(1)

Prin decizia din 19 noiembrie 2008 (3), Comisia a decis să nu ridice obiecții cu privire la măsurile de urgență luate sub forma unei operațiuni de asistență privind lichiditatea (liquidity assistance, denumită în continuare „operațiunea LA”) și a unei garanții pentru anumite elemente de pasiv ale Dexia (4). Comisia a considerat că măsurile erau compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE ca ajutoare pentru salvarea unei întreprinderi aflate în dificultate și le-a autorizat pentru o perioadă de șase luni începând cu 3 octombrie 2008, precizând că, după expirarea termenului, Comisia ar trebui să reevalueze ajutorul ca măsură structurală.

(2)

Belgia, Franța și Luxemburg (denumite în continuare „statele membre în cauză”) au notificat Comisiei un prim plan de restructurare a Dexia la 16, 17 și, respectiv, 18 februarie 2009.

(3)

Prin decizia din 13 martie 2009, Comisia a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE cu privire la toate măsurile de ajutor acordate Grupului Dexia (5).

(4)

Prin decizia din 30 octombrie 2009 (6), Comisia a autorizat prelungirea garanției până la 28 februarie 2010 sau până la data deciziei Comisiei cu privire la compatibilitatea măsurilor de ajutor și la planul de restructurare a Dexia.

(5)

La 9 februarie 2010, statele membre în cauză au transmis Comisiei informații cu privire la măsurile suplimentare planificate pentru a completa planul inițial de restructurare a Dexia.

(6)

Prin decizia din 26 februarie 2010 (7) (denumită în continuare „decizia de autorizare condiționată”), Comisia a autorizat planul de restructurare a grupului Dexia și conversia ajutoarelor de urgență în ajutoare de restructurare, sub rezerva respectării tuturor angajamentelor și condițiilor prevăzute în decizia respectivă.

(7)

Măsurile de ajutor acordate grupului Dexia începând din septembrie 2008, aprobate de Comisie în decizia sa de autorizare condiționată, au inclus:

(8)

Pentru a verifica punerea corespunzătoare în aplicare a angajamentelor și a condițiilor, un expert care acționează în numele Comisiei (denumit în continuare „expertul mandatat”) și care poate efectua toate investigațiile necesare transmite Comisiei un raport semestrial detaliat.

(9)

În raportul său din 30 noiembrie 2010, expertul mandatat a considerat că trei angajamente nu au fost respectate:

(10)

În raportul său din 29 aprilie 2011, expertul mandatat consideră că, în plus față de neconformitățile constatate în raportul său din 30 noiembrie 2010, alte patru angajamente nu au fost respectate:

(11)

În raportul său din 26 septembrie 2011, expertul mandatat consideră că, în plus față de neconformitățile constatate în rapoartele sale din 30 noiembrie 2010 și 29 aprilie 2011, alte două angajamente nu au fost respectate:

(12)

În raportul său din 22 mai 2012, expertul mandatat consideră că, în plus față de neconformitățile constatate în rapoartele sale din 30 noiembrie 2010, 29 aprilie 2011 și 26 septembrie 2011, alte trei angajamente nu au fost respectate:

(13)

În raportul său din 5 octombrie 2012 privind punerea în aplicare a angajamentelor de către Dexia [cu excepția Dexia Banque Belgique (filială deținută în procent de 100 % de Dexia SA, denumită în continuare „DBB/Belfius”)] pe parcursul întregii perioade cuprinse în raport, și anume de la 1 ianuarie 2012 până la 30 iunie 2012, expertul mandatat consideră că, în plus față de neconformitățile constatate în rapoartele sale din 30 noiembrie 2010, 29 aprilie 2011, 26 septembrie 2011 și 22 mai 2012, angajamentul cu privire la nivelul RAROC nu a fost respectat, încălcându-se astfel punctul 3 din angajamente. Pe un eșantion de 218 împrumuturi, [15-20] de împrumuturi încheiate în perioada 1 ianuarie 2012-30 iunie 2012, reprezentând o valoare totală de peste [100-125] de milioane EUR, aveau un nivel al RAROC sub 10 %.

(14)

În conformitate cu decizia de autorizare condiționată, Dexia s-a angajat să cedeze sau să listeze la bursă participația sa de 70 % în cadrul filialei italiene, Dexia Crediop, până la 31 octombrie 2012. Expertul independent a avertizat în raportul său din 5 octombrie 2012 că Dexia nu a prezentat informații cu privire la punerea în aplicare a angajamentului respectiv pentru prima jumătate a anului 2012. Cu toate acestea, pe baza informațiilor furnizate în rapoartele anterioare, expertul independent consideră în continuare că Crédiop nu este […], prin urmare, nu este […] (13).

(15)

Din vara anului 2011, Dexia a întâmpinat dificultăți suplimentare. În consecință, statele membre în cauză au luat măsuri de ajutor suplimentare și au în vedere adoptarea de noi ajutoare.

(16)

La 7 octombrie 2011, autoritățile belgiene au informat Comisia cu privire la un proiect de răscumpărare a DBB/Belfius de către statul belgian. La 12 octombrie 2011, Belgia a notificat Comisiei măsuri suplimentare la planul de restructurare aprobat prin decizia de autorizare condiționată, constând într-o răscumpărare a DBB/Belfius de către statul belgian prin achiziționarea în cadrul Dexia SA a 100 % din acțiunile DBB/Belfius la prețul de 4 miliarde EUR.

(17)

Prin decizia din 17 octombrie 2011 (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB/Belfius”) (14), Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare cu privire la măsura de vânzare de către Dexia și de răscumpărare de către statul belgian a DBB/Belfius. Măsura se referă la răscumpărarea de către statul belgian a DBB/Belfius și a filialelor acesteia (15), cu excepția Dexia Asset Management (denumită în continuare „DAM”). În scopul menținerii stabilității financiare, Comisia a decis, de asemenea, să aprobe temporar măsura. Prin urmare, aceasta a fost aprobată pentru o perioadă de șase luni cu începere de la data deciziei de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB/Belfius (și anume, până la 16 aprilie 2012, inclusiv) sau – în cazul în care Belgia ar prezenta un plan de restructurare a DBB/Belfius, în termen de șase luni de la data deciziei de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB/Belfius – până la adoptarea de către Comisie a unei decizii finale cu privire la măsura în cauză. Cesiunea DBB/Belfius a avut loc la 20 octombrie 2011. La 1 martie 2012, societatea, denumită până atunci Dexia Banque Belgique, și-a anunțat oficial noua denumire: Belfius (16). În prezent, DBB nu mai are legături de capital cu Dexia.

(18)

Comisia a primit observații de la părțile terțe interesate cu privire la acest subiect. Comisia a transmis Belgiei observațiile respective, oferindu-i posibilitatea de a prezenta comentarii pe marginea acestora, și a primit comentariile Belgiei prin scrisoarea din 19 aprilie 2012.

(19)

La 17 aprilie 2012, Belgia a prezentat un plan de restructurare a DBB/Belfius. În perioada 17 aprilie 2012-23 noiembrie 2012 au avut loc numeroase reuniuni, conferințe telefonice și prezentări de informații suplimentare.

(20)

La 26 noiembrie 2012, Belgia a notificat Comisiei versiunea finală a planului de restructurare a DBB/Belfius.

(21)

La 21 decembrie 2012, Comisia a primit notificarea unei scrisori conținând angajamentele asumate de Belgia cu privire la DBB/Belfius.

(22)

La 18 octombrie 2011, statele membre în cauză au informat Comisia cu privire la un set de posibile măsuri noi pentru un nou plan de rezoluție sau de desființare a Dexia. În cadrul setului de măsuri noi, Belgia a notificat Comisiei, la 21 octombrie 2011, o măsură ELA acordată DBB/Belfius de către BNB.

(23)

La 14 decembrie 2011, Franța, Belgia și Luxemburg au notificat, de asemenea, Comisiei, în cadrul setului de măsuri noi, un proiect de garanție temporară din partea statelor membre în cauză pentru refinanțarea Dexia SA și a Dexia Crédit Local (denumită în continuare „DCL”).

(24)

Prin decizia din 21 decembrie 2011, (denumită în continuare „decizia de aprobare temporară”) (17), Comisia a decis ca, temporar, să aprobe, până la 31 mai 2012, în scopul de a menține stabilitatea financiară, garanția temporară pentru refinanțare. Cu toate acestea, în decizia respectivă, având în vedere faptul că garanția temporară pentru refinanțare, răscumpărarea DBB/Belfius de către Belgia și neconformitățile constatate cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor și a condițiilor prevăzute în decizia de autorizare condiționată reprezintă o modificare semnificativă a condițiilor de restructurare a Dexia, Comisia a inițiat procedura oficială privind toate măsurile suplimentare restructurării Dexia luate începând de la adoptarea deciziei de autorizare condiționată (inclusiv garanția temporară pentru refinanțare).

(25)

La 23 martie 2012, Luxemburg a notificat Comisiei vânzarea Dexia Banque Internationale către Luxemburg (denumită în continuare „Dexia BIL”). Anumite active au fost excluse din obiectul vânzării. Precision Capital SA – un grup de investitori din Qatar – urmau să achiziționeze 90 % din Dexia BIL, cele 10 % rămase urmând să revină statului luxemburghez. Prin decizia din 3 aprilie 2012 (18), Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare privind vânzarea Dexia BIL. Prin decizia din 25 iulie 2012 (19), Comisia a autorizat vânzarea Dexia BIL.

(26)

La 21 și 22 martie 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei un prim plan de rezoluție ordonată a Dexia (denumit în continuare „primul plan de rezoluție ordonată a Dexia”).

(27)

La 25 mai 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei o cerere de prelungire, până la 30 septembrie 2012, a perioadei de emitere a garanției temporare pentru refinanțare.

(28)

La 31 mai 2012, Comisia a adoptat două decizii.

(29)

Într-o primă decizie (denumită în continuare „decizia de extindere a procedurii”), aceasta a decis să extindă procedura oficială de investigare la toate măsurile suplimentare restructurării Dexia, pentru a examina primul plan de rezoluție ordonată a Dexia prezentat de statele membre în cauză la 21 și 22 martie 2012 (20). De asemenea, aceasta a invitat statele membre în cauză să își prezinte observațiile și să furnizeze orice informații relevante privind recapitalizarea Dexia de către Arcofin, astfel încât să poată stabili dacă decizia de autorizare condiționată ar trebui revocată (a se vedea considerentele 41și 42 de mai jos).

(30)

Într-o a doua decizie (denumită în continuare „decizia referitoare la prima prelungire a garanției”) (21), Comisia a aprobat temporar, până la adoptarea unei decizii finale privind planul de rezoluție ordonată a Dexia, prima prelungire a perioadei de emitere a garanției temporare de către statele membre în cauză pentru refinanțarea Dexia SA și a DCL până la 30 septembrie 2012, extinzând și în cazul acestei măsuri procedura oficială de investigare cu privire la toate măsurile suplimentare restructurării Dexia, inițiată prin decizia de aprobare temporară.

(31)

La 5 iunie 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei o creștere a plafonului garanției până la o valoare maximă a principalului de 55 de miliarde EUR. În decizia sa din 6 iunie 2012 (22) (denumită în continuare „decizia de majorare a plafonului garanției”), Comisia a autorizat temporar, până la adoptarea unei decizii finale privind planul de rezoluție ordonată a Dexia, majorarea plafonului garanției, extinzând în același timp și în cazul măsurii respective procedura oficială de investigare cu privire la toate măsurile suplimentare restructurării Dexia, inițiată prin decizia de aprobare temporară.

(32)

La 7 septembrie 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei o cerere pentru o a doua prelungire, până la 31 ianuarie 2013, a perioadei de emitere a garanției temporare pentru refinanțare (cu un plafon al garanției cu o valoare maximă a principalului de 55 de miliarde EUR). În decizia sa din 26 septembrie 2012 (23) (denumită în continuare „decizia privind cea de a doua prelungire a garanției”), Comisia a aprobat temporar, până la adoptarea unei decizii finale privind planul de rezoluție ordonată a Dexia, a doua prelungire a perioadei de emitere a garanției temporare din partea statelor membre în cauză pentru refinanțarea Dexia SA și a DCL până la 31 ianuarie 2013, în același timp extinzând procedura oficială de investigare și în cazul măsurii respective.

(33)

La 26 noiembrie 2012, Belgia a notificat Comisiei versiunea finală a planului de restructurare a DBB/Belfius. La 17 decembrie 2012, Belgia a transmis o scrisoare de angajamente cu privire la restructurarea DBB/Belfius.

(34)

La 14 decembrie 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei un nou plan de rezoluție ordonată a Dexia („planul revizuit de rezoluție ordonată a Dexia”), care a înlocuit primul plan de rezoluție ordonată a Dexia.

(35)

De asemenea, la 14 decembrie 2012, statele membre în cauză au transmis Comisiei o notă intitulată „Notă din partea autorităților franceze către Comisia Europeană”, având drept obiect „Prezentarea afilierii DMA la stat, la Caisse des Dépôts et Consignations și la Banque Postale” (denumită în continuare „nota privind operațiunea de cesiune a DMA”).

(36)

La 17 decembrie 2012, statele membre în cauză au trimis, de asemenea, o scrisoare de angajamente cu privire la planul revizuit de rezoluție ordonată a Dexia și o scrisoare de angajamente privind operațiunea de cesiune a Dexia Municipal Agency (denumită în continuare „DMA”).

(37)

La considerentul 104 din decizia de autorizare condiționată, Comisia subliniază faptul că statele membre în cauză consideră că decizia unor acționari istorici ai Dexia, cum ar fi Arcofin, de a lua parte la majorarea capitalului băncii nu conține niciun element care constituie ajutor de stat. La considerentul 130 din decizie, Comisia consideră că resursele puse la dispoziția Dexia în temeiul comportamentului Arcofin nu sunt resurse de stat. Prin urmare, în decizia sa de autorizare condiționată, Comisia concluzionează că investiția Arcofin în Dexia nu constituie ajutor de stat, deoarece tranzacția nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE.

(38)

La 7 noiembrie 2011, autoritățile belgiene au notificat prelungirea unei scheme de garanții de stat care, până la data respectivă, era destinată exclusiv depozitelor bancare, pentru a include și asigurările de viață din așa-numita „categoria 21”. Extinderea permite ca părțile sociale ale asociaților persoane fizice ai cooperativelor financiare recunoscute să beneficieze, de asemenea, de garanții de stat.

(39)

De la acea dată, Comisia a fost informată în legătură cu orice element care ar putea sugera că investiția Arcofin în Dexia ar fi putut fi făcută posibilă prin intermediul asigurărilor – concomitente cu investiția Arcofin în Dexia – din partea autorităților belgiene conform cărora asociații Arcofin ar fi protejați împotriva riscului de pierderi (a se vedea secțiunea 3.1.2, considerentele 397-399 de mai jos). Aceasta ar putea însemna că recapitalizarea Dexia de către Arcofin a implicat resurse de stat și ar fi inclus un ajutor de stat.

(40)

Prin scrisoarea din 6 decembrie 2011, Comisia a informat Belgia că extinderea schemei de garanții ar putea constitui ajutor de stat ilegal și a solicitat Belgiei să nu întreprindă nicio acțiune suplimentară care să vizeze aplicarea în continuare a măsurii. Cu această ocazie, Comisia a menționat posibilitatea de a adopta, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (denumit în continuare „regulamentul de procedură”) (24), o decizie prin care se dispune statului membru să suspende schema de garanții, și anume să nu ia alte măsuri de executare a programului. În aceeași scrisoare, Comisia a invitat Belgia să își prezinte observațiile cu privire la acest subiect, fapt realizat de aceasta prin scrisoarea din 22 decembrie 2011.

(41)

La 11 aprilie 2012, Comisia a adresat statelor membre în cauză o scrisoare prin care le informa cu privire la intenția sa de a iniția o procedură oficială de investigare în vederea revocării tuturor părților din decizia de autorizare condiționată referitoare la participarea Arcofin la majorarea capitalului Dexia. Scrisoarea se baza pe elementele care sugerau că participarea Arcofin la recapitalizarea Dexia era, în realitate, imputabilă statului belgian în urma asigurării acordate de acesta conform căreia urma să garanteze părțile sociale ale asociaților persoane fizice ai cooperativelor financiare recunoscute precum Arcofin.

(42)

La 16 mai 2012, statele membre în cauză au răspuns, printr-o scrisoare adresată Comisiei, că nu există niciun temei pentru inițierea procedurii oficiale de investigare și/sau revocare a deciziei de autorizare condiționată în ceea ce privește concluzia potrivit căreia participarea Arcofin la recapitalizarea Dexia nu implică resurse de stat. În decizia de extindere a procedurii, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare inclusiv cu privire la participarea Arcofin la majorarea capitalului Dexia, invitând părțile interesate să își prezinte observațiile și să furnizeze toate informațiile necesare pentru a stabili dacă decizia de autorizare condiționată trebuie revocată în ceea ce privește recapitalizarea Dexia de către Arcofin.

(43)

În plus, Comisia constată că decizia de autorizare condiționată nu a fost pusă în aplicare în mod corespunzător. Astfel cum se descrie mai în detaliu în secțiunea 1.2.2 din decizia de extindere a procedurii, expertul mandatat a subliniat în mai multe rânduri că Dexia nu a respectat anumite angajamente prevăzute în planul de restructurare și în condițiile cărora ajutorul de stat acordat Dexia a fost considerat compatibil cu piața internă. În special, în rapoartele sale din 30 noiembrie 2010, 29 aprilie 2011, 26 septembrie 2011 și 22 mai 2012, expertul mandatat a constatat că următoarele angajamente nu au fost respectate:

(46)

Ca urmare a nerespectării de către Dexia a angajamentelor descrise mai sus, Comisia, în decizia de extindere a procedurii, a inițiat procedura oficială de investigare. În decizia respectivă, Comisia a amintit faptul că, din cauza neîndeplinirii condițiilor, aceasta trebuie să reexamineze compatibilitatea tuturor ajutoarelor vizate de decizia condiționată, prin urmare a invitat statele membre în cauză să își prezinte observațiile și să furnizeze toate informațiile necesare pentru evaluarea măsurilor de ajutor.

(47)

Prezenta decizie închide atât procedura oficială de investigare inițiată cu privire la răscumpărarea DBB/Belfius, cât și cea inițiată prin decizia de autorizare condiționată (și prelungită prin decizia de extindere a procedurii, decizia privind prima prelungire a garanției, decizia de majorare a plafonului garanției și decizia privind cea de a doua prelungire a garanției, la măsurile de injecție de capital, de garanție pentru refinanțare, de subscriere de către DBB/Belfius la obligațiunile garantate de statele membre în cauză și emise de Dexia SA și DCL) privind restructurarea și, ulterior, planul revizuit de rezoluție ordonată a Dexia, inclusiv operațiunea de cesiune a DMA.

(48)

Creat prin fuziunea, în 1996, dintre Crédit Local de France și Crédit communal de Belgique, grupul Dexia (denumit în continuare „Dexia”) era specializat în acordarea de împrumuturi către colectivitățile locale, având de asemenea, un număr de aproximativ 5,5 milioane de clienți privați, în principal în Belgia, Luxemburg și Turcia.

(49)

Dexia era organizată în jurul unei societăți holding mamă (Dexia SA) și a trei filiale operaționale situate în Franța (DCL) (26), Belgia (DBB/Belfius) și Luxemburg (Dexia BIL). Aceasta includea, în special, o societate de credit funciar, DMA, filială a DCL. De asemenea, aceasta avea și alte filiale: Deniz Bank, Dexia Habitat, DKB Polska, DAM, Dexia Région Bail, Dexia Flobail, Dexia Bail, Dexia Israël și Dexia LLD. Pentru o descriere mai detaliată a Dexia, Comisia face trimitere la decizia de extindere a procedurii (27) și la decizia de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB/Belfius (28).

Figura 1

Structura simplificată a grupului la 30 septembrie 2011 (înainte de punerea în aplicare a cesiunilor anunțate în ședința Consiliului de administrație al Dexia din 9 octombrie 2011)

Dexia S.A.

100 %

99,9 %

99,8 %

100 %

Dexia Banque Belgique

Dexia Banque International à Luxembourg

Deniz Bank

Dexia Credit Local

DCL including: DCL NY.

DCL Canada, DCL Mexico.

DCL Holding Inc, DCL East,

DCL Israel

100 %

49 %

51 %

50 %

60 %

70 %

100 %

100 %

100 %

Dexia Insurance Belgique

Dexia Asset Management

RBS Investor Services

Dexia Sabadell

Dexia Municipal Agency

Dexia Sofaxis

Dexia Crediop

Dexia Kommunalbank Deutschland

(50)

Începând cu primul trimestru al anului 2010, Dexia a reunit, în cadrul unei linii de gestionare a portofoliului istoric (Legacy Portfolio Management Division), instrumente gestionate aflate în lichidare (în continuare „portofoliu istoric” — portefeuille legacy). La 30 iunie 2012, angajamentele prevăzute în linia de gestionare a portofoliului istoric se ridicau la 86,3 miliarde EUR, inclusiv angajamentele extrabilanțiere; angajamentele incluse în bilanț se ridicau la 83,9 miliarde EUR.

(51)

Statele membre în cauză au inițiat o rezoluție ordonată a Dexia. La 20 octombrie 2011, DBB/Belfius a fost vândută statului belgian și, la 31 decembrie 2011, bilanțul consolidat al Dexia (cu deconsolidarea DBB/Belfius la 1 octombrie 2011) se ridica la 413 miliarde EUR. În cadrul rezoluției sale ordonate, Dexia efectuase, de asemenea, vânzarea RBC Dexia Investor Services (denumită în continuare „RBCD”) la 27 iulie 2012, vânzarea Dexia BIL la 5 octombrie 2012 și a Denizbank la 28 septembrie 2012.

(52)

La sfârșitul lunii octombrie 2012, grupul Dexia avea următoarea structură:

Figura 2

Structura grupului Dexia la 24 octombrie 2012

ORGANIZATIONAL CHART

Belgian Federal Government

5,73 %

Regional Government Flanders

2,87 %

Regional Government Wallon

2,01 %

Regional Government Brussels

0,86 %

French State

5,73 %

Belgian Municipalities/ Provinces

100 %

Holding Communal Brussels, Belgium

CDC

17,61 %

14,26 %

CNP

2,96 %

Ethias Finance SA

5,04 %

Group Arco Brussels, Belgium

10,19 %

Public Shareholders

34,74 %

DEXIA S.A. Brussels, Belgium

Dexiarall S.A., Paris, France

100 %

Associated Dexia Technology Services S.A., Luxembourg

99,40 %

DCL Investissements S.A. Paris, France

100 %

Dexia Nederland B.V. Amsterdam, Nederland

100 %

Dexia Asset Management Luxembourg S.A., Luxembourg

100 %

Dexia Participation Belgique S.A., Belgique

100 %

Dexia S.A., Etablissement Stable France Belgique

Dexia S.A., Luxembourg Branch

100 %

Dexia Crédit Local S.A., Paris, France

10 %

90 %

Dexia Holdings Inc, New York, U.S.A.

100 %

Dexia Crédit Local S.A., Paris, France

(53)

Dificultățile întâmpinate de Grupul Dexia în timpul crizei financiare din toamna anului 2008 au fost descrise în decizia de autorizare condiționată. Dificultățile mai recente cu care s-a confruntat Dexia pot fi rezumate după cum urmează.

(54)

În primul rând, agravarea crizei datoriilor suverane, cu care se confruntă numeroase bănci europene, a condus la o neîncredere din ce în ce mai mare a investitorilor față de contrapartidele bancare, ceea ce nu a mai permis acestora din urmă să obțină finanțări în volume și condiții satisfăcătoare.

(55)

De asemenea, fiind în mod special supraexpus riscului legat de datoriile suverane și cvasi-suverane, Grupul Dexia a fost privit cu tot mai multă neîncredere de către investitori. Într-adevăr, printre activele Dexia se numără numeroase împrumuturi și/sau obligațiuni de stat și/sau ale colectivităților locale și regionale în țări percepute de piață ca prezentând un risc.

(56)

În plus, criza datoriilor suverane a intervenit înainte ca Dexia să fi avut timp să finalizeze punerea în aplicare a planului său de restructurare. Deoarece punerea în aplicare a planului de restructurare a fost întârziată, profilul de risc de lichiditate al grupului s-a înrăutățit. Această înrăutățire a vulnerabilizat și mai mult Dexia comparativ cu alte bănci europene la neîncrederea pieței.

(57)

Nevoile de finanțare ale Dexia au crescut, în special, din cauza următoarelor elemente:

(58)

Dificultățile întâmpinate de Dexia au avut un impact deosebit asupra DBB/Belfius, centrul de trezorerie al grupului, de la începutul anului 2011.

(59)

În aceste circumstanțe, statele membre în cauză au decis, într-o primă etapă, să acorde măsuri suplimentare pentru a asista Dexia, făcând apel la o nouă măsură de injecție de capital acordată de băncile centrale din Belgia și Franța, cu acordarea unei garanții temporare pentru refinanțare și elaborarea unui plan de rezoluție a grupului.

(60)

Statele membre în cauză consideră că grupul rezidual, în pofida măsurilor luate începând cu luna februarie a anului 2010, este expus unui risc de „dispariție imediată” (29) care nu poate fi combătut decât printr-o rezoluție ordonată a grupului.

(61)

DMA este una dintre principalele societăți europene de credit funciar. Obiectul său de activitate principal îl constituie refinanțarea împrumuturilor sau a titlurilor, prin emiterea de obligațiuni funciare, o componentă importantă a pieței „obligațiunilor garantate” (covered bonds) pe plan internațional. În calitate de societate de credit funciar, conform Legii din 22 octombrie 2010 DMA emite obligațiuni garantate caracterizate de privilegiul legal care afectează, în special, sumele obținute din active pentru plata dobânzilor și rambursărilor lor.

(62)

Activele DMA cuprind numai expuneri față de entități publice eligibile precum colectivități teritoriale sau grupări ale acestora sau instituții publice, care se află în Spațiul Economic European, Elveția, SUA, Canada și Japonia. Expunerile sunt materializate prin împrumuturi sau titluri de creanță reprezentând o creanță asupra respectivelor entități publice. Părțile sociale ale fondului comun de creanțe sau entitățile asimilate „titlurilor garantate cu active (asset backed securities – ABS)” sunt, de asemenea, eligibile în bilanțul DMA.

(63)

Pasivele DMA sunt formate din două categorii de datorii: obligațiuni funciare și alte datorii care sunt subordonate celor din prima categorie. Activele care nu sunt finanțate prin datoriile garantate (supradimensionare) sunt finanțate din fondurile proprii și printr-o datorie contractată la DCL, acționar unic al DMA. Rata de supradimensionare a societăților de credit funciar se calculează ca fiind totalul activelor (cover pool – „fond de acoperire”) raportat la totalul datoriilor privilegiate. DMA s-a angajat să mențină această rată la cel puțin 105 % comparativ cu nivelul minim legal de 102 %. Gestionarea operațiunilor DMA este încredințată integral acționarului său unic, DCL.

(64)

Cea mai mare parte a activelor incluse în bilanțul DMA provine din activitatea comercială a Grupului Dexia. Portofoliul de clienți, „fondul de acoperire”, era alcătuit la 30 iunie 2012 din 54,1 miliarde EUR în împrumuturi și din 17,6 miliarde EUR în titluri de valoare, însemnând un total de 71,8 miliarde EUR. Distribuția geografică a portofoliului de active era de 65 % pentru Franța și de 35 % pentru celelalte țări, în special, țări europene. Portofoliul referitor la colectivitățile locale franceze se ridica la suma de 37 de miliarde EUR, iar cel referitor la instituțiile publice de sănătate, la suma de 6,6 miliarde EUR.

