dependența de furnizori unici pe termen lung. Pentru a diminua riscurile aferente programului, a se evita dependența de surse unice de aprovizionare și a asigura un control de ansamblu mai bun asupra programului Copernicus și asupra costurilor și calendarului aferent acestuia, ar trebui să se recurgă, ori de câte ori este necesar, la surse multiple de aprovizionare. În plus, dezvoltarea industriei europene ar trebui menținută și promovată în toate domeniile legate de observarea Pământului, în conformitate cu acordurile internaționale la care Uniunea este parte.

(29)

Riscul executării deficitare a contractului sau al neexecutării ar trebui diminuat pe cât posibil. În acest scop, contractanții ar trebui să demonstreze sustenabilitatea executării contractului lor în ceea ce privește angajamentele asumate și durata acestuia. Prin urmare, autoritățile contractante ar trebui, după caz, să specifice cerințele legate de fiabilitatea aprovizionării și a furnizării de servicii. În plus, în cazul achiziționării unor bunuri și servicii de natură sensibilă, autoritățile contractante pot supune aceste achiziții unor cerințe specifice, în special în vederea asigurării securității informațiilor. Industriile Uniunii ar trebui să se poată baza pe furnizori situați în afara Uniunii pentru anumite componente și servicii, în cazul în care sunt demonstrate avantaje substanțiale în materie de calitate și costuri, ținând seama, în același timp, de natura strategică a programului Copernicus și de cerințele Uniunii în materie de securitate și control al exporturilor. Ar trebui să se poată beneficia de investițiile în sectorul public și de experiența și competențele din domeniul industrial, garantând, în același timp, faptul că nu se aduce atingere normelor privind procedurile concurențiale de ofertare.

(30)

Pentru o mai bună evaluare a costului total al unui produs, al unui serviciu sau al unei lucrări care face obiectul licitației, inclusiv a costului său operațional pe termen lung, ar trebui să se țină seama pe parcursul procedurii de achiziții, după caz, de costul total privind durata de viață utilă a produsului, a serviciului sau a lucrării care face obiectul licitației, prin utilizarea unei abordări bazate pe eficacitatea costurilor, precum calcularea costurilor pe ciclu de viață, în cadrul unor achiziții bazate pe criteriul de atribuire a celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic. În acest scop, autoritatea contractantă ar trebui să se asigure că metodologia destinată calculării costurilor pentru durata de viață utilă a unui produs, a unui serviciu sau a unei lucrări este în mod expres menționată în documentația de achiziție sau în anunțul de participare și că respectiva metodologie permite verificarea acurateței informațiilor furnizate de ofertanți.

(31)

Astfel, autoritatea contractantă ar trebui să poată restabili condiții de concurență echitabile atunci când una sau mai multe întreprinderi dispun deja, înaintea unei proceduri de ofertare, de informații privilegiate privind activitățile legate de această procedură de ofertare. De asemenea, ar trebui să existe posibilitatea de a atribui un contract sub forma unui contract în tranșe condiționate, de a introduce, în anumite condiții, o modificare a unui contract în cadrul executării acestuia sau de a impune un nivel minim de subcontractare. În cele din urmă, având în vedere incertitudinile tehnologice care caracterizează programul Copernicus, prețurile de licitație nu pot fi întotdeauna anticipate cu precizie și, astfel, este de dorit să se încheie contracte cu formă specială, care nu oferă prețuri ferme și definitive și care includ clauze de salvgardare a intereselor financiare ale Uniunii.

(32)

În vederea menținerii programului Copernicus la valoarea sa maximă prin reducerea în cea mai mare măsură posibilă a riscurilor tehnice și de programare și a costurilor asociate acestora și prin asigurarea unei fiabilități susținute a aprovizionării, programul Copernicus ar trebui să utilizeze la maximum investițiile precedente, financiare și în infrastructură, ale sectorului public, precum și experiența și competențele în domeniul industrial dobândite prin astfel de investiții în GMES. Acest lucru ar trebui să fie valabil în special în ceea ce privește componentele reprezentate de segmentele spațial și terestru recurente, elaborate de ESA și de statele sale participante, în contextul programului opțional pentru componenta spațială a GMES, cu participarea financiară a Uniunii. În acest din urmă caz, recurgerea la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare sau a unui echivalent al acestuia ar trebui să fie analizată în mod corespunzător de către autoritatea contractantă.

