5.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 103/1

(1)

Uniunea și statele membre și-au stabilit ca obiectiv definirea măsurilor necesare pentru utilizarea monedei euro ca monedă unică. Aceste măsuri includ protejarea monedei euro împotriva falsificării și a fraudelor asociate, facilitând astfel eficacitatea economiei Uniunii și asigurând sustenabilitatea finanțelor publice.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1338/2001 al Consiliului (3) prevede schimburi de informații, cooperare și asistență reciprocă, stabilind, astfel, un cadru armonizat pentru protecția monedei euro. Efectele regulamentului respectiv au fost extinse prin Regulamentul (CE) nr. 1339/2001 al Consiliului (4) la acele state membre care nu au adoptat moneda euro ca monedă unică, astfel încât să se asigure un nivel echivalent de protecție a monedei euro pe întregul teritoriu al Uniunii.

(3)

Acțiunile având drept scop promovarea schimburilor de informații și de personal, asistența tehnică și științifică și formarea profesională specializată contribuie semnificativ la protejarea monedei unice a Uniunii împotriva falsificării și a fraudelor asociate și, prin urmare, la atingerea unui nivel ridicat și echivalent de protecție pe întregul teritoriu al Uniunii, demonstrând, totodată, capacitatea Uniunii de a aborda cazurile grave de criminalitate organizată.

(4)

Programul pentru protecția monedei euro împotriva falsificării (denumit în continuare „programul Pericles”) contribuie la sensibilizarea cetățenilor Uniunii, la îmbunătățirea protecției monedei euro, în special printr-o diseminare constantă a rezultatelor acțiunilor susținute prin acest program.

(5)

Sprijinul anterior acordat pentru aceste acțiuni, prin Deciziile 2001/923/CE (5) și 2001/924/CE (6) ale Consiliului, care au fost modificate și extinse ulterior prin Deciziile 2006/75/CE (7), 2006/76/CE (8), 2006/849/CE (9) și 2006/850/CE (10) ale Consiliului, a făcut posibilă intensificarea acțiunilor Uniunii și statelor membre în domeniul protecției monedei euro împotriva falsificării. Obiectivele programului „Pericles” atât pentru perioada 2002-2006, cât și pentru perioada 2007-2013, au fost îndeplinite cu succes.

(6)

În evaluarea impactului realizată în 2011, în care se evalua oportunitatea continuării programului Pericles, Comisia a ajuns la concluzia că programul Pericles ar trebui reînnoit, îmbunătățind obiectivele și metodologia acestuia.

(7)

Recomandarea conținută în evaluarea impactului a fost aceea că acțiunile ar trebui continuate și dezvoltate la nivelul Uniunii și statelor membre în domeniul protecției monedei euro împotriva falsificării, ținând seama și de noile provocări într-un context de austeritate bugetară. În cadrul noului program, programul Pericles 2020, propunerile prezentate de statele membre participante pot include participanți din țări terțe, în cazul în care participarea acestora este importantă pentru protecția monedei euro.

(8)

Ar trebui să se asigure că programul Pericles 2020 este în concordanță și complementar cu alte programe și acțiuni relevante. Prin urmare, Comisia ar trebui să desfășoare toate consultările necesare cu privire la evaluarea nevoilor de protecție a monedei euro cu principalele părți implicate (în special autoritățile naționale competente desemnate de statele membre, Banca Centrală Europeană și Europol) în cadrul comitetului menționat în Regulamentul (CE) nr. 1338/2001, în special în ceea ce privește schimburile, asistența și formarea profesională, în scopul aplicării programului Pericles 2020.

(9)

Programul Pericles 2020 ar trebui pus în aplicare în deplină conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (11). În conformitate cu regulamentul respectiv, granturile nu pot avea ca unic obiectiv achiziționarea de echipamente. Granturile au ca scop sprijinirea financiară a unei acțiuni destinate să contribuie la realizarea unui obiectiv de politică a Uniunii.

(10)

Importanța monedei euro ca monedă mondială impune un nivel adecvat de protecție la nivel internațional, care poate fi realizată prin punerea la dispoziție a fondurilor pentru achiziționarea de echipamente care să fie folosite de agențiile din țări terțe în activitatea de investigare a falsificării monedei euro.

(11)

Evaluarea programului Pericles desfășurată cu părțile interesate dovedește valoarea adăugată a acestui program în ceea ce privește nivelul ridicat de cooperare între statele membre și țările terțe, precum și complementaritatea cu acțiunile întreprinse la nivel național, având drept rezultat creșterea eficacității. Se preconizează că, prin continuarea programului Pericles la nivelul Uniunii, se va aduce o contribuție substanțială la menținerea și îmbunătățirea în continuare a nivelului ridicat de protecție a monedei euro asociat intensificării cooperării, schimburilor și asistenței transfrontaliere. Totodată, vor fi realizate economii globale din acțiunile și achizițiile publice organizate în mod colectiv, față de potențialele inițiative naționale individuale.

(12)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar de evaluare independent privind punerea în aplicare a programului Pericles 2020 și un raport final de evaluare privind realizarea obiectivelor acestuia.

(13)

Prezentul regulament respectă principiile valorii adăugate și proporționalității. Programul Pericles 2020 ar trebui să faciliteze cooperarea între statele membre și între Comisie și statele membre pentru protecția monedei euro împotriva falsificării, fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre și prin utilizarea resurselor într-un mod mai eficient decât la nivel național. Acțiunea la nivelul Uniunii este necesară și justificată deoarece ajută în mod evident statele membre în ceea ce privește protecția colectivă a monedei euro și încurajează utilizarea structurilor comune ale Uniunii pentru intensificarea cooperării și a schimbului de informații între autoritățile competente.

(14)

Programul Pericles 2020 ar trebui să se desfășoare pe parcursul unei perioade de șapte ani în vederea alinierii duratei acestuia la cea a cadrului financiar multianual prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (12).

(15)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a programului Pericles 2020, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Comisia ar trebui să adopte programe anuale de lucru care să stabilească prioritățile, defalcarea bugetului și criteriile de evaluare a granturilor acordate pentru acțiuni. Comisia ar trebui să poarte discuții cu statele membre privind aplicarea prezentului regulament în cadrul comitetului menționat în Regulamentul (CE) nr. 1338/2001. Cazurile excepționale și motivate corespunzător în care este necesară o majorare a cofinanțării pentru a acorda statelor membre o flexibilitate economică mai mare, permițându-le astfel să realizeze și să finalizeze proiecte de protecție și salvgardare a monedei euro într-un mod satisfăcător, ar trebui să facă parte din programele anuale de lucru.

(16)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului Pericles 2020 care constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în domeniul bugetar și buna gestiune financiară (13).

(17)

În vederea oferirii de flexibilitate în alocarea fondurilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea alocării orientative a fondurilor respective. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(18)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri proporționale de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare.

(19)

Deciziile 2001/923/CE, 2001/924/CE, 2006/75/CE, 2006/76/CE, 2006/849/CE și 2006/850/CE ar trebui abrogate. Ar trebui prevăzute măsuri de tranziție în vederea îndeplinirii obligațiilor legate de acțiunile vizate de deciziile respective.