Tabelul 1

Portofoliul de clienți al DMA

PORTOFOLIUL DE CLIENȚI AL DEXMA LA 30 iunie 2012 (MILIOANE EUR)

(65)

Anumite împrumuturi franceze din portofoliul DMA pot fi clasificate drept împrumuturi structurale. La 31 august 2012, împrumuturile franceze ale DMA (în termeni de sume restante, contracte și număr de clienți) se defalcau după cum urmează după tipul de credit (nestructurate, structurate, nesensibile și sensibile) și în funcție de clasificarea prevăzută în Carta Gissler (30) (a se vedea considerentul 194 care măsoară riscurile de structură).

Tabelul 2

Clasificarea împrumuturilor

(66)

DMA deține un portofoliu de 1 522 de împrumuturi „sensibile”, a cărui valoare nominală era de 9,4 miliarde EUR la 31 august 2012. Împrumuturile respective sunt caracterizate de o componentă structurată cu un puternic efect de levier. În general, după o perioadă inițială în care rata de plătit de către client este fixă și, de cele mai multe ori, sub rata unui împrumut standard cu aceeași scadență, este posibilă declanșarea perioadei structurate a împrumutului. Rata dobânzii datorate devine atunci în mod direct legată de un indice subiacent (indice al cursului de schimb etc.) conform unei formule mai mult sau mai puțin complexe. Numeroase împrumuturi sunt astfel indexate în mod direct la cursul de schimb euro-franc elvețian. Ca urmare a crizei și a creșterii foarte mari a francului elvețian în ultimii ani, rata dobânzii datorate de către client este acum cu mult peste prețul pieței.

(67)

Din cauza nivelului anumitor rate ale dobânzii plătite în prezent, numeroși clienți au decis să sesizeze DMA, ridicând următoarele obiecții: 1. absența sau caracterul eronat al ratei procentuale anuale (TEG); 2. neîndeplinirea de către DCL/DMA a obligației sale de informare și de consiliere; și 3. caracterul nul al contractului, ca urmare a viciului de consimțământ. La 30 septembrie 2012, 50 de clienți (pentru o sumă restantă nominală cumulată de aproximativ [0-2,5] miliarde EUR) sesizaseră DCL/DMA. La aceeași dată, mai multe împrumuturi cu o valoare nominală cumulată de 250 de milioane EUR reprezentau arierate.

(68)

Astfel cum se precizează mai sus în descrierea deciziei de extindere a procedurii, planul de rezoluție ordonată notificat Comisiei în aprilie 2012 prevedea inițial constituirea a două garanții: (i) o garanție împotriva litigiilor acordată de Dexia/DCL cumpărătorilor DMA pentru portofoliul de împrumuturi sensibile (garanția era contra-garantată de statul francez); și (ii) o garanție de tip stop-loss vizând acoperirea riscurilor de credit ale întregului portofoliu al DMA.

(69)

Pentru a se putea pronunța cu privire la compatibilitatea garanțiilor respective cu normele privind ajutoarele de stat, Comisia a însărcinat un expert independent să efectueze o analiză a portofoliului de împrumuturi sensibile și să evalueze pierderile estimate asociate acestora. Analiza pierderilor (riscuri de credit și riscuri de pierderi privind litigiile) s-a bazat pe mai multe ipoteze privind evoluția indicilor subiacenți care determină rata dobânzii care trebuie plătită de către client. Diferența dintre rata dobânzii care trebuie plătită și rata considerată „rata de pe piață” a permis, în realitate, determinarea probabilității apariției litigiilor având în vedere litigiile existente și elaborarea unor scenarii diferite privind rezultatele.

(70)

Pe baza analizei efectuate de către Comisie, pierderile totale (pierderi legate de arierate și pierderi asociate litigiilor) în cazul DMA ar fi de [1,5-4,5] miliarde EUR într-un scenariu de bază și de [3-8] miliarde EUR într-un scenariu de criză. Statele membre consideră că o desensibilizare a împrumuturilor ar putea reduce pierderile cu până la 70 %-80 %.

(71)

Filiala italiană Crédiop, deținută în procent de 70 % de DCL, este activă pe piața italiană a serviciilor financiare în sectorul public și cel semipublic (denumite în continuare „servicii bancare publice și angro” (Public and Wholesale Banking sau „PWB”) cu o cotă de piață de aproximativ 20 %. De asemenea, aceasta finanțează proiecte private în diferite sectoare. La 30 iunie 2012, portofoliul său de împrumuturi era de 29,3 miliarde EUR. Din cauza retrogradării ratingului său de credit, dezechilibrul său de finanțare s-a accentuat și, în prezent, Crediop este finanțată cu 5 miliarde EUR de către DCL.

(72)

Decizia de autorizare condiționată din 26 februarie 2010 prevedea că participația de 70 % a Dexia în cadrul filialei italiene Crediop urma să fie cedată sau listată la bursă până la sfârșitul lunii octombrie 2012. Acest lucru s-a dovedit imposibil, astfel cum a fost confirmat de către expertul independent (a se vedea considerentul 55 de mai sus).

(73)

DBB/Belfius este activă, în principal, pe piața belgiană a serviciilor financiare în sectorul public și cel semipublic (denumite în continuare „servicii bancare publice și angro” sau „PWB”), pe piața serviciilor financiare destinate persoanelor fizice (denumite în continuare „servicii bancare comerciale și cu amănuntul” (Retail and Commercial Banking sau „RCB”) și pe piața asigurărilor. DBB/Belfius are o cotă de piață (31) în Belgia de [10-15] % în împrumuturi PWB, de 13 % în RCB de economii, de 15 % în RCB de tipul creditelor ipotecare, 9,5 % în asigurări de viață și 5 % în asigurări generale. DBB/Belfius numără aproximativ 3,8 milioane de clienți. DBB/Belfius avea un total al bilanțului de 233 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2011 și o rată de solvabilitate a capitalului de bază de rangul 1 Basel II de 11,8 % la sfârșitul anului 2011. DBB/Belfius a înregistrat o pierdere netă după impozitare de 1,37 de miliarde EUR pentru anul 2011.

(74)

Planul revizuit de rezoluție ordonată a Dexia cuprinde, în special, cesiunea entităților scoase la vânzare ale grupului, precum și gestionarea în lichidare a tuturor celorlalte entități și active ale grupului.

(75)

Planul revizuit de rezoluție ordonată prevede că portofoliul de obligațiuni și împrumuturi va fi, în principiu, deținut până la scadență pentru a i se păstra valoarea și pentru a se evita sacrificarea activelor (fire sales – „vânzarea în regim de urgență”). Dexia și statele membre în cauză vor studia, de asemenea, condițiile în care grupul ar putea proceda la acțiuni de accelerare oportune de „reducere a gradului de îndatorare” (deleveraging) în cazul în care condițiile de piață permit acest lucru.

(76)

Strategia propusă va conduce la o reducere semnificativă a dimensiunii bilanțului Dexia. La 30 iunie 2012, aceasta înregistrase 411 miliarde EUR, reprezentând o scădere cu peste 37 % comparativ cu volumul bilanțului Dexia la 31 decembrie 2008 (651 de miliarde EUR), în timpul acordării primelor ajutoare de stat. Activele grupului ar trebui să ajungă la [200-250] de miliarde EUR la sfârșitul anului 2013, după cesiunea DMA (un impact de [60-80] de miliarde EUR), iar acestea s-ar clasifica în împrumuturi de tip PWB ([80-100] de miliarde EUR), active istorice ([60-80] de miliarde EUR), garanții reale sub formă de numerar ([20-40] de miliarde EUR) și alte active ([40-60] de miliarde EUR). Activele se vor amortiza ulterior cu aproximativ [10-20] de miliarde EUR pe an până în 2017. Acestea vor ajunge la [100-150] de miliarde EUR în 2020, din care [50-70] de miliarde în împrumuturi de tip PWB (-[30-50] % comparativ cu sfârșitul anului 2013) și [30-50] de miliarde în active istorice (-[30-40] %). Comparativ cu 2008, reducerea bilanțului ar fi de [70-80] % în 2020.

Figura 3

Componența activelor Dexia

[…]

(77)

Planul revizuit de rezoluție ordonată include, de asemenea, o comparație cu opțiunea alternativă a nerespectării obligațiilor de plată de către Dexia urmată de un faliment (scenariu de lichidare imediată) fără ajutor de stat suplimentar și concluzionează că un astfel de scenariu nu constituie o opțiune credibilă având în vedere riscurile pentru statele membre în cauză legate de utilizarea garanțiilor pentru refinanțare acordate în trecut, impactul asupra stabilității financiare, stabilitatea piețelor de creanță negarantate, a produselor derivate și a piețelor de titluri suverane, costurile sociale și pierderile de capital imediate importante.

(78)

Dexia a utilizat garanția pentru refinanțare din partea statelor membre în cauză în valoare de 73 de miliarde EUR (pic) în 2012. Utilizarea acesteia va fi redusă la [30-50] de miliarde EUR începând cu 2016 și va scădea treptat la un nivel de [20-40] de miliarde EUR în 2020. Într-un scenariu de criză, utilizarea garanțiilor ar putea crește cu [10-20] de miliarde EUR începând cu 2013 și ar putea atinge astfel [75-85] de miliarde EUR.

Figura 4

Defalcare în funcție de utilizarea garanțiilor

[…]

(79)

Nevoile de finanțare ar trebui să scadă cu [250-300] de miliarde EUR în 2012 la [100-150] de miliarde EUR în 2020. Utilizarea injecției de capital ar trebui să fie redusă semnificativ de la începutul anului 2013 (peste [10-20] de miliarde EUR la sfârșitul lunii septembrie 2012) și să rămână la un nivel apropiat de 0, cu excepția anului 2016 ([10-20] de miliarde EUR), atunci când este prevăzută încetarea de către Dexia a utilizării propriilor titluri garantate (own use – „utilizare proprie”) pentru a se refinanța în cadrul Eurosistemului. Apelul la finanțare prin banca centrală (operațiuni Eurosistem) va fi diminuat treptat, utilizarea proprie de titluri garantate cu garanții reale va fi redusă la [10-20] de miliarde EUR și va scădea la 0 începând cu anul 2016. Utilizarea mai redusă a operațiunilor băncii centrale va fi compensată de o utilizare sporită a finanțării garantate (operațiuni repo) și a plasării pe piață de titluri garantate. Eventualele nevoi suplimentare de finanțare vor fi efectuate în următoarea ordine de prioritate: piața de operațiuni repo, plasarea de noi titluri garantate de state pe piață, operațiuni de refinanțare prin banca centrală (operațiuni Eurosistem) și utilizarea injecției de capital.

Figura 5

Mixul de finanțare

[…]

(80)

Planul de rezoluție se bazează pe un scenariu macroeconomic și un set de ipoteze financiare subiacente, bazate pe nivelul actual al ratelor forward. Astfel, se preconizează, până în anul 2014, o degradare cu până la 2 trepte a ratingului de credit al datoriilor suverane europene care ar trebui să contribuie la menținerea marjei de credit la nivelurile actuale și a ratelor dobânzii monetare tot la un nivel scăzut în ansamblul curbei. Ulterior, începând din 2014, stabilizarea condițiilor de piață ar trebui să conducă la o creștere progresivă a ratei dobânzii și la o convergență a marjelor de credit către media lor istorică.

(81)

Activele ponderate în funcție de risc (RWA) ar trebui să se stabilizeze la 59,6 miliarde EUR la sfârșitul anului 2012. O creștere de [10-20] de miliarde EUR este prevăzută în 2013. Aceasta se datorează, în principal, punerii în aplicare a reglementărilor Basel III, dar și scăderii prevăzute a ratingului de credit a mai multor datorii suverane la care este expus grupul. Ulterior, începând din 2014, activele ponderate în funcție de risc ar trebui să scadă treptat concomitent cu amortizarea bilanțului. La sfârșitul anului 2020, acestea ar trebui să fie de [20-40] de miliarde EUR, însemnând o diminuare cu [40-50] % comparativ cu 2012.

(82)

Dexia ar trebui să înregistreze pierderi în valoare de până la 2,8 miliarde EUR în 2012 și de [0-2] miliarde în 2013. Revenirea la profituri ar trebui să aibă loc începând cu exercițiul financiar 2018 ([10-20] de milioane EUR). Costurile operaționale vor scădea semnificativ începând cu 2013 (547 de milioane EUR comparativ cu 1,23 de miliarde EUR), în special ca urmare a cesiunii DenizBank (-[400-500] de milioane EUR) și a altor entități. Începând cu 2013, costurile operaționale vor scădea treptat cu aproximativ [180-220] de milioane EUR până în 2020. Costul de risc ar trebui să fie de [200-250] de milioane EUR în 2013, iar acesta va scădea treptat înainte să se stabilizeze la [50-100] de milioane EUR, începând cu 2017.

(83)

Următoarele cesiuni au avut loc înainte de prezentarea către Comisie a planului revizuit de rezoluție ordonată: răscumpărarea DBB/Belfius de către statul belgian (octombrie 2011), vânzarea RBCD (iulie 2012), DenizBank (septembre 2012), BIL (octombrie 2012), Dexia Habitat (iunie 2012), DKB Polska (cesiune semnată la 7 noiembrie 2012).

(84)

Planul revizuit de rezoluție ordonată cuprinde, de asemenea:

(85)

Dexia a pus în aplicare o metodologie de informare și de evaluare a tuturor cesiunilor planificate, proporțional cu importanța fiecărei cesiuni planificate, pe care a prezentat-o Comisiei:

(86)

Gestionarea în lichidare (și anume, fără o producție nouă), de la intrarea în vigoare a planului revizuit de rezoluție ordonată, a tuturor celorlalte entități și active ale grupului rezidual (sub rezerva modalităților specifice prevăzute pentru Crédiop): Dexia Sabadell, DKD, DKB, DCL America (DCL New York, DRECM, DCL Mexico, Dexia US Securities), DCL Dublin, DLG, Parfipar, DHI (FP, Global Funding), Dexia SA, CLF Banque, DCL Paris, Crediop după o perioadă de un an de la data prezentei decizii.

(87)

În plus, Dexia va depune toate eforturile pentru a accelera procesul de cesiune a portofoliului de obligațiuni, în cazul în care condițiile de piață se îmbunătățesc și pentru a respecta astfel indicatorii prevăzuți de reglementările în vigoare, fiind de la sine înțeles că o astfel de cesiune ar trebuie să aibă loc doar cu condiția ca aceasta să nu aibă un impact negativ substanțial asupra solvabilității Dexia.

(88)

Statele membre în cauză s-au angajat să acorde Dexia, de la data intrării în vigoare a convenției privind emiterea de garanții până la 31 ianuarie 2013 cel târziu, după semnarea cesiunii DMA, al cărei proiect final a fost prezentat Comisiei la 14 decembrie 2012 (denumită în continuare „convenția privind garanția”), o garanție definitivă pentru refinanțare, astfel cum este rezumată în continuare.

(89)

Statele membre în cauză vor acorda Dexia SA și DCL o garanție comună pentru refinanțare, de până la 51,41 % de către Belgia, 45,59 % de către Franța și 3 % de către Luxemburg. Garanția va avea o valoare maximă a principalului de 85 de miliarde EUR în convenția privind garanția. De asemenea, garanția acoperă dobânzile și sumele conexe.

(90)

Obligațiunile garantate vor putea fi eliberate până la 31 decembrie 2021 și vor avea o durată maximă de zece ani.

(91)

Dexia SA și DCL nu vor fi obligate să furnizeze garanții reale statelor membre în cauză, cu excepția garanției de rangul doi acordată statelor membre în cauză pentru activele constituite ca garanție la băncile centrale în cadrul procedurii de injecție de capital, care va fi menținută.

(92)

DCL va oferi DBB/Belfius posibilitatea de a răscumpăra obligațiunile pe care aceasta le-a subscris în cadrul DCL în cadrul regimului convenției privind garanția autonomă temporară încheiată la 16 decembrie 2011, cu condiția ca DBB/Belfius să subscrie în același timp la obligații noi cu caracteristici economice echivalente pentru DCL care vor beneficia de regimul garanției definitive și, în special, de grila de repartiție menționată mai sus.

(93)

Comisionul de punere în aplicare este de 0,50 % din 85 de miliarde EUR dedus din comisionul de punere în aplicare deja plătit în cadrul garanției temporare (32), care urmează să fie repartizat doar între Belgia și Franța, în proporție de 53 % pentru Belgia și de 47 % pentru Franța.

(94)

Comisionul lunar pentru garantarea finanțărilor are o rată anuală de 0,05 %, cu excepția depozitelor la BdF Gestion, atât timp cât BCE acceptă principiul remunerării totale, pentru care nivelul comisionului va fi identic cu cel prevăzut în convenția din 2011 (în prezent, 70 de puncte de bază). Comisionul va fi repartizat între statele membre în cauză, până la o rată anuală de 0,01 % pentru Luxemburg și, pentru sold, în proporție de 53 % pentru Belgia și de 47 % pentru Franța, începând cu data intrării în vigoare a convenției privind garanția (după cesiunea DMA și înainte de 31 ianuarie 2013).

(95)

De altfel, titlurile emise începând cu 21 decembrie 2011 și însoțite de garanții temporare precum cele autorizate temporar prin deciziile Comisiei din 21 decembrie 2011, 31 mai 2012, 6 iunie 2012 și 26 septembrie 2012 vor continua să beneficieze de garanții până la scadența finală a acestora sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute pentru acordarea garanțiilor respective.

(96)

În special pe baza noilor ipoteze care stau la baza planului revizuit de rezoluție ordonată a Grupului Dexia, care presupune costuri de finanțare care afectează în mod grav perspectivele Grupului Dexia și, în special, ale DCL, Consiliul de administrație al Dexia SA a decis, la 7 noiembrie 2012, o reducere globală a valorii participației sale în cadrul DCL. Ca urmare a reducerii valorii, capitalul social al societății holding Dexia a devenit negativ.

(97)

Din notificarea planului revizuit de rezoluție ordonată a Dexia rezultă că, pentru a putea conferi un caracter ordonat rezoluției Dexia, este important să se stabilizeze situația financiară a grupului, prin urmare, să se soluționeze situația fondurilor proprii negative ale Dexia SA la 30 septembrie 2012 și ale DCL la 31 decembrie 2012. În acest scop, statul belgian și cel francez s-au angajat să subscrie integral la o majorare de capital a Dexia până cel târziu la 31 decembrie 2012 în valoare de 5,5 miliarde EUR prin intermediul unei emisiuni de acțiuni preferențiale cu drept de vot.

(98)

Valoarea recapitalizării va fi subscrisă în proporție de până la 53 % de Belgia (și anume, 2,915 miliarde EUR) și de 47 % de Franța (și anume, 2,585 miliarde EUR).

(99)

În temeiul articolului 598 din Codul comercial belgian, prețul de subscriere este egal cu media cursurilor de închidere a acțiunilor Dexia S.A. la NYSE Euronext Bruxelles în cursul ultimelor 30 de zile calendaristice anterioare deciziei Consiliului de administrație al Dexia S.A. (din 14 noiembrie 2012) de a propune acționarilor realizarea unei majorări de capital, și anume, 0,19 EUR.

(100)

Majorarea capitalului rezervată statului belgian și celui francez se va concretiza prin atribuirea către cele două state de acțiuni preferențiale care le oferă prioritate, de până la 8 % din valoarea nominală a acțiunilor pe an, pentru orice distribuție de dividende efectuată de Dexia. Totalul deficitului de dividende în raport cu rata de 8 % pe an ar constitui un element suplimentar de lichidare care le oferă statelor în cauză un drept prioritar în cazul repartizării eventualelor active nete disponibile pentru distribuție în caz de lichidare. Drepturile preferențiale atribuite noilor acțiuni sunt limitate și/sau suspendate în cazul nerespectării de către grup a anumitor praguri ale ratelor prudențiale.

(101)

În consecință, orice îmbunătățire viitoare a situației financiare a Dexia va fi în primul rând și în principal în beneficiul statului belgian și al celui francez, având în vedere riscul pe care și-l asumă acestea. Statele membre au indicat faptul că soluția propusă va răspunde cerinței privind „împărțirea sarcinilor”, chiar dacă aceasta nu respectă principiile aplicabile în cazul recapitalizării băncilor astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 ianuarie 2012, a normelor privind ajutorul de stat pentru a sprijini măsurile în favoarea băncilor, în contextul crizei financiare (denumită în continuare „comunicarea privind extinderea din 2011”) (33). Acestea prevăd ca orice recapitalizare să fie efectuată cu o reducere semnificativă în raport cu prețul teoretic exceptând drepturile de subscriere. De altfel, caracteristicile acestei operațiuni, în special, drepturile prioritare atașate acțiunilor preferențiale (din categoria B), conduc la diluarea economică a acționarilor existenți, întrucât, prin aplicarea drepturilor atașate acțiunilor preferențiale, eventualele reduceri de capital ar fi imputate în primul rând acțiunilor ordinare, astfel încât partea de capital social reprezentată de acțiunile ordinare ar fi redusă la o valoare apropiată de zero, iar drepturile de rambursare a capitalului redus ale deținătorilor de acțiuni ordinare ar avea o valoare aproape nulă.

(102)

Produsul majorării de capital va fi alocat de Dexia pentru rambursarea angajamentelor sale față de DCL, pentru constituirea de rezerve de lichiditate pentru pierderile viitoare, precum și pentru majorarea capitalului DCL cu până la 2 miliarde EUR pentru a-și consolida fondurile proprii în conformitate cu normele contabile și prudențiale sociale franceze, menținând în același timp o rezervă de trezorerie de aproximativ 700-800 de milioane EUR.

(103)

Toate legăturile existente între Dexia și DMA vor fi eliminate în termen de cel mult șase luni de la data încheierii tranzacției DMA, cu excepția sistemelor informatice pentru care eliminarea legăturilor se va face într-un termen de 24 de luni până la 30 de luni de la aceeași dată.

(104)

Planul revizuit de rezoluție ordonată prevede o ieșire a Dexia de pe piețele pe care era anterior prezentă, fie prin cesiunea entităților către terți, fie prin gestionarea în lichidare a entităților reziduale. Gestionarea reziduală se bazează pe absența oricărei forme de noi producții, exceptând Crediop și DCL, astfel cum se precizează în cele ce urmează în considerentele 105-108.

(105)

Pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în regulamente ale Crediop și având în vedere gestionarea sa în lichidare până la 31 decembrie 2013, Crediop va putea să facă apel la noi finanțări din partea clienților existenți în valoare de 200 de milioane EUR pentru o perioadă de un an de la decizia finală a Comisiei. De asemenea, statele vor putea solicita Comisiei, la sfârșitul perioadei de un an, autorizarea unei anvelope suplimentare de noi finanțări pentru o perioadă de un an din motive legate de stabilitatea financiară.

(106)

DCL va putea să acorde noi finanțări până la o sumă maximă de 600 de milioane EUR în perioada februarie-iulie 2013 sau în perioada iunie-noiembrie 2014, pentru desensibilizarea portofoliului de 1,2 miliarde EUR de credite structurate sensibile al DCL (împrumuturi acordate colectivităților teritoriale și clasificate în afara Cartei Gissler sau notate E3, E4 sau E5 conform Cartei Gissler sau cu un scor Cepcor (34) de cel puțin 11). Îmbunătățirea valorii economice a portofoliului care trebuie să rezulte din aceasta este definită ținând seama de reducerea riscului de litigii determinată de desensibilizare. Anvelopa va permite, pe de o parte, reducerea cu peste 50 % a riscului (în special, cel de litigii) asociat împrumuturilor în cauză și, pe de altă parte, reducerea volatilității garanției reale și a riscului operațional în cazul operațiunilor de acoperire cu produse derivate complexe.

(107)

Fluxurile legate de operațiunile de desensibilizare a împrumuturilor existente la DCL (după cesiunea DMA) vor fi, de altfel, limitate în conformitate cu următoarele condiții:

(108)

Numai operațiunile următoare vor fi autorizate în contextul desensibilizării: […]. Posibilitatea de restructurare activă (în mod intrinsec în lichidare – atunci când creditele sensibile înscrise în bilanțul DCL vor fi reorganizate, portofoliul DCL va face obiectul unei gestionări în lichidare totală) vizează numai limitarea, pe cât posibil și în medie, a pierderilor estimate pentru portofoliul existent într-un scenariu de tranziție. În orice caz, DCL nu va desfășura nicio activitate nouă stricto sensu (nicio formă de producție nouă către noi clienți).

(109)

Un expert independent va fi însărcinat cu monitorizarea punerii în aplicare a planului revizuit de rezoluție ordonată și cu prezentarea unui raport către Comisie, o dată la șase luni, în aceleași condiții, mutatis mutandis, precum cele prevăzute la considerentele 18 și 19 din anexa I la decizia de autorizare condiționată.

(110)

În special, expertul independent trebuie să prezinte un raport semestrial Comisiei cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor din planul revizuit de rezoluție ordonată. Raportul va include o prezentare detaliată a progreselor înregistrate în punerea în aplicare a planului revizuit de rezoluție ordonată, în special, cu privire la 1. respectarea sumei și a condițiilor pentru desensibilizarea portofoliului de împrumuturi sensibile ale DCL; 2. respectarea plafonului privind noile finanțări acordate clienților existenți ai Crediop; 3. respectarea calendarului cesiunilor prevăzute, cuprinzând data cesiunii, valoarea contabilă a activelor la 31 decembrie 2011, valoarea cesiunii, profiturile și pierderile realizate și prezentarea în detaliu a măsurilor care urmează să fie puse în aplicare în cadrul planului revizuit de rezoluție ordonată; și 4. gestionarea și izolarea DAM și a Dexia Israël.

(111)

Planul revizuit de rezoluție ordonată cuprinde angajamente al căror text autentic este atașat în anexa I.

(112)

În introducerea scrisorii lor de angajamente, statele membre în cauză indică faptul că se vor asigura că planul revizuit de restructurare ordonată, precum și angajamentele asumate vor fi puse în aplicare în integralitatea lor. Acestea se aplică până la amortizarea totală a activelor Dexia.

(113)

Dexia va acționa în calitate de achizitor de capital social în cadrul altor instituții de credit sau societăți de investiții (35) sau societăți de asigurare numai cu autorizarea prealabilă a Comisiei. O astfel de aprobare va fi solicitată numai pentru o eventuală achiziție de către Dexia a unei participații ca remunerație pentru un aport de participații sau activități efectuate în cadrul unei operațiuni de cesiune sau de punere în comun (prin fuziune sau aport) de active sau activități, atât timp cât, într-o asemenea ipoteză, participația respectivă nu conferă Dexia controlul exclusiv sau în comun al entității beneficiare a aportului sau care rezultă în urma fuziunii. Prin excepție, Dexia va putea dobândi o participație minoritară de 40 % în cadrul Dexia Sabadell (având în vedere gestionarea în lichidare a acesteia) ca urmare a exercitării opțiunii de vânzare (put option) de către Banco Sabadell, achiziția nefiind încă realizată la data asumării angajamentelor.

(114)

Sub rezerva angajamentelor pe care și le-a asumat deja față de Dexia Région Bail, Dexia Flobail, Dexia Bail și Dexia LLD la data prezentei decizii, Dexia se angajează să nu acorde nicio nouă finanțare intragrup (și anume, în plus față de nivelul de finanțare intragrup existent la data prezentei decizii) entităților care urmează să fie cedate în conformitate cu considerentul 122 de mai jos (ring-fencing – „îngrădire”). Aceasta nu aduce atingere obligațiilor prevăzute în regulamente impuse Dexia în calitate de acționar al entităților în cauză și obligației acesteia de a menține viabilitatea Dexia Israël și a DAM în conformitate cu considerentul 129 de mai jos. În cazul în care punerea în aplicare a acestor obligații necesită acordarea de noi finanțări entităților în cauză, Dexia va informa în prealabil Comisia.