(33)

În scopul îndeplinirii obiectivele programului Copernicus în mod sustenabil, este necesară coordonarea activităților diferiților parteneri implicați în programul Copernicus, precum și dezvoltarea, instituirea și exploatarea unei capacități de servicii și de observare care să răspundă nevoilor utilizatorilor. În acest context, un comitet („comitetul Copernicus”) ar trebui să asiste Comisia pentru asigurarea coordonării contribuțiilor la programul Copernicus din partea Uniunii, a statelor membre și a organizațiilor interguvernamentale, precum și a coordonării cu sectorul privat, în vederea utilizării optime a capacităților existente și a identificării lacunelor care urmează să fie abordate la nivelul Uniunii. Acesta ar trebui, de asemenea, să acorde asistență Comisiei pentru monitorizarea implementării coerente a programului Copernicus. Având în vedere faptul că o bună guvernare publică necesită o gestionare uniformă a programului Copernicus, o accelerare a procesului decizional și un acces egal la informații, reprezentanții entităților însărcinate cu sarcini de execuție bugetară ar trebui să poată participa, în calitate de observatori, la lucrările comitetului Copernicus. Din aceleași motive, reprezentanții țărilor terțe și ai organizațiilor internaționale care au încheiat un acord internațional cu Uniunea ar trebui să poată participa la lucrările comitetului Copernicus sub rezerva restricțiilor în materie de securitate și a dispozițiilor acordului respectiv. Acești reprezentanți nu ar trebui să aibă dreptul să ia parte la vot în cadrul comitetului Copernicus.

(34)

Activitatea entităților cărora Comisia le-a delegat sarcini de implementare ar trebui, de asemenea, să fie evaluată în funcție de indicatori de performanță. Această evaluare ar oferi Parlamentului European și Consiliului o indicație privind evoluția operațiunilor programului Copernicus și implementarea sa.

(35)

În Regulamentul delegat (UE) nr. 1159/2013 al Comisiei (9) au fost stabilite condițiile de înregistrare și acordare a licențelor pentru utilizatorii GMES și au fost definite criteriile de restricționare a accesului la datele specifice GMES și la informațiile GMES despre servicii.

(36)

Datele și informațiile produse în cadrul programului Copernicus ar trebui să fie disponibile în mod integral, deschis și gratuit, sub rezerva unor condiții și limitări corespunzătoare, pentru a promova utilizarea și partajarea acestora, precum și pentru a consolida piețele europene în domeniul observării Pământului, în special sectorul de servicii derivate, permițând astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

(37)

Comisia ar trebui să conlucreze cu furnizorii de date, pentru a conveni asupra condițiilor de acordare a licențelor pentru datele provenite de la terți în scopul facilitării utilizării acestora în cadrul programului Copernicus, în conformitate cu prezentul regulament și cu drepturile aplicabile ale terților.

(38)

Ar trebui luate în considerare drepturile de acces la datele provenind de la sateliții Copernicus Sentinel acordate în cadrul programului Componenta spațială GMES, astfel cum au fost aprobate de Comitetul ESA privind programul de observare a Pământului la 24 septembrie 2013.

(39)

Deoarece programul Copernicus reprezintă un program civil aflat sub control civil, ar trebui să se acorde prioritate obținerii de date și producerii de informații, inclusiv imagini de înaltă rezoluție, care nu constituie un risc sau o amenințare la adresa securității Uniunii sau a securității statelor membre ale acesteia. Totuși, întrucât este posibil ca unele date Copernicus și informații Copernicus să necesite protecție, toți participanții la programul Copernicus ar trebui, pentru a asigura circulația în condiții de securitate a acestor informații, în limitele domeniului de aplicare al prezentului regulament, să asigure un nivel de protecție a informațiilor UE clasificate echivalent cu cel furnizat prin normele în materie de securitate specificate în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (10) și prin normele de securitate ale Consiliului prevăzute în anexele la Decizia 2013/488/UE a Consiliului (11).

(40)

Deoarece unele date Copernicus și informații Copernicus, inclusiv imagini de înaltă rezoluție, pot avea un impact asupra securității Uniunii sau a securității statelor membre ale acesteia, în cazuri justificate corespunzător, Consiliului ar trebui să i se confere competența de a adopta măsurile privind contracararea riscurilor și a amenințărilor la adresa securității Uniunii sau a securității statelor membre ale acesteia.