(20)

Este oportun să se asigure o tranziție fără întrerupere între programul Pericles și programul Pericles 2020 și este necesară alinierea duratei programului Pericles 2020 la Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013. Prin urmare, programul Pericles 2020 ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014,

(a)

personalul agențiilor angajate în detectarea și combaterea falsificării, în special forțele de poliție și administrațiile financiare, în funcție de atribuțiile specifice ale acestora la nivel național;

(b)

personalul serviciilor de informații;

(c)

reprezentanți ai băncilor centrale naționale, ai monetăriilor, ai băncilor comerciale și ai altor intermediari financiari, în special în ceea ce privește obligațiile instituțiilor financiare;

(d)

magistrați, avocați specializați și membri ai sistemului judiciar din acest domeniu;

(e)

orice alt grup de specialiști vizat, cum ar fi camerele de comerț și industrie sau alte structuri comparabile, capabile să asigure accesul la întreprinderi mici și mijlocii, comercianți cu amănuntul și societățile de transport de numerar.

(a)

băncile centrale naționale și Banca Centrală Europeană (BCE);

(b)

Centrele de analiză naționale (CAN) și Centrele naționale de analiză monetară (CNAM);

(c)

Centrul Tehnic și Științific European (CTSE) și monetăriile;

(d)

Europol, Eurojust și Interpol;

(e)

birourile centrale naționale de combatere a falsificării, prevăzute în articolul 12 din Convenția internațională privind stoparea falsificării de monedă, semnată la Geneva la 20 aprilie 1929 (14), precum și alte agenții specializate în prevenirea, detectarea și eliminarea falsificării banilor;

(f)

organisme specializate implicate în domeniul tehnologiilor de duplicare și certificare, tipografii și ateliere de gravură;

(g)

organisme, altele decât cele menționate la literele (a)-(f), care oferă expertiză specifică, inclusiv, dacă este cazul, organisme din țări terțe și, în special, din state aderente și țări candidate; și

(h)

entități private care au elaborat și dovedit cunoștințe tehnice și echipe specializate în detectarea bancnotelor și a monedelor false.

(a)

schimbul și diseminarea de informații, în special prin organizarea de ateliere, reuniuni și seminarii, inclusiv a unor sesiuni de formare, plasamente punctuale și schimburi de personal între autoritățile naționale competente și alte acțiuni similare. Schimbul de informații este, printre altele, orientat către:

(b)

asistența tehnică, științifică și operațională considerată necesară pentru program, inclusiv, în special:

(c)

granturile pentru finanțarea achiziționării de echipamente care urmează a fi utilizate de către autoritățile specializate în combaterea falsificării pentru protecția monedei euro împotriva falsificării, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3).

(a)

granturi; sau

(b)

achiziții publice.

(a)

acțiunile care urmează să fie întreprinse, în conformitate cu obiectivele generale și specifice respective, inclusiv alocarea orientativă a fondurilor și metoda de punere în aplicare;

(b)

pentru granturi: criteriile esențiale de selecție și rata maximă posibilă de cofinanțare.

5.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 103/10

(1)

Acordul de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte (denumit în continuare „ASA”), a fost semnat la 29 aprilie 2008 și încheiat la 22 iulie 2013 (2). ASA a intrat în vigoare la 1 septembrie 2013.

(2)

Este necesar să se stabilească norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale ASA, precum și procedurile de adoptare a normelor detaliate de punere în aplicare.

(3)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a ASA, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Având în vedere că actele de punere în aplicare fac parte din politica comercială comună, acestea ar trebui în principiu adoptate prin procedura de examinare. În cazurile în care ASA prevede posibilitatea ca, în circumstanțe excepționale și critice, să se aplice de îndată măsurile necesare pentru a face față situației, Comisia ar trebui să adopte astfel de acte de punere în aplicare imediat. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind măsurile privind produsele agricole și pescărești, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(4)

ASA prevede că anumite produse agricole și pescărești originare din Serbia pot fi importate în Uniune cu taxe vamale reduse, în limitele contingentelor tarifare. În consecință, este necesar să se stabilească dispoziții de reglementare a gestionării și revizuirii acestor contingente tarifare pentru a permite evaluarea lor detaliată.

(5)

În cazul în care sunt necesare măsuri de apărare comercială, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului (4), cu Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (5) sau, după caz, cu Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (6).

(6)

În cazurile în care un stat membru furnizează Comisiei informații cu privire la un posibil caz de fraudă sau lipsă a cooperării administrative, ar trebui să se aplice legislația relevantă a Uniunii, în special Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (7).

(7)

Prezentul regulament conține măsuri de punere în aplicare pentru ASA și, în consecință, ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a ASA.

(8)

Odată intrat în vigoare, ASA a înlocuit Acordul interimar privind comerțul și alte aspecte legate de comerț între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte (8) (denumit în continuare „Acordul interimar”), care a intrat în vigoare la 1 februarie 2010 și care prevedea intrarea în vigoare în mod anticipat a dispozițiilor privind comerțul și alte aspecte legate de comerț ale ASA. Pentru a asigura aplicarea și gestionarea eficace a contingentelor tarifare acordate în temeiul Acordului interimar și al ASA, precum și pentru a asigura securitatea juridică și egalitatea de tratament în ceea ce privește perceperea de taxe, anumite dispoziții ale prezentului regulament ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a Acordului interimar,

(a)

1 % sau mai puțin, în cazul taxelor ad valorem;

(b)

1 EUR sau mai puțin pentru fiecare sumă, în cazul taxelor specifice.

(a)

în termen de trei zile lucrătoare de la primirea solicitării respective, în cazul în care nu se aplică procedura de sesizare prevăzută la articolul 41 din ASA; sau

(b)

în termen de trei zile de la sfârșitul perioadei de 30 de zile menționate la articolul 41 alineatul (5) litera (a) din ASA, în cazul în care se aplică procedura de sesizare prevăzută la articolul 41 din ASA.

(a)

informează Parlamentul European și Consiliul; și

(b)

trimite o notificare Comitetului de stabilizare și de asociere care să cuprindă constatarea sa însoțită de informațiile obiective pe care se bazează și inițiază consultări în cadrul Comitetului de stabilizare și de asociere.

5.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 103/15

(1)

În temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Comisia revizuiește modalitățile de realizare în mod rentabil a obiectivului de 95 g de CO2/km până în 2020, inclusiv formulele stabilite în anexa I la respectivul regulament și derogările prevăzute la articolul 11 din respectivul regulament. Este oportun ca prezentul regulament să fie cât mai neutru posibil din punct de vedere concurențial, echitabil din punct de vedere social și durabil.

(2)

Dezvoltarea în continuare a pieței mondiale a tehnologiilor avansate care urmăresc îmbunătățirea eficienței autoturismelor este în concordanță cu comunicarea Comisiei din 21 ianuarie 2011 intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020”, care sprijină trecerea la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii scăzute de dioxid de carbon în vederea obținerii unei creșteri durabile.

(3)

Este oportun să se precizeze că, pentru a verifica respectarea obiectivului de 95 g de CO2/km, emisiile de CO2 ar trebui să continue să fie măsurate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, precum și cu ajutorul tehnologiilor inovatoare.

(4)

Prețurile ridicate ale combustibililor fosili au un impact negativ asupra redresării economice și asupra securității energetice și a accesibilității la prețuri rezonabile a energiei în Uniune. Prin urmare, creșterea eficienței și a durabilității noilor autoturisme și vehicule utilitare ușoare, pentru a reduce astfel dependența de petrol, este o prioritate.