(115)

Dexia nu își va utiliza statutul de bancă care beneficiază de o garanție sau un alt ajutor din partea statelor membre în cauză pentru unele dintre angajamentele sale în scopuri de publicitate comercială față de alți terți decât „terții beneficiari”, astfel cum sunt definiți în convenția privind garanția și nu va utiliza garanția pentru operațiuni pure de arbitraj.

(116)

Astfel cum se menționează în planul revizuit de rezoluție ordonată:

(117)

Fără a aduce atingere operațiunilor pe care Dexia va fi obligată să le efectueze din punct de vedere juridic sau operațiunilor pe care aceasta va fi obligată să le efectueze în temeiul contractelor încheiate înainte de data prezentei decizii, cu privire la instrumente hibride de rangul 1 sau de rangul 2, Dexia se va abține de la:

(118)

Dexia va continua să pună în aplicare principiile de remunerație enunțate în cadrul G-20 și al instanțelor naționale în cauză în ceea ce privește remunerația membrilor din comitetele de conducere și executive ale Dexia SA și ale principalelor entități operaționale ale Grupului Dexia. Dexia va exclude, în special, plata părții variabile din remunerația membrilor Comitetului Director al Dexia SA și va fixa un plafon de 30 % din partea fixă a remunerației lor pentru valoarea părții variabile din remunerația celorlalți colaboratori ai Dexia SA și ai filialelor bancare ale acesteia menționate la punctul 2.5.1.1 din politica de remunerare a Dexia, astfel cum a fost notificată la 15 martie 2011 către CBFA (37).

(119)

În conformitate cu planul revizuit de rezoluție ordonată, Dexia nu va întreprinde nicio nouă producție începând cu data prezentei decizii, cu excepția cazului în care entitatea în cauză face obiectul unui angajament de cesiune în conformitate cu considerentul 122 de mai jos. În sensul angajamentului respectiv, nu constituie o „producție nouă”:

(120)

Prin derogare:

(121)

De altfel, fluxurile menționate la punctul 2 de mai sus vor fi limitate în conformitate cu condițiile prevăzute la considerentul 106 din prezenta decizie.

Dexia va transmite Comisiei o revizuire periodică a planului său de amortizare și de desensibilizare a împrumuturilor sensibile ale DCL la 15 ianuarie 2013 și la 15 mai 2014.

(122)

Dexia a realizat deja cesiunile următoare:

(123)

Dexia va efectua cesiunea entităților incluse în lista și calendarul prezentate mai jos:

(124)

Angajamentele de cesiune menționate mai sus vor fi considerate îndeplinite atunci când Dexia și cumpărătorul vor încheia un acord cu caracter obligatoriu și definitiv (și anume, un acord care nu poate fi reziliat unilateral de către Dexia fără plata unei sancțiuni) privind cesiunea întregii participații a Dexia în cadrul entității sau la activele în cauză, chiar dacă, la momentul semnării acordului, nu au fost obținute toate autorizațiile sau declarațiile de neobiectare din partea autorităților competente de supraveghere, cu condiția ca încheierea să aibă loc la cel mult șase luni de la data semnării acordului de cesiune.

(125)

În cazul în care unul dintre angajamentele de cesiune menționate mai sus nu este îndeplinit, statele membre în cauză vor propune numirea unui administrator responsabil cu cesiunea entității în cauză în luna următoare termenului stabilit pentru cesiune, în condițiile descrise la considerentul 132 de mai jos.

(126)

Înainte de fiecare cesiune (40) prevăzută mai sus și care rămâne de efectuat, Dexia va informa expertul independent cu privire la părțile care și-au exprimat interesul de a achiziționa activele și îi va furniza toate informațiile necesare și disponibile, în mod rezonabil, pentru a asigura independența potențialului cumpărător. În termen de 15 zile lucrătoare, Comisia va comunica statelor membre în cauză numele părților care, în opinia sa, nu îndeplinesc condițiile de relevanță și de independență necesare și motivele care stau la baza deciziei sale. Ulterior, Dexia va înceta procesul de vânzare cu părțile respective.

(127)

Dexia va depune toate eforturile pentru a accelera procesul de cesiune a portofoliului de obligațiuni, în cazul în care condițiile de piață se îmbunătățesc, pentru ca astfel să respecte indicatorii prevăzuți în regulamentele în vigoare, fiind de la sine înțeles că o astfel de cesiune ar trebuie să aibă loc doar cu condiția ca aceasta să nu aibă un impact negativ substanțial asupra solvabilității Dexia. Dexia va transmite anual Comisiei o revizuire a posibilităților.

(128)

Începând cu data notificării prezentei decizii, entitățile care nu au fost menționate la considerentul 122 de mai sus (inclusiv Dexia Sabadell după realizarea achiziționării menționate la considerentul 113) vor fi, de asemenea, gestionate în lichidare (run-off), în special, fără producții noi în sensul considerentului 119 de mai sus.

(129)

Pentru a respecta interesul social al Dexia SA și al Grupului Dexia, până la cesiunea efectivă a DAM și a Dexia Israël (și de la data clarificării menționate la considerentul 122 punctul 10 de mai sus pentru Dexia Israël), Dexia:

(130)

Până la cesionarea acesteia în termen de un an de la data prezentei decizii sau până la plasarea acesteia în gestionare în lichidare, s-a convenit ca Crediop să facă obiectul unei gestionări separate de Grupul Dexia. Pentru a garanta faptul că toate deciziile luate de consiliul director al Crediop de la data prezentei decizii și până la realizarea cesiunii [în termen de un an de la data prezentei decizii sau de la plasarea în gesionare în lichidare] vor fi în interesul superior al Crediop având în vedere cesiunea sa [sau plasarea în gestionare în lichidare], Dexia va numi un administrator însărcinat cu garantarea separării activităților Crediop și se va asigura că administratorul își desfășoară activitatea în mod independent, în conformitate cu angajamentele aplicabile în cazul Crediop. Administratorul însărcinat cu garantarea separării activităților va putea fi directorul general al Crediop. Acesta va gestiona Crediop, ținând seama de interesul superior al acesteia, în consultare cu Dexia, sub controlul expertului independent astfel cum s-a stabilit la considerentul 138 de mai jos.

(131)

Numirea unui administrator însărcinat cu garantarea separării activităților Dexia Israël și DAM nu este necesară, entitățile respective fiind deja gestionate separat la data prezentei decizii din motivele prezentate în planul de rezoluție.

(132)

În cazul în care angajamentele menționate la considerentul 123 punctele 1-4 nu au fost îndeplinite în termenele menționate anterior și în absența unei aprobări a unui angajament alternativ de către Comisie, autoritățile franceze, belgiene și cele luxemburgheze vor prezenta spre aprobarea prealabilă a Comisiei și cel târziu la o lună după termenul stabilit pentru cesiune, o listă cu până la trei persoane pentru a fi numite în calitate de mandatar(i) pentru punerea în aplicare a cesiunilor respective.

(133)

Mandatarul însărcinat cu cesiunea trebuie să fie independent, să aibă competențele necesare și să nu se afle într-o situație de conflict de interese pe durata exercitării mandatului.

(134)

Comisia va putea fie să aprobe, fie să respingă mandatarul (mandatarii) propus (propuși). În cazul în care Comisia respinge mandatarul (mandatarii) însărcinat (însărcinați) cu cesiunea propus (propuși), Dexia și autoritățile franceze, belgiene și luxemburgheze propun, în termen de o lună după comunicarea respingerii, unul până la trei candidați noi care, de asemenea, vor trebui aprobați sau respinși de Comisie. În cazul în care toți candidații propuși sunt, în final, respinși de Comisie, aceasta va desemna un mandatar pe baza unui mandat aprobat de Comisie.

(135)

Autoritățile franceze, belgiene și luxemburgheze se angajează ca Dexia să acorde atribuțiile de reprezentare necesare și adecvate mandatarului însărcinat cu cesionarea:

(136)

Mandatarul însărcinat cu cesiunea va include în contractul (contractele) de vânzare-cumpărare termenii și condițiile uzuale și rezonabile pe care le va considera adecvate pentru a încheia vânzarea în anul următor numirii sale. Mandatarul însărcinat cu cesiunea va organiza procesul de vânzare astfel încât să asigure o cesiune […]. Cesiunea sau lichidarea trebuie să fie efective în termen de cel mult un an de la expirarea termenului de vânzare.

(137)

Costurile prestațiilor mandatarului însărcinat cu cesiunea vor fi suportate de Dexia.

(138)

Autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze vor prezenta spre aprobarea prealabilă a Comisiei, cel târziu la o lună de la data prezentei decizii, o listă cu până la trei persoane pentru a fi numite în calitate de expert independent însărcinat cu verificarea în detaliu a punerii în aplicare a angajamentelor de mai sus („expertul independent”) pentru o perioadă de cinci ani, cu posibilitate de prelungire, la cererea Comisiei. Expertul independent trebuie să aibă competențele necesare și să nu fie implicat într-o situație de conflict de interese în timpul exercitării mandatului. Comisia va putea fie să aprobe, fie să respingă expertul (experții) independent (independenți) propus (propuși). În cazul în care Comisia respinge expertul (experții) independent (independenți) propus (propuși), autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze propun, în termen de o lună de la comunicarea respingerii, unul până la trei candidați noi care, de asemenea, vor trebui aprobați sau respinși de Comisie. În cazul în care toți candidații propuși sunt, în final, respinși de Comisie, Comisia va desemna un expert independent. Costurile prestațiilor expertului independent vor fi suportate de Dexia fără a depăși însă tarifele orare solicitate de regulă pentru acest tip de serviciu.

(139)

Comisia va avea în permanență, pe durata planului revizuit de rezoluție ordonată, acces nerestricționat la informațiile necesare punerii în aplicare a prezentei decizii de aprobare a planului revizuit de rezoluție ordonată. Aceasta se va putea adresa în mod direct Grupului Dexia pentru a obține explicațiile și precizările necesare. Autoritățile belgiene, franceze și luxemburgheze și Dexia vor coopera pe deplin cu privire la toate verificările pe care le-ar putea solicita Comisia sau, după caz, expertul independent.

(140)

Expertul independent va prezenta un raport semestrial Comisiei cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor menționate anterior. Raportul va include o prezentare detaliată a progreselor înregistrate în punerea în aplicare a planului revizuit de rezoluție ordonată, în special: 1. respectarea sumei și a condițiilor pentru desensibilizarea portofoliului de împrumuturi sensibile ale DCL menționate la considerentul 120 și 121 de mai sus; 2. respectarea plafonului privind noile finanțări acordate clienților existenți ai Crediop astfel cum au fost menționate la considerentul 120 de mai sus; 3. respectarea calendarului cesiunilor prevăzute la considerentul 122 de mai sus, cuprinzând data cesiunii, valoarea contabilă a activelor la 31 decembrie 2011, valoarea cesiunii, valorile plus-minus realizate și prezentarea în detaliu a măsurilor care urmează să fie puse în aplicare în cadrul planului revizuit de rezoluție ordonată; și 4. gestionarea și îngrădirea (ring-fencing) entităților care urmează să fie cedate, în special, DAM și Dexia Israël prevăzute la considerentele 114 și 129 de mai sus.

(141)

Raportul va fi transmis, cel mai târziu, la o lună de la prezentarea conturilor semestriale și aprobarea conturilor anuale și, în orice caz, înainte de 1 octombrie și 30 aprilie ale fiecărui an.

(142)

La expirarea mandatului expertului independent și până la amortizarea totală a activelor Dexia, statele membre vor prezenta Comisiei un raport anual cu privire la evoluția procesului de rezoluție ordonată.

(143)

Cesiunea DMA va fi realizată cel târziu la 31 ianuarie 2013.

(144)

O nouă instituție de credit (denumită în continuare „NEC”) va fi constituită, iar DMA va fi filială a acesteia deținută în procent de 100 %. NEC va fi deținută direct de statul francez (în procent de 75 %), CDC (în procent de 20 % în acțiuni preferențiale) și de Banque Postale (în procent de 5 %). Astfel, DMA nu va mai fi controlată de Grupul Dexia ci de către statul francez, CDC și Banque Postale.

(145)

De asemenea, va fi creată o asociație în participațiune (denumită în continuare „AP”) cu rol de intermediere în operațiunile bancare dintre CDC (în procent de 35 %) și Banque Postale (în procent de 65 %), care va comercializa noi împrumuturi acordate exclusiv colectivităților locale franceze și instituțiilor publice de sănătate și va utiliza DMA ca vehicul de refinanțare. DMA va asigura, de asemenea, refinanțarea legată de portofoliul de împrumuturi existent deja.

Figura 6

Structura viitoarei bănci de dezvoltare care va integra DMA

35 %

65 %

Belgia/Lux.

Franța

CDC

LBP

75 %

Finanțare 12,5 mld €

20 %

5 %

Dexia

100 %

NEC

JV

DCL

100 %

DMA

(146)

Banque Postale va contribui progresiv la capitalul NEC. Prețul care urmează să fie plătit de către Banque Postale va fi un preț de piață, determinat de un expert și care poate fi verificat de către Comisie. Banque Postale va dispune de o opțiune de răscumpărare progresivă (call) cu privire la o cotă-parte din acțiunile deținute de statul francez astfel încât participația sa în cadrul NEC, după exercitarea integrală a acestei opțiuni, să fie extinsă odată cu creșterea soldurilor legate de noua producție pentru toate activele („fond de acoperire”) DMA. Opțiunea call nu va putea fi exercitată decât din momentul în care cota de producție nouă „generată” de Banque Postale sau de AP va depăși […] % din fondul de acoperire (cover pool) al DMA. În fiecare an, Banque Postale va putea exercita opțiunea call pentru o cotă parte minimă de […] % din capitalul NEC, fără ca 1) participația Banque Postale în cadrul DMA să depășească partea de producție nouă generată de Banque Postale sau AP din fondul de acoperire al DMA și 2) Banque Postale să devină acționarul cel mai important al NEC.

(147)

Modalitățile juridice ale cesiunii DMA vor fi efectuate în conformitate cu regimul global următor: DCL va aduce în cadrul NEC acțiunile DMA și instrumentele, personalul și mijloacele necesare gestionării DMA, ulterior va ceda 100 % din capitalul NEC în favoarea statului, CDC și Banque Postale. Prețul cesiunii va fi de 1 EUR.

(148)

În ceea ce privește prețul, Comisia subliniază următoarele elemente prezentate de un birou de audit și de statele membre în cauză.

(149)

În cadrul unui aviz privind corectitudinea („fairness opinion”) din 10 octombrie 2012 emis de un birou de analiști financiari autorizați de către autoritățile franceze și CDC, se atestă că „un preț de 380 de milioane EUR pentru 100 % din NEC (care deține 100 % din Dexia Municipal Agency – „DMA”) corespunde unui preț acceptabil pentru un investitor prudent”. Se precizează că evaluarea prețului ține cont de faptul că „Cumpărătorii vor beneficia de garanții pentru activele și pasivele generale și specifice incluzând, în special, o garanție referitoare la validitatea împrumuturilor acordate și a contractelor acestora” și reflectă:

Această evaluare este valabilă numai asociată garanțiilor generale și specifice și mecanismului de cesiune sintetică a împrumuturilor sensibile. […]”  (41)

(150)

Avizul privind corectitudinea indică, de asemenea, că „valoarea NEC/DMA, având în vedere luarea în calcul a recuperării treptate a ajustărilor de valoare, se stabilește cu titlu indicativ la […] EUR într-un scenariu de stingere a valorii”.

(151)

În nota acestora cu privire la operațiune de cesiune a DMA (denumită în continuare „notă privind operațiunea de cesiune a DMA”), statele membre în cauză indică faptul că, într-o primă etapă, „s-a convenit ca prețul de achiziție a DMA și a instrumentelor, personalului și mijloacelor transferate de către DCL să fie de 380 de milioane EUR” [notă de subsol: și că „părțile prevăzuseră ca [Dexia] și DCL să acorde mai multe garanții de vânzare în cadrul cesiunii DMA: o garanție privind performanța și una privind litigiile referitoare la […] împrumuturile sensibile, o garanție numită «stop-loss» pe lângă o franciză anuală de 10 puncte de bază pentru soldul mediu al împrumuturilor precum și alte garanții generale și specifice” (42).

(152)

De asemenea, acestea indică faptul că, într-o a doua etapă, au acceptat să renunțe la garanția de tip stop-loss și, într-o a treia etapă, „la transferul sintetic al împrumuturilor sensibile în bilanțul DCL. Garanția Franței care acoperă angajamentele asumate de DCL în acest sens a fost, prin urmare, de asemenea, abandonată” (43).

(153)

Potrivit statelor membre în cauză, „pentru a ține cont de aceste două modificări semnificative aduse în schema de cesiune a DMA și pentru a menține caracterul său de piață, prețul cesiunii a fost revizuit descrescător și fixat la 1 EUR. Acest nou preț (care nu mai depinde de situația netă a DMA) ține seama, de asemenea, de renunțarea la clauza de ajustare a prețului” (44).

(154)

După ce au amintit faptul că din avizul privind corectitudinea rezultă că prețul DMA și al instrumentelor, personalului și mijloacelor necesare gestionării DMA ar fi de 380 de milioane EUR conform schemei inițiale de cesiune (care cuprindea garanțiile și clauza de ajustare a prețului), statele membre în cauză precizează că „Având în vedere renunțarea la garanții și la clauza de ajustare a prețului prevăzute în această schemă, precum și evoluția situației bilanțului DMA observată pe parcursul primelor trei trimestre ale anului 2012, prețul ajustat de 1 EUR menține pe deplin caracterul său de piață” (45).

(155)

Autoritățile franceze consideră că există o disfuncționalitate a pieței în ceea ce privește finanțarea instituțiilor de sănătate publică și a colectivităților locale franceze. Prin urmare, autoritățile franceze, precum și CDC și Banque Postale intenționează să răscumpere DMA (prin răscumpărarea NEC, care este deținătorul în procent de 100 % al DMA) pentru a o transforma într-o „bancă de dezvoltare”. Banca de dezvoltare va avea un domeniu de activitate limitat la corectarea disfuncționalității pieței referitoare la finanțarea instituțiilor publice de sănătate și a colectivităților locale din Franța, această deficiență neputând fi corectată de oferta actuală de pe piață. Autoritățile franceze au prezentat următoarele argumente pentru a demonstra disfuncționalitatea menționată a pieței, precum și necesitatea creării unei bănci de dezvoltare:

(156)

Potrivit autorităților franceze, investițiile în unități spitalicești s-au ridicat la 6,5 miliarde EUR în 2010 (o scădere cu 4,5 % în comparație cu 2009), după ce înregistraseră o creștere constantă de la începutul anilor 2000. Astfel de investiții sunt, în mare parte, finanțate prin autofinanțare și subvenții. Rata de acoperire a investițiilor prin îndatorare pe termen mediu și lung a fost de 36 % în 2010.

(157)

Nevoia anuală de finanțare pe termen mediu și lung a instituțiilor publice de sănătate din Franța variază astfel între 2 și 4 miliarde EUR în funcție de an. Aceasta acoperă finanțarea investițiilor și rambursarea împrumuturilor ajunse la scadență.

(158)

În plus, nevoia de finanțare acoperă proiecte grele de investiții, în special imobiliare, în contextul în care rata caducității (care raportează amortizările acumulate la valoarea brută a activelor și care a atins un nivel extrem de ridicat în 2002) a necesitat investiții importante pentru menținerea stocului de clădiri: în perioada 1997-2002, rata caducității crescuse de la 50 % la 55 %. Defalcarea investițiilor directe în funcție de natura acestora în 2010, comparată cu cea din 2002, ar evidenția astfel o deformare a structurii în favoarea părții imobiliare și în detrimentul părții „echipamente”.

(159)

Pentru anii următori, nevoile în materie de investiții ar trebui să se situeze, în principal, pe două niveluri. În primul rând, va trebui să se răspundă provocărilor esențiale legate de securitate (sunt prioritare elaborarea de norme paraseismice, privind riscurile de inundații, îndepărtarea azbestului, riscurile de incendii); ulterior, vor fi, de asemenea, derulate proiecte de investiții pentru calitatea asistenței medicale. Și în acest caz, este vorba în principal despre operațiuni imobiliare (construcții, reconstrucții, restructurări etc.) care reprezintă, în general, investiții grele și pentru care recurgerea cel puțin parțială la împrumuturi este inevitabilă.

(160)

În paralel, instituțiile publice de sănătate prezintă o nevoie importantă de finanțare pe termen scurt, de aproximativ 3 miliarde EUR pe an (cu o utilizare medie de 50 %), datorită nevoii importante de fond de rulment. Nevoia se explică în principal prin decalajul în timp între plățile asigurărilor de boală către instituțiile publice de sănătate și calendarul strâns al cheltuielilor acestora.

(161)

La nivelul ofertei, instituțiile bancare franceze nu ar fi în măsură să preia cota de piață a Dexia. Soldul total al datoriei instituțiilor de sănătate se ridicaă la 22,8 miliarde EUR la 31 decembrie 2012. Ca regulă generală și precum în cazul colectivităților teritoriale, datoria este determinată în principal de sectorul bancar. Finanțarea fără intermediere rămâne, în realitate, marginală (numai 5,7 % din datoria restantă sunt sub forma unor obligațiuni de finanțare de proiecte), în special, ca urmare a prezenței unui număr mare de unități mici: Franța număra 1 034 instituții publice de sănătate la 31 decembrie 2010. Centrele spitalicești universitare, care corespund instituțiilor celor mai mari, reprezintă 99,1 % din totalul emisiunilor de obligațiuni.

(162)

Dexia deținea de departe cota de piață cea mai importantă: în ultimii săi ani de activitate, banca acoperea aproximativ [40-45] % din nevoile de finanțare pe termen mediu și lung și furniza aproximativ o treime din liniile de trezorerie. În stoc, Dexia deținea, de asemenea, [30-35] % din totalul datoriei restante la sfârșitul anului 2010 (a se vedea graficul de mai jos).

(163)

Potrivit autorităților franceze, nici celelalte instituții bancare franceze nu ar fi în măsură să preia cota de piață lăsată de Dexia din mai multe motive:

(164)

Pentru toate aceste motive, conjuncturale și structurale, autoritățile franceze se tem că este posibil ca îmbunătățirea marjelor și volumele mici aflate în joc să nu fie suficiente pentru a declanșa o creștere spontană a ofertei private astfel încât să poată înlocui oferta Dexia și să satisfacă cererea instituțiilor publice de sănătate franceze.

(165)

Sectorul public local din Franța este format, în primul rând, din colectivități locale, și anume comune și asociații ale acestora, regiuni și departamente. Importanța economică a acestor entități reprezintă un flux de cheltuieli anuale de ordinul a 220 de miliarde EUR (sumă cheltuielilor de administrare și de investiții).Cheltuielile de investiții au reprezentat 50,4 miliarde EUR în 2010 și 52 de miliarde EUR în 2011, și anume, — din investițiile publice din Franța. Prin urmare, colectivitățile locale sunt actorii principali în ceea ce privește întreținerea și dezvoltarea infrastructurilor în Franța.

(166)

Pentru finanțarea cheltuielilor, colectivitățile locale dispun de diferite resurse:

(167)

Deoarece sumele noilor credite destinate finanțării investițiilor au depășit sumele rambursate aferente împrumuturilor ajunse la scadență, colectivitățile locale au acumulat astfel, de-a lungul timpului, o datorie restantă care se ridica la 152 de miliarde EUR în 2011.

Tabelul 3

Datoria restantă a colectivităților locale franceze la 1 ianuarie 2011 (în miliarde EUR)

(168)

Autoritățile franceze consideră că previziunea referitoare la volumele de noi împrumuturi pentru următorii ani ar trebui să țină seama de mai mulți parametri precum: (i) evoluția veniturilor și a cheltuielilor de administrare ale colectivităților locale, care vor determina autofinanțarea; (ii) nevoile de investiții ale colectivităților locale care sunt legate parțial de ciclul electoral. Termenul pentru documentarea și implementarea proiectelor și dorința de a le finaliza până la sfârșitul alegerilor locale franceze se concretizează într-o scădere a investițiilor la începutul mandatului și o creștere a acestora la sfârșitul mandatului.

(169)

De altfel, pe baza datelor disponibile la sfârșitul anului 2011, s-a efectuat o simulare care a vizat anticiparea nevoii de împrumuturi a sectorului public în funcție de două scenarii care se deosebesc prin capacitatea colectivităților locale de a crea marje de autofinanțare pentru funcționarea acestora (46). Cauzele dificultăților pot fi multiple: venituri fiscale scăzute, blocaj din partea unei administrații centrale constrânse la rândul său de subvenții sau creșterea anumitor cheltuieli precum cele legate de asistența socială.

Tabelul 4

Capacitatea colectivităților locale de a crea marje de autofinanțare pentru funcționarea acestora

(170)

Nevoia de noi împrumuturi este, în medie, de 19,5 miliarde EUR în scenariul 1-a și de 21,5 miliarde EUR în scenariul 1-b. În ceea ce privește datoria restantă, aceasta ar atinge, prin urmare, 175 de miliarde EUR și, respectiv, 185 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2016.

(171)

Ar putea surveni o nouă situație, cea a unei constrângeri asupra capacității de îndatorare a colectivităților datorată: (i) fie voinței autorităților publice de a limita gradul de îndatorare; (ii) fie unei oferte de finanțare insuficiente. Indiferent de cauză, limitarea capacității de împrumut ar avea drept efect o încetinire accentuată a investițiilor.

(172)

Astfel, potrivit statului francez, menținerea datoriei restante la o valoare constantă ar limita valoarea împrumuturilor noi pe durata perioadei vizate la valori cuprinse între 12 și 14 miliarde EUR. Nivelul de investiții ar fi limitat în consecință. În această ipoteză, investițiile ar scădea de la 51,9 miliarde EUR în 2011 la 43,2 miliarde EUR în medie în perioada 2012-2016, și anume, un nivel comparabil cu cel din anii 2004-2005 și în scădere cu 16 % în medie în comparație cu nivelurile de investiții din cele două scenarii anterioare.

(173)

O astfel de scădere ar avea un efect negativ asupra dezvoltării și întreținerii infrastructurilor de servicii publice (transport, educație, mediu, energie), precum și asupra nivelului de activitate al sectorului construcțiilor și lucrărilor publice (se reamintește faptul că investițiile locale reprezintă aproape 75 % din activitatea BTP).

(174)

În concluzie, nevoia de împrumuturi a colectivităților locale este anticipată ca fiind constantă sau chiar în creștere în anii următori. Numai constrângerile exogene o pot limita, cu prețul unei scăderi semnificative a nivelului de investiții publice, întrucât colectivitățile locale au puține surse alternative de finanțare.

(175)

De altfel, și alte entități din sectorul public pot avea, de asemenea, nevoi de împrumuturi și pot fi finanțate de societățile de credit funciar: (i) centrele spitalicești publice a căror datorie restantă este estimată la 24 de miliarde EUR și nevoia anuală de împrumuturi de 3 miliarde EUR; (ii) organismele care asigură locuințele sociale a căror datorie restantă este estimată la 100 de miliarde EUR (din care o mare parte este garantată de colectivitățile locale) și a căror nevoie anuală de împrumuturi este estimată la aproximativ 15 miliarde EUR; (iii) alte instituții publice, emanații ale statului și colectivități locale.

(176)

Prin urmare, piața totală, la nivelul sectorului public local în sens larg, poate fi estimată în medie la 40 de miliarde EUR pe an. Cu toate acestea, noua bancă de dezvoltare va finanța doar colectivitățile locale și instituțiile de sănătate (și nu sectorul public francez în ansamblul său).