(41)

Uniunea ar trebui să dețină proprietatea tuturor activelor corporale și necorporale constituite sau dezvoltate în cadrul programului Copernicus. Pentru respectarea deplină a drepturilor fundamentale în materie de proprietate, ar trebui să se încheie înțelegerile necesare cu proprietarii actuali. Ar trebui să fie înțeles faptul că dispozițiile referitoare la proprietatea activelor necorporale stabilite prin prezentul regulament nu reglementează drepturile necorporale care nu sunt transferabile în temeiul legislației naționale relevante. Deținerea drepturilor de proprietate de către Uniune nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca Uniunea, în conformitate cu prezentul regulament și acolo unde acest lucru este considerat oportun pe baza unei evaluări de la caz la caz, să pună activele respective la dispoziția părților terțe sau să le înstrăineze. În special, Uniunea ar trebui să fie în măsură să transfere dreptul de proprietate sau să acorde licență pentru drepturile de proprietate intelectuală care rezultă din activitatea în cadrul programului Copernicus, în interesul unei utilizări pe scară largă a serviciilor Copernicus de către utilizatorii serviciilor derivate.

(42)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale, pe parcursul întregului ciclu de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, identificarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este necesar, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare în conformitate cu regulamentul financiar.

(43)

Deoarece Copernicus este un program complex, Comisia ar trebui să fie asistată de experți independenți, din rândurile unei game largi de părți interesate, printre care mai ales experți numiți de statele membre pentru a se ocupa de chestiuni de securitate, reprezentanți ai entităților naționale relevante competente în domeniul spațiului și utilizatori Copernicus, astfel încât Comisia să poată beneficia de competența tehnică și științifică necesară, precum și de perspective interdisciplinare și transsectoriale, ținând seama de inițiativele relevante existente la nivelul Uniunii și la nivel național și regional.

(44)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește adoptarea programului de lucru anual, a specificațiilor tehnice pentru componenta de servicii și pentru componenta spațială, a aspectelor de securitate și a măsurilor pentru promovarea convergenței dintre statele membre în utilizarea datelor Copernicus și informațiilor Copernicus și pentru promovarea accesului la tehnologie și dezvoltare în domeniul observării Pământului, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(45)

De vreme ce programul Copernicus este orientat către utilizatori, el necesită implicarea continuă și eficace a utilizatorilor, în special în privința definirii și validării cerințelor pentru servicii. În vederea sporirii valorii programului din perspectiva utilizatorilor, ar trebui solicitată în mod activ contribuția acestora prin consultarea cu regularitate a utilizatorilor finali atât din sectorul public, cât și din cel privat. În acest scop, ar trebui instituit un grup de lucru („Forumul utilizatorilor”) care să sprijine comitetul Copernicus la identificarea cerințelor utilizatorilor, verificarea conformității serviciilor și coordonarea utilizatorilor din sectorul public.

(46)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește cerințele în materie de date necesare pentru evoluția serviciilor operaționale, condițiile și procedurile privind accesul, înregistrarea și utilizarea datelor Copernicus și informațiilor Copernicus, criteriile tehnice specifice necesare pentru a preveni perturbarea datelor Copernicus și a informațiilor Copernicus și criteriile pentru restricționarea achiziției sau diseminării datelor Copernicus și informațiilor Copernicus în urma conflictelor dintre diferitele tipuri de drepturi. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(47)

Acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament ar trebui monitorizate și evaluate pentru a permite reajustări și noi evoluții. În special, evaluarea ar trebui să abordeze efectele politicii în materie de date Copernicus și informații Copernicus asupra părților interesate și a utilizatorilor de servicii derivate și impactul la nivelul mediului de afaceri, precum și la nivelul investițiilor naționale și private în infrastructuri de observare a Pământului. Evaluarea ar trebui să abordeze, de asemenea, posibila implicare viitoare a agențiilor europene relevante, cum ar fi Agenția GNSS European. Pentru a maximiza rezultatele și a valorifica cunoștințele și experiența dobândite prin intermediul etapelor de implementare a programului Copernicus, ar trebui explorate noi modele de organizare pentru planificări viitoare, asigurând un angajament economic pe termen lung.

(48)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea programului Copernicus, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre întrucât va viza, de asemenea, o capacitate paneuropeană și va depinde de o furnizare coordonată de servicii în cadrul statelor membre, coordonare care este necesar să fie asigurată la nivelul Uniunii, dar, având în vedere amploarea acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(49)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar care reprezintă principala valoare de referință, în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (13), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(50)

Este oportun să se alinieze perioada de finanțare din prezentul regulament la cea prevăzută în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013. În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014.