(5)

Având în vedere costurile ridicate ale cercetării și dezvoltării și ale producției per unitate pe care le reprezintă primele generații de vehicule cu emisii foarte scăzute de dioxid de carbon, este oportun să se accelereze și să se faciliteze, în mod temporar și într-o măsură limitată, procesul introducerii acestora pe piața Uniunii în stadiile lor inițiale de comercializare. Actori la diferite niveluri ar trebui să acorde atenția cuvenită identificării și diseminării celor mai bune practici pentru stimularea cererii pentru vehicule cu emisii foarte scăzute de dioxid de carbon.

(6)

Lipsa unei infrastructuri pentru combustibilii alternativi, precum și a specificațiilor tehnice comune pentru interfața vehicul-infrastructură, ar putea fi un obstacol pentru comercializarea vehiculelor cu emisii foarte scăzute de dioxid de carbon. Asigurarea creării unei astfel de infrastructuri în Uniune ar putea facilita acțiunea forțelor pieței și ar putea contribui la creșterea economică în Europa.

(7)

Având în vedere impactul disproporționat pe care îl are asupra micilor producători obligația de a respecta obiectivele privind emisiile specifice, definite în funcție de utilitatea vehiculului, sarcina administrativă considerabilă pe care o creează procedura de derogare și beneficiile marginale generate în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2 ale vehiculelor vândute de producătorii respectivi, producătorii care sunt responsabili pentru mai puțin de 1 000 de autoturisme noi înmatriculate în Uniune pe an ar trebui excluși din domeniul de aplicare al obiectivului privind emisiile specifice și de la prima pentru emisiile suplimentare. Pentru a asigura, cât mai devreme cu putință, securitatea juridică pentru respectivii producători, este esențial ca această derogare să se aplice începând cu 1 ianuarie 2012.

(8)

Procedura de acordare a derogărilor pentru micii producători ar trebui simplificată pentru a permite o mai mare flexibilitate în ceea ce privește momentul în care urmează să fie depusă o cerere de derogare de către astfel de producători și momentul în care Comisia urmează să o acorde.

(9)

Procedura de acordare a derogărilor pentru producătorii de nișă ar trebui să continue după 2020. Cu toate acestea, pentru a garanta faptul că efortul de reducere a emisiilor cerut producătorilor de nișă este în concordanță cu cel al marilor producători, începând cu anul 2020 ar trebui să se aplice un obiectiv cu 45 % mai scăzut decât media emisiilor specifice ale producătorilor de nișă în 2007.

(10)

Pentru a permite industriei automobilelor să se angajeze în investiții și inovări pe termen lung, este de dorit să se furnizeze indicații cu privire la modul în care Regulamentul (CE) nr. 443/2009 ar trebui modificat pentru perioada de după 2020. Aceste indicații ar trebui să se bazeze pe o evaluare a ratei de reducere necesare în conformitate cu obiectivele climatice pe termen lung ale Uniunii și a implicațiilor pentru dezvoltarea tehnologiilor rentabile de reducere a emisiilor de CO2 pentru autoturisme. Comisia ar trebui, până în 2015, să revizuiască astfel de aspecte și să înainteze un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la concluziile sale. Respectivul raport ar trebui să includă, după caz, propuneri de modificare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 în vederea stabilirii obiectivelor privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi pentru perioada de după 2020, inclusiv posibilitatea fixării unui obiectiv realist și realizabil pentru 2025, pe baza unei evaluări de impact cuprinzătoare care să țină seama de menținerea competitivității în domeniul industriei auto și a industriilor conexe, și menținerea, în același timp, a unei traiectorii clare a reducerii emisiilor, comparabile cu cea realizată în perioada de până în 2020. În elaborarea unor asemenea propuneri, Comisia ar trebui să se asigure că acestea sunt formulate într-un mod cât mai neutru posibil din punct de vedere concurențial, echitabil din punct de vedere social și durabil.

(11)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009, Comisia este obligată să efectueze o evaluare a impactului cu scopul de a revizui procedurile de testare astfel încât acestea să reflecte în mod adecvat performanțele reale în materie de emisii de CO2 ale autoturismelor. Este necesar să se modifice noul ciclu de conducere european (New European Driving Cycle – NEDC) utilizat în prezent, pentru a asigura caracterul reprezentativ al acestuia în ceea ce privește condițiile de conducere reale și pentru a se evita o subestimare a emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil reale. Ar trebui să se convină cât mai curând fezabil asupra unei noi proceduri de testare, mai realiste și mai fiabile. În acest sens se desfășoară lucrări în contextul elaborării unei proceduri de testare la nivel mondial a autoturismelor și utilitarelor ușoare (Worldwide harmonized Light vehicles Test Procedure – WLTP) în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, însă nu sunt încă finalizate. Pentru a asigura faptul că emisiile specifice de CO2 indicate pentru autoturismele noi sunt aduse mai aproape de valoarea reală a emisiilor generate în condiții normale de utilizare, WLTP ar trebui pus în aplicare cât mai curând cu putință. Având în vedere contextul menționat, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 443/2009 stabilește limitele de emisii pentru anul 2020, măsurate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 și cu anexa XII la Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (5). În cazul în care procedurile de testare sunt modificate, limitele stabilite în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 443/2009 ar trebui să fie adaptate pentru a se asigura o rigoare comparabilă pentru producători și clase de vehicule. Prin urmare, Comisia ar trebui să efectueze un studiu de corelare detaliat între NEDC și noul ciclu de testare WLTP pentru a asigura caracterul reprezentativ al acestuia în ceea ce privește condițiile de conducere reale.

(12)

Pentru a asigura că emisiile reale sunt reflectate în mod corespunzător și că valorile CO2 măsurate sunt strict comparabile, Comisia ar trebui să garanteze că elementele din procedura de testare care au o influență semnificativă asupra emisiilor de CO2 măsurate sunt definite în mod strict pentru a preveni utilizarea unor flexibilități ale ciclului de testare de către producători. Abaterile dintre valorile emisiilor de CO2 obținute la omologarea de tip și emisiile generate de vehiculele puse în vânzare ar trebui abordate, inclusiv prin luarea în considerare a unei proceduri de testare a conformității în funcționare care să asigure o testare independentă a unui eșantion reprezentativ de vehicule de vânzare, precum și modalități de rezolvare a situațiilor în care există o divergență substanțială între studiu și emisiile de CO2 inițiale obținute la omologarea de tip.

(13)

Formularea articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 ar trebui adaptată pentru a asigura că noțiunea de întreprindere asociată este în concordanță cu Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (6), precum și cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(14)

Regulamentul (CE) nr. 443/2009 conferă Comisiei competențe în ceea ce privește punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile sale, în conformitate cu procedurile prevăzute în Decizia 1999/468/CE a Consiliului (8). Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, este necesar ca aceste competențe să fie aliniate la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(15)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(16)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru modificarea anexei II la Regulamentul (CE) nr. 443/2009 în ceea ce privește cerințele în materie de date și parametrii datelor; completarea normelor privind interpretarea criteriilor de eligibilitate pentru derogările de la obiectivele privind emisiile specifice, privind conținutul cererilor de derogare, precum și privind conținutul și evaluarea programelor de reducere a emisiilor specifice de CO2; ajustarea valorii M0, menționată în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 443/2009, la masa medie a autoturismelor noi din cei trei ani calendaristici anteriori; și adaptarea formulelor din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 443/2009. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(17)

Este oportun să se rețină abordarea privind stabilirea obiectivului pe baza unei relații liniare între utilitatea autoturismului și obiectivul său de reducere a emisiilor de CO2, astfel cum este exprimat în formulele prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 443/2009, întrucât acest lucru permite să se păstreze diversitatea pieței de autoturisme și capacitatea producătorilor de a satisface diferitele nevoi ale consumatorilor, evitând, prin urmare, orice denaturare nejustificată a concurenței.