(177)

Într-un context de cerere susținută, finanțarea sectorului public s-a confruntat cu o scădere semnificativă a ofertei ca urmare a:

(178)

Autoritățile în cauză observă că aceste elemente diferite au condus la reînnoirea în 2012, precum și în 2011, de către Caisse des Dépôts et Consignations a unei anvelope de urgență în valoare de 5 miliarde EUR din fondurile de economii, propusă la un preț Euribor de + 3,20 %.

(179)

Tabelul de mai jos prezintă o estimare a valorii ofertei diferitelor instituții bancare către sectorul public local în sens larg, și anume colectivitățile locale, centrele spitalicești și organismele care asigură locuințe sociale. Nevoia neacoperită este de ordinul a 7-8 miliarde EUR. Dacă activitatea noii bănci de dezvoltare nu se va aplica organismelor care asigură locuințe sociale, obiectivul acesteia va fi de a corecta nevoia neacoperită de finanțare către colectivitățile locale și instituțiile publice de sănătate cu o sumă de până la 8 miliarde EUR.

Tabelul 5

Estimare a valorii ofertei diferitelor instituții bancare către sectorul public local în sens larg

(180)

Limitarea ofertei este însoțită de o majorare structurală a prețurilor de la criza financiară 2008. În timp ce prețurile erau cu aproximativ 100 de puncte de bază peste Euribor în primul semestru al anului 2011, acestea au crescut cu peste 200 de puncte de bază în cursul celui de al doilea semestru.

(181)

Cererea pentru anvelopa CDC este de peste trei ori mai mare decât volumul său: prin urmare, prețul Euribor + 320 puncte de bază este sub prețul care ar echilibra oferta și cererea în contextul unei funcționări standard a pieței.

(182)

Din punct de vedere structural, două elemente fac piața în cauză puțin atractivă pentru instituțiile bancare generale: (i) absența anumitor venituri complementare împrumuturilor, în special din cauza obligației de depunere a fondurilor la Trezorerie; și (ii) scadența foarte mare a finanțărilor solicitate (de cel puțin 15 ani) în conformitate cu amortizarea tehnică a investițiilor, dar care obligă finanțatorii să atragă lichidități pe perioade de timp similare.

(183)

Autoritățile franceze remarcă, de asemenea, că în celelalte țări europene se întâmplă în mod frecvent ca instituțiile publice să fie prezente pe piața în cauză și ca acestea să asigure peste jumătate din nevoile colectivităților locale. De exemplu: Cassa Depositi e Prestiti (CDP) în Italia, băncile publice regionale din Germania, PWLB (Public Works Loan Board) în Regatul Unit și agențiile publice de finanțare din țările nordice (Danemarca, Norvegia, Suedia).

(184)

Pe baza elementelor menționate anterior, autoritățile franceze concluzionează că instituirea unei bănci de dezvoltare va suplimenta oferta băncilor private, insuficientă din punct de vedere structural. Astfel, noua intrare pe piață ar avea drept efect echilibrarea ofertei și a cererii și nu excluderea de pe piață a actorilor existenți.

(185)

Planul de afaceri consolidat al DMA, NEC și AP comunicat Comisiei indică următoarele elemente principale:

(186)

În ceea ce privește gestionarea curentă a portofoliului total de active deținute de DMA, până în prezent asigurată de DCL, aceasta va fi asigurată de NEC. Funcțiile de gestionare vor include, în special:

(187)

În plus, NEC va asigura furnizarea anumitor servicii pe lângă AP pentru a sprijini activitatea de creditare exclusiv către colectivitățile locale franceze și instituțiile publice de sănătate franceze. Serviciile respective vor acoperi, în special, furnizarea de asistență pentru comercializarea și gestionarea împrumuturilor, asistență pentru gestionarea activă a împrumuturilor nesensibile, precum și servicii în materie de finanțate și riscuri.

(188)

AP va comercializa împrumuturi exclusiv către colectivitățile locale franceze și instituțiile publice de sănătate franceze. Împrumuturile vor fi înregistrate în bilanțul Banque Postale, fiind cedate ulterior către DMA, care va putea să le refinanțeze prin intermediul emisiunii de noi obligații funciare în momentul în care împrumuturile vor îndeplini cerințele de eligibilitate pentru a fi incluse în fondul de acoperire al DMA, precum și politica de angajamente a DMA.

(189)

Statul francez se angajează ca AP să nu oferă condiții financiare mai atractive decât cele oferite de alte bănci comerciale. AP nu va putea să prezinte, în comunicările sale comerciale, oferte mai atractive decât practicile de pe piață. Condițiile pentru comercializarea împrumuturilor către instituții publice de sănătate vor trebui să asigure compatibilitatea împrumuturilor respective cu piața internă în conformitate cu normele aplicabile în materie de ajutoare de stat.

(190)

Din angajamente rezultă că activitatea de producție nouă a AP va fi limitată la împrumuturi standard (plain vanilla). În fond, oferta AP va fi 1. limitată la credite pe termen mediu și lung; 2. simplă și transparentă; 3. bazată pe recomandările privind locul (circulara interministerială din 25 iunie 2010, cartă de bună conduită denumită Carta Gissler, raport al Comisiei parlamentare Bartolone).

(191)

Autoritățile franceze susțin că limitarea împrumuturilor acordate de AP la împrumuturi standard (plain vanilla) va permite acoperirea nevoilor identificate ale clienților, și anume, de simplitate, diversificare, protecție împotriva evoluțiilor nefavorabile ale pieței. Oferta va exclude produsele cu efect de levier, produsele de pantă, produsele în monedă străină, produsele structurate complexe cu efect structural cumulat și orice produs care expune clientul la riscuri privind capitalul.

(192)

În orice caz, oferta va fi adaptată la caracteristicile și dimensiunea clienților și fiecare nou produs va face obiectul unui schimb cu autoritatea de supraveghere prudențială.

(193)

AP va furniza clienților documente clare în care va prezenta produsele în funcție de clasificarea din Carta Gissler.

(194)

Carta Gissler este o grilă de analiză care se bazează pe două criterii: indicele de referință și structura aplicată. Aceasta elaborează o clasificare crescătoare a riscurilor accesibile colectivităților locale.

Tabelul 6

Tabelul riscurilor conform Cartei Gissler

(195)

AP va limita gama de produse propuse la următoarele produse:

(196)

Autoritățile franceze au subliniat că este exclusă utilizarea în categoria 2 a diferențelor între indicii de inflație din zona euro sau a indicilor de inflație ai altor țări din zona euro.

(197)

De altfel, produsele respective nu sunt accesibile tuturor clienților. Acestea depind de dimensiunea colectivităților în conformitate cu matricea următoare:

Tabelul 7

Categorii de produse accesibile în funcție de segmentarea clienților

(198)

Durata propusă a împrumuturilor nu va depăși 15 ani, cu excepția opțiunii de afiliere la o resursă de refinanțare cu o durată mai mare, în special prin emiterea de obligațiuni funciare cu o scadență corespunzătoare.

(199)

În orice caz, durata creditelor acordate clienților este subordonată capacității DMA de a se refinanța pe perioade de timp similare.

(200)

Pentru a facilita desensibilizarea, AP nu va oferi finanțare clienților care se află în litigii sau în situație de neplată în ceea ce privește sumele restante din bilanțul DMA. În plus, vor fi organizate consultări prealabile între AP și NEC înainte de a acorda finanțare clienților care dețin împrumuturi sensibile.

(201)

Autoritățile franceze vor propune un expert independent însărcinat să verifice, timp de 2 ani, respectarea condițiilor. După această perioadă, autoritățile franceze vor transmite Comisiei informațiile relevante pentru a asigura respectarea angajamentelor, iar Comisia va putea, în cazul în care consideră necesar, să solicite extinderea mandatului expertului independent.

(202)

Legăturile contractuale de prestări servicii între, pe de o parte, Grupul Dexia și, pe de altă parte, DMA, NEC și AP vor fi eliminate. Ruptura legăturilor va avea loc, în principiu, după o perioadă de tranziție pe durata căreia pot fi menținute legături contractuale identificate în mod clar și limitate la cele necesare pentru a permite NEC, DMA și AP să poată furniza pe cont propriu serviciile în cauză.

(203)

În ceea ce privește serviciile altele decât cele din domeniul informaticii, Dexia va furniza anumite servicii către NEC (și anume, monitorizarea portofoliului de obligațiuni (48), monitorizarea comercială a împrumuturilor străine (49), analiza riscului de credit (48), sistemul de rating intern (48), evaluarea titlurilor (48) și audit (49)) pe o perioadă de tranziție limitată la 3 luni sau la 6 luni, în funcție de serviciile în cauză. Reciproc, NEC va furniza servicii către Dexia (și anume, analiza riscului de credit și servicii legate de sistemul de rating intern) pe o durată de până la șase luni.

(204)

În ceea ce privește sistemele informatice, perioada de tranziție va avea o durată cuprinsă între 24 de luni și 30 de luni din cauza complexității duplicării și migrării unui număr mare de aplicații diferite și de baze de date aferente acestora.

(205)

Potrivit autorităților franceze, principalele nevoi de finanțare ale NEC și ale DMA vor fi legate de:

(206)

Nevoia de finanțare legată de garanțiile reale furnizate de DCL pe swap-urile interne (swap-uri între DMA și DCL) către contrapartide pe piață (și care nu sunt percepute de DCL ca fiind din partea DMA) este în prezent de aproximativ [2-5] miliarde EUR. În cadrul operațiunii de răscumpărare a NEC (deci a DMA), s-a convenit între părți ca NEC să intermedieze swap-urile interne ulterior închiderii acestora, cu alte cuvinte, aceasta va suporta finanțarea nevoii de garanții reale legată de aceste swap-uri. Lichiditatea va fi adusă la un preț de piață (care va fi stabilit în cadrul unei metodologii pe care autoritățile franceze s-au angajat să o respecte) în cadrul NEC prin acționarii săi. DCL va compensa NEC prin plata unei sulte de 130 de milioane EUR pentru interpunere.

(207)

De altfel, DCL se va angaja să coopereze cu NEC în vederea realizării, în 2013, a fragmentării securitizărilor „Dexia crediop per la cartolarizzazione” („DCC”) pentru a înlocui părțile de securitizare din fondul de active al DMA cu active suport care vor fi atunci deținute direct. Va fi necesar ca fragmentarea să conducă la constituirea de swap-uri între DMA și Crediop. Swap-urile vor fi atunci intermediate de NEC, iar intermedierea va determina o compensare de către Dexia, care se calculează în același mod precum cea determinată pentru swap-urile interne intermediate la închiderea cesiunii DMA.

(208)

În cazul utilizării de swap-uri (sau alte produse derivate), acestea vor fi efectuate de NEC și/sau DMA în mod direct, fără intermedierea DCL.

(209)

Autoritățile franceze se angajează ca acționarii finali ai DMA să mențină capitalizarea acesteia la un nivel suficient pentru a absorbi eventualele pierderi aferente portofoliului existent legate de o eventuală concretizare a riscului de litigii reprezentat de împrumuturile sensibile. Orice recapitalizare viitoare va fi supusă aprobării prealabile a Comisiei.

(210)

Acționarii finali ai DMA vor contribui, conform următoarelor principii, la nevoile de finanțare ale NEC și ale DMA:

(211)

Partea din bilanțul DMA, estimată la [20-40] de miliarde EUR la 30 septembrie 2012, care nu corespunde împrumuturilor existente acordate colectivităților teritoriale franceze și instituțiilor publice de sănătate din Franța va fi plasată în gestionare în lichidare.

(212)

Într-adevăr, astfel cum reiese din cele menționate la considerentele anterioare, activitățile NEC, DMA și ale AP vor fi restrânse la activitățile de finanțare a colectivităților locale franceze și a instituțiilor publice de sănătate din Franța. Or, o parte din soldul existent în bilanțul DMA nu corespunde unor astfel de activități. Respectiva parte a soldului, care nu va mai corespunde activităților derulate de DMA după cesiunea societății, va fi plasată în gestionare în lichidare, iar AP nu va putea acorda niciun împrumut altor clienți colectivități locale franceze sau unități spitalicești publice din Franța.

(213)

Trebuie notat faptul că, în mod contrar celor prevăzute în conformitate cu proiectul inițial de cesiune a DMA, astfel cum este prezentat într-o notă a autorităților franceze din aprilie 2012, descrisă în secțiunea 2.3.5 din decizia de autorizare condiționată, părțile la operațiunea de cesiune a DMA au renunțat la acordarea de către Dexia SA și DCL în favoarea DMA a unei garanții numită „stop loss” în cazul unor pierderi rezultate din soldul mediu al împrumuturilor incluse în bilanțul DMA, precum și a unei garanții pentru „împrumuturi sensibile” pentru un portofoliu de credite „sensibile” în valoare de aproximativ 10 miliarde EUR acoperind atât pierderile legale de eventuale litigii, cât și pierderile rezultate din renegociere sau restructurare.

(214)

Statele membre în cauză au renunțat, de asemenea, la două garanții de stat prevăzute inițial în cadrul operațiunii DMA: o contra-garanție din partea statului francez pentru angajamentele Dexia SA și ale DCL pentru împrumuturile sensibile din activul DMA (51) și o extindere a garanției de refinanțare din partea statelor membre în cauză la obligațiile pe termen mediu ale DCL cu privire la un program de obligațiuni […], pentru a evita aplicarea de clauze de rambursare anticipată în caz de cesiune substanțială de active.

(215)

În plus, este prevăzut că, pe perioada cesiunii NEC, „nicio garanție nu este acordată de către DCL și [Dexia] pentru împrumuturile (i) încheiate de DCL și transferate către DMA; sau (ii) încheiate de DCL în numele DMA; sau (iii) încheiate direct de către DMA” (52). Astfel, NEC și DMA vor suporta, în principiu, pierderile legate de cele trei tipuri de împrumuturi, în special cele legate de o neregulă sau o neconformitate care afectează împrumuturile, existența și validitatea acestora. Cu toate acestea, „DCL va rămâne responsabilă pentru obligațiile la plata de daune interese pe care DCL ar fi obligată să le plătească unui împrumutat conform unui împrumut (i) pentru un prejudiciu suportat de împrumutatul respectiv cauzat în mod direct de o neîndeplinire a obligațiilor contractuale, legale sau de reglementare ale DCL; și (ii) care nu sunt consecința anulării împrumutului respectiv, a modificării uneia sau a mai multor termeni sau condiții sau care nu sunt menite să pună împrumutatul într-o situație similară cu cea în care s-ar fi aflat dacă împrumutul sau una sau mai multe dintre condițiile acestuia ar fi făcut obiectul unei hotărâri judecătorești de anulare sau de modificare” (53).

(216)

Potrivit autorităților franceze, „DMA, NEC și AP, ale căror activități se vor limita la finanțarea colectivităților locale franceze și a spitalelor publice franceze vor forma împreună o «bancă de dezvoltare» ” (54).

(217)

Autoritățile franceze au arătat că existența unei bănci de dezvoltare era necesară pentru a remedia disfuncționalitatea constatată a pieței cu privire la finanțarea autorităților locale și a spitalelor publice franceze. Autoritățile au prezentat, de asemenea, analize conform cărora cererea anuală de finanțare a spitalelor publice este de aproximativ 20-24 de miliarde EUR, în timp ce oferta băncilor se limitează la aproximativ 10 miliarde EUR.

(218)

Dezechilibrul este datorat în principal dezangajării Dexia, care deținea aproximativ [40-50] % din piață.

(219)

Angajamentele referitoare la operațiunea de cesiune a DMA și la constiturea noii bănci de dezvoltare sunt următoarele, textul autentic fiind atașat în anexa III:

(220)

Până la 31 ianuarie 2013 cel târziu, DCL va ceda 100 % din capitalul NEC statului francez, CDC și Banque Postale la prețul de 1 EUR, descris de către statele membre în cauză ca fiind un „preț al pieței” corespunzător prețului de achiziție al DMA și celui al instrumentelor și mijloacelor transferate de către DCL sau puse la dispoziția NEC cel târziu la data cesiunii DMA.

(221)

Banque Postale va putea majora capitalul NEC la un preț de piață determinat care urmează să fie stabilit de experți independenți conform metodelor admise în mod curent în cazuri similare pentru ca participația sa la capitalul NEC să fie în sfârșit egală cu partea asociată sumelor referitoare la noua producție în cadrul fondului de acoperire al DMA.

(222)

Domeniul de activitate al AP va fi limitat la finanțarea colectivităților locale franceze, precum și a instituțiilor publice de sănătate franceze. Împrumuturile comercializate sunt înregistrate inițial în bilanțul Banque Postale, fiind cedate ulterior către DMA sub rezerva conformității cu politica de angajare a DMA (55). Împrumuturile care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în prezentul angajament nu vor putea fi cedate către DMA.

(223)

Oferta de produse a AP va fi simplă, formată din produse standard (plain vanilla) cu metode de tarifare simple și transparente. Aceasta va îndeplini condițiile descrise în nota aprobată prezentată Comisiei la 8 octombrie 2012 (anexa IVb anexată la prezenta decizie)

(224)

Finanțarea va fi oferită colectivităților locale franceze și instituțiilor publice de sănătate franceze în condiții de piață care nu vor fi mai atractive decât cele oferite de alte bănci comerciale. Aceasta înseamnă, în special, interdicția impusă asupra AP de a nu prezenta, în cadrul comunicării sale comerciale, oferte mai atractive decât practicile de piață. De asemenea, mandatarul însărcinat cu monitorizarea va trebui să definească modalitățile care îi permit controlul respectării acestui angajament.

(225)

Activitățile NEC, ale DMA și ale AP sunt autorizate pentru o perioadă de 15 ani, precizându-se că, la sfârșitul perioadei și fără a aduce atingere angajamentului de la considerentul 227 de mai jos: 1. pentru activitățile de finanțare a colectivităților teritoriale, aprobarea va fi reînnoită în aceleași condiții atât timp cât disfuncționalitatea pieței încă există; 2. pentru activitățile de finanțare a instituțiilor publice de sănătate franceze, reînnoirea aprobării va fi condiționată de demonstrarea existenței unei disfuncționalități a pieței.

(226)

După o perioadă de trei ani de la decizia definitivă, autoritățile franceze vor putea solicita Comisiei să verifice conformitatea planului de afaceri global al NEC, DMA și AP cu standardele de rentabilitate ale unei bănci comerciale în vederea transformării acestora, sub rezerva autorizării de către Comisie, în bancă comercială.

(227)

Legăturile contractuale de prestări de servicii între, pe de o parte, Grupul Dexia și, pe de altă parte, DMA, NEC și AP vor fi limitate la cele descrise în notele din 8 și din 11 octombrie 2012, anexate la prezenta decizie (anexa IVc și IVd atașate prezentei decizii) și vor fi facturate la prețul pieței.

(228)

Pe o perioadă de cinci ani de la data deciziei finale, DMA, NEC și AP nu se vor prezenta în calitate de achizitori și nu vor deține participații în cadrul unei întreprinderi. Aceasta include atât întreprinderile care au forma juridică de societate, cât și ansamblurile de active care formează o întreprindere.

(229)

Cu excepția dividendelor plătite de către DMA către NEC, DMA, NEC și AP nu vor distribui nicio formă de dividende pe acțiunile lor până la 31 decembrie 2015. DMA, NEC și AP nu vor face plăți de cupoane, cu excepția obligației contractuale care rezultă dintr-un angajament asumat înainte de 14 decembrie 2012.

(230)

Statul va supraveghea conformitatea DMA, NEC și AP cu legislația în vigoare în materie de salarii și remunerații, în special în ceea ce privește plafoanele aplicabile instituțiilor bancare și restricțiile care ar fi direct legate de deținerea, directă sau indirectă, de către stat a controlului asupra DMA, NEC și AP. Statul se angajează să garanteze că DMA, NEC și AP respectă cu strictețe condițiile pe care Comisia le impune în domeniu în cadrul punerii în aplicare a normelor în materie de ajutoare de stat.

(231)

În acest sens, autoritățile franceze vor garanta o utilizare optimă a fondurilor publice în ceea ce privește salariile și remunerațiile care revin salariaților instituțiilor bancare care fac obiectul unui plan de restructurare. În special, statul va garanta că planul de afaceri prezentat Comisiei (56) este pus în aplicare cu rigurozitate. De altfel, statul va prezenta Comisiei propuneri privind reducerea cheltuielilor generale și a celor de personal ale DMA, NEC și AP în cazul în care, la sfârșitul exercițiului financiar în cauză: (i) marja netă ar urma să fie cu peste 20 % mai mică decât obiectivul anunțat în planul de afaceri (57); (ii) beneficiul net (fără provizioane) ar urma să fie cu peste 25 % mai mare decât obiectivul anunțat; (iii) ar urma să fie înregistrate pierderi în contul de profit și pierdere; sau (iv) DMA, NEC sau AP nu mai respectă indicii minimi prevăzuți în regulamentele în vigoare. Angajamentul va intra în vigoare începând cu conturile anuale consolidate pentru anul 2013.

(232)

Împrumuturile înscrise în activul bilanțier al DMA și care nu au fost acordate unor instituții publice de sănătate franceze sau unor colectivități locale franceze vor fi plasate în gestionare în lichidare: în special, nu vor mai fi acordate împrumuturi noi unor clienți care nu corespund profilului de activitate definit mai sus (considerentul 222).

(233)

Împrumuturile acordate colectivităților locale franceze sau instituțiilor publice de sănătate franceze și clasificate în afara Cartei Gissler sau notate E3, E4 sau E5 conform Cartei Gissler sau cu un scor de cel puțin 11 conform evaluării interne a Dexia („împrumuturi sensibile”) vor face obiectul unei desensibilizări realizate de NEC și finanțate de DMA. Desensibilizarea va viza reducerea riscului atașat și va putea însoți orice nouă producție.

(234)

AP nu va comercializa finanțare clienților care dețin împrumuturi sensibile și care se află în situație de neplată sau de litigiu cu privire la sumele scadente din bilanțul DMA.

(235)

DMA va asigura refinanțarea împrumuturilor acordate de AP, precum și a celor legate de sumele restante existente. Începând cu punerea în aplicare a cesiunii DMA, bilanțul DMA va face obiectul unei gestionări speciale, legată, în primul rând, de prezența împrumuturilor sensibile al căror volum total este estimat la 9,4 miliarde EUR și, în al doilea rând, de gestionarea în lichidare a împrumuturilor care nu corespund activităților băncii de dezvoltare definite la considerentul 222 din prezentele angajamente și al căror volum total este estimat la [20-40] de miliarde EUR la 30 septembrie 2012.

(236)

Statul francez, CDC și Banque Postale se angajează să ofere NEC și DMA lichiditățile necesare. Aporturile de lichidități vor fi realizate în conformitate cu condițiile prevăzute în nota aprobată prezentată Comisiei la 8 octombrie 2012 și anexată la prezenta decizie (anexa IVa, atașată la prezenta decizie). În ceea ce privește CDC, aporturile vor fi limitate la 12,5 miliarde EUR.

(237)

Dexia SA și DCL vor înceta să furnizeze lichidități către DMA și NEC odată cu finalizarea cesiunii DMA.

(238)

Statul francez, CDC și Banque Postale se angajează să mențină nivelul de capital necesar pentru soluționarea unei posibile materializări a pierderilor din portofoliul existent de DMA. Orice majorare de capital a DMA va face obiectul unei notificări către Comisie în conformitate cu normele privind punerea în aplicare a articolelor 107 și 108 din tratat.

(239)

Un mandatar însărcinat cu monitorizarea angajamentelor va acționa în numele și pe seama Comisiei și va putea în acest scop să adreseze orice întrebare statului francez, CDC, Banque Postale, DMA, NEC sau AP și să obțină orice document din partea acestora. Aceasta va fi numit în următoarele condiții:

(240)

Misiunea mandatarului însărcinat cu monitorizarea va fi după cum urmează:

(241)

Pentru întreaga perioadă de autorizare a activităților de bancă de dezvoltare astfel cum sunt definite în prezentele angajamente, statul va transmite Comisiei toate informațiile pe care aceasta le-ar putea solicita pentru a controla respectarea angajamentelor. De altfel, la sfârșitul misiunii mandatarului însărcinat cu monitorizarea, statul va prezenta Comisiei un raport anual cu privire la respectarea angajamentelor.

(242)

La 9 octombrie 2011, prin intermediul Société Fédérale de Participations et d’Investissements (SFPI), Belgia a propus Grupului Dexia SA să răscumpere în procent de 100 % participația acesteia în cadrul DBB/Belfius și filialele acesteia, cu excepția DAM, pentru o sumă fixă de 4 miliarde EUR. Răscumpărarea cuprinde, de asemenea, instrumente aparținând portofoliului istoric în valoare de aproximativ 18 miliarde EUR.

(243)

Oferta a fost acceptată de către Consiliul de administrație al Dexia SA la 10 octombrie 2011.

(244)

Convenția de cesiune cuprinde, asemenea, un mecanism de suplimentare a prețului în favoarea Dexia SA în cazul unei eventuale vânzări profitabile în următorii 5 ani (denumită „parte variabilă”). În temeiul mecanismului referitor la partea variabilă dacă, în termen de 5 ani de la data răscumpărării acțiunilor DBB/Belfius, acestea sunt revândute către o parte terță (cu excepția statului federal belgian, a regiunilor belgiene sau a oricărei societăți publice sau a societăților controlate de acestea), Dexia SA va primi o parte din câștigul eventual realizat de Belgia care depășește 10,5 %. Această parte din câștig datorată Dexia SA va fi de 100 % în cazul în care vânzarea are lor în primele 18 luni de la data răscumpărării. Partea din câștig datorată Dexia SA va fi ulterior redusă treptat cu 6,25 % pe tranșe de șase luni.

(245)

În conformitate cu notificarea măsurii de răscumpărare a DBB/Belfius, s-a prevăzut, de asemenea, reducerea pe cât posibil a finanțării intragrup acordată de către DBB/Belfius către DCL, care se ridica la momentul respectiv la suma de 53 de miliarde EUR, din care 33 de miliarde EUR erau negarantate (58). Astfel, înainte de semnarea convenției de garantare temporară cu privire la refinanțarea Dexia și DCL, trebuia încheiat un acord privind un calendar de reducere progresivă a finanțării acordate de către DBB/Belfius Grupului Dexia. Odată cu constituirea garanției temporare, DCL și Dexia ar urma să emită instrumente garantate de către statele membre în cauză care ar putea fi folosite în parte pentru a rambursa finanțările intragrup acordate de DBB/Belfius către DCL și filialele sale (59). Conform scrisorii din 16 decembrie 2011, DBB/Belfius s-a angajat să subscrie obligațiuni garantate de către statele membre în cauză emise de DCL în cadrul garanției temporare pentru o valoare, echivalentă în garanții reale eligibile la Banca Centrală Europeană, de 12 miliarde EUR, în timp ce DCL s-a angajat să aloce fondurile pentru rambursarea finanțărilor negarantate ale DBB/Belfius pentru o valoare nominală de 12 miliarde EUR.

(246)

În sfârșit, statul belgian se angajează să garanteze Dexia împotriva oricărui risc de pierdere legat de portofoliile Arco, Ethias și ale Holding Communal (acționari ai Dexia SA), în special cu privire la 1. o participare sau o altă formă de parte din profit a acționarilor în cauză la capitalul sau la rezultatele DBB/Belfius; sau 2. orice restructurare, reeșalonare sau abandon al datoriilor de către DBB/Belfius cu privire la împrumuturile acordate de DBB/Belfius sau de filialele sale unuia sau mai multor acționari; sau 3. consecințele oricărei situații de concurență care implică entitățile din Grupul Arco, Holding Communal sau Ethias.

(247)

Autoritățile belgiene au transmis, de asemenea, o evaluare a valorii DBB/Belfius realizată de către un expert independent care, pe baza conturilor DBB/Belfius la 30 iunie 2011, estimează valoarea acesteia în intervalul 3,4-4,2 miliarde EUR conform metodelor Price/Earnings (Prețuri/Câștiguri) multiple și Price/Total book value (Prețuri/Valoare contabilă totală) multiple, precum și în intervalul 2,8-7,2 miliarde EUR conform metodei Gordon Growth.