(51)

Este de asemenea necesar să se abroge Regulamentul (UE) nr. 911/2010, pentru a stabili un cadru adecvat de guvernanță și finanțare și pentru a asigura faptul că programul Copernicus este pe deplin operațional. Orice măsură adoptată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 911/2010 ar trebui să rămână valabilă pentru a i se asigura continuitatea,

(a)

o componentă de servicii care asigură furnizarea de informații în următoarele domenii: monitorizarea atmosferei, monitorizarea mediului marin, monitorizarea suprafeței terestre, schimbările climatice, gestionarea situațiilor de urgență și securitatea;

(b)

o componentă spațială care asigură observații spațiale durabile pentru domeniile de servicii menționate la litera (a);

(c)

o componentă in situ care asigură acces coordonat la observațiile obținute prin intermediul instalațiilor aeriene, maritime și terestre în domeniile de servicii menționate la litera (a).

1.

„misiuni dedicate” înseamnă misiunile spațiale de observare a Pământului operate și utilizate în cadrul programului Copernicus, în special misiunile Sentinel;

2.

„misiuni contribuitoare” înseamnă misiunile spațiale de observare a Pământului care oferă date pentru programul Copernicus, completând datele furnizate de misiunile dedicate;

3.

„date din misiunile dedicate” înseamnă date provenind de la misiunile spațiale dedicate de observare a Pământului pentru a fi utilizate în cadrul programului Copernicus;

4.

„date din misiunile contribuitoare” înseamnă date provenind de la misiunile spațiale contribuitoare de observare a Pământului care fac obiectul unei licențe sau sunt furnizate pentru a fi utilizate în cadrul programului Copernicus;

5.

„date in situ” înseamnă date de observare provenind de la senzori tereștri, marini sau aerieni, precum și date de referință și auxiliare care fac obiectul unei licențe sau sunt furnizate pentru a fi utilizate în cadrul programului Copernicus;

6.

„date și informații provenite de la terți” înseamnă datele și informațiile create în afara domeniului de aplicare al programului Copernicus, dar care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sale;

7.

„date Copernicus” înseamnă date din misiunile dedicate, date din misiunile contribuitoare și date in situ;

8.

„informații Copernicus” înseamnă informațiile furnizate în cadrul serviciilor Copernicus menționate la articolul 5 alineatul (1) în urma prelucrării sau modelării datelor Copernicus;

9.

„utilizatorii Copernicus” înseamnă:

(a)

monitorizarea Pământului pentru a sprijini protecția mediului și eforturile protecției civile și ale securității civile;

(b)

maximizarea beneficiilor socioeconomice, susținând astfel strategia Europa 2020 și obiectivele acesteia de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii prin promovarea utilizării observării Pământului în aplicații și servicii;

(c)

promovarea dezvoltării unei industrii europene competitive a spațiului și a unui sector european competitiv al serviciilor și maximizarea oportunităților oferite companiilor europene de a dezvolta și a furniza sisteme și servicii inovatoare de observare a Pământului;

(d)

asigurarea accesului autonom la cunoștințele privind mediul și la tehnologiile-cheie pentru serviciile de observare a Pământului și de geoinformații, asigurând astfel la nivel european capacități decizionale și de acțiune independente;

(e)

sprijinirea politicilor europene și contribuția la acestea, precum și promovarea inițiativelor globale, precum GEOSS.

(a)

oferirea de date și informații exacte și fiabile utilizatorilor Copernicus, furnizate pe termen lung și pe baze durabile, care să faciliteze serviciile menționate la articolul 5 alineatul (1) și să răspundă cerințelor utilizatorilor de bază ai Copernicus;

(b)

asigurarea unui acces susținut și continuu la date și informații spațiale furnizate pe baza unei capacitați europene autonome de observare a Pământului dezvoltate pe baza unor specificații tehnice solide și care valorifică mijloacele și capacitățile europene și naționale existente, venind în completarea acestora, ori de câte ori este necesar;

(c)

asigurarea unui acces susținut și continuu la date in situ, bazat, în special, pe capacități existente operate la nivel european și național, precum și pe sisteme și rețele globale de observare.