(18)

În evaluarea de impact, Comisia a evaluat disponibilitatea datelor privind amprenta la sol și utilizarea amprentei la sol ca parametru de utilitate în formulele prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 443/2009. Pe baza respectivei evaluări, Comisia a concluzionat că parametrul de utilitate utilizat în formula pentru 2020 ar trebui să fie masa. Cu toate acestea, în viitoarea reexaminare ar trebui să se aibă în vedere reducerea costului și avantajele unei modificări a amprentei la sol ca parametru de utilitate.

(19)

Emisiile de gaze cu efect de seră legate de aprovizionarea cu energie și de producția și casarea autovehiculelor sunt componente semnificative ale amprentei de carbon globale actuale a transporturilor rutiere și se preconizează că importanța acestora va crește semnificativ în viitor. Prin urmare, ar trebui să se ia măsuri de politică pentru a orienta producătorii spre soluții optime care să țină seama în special de emisiile de gaze cu efect de seră asociate cu generarea de energie furnizată vehiculelor, cum ar fi electricitatea și carburanții alternativi, și pentru a garanta că emisiile respective în amonte nu erodează beneficiile legate de îmbunătățirea consumului operațional de energie al vehiculelor vizată în cadrul Regulamentului (CE) nr. 443/2009.

(20)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume definirea modalităților de realizare a obiectivului prevăzut pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturismele noi, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului menționat.

(21)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 443/2009 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 1, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Începând cu anul 2020, prezentul regulament stabilește un obiectiv de 95 g CO2/km ca medie a emisiilor pentru flota de autoturisme noi înmatriculată în Uniune, astfel cum este măsurată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 și cu anexa XII la Regulamentul (CE) nr. 692/2008, cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, precum și cu ajutorul tehnologiilor inovatoare.”

2.

La articolul 2 se adaugă următorul alineat:

„(4)   Începând cu 1 ianuarie 2012, articolul 4, articolul 8 alineatul (4) literele (b) și (c), articolul 9 și articolul 10 alineatul (1) literele (a) și (c) nu se aplică în cazul unui producător care, împreună cu toate întreprinderile sale asociate, este responsabil pentru mai puțin de 1 000 de autoturisme noi înmatriculate în Uniune în anul calendaristic precedent.”

3.

La articolul 3 alineatul (2) litera (a), prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

4.

La articolul 4, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În scopul stabilirii, pentru fiecare producător, a mediei emisiilor specifice de CO2, se iau în considerare următoarele procentaje ale autoturismelor noi ale respectivului producător înmatriculate pe parcursul anului în cauză:

5.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 5a

Credite suplimentare pentru obiectivul de 95 g CO2/km

Pentru calcularea mediei emisiilor specifice de CO2, fiecare autoturism nou care generează o cantitate de emisii specifice de CO2 mai mică de 50 g CO2/km se consideră ca fiind echivalent cu:

pentru anul în care este înmatriculat în perioada 2020-2022, sub rezerva unui plafon de 7,5 g CO2/km pe parcursul perioadei respective pentru fiecare producător.”

6.

La articolul 8, alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9)   Comisia adoptă norme detaliate privind procedurile de monitorizare și raportare a datelor în temeiul prezentului articol și privind aplicarea anexei II, prin intermediul actelor de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14a pentru a modifica cerințele în materie de date și parametrii datelor prevăzute în anexa II.”

7.

La articolul 9, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Comisia determină mijloacele de colectare a primelor pentru emisiile suplimentare menționate la alineatul (1) prin intermediul actelor de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).”

8.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

9.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul schimbărilor climatice instituit prin articolul 9 din Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10). Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(10)  Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto (JO L 49, 19.2.2004, p. 1)."

(11)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”"

12.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 14a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8 alineatul (9) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (8), articolul 13 alineatul (2) al treilea paragraf și articolul 13 alineatul (7) al doilea paragraf se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 8 aprilie 2014. Cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani, Comisia elaborează un raport referitor la delegarea de competențe. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 8 alineatul (9) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (8), articolul 13 alineatul (2) al treilea paragraf și articolul 13 alineatul (7) al doilea paragraf. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe menționate în respectiva decizie. Decizia de revocare produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (9) al doilea paragraf, articolului 11 alineatul (8), articolului 13 alineatul (2) al treilea paragraf și articolului 13 alineatul (7) al doilea paragraf intră în vigoare numai dacă nu a fost formulată nicio obiecție de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

13.

La punctul 1 din anexa I se adaugă următoarea literă:

„(c)	din 2020: unde: M= masa vehiculului în kilograme (kg) M0 = valoarea adoptată în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) a= 0,0333”.

14.

Anexa II se modifică după cum urmează:

5.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 103/22

(1)

Articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește domeniul de aplicare al respectivului regulament și, printre altele, exclude din domeniul său de aplicare produsele biocide utilizate ca adjuvanți tehnologici. Articolul 2 alineatul (5) ar trebui modificat pentru a clarifica fără echivoc faptul că „adjuvanți tehnologici” înseamnă adjuvanții definiți în Regulamentele (CE) nr. 1831/2003 (4) și (CE) nr. 1333/2008 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(2)

Articolul 3 alineatul (1) litera (s) și articolul 19 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui modificate pentru a permite produselor biocide similare să facă parte dintr-o familie de produse biocide dacă pot fi evaluate în mod satisfăcător pe baza identificării riscurilor maxime și a nivelului minim de eficacitate.

(3)

La articolul 19 alineatul (1) litera (e) și la articolul 19 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui să se clarifice faptul că limitele necesar a fi stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (6) sunt limite de migrare specifică sau limite pentru conținutul rezidual în materialele care intră în contact cu produsele alimentare.

(4)

Pentru a se asigura coerența Regulamentului (UE) nr. 528/2012 cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (7), articolul 19 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui modificat pentru a include drept criteriu de clasificare toxicitatea asupra unui organ țintă specific în urma unei singure expuneri sau în urma unor expuneri repetate de categoria 1, pentru a împiedica autorizarea punerii la dispoziție pe piață, în vederea utilizării sale de către publicul larg, a unui produs biocid care îndeplinește criteriile pentru această clasificare. Articolul 19 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 interzice autorizarea punerii la dispoziție pe piață în vederea utilizării de către publicul larg a produselor biocide care îndeplinesc criteriile pentru a fi identificate drept persistente, bioacumulative și toxice („PBT”) sau foarte persistente și foarte bioacumulative („vPvB”) în conformitate cu anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Cu toate acestea, întrucât produsele biocide sunt adesea amestecuri și uneori articole, criteriile respective se aplică numai substanțelor. Prin urmare, articolul 19 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui să se refere la produsele biocide care sunt compuse din, conțin sau generează substanțe care îndeplinesc criteriile respective.

(5)

Având în vedere că evaluarea comparativă nu este prevăzută în anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ar trebui eliminată trimiterea la respectiva anexă din articolul 23 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

(6)

Articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui modificat pentru a corecta trimiterea încrucișată la articolul 30.