(248)

La 17 aprilie 2012, autoritățile belgiene au comunicat Comisiei informații privind modelul de societate al DBB/Belfius. Informațiile au fost completate de o serie de schimburi de corespondență și reuniuni care au avut loc în perioada 17 aprilie 2012-23 noiembrie 2012, urmate de un plan definitiv transmis la 26 noiembrie 2012. Informațiile cuprind, în special:

(249)

Tabelul de mai jos reia pentru fiecare an din perioada 2012-2016 proiecțiile referitoare la rezultatele, profitabilitatea și solvabilitatea DBB/Belfius în cadrul unui scenariu de bază.

Tabelul 8

Scenariul de bază al DBB/Belfius – proiecții referitoare la rezultate, profitabilitate și solvabilitate

(250)

DBB/Belfius își desfășoară activitatea, în principal, pe piața belgiană a serviciilor financiare destinate sectorului public și semi-public (denumite în continuare „servicii bancare publice și angro” sau „PWB”), pe piața serviciilor financiare destinate persoanelor fizice (denumite în continuare „servicii bancare comerciale și cu amănuntul” sau „RCB”) și pe piața asigurărilor. DBB/Belfius are o cotă de piață (61) în Belgia de [10-15] % în împrumuturi PWB, 13 % în RCB de economii, 15 % în RCB de tipul creditelor ipotecare, 9,5 % în asigurări de viață și 5 % în asigurări generale. DBB/Belfius numără aproximativ 3,8 milioane de clienți. DBB/Belfius avea un total al bilanțului de 233 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2011 și o rată de solvabilitate a capitalului de bază de rangul 1 Basel II de 11,8 % la sfârșitul anului 2011. DBB/Belfius a înregistrat o pierdere netă după impozitare de 1,37 miliarde EUR pentru anul 2011.

(251)

Planul de restructurare al DBB/Belfius prevede reorientarea băncii pe piețele cheie de servicii financiare destinate sectorului public și semipublic, pe piețele de servicii financiare destinate persoanelor fizice și pe cele de asigurări prin menținerea poziției sale de al treilea cel mai important actor în sectorul bancar și de asigurări din Belgia. Nu este avută în vedere dezvoltarea la nivel internațional. Potrivit autorităților belgiene, planul de restructurare ar trebui să conducă la reducerea cu 20 % a dimensiunii totale a bilanțului DBB/Belfius la 31 decembrie 2016 comparativ cu 31 decembrie 2011. Bilanțul total al DBB/Belfius ar trebui să se ridice la 185 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2016 comparativ cu 233 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2011.

(252)

Pe durata perioadei de restructurare 2012-2016, Grupul DBB/Belfius estimează o capacitate de generare a unor profituri nedistribuite (62) în valoare de [0,5-3] miliarde EUR care îi vor consolida capitalul de reglementare. Profiturile ar urma să se repartizeze […] între PWB, RCB și asigurări.

(253)

Planul de restructurare prevede o reducere semnificativă a efectului de levier și a riscurilor asociate activelor grupului. Expunerea negarantată față de Dexia a fost redusă la un nivel aproape de zero din martie 2012. Titlurile bancare garantate emise de DCL care sunt deținute vor ajunge la scadență până în 2015. Expunerea suverană și cvasi-suverană va fi redusă. Au fost alocate fonduri în valoare de [200-500] de milioane EUR (servicii bancare și asigurări) pentru reducerea riscurilor portofoliilor.

(254)

Raportul costuri/venituri ar trebui să atingă un nivel de 69 % (servicii bancare) datorită eforturilor importante în materie de productivitate și monitorizării continue a costurilor. Cele mai importante economii ar trebui să fie realizate prin renegocierea contractelor cu furnizorii, îmbunătățirea productivității agențiilor și o ajustare a cheltuielilor legate de personal.

(255)

Obiectivul planului de restructurare este de a menține cota de piață actuală a DBB/Belfius pe piețele sale principale.

(256)

În ceea ce privește segmentul PWB, în perioada 2012-2016, grupul intenționează să își mențină cota de piață (de la 7,4 % în 2011) în depozite cu o creștere anuală în concordanță cu cea a pieței (3-4 %). Portofoliul de împrumuturi al grupului nu ar trebui să crească, noile împrumuturi compensând împrumuturile ajunse la scadență. Având în vedere că se estimează o creștere anuală a pieței de 3-4 %, cota de piață a DBB/Belfius ar trebui, prin urmare, să scadă la [10-15] % la sfârșitul anului 2011 până la [10-15] % la sfârșitul anului 2016. Raportul împrumuturi/depozite (Loan to Deposit ratio) ar trebui astfel să se reducă mecanic și să se situeze sub […] începând cu 2013 comparativ cu […] în 2012 și […] în 2011.

(257)

Grupul are în vedere o nouă producție de împrumuturi de tip Public Banking de aproximativ [2,5-5] miliarde EUR în 2013 și de maximum [2,5-6] miliarde EUR în anii următori. Soldul total al împrumuturilor ar trebui să rămână constant la [25-50] de miliarde EUR. În ceea ce privește prețurile propuse clienților referitoare la împrumuturi, DBB/Belfius a adoptat o abordare mai conservatoare decât în trecut care ia mai bine în considerare, în special, prețul lichidităților. Acesta era fixat anterior pe bază forfetară în funcție de durata împrumutului. Astfel, prețul propus clienților era în medie Euribor+ [100-200] puncte de bază în primul trimestru al anului 2012 comparativ cu Euribor+ [50-150] puncte de bază în primul trimestru al anului 2011. Noua tarifare permite generarea unei marje brute de [0-50] puncte de bază. Cu toate acestea, datorită duratei mari a creditelor de investiții, marja medie a soldurilor ar trebui să evolueze mai lent pentru a atinge [0-50] puncte de bază în 2016.

(258)

Portofoliul de depozite ar trebui să crească cu aproximativ [0-5] % pe an și să atingă [15-25] de miliarde EUR la sfârșitul anului 2016 comparativ cu [15-25] de miliarde EUR la sfârșitul anului 2012. Marja generată a depozitelor ar trebui să fie în scădere la [20-60] puncte de bază la sfârșitul anului 2016 comparativ cu [30-70] puncte de bază în 2012 și [50-100] puncte de bază în 2011.

(259)

Depozitele (conturi curente, conturi de economii și depozite la termen) clienților serviciilor bancare cu amănuntul se ridicau la 60 de miliarde EUR la sfârșitul anului 2011. DBB/Belfius prevede o creștere de aproximativ [0-5] miliarde EUR pe an pentru a atinge un sold de [50-100] de miliarde EUR la sfârșitul anului 2016.

(260)

Creșterea anuală a portofoliilor de depozite fără scadență fixă (conturi curente și conturi de economii) ar trebui să fie de [0-5] %, un nivel în concordanță cu creșterea anuală a pieței. Cota de piață a DBB/Belfius ar trebui să rămână stabilă pe ansamblu în perioada 2011-2016. Cu excepția anului 2012-2013, în cursul căruia DBB/Belfius prevede marje […] (la fel ca în cazul celorlalte produse oferite clienților de RCB), marja pentru depozitele la termen ar trebui să se stabilizeze la aproximativ [25-80] puncte de bază în 2015/2016, un nivel ușor mai ridicat decât cel din perioada 2008-2011.

(261)

DBB/Belfius prevede o producție anuală de credite imobiliare de [0-5] miliarde EUR, cu o marjă inițial […] de [0-25] puncte de bază în 2012 și ulterior de [5-30] puncte de bază în 2013, un nivel comparabil cu cel din 2010-2011. Începând cu 2014, marja ar trebui să fie de [10-35] puncte d bază. Marjele prevăzute pentru alte produse (credite de consum, credite pentru afaceri, etc.) ar trebui să fie cu mult mai mici decât cele din 2010-2011. Marjele pentru creditele de consum ar trebui să fie, de exemplu, de [150-300] puncte de bază, în timp ce acestea erau cuprinse între [300-450] puncte de bază și [450-600] puncte de bază în 2010-2011.

(262)

Portofoliile de împrumuturi ar trebui să atingă [25-50] de miliarde EUR în 2016 comparativ cu [5-15] miliarde la sfârșitul anului 2011, însemnând o creștere de aproximativ 10 %.

(263)

DBB/Belfius prevede închiderea a 41 de agenții, având un obiectiv de 777 agenții la sfârșitul anului 2013 comparativ cu 818 în 2011. 500 de agenții vor fi transformate în agenții deschise (open branches) până la sfârșitul anului 2013 cu scopul de a reduce costurile concomitent cu reorientarea către gestionarea relației comerciale și a serviciilor cu valoare adăugată ridicată. Accentul va fi plasat pe satisfacția clienților, a cărei evaluare periodică va permite ajustarea evaluării individuale. DBB/Belfius va asigura menținerea costurilor sale operaționale (pentru ansamblul activităților bancare) la un nivel de maximum [1 300-1 450] de milioane EUR în 2013 și de maximum [1 250-1 400] de milioane EUR în 2014.

(264)

În materie de asigurări, DBB/Belfius ar urma să se concentreze pe piața belgiană și și-ar menține cota de piață de 9,5 % în domeniul asigurărilor de viață și de 5 % în cel al asigurărilor generale. Segmentul asigurărilor de viață reprezintă 80 % din segmentul asigurărilor cu 2,1 miliarde EUR provenite din încasarea primelor de asigurare de viață în 2011 comparativ cu 509 milioane EUR pentru segmentul asigurărilor generale. Banca va rămâne un mijloc important de colectare a primelor de asigurări.

(265)

Pierderile considerabile suferite în 2011 după instituirea PSI (63) în Grecia au contribuit la degradarea ratei reglementare de solvabilitate (Solvabilitate I). Acesta era de 102 în 2011. Acesta ar trebui să revină la 135 începând cu 2012 și să crească progresiv pentru a atinge un nivel de […] în 2016.

(266)

DBB/Belfius prevede o diminuare cu [0-5] puncte a procentului costurilor de exploatare, care ar trebui să fie în 2016 de [25-50] pentru segmentul asigurărilor de viață și de [10-30] pentru segmentul asigurărilor generale. Reducerea va fi realizată în special prin intermediul raționalizării proceselor informatice. În mod similar, datorită aplicării unei noi politici privind prețurile și a unei raționalizări a gestionării daunelor, DBB/Belfius prevede o scădere cu [5-15] puncte a ratei sale a daunelor până în 2016.

(267)

În ceea ce privește segmentul asigurărilor de viață, DBB/Belfius oferea până în 2011, în principal, produse cu capital garantat (B21) care reprezentau [70-80] % din soldul de la sfârșitul anului 2011 comparativ cu [20-30] % pentru produsele sale alternative B26 și B23 (fără capital garantat). DBB/Belfius prevede o […] din primele subscrise pentru produselor sale B21 ([…] milioane EUR anual comparativ cu […] miliarde EUR în 2011) și o […] din primele subscrise pentru celelalte produse ale sale. Totalul primelor subscrise pentru produsele de asigurare de viață va fi de maximum [0-2,5] miliarde EUR în 2013 și de maximum [0-3] miliarde EUR în 2014, în ipoteza în care creșterea pieței ar fi mai mică de 4 %.

(268)

Portofoliul de investiții al DBB/Belfius Insurance avea o valoare nominală de 17 miliarde de EUR la 31 decembrie 2011 și era investit în procent de 95 % în titluri de valoare de tip „investiții”. Noua politică de alocare a activelor definită pentru anul 2012 impune un rating minim AA pentru obligațiunile suverane ([70-80] % din portofoliu) și A pentru obligațiunile corporative ([20-30] % din portofoliu).

(269)

DBB/Belfius deținea la 31 decembrie 2011, trei portofolii de investiții (PMG, ALM, DIS) (64) cu o valoare nominală totală de 43 de miliarde EUR, precum și un portofoliu de instrumente financiare derivate cu o valoare de 12,8 miliarde EUR. Portofoliul de investiții era format în procent de până la 95 % din obligațiuni de tip investment grade. Banca de investiții recrutată de bancă a estimat, pe baza observării a 63 % din portofoliu (expunerile suverane cu privire la Belgia și Franța precum și expunerile mici și cele scadente în 2012 care au fost excluse din analiză) că pierderea estimată a portofoliului respectiv era pentru perioada 2012-2016 de [350-550] de milioane EUR și de [800-1 000] de milioane EUR în scenariul de bază și, respectiv, în cel de criză. Pentru perioada 2012-2016, datorită dispozițiilor deja existente și a impactului programului de reducere a riscurilor, pierderile estimate ar trebui să se traducă într-un impact net de [200-400] de milioane EUR în contul de profit și pierdere.

(270)

[25-50] % din activele portofoliului vor ajunge la scadență până în 2016. La momentul respectiv, [75-100] % din obligațiile deținute vor avea un rating al creditului egal sau mai mare de „investiții”.

(271)

Portofoliul de instrumente derivate avea deja o poziție marcată pe piață de –[4-10] miliarde EUR la 31 martie 2012, din care peste [75-100] % pentru instrumentele derivate de rată a dobânzii.

(272)

Garanția reală furnizată de DBB/Belfius pentru a acoperi poziția negativă marcată pe piață era de [10-20] de miliarde EUR la 31 martie 2012, din care [0-5] miliarde EUR care nu sunt sub formă de garanție în numerar. Diferența dintre suma garanției în numerar plătită și poziția marcată pe piață se explică, în special, prin acordurile unilaterale de swap (acorduri unilaterale privind garanția reală) încheiate între DBB/Belfius și unele dintre contrapartidele sale și prin cerințele caselor de compensare.

(273)

[40-50] % din instrumentele derivate din portofoliu vor ajunge la scadență până în 2016.

(274)

DBB/Belfius deținea la 31 martie 2012 o rezervă de lichidități (rezervă de lichiditate) de [5-15] miliarde EUR. Punerea în aplicare a mai multor măsuri (creșterea depozitelor, emisiuni de obligațiuni funciare, intensificarea utilizării finanțărilor garantate și a celor negarantate) ar trebui să permită consolidarea rezervei de lichidități până la [30-45] de miliarde EUR în 2016.

(275)

În perioada 26 octombrie 2011-25 ianuarie 2012, DBB/Belfius și-a redus expunerea netă de credit față de Dexia S.A. de la [25-50] de miliarde EUR la [10-30] de miliarde EUR. Expunerea a fost redusă la [5-10] miliarde EUR la 2 martie 2012 (65). La 2 martie 2012, expunerea negarantată în numerar față de Grupul Dexia era de [600-700] de milioane EUR. Expunerea a fost redusă ulterior la aproape zero la 7 martie 2012.

(276)

DBB/Belfius a constituit diferite comitete de risc care se pronunță cu privire la fiecare tranzacție. Există trei niveluri de autoritate în ceea ce privește comitetele a căror structură și sferă de competențe depind de mai multe elemente, printre care ratingul contrapartidei, calitatea contrapartidei (întreprindere, administrație locală etc.) și valoarea tranzacției.

(277)

Autoritățile belgiene au prezentat, de asemenea, un scenariu de criză pentru a stabili rezistența grupului la șocurile externe. Testul de stres se bazează în mare parte pe metodologia EBA și măsoară rezistența grupului în condiții macroeconomice și financiare deteriorate. Sunt afectate, în special, modelul de afaceri al băncii, riscul său de lichiditate și de finanțare, riscul de credit și riscul de piață al activelor deținute.

(278)

Scenariul de criză ar scădea cu aproximativ [400-750] de milioane EUR rezultatul net acumulat înainte de impozitare pentru perioada 2012-2016. Acesta ar fi stabilit la [0-3] miliarde EUR comparativ cu [0-3] miliarde EUR în scenariul de bază. Rentabilitatea capitalului propriu contabil în 2016 ar fi afectată doar într-o foarte mică măsură.

(279)

În scenariul de criză, până în 2016, rata capitalului de bază de rangul 1 Basel III ar fi de [7,5-15] % (comparativ cu [7,5-15] % în scenariul de bază). Rata CAD ar fi stabilită la [7,5-15] % comparativ cu [7,5-15] % în scenariul de bază. Rezerva de securitate ar fi de [20-30] de miliarde EUR comparativ cu [30-45] de miliarde EUR în scenariul de bază.

(280)

Pentru restructurarea DBB/Belfius, sub rezerva unei alte durate menționate în angajamentele individuale, Belgia se angajează să asigure că DBB/Belfius respectă, până la 31 decembrie 2014, angajamentele următoare (66).

(281)

DBB/Belfius se angajează să își limiteze nivelul absolut al cheltuielilor și al costurilor de funcționare – și anume costurile sale de personal și alte cheltuieli:

(282)

DBB/Belfius are drept obiectiv reducerea nivelului său absolut al cheltuielilor și costurilor de finanțare – și anume, cheltuielile sale de personal și alte cheltuieli – de la [1 350-1 500] de milioane EUR în 2012 la [1 200-1 350] de milioane EUR în 2016.

(283)

DBB/Belfius își va înceta operațiunile pe cont propriu. Aceasta înseamnă că DBB/Belfius se va ocupa numai de tranzacțiile care fie 1. sunt necesare pentru primirea, transmiterea și executarea ordinelor de cumpărare sau de vânzare ale clienților săi; fie 2. ajută DBB/Belfius în gestionarea lichidităților sau a activelor și pasivelor. DBB/Belfius nu își va crea poziții pe cont propriu, cu excepția cazului în care acestea apar deoarece DBB/Belfius nu execută, de exemplu, ordinele clienților săi în mod imediat. Pozițiile de acest tip și pozițiile de gestionare a lichidităților sau a activelor și pasivelor nu vor fi luate decât cu condiția ca acestea să nu compromită viabilitatea băncii și/sau lichiditățile sale. Acest lucru este în deplină conformitate cu recomandările cuprinse în raportul elaborat de „Grupul de experți la nivel înalt privind reformarea structurii sectorului bancar al UE”.

(284)

DBB/Belfius 1. va urmări o politică comercială bine informată și prudentă axată pe principiul durabilității; și 2. va examina caracterul adecvat al sistemelor sale de stimulente interne în contextul cerințelor legale și de reglementare, asigurându-se că acestea nu oferă posibilități de asumare a unor riscuri inacceptabile și că sunt transparente și axate pe obiective pe termen lung și durabile.

(285)

De asemenea, DBB/Belfius își va îmbunătăți guvernanța în ceea ce privește gestiunea riscurilor și a lichidităților. Belfius a stabilit deja noi orientări pentru a asigura o gestiune prudentă a lichidităților pe viitor, inclusiv 1. obiective clare pentru liniile de activitate la nivelul utilizării bilanțurilor, atragerea de depozite și calitatea garanțiilor furnizate; 2. punerea în aplicare de stimulente clare (cost sau bonus de lichiditate) pentru liniile de activitate. În plus, DBB/Belfius își va îmbunătăți procedeele și guvernanța pentru o trezorerie centralizată cu obiective clare și cu orientări clare.

(286)

DBB/Belfius nu va distribui nicio formă de dividende pe acțiunile sale.

(287)

DBB/Belfius nu va efectua rambursări discreționare anticipate sau plăți de cupon pe instrumente 1. emise de DBB/Belfius înainte de 20 octombrie 2011; 2. deținute de persoane sau entități altele decât DBB/Belfius; și 3. a căror plată sau exercitare este discreționară în temeiul dispozițiilor contractuale cu privire la aceste instrumente.

(288)

Prezentul angajament:

(289)

DBB/Belfius nu se va prezenta în calitate de cumpărător și nu va dobândi participații în cadrul unei întreprinderi până la 31 decembrie 2014. Aceasta include atât întreprinderile care au forma juridică de societate, cât și ansamblul de active care formează o întreprindere. În pofida acestei interdicții, DBB/Belfius va putea să achiziționeze participații în cadrul întreprinderilor atât timp cât prețul de cumpărare plătit pentru o astfel de achiziție nu depășește 0,01 % din bilanțul DBB/Belfius la data prezentei decizii, iar prețul de cumpărare plătit cumulat pentru toate achizițiile de acest tip pe toată perioada de restructurare nu depășește 0,025 % din bilanț la data prezentei decizii. Interdicția nu acoperă achizițiile care 1. au loc în procesul firesc al activităților bancare în gestiunea litigiilor existente cu privire la întreprinderile aflate în dificultate; sau 2. care sunt efectuate în cadrul operațiunilor de capital privat (private equity).

(290)

DBB/Belfius se va abține de la a derula campanii de comunicare comercială destinate publicului larg în care să prezinte măsurile istorice de ajutor de stat ca un avantaj concurențial, nu va realiza nicio formă de publicitate cu privire la deținerea sa de către stat și nu va face referire la niciun sprijin financiar primit de la stat în comunicarea sa cu clienții și/sau investitori existenți sau potențiali. În pofida acestei interdicții, DBB/Belfius poate face referire la faptul că este deținută de stat și la oricare alt sprijin primit din partea statului atunci când o astfel de trimitere este prevăzută de dispozițiile legale sau de reglementare aplicabile.

(291)

Belfius se va conforma legislației în vigoare în materie de salarii și remunerații, în special în ceea ce privește plafoanele de remunerație aplicabile instituțiilor bancare. Belfius va respecta condițiile pe care Comisia le impune cu privire la acest aspect în cadrul punerii în aplicare a normelor în materie de ajutoare de stat.

(292)

De asemenea, Belfius va asigura utilizarea optimă a fondurilor publice în ceea ce privește salariile și remunerațiile care revin personalului. În special, Belfius va asigura limitarea la nivelul minim legal a cuantumului plăților compensatorii la plecare, menținând în același timp flexibilitatea necesară pentru realizarea obiectivelor din planul strategic.

(293)

Belfius va prezenta Comisiei propuneri privind reducerea cheltuielilor generale și de personal ale grupului în cazul în care, la sfârșitul exercițiului financiar în cauză, (i) produsul bancar net ar urma să fie mai mic cu 20 % față de obiectivul anunțat; sau (ii) profitul brut din exploatare ar urma să fie cu 25 % mai mic față de obiectivul anunțat și în toate cazurile dacă (i) ar urma să fie înregistrate pierderi în contul de profit și pierdere; sau (ii) entitatea nu mai respectă cerințele minime de reglementare în vigoare în materie de solvabilitate. Angajamentul va avea efect doar pentru conturile anuale pentru 2013 și 2014.

(294)

DBB/Belfius se angajează să își limiteze noua producție de împrumuturi de tipul „serviciilor bancare publice”(Public Banking) la o valoare maximă de [2,5-5] miliarde EUR pentru 2013 și de [2,5-5] miliarde EUR pentru 2014. În cazul în care creșterea pieței depășește rata anuală normală de creștere de 4 % pe piața împrumuturilor de tipul „serviciilor bancare publice” (Public Banking) în Belgia, în 2013, valoarea va putea fi revizuită cu acordul prealabil al Comisiei. Pentru fiecare tranșă de 0,1 % de creștere suplimentară a pieței în 2013 care depășește rata normală anuală de creștere de 4 %, limitarea noii producții va crește cu [25-75] de milioane EUR în 2014.

(295)

DBB/Belfius se angajează să își limiteze noua producție în prime brute pentru produse de asigurări de viață la o valoare maximă de [0-2,5] miliarde EUR pentru anul 2013 și de maximum [0-3] miliarde EUR pentru 2014. În cazul în care creșterea pieței depășește rata anuală normală de creștere de 4 % pe piața produselor de asigurări de viață în Belgia și în Luxemburg în 2013, valoarea poate fi revizuită cu acordul prealabil al Comisiei. Pentru fiecare tranșă de 0,1 % de creștere suplimentară a pieței în 2013 care depășește rata anuală normală de creștere de 4 %, limitarea noii producții va crește cu [0-50] de milioane EUR în 2014.

(296)

În ultimele 30 de zile lucrătoare din fiecare an și semestru sau în oricare alt mod convenit cu Comisia, expertul independent trebuie să prezinte un proiect de raport scris în limba engleză sau în limba franceză Comisiei și autorităților belgiene, oferindu-le posibilitatea de a trimite observații în termen de 10 zile lucrătoare. În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea observațiilor, expertul independent trebuie să pregătească un raport final și să-l prezinte Comisiei, ținând cont, pe cât posibil și la deplina sa discreție, de observațiile prezentate. Expertul independent va transmite, de asemenea, o copie a raportului final autorităților belgiene. Expertul independent poate cere permisiunea Comisiei de a folosi un alt calendar, în cazul în care volumul de lucru operațional face imposibilă respectarea calendarului pentru prezentarea rapoartelor.

(297)

Raportul trebuie să acopere îndeplinirea de către expertul independent a obligațiilor care îi revin în cadrul mandatului său și respectarea angajamentelor de mai sus.

(298)

Este numit un expert independent, care prezintă un raport semestrial Comisiei cu privire la respectarea angajamentelor prezentate la considerentele 281-295. Expertul independent trebuie să fie independent, să aibă calificarea necesară și să nu se afle în situație de conflict de interese pe durata exercitării mandatului său.

(299)

În cel mult o lună de la adoptarea prezentei decizii, autoritățile belgiene vor transmite Comisiei, spre aprobare, o listă cu una sau mai multe persoane propuse pentru a fi numite ca expert independent. Comisia va avea competența discreționară de a aproba sau respinge mandatarul (mandatarii) propus (propuși), care trebuie să fie independent (independenți) de Belfius. În cazul în care Comisia respinge mandatarul (mandatarii) propus (propuși), autoritățile belgiene vor avea la dispoziție o lună de la notificarea respingerii să propună alți candidați care, de asemenea, vor trebui aprobați sau respinși de Comisie. Dacă toți mandatarii propuși sunt respinși de către Comisie, aceasta va numi un expert independent, pe care autoritățile belgiene îl desemnează sau îl vor desemna în conformitate cu un mandatul aprobat de Comisie.

(300)

Expertul independent își asumă sarcinile care îi revin în vederea asigurării respectării angajamentelor. Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea expertului independent, să dea ordine și instrucțiuni expertului independent pentru a asigura conformitatea cu condițiile și obligațiile anexate la prezenta decizie.

(301)

Expertul independent trebuie:

(302)

În cazul în care expertul independent încetează să își exercite funcțiile în temeiul angajamentelor sau din oricare alt motiv întemeiat, inclusiv expunerea expertului independent la un conflict de interese:

(303)

În cazul în care expertul independent este exclus în temeiul considerentului 302, acestuia i se poate solicita să își exercite în continuare funcția până la stabilirea unui nou expert independent căruia expertul independent exclus i-a transferat integral toate informațiile relevante. Noul expert independent trebuie numit în conformitate cu procedura menționată la considerentul 298.

(304)

Pe lângă excluderea prevăzută la considerentul 302, expertul independent încetează să acționeze în calitate de expert independent numai după ce Comisia l-a eliberat de sarcini după ce toate angajamentele încredințate expertului independent au fost respectate.

(305)

La 21 octombrie 2011, Belgia notificat Comisiei o măsură de utilizare în cazul DBB/Belfius a unei injecții de capital însoțită de o garanție din partea statului belgian pentru a permite DBB/Belfius să acorde finanțare pentru DCL.

(306)

Începând cu 5 octombrie 2011, BNB a pus la dispoziția DBB/Belfius fonduri cu titlu de injecții de capital. În conformitate cu Legea din 22 februarie 1998 de stabilire a statutului Băncii Naționale a Belgiei, statul belgian garantează BNB rambursarea oricărui credit acordat în cadrul contribuției sale la stabilitatea sistemului financiar și garantează BNB împotriva oricăror pierderi suportate ca urmare a operațiunilor necesare în acest sens. Garanția este executorie.