(a)

datele Copernicus și informațiile Copernicus puse la dispoziție în conformitate cu cerințele de livrare la nivel de servicii pentru mediu, protecție civilă și securitate civilă;

(b)

o cerere sporită de date Copernicus și informații Copernicus, măsurată pe baza creșterii numărului de utilizatori, a volumului de date și informații cu valoare adăugată accesate de un număr sporit de servicii derivate, precum și pe baza lărgirii distribuției în diferite state membre și în întreaga Uniune;

(c)

utilizarea datelor Copernicus și a informațiilor Copernicus de către instituțiile și organismele Uniunii, organizațiile internaționale și autoritățile europene, naționale, regionale sau locale, inclusiv nivelul de preluare și satisfacție al utilizatorilor și beneficiile aduse societăților europene;

(d)

pătrunderea pe piață, inclusiv expansiunea piețelor existente și crearea de noi piețe și asigurarea competitivității operatorilor europeni de servicii derivate;

(e)

disponibilitatea durabilă a datelor Copernicus care susțin serviciile Copernicus.

(a)

serviciul de monitorizare a atmosferei, care furnizează informații privind calitatea aerului la scară europeană și compoziția chimică a atmosferei la scară globală. În special, serviciul va furniza informații pentru sistemele de monitorizare a calității aerului la scară locală până la scară națională și va contribui la monitorizarea variabilelor climatice privind compoziția atmosferei, inclusiv, atunci când este fezabil, interacțiunea cu vegetația forestieră;

(b)

serviciul de monitorizare a mediului marin, care furnizează informații privind starea și dinamica ecosistemelor oceanului planetar și a zonelor marine din regiunea europeană, sprijinind siguranța maritimă și o contribuție la monitorizarea fluxurilor de deșeuri, regiunilor marine ecologice, costiere și polare și a resurselor marine, precum și prognozele meteorologice și monitorizarea climatică;

(c)

serviciul de monitorizare a suprafeței terestre, care furnizează informații privind variabilele referitoare la exploatarea terenurilor și la acoperirea terenului, criosferă, schimbări climatice și variabilele biogeografice, inclusiv dinamica acestora în sprijinul monitorizării de mediu la nivel global și local a biodiversității, solului, apelor interioare și de coastă, pădurilor și vegetației, resurselor naturale, precum și al implementării în general a politicilor de mediu, agricultură, dezvoltare, energie, planificare urbană, infrastructură și transport;

(d)

serviciul privind schimbările climatice, care furnizează informații pentru a consolida cunoștințele existente în vederea sprijinirii politicilor de prevenire și diminuare a efectelor schimbărilor climatice. Serviciul contribuie, în special, la furnizarea Variabilelor Climatice Esențiale, a analizei climatice, a proiecțiilor și a indicatorilor la scări spațiale și temporale relevante pentru strategiile de prevenire și diminuare a efectelor în diferite domenii sectoriale și societale din Uniune;

(e)

serviciul de management al situațiilor de urgență, care furnizează informații pentru intervenții în caz de urgență în ceea ce privește diferite tipuri de dezastre, inclusiv pericolele de natură meteorologică, geofizică, dezastrele provocate deliberat sau accidental de către om și alte catastrofe umanitare, precum și activitățile de prevenire, îmbunătățire a gradului de pregătire, reacție și redresare;

(f)

serviciul de securitate, care furnizează informații pentru sprijinirea acțiunilor în cazul provocărilor legate de securitatea civilă din Europa, pentru îmbunătățirea prevenirii, pregătirii și capacității de reacție, în special pentru securitatea frontierelor și supravegherea maritimă, dar și sprijin pentru acțiunea externă a Uniunii, fără a aduce atingere acordurilor de cooperare care pot fi încheiate între Comisie și diferite organisme ale politicii externe și de securitate comune, în special Centrul Satelitar al Uniunii Europene.

(a)

activități de dezvoltare menite să îmbunătățească calitatea și performanța serviciilor, inclusiv evoluția și adaptarea acestora, prin evitarea sau atenuarea riscurilor operaționale, precum și prin exploatarea sinergiilor cu activități conexe, de exemplu din cadrul Orizont 2020;

(b)

activități de sprijin constând în măsuri de promovare a utilizării și a acceptării datelor Copernicus și informațiilor Copernicus de către:

(a)

furnizarea de observații spațiale, inclusiv:

(b)

activități prin care se răspunde la necesitățile în continuă evoluție ale utilizatorilor, inclusiv:

(c)

protejarea sateliților împotriva riscurilor de coliziune, luând în considerare cadrul de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială;

(d)

dezafectarea în condiții de siguranță a sateliților la sfârșitul ciclului de viață al acestora.