(7)

În temeiul articolului 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, atunci când toate statele membre vizate au ajuns la un acord cu statul membru de referință privind recunoașterea reciprocă, produsul biocid urmează să fie autorizat în conformitate cu articolul 33 alineatul (4) sau cu articolul 34 alineatul (6). Cu toate acestea, prevederile referitoare la deciziile tuturor statelor membre vizate de a acorda autorizații prin recunoaștere reciprocă sunt prevăzute la articolul 33 alineatul (3) și la articolul 34 alineatul (6) din respectivul regulament. Prin urmare, articolul 35 alineatul (3) ar trebui modificat în consecință.

(8)

Articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 prevede ca cererea de reînnoire a autorizației Uniunii să fie însoțită de plata taxelor aplicabile în temeiul articolului 80 alineatul (1) din respectivul regulament. Cu toate acestea, taxele pot fi plătite numai după ce Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) a informat solicitantul cu privire la cuantumul acestora, în conformitate cu articolul 45 alineatul (3) al doilea paragraf din respectivul regulament. Prin urmare, precum și pentru a asigura coerența cu articolul 7 alineatul (1), articolul 13 alineatul (1) și articolul 43 alineatul (1) din respectivul regulament, la articolul 45 alineatul (1) ar trebui să fie eliminat al doilea paragraf.

(9)

Utilizarea cuvântului „eliminare” la articolele 52, 89 și 95 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar putea crea confuzii și probleme de interpretare, având în vedere obligațiile impuse de Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Prin urmare, ar trebui eliminat.

(10)

Ar trebui efectuate unele corecții tehnice la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 pentru a evita suprapunerile între alineatele (1) și (3) din respectivul articol în ceea ce privește plata taxelor aplicabile în temeiul articolului 80 alineatul (1).

(11)

Articolul 60 alineatul (3) primul și al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 se referă la autorizațiile acordate în conformitate cu articolul 30 alineatul (4), articolul 34 alineatul (6) sau articolul 44 alineatul (4). Cu toate acestea, prevederile referitoare la deciziile de autorizare sunt stabilite la articolul 30 alineatul (1), articolul 33 alineatele (3) și (4), articolul 34 alineatele (6) și (7), articolul 36 alineatul (4), articolul 37 alineatele (2) și (3), precum și la articolul 44 alineatul (5) din respectivul regulament. În plus, articolul 60 alineatul (3) al doilea paragraf din respectivul regulament nu indică nicio perioadă de protecție pentru datele menționate la articolul 20 alineatul (1) litera (b), transmise într-o cerere în temeiul articolului 26 alineatul (1). Prin urmare, articolul 60 alineatul (3) ar trebui să facă referire, de asemenea, la articolul 26 alineatul (3), articolul 30 alineatul (1), articolul 33 alineatele (3) și (4), articolul 34 alineatele (6) și (7), articolul 36 alineatul (4), articolul 37 alineatele (2) și (3), precum și la articolul 44 alineatul (5) din respectivul regulament.

(12)

Articolul 66 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui modificat pentru a corecta trimiterea încrucișată la articolul 67.

(13)

Pentru a facilita o bună cooperare și coordonare și un schimb eficient de informații între statele membre, agenție și Comisie cu privire la punerea în aplicare, agenția ar trebui să aibă, de asemenea, sarcina de a oferi sprijin și asistență statelor membre cu privire la activitățile de control și punere în aplicare utilizând structurile existente, după caz.

(14)

Pentru a permite pregătirea cererilor de autorizare a produsului biocid înainte de data autorizării unei substanțe active, în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, accesul publicului pe cale electronică la informații privind substanțele active, prevăzut la articolul 67, ar trebui să fie disponibil începând cu ziua în care Comisia a adoptat regulamentul prin care se aprobă substanța activă.

(15)

Articolul 77 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 prevede depunerea de contestații împotriva deciziilor agenției luate în temeiul articolului 26 alineatul (2). Cu toate acestea, având în vedere că articolul 26 alineatul (2) nu prevede luarea de decizii de către agenție, la articolul 77 alineatul (1) ar trebui să fie eliminată trimiterea la articolul respectiv.

(16)

Articolul 86 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 se referă la substanțele active incluse în anexa I la Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10). Ar trebui să se clarifice faptul că articolul respectiv se aplică tuturor substanțelor active pentru care Comisia a adoptat o directivă prin intermediul căreia include substanțele în anexa respectivă, că aprobării i se aplică condițiile pentru includere și că data aprobării este data includerii.

(17)

Articolul 89 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 permite statelor membre să aplice sistemul lor propriu în vigoare pentru o perioadă de până la doi ani de la data aprobării unei substanțe active. În conformitate cu articolul 89 alineatul (3) primul paragraf, statele membre se asigură că autorizațiile pentru produse biocide se acordă, se modifică sau se anulează în termen de doi ani de la data aprobării unei substanțe active. Cu toate acestea, luând în considerare timpul necesar pentru diversele etape ale procesului de autorizare, în special în cazul în care persistă un dezacord între statele membre în ceea ce privește recunoașterea reciprocă și, prin urmare, este necesar să fie sesizată Comisia în vederea adoptării unei decizii, este necesar să se prelungească acele termene la trei ani și să se menționeze această prelungire la articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf din respectivul regulament.

(18)

Articolul 89 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 permite statelor membre să aplice sistemul lor propriu în vigoare pentru substanțele active existente. Un produs biocid poate conține o combinație de substanțe active noi care au fost aprobate și de substanțe active existente care nu au fost încă aprobate. În scopul recompensării inovațiilor prin acordarea accesului pe piață pentru astfel de produse, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica sistemele lor curente unor astfel de produse până când substanța activă existentă este aprobată, iar produsele respective devin, în consecință, eligibile pentru autorizare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(19)

Articolul 89 alineatul (4) și articolul 93 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 prevăd perioade de eliminare progresivă a produselor biocide pentru care nu a fost acordată nicio autorizație. Aceleași perioade ar trebui să se aplice pentru eliminarea progresivă a unui produs biocid aflat deja pe piață, în cazul în care se acordă o autorizație, dar condițiile de autorizare implică modificarea produsului biocid.

(20)

Articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui să clarifice faptul că derogarea prevăzută la acesta se aplică sub rezerva normelor de drept intern ale statelor membre.

(21)

Scopul articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 este să permită introducerea pe piață a articolelor tratate cu produse biocide care conțin substanțe active care, deși nu au fost încă aprobate, sunt în curs de evaluare, fie în contextul programului de lucru menționat la articolul 89 alineatul (1) din respectivul regulament, fie în baza unei cereri transmise în conformitate cu articolul 94 alineatul (1). Cu toate acestea, trimiterea din articolul 94 alineatul (1) la articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar putea fi interpretată ca o derogare involuntară de la cerințele de etichetare și de informare prevăzute la articolul 58 alineatele (3) și (4). Prin urmare, articolul 94 alineatul (1) din respectivul regulament ar trebui să se refere numai la articolul 58 alineatul (2).

(22)

Întrucât articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 se aplică numai articolelor tratate deja introduse pe piață, a fost introdusă o interdicție neintenționată a majorității noilor articole tratate începând de la 1 septembrie 2013 și până la aprobarea ultimei substanțe active conținute în respectivele articole tratate. Prin urmare, domeniul de aplicare al articolului 94 alineatul (1) ar trebui să fie extins, pentru a include noile articole tratate. Articolul respectiv ar trebui, de asemenea, să prevadă o perioadă de eliminare progresivă a articolelor tratate pentru care nu va fi prezentată până la 1 septembrie 2016 nicio cerere de aprobare a substanței active pentru tipul de produs relevant. Pentru a evita efectele adverse potențial grave asupra operatorilor economici și respectând totodată pe deplin principiul securității juridice, ar trebui să se prevadă că aceste modificări se aplică de la 1 septembrie 2013.