(307)

La 6 octombrie 2011, Consiliul guvernatorilor BCE nu a ridicat obiecții cu privire la măsura de injecție de capital de către BNB și Banque de France (denumită în continuare „BF”) în limita unei sume de […] miliarde EUR în DBB/Belfius și DCL.

(308)

Potrivit autorităților belgiene, BNB și BF ar fi convenit să partajeze în mod egal riscurile și venitul net al injecției de capital acordată Grupului Dexia. Injecția de capital ar beneficia de o garanție din partea BNB pentru creanțele neeligibile ale DBB/Belfius și din partea BF pentru creanțele și titlurile neeligibile ale DCL, la care au fost aplicate ajustări „adecvate”. Nivelul ajustărilor nu a fost comunicat Comisiei.

(309)

Tabelul de mai jos, extras din notificarea primului plan de rezoluție (obiect al deciziei de extindere a procedurii) reia elemente privind data acordării, valoarea și scadența injecției de capital acordată de către BNB în favoarea DBB/Belfius până la 17 octombrie 2011. O descriere detaliată a condițiilor injecției de capital este inclusă în notificarea Belgiei din 21 octombrie 2011.

(310)

Într-un document al autorităților belgiene din 29 iunie 2012 ca răspuns la întrebările Comisiei din aprilie, mai și iunie 2012 cu privire la planul de afaceri al Belfius, este prezentat un tabel care arată injecția de capital în favoarea DBB/Belfius, inclusiv pe o perioadă ulterioară răscumpărării acesteia de către statul belgian.

Figura 7

Nivelul injecției de capital în favoarea DBB/Belfius în perioada 5 octombrie-1 februarie 2012

[…]

(311)

Sumele maxime acordate de BNB pentru DBB/Belfius s-au ridicat la aproximativ […] miliarde EUR la sfârșitul lunii noiembrie/începutul lunii decembrie 2012. Acestea au scăzut considerabil de la începutul anului 2012 și s-au încheiat la 1 februarie 2012 (67).

(312)

Trebuie notat faptul că Grupul Dexia nu mai beneficiază de injecția de capital prin intermediul DBB/Belfius de la cesionarea acestei entități către statul belgian la 20 octombrie 2011.

(313)

În notificarea acestora din 21 octombrie 2011 cu privire la injecția de capital a BNB în favoarea DCL în cadrul „Acordului-cadru privind injecția de capital” din 5 octombrie 2011 încheiat între NBB și DBB, autoritățile belgiene au indicat existența unui acord provizoriu privind partajarea produselor și a pierderilor legate de injecția de capital:

(314)

Ca urmare a unei întrebări adresate prin e-mail de serviciile Comisiei, la 19 aprilie 2012, autorităților belgiene cu privire la partajarea în mod egal a riscurilor și veniturilor determinate de injecția de capital între banca centrală belgiană și cea franceză, autoritățile belgiene au indicat existența unei convenții de garanție semnată de către cele două bănci centrale la 2 februarie 2012.

(315)

În urma unei scrisori din 14 mai 2012 din partea serviciilor Comisiei către autoritățile belgiene și cele franceze, Belgia și Franța au comunicat serviciilor Comisiei, la 16 mai 2012, o copie a convenției din 2 februarie 2012. Conform convenției:

„Întrucât BF și BNB au convenit ca, în caz de necesitate, să acorde credite pentru Dexia Crédit Local (DCL) și, respectiv, pentru Dexia Banque Belgique (DBB) pentru a furniza lichidități de urgență în beneficiul respectivelor instituții de credit și de a partaja produsele și pierderile eventuale rezultate conform grilei de repartiție 50 % pentru BNB și 50 % pentru BF;

[…]

Banca Franței:

[…]

[…]

Banca Națională a Belgiei:

[…]

(316)

Statele membre în cauză au indicat că sumele maxime acordate de BF către DCL au fost de aproximativ […] miliarde EUR la sfârșitul lunii decembrie 2011. Sumele maxime acordate de BF începând cu 2 februarie 2012 au fost de […] miliarde EUR (începutul lunii februarie 2012).

(317)

Comisia a inițiat o procedură privind răscumpărarea DBB/Belfius de către statul belgian, întrucât operațiunea părea să conțină ajutoare de stat incompatibile cu piața internă.

(318)

Comisia a constatat că prețul de răscumpărare plătit de statul belgian pentru achiziționarea tuturor acțiunilor DBB/Belfius a fost evaluat pe baza datelor din bilanț și din contul de profit și pierdere al băncii la 30 iunie 2011, care nu reflectă impactul negativ ale evoluțiilor recente ale situației financiare a DBB/Belfius (retragerea depozitelor și ultima majorare a finanțării intragrup determinată de constituirea garanțiilor în numerar care acoperă tranzacțiile pe instrumente derivate). În plus, evaluarea se bazează pe previziunile financiare privind DBB/Belfius care au fost furnizate de Dexia fără ca aceasta să efectueze verificările prealabile care se efectuează în general pentru acest tip de operațiune. Comisia a subliniat, de asemenea, că răscumpărarea este asociată cu o serie de parametri care ar putea conduce la concluzia că prețul plătit nu este în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață, mai ales în ceea ce privește activarea unui mecanism de împărțire a profitului în cazul în care DBB/Belfius este revândută cu beneficiu către un alt investitor în termen de cinci ani și faptul că statul belgian protejează Dexia împotriva oricărei pierderi care ar putea rezulta din dificultățile cu care s-ar putea confrunta unii dintre acționarii săi (Arco, Ethias și Holding Communal). Prin urmare, Comisia nu era convinsă că prețul plătit de statul belgian, asociat cu alte măsuri în favoarea Dexia discutate în prezent cu aceasta (în special, garanția pentru refinanțare), este adecvat și garantează o împărțire corespunzătoare a obligațiilor.

(319)

În plus, Comisia a observat că, deși răscumpărarea DBB/Belfius contribuie la restabilirea viabilității acesteia, măsura este legată de continuarea finanțării de până atunci „intragrup” a DBB/Belfius către Dexia și filialele sale cu sume reprezentând aproximativ 24 % din bilanțul DBB/Belfius. Dispozițiile sunt susceptibile să afecteze în mod semnificativ rentabilitatea viitoare și viabilitatea pe termen lung a DBB/Belfius în cazul în care restul grupului ar urma să înregistreze pierderi în viitor. În plus, pentru Dexia, răscumpărarea DBB/Belfius nu este suficientă în sine pentru a restabili viabilitatea pe termen lung a ansamblului grupului Dexia, ceea ce explică celelalte măsuri preconizate în prezent de către statele membre în cauză.

(320)

De altfel, Comisia a observat că măsura de răscumpărare a DBB de către statul belgian face parte dintr-un cadru general de noi măsuri în favoarea Dexia SA pentru care aceasta nu primise, la momentul inițierii procedurii de investigare cu privire la vânzarea DBB, nicio informație precisă.

(321)

În sfârșit, autoritățile belgiene au solicitat Comisiei să excludă DBB/Belfius (după răscumpărare), în măsura în care este posibil, din angajamentele menționate în cadrul planului de restructurare a Dexia aprobat de Comisie în decizia sa de autorizare condiționată. Comisia a indicat, în consecință, că în cazul în care se stabilește că răscumpărarea DBB/Belfius implică un ajutor de stat, este posibil ca aceasta să nu elimine denaturările concurenței generate de ajutor având în vedere că autoritățile belgiene nu propun nicio măsură în acest sens. În ceea ce privește Dexia și filialele sale, Comisia a indicat în decizia sa de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB că nu este în măsură să stabilească dacă răscumpărarea ar putea elimina orice denaturare a concurenței cauzată de eventualele elemente de ajutor conținute în măsură.

(322)

În decizia de autorizare temporară cu privire la o nouă garanție temporară pentru refinanțare în favoarea Dexia SA și a DCL, Comisia a inițiat nouă procedură de investigare, întrucât „garanția temporară pentru refinanțare, la fel ca în cazul răscumpărării DBB și al altor măsuri viitoare de ajutor, constituie un ajutor suplimentar care modifică substanțial condițiile de restructurare” aprobate în decizia de autorizare condiționată.

(323)

Unul dintre elemente esențiale ale planului era vânzarea DMA către o nouă entitate, autorizată ca și instituție de credit și ai cărei acționari urmau să fie CDC, DCL și statul francez.

(324)

În plus, Comisia a luat cunoștință de elemente care sugerează că contribuția Arcofin la recapitalizarea Dexia, aprobată prin decizia de autorizare condiționată, a fost decisă pe baza unui regim de garanții din partea statului belgian în favoarea asociaților persoane fizice în cadrul cooperativelor financiare, între care cele ale Arcofin. Având în vedere aceste elemente, Comisia consideră că este posibil ca concluziile sale din decizia de autorizare condiționată, conform cărora contribuția Arcofin nu constituie un ajutor de stat pe motivul că aceasta nu implică resurse de stat, să se fi bazat pe informații incorecte.

(325)

În decizia de extindere a procedurii, Comisia a inițiat o procedură oficială de investigare în urma mai multor încălcări ale Dexia în materie de respectare a anumitor angajamente prevăzute în decizia condiționată (a se vedea considerentul 47 din prezenta decizie).

(326)

La 21 și 22 martie 2012, statele membre în cauză au notificat Comisiei o primă versiune a planului de rezoluție ordonată a Grupului Dexia. Decizia de a extinde procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE se referă la prima versiune a planului de rezoluție ordonată a Grupului Dexia.

(327)

Potrivit Comisiei, prima versiune a planului de rezoluție ordonată cuprindea următoarele ajutoare potențiale:

Comisia remarcă faptul că unele dintre măsuri au fost abandonate și nu apar în versiunea finală a planului de rezoluție.

(328)

Extinderea procedurii la planul de rezoluție a fost motivată de îndoielile serioase ale Comisiei cu privire la compatibilitatea cu piața internă a ajutoarelor legate de planul de restructurare a Dexia. Într-adevăr, aceasta a exprimat îndoieli cu privire la faptul că planul de rezoluție ordonată este adecvat, că limitează ajutorul la minimul necesar și că include măsuri suficiente pentru a compensa denaturarea rezultată a concurenței. În cadrul operațiunii privind DMA, de-a lungul unei perioade care ar putea dura până în 2020, legăturile structurale între Grupul Dexia și noua structură a DMA ar urma să fie menținute, în timp ce DCL ar continua să refinanțeze împrumuturile ipotecare suplimentare generate de noua structură.

(329)

În loc să fie plasată în procedură de rezoluție propriu-zisă cu un ajutor limitat la minimul necesar, Dexia ar urma astfel să participe în continuare la producția de noi împrumuturi și să emită noi obligații.

(330)

În plus, prima versiune a planul de rezoluție ordonată s-a bazat pe o garanție „permanentă” din partea statelor membre în cauză, al cărei cost pare prea scăzut având în vedere că grupul Dexia ar fi generat noi împrumuturi și a emis o nouă datorie pe o perioadă semnificativă de timp.

(331)

Dexia contestă faptul că nu și-a îndeplinit angajamentele prevăzute în decizia de autorizare condiționată.

(332)

În special, Dexia indică faptul că ar fi realizat cesiunile prevăzute „înainte de calendarul prevăzut” și că reducerea gradului de îndatorare a portofoliului de obligațiuni ar fi fost în mod evident mai rapidă decât s-a estimat inițial (68). În plus, Dexia indică faptul că și-a limitat producția de împrumuturi noi peste limitele fixate în planul de restructurare (69).

(333)

Faptul că nu și-a atins obiectul referitor la reducerea dimensiunii bilanțului Dexia la 31 decembrie 2010 ar putea fi atribuit variațiilor cursului de schimb (euro/dolar) și ar fi fost corectat începând cu 31 martie 2011, și anume, mai devreme cu trei luni decât termenul permis la punctul 18.d din angajamente.

(334)

Dexia susține că eventualele devieri de la angajamentele asumate constatate de expertul independent după octombrie 2011 sunt parte a dificultăților pe care le-a întâmpinat în octombrie 2011 (care la rândul lor ar trebui corelate cu agravarea crizei datoriilor suverane care a condus la o neîncredere accentuată a investitorilor față de contrapartidele bancare) și din profilul său de lichiditate vulnerabil.

(335)

Aceasta declară că, după octombrie 2011, obiectivele din planul de restructurare a Dexia din februarie 2010 nu mai erau ușor de atins și că, prin urmare, nu i se poate reproșa că nu și-a respectat, după luna octombrie 2011, angajamentele prevăzute în decizia de autorizare condiționată.

(336)

Dexia subliniază, de asemenea, că planul revizuit de rezoluție ordonată ar răspunde la toate întrebările Comisiei din deciziile sale de inițiere a procedurii și de extindere a procedurii și că acesta ar fi în conformitate cu „cadrul temporar”.

(337)

Ca răspuns la observația Comisiei de la considerentul 275 din decizia sa de extindere a procedurii cu privire la caracterul insuficient și prea nesigur al informațiilor comunicate cu privire la „garanția finală” de refinanțare în notificarea planului de rezoluție ordonată pentru a aprecia caracterul adecvat al garanției, Dexia indică faptul că termenii și condițiile garanției au fost precizate într-un document din 8 noiembrie 2012 atașat în anexa 18 din planul revizuit de rezoluție ordonată și sunt rezumate în partea IV.B.2.b din planul revizuit de rezoluție ordonată.

(338)

Potrivit Dexia, absența noii producții în cazul entităților în curs de lichidare (în special, DCL, Dexia Sabadell și, în cazul în care nu ar putea avea loc o cesiune către un terț, Crediop) în planul revizuit de rezoluție ordonată a Dexia ar trebui să înlăture îndoielile exprimate de Comisie la considerentul 281 din decizia de extindere a procedurii cu privire la caracterul fundamentat al unei remunerații mai mici decât cea prevăzută în anexa la comunicarea prelungirii din 2011.

(339)

Banca subliniază că nu mai sunt motive de preocupare (70) pentru Comisie cu privire la ceea ce se stabilise inițial, și anume, că garanția finală acoperă împrumuturile existente (EMTN și împrumuturile BEI în cadrul Crediop), contrar principiului limitării ajutorului la minimul necesar și al contribuției proprii a beneficiarului deoarece banca este scutită de riscul legat de finanțare preexistentă. Astfel de preocupări sunt nejustificate în măsura în care garanția finală astfel cum este prevăzută în planul revizuit de rezoluție ordonată nu va acoperi EMTN sau alte instrumente existente.

(340)

Dexia justifică plafonul de 85 de miliarde EUR al garanției finale prin faptul că acest nivel ar fi necesar pentru a asigura nivelul maxim al nevoilor de finanțare ale Dexia într-un scenariu de criză. Explicații în acest sens au fost furnizate în partea IV.C.1 din planul revizuit de rezoluție ordonată.

(341)

Aceasta face trimitere la o notă din partea autorităților franceze (71) care ar răspunde la întrebările Comisiei cu privire la noua structură de credit funciar (în prezent, banca de dezvoltare pentru finanțarea colectivităților locale franceze și a instituțiilor publice de sănătate franceze, după cesiunea DMA) (72).

(342)

Dexia reamintește că cesiunea DenizBank a avut loc și precizează că termenii cesiunilor DMA, Sofaxis, Domiserve, Exterimmo, LLD și DCL sunt menționați în planul revizuit de rezoluție ordonată și vor fi precizați în momentul notificării acestora către Comisie.

(343)

În ceea ce privește planul de finanțare, Dexia indică (73) faptul că accelerarea reducerii portofoliului său istoric pentru a limita nevoile de finanțare s-a confruntat cu faptul că valoarea justă („marcarea la piață”) a portofoliului de obligațiuni în valoare nominală de [70-80] de miliarde EUR, a fost de numai [50-60] de miliarde EUR, ceea ce ar fi implicat o pierdere latentă de [10-20] de miliarde EUR. Ca răspuns la întrebările Comisiei privind lichiditatea obligațiunilor din portofoliul istoric, în special, de ce o valoare justă bazată pe prețul de piață sau pe un preț aproximat cu ajutorul unui model nu ar fi considerată un bun indicator al pierderilor viitoare, Dexia face trimitere la nota sa privind diferitele opțiuni de reducere a gradului de îndatorare atașată în anexa 25 la planul revizuit de rezoluție ordonată și la angajamentul 10.c care însoțește planul.

(344)

Dexia susține că recapitalizarea sa de către statul francez și cel belgian în valoare de 5,5 miliarde EUR va permite menținerea ratelor prevăzute în reglementările în vigoare ale entităților care fac parte din Grupul Dexia (74).

(345)

În plus, Dexia face trimitere la măsurile de reformă a guvernanței grupului prezentate în partea I.F.2 din planul revizuit de rezoluție ordonată, care, în opinia sa, ar răspunde la observațiile formulate în raportul cabinetului […] (cu care Comisia este de acord) cu privire la riscurile operaționale […] intrinseci ale măsurilor propuse în cadrul planului de rezoluție ordonată. În acest sens, Comisia a subliniat, la considerentele 264 și 265 din decizia de extindere a procedurii, că este esențial ca aceste riscuri să fie abordate în mod sistematic, în special prin identificarea personalului cheie, și că ar putea fi luate, dacă este cazul, măsuri pentru a preveni posibila plecare a acestora sau consecințele negative ale unei astfel de plecări asupra grupului.

(346)

În sfârșit, Dexia face trimitere la anumite documente care ar răspunde la celelalte observații formulate de către Comisie (75).

(347)

Ca urmare a publicării procedurii oficiale de investigare la 11 februarie 2012, Comisia a primit observații de la două părți terțe interesate.

(348)

Una dintre observațiile primite (denumită în continuare „observația A”) aduce în atenția Comisiei strategia DBB/Belfius constând în recenta majorare agresivă a ratelor dobânzii pentru conturile de depozite denumite „Treasury Plus” și „Treasury Plus Special” oferite întreprinderilor belgiene mijlocii și mari și clienților instituționali. Partea terță consideră că o astfel de strategie agresivă privind prețurile creează dezechilibre de preț între active și pasive care necesită transformarea în scadențe și este nesustenabilă pe termen lung. O astfel de politică de prețuri nu ar fi posibilă în absența unui ajutor de stat.

(349)

Conform celeilalte observații (denumită în continuare „observația B”), costurile de comercializare, de sponsorizare în domeniul sportului și al culturii și pentru modificarea denumirii sunt excesive. Partea terță consideră, de asemenea, că strategia comercială a DBB/Belfius creează denaturări ale concurenței prin prețuri agresive, în special, privind creditele imobiliare, bonurile de casă, conturile de economii internet și primele de fidelitate.

(350)

Statele membre au formulat următoarele observații.

(351)

În octombrie 2012, Belgia a subliniat caracterul urgent al răscumpărării DBB/Belfius de către statul belgian din motive de stabilitate financiară. În acest sens, BNB a trimis Comisiei, la 12 octombrie 2011, o scrisoare prezentând dificultățile grave întâmpinate de DBB/Belfius în primele zile ale lunii octombrie 2011 din cauza retragerilor depozitelor și a unei scăderi semnificative a finanțării negarantate. Având în vedere importanța sistemică a DBB/Belfius pentru sectorul financiar belgian și cel european, precum și perturbările înregistrate pe piețele financiare, era necesară o măsură de salvare în favoarea DBB/Belfius. Răscumpărarea DBB/Belfius permitea evitarea unei scăderi considerabile a încrederii publicului, având în vedere, în special, riscurile de panică bancară, care la rândul său ar fi declanșat o perturbare gravă a sistemului bancar în totalitatea sa, atât la nivelul Belgiei, cât și la nivel european.

(352)

Belgia consideră că măsura de răscumpărare a DBB/Belfius nu conține ajutor de stat, prin urmare, DBB/Belfius nu trebuie să facă obiectul angajamentelor sau al măsurilor care permit remedierea denaturărilor concurenței. În plus, Belgia solicită ca DBB/Belfius să fie scutită de toate angajamentele și condițiile prevăzute în decizia de autorizare condiționată.

(353)

Belgia reamintește principiul stabilit la articolul 345 din TFUE de neutralitate între proprietățile publice și cele private ale unei întreprinderi. Faptul că DBB/Belfius este achiziționată de către statul belgian nu poate fi considerat în sine un element de ajutor de stat în beneficiul DBB/Belfius. În plus, tranzacția ar fi avut loc în condițiile pieței, astfel cum este confirmat în analizele experților independenți și ar conferi un randament rezonabil Belgiei, echivalent cu un randament acceptabil pentru un investitor privat în astfel de circumstanțe.

(354)

DBB/Belfius a fost întotdeauna un furnizor net de lichidități pentru restul grupului. Belgia subliniază în mod ferm că DBB/Belfius nu ar fi beneficiat de ajutoarele primite de Grupul Dexia în trecut. De exemplu, ajutoarele sub formă de garanții și injecția de capital aprobate prin decizia de autorizare condiționată au fost utilizate în mod clar pentru nevoile de lichiditate ale celorlalte entități ale Grupului Dexia.

(355)

Cea mai mare parte a condițiilor și angajamentelor din decizia de autorizare condiționată nu erau îndreptate în mod specific către DBB/Belfius. De altfel, DBB/Belfius a pus în aplicare o serie de măsuri de restructurare din februarie 2010 printre care închideri de agenții, cesionări, reducerea activității sale referitoare la finanțarea publică, a portofoliului său de titluri, a dimensiunii bilanțului și a costurilor sale.

(356)

În conformitate cu jurisprudența (76), Comisia nu poate concluziona pur și simplu că ajutorul acordat unui grup a fost, în mod automat, în beneficiul tuturor entităților grupului respectiv. Mecanismele de transfer în cadrul Grupului Dexia au fost anterioare DBB/Belfius. DBB/Belfius nu poate fi considerată o entitate care continuă activitatea economică a Dexia în baza unei serii de indicatori care, conform jurisprudenței constante (77), trebuie luați în considerare în evaluare și care se referă, în special, la obiectul transferului, prețul de transfer, identitatea acționarilor sau a proprietarilor întreprinderii achizitoare sau ai întreprinderii achiziționate, momentul transferului și logica economică a transferului.

(357)

Activitățile DBB/Belfius achiziționate de Belgia sunt semnificativ reduse în raport cu dimensiunea fostului grup, iar DBB/Belfius și-a schimbat denumirea în Belfius pentru a elimina orice percepție asociată unei legături de apartenență la fostul grup. În plus, achiziționarea DBB/Belfius nu a fost sub prețul pieței, ceea ce permite garantarea faptului că cumpărătorul plătește în mod adecvat pentru ajutoarele de care DBB/Belfius ar fi putut beneficia în calitate de entitate a Grupului Dexia. Criteriul de independență între Dexia și noii proprietari și noua structură de conducere a DBB/Belfius este, de asemenea, respectat. În plus, este prevăzută eliminarea tuturor legăturilor financiare dintre DBB/Belfius și Dexia. De asemenea, răscumpărarea DBB/Belfius de către Belgia nu conține transfer de capital și nici de alte resurse de stat către DBB/Belfius.

(358)

În sfârșit, planul de restructurare a DBB/Belfius conține elemente suficiente care pot fi calificate drept măsuri privind viabilitatea, contribuția proprie și măsuri compensatorii, fapt care exclude orice măsuri sau angajamente suplimentare din partea DBB/Belfius.

(359)

În ceea ce privește observația A, autoritățile belgiene consideră că DBB/Belfius nu profită de faptul că este preluată din nou de stat. DBB/Belfius nu a primit niciun tratament de reglementare favorabil datorită achiziționării sale de către statul belgian, depozitele clienților săi beneficiază de același prag de garantare din partea statului ca și în celelalte bănci din Belgia, iar ratingul acesteia nu a fost ulterior crescut în urmare revizuirii. În plus, achiziția sa de către stat nu i-a conferit un acces preferențial la lichiditățile furnizate de BCE.

(360)

Strategiile privind prețurile în cazul produselor Treasury Plus și Treasury Plus Special respectă cadrul de reglementare în vigoare în Belgia și nu creează un risc de lichiditate excesiv. Cadrul de reglementare nu atribuie obligații de politică privind prețurile pe produse ci monitorizează situația globală de lichiditate a unei bănci. În plus, DBB/Belfius ia în considerare profilul comportamental de scadență al clienților săi, care în cazul băncii se dovedește mai realist decât profilul scadențelor contractuale.

(361)

În plus, prețurile oferite pentru produsele respective nu s-au modificat din vara anului 2011 și par să fie în concordanță cu piața. În total, volumele celor două produse au rămas constante, de la sfârșitul anului 2009, fapt ce indică că nu există o denaturare a concurenței în acest sens.

(362)

În ceea ce privește observația B, autoritățile belgiene consideră că DBB/Belfius nu a făcut cheltuieli excesive în ceea ce privește comercializarea și schimbarea denumirii sale din DBB/Belfius în Belfius. Costurile au fost inevitabile pentru viitorul băncii, aceasta fiind în mod deosebit afectată de asocierea sa cu numele Grupului Dexia. Costurile se ridică la aproximativ [25 000-50 000] EUR pe agenție bancară și sunt în concordanță cu cele ale altor actori de pe piață în acest sens din Belgia și Europa. În plus, sponsorizarea în domeniul sportului și al culturii era deja în vigoare înainte de răscumpărarea DBB/Belfius de către stat și este o practică curentă aplicată, de asemenea, de alte bănci din Belgia și din Europa. Pe de altă parte, cota DBB/Belfius pe piața de publicitate bancară din Belgia a scăzut în perioada ianuarie 2010-octombrie 2011 și în perioada noiembrie 2011-februarie 2012.

(363)

În plus, politica comercială a DBB/Belfius nu creează denaturări ale concurenței pe piața belgiană. Prețurile DBB/Belfius pentru împrumuturile ipotecare, conturile internet și bonurile de casă erau în concordanță cu cele ale principalilor concurenți belgieni. De altfel, începând cu luna octombrie 2011, cotele de piață ale DBB/Belfius au fost de […] pentru împrumuturile ipotecare și de […] pentru conturile internet și bonurile de casă. Aceasta indică absența denaturării concurenței din partea DBB/Belfius în domeniile sale.

(364)

La 2 iulie 2012, autoritățile din cele trei state membre în cauză au prezentat Comisiei observațiile lor comune cu privire la decizia de extindere a procedurii și la decizia de autorizare temporară.

(365)

Statele membre în cauză susțin că planul de restructurare aprobat prin decizia de autorizare condiționată a fost pus în aplicare corect și că cele câteva eventuale devieri de la angajamentele asumate ar fi datorate unor factori externi (se face trimitere la prezentarea argumentelor aduse în acest sens de Dexia, la considerentele 332-334 de mai sus).

(366)

Mai întâi, statele membre în cauză contestă caracterul de ajutor al injecțiilor de capital decise de BNB și de BF. Autoritățile belgiene reamintesc că BNB decide în mod autonom și discreționar acordarea, prelungirea și valoarea injecțiilor de capital în cadrul misiunii sale de contribuire la stabilitatea sistemului financiar. Operațiunile de injecție de capital constituie măsuri temporare care fac parte din misiunea tradițională a băncilor centrale naționale și sunt aprobate de către Consiliul de guvernatori al BCE. Potrivit statelor membre în cauză, injecția de capital a fost acordată Dexia cu rate ale dobânzii punitive, chiar prohibitive, iar acestea erau garantate prin garanții reale suficiente cărora li s-au aplicat marje semnificative de securitate în funcție de calitatea acestora. De altfel, potrivit autorităților belgiene, garanția acordată de Belgia nu este acordată în mod specific pentru injecția de capital ci vizează toate credite acordate de BNB în cadrul misiunii sale de a contribui la stabilitatea sistemului financiar. În sfârșit, autoritățile belgiene afirmă că garanția Belgiei acordată pentru creditele oferite de BNB nu se încadrează la definiția „contra-garanției” astfel cum este menționată în Comunicarea Comisiei – Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (78) (denumită în continuare „Comunicarea privind sectorul bancar”). Într-adevăr, garanția concretă din partea Belgiei nu este acordată în mod specific pentru injecțiile de capital ci garantează toate credite acordate de BNB atât timp cât acestea sunt acordate în cadrul realizării misiunii BNB de a contribui la stabilitatea sistemului financiar, fapt care, potrivit autorităților belgiene, depășește cu mult măsurile anticriză adoptate. În plus, statele membre în cauză observă că o astfel de interpretare corespunde în cele din urmă practicii decizionale a Comisiei, făcând trimitere cu titlu de exemplu la decizia Northern Rock (79) din 2007.