(a)

furnizarea de date in situ serviciilor operaționale, inclusiv datele in situ provenite de la terți la nivel internațional, pe baza capacităților existente;

(b)

coordonarea și armonizarea colectării și furnizării de date in situ;

(c)

asigurarea asistenței tehnice necesare Comisiei cu privire la formularea cerințelor privind asigurarea serviciului de date de observare in situ;

(d)

cooperarea cu operatorii in situ pentru a promova coerența activităților de dezvoltare legate de infrastructuri și rețele de observare in situ;

(e)

identificarea necesitaților nesatisfăcute de observații in situ care nu pot fi rezolvate pe baza infrastructurii și a rețelelor existente, inclusiv la nivel global, și satisfacerea acestora, cu respectarea principiului subsidiarității.

(a)

897,415 milioane EUR pentru activitățile menționate la articolele 5 și 7;

(b)

3 394,065 milioane EUR pentru activitățile menționate la articolul 6, inclusiv o sumă maximă de 26,5 milioane EUR pentru activitățile menționate la articolul 6 alineatul (2) litera (c).

(a)

specificațiile tehnice pentru componenta de servicii a programului Copernicus, menționate la articolul 5 alineatul (1), cu privire la implementarea acestuia;

(b)

specificațiile tehnice pentru componenta spațială a programului Copernicus, menționate la articolul 6, cu privire la implementarea și evoluția acestuia pe baza cerințelor utilizatorilor.

(a)

asigurarea coordonării tehnice a componentei spațiale a programului Copernicus;

(b)

definirea arhitecturii generale de sistem pentru componenta spațială a programului Copernicus și a evoluției acesteia pe baza cerințelor utilizatorilor, coordonate de către Comisie;

(c)

gestionarea fondurilor alocate;

(d)

asigurarea procedurilor de monitorizare și control;

(e)

dezvoltarea unor noi misiuni dedicate;

(f)

asigurarea misiunilor dedicate recurente;

(g)

operarea misiunilor dedicate, cu excepția celor operate de EUMETSAT în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol;

(h)

coordonarea unui sistem de acces al serviciilor Copernicus la datele din misiunile contribuitoare;

(i)

procurarea drepturilor de acces și negocierea condițiilor de utilizare a datelor provenind de la sateliții comerciali necesare serviciilor Copernicus menționate la articolul 5 alineatul (1).

(a)

Agenția Europeană de Mediu (AEM);

(b)

Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX);

(c)

Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA);

(d)

Centrul Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN);

(e)

Centrul european pentru prognoze meteorologice pe termen mediu (CPMTM);

(f)

alte agenții, grupări europene sau consorții de organisme naționale relevante.

(a)

promovarea unei participări cât mai ample și cât mai deschise posibil, la nivelul întregii Uniuni, din partea tuturor operatorilor economici, în special a celor care au intrat recent pe piață și a IMM-urilor, inclusiv prin încurajarea recurgerii la subcontractarea de către ofertanți;

(b)

evitarea posibilelor abuzuri de poziție dominantă și a dependenței de furnizori unici;

(c)

valorificarea investițiilor anterioare ale sectorului public și a lecțiilor deja învățate, precum și a experienței și competențelor din cadrul industriei, garantând totodată respectarea normelor referitoare la procedurile concurențiale de ofertare;

(d)

utilizarea unor surse multiple de aprovizionare, ori de câte ori acest lucru este adecvat pentru asigurarea unui control general mai bun asupra programului Copernicus și asupra costurilor și termenelor sale;

(e)

luarea în considerare, în toate situațiile în care acest lucru este adecvat, a costului total pe durata de viață utilă a produsului, serviciului sau lucrării care face obiectul procedurii de ofertare.

(a)

poate aduce acestui operator economic avantaje considerabile în ceea ce privește informațiile privilegiate și, prin urmare, poate ridica semne de întrebare în privința respectării egalității de tratament; sau

(b)

afectează condițiile normale de concurență sau imparțialitatea și obiectivitatea atribuirii sau executării contractelor.

(a)

contractul are caracteristici foarte complexe sau caracteristici care necesită utilizarea unei tehnologii noi și, prin urmare, implică numeroase riscuri tehnice; sau

(b)

din motive operaționale, activitățile care fac obiectul contractului trebuie inițiate fără întârziere, chiar dacă nu se poate stabili încă un preț fix ferm și definitiv în totalitate, pentru că există riscuri semnificative sau pentru că executarea contractului depinde parțial de executarea altor contracte.