(23)

Articolul 95 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 impune depunerea unui dosar complet pentru fiecare substanță. Ar trebui să se clarifice faptul că un astfel de dosar complet poate include informațiile menționate în anexa IIIA sau în anexa IVA la Directiva 98/8/CE.

(24)

Conform articolului 95 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, dreptul de face trimitere la datele menționate la articolul 63 alineatul (3) al doilea paragraf este extins la toate studiile necesare pentru evaluarea riscului privind sănătatea umană și mediul, pentru a le permite persoanelor relevante potențiale să fie incluse în lista menționată la articolul 95 alineatul (2). Fără un asemenea drept de a face trimitere la datele respective, multe dintre persoanele relevante potențiale nu ar putea să se conformeze dispozițiilor articolului 95 alineatul (1) în timp util pentru a fi incluse în lista respectivă până la data menționată la articolul 95 alineatul (3). Cu toate acestea, articolul 95 alineatul (1) al treilea paragraf nu include studii privind evoluția și comportamentul în mediu. În plus, deoarece persoanele relevante potențiale urmează să plătească pentru dreptul de a face trimitere la date în conformitate cu articolul 63 alineatul (3), acestea ar trebui să poată beneficia pe deplin de acest drept, transmițându-l solicitanților de autorizație pentru un produs. Prin urmare, articolul 95 ar trebui să fie modificat în consecință.

(25)

Scopul articolului 95 alineatul (1) al cincilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 este să limiteze perioada de protecție a datelor care pot fi puse în comun începând cu 1 septembrie 2013, în scopul conformității cu articolul 95 alineatul (1) primul paragraf, dar care la data respectivă încă nu puteau să fie puse în comun în scopul de a aduce argumente care să susțină cererile de autorizare a produselor. Acesta va fi cazul pentru datele referitoare la combinații de substanțe active/tipuri de produse pentru care nu a fost luată, până la 1 septembrie 2013, o decizie privind includerea în anexa I la Directiva 98/8/CE. Prin urmare, articolul 95 alineatul (1) din regulamentul menționat ar trebui să facă referire la data respectivă.

(26)

În temeiul articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, lista publicată de agenție conține numele participanților la programul de lucru menționat la articolul 89 alineatul (1). Articolul 95 alienatul (2) permite participanților respectivi să beneficieze de mecanismul de compensare a costurilor stabilit în regulamentul respectiv. Posibilitatea de a beneficia de mecanismul de compensare a costurilor ar trebui să fie deschisă tuturor persoanelor care au depus un dosar complet al substanței în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012 sau cu Directiva 98/8/CE sau o scrisoare de acces la un astfel de dosar. Aceasta ar trebui să fie deschisă celor care au depus dosare pentru orice substanță care nu este o substanță activă în sine, dar care generează substanțe active.

(27)

Articolul 95 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 interzice punerea la dispoziție pe piață a produselor biocide care conțin substanțe active pentru care producătorul sau importatorul (denumit în continuare „persoana relevantă”) nu este inclus în lista menționată la articolul respectiv. În temeiul articolului 89 alineatul (2) și al articolului 93 alineatul (2) din respectivul regulament, anumite substanțe active vor fi legal prezente pe piață în produse biocide, cu toate că nu a fost încă depus niciun dosar complet al substanței. Interdicția de la articolul 95 alineatul (3) nu ar trebui să se aplice acestor substanțe. În plus, în cazul în care niciun producător sau importator nu figurează în lista pentru o substanță pentru care s-a prezentat un dosar complet al substanței, ar trebui să fie permis unei alte persoane să introducă pe piață produse biocide care conțin respectiva substanță, sub rezerva transmiterii unui dosar sau a unei scrisori de acces la un dosar de către persoana respectivă sau de către fabricantul sau importatorul produsului biocid.

(28)

Articolul 95 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 prevede că articolul 95 se aplică substanțelor active enumerate la categoria 6 în anexa I la respectivul regulament. Aceste substanțe au fost incluse în anexa respectivă pe baza depunerii dosarelor complete ale substanțelor, iar proprietarii acestora ar trebui să aibă dreptul de a beneficia de mecanismul de compensare a costurilor instituit de articolul menționat. În viitor, alte substanțe ar putea să fie incluse în anexa respectivă, pe baza depunerii unor astfel de dosare. Prin urmare, categoria 6 din anexa respectivă ar trebui să reglementeze toate substanțele de acest tip.

(29)

În anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, descrierea produselor biocide utilizate în materialele care pot intra în contact cu produsele alimentare ar trebui să fie coerentă cu terminologia utilizată în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.

(30)

La articolul 96 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui să se clarifice că Directiva 98/8/CE se abrogă fără a aduce atingere dispozițiilor din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 care se referă Directiva 98/8/CE.

(31)

Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 2 alineatul (5), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 3 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 23 alineatul (3), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Autoritatea competentă destinatară sau Comisia, în cazul unei decizii cu privire la o cerere de autorizație a Uniunii, interzice sau restricționează punerea la dispoziție pe piață ori utilizarea unui produs biocid care conține o substanță activă susceptibilă de înlocuire, dacă o evaluare comparativă, realizată în conformitate cu ghidurile tehnice orientative menționate la articolul 24, demonstrează că se îndeplinesc cumulativ următoarele două criterii:”.

5.

La articolul 34 alineatul (4), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„În termen de 365 de zile de la validarea unei cereri, statul membru de referință evaluează cererea și elaborează un proiect de raport de evaluare în conformitate cu articolul 30 și transmite raportul de evaluare și rezumatul caracteristicilor produsului biocid statelor membre vizate și solicitantului.”

6.

Articolul 35 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În cadrul grupului de coordonare, toate statele membre menționate la alineatul (2) de la prezentul articol depun toate eforturile pentru a se ajunge la un acord asupra măsurilor care trebuie întreprinse. Ele dau posibilitatea solicitantului să-și prezinte punctul de vedere. Atunci când acestea ajung la un acord în termen de 60 de zile de la comunicarea privind elementele dezacordului menționată la alineatul (2) de la prezentul articol, statul membru de referință înregistrează acordul în Registrul produselor biocide. În acel moment, procedura este considerată ca fiind încheiată și statul membru de referință și fiecare stat membru vizat autorizează produsul biocid în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) sau cu articolul 34 alineatul (6), după caz.”

7.

La articolul 37 alineatul (3), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„În timp ce procedura prevăzută în prezentul articol este în curs, obligația statelor membre de a autoriza produsele biocide în termen de trei ani de la data aprobării, astfel cum se prevede la articolul 89 alineatul (3) primul paragraf, se suspendă cu titlu temporar.”

8.

La articolul 45 alineatul (1), paragraful al doilea se elimină.

9.

Articolul 52 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 52

Perioada de grație

Fără a aduce atingere articolului 89, atunci când anulează sau modifică o autorizație sau decide să nu o reînnoiască, autoritatea competentă sau Comisia, în cazul unui produs biocid autorizat la nivelul Uniunii, acordă o perioadă de grație pentru punerea la dispoziție pe piață și utilizarea stocurilor existente, cu excepția cazurilor în care punerea la dispoziție în continuare pe piață sau utilizarea în continuare a produsului biocid ar constitui un risc inacceptabil pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau pentru mediu.