(367)

Cu privire la acordul dintre BNB și BF (80), autoritățile belgiene reamintesc că, la considerentul 108 din decizia de autorizare condiționată, Comisia a menționat că „Banca Franței […] nu beneficiază de nicio garanție expresă din partea statului francez, iar garanția statului belgian, în mod evident, nu se poate aplica în cazul unei operațiuni efectuate în numele și pe riscul unei bănci centrale străine” și consideră că garanția statului belgian în favoarea BNB (81) nu se poate aplica în cazul unei operațiuni efectuate în numele și pe riscul unei bănci străine. Statele membre în cauză consideră că 1. BNB și nu statul se constituie în parte a contractului de garanție; 2. contractul de garanție repartizează în mod clar riscurile/datoria suportate ca rezultat al operațiunilor relevante ale BNB și BF; și 3. în orice caz, doar pierderile care ar fi suportate de BNB ca urmare a aplicării contractului de garanție ar urma să fie garantate de stat, și anume, statul belgian nu garantează riscurile sau datoriile suportate de BF.

(368)

În plus, în ceea ce privește beneficiarii potențialului ajutor în contextul restructurării Dexia, statele membre în cauză notează faptul că nu există nicio structură de tipul „nouă structură de credit funciar” și că ar trebui să se facă o distincție între activitățile economice ale NEC, AP și cele ale DMA. Aceste entități, care au structuri diferite de acționariat și urmăresc un interes societal propriu, sunt integrate pe verticală prin legături de servicii.

(369)

În ceea ce privește garanțiile prevăzute în planul de rezoluție ordonată a Dexia, statele membre în cauză consideră că numai garanția din partea statului francez pentru angajamentul DCL privind împrumuturile sensibile ar constitui ajutor de stat, cu excepția celorlalte garanții (garanția „stop-loss”, celelalte garanții din partea vânzătorului care nu sunt contra-garantate de stat și garanția privind „împrumuturile sensibile”) (82).

(370)

Garanția statului francez pentru angajamentul DCL ar conferi un avantaj, potrivit statelor membre în cauză, numai grupului rezidual și nu pentru DMA sau o ipotetică „nouă structură de credit funciar”. Cu toate acestea, în absența unor ajustări negative importante ale valorii, aceasta nu ar putea fi considerată drept măsură de tratament al activelor depreciate.

(371)

Celelalte garanții (garanția „stop-loss”, celelalte garanții din partea vânzătorului care nu sunt contra-garantate de stat și garanția privind „împrumuturile sensibile”) ar fi acordate, potrivit statelor membre în cauză, de către o întreprindere privată ale cărei resurse nu se află sub controlul statului și ale cărei decizii nu sunt imputabile statului. Potrivit statele membre în cauză, deciziile Dexia nu ar fi imputabile statului deoarece autoritățile publice nu ar putea exercita o influență dominantă asupra Dexia SA. Acest lucru se datorează, pe de o parte, faptului că aceasta nu este o întreprindere publică (în special, având în vedere că statele membre în cauză nu pot controla, în mod constant, resursele prin intermediul participațiilor pe care le țin în capitalul altor acționari) și, pe de altă parte, faptului că nu există o participație dominantă a unui stat membru individual la capitalul Dexia. Numai deciziile în conformitate cu interesul social al Dexia SA și cu regulamentele aplicabile pot fi adoptate de către instanțele sale de conducere. De altfel, criteriile din hotărârea Stardust Marine (83) nu ar fi îndeplinite: Dexia nu este integrată în structura administrației publice, activitățile sale ar fi derulate pe piață în condiții normale de concurență, statutul său intră sub incidența dreptului comun al societăților și nicio entitate publică nu exercită control tutelar asupra Dexia. În sfârșit, autoritățile în cauză contestă în mod ferm posibilitatea considerării garanției vânzătorului privind „împrumuturile sensibile” ca având elemente de ajutor ca urmare a contra-garanției din partea statului. Cauza Hellenic Shipyard (84) invocată de comisie în decizia sa de extindere a procedurii, pentru justificarea evaluării sale preliminare, comportă diferențe factuale importante față de cazul în speță.

(372)

De altfel, statele membre în cauză consideră că garanțiile vânzătorului au fost acordate în condiții de piață, prin urmare, nu conferă niciun avantaj selectiv. Acestea observă că riscul acoperit este deosebit de scăzut în ceea ce privește cadrul constituțional și legislativ al finanțelor colectivităților teritoriale. Acest tip de garanții ar fi normal în contractele de cesiune de întreprinderi. În pofida absenței plafonului, acordarea garanțiilor ar rămâne pe deplin relevantă pentru un investitor privat în economia de piață având în vedere specificul riscului acoperit care nu se bazează pe DMA și achizitorii săi ci pe cesionarii DMA. Calificarea drept active depreciate nu ar fi aplicabilă și în orice caz nu ar putea viza ansamblul activelor DMA. Activele DMA nu sunt expuse la deprecieri importante sau la ajustări negative semnificative ale valorii. Nici calitatea activelor DMA nu stă la baza scepticismului cu privire la viabilitatea Dexia ci un model de întreprindere care asociază active pe termen lung cu refinanțare pe termen scurt.

(373)

De asemenea, cu privire la cesiunea DMA, statele membre în cauză susțin că deciziile luate de CDC și de Banque Postale cu privire la investițiilor lor în DMA nu sunt imputabile statului și că prețul cesiunii DMA corespunde prețului pieței, în timp ce o gestionare în lichidare a DMA ar fi mai costisitoare pentru Dexia decât cesiunea în condițiile prevăzute.

(374)

Statele membre în cauză subliniază, în ceea ce privește imputabilitatea deciziilor CDC și Banque Postale statului, că decizia CDC de a achiziționa participații la capitalul NEC ar ține de o opțiune strategică referitoare la valorificarea unei oportunități de piață. Acestea afirmă că poziția Comisiei, confirmată de Tribunalul de Primă Instanță în hotărârea Air France din 1996 nu mai este relevantă în lumina jurisprudenței ulterioare (Stardust Marine) și a evoluțiilor statutului CDC. Dacă CDC este în mod cert o instituție publică, statutul său i-ar asigura un grad ridicat de autonomie în raport cu statul, iar procesul decizional ar fi identic cu cel al băncilor private. Investiția indirectă în cadrul NEC s-ar concretiza în cadrul activităților concurențiale pe care grupul CDC le poate exercita în cadrul filialelor. Or, deciziile CDC cu privire la activitățile sale concurențiale ar fi luate cu un grad ridicat de autonomie în raport cu statul. De asemenea, acesta ar trebui să ia în considerare autonomia organizațională și decizională a La Poste, precum și a Banque Postale. Criteriile din hotărârea Stardust Marine nu ar fi îndeplinite în acest caz, iar prezența comisarului guvernamental și a controlorului economic și financiar general, precum și participarea unui membru al Consiliului de administrație al La Poste la procedura în fața Comisiei nu sunt argumente relevante.

(375)

De altfel, linia de lichiditate pe care ar aduce-o CDC la DMA după cesiunea acesteia din urmă constituie, potrivit statelor membre în cauză, o practică obișnuită de piață și permite CDC și Banque Postale să intre pe piața finanțării colectivităților teritoriale în condiții optime, și anume, beneficiind, la prețul pieței, de acces la o societate de credit funciar care acordă refinanțare în condiții de piață pentru AP.

(376)

În sfârșit, statele membre în cauză susțin că cesiunile de active viabile nu au fost decât în beneficiul Dexia și nu în beneficiul entității cesionate având în vedere că prețul plătit corespunde unui preț de piață, iar cesiunile au avut loc în condiții de piață.

(377)

Statele membre în cauză notează că recapitalizarea Dexia de către Arcofin nu este imputabilă statului belgian având în vedere că, la momentul luării deciziei de a participa la recapitalizare, în 2008, acționarii Arcofin nu aveau nicio garanție că investițiile lor vor fi susținute de statul belgian. Prin urmare, nu ar exista nicio legătură de cauzalitate între decizia respectivă și discuțiile politice la care Comisia face referire sau garanția acordată în octombrie 2011 persoanelor fizice asociate ale cooperativelor financiare. Statele membre în cauză aduc argumente economice și istorice pentru a justifica opțiunea Arcofin de a participa la majorarea de capital. În plus, participația sa la capitalul Dexia a fost întotdeauna cea mai importantă investiție a Arcofin, care deținea astfel 18 % din capitalul Dexia. Arcofin, care a fost întotdeauna strâns legată de Dexia, a dorit să evite o diminuare a participației sale.

(378)

De altfel, statele membre în cauză subliniază că, inclusiv în cazul în care Comisia ar concluziona că contribuția Arcofin la recapitalizarea Dexia constituie ajutor de stat, principiul proporționalității ar cere ca planul de restructurare aprobat inițial la 26 februarie 2010 să nu fie modificat decât marginal. În plus, punerea în aplicare a planului de restructurare în conformitate cu un calendar avansat în raport cu ceea ce s-a stabilit inițial ar compenseze orice ajutor suplimentar care ar urma să fie inclus în măsura de recapitalizare. Autoritățile în cauză indică faptul că planul de rezoluție ordonată prezentat la 24 martie 2012 face inutilă orice modificare a planului de restructurare.

(379)

Autoritățile din statele membre în cauză consideră că măsurile de ajutor conținute în planul de rezoluție ordonată sunt compatibile cu Comunicarea privind restructurările bancare. În primul rând, măsurile de ajutor conținute în garanția pentru refinanțare ar fi adecvate, întrucât acestea ar permite o rezoluție deplină și integrală a Dexia. Ulterior, ajutorul ar fi limitat la minimum. Garanția pentru portofoliul EMTN și împrumuturile BEI în cadrul Crédiop, care ar constitui o garanție de stat care acoperă pasivul existent al unei bănci în dificultate acceptată deja de către Comisie în alte cazuri, ar fi indispensabilă pentru a evita creșterea semnificativă a nevoilor de lichiditate și riscul unei lichidări dezordonate a Grupului Dexia. Plafonul garanției finale de 90 de miliarde EUR ar răspunde nevoii de a aborda riscurile de impact semnificativ asupra anvelopei de sume garantate în caz de criză (care nu se ia în considerare în calcularea nevoii nete de finanțare estimate în scenariul de bază din planul de afaceri al Dexia), conferind o marjă de securitate. De altfel, Dexia SA ar contribui la efortul de rezoluție ordonată prin intermediul 1. produselor de cesiune (toate activele Grupului Dexia sunt destinate să fie cedate sau plasate în gestionare în lichidare și acolo unde produsul va reveni în totalitate rezoluției ordonate a Dexia); 2. reducerii costurilor prin instituirea unui model de gestiune simplificată și mai centralizată; și 3. remunerării aferente ajutorului care ar trebui să fie proporțională cu capacitatea financiară a entității dat fiind nivelul de restructurare preconizat. Statele membre în cauză reamintesc, de asemenea, că acționarii și deținătorii de titluri ai Dexia au contribuit deja (și vor continua să contribuie în viitor) la costurile restructurării. În sfârșit, acestea subliniază că singura rezervă la ieșirea de pe piață a Dexia constă într-o plasă de producție nouă al cărei unic scop este de a îndeplini cerințele de reglementare și de a menține posibilitatea de cesiune a anumitor entități. Cotele de piață care rezult dintr-o astfel de plasă ar rămâne la valori minime și nu ar fi de natură să permită o denaturare semnificativă a concurenței.

(380)

Statele membre în cauză consideră că remunerația garanției temporare pentru refinanțare se situează peste plafonul prevăzut în comunicarea privind prelungirea din 2011 dacă se ia în calculul acesteia comisionul plătit de Dexia care este egal cu 0,5 % din cele 45 de miliarde EUR, și anume, 225 de milioane EUR. În cazul în care, cu toate acestea, Comisia ar trebui să declare ca fiind incompatibile garanțiile pentru refinanțare temporară, autorizate temporar prin decizia de autorizare temporară și decizia privind prima prelungire a garanției, statele membre în cauză solicită Comisiei să confirme, în temeiul drepturilor dobândite de terți și de deținătorii de titluri garantate, că obligațiunile emise deja înainte de 30 septembrie 2012 cu o garanție pentru refinanțare din partea statului autorizată prin deciziile menționate anterior pot continua să beneficieze de aceasta până la rambursarea lor integrală.

(381)

Ajutorul rezultat din garanția statului francez este limitat la minimul necesar și ar conține o contribuție proprie a beneficiarului. Aplicarea francizei și a co-plăților prevăzute în eventualitatea utilizării garanției transferă o parte semnificativă a riscului legat de „împrumuturile sensibile” asupra DCL și Dexia, creând un stimulent pentru buna gestionare a împrumuturilor de către cei doi actori și reducând astfel la minimum riscul de utilizare a garanției. În plus, statele membre în cauză notează că riscul care revine DCL și Dexia, precum și obligația acestora de a continua gestionarea procesului de desensibilizare asigură faptul că niciun risc moral nu va decurge din garanția din partea statului. Autoritățile în cauză subliniază, în fine, existența unei remunerații a măsurii de ajutor de către DCL în valoare de 10 milioane EUR.

(382)

Statele membre în cauză consideră că măsurile legate de cesiunea DMA sunt compatibile cu normele privind ajutoarele de stat. În primul rând, cesionarea ar fi adecvată. Pe de o parte, aceasta ar permite menținerea în timp a caracterului ordonat al rezoluției Dexia, conducând în același timp la o pierdere a controlului a DCL asupra DMA și în cazul în care DMA, NEC și AP nu ar continua activitatea economică a Dexia. Legăturile contractuale semnificative sub forma furnizărilor de servicii ar contribui, la rândul lor, la caracterul ordonat al rezoluției Dexia. Pe de altă parte, cesiunea DMA ar permite o revenire la viabilitate pe termen lung a activității sale. În al doilea rând, măsurile privind DMA sau așa-numita „noua structură de credit funciar” ar fi limitate la minimul necesar. Acestea ar permite apariția unui nou actor pe piața finanțării colectivităților teritoriale, precum și pe piața emisiunii de obligații funciare unde procesul concurențial a fost slăbit de retragerea principalilor operatori. În al treilea rând, CDC și Banque Postale ar contribui în mod semnificativ la restructurarea DMA, în special, prin furnizarea lichidităților necesare pentru o astfel de afiliere. De altfel, crearea unui risc moral ar fi, de asemenea, evitată prin faptul că Dexia și DCL își asumă integral riscul, oricât de mic ar fi acesta, care derivă din fostele lor activități de pe piață, atât prin intermediul garanției „stop-loss”, cât și prin intermediul garanției vânzătorului privind „împrumuturile sensibile”. În al patrulea rând, autoritățile în cauză adaugă că menținerea pe piață a DMA nu ar genera o denaturare a concurenței deoarece piața pe care ar interveni ipoteticele ajutoare este caracterizată de o penurie de oferte. Statele membre în cauză susțin, de asemenea, că deși absența oricărei denaturări a concurenței lasă fără obiect instituirea de măsuri compensatorii, astfel de măsuri sunt, în realitate, deja prezente în cesiunea DMA și în crearea NEC și a AP.

(383)

Având în vedere numărul important de cesiuni planificate, statele membre în cauză notează că notificarea sistematică a fiecărei operațiuni, însoțită de elaborarea unui aviz privind corectitudinea de către un expert independent, s-ar putea dovedi excesiv de costisitoare și de împovărătoare pentru Dexia. Prin urmare, în vederea reducerii sarcinii administrative, Dexia a propus elaborarea unei metodologii care să permită, potrivit acesteia, asigurarea faptului că procedura adoptată este proporțională cu importanța fiecărei cesiuni prevăzute.

(384)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că, cu excepția derogărilor prevăzute în tratate, sunt incompatibile cu piața internă, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale între statele membre, orice ajutoare acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a anumitor produse.

(385)

În decizia sa de autorizare condiționată, Comisia a stabilit deja că ajutorul primit de Dexia sub formă de capital, garanții pentru refinanțare, injecție de capital însoțită de o garanție de stat și de sprijin pentru activele depreciate (măsura FSA) au constituit ajutor de stat. Într-adevăr, cu excepția investiției realizate de Arcofin, Comisia nu are cunoștință de niciun element care să sugereze că aprecierea sa cu privire la existența ajutorului de stat în cadrul măsurilor examinate la considerentele 122-149 din decizia de autorizare condiționată a fost eronată. Filialele grupului, în special DBB/Belfius și DMA, și nu doar societatea holding Dexia SA, au beneficiat de ansamblul măsurilor respective, fără de care grupul nu ar fi putut să își continue activitățile.

(386)

În prezent, Comisia nu analizează problema recuperării ajutorului cuprins în măsurile de ajutor de stat identificate în decizia de autorizare condiționată, care ar necesita identificarea întreprinderilor care trebuie să ramburseze ajutorul incompatibil. Comisia stabilește mai degrabă dacă măsurile au constituit ajutor pentru activitatea derulată, printre altele, de DBB/Belfius sau DMA. Ulterior, au fost acordate măsuri suplimentare, și anume o garanție pentru refinanțare către Dexia SA și DCL, o nouă injecție de capital din partea BNB (și o injecție de capital din partea BF însoțită de o garanție din partea BNB), precum și cesiunea și măsurile de restructurare a DBB/Belfius. Noi măsuri vor fi luate, în special în cadrul rezoluției ordonate a Dexia și al cesiunii DMA, care vor conduce la instituirea unei bănci de dezvoltare pentru finanțarea colectivităților locale franceze și a instituțiilor publice de sănătate franceze.

(387)

Astfel cum se menționează la considerentul 7, în decizia sa de autorizare condiționată Comisia a autorizat, sub rezerva respectării tuturor angajamentelor și condițiilor prevăzute în decizia respectivă:

(388)

Grupul Dexia și statele membre în cauză susțin, cu privire la nerespectarea angajamentelor și condițiilor din decizia de autorizare condiționată, că Comisia ar fi încălcat principiul independenței expertului și că aceasta ar fi efectuat o evaluare eronată cu privire la punerea în aplicare a planului de restructurare din februarie 2010. Acestea susțin, de asemenea, că „chiar presupunând că cele câteva neconformități invocate de expertul independent în cel de al treilea raport al său ar fi dovedite, nu se poate susține în mod rezonabil că acestea, în ceea ce privește punerea în aplicare a planului de restructurare din februarie 2010, ar fi putut constitui sursa gravelor dificultăți cu care s-a confruntat grupul în octombrie 2011”, care ar fi justificate de criza datoriilor suverane (85).

(389)

În perioada care a urmat adoptării deciziei de autorizare condiționată, multe dintre angajamentele care au condiționat autorizarea ajutorului nu au fost respectate, în special, interdicția de a acorda împrumuturi clienților serviciilor PWB la un nivel al RAROC sub 10 %, respectarea unei rate minime de finanțare stabilă, interdicția de a exercita o opțiune discreționară de rambursare anticipată pe instrumente de rangul 2, obligația de prenotificare a Comisiei a oricărei plăți de cupon pe instrumente hibride de rangul 1 sau de rangul 2 superior și ritmul de reducere a bilanțului total al grupului (86).

(390)

Potrivit Comisiei, faptul că reducerea gradului de îndatorare a portofoliului de obligațiuni a fost mai importantă decât valoarea minimă prevăzută, faptul că producția de noi împrumuturi a fost sub nivelul maxim prevăzut sau că cesiunea majorității entităților a avut loc înainte de ultima zi autorizată în angajamentele menționate în decizia de autorizare condiționată nu corespund decât executării normale a deciziei respective și nu compensează sau justifică, astfel cum sugerează statele membre în cauză și Dexia în observațiile acestora, neconformitățile semnificative identificate. În fond, dacă unele entități au fost cedate în termenele stabilite, două dintre cele mai importante entități care urmau să fie cedate, Crédiop și Sabadell, rămân filiale ale Dexia în pofida expirării perioadei prevăzute pentru realizarea cesiunii și nu par a fi în curs de cesionare în viitorul apropiat.

(391)

Obiectivul de reducere a dimensiunii bilanțului pentru anul 2010 a fost „atins” la 31 martie 2011, în loc să fie atins înainte de 31 decembrie 2010 astfel cum s-au angajat statele membre în cauză. Punctul 18 litera (d) din angajamente impune statelor membre în cauză, atunci când obiectivele anuale nu sunt îndeplinite, să prezinte Comisiei măsuri care să permită atingerea obiectivelor până la data de 30 iunie a anului următor. Obiectivul de reducere a dimensiunii bilanțului până la sfârșitul anului 2010 a fost cu siguranță atins până la data de 30 iunie a anului următor, dar aceaasta nu înseamnă că angajamentul pentru anul 2010 a fost respectat. În plus, Comisia subliniază că angajamentul de reducere anuală a dimensiunii bilanțului a fost calculat la momentul adoptării deciziei de autorizare condiționată pe baza Grupului Dexia care includea DBB/Belfius. Dacă Dexia a atins la sfârșitul anului 2011 obiectivul anual de reducere a dimensiunii bilanțului, acest lucru se datorează faptului că bilanțul nu mai conține activele și pasivele DBB/Belfius, vândute în octombrie 2011, în timp ce obiectivul a fost stabilit presupunând apartenența la Dexia a acestei filiale importante a grupului. Deși recunoaște că obiectivul pentru anul 2011 a fost oficial atins, Comisia estimează că reducerea dimensiunii bilanțului la sfârșitul anului 2011 de către Grupul Dexia fără DBB/Belfius este cu mult mai mică decât ritmul de reducere prevăzut în decizia de autorizare condiționată pentru Grupul Dexia incluzând DBB/Belfius.

(392)

În sfârșit, ca răspuns la observațiile formulate de statele membre în cauză, Comisia constată că, dacă criza datoriei suverane poate fi considerată un motiv care a împiedicat în mod efectiv punerea în aplicare a deciziei de autorizare condiționată, criza datoriilor suverane nu poate, cu toate acestea, să fie invocată pentru a justifica nerespectarea anumitor angajamente, cum ar fi nivelul minim al RAROC.

(393)

Pentru motivele expuse mai sus, îndoielile exprimate de Comisie în decizia sa de autorizare temporară (87) și în decizia sa de extindere a procedurii (88) nu au fost diminuate de observațiile primite din partea statelor membre în cauză susținând respectarea angajamentelor și condițiilor menționate în decizia de autorizare condiționată (89). Prin urmare, Comisia constată nerespectarea condițiilor și angajamentelor din decizia de autorizare condiționată și aplicarea abuzivă de către statele membre în cauză, în sensul articolului 108 alineatul (2) din TFUE, a ajutoarelor care fac obiectul deciziei de autorizare condiționată.

(394)

Atunci când Comisia a examinat recapitalizarea Dexia în cadrul deciziei sale de autorizare condiționată, aceasta a concluzionat că măsura în cauză îndeplinea toate condițiile de la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, cu excepția participării Arcofin, Ethias și a CNP Assurances la majorarea de capital. Comisia a concluzionat, într-adevăr, la considerentul 130 din decizia respectivă, că participarea întreprinderilor respective la recapitalizarea Dexia nu îndeplinea condiția privind resursele de stat.

(395)

Astfel cum se menționează la considerentul 31 din decizia de extindere a procedurii, la 3 aprilie 2012, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare în cazul SA.33927 (90)„Schemă de garantare care protejează acțiunile membrilor individuali ai cooperativelor financiare”, estimând cu titlu preliminar că regimul de garantare ar putea constitui ajutor incompatibil cu piața internă în favoarea cooperativelor financiare ai căror asociați persoane fizice sunt acoperiți de sistemul de garanții, prin urmare, în special în favoarea Arcofin.

(396)

În special, în conformitate cu decizia din 3 aprilie 2012, sistemul de garanții ar fi putut ajuta cooperativele să obțină mai mult capital sau, cel puțin, să își mențină capitalul existent convingând asociații persoane fizice existenți să nu se retragă din cadrul cooperativei. Acest lucru a fost în mod special valabil în perioada cuprinsă între toamna anului 2008 și data adoptării (10 octombrie 2011) decretului regal, atunci când fragilitatea piețelor în general și a instituțiilor financiare în special ar fi încurajat în caz contrar investitorii să se retragă din cooperative (91).

(397)

Astfel cum se menționează în decizia din 3 aprilie 2012 și în decizia de extindere a procedurii, Comisia a observat că:

(398)

Conform raportului Comisiei speciale a Camerei reprezentanților din Belgia însărcinată să examineze circumstanțele care au forțat dezmembrarea Dexia SA, nu exista niciun interes economic specific pentru ca Arcofin să participe la recapitalizarea Dexia, iar operațiunea s-a realizat în urma presiunii exercitate de autorități:

(399)

Conform presei belgiene, ministrul de finanțe al fostului guvern ar fi declarat, la 25 ianuarie 2012, în cadrul unei audieri în fața Comisiei speciale a Camerei reprezentanților din Belgia, însărcinată să examineze circumstanțele care au forțat dezmembrarea Dexia SA, că garanția de stat în favoarea părților sociale ale asociaților Arcofin era rezultatul unui compromis politic care datează din 2008 în cadrul primului plan de salvare a Dexia:

„Acesta [ministrul belgian de finanțe] a declarat, de asemenea, [miercuri, 25 ianuarie 2012, în timpul audierii sale de către comisia parlamentară privind dezmembrarea Dexia] că nu fusese convins inițial de garanțiile Arco, în special din teama că acestea nu vor fi acceptate de Europa. Faptul că aceste garanții au fost, cu toate acestea, instituite rezultă, potrivit viceprim-ministrului [ministrul belgian de finanțe], dintr-un compromis politic care datează din 2008, din timpul primei salvări a Dexia. Este pentru prima dată când o persoană în cauză recunoaște acest compromis a cărui existență era deja cunoscută.

Potrivit [ministrului], problema referitoare la oferirea unei protecții […] colaboratorilor Arco, fusese deja ridicată la sfârșitul lunii septembrie 2008, în noaptea primei salvări a Dexia la Palatul Egmont.

«[…] Cu privire la Arco, întrebarea a venit chiar din partea Consiliului de miniștri restrâns [„Kernkabinet”]», a declarat [ministrul de finanțe] care nu a oferit detalii.

[Ministrul] a spus că la momentul respectiv compromisul politic era necesar pentru a putea salva Dexia. […]”  (99)

„În fața comisiei privind Dexia, [ministrul belgian de finanțe] a declarat, de asemenea, că nu a fost inițial în favoarea acestei garanții, care era consecința unui compromis politic la care s-a ajuns în 2008, a confirmat fostul ministru de finanțe. Acesta a reamintit că în noaptea primei salvări a Dexia în septembrie 2008, se ridicase problema extinderii garanției oferite deponenților la produsele din categoria 21, […], precum și la colaboratorii Arco. […] «Pentru Arco, problema a fost ridicată direct în cadrul kern [Consiliul de miniștri restrâns]» ”  (100).