(a)

natura contractului, și anume dacă este vorba despre un contract cu rambursări de costuri integral sau parțial în limita unui plafon tarifar;

(b)

pentru un contract parțial cu rambursări de costuri, elementele contractului care fac obiectul rambursării de costuri;

(c)

plafonul tarifar total;

(d)

criteriile de atribuire, care trebuie să permită evaluarea plauzibilității bugetului estimat global, a costurilor rambursabile și a mecanismelor de stabilire a costurilor în cauză, precum și evaluarea profitului menționat în ofertă;

(e)

detaliile privind majorarea menționată la alineatul (1), care urmează să se aplice cheltuielilor directe;

(f)

normele și procedurile de stabilire a eligibilității costurilor preconizate de ofertant pentru executarea contractului, conform principiilor menționate la alineatul (5);

(g)

normele contabile pe care trebuie să le respecte ofertanții;

(h)

în cazul unui contract încheiat parțial în regim de rambursări de costuri care urmează să fie transformat într-un contract cu preț fix ferm, parametrii pentru o astfel de transformare.

(a)

sunt suportate efectiv pe durata contractului, cu excepția costurilor echipamentelor, infrastructurilor și imobilizărilor necorporale necesare executării contractului care pot fi considerate eligibile pentru valoarea totală de achiziție a acestora;

(b)

sunt menționate în bugetul estimativ global, eventual revizuit prin actele adiționale la contractul inițial;

(c)

sunt necesare pentru executarea contractului;

(d)

rezultă din executarea contractului și sunt direct imputabile acesteia;

(e)

pot fi identificate și verificate, sunt înregistrate în contabilitatea contractantului și sunt stabilite în conformitate cu standardele contabile menționate în caietul de sarcini și în contract;

(f)

respectă dispozițiile dreptul fiscal și social aplicabil;

(g)

nu fac abatere de la clauzele contractului;

(h)

sunt rezonabile, justificate și respectă cerințele bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește economia și eficiența.

(a)

stabilește cel mai realist posibil plafon tarifar, permițând în același timp flexibilitatea necesară integrării dificultăților tehnice;

(b)

transformă un contract încheiat parțial în regim de rambursări de costuri într-un contract cu preț fix ferm în totalitate, imediat ce devine posibil, în cursul executării contractului, să se stabilească un astfel de preț fix ferm. În acest scop, stabilește parametrii de conversie pentru trecerea de la un contract încheiat în regim de rambursări de costuri la un contract cu preț fix ferm;

(c)

implementează măsuri de urmărire și control care prevăd, în special, un sistem estimativ de anticipare a costurilor;

(d)

stabilește principiile, instrumentele și procedurile adecvate pentru executarea contractelor, în special pentru identificarea și controlul eligibilității costurilor declarate de contractant sau de subcontractanții acestuia în cursul executării contractului, ca și pentru introducerea de amendamente la contract;

(e)

verifică respectarea de către contractant și de către subcontractanții acestuia a standardelor contabile prevăzute în contract și a obligației de a furniza documentele lor contabile, care trebuie să prezinte o imagine corectă și fidelă a conturilor;

(f)

asigură în permanență, în cursul executării contractului, eficacitatea principiilor, instrumentelor și procedurilor menționate la litera (d).

(a)

nu schimbă obiectul contractului;

(b)

nu afectează echilibrul economic al contractului;

(c)

nu introduce condiții care, dacă ar fi figurat inițial în documentația aferentă contractului, ar fi permis admiterea unor alți ofertanți față de cei admiși inițial sau ar fi permis reținerea unei alte oferte decât cea reținută inițial.

(a)

promovarea utilizării și a partajării datelor Copernicus și a informațiilor Copernicus;

(b)

consolidarea piețelor europene în domeniul observării Pământului, în special a sectorului de servicii derivate, în scopul stimulării creșterii și a creării de locuri de muncă;

(c)

contribuția la durabilitatea și continuitatea furnizării de date Copernicus și de informații Copernicus;

(d)

sprijinirea comunităților europene de cercetare, tehnologice și de inovare.

(a)

condițiile de acordare a licențelor pentru datele și informațiile provenite de la terți;

(b)

formatele, caracteristicile și mijloacele de diseminare;

(c)

interesele de securitate și relațiile externe al Uniunii sau ale statelor sale membre;

(d)

riscul de perturbare, din motive de siguranță sau tehnice, a sistemului care produce datele Copernicus și informațiile Copernicus;

(e)

asigurarea unui acces fiabil al utilizatorilor europeni la datele Copernicus și la informațiile Copernicus.