Perioada de grație nu trebuie să depășească 180 de zile pentru punerea la dispoziție pe piață, la care se adaugă o perioadă de maximum 180 de zile pentru eliminarea și utilizarea stocurilor existente din produsul biocid respectiv.”

10.

La articolul 53 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prin derogare de la articolul 17, la cererea solicitantului, o autoritate competentă a unui stat membru («stat membru de introducere») acordă o autorizație de comerț paralel pentru ca un produs biocid autorizat într-un alt stat membru («stat membru de origine») să fie pus la dispoziție pe piață și utilizat în statul membru de introducere dacă stabilește, în conformitate cu alineatul (3), că produsul biocid în cauză este identic cu un produs biocid deja autorizat în statul membru de introducere («produsul de referință»).”

11.

Articolul 54 se modifică după cum urmează:

12.

La articolul 56 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prin derogare de la articolul 17, un experiment sau un test efectuat în scop de cercetare și dezvoltare științifică sau orientată către produse și procese, care implică un produs biocid neautorizat sau o substanță activă neaprobată destinată exclusiv utilizării într-un produs biocid («experiment» sau «test»), poate avea loc numai conform condițiilor prevăzute în prezentul articol.”

13.

La articolul 58 alineatul (3), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Persoana responsabilă de introducerea pe piață a unui astfel de articol tratat se asigură că eticheta conține informațiile enumerate la al doilea paragraf, atunci când:”.

14.

La articolul 60 alineatul (3), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„(3)   Perioada de protecție pentru datele transmise în vederea autorizării unui produs biocid care conține numai substanțe active existente se încheie la 10 ani de la prima zi a lunii următoare primei decizii de autorizare a produsului, adoptată în conformitate cu articolul 26 alineatul (3), articolul 30 alineatul (1), articolul 33 alineatele (3) și (4), articolul 34 alineatele (6) și (7), articolul 36 alineatul (4), articolul 37 alineatele (2) și (3) sau articolul 44 alineatul (5).

Perioada de protecție pentru datele transmise în vederea autorizării unui produs biocid care conține o substanță activă nouă se încheie la 15 ani de la prima zi a lunii următoare primei decizii de autorizare a produsului, adoptată în conformitate cu articolul 26 alineatul (3), articolul 30 alineatul (1), articolul 33 alineatele (3) și (4), articolul 34 alineatele (6) și (7), articolul 36 alineatul (4), articolul 37 alineatele (2) și (3) sau articolul 44 alineatul (5).”

15.

La articolul 66, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Orice persoană care transmite în sensul prezentului regulament informații legate de o substanță activă sau de un produs biocid agenției sau unei autorități competente poate cere ca informațiile menționate la articolul 67 alineatele (3) și (4) să nu fie divulgate, prezentând motivele pentru care divulgarea informațiilor poate fi dăunătoare pentru interesele comerciale ale persoanei respective sau ale altor părți interesate.”

16.

Articolul 67 se modifică după cum urmează:

17.

La articolul 76 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

18.

La articolul 77 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Contestațiile împotriva deciziilor agenției luate în temeiul articolului 7 alineatul (2), al articolului 13 alineatul (3), al articolului 43 alineatul (2), al articolului 45 alineatul (3), al articolului 54 alineatele (3), (4) și (5), al articolului 63 alineatul (3) și al articolului 64 alineatul (1) se depun la Camera de recurs înființată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.”

19.

La articolul 78 alineatul (2), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Veniturile agenției, astfel cum sunt menționate la articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, nu se utilizează pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute de prezentul regulament, cu excepția cazului în care se utilizează pentru un scop comun sau reprezintă un transfer temporar pentru a asigura funcționarea adecvată a agenției. Veniturile agenției menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu se utilizează pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, cu excepția cazului în care se utilizează pentru un scop comun sau reprezintă un transfer temporar pentru a asigura funcționarea adecvată a agenției.”

20.

Articolul 86 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 86

Substanțele active incluse în anexa I la Directiva 98/8/CE

Substanțele active pentru care Comisia a adoptat directive prin care le include în anexa I la Directiva 98/8/CE se consideră aprobate în temeiul prezentului regulament la data includerii și sunt incluse în lista menționată la articolul 9 alineatul (2). Aprobarea se acordă sub rezerva condițiilor stabilite în respectivele directive ale Comisiei.”

21.

Articolul 89 se modifică după cum urmează:

22.

La articolul 92 alineatul (2) se adaugă următoarea teză:

„Produsele biocide autorizate în conformitate cu articolul 3 sau 4 din Directiva 98/8/CE se consideră a fi autorizate în conformitate cu articolul 17 din prezentul regulament.”

23.

Articolul 93 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 93

Măsuri tranzitorii cu privire la produsele biocide care nu intră în domeniul de aplicare a Directivei 98/8/CE

Prin derogare de la articolul 17 alineatul (1), un stat membru poate continua să aplice sistemul propriu sau practica proprie în vigoare de punere la dispoziție pe piață și de utilizare a unui produs biocid care nu intră sub incidența Directivei 98/8/CE, dar care intră sub incidența prezentului regulament și care conține, generează sau este alcătuit numai din substanțe active care erau disponibile pe piață sau erau utilizate în produse biocide la 1 septembrie 2013. Derogarea se aplică până la una dintre următoarele date:

24.

Articolele 94 și 95 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 94

Măsuri tranzitorii privind articolele tratate

(1)   Prin derogare de la articolul 58 alineatul (2), un articol tratat cu sau care încorporează în mod voit unul sau mai multe produse biocide care conțin numai substanțe active, care sunt în curs de a fi examinate pentru tipul de produs relevant în cadrul programului de lucru menționat la articolul 89 alineatul (1) la 1 septembrie 2016 sau pentru care se înaintează o cerere de aprobare pentru tipul de produs relevant până cel târziu la data respectivă, sau care conțin numai o combinație de astfel de substanțe și substanțe active incluse în lista întocmită în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), pentru tipul de produs și utilizarea relevante, sau incluse în anexa I, poate fi introdus pe piață până la una dintre datele următoare:

(2)   Prin derogare suplimentară de la articolul 58 alineatul (2), un articol tratat cu sau care încorporează în mod voit unul sau mai multe produse biocide care conțin orice substanțe active, altele decât cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol sau cele incluse în lista întocmită în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), pentru tipul de produs și utilizarea relevante, sau incluse în anexa I, poate fi introdus pe piață până la 1 martie 2017.

Articolul 95

Măsuri tranzitorii privind accesul la dosarele substanțelor active

(1)   Începând de la 1 septembrie 2013, agenția pune la dispoziția publicului și actualizează cu regularitate o listă cu toate substanțele active și cu toate substanțele care generează o substanță activă, pentru care un dosar conform cu anexa II la prezentul regulament sau cu anexa IIA sau IVA la Directiva 98/8/CE și, în cazul în care este relevant, anexa IIIA la respectiva directivă («dosarul complet al substanței») a fost depus și acceptat sau validat de către un stat membru în cadrul unei proceduri prevăzute de prezentul regulament sau de directiva menționată («substanțele relevante»). Pentru fiecare substanță relevantă, lista include, de asemenea, toate persoanele care au depus un astfel de dosar sau un dosar la agenție în conformitate cu al doilea paragraf din acest alineat și indică rolul lor așa cum este specificat la paragraful menționat anterior, tipul (tipurile) de produs pentru care au depus un dosar, precum și data includerii substanței în listă.