(400)

Potrivit intervenției unui membru al parlamentului în cadrul discuțiilor pe marginea raportului Comisiei speciale a Camerei reprezentanților din Belgia însărcinată să examineze circumstanțele care au forțat dezmembrarea Dexia SA, accesul oferit de stat asociaților grupului Arco la sistemul de garanții a reprezentat o contrapartidă pentru participarea Arcofin la majorarea de capital a Dexia realizată sub presiunea exercitată de guvern:

(401)

Din motivele prezentate la considerentele 397-400, îndoielile exprimate de Comisie în decizia de extindere a procedurii nu au fost înlăturate de observațiile primite din partea statelor membre în cauză. Prin urmare, Comisia consideră că garanția de stat în favoarea Arcofin a fost proiectată de către autoritățile belgiene pentru a convinge Arcofin să participe la recapitalizarea Dexia.

(402)

Ca răspuns la observațiile Belgiei (a se vedea considerentul 377), Comisia subliniază că anunțul și garanția provin de la statul belgian. Aceasta notează că operațiuneade garantare nu a avut loc decât în momentul în care Arcofin ar fi fost supusă, în absența acestei operațiuni, unui risc major ca acționarii săi să fie expuși unor pierderi legate de participarea Arcofin la recapitalizarea Dexia. Comisia subliniază concomitența anunțului privind proiectul de garanție (10 octombrie 2008) și pregătirea recapitalizării Dexia (devenită definitivă la 3 octombrie 2008, fiind, prin urmare, pregătită înainte de această dată) și consideră, având în vedere cele de mai sus (102), că Arcofin nu ar fi participat la recapitalizarea Dexia dacă nu s-ar fi putut baza pe sistemul de garanții care protejează investițiile asociaților persoane fizice în cadrul societăților cooperative, prin urmare, divulgarea proiectului a determinat injecția de capital. În consecință, măsura este imputabilă statului.

(403)

Recapitalizarea Dexia în valoare de 350 de milioane EUR de către cooperativa financiară Arcofin în cadrul primului plan de salvare a Dexia este, prin urmare, imputabilă statului. Celelalte condiții prevăzute pentru calificarea drept ajutor de stat sunt îndeplinite din motivele expuse deja în decizia de inițiere a procedurii din 13 martie 2009 (103) și în decizia de autorizare condiționată (104): Comisia consideră că, fără garanția statului belgian, Arcofin nu ar fi subscris la majorarea de capital, oferind Grupului Dexia un avantaj important prin reducerea riscului de insolvabilitate; majorarea de capital este selectivă deoarece nu a vizat decât o singură întreprindere, Grupul Dexia; având în vedere dimensiunea Dexia și importanța acesteia pe piața belgiană, franceză și luxemburgheză și faptul că, fără aceste intervenții, este posibil ca grupul să se fi aflat în situație de insolvență, ceea ce ar fi modificat în mod semnificativ structura pieței bancare pe cele trei teritorii, Comisia consideră că măsurile în cauză afectează schimburile comerciale între state membre și denaturează sau amenință să denatureze concurența.

(404)

Comisia subliniază că faptul de a imputa statului participarea Arcofin la recapitalizarea Dexia nu ar fi contestat de o eventuală concluzie în cazul SA.33927 „Schemă de garantare care protejează acțiunile membrilor individuali ai cooperativelor financiare”, conform căreia sistemul de garanții nu constituie ajutor de stat în favoarea Arcofin. Într-adevăr, este posibil ca Arcofin să nu fi fost în sine beneficiarul ajutorului de stat în cadrul sistemului de garanții, chiar dacă a adoptat, astfel cum a constatat Comisia în prezenta decizie, o măsură imputabilă statului care constituie ajutor.

(405)

Comisia nu a fost informată de autoritățile belgiene, în cadrul procedurilor care au condus la decizia de autorizare condiționată, cu privire la elementele referitoare la un sistem de garanții care protejează părțile sociale ale asociaților persoane fizice în cadrul cooperativelor financiare. Într-adevăr, lipsa unor informații complete cu privire la condițiile care determinat participarea Arcofin la recapitalizare a avut o importanță semnificativă asupra concluziei formulate de Comisie cu privire la absența ajutorului în ceea ce privește investiția în cauză și la compatibilitatea celorlalte elemente de ajutor identificate în decizia de autorizare condiționată. În realitate, Dexia a primit un ajutor cu o valoare mai mare decât cea menționată de Comisie în decizia de autorizare condiționată și este posibil ca eroarea în care a fost indusă Comisia, cu privire la valoarea ajutorului, să fi avut o importanță decisivă în analiza Comisiei. Prin urmare, Comisia a anunțat în scrisoarea adresată statelor membre în cauză intenția sa de a iniția o procedură în vederea revocării tuturor părților din decizia de autorizare condiționată referitoare la participarea Arcofin la recapitalizarea Dexia. De asemenea, aceasta a avertizat statele membre în cauză că, în cazul unui eventual ajutor suplimentar sub forma participării Arcofin la recapitalizarea Dexia, al unor noi ajutoare acordate sau care vor putea fi acordate în perioada de restructurare acoperită de decizia de autorizare condiționată sau al nerespectării anumitor angajamente și condiții care decurg din aceeași decizie, aceasta ar trebui să reexamineze compatibilitatea tuturor ajutoarelor incluse în decizia condiționată. Ulterior, în decizia de extindere a procedurii, Comisia a invitat statele membre în cauză să își prezinte observațiile și să furnizeze toate informațiile relevante cu privire la acest punct, pentru a stabili dacă decizia de autorizare condiționată trebuie revocată. Din motivele menționate mai sus, în urma analizei observațiilor transmise de către statele membre în cauză, Comisia consideră că decizia de autorizare condiționată trebuie revocată. Cu toate acestea, Comisia consideră că analiza privind existența măsurilor de ajutor deja identificate în decizia de autorizare condiționată (a se vedea considerentele 121-138 din decizia de autorizare condiționată) rămâne valabilă în întregime.

(406)

Garanția temporară a statelor membre în cauză pentru refinanțarea Dexia SA și a DCL a fost calificată drept ajutor (și aprobată temporar) în decizia de autorizare temporară (105), decizia privind prima prelungire a garanției (106), decizia de majorare a plafonului garanției (107) și decizia privind cea de a doua prelungire a garanției (108) în valoare inițială de 45 de miliarde EUR, ulterior de 55 de miliarde EUR.

(407)

În deciziile sale din 19 aprilie 2008 (109) și 30 octombrie 2009 (110), Comisia stabilise deja că mecanismul de garantare din statele membre în cauză pentru finanțările utilizate de Dexia, în temeiul unui acord din octombrie 2008, constituia ajutor de stat.

(408)

Comisia reiterează motivele deja prezentate în deciziile sale anterioare potrivit cărora garanția pentru refinanțare în favoarea Dexia SA și a DCL constituie ajutor de stat.

(409)

Comisia observă că statele membre în cauză justifică garanția temporară pentru refinanțare prin incapacitatea Dexia de a se refinanța pe piețe. În aceste condiții, Comisia poate considera că garanția nu este remunerată la o rată de piață și că îi conferă beneficiarului un avantaj.

(410)

Măsura este selectivă, deoarece vizează numai o singură întreprindere, Dexia (Dexia SA și DCL fiind persoanele juridice beneficiare în mod direct).

(411)

Garanția temporară pentru refinanțare acordată de statele membre în cauză implică în mod evident resurse de stat.

(412)

Având în vedere dimensiunea importantă a Dexia și faptul că, în absența garanției temporare pentru refinanțare, banca ar fi riscat intrarea în procedură de lichidare imediată și nu ordonată din cauza problemelor sale cumulate de lichiditate, calitate a activelor, rentabilitate și solvabilitate, fapt care ar fi afectat structura pieței bancare în mai multe state membre, Comisia că măsura în cauză afectează schimburile comerciale între state membre și denaturează sau amenință să denatureze concurența.

(413)

Comisia consideră că injecția de capital acordată începând cu 5 octombrie 2011 se înscrie în cadrul unei serii de măsuri noi în favoarea Grupului Dexia și a DBB/Belfius ulterior cesionării DBB/Belfius, adoptate (sau care urmează să fie adoptate) după aprobarea, la 26 februarie 2010, a primului plan de restructurare a Dexia, cum ar fi, în special, garanția temporară pentru refinanțare, răscumpărarea DBB/Belfius, cesiunea Dexia BIL și măsurile prevăzute în planul de rezoluție ordonată a Dexia.

(414)

Ca răspuns la observațiile statelor membre în cauză cu privire la injecția de capital, Comisia subliniază faptul că, în conformitate cu punctul 51 din Comunicarea cu privire la sectorul bancar (111), una dintre condițiile pentru a concluziona cu privire la absența ajutorului este aceea conform căreia „măsura […] nu este susținută printr-o contra-garanție din partea statului”.

(415)

Aceasta constată că garantarea de către stat a injecției de capital acordate DBB/Belfius se înscrie în cadrul unei garanții din partea statului belgian în favoarea BNB, în temeiul Legii din 22 februarie 1998 de stabilire a statutului BNB.

(416)

Comisia nu împărtășește opinia autorităților belgiene potrivit căreia garanția Belgiei în favoarea BNB nu ar intra sub incidența Comunicării privind sectorul bancar (112) deoarece garanția nu ar fi o măsură „anti-criză” acordată în mod specific pentru injecțiile de capital ci „garantează toate [sic] creditele acordate de BNB atât timp cât acestea sunt acordate în cadrul misiunii BNB de a contribui la stabilitatea sistemului financiar, ceea ce depășește măsurile anticriză”.

(417)

Comisia subliniază faptul că criteriul absenței unei contra-garanții din partea statului, prevăzut în Comunicarea privind sectorul financiar ca fiind unul dintre criteriile cumulative pentru excluderea calificării drept ajutor, nu este definit mai detaliat. Comunicarea nu indică nicăieri, chiar în mod implicit, că o astfel de contra-garanție trebuie să fi fost acordată în mod specific în scopul combaterii crizei financiare actuale. Într-adevăr, criteriile identificate la punctul 51 din Comunicarea privind sectorul bancar nu fac decât să reia analiza efectuată de Comisie la considerentele 32 și 33 din decizia sa din 5 decembrie 2007 privind Northern Rock (113), cu mult înainte de punerea în aplicare a unei cadru juridic privind criza financiară. Prin urmare, este suficient ca o contra-garanție din partea statului să acopere aportul de fonduri din partea băncii centrale, fără a fi necesar, astfel cum sugerează autoritățile belgiene ca respectiva contra-garanție să fie acordată în mod specific pentru injecția de capital.

(418)

Articolul 9 alineatul (2) din Legea din 22 februarie 1998 de stabilire a statutului BNB prevede că „Statul asigură banca împotriva oricărei pierderi și garantează rambursarea tuturor creditelor acordate de bancă ca urmare a executării acordurilor menționate la paragraful precedent [și anume „acordurile de cooperare monetară internațională care includ Belgia”] sau ca urmare a participării sale la acorduri sau la operațiuni de cooperare monetară internațională la care, sub rezerva aprobării decise în cadrul Consiliului de Miniștri, banca este parte. În plus, statul mai garantează băncii rambursarea oricărui credit acordat în cadrul misiunii sale de contribuire la stabilitatea sistemului financiar și asigură banca împotriva tuturor pierderilor suportate în urma operațiunilor necesare în acest sens” (114).

(419)

Potrivit Comisiei, rezultă că, în ceea ce privește activitățile vizate de clauza menționată, BNB beneficiază de o garanție din partea statului „împotriva tuturor pierderilor”. În plus, autoritățile belgiene au justificat permanent injecțiile de capital în favoarea Dexia prin necesitatea de a evita o destabilizare a sistemului financiar.

(420)

Faptul că, în notificarea acestora din 21 octombrie 2011 cu privire la noua măsură de injecție de capital, autoritățile belgiene au considerat necesar să indice prezența unei contra-garanții din partea statului în favoarea BNB aproape imediat după menționarea faptului că injecția de capital era necesară pentru a menține stabilitatea financiară a Belgiei confirmă că respectiva contra-garanție acoperă în mod efectiv injecția de capital:

[…]

(421)

Prin urmare, condițiile prevăzute în Comunicarea privind sectorul bancar pentru excluderea prezenței ajutorului de stat nu sunt îndeplinite în totalitate în ceea ce privește injecția de capital a BNB către DBB/Belfius.

(422)

Același lucru este valabil, de asemenea, în ceea ce privește jumătatea din injecția de capital acordată de BF către DCL, pentru motivele prezentate la considerentele 414-429.

(423)

Din momentul în care Convenția din 2 februarie 2012 (116) dintre băncile centrale din Belgia și Franța a devenit obligatorie, BNB are obligația de a compensa în proporție de până la 50 % pierderile pe care BF le-ar putea suferi ca urmare a unei eventuale neîndepliniri a obligațiilor de către DCL. Or, garanția BNB către BF beneficiază la rândul său de garanția din partea statului belgian prevăzută în Legea din 22 februarie 1998 de stabilire a statutului BNB.

(424)

În absența unor elemente suficiente care să indice faptul că acordul provizoriu dintre cele două bănci centrale care a precedat Convenția din 2 februarie 2012 (117) a avut un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, Comisia consideră data de 2 februarie 2012 ca fiind data de la care injecția de capital a BF către DCL a început să constituie ajutor de stat.

(425)

[…].

(426)

[…].

(427)

[…].

(428)

[…].

(429)

În concluzie, condiția conform căreia, deoarece injecția de capital nu constituie ajutor în temeiul Comunicării privind sectorul financiar, aceasta nu trebuie să beneficieze de o contra-garanție din partea statului (118) nu este îndeplinită nici în ceea ce privește injecția de capital a BF în favoarea DCL.

(430)

Prin urmare, condițiile prevăzute în Comunicarea privind sectorul bancar pentru excluderea prezenței ajutorului de stat nu sunt îndeplinite în totalitate nici în ceea ce privește injecția de capital a BNB către DBB/Belfius, nici în ceea ce privește injecția de capital a BF către DCL. În consecință, trebuie verificat dacă sunt într-adevăr îndeplinite condițiile pentru constituirea de ajutor de stat.

(431)

BNB este o instituție publică și intervențiile sale implică resurse de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Potrivit BNB, „preeminența interesului general în gestionarea Băncii Naționale se traduce, de la înființarea acesteia, într-un sistem de derogări de la dreptul comun privind societățile pe acțiuni” (119). Aceasta exercită funcții de ordin regal precum menținerea stabilității prețurilor în beneficiul comunității în ansamblul său. Aceasta este reglementată de o lege organică, iar statutul său este aprobat prin decret regal. Guvernatorul și directorii sunt numiți de rege. Prin urmare, injecția de capital reprezintă o măsură de stat acordată prin intermediul resurselor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(432)

BF este o instituție cu capital de stat. Fără a aduce atingere obiectivului principal privind stabilitatea prețurilor, BF sprijină politica economică generală a guvernului și îndeplinește misiunile solicitate de stat sau realizate pentru terți în acord cu statul. Prin urmare, injecția de capital reprezintă o măsură de stat acordată prin intermediul resurselor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(433)

Injecția de capital plătită către DCL și cea plătită către DBB/Belfius până la cesiunea sa de către Dexia în favoarea statului belgian reprezintă măsuri acordate în mod selectiv Grupului Dexia și care îi conferă un avantaj prin acordarea unei finanțări pe care Dexia nu o mai poate obține de pe piață având în vedere dificultățile grave cu care se confruntă, în special în ceea ce privește lichiditățile.

(434)

În mod similar, injecția de capital acordată DBB/Belfius după cesiunea de către Dexia în favoarea statului belgian reprezintă o măsură acordată în mod selectiv DBB/Belfius, care îi conferă un avantaj prin acordarea unei finanțări care nu mai era disponibilă pentru aceasta pe piață. În plus, în contextul problemelor grave de lichiditate ale Grupului Dexia, DBB/Belfius în urma cesiunii a continuat să subscrie la emisiunile de obligațiuni ale DCL. Injecția de capital i-a facilitat investiția, în timp ce aceeași facilitate nu era disponibilă concurenților săi.

(435)

Întrucât Dexia își desfășoară activitatea în mai multe state membre și în concurență, în cea mai mare parte a activităților sale, cu alte instituții financiare care operează pe întreg teritoriul Uniunii Europene, injecția de capital care i-a fost acordată a denaturat concurența și a afectat comerțul dintre statele membre.

(436)

În mod similar, DBB/Belfius, în urma cesiunii, a dispus prin intermediul injecției de capital de o sursă de finanțare fără de care nu ar fi fost în măsură să își continue activitățile (în special, cele de subscriere la instrumente de finanțare emise de DCL), fapt care i-a conferit un avantaj, denaturând astfel concurența. Aceasta constituie o bancă importantă în Belgia și se află în concurență cu alte instituții financiare care își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii Europene. Prin urmare, avantajul a afectat schimburile comerciale dintre statele membre.

(437)

Prin urmare, în pofida portofoliilor de creanțe gajate de către DBB/Belfius și DCL, Comisia consideră că injecțiile de capital conțin ajutor de stat.

(438)

În decizia sa de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB/Belfius, Comisia și-a exprimat îndoielile cu privire la absența ajutorului în tranzacția de vânzare a DBB/Belfius către statul belgian. Orice diferență pozitivă dintre prețul plătit de autoritățile belgiene și valoarea de piață a DBB/Belfius în timpul tranzacției ar fi considerată ajutor de stat către vânzător (Dexia SA), de o valoare echivalentă. În plus, tranzacția poate comporta, de asemenea, o componentă de ajutor în beneficiul entității vândute (DBB/Belfius). Aceste ajutoare se adaugă la cele – contestate – care au făcut obiectul deciziei de autorizare condiționată și de care DBB/Belfius a beneficiat deja în calitate de entitate a Grupului Dexia (a se vedea secțiunea 6.1.1, considerentele 387-405) și la injecția de capital primită de DBB/Belfius [a se vedea litera (b) din prezenta secțiune].

(439)

Operațiunea de răscumpărare a acțiunilor DBB/Belfius de către statul belgian este finanțată prin resurse de stat (provenite de la SFPI).

(440)

Statul belgian a intervenit în favoarea Dexia și/sau a filialelor sale în termeni și condiții care nu ar fi acceptabile pentru un investitor privat care își desfășoară activitatea în condiții normale de piață. Vânzătorul Dexia beneficiază de resurse de stat care derivă din prețul prea mare plătit de Belgia pentru răscumpărarea DBB/Belfius. Comisia observă că evaluarea prețului furnizată de autoritățile belgiene indică o valoare cuprinsă între 2,8 miliarde EUR și 7,2 miliarde EUR. Într-adevăr, după luarea în considerare a pierderilor latente rezultate din condițiile de piață din vara anului 2011 (degradare de aproximativ [0-2] miliarde EUR a pierderilor latente), precum și a perspectivelor privind rezultatul care au fost comunicate (408 milioane EUR și […] milioane EUR pentru anul 2012 și respectiv 2013) și pe baza numeroaselor mijloace de evaluare a grupurilor bancare europene similare Belfius (P/E (120) multiple de [5-10] pentru 2012 și 2013 și P/TBV (121) de [0,6-0,8] la sfârșitul anului 2011), se pare că valoarea părții vândute din DBB/Belfius poate fi estimată la o sumă cuprinsă între [0-5] miliarde EUR și [0-5] miliarde EUR.

(441)

În plus, Comisia observă că și condițiile tranzacției privind DBB/Belfius comportă obligații contractuale pentru DBB/Belfius și/sau pentru statul belgian care sunt favorabile pentru Dexia/DCL și care, în condiții normale de piață, ar fi redus prețul tranzacției. Obligațiile se referă la mecanismul de suplimentare a prețului, acordul de finanțare dintre DBB/Belfius și DCL/Dexia și garantarea Grupului Dexia de către statul belgian împotriva oricărui risc de pierdere legat de depozitele în cadrul Arco, Ethias și Holding Communal.

(442)

În primul rând, în ceea ce privește mecanismul de suplimentare a prețului, Comisia recunoaște că existența mecanismelor de ajustare a prețurilor în funcție de performanța viitoare a activității vândute este o practică comună în cazul vânzărilor de bănci. Cu toate acestea, Comisia observă că, în cazul de față, mecanismul este disproporționat. În special, faptul că statul belgian se angajează să ramburseze 100 % din profit înseamnă că aceasta este de acord să își asume un risc foarte ridicat (răscumpărarea pentru suma de 4 miliarde EUR), renunțând la orice remunerație pentru acest risc (și fără rambursarea costurilor sale de finanțare). O astfel de rambursare a profitului nu ar fi fost, prin urmare, acceptată de un investitor privat fără o ajustare semnificativă a prețului de vânzare. Conform informațiilor furnizate de Belgia și consilierii săi bancari și pe baza datelor de pe piață, mecanismul de evaluare a prețului poate fi estimat la o valoare cuprinsă între 40 de milioane EUR și 150 de milioane EUR.

(443)

În al doilea rând, oferta făcută de statul belgian Grupului Dexia conține o reducere treptată a finanțării DBB/Belfius față de restul grupului, în special Dexia SA și DCL. Reducerea nu este însă însoțită de un calendar clar și imperativ. Comisia consideră că niciun investitor privat nu ar fi fost de acord să cumpere în aceste condiții o bancă care își menține o expunere atât de importantă față de Dexia și filialele sale, un grup într-o situație foarte dificilă, fără o ajustare a prețului de vânzare.

(444)

În al treilea rând, garantarea Grupului Dexia de către statul belgian împotriva oricărui risc de pierdere legat de depozitele la Arco, Ethias și Holding Communal, astfel cum este prevăzută în oferta statului belgian făcută Grupului Dexia și publicată la 10 octombrie 2011, nu ar fi fost acceptabilă pentru un investitor informat.

(445)

Se reamintește faptul că, astfel cum s-a menționat în decizia de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB/Belfius (122) și s-a confirmat ulterior prin decizia de aprobare temporară (123) și decizia de extindere a procedurii (124), vânzarea DBB/Belfius către statul belgian în condiții favorabile pentru Dexia este o măsură de ajutor care face parte din procesul de punere în aplicare de către statele membre în cauză a unui set de măsuri structurale suplimentare în favoarea Dexia (asupra cărora, în momentul adoptării deciziei de inițiere a procedurii privind vânzarea DBB/Belfius, Comisia nu deținea încă informații suficient de precise, dar care, ulterior, s-au dovedit a fi garanția pentru refinanțare, injecția de capital și măsurile prevăzute în planul de rezoluție ordonată a Dexia) care nu ar fi fost acceptabilă pentru un investitor informat. Rezultă astfel că achiziționarea DBB/Belfius nu poate fi separată de celelalte măsuri de sprijin în favoarea Grupului Dexia (125).

(446)

În consecință, prețul DBB ar fi trebuit să fie ajustat în sensul diminuării acestuia pentru a ține seama de obligațiile menționate la considerentele 441-445 care au fost favorabile Dexia/DCL. Prin urmare, Comisia consideră că prețul de vânzare a DBB/Belfius a fost supraestimat și mai mare decât prețul pe care l-ar fi acceptat un investitor privat. În consecință, ajutorul în favoarea DCL/Dexia poate fi estimat la o valoare cuprinsă între 1-2 miliarde EUR.

(447)

Dexia este în concurență cu grupuri bancare străine, astfel încât schimburile comerciale dintre statele membre sunt afectate, iar vânzarea la un preț excesiv de mare denaturează concurența.

(448)

Comisia consideră că s-a stabilit faptul că statul belgian nu a acționat ca un investitor prudent în economia de piață atunci când a inițiat achiziționarea DBB/Belfius, întrucât prețul de vânzare era mai mare decât valoarea de piață, iar statul belgian a achiziționat DBB/Belfius pentru a preveni o deteriorare a situației financiare a grupului și, în consecință, a sistemului financiar belgian.

(449)

Comisia remarca deja în decizia sa de inițiere a procedurii caracterul foarte puțin probabil al unei preluări a grupului bancar de către un investitor privat din cauza prețului solicitat și a expunerii sale față de DCL/Dexia, care urma să fie redusă doar treptat. Comisia notează, de asemenea, că un investitor pe piață nu ar fi făcut o astfel de achiziție într-un interval de timp atât de scurt și fără să fi fost efectuate anchete adecvate. Investigația oficială a confirmat aceste îndoieli.

(450)

De asemenea, Comisia remarcă faptul că DBB/Belfius beneficiază în mod direct de faptul că este separată de Grupul Dexia, fapt care constituie un avantaj în sine. Apartenența la Grupul Dexia a determinat retrageri substanțiale de depozite din cadrul DBB/Belfius și i-a pus în pericol viabilitatea. Autoritățile belgiene au subliniat în mod insistent acest aspect al tranzacției pentru a liniști deponenții.

(451)

Avantajele conferite DBB/Belfius prin această măsură denaturează concurența, permițând ca DBB/Belfius să prezinte creditorilor și deponenților săi o situație mai bună. DBB/Belfius este în concurență cu grupuri bancare străine, astfel încât schimburile comerciale dintre statele membre sunt afectate.

(452)

În consecință, Comisia concluzionează că achiziția acțiunilor DBB/Belfius de statul belgian în condițiile descrise mai sus constituie ajutor de stat în favoarea DBB/Belfius.

(453)

În schimb, în ceea ce privește subscrierea de către DBB/Belfius de obligațiuni garantate de statele membre în cauză și emise de Dexia SA și/sau DCL, Comisia nu a găsit suficiente elemente de probă care să indice suficient de temeinic că DBB/Belfius a obținut din subscrierea obligațiunilor respective un avantaj specific din punctul de vedere al concurenței, și anume, un beneficiu pe care ceilalți subscriitori de obligațiuni ale DCL aflați într-o poziție similară nu ar fi putut să-l obțină. Având în vedere elementele de care dispune, Comisia nu poate, prin urmare, să concluzioneze cu privire la prezența unui ajutor de stat în acest sens.

(454)

Precum în cazul garanției temporare pentru refinanțare autorizată cu titlu temporar în decizia de aprobare temporară, decizia privind prima prelungire a garanției, decizia de majorare a plafonului garanției și decizia privind cea de a doua prelungire a garanției, garanția definitivă pentru refinanțare în valoare de 85 de miliarde EUR constituie ajutor de stat. Garanția definitivă pentru refinanțare implică resurse de stat. În absența garanției din partea statelor, Dexia nu ar fi putut obține nicio garanție de pe piețe, prin urmare, garanția conferă un avantaj asupra Grupului Dexia. Nu există elemente care să sugereze că măsura luată în scopul protejării stabilității financiare răspunde cerințelor unui operator privat care își desfășoară activitatea în economia de piață. Aceasta vizează în mod selectiv doar întreprinderea Dexia. Scopul său este de a evita o rezoluție imediată și neordonată a Dexia, fapt care, având în vedere dimensiunea mare a băncii, ar afecta structura pieței bancare a Uniunii. Prin urmare, Comisia consideră că măsura afectează schimburile comerciale dintre statele membre și denaturează sau amenință să denatureze concurența.

(455)

În ceea ce privește existența ajutorului legat de majorarea capitalului, Comisia face trimitere la decizia sa din 13 martie 2009 și la decizia de autorizare condiționată, care au stabilit că intervenția statului belgian și a celui francez constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(456)

Comisia consideră evident faptul că măsura este selectivă și că aceasta este imputabilă celor două statele membre, întrucât aceasta vizează doar o singură întreprindere, grupul Dexia, și este luată direct de către statul belgian și de cel francez.

(457)

Astfel cum s-a prezentat mai sus (126), recapitalizarea Dexia SA este necesară pentru a conferi un caracter ordonat rezoluției Dexia. Într-adevăr, pentru a stabiliza situația financiară a grupului, este necesară soluționarea situației deficitului de fonduri proprii al Dexia SA la 30 septembrie 2012 și al DCL la 31 decembrie 2012. Niciun proprietar privat prudent în economia de piață nu ar fi efectuat o astfel de recapitalizare într-un grup aflat în dificultate, angajându-se în același timp să realizeze rezoluția acestuia. Prin urmare, întreprinderea este avantajată printr-o recapitalizare pe care nu ar fi obținut-o din partea unui investitor privat prudent.