(a)

condițiile și procedurile privind accesul la datele Copernicus și la informațiile Copernicus și înregistrarea și utilizarea acestora, inclusiv mijloacele de diseminare;

(b)

criteriile tehnice specifice necesare pentru a preveni perturbarea datelor Copernicus și a informațiilor Copernicus, inclusiv prioritatea de acces;

(c)

criterii și proceduri pentru restricționarea obținerii sau diseminării datelor Copernicus și a informațiilor Copernicus datorată conflictelor dintre diferitele drepturi.

(a)

specificațiile tehnice pentru transmisia și utilizarea datelor din misiunile dedicate care sunt transmise stațiilor receptoare sau prin conexiuni dedicate cu lățime ridicată de bandă cu stații care nu fac parte din programul Copernicus;

(b)

specificațiile tehnice de arhivare a datelor Copernicus și a informațiilor Copernicus.

(a)

țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) care sunt părți contractante la Acordul privind SEE, în conformitate cu condițiile prevăzute de Acordul privind SEE;

(b)

țările candidate, precum și candidații potențiali, în conformitate cu acordurile-cadru sau cu un protocol la un acord de asociere, prin care se stabilesc principiile generale și condițiile de participare a acestor țări la programele Uniunii;

(c)

Confederația Elvețiană, alte țări terțe neprecizate la literele (a) și (b), precum și organizații internaționale, în conformitate cu acordurile încheiate de Uniune cu astfel de țări terțe sau organizații internaționale, în temeiul articolului 218 din TFUE, care stabilesc condițiile și regulile detaliate ale participării lor.

24.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 122/67

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1166/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2) prevede ca statele membre să realizeze anchete structurale în agricultură în 2010, 2013 și 2016. Statele membre primesc o contribuție financiară maximă de 75 % din partea Uniunii pentru acoperirea costului realizării acestor anchete, sub rezerva anumitor sume maxime stabilite.

(2)

Pentru a efectua anchetele structurale în agricultură și pentru a respecta cerințele de informare ale Uniunii, sunt necesare fonduri considerabile din partea statelor membre și a Uniunii.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1166/2008 a stabilit pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului de anchete, inclusiv pentru gestionarea, întreținerea și dezvoltarea sistemelor de baze de date utilizate în cadrul Comisiei pentru prelucrarea datelor furnizate de statele membre, precum și suma aferentă perioadei 2008-2013.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1166/2008, suma aferentă perioadei 2014-2018 ar trebui să fie stabilită de autoritatea bugetară și legislativă, la propunerea Comisiei, pe baza noului cadru financiar pentru perioada care începe în 2014.

(5)

Pachetul financiar propus ar trebui să finanțeze doar realizarea anchetei structurale în agricultură în 2016 și gestiunea aferentă, întreținerea și dezvoltarea sistemelor de baze de date utilizate în cadrul Comisiei pentru prelucrarea datelor furnizate de statele membre.

(6)

Având în vedere aderarea Croației și necesitatea de a desfășura anchete privind structura exploatațiilor agricole în acel stat membru în 2016, ar trebui să se stabilească pentru Croația o contribuție maximă din partea Uniunii per anchetă, dat fiind că aceasta nu a fost prevăzută în Actul de aderare.

(7)

Comitetul permanent pentru statistică agricolă a fost consultat.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1166/2008 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 13, se adaugă următorul paragraf:

„(4a)   Pentru anchetele structurale în agricultură din 2016, suma maximă alocată Croației este de 500 000 EUR.”

2.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

3.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 14a

Protecția intereselor financiare ale Uniunii

(1)   La punerea în aplicare a activităților finanțate în temeiul prezentului regulament, Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura protecția intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin controale eficace și, în cazul în care se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, precum și, dacă este necesar, prin impunerea de sancțiuni eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a efectua audituri, pe baza documentelor și la fața locului, în cazul tuturor beneficiarilor, contractanților și subcontractanților care au primit fonduri ale Uniunii în cadrul programului.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua controale și inspecții la fața locului la operatorii economici care beneficiază direct sau indirect de o astfel de finanțare, în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (4), cu scopul de a stabili existența unei fraude, a unui act de corupție sau dacă a avut loc orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau cu o decizie de acordare a unui grant sau în legătură cu un contract de finanțare din partea Uniunii.

Fără a se aduce atingere primelor două paragrafe, acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, precum și acordurile de grant, deciziile de acordare de granturi și contractele rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri, controale și inspecții la fața locului.

(4)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).”"