O persoană stabilită în Uniune care fabrică sau importă o substanță relevantă, ca atare sau în produse biocide, («furnizorul substanței») sau care fabrică sau pune la dispoziție pe piață un produs biocid care are în compoziție, conține sau generează respectiva substanță relevantă («furnizorul produsului») poate, în orice moment, să prezinte agenției un dosar complet al substanței pentru substanța relevantă în cauză, o scrisoare de acces la un dosar complet al substanței sau o trimitere la un dosar complet al substanței pentru care toate perioadele de protecție a datelor au expirat. După reînnoirea aprobării unei substanțe active, orice furnizor de substanțe sau de produse poate să prezinte agenției o scrisoare de acces la toate datele care au fost luate în considerare de către autoritatea de evaluare competentă în scopul reînnoirii și pentru care perioada de protecție nu a expirat încă («datele relevante»).

Agenția informează furnizorul care prezintă informațiile în legătură cu taxele care se plătesc în temeiul articolului 80 alineatul (1). În cazul în care furnizorul care a prezentat informațiile nu achită taxele respective în termen de 30 de zile, agenția respinge cererea și informează în consecință furnizorul care a prezentat informațiile.

La primirea taxelor care se plătesc în temeiul articolului 80 alineatul (1), agenția verifică dacă informațiile prezentate respectă cerințele prevăzute la al doilea paragraf din prezentul alineat și informează în consecință furnizorul care a prezentat informațiile.

(2)   Începând de la 1 septembrie 2015, un produs biocid care este format din, conține sau generează o substanță relevantă inclusă în lista menționată la alineatul (1) nu poate fi pus la dispoziție pe piață dacă furnizorul substanței sau furnizorul produsului nu este inclus în lista menționată la alineatul (1) pentru tipul (tipurile) de produs cărora le aparține produsul.

(3)   Pentru ca informațiile prezentate să respecte cerințele prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol, articolul 63 alineatul (3) din prezentul regulament se aplică tuturor studiilor toxicologice, ecotoxicologice și privind evoluția și comportamentul în mediu referitoare la substanțele enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, inclusiv oricăror astfel de studii care nu implică teste pe vertebrate.

(4)   Un furnizor al unei substanțe sau un furnizor al unui produs inclus în lista menționată la alineatul (1) căruia i-a fost acordată o scrisoare de acces în sensul prezentului articol sau căruia i-a fost acordat un drept de a face referire la un studiu în conformitate cu alineatul (3) este îndreptățit să le permită solicitanților de autorizație pentru un produs biocid să facă referire la respectiva scrisoare de acces sau la respectivul studiu în sensul articolului 20 alineatul (1).

(5)   Prin derogare de la articolul 60, toate perioadele de protecție a datelor pentru combinații de substanțe active/tipuri de produse enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, dar pentru care, înainte de 1 septembrie 2013, nu a fost luată o decizie privind includerea în anexa I la Directiva 98/8/CE, se încheie la 31 decembrie 2025.

(6)   Alineatele (1)-(5) nu se aplică substanțelor enumerate în anexa I la categoriile 1-5 și 7 sau produselor biocide care conțin numai aceste substanțe.

(7)   Agenția actualizează periodic lista menționată la alineatul (1) de la prezentul articol. După reînnoirea aprobării unei substanțe active, agenția elimină din listă orice furnizor de substanțe sau de produse care, în termen de 12 luni de la reînnoire, nu a furnizat toate datele relevante sau o scrisoare de acces la toate datele relevante, fie în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol, fie într-o cerere în temeiul articolului 13.”

25.

La articolul 96, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere articolelor 86, 89-93 și 95 din prezentul regulament, Directiva 98/8/CE se abrogă de la 1 septembrie 2013.”

26.

În anexa I, titlul categoriei 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Categoria 6 – Substanțe pentru care un stat membru a validat un dosar al substanței active în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din prezentul regulament sau a acceptat un astfel de dosar în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE”.

27.

În anexa V, al doilea paragraf din cadrul rubricii „Tipul de produs 4: Produse alimentare și hrană pentru animale” se înlocuiește cu următorul text:

„Produse utilizate în vederea încorporării în materiale care pot intra în contact cu produsele alimentare.”

5.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 103/33

(1)

Criza financiară mondială fără precedent și încetinirea creșterii economice au adus prejudicii grave creșterii economice și stabilității financiare și au deteriorat puternic condițiile economice și financiare în mai multe state membre. În mod special, anumite state membre se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți. În special, acestea se confruntă cu probleme legate de creșterea economică și stabilitatea financiară și cu o deteriorare a situației deficitului și a datoriei.

(2)

Au fost luate măsuri importante în temeiul articolului 122 alineatul (2), articolului 136 și articolului 143 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, pentru a contracara efectele negative ale crizei. Cu toate acestea, presiunea asupra resurselor financiare naționale crește și este nevoie să fie luate măsuri adecvate pentru a o atenua prin utilizarea optimă și la maximum a finanțării din Fondul european pentru pescuit, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului (3).

(3)

Pentru a facilita gestionarea finanțării din partea Uniunii, pentru a sprijini accelerarea investițiilor în statele membre și în regiuni, precum și pentru a îmbunătăți disponibilitatea de finanțare a economiei, Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 387/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Această modificare a permis majorarea plăților intermediare și finale din Fondul european pentru pescuit cu o sumă echivalentă a 10 puncte procentuale peste rata actuală de cofinanțare pentru fiecare axă prioritară pentru statele membre care se confruntă cu dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară și care solicită să beneficieze de această măsură.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 prevede aplicarea acestui procent de cofinanțare mărit până la 31 decembrie 2013. Cu toate acestea, deoarece anumite state membre se confruntă în continuare cu dificultăți majore în ceea ce privește stabilitatea financiară, aplicarea ratei de cofinanțare majorate nu ar trebui să se limiteze la sfârșitul anului 2013.

(5)

Statele membre care primesc ajutor financiar ar trebui totodată să beneficieze de creșterea ratei de cofinanțare până la sfârșitul perioadei de eligibilitate și ar trebui să fie în măsură să o solicite în cererile de plată a soldului final, chiar dacă asistența financiară a încetat.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Având în vedere natura fără precedent a crizei, este necesară adoptarea rapidă de măsuri de sprijin. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

1.

La articolul 76 alineatul (3), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Prin derogare de la articolul 53 alineatul (3), la cererea unui stat membru, plățile intermediare se majorează cu o sumă echivalentă cu 10 puncte procentuale în plus față de rata de cofinanțare aplicabilă fiecărei axe prioritare, până la un plafon de 100 %, care se aplică valorii cheltuielilor publice eligibile recent declarate în fiecare declarație de cheltuieli certificată depusă, dacă statul membru îndeplinește, la 31 decembrie 2013 sau ulterior, una dintre următoarele condiții:”.

2.

La articolul 77, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Prin derogare de la articolul 53 alineatul (3), la cererea unui stat membru, plățile soldului final se majorează cu o sumă echivalentă cu 10 puncte procentuale în plus față de rata de cofinanțare aplicabilă fiecărei axe prioritare, până la un plafon de 100 %, care se aplică valorii cheltuielilor publice eligibile recent declarate în fiecare declarație de cheltuieli certificată depusă, dacă statul membru îndeplinește, la 31 decembrie 2013 sau ulterior, una dintre condițiile prevăzute la articolul 76 alineatul (3) literele (a), (b) și (c).”

3.

Articolul 77a se modifică după cum urmează: