1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/1

(1)

Prin Decizia 2000/742/CE (2), Consiliul a aprobat încheierea Acordului de cooperare în domeniul științei și al tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Federației Ruse („acordul”).

(2)

Articolul 12 litera (b) din acord prevede, în special, că acordul poate fi reînnoit cu acordul părților pentru perioade suplimentare de câte cinci ani. Prin Decizia 2009/313/CE (3), Consiliul a aprobat ultima dată reînnoirea acordului pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(3)

După o reexaminare comună a acordului, ambele părți au luat act de recomandarea experților independenți conform căreia acordul ar trebui să fie reînnoit pentru o perioadă suplimentară de cinci ani în forma sa actuală.

(4)

Părțile la acord consideră că o reînnoire a acordului ar fi în interesul lor reciproc.

(5)

Conținutul acordului reînnoit va fi identic cu conținutul acordului care expiră la 20 februarie 2014.

(6)

Ca o consecință a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană a înlocuit Comunitatea Europeană și a succedat acesteia.

(7)

Reînnoirea acordului ar trebui aprobată în numele Uniunii,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/3

(1)

Categoriile 1, 2, 3, 4 și 5 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 sunt bine definite, ceea ce permite să se facă anumite deducții cu privire la proprietățile substanțelor care intră sub incidența acestora. Includerea în categoria 6 din anexa menționată impune furnizarea unui ansamblu de date care să permită o evaluare completă a riscurilor pentru utilizarea preconizată. Procedura de modificare, la cerere, a uneia dintre aceste categorii în vederea includerii în aceasta a unor substanțe active sau de modificare a restricțiilor menționate în cadrul acesteia ar trebui să fie transparentă și echitabilă pentru toți solicitanții. Prin urmare, este oportună specificarea sa mai detaliată.

(2)

Datele necesare pentru includerea unei substanțe active în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui să fie suficiente pentru a dovedi că substanța nu suscită îngrijorare în sensul articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Pentru a asigura coerența, procedura de depunere și de validare a unei cereri de includere a unei substanțe active în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 ar trebui să fie identică cu procedura de depunere și de validare a unei cereri de aprobare a unei substanțe active. Cu toate acestea, atunci când prima dintre aceste proceduri poate impune furnizarea unui număr mai mic de date, procedura de evaluare ar trebui să fie adaptată în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide menționat la articolul 82 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012,

(a)

a include unele substanțe active în categoria 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 din anexa respectivă, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior; sau

(b)

a modifica restricțiile relevante din aceste categorii.

(a)

considerată a fi o cerere de includere în categoria 6 din anexa I la respectivul regulament; și

(b)

supusă validării în temeiul articolului 3 alineatul (2).

(a)

articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament;

(b)

al articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012; sau

(c)

al unuia dintre actele prevăzute la articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/6

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate, în vederea unei eventuale introduceri în anexele I, IA sau IB din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Lista respectivă include bis(N-ciclohexil-diazeniu-dioxi)-cupru (Cu-HDO).

(2)

Cu-HDO a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 8, produse de întreținere a lemnului, astfel cum este definit în anexa V la directiva respectivă, care corespunde tipului de produs 8 definit în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Austria, care a fost desemnată ca stat membru raportor, a prezentat Comisiei, la 25 februarie 2008, raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Raportul autorității competente a fost analizat de statele membre și de Comisie. În temeiul articolului 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, constatările analizei au fost incluse într-un raport de evaluare în cadrul reuniunii din 13 decembrie 2013 a Comitetului permanent pentru produse biocide.

(5)

Din raportul respectiv reiese că este de așteptat ca produsele biocide utilizate în tipul de produs 8 care conțin Cu-HDO să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE.

(6)

Prin urmare, este oportun să se aprobe Cu-HDO în vederea utilizării în produsele biocide pentru tipul de produs 8.

(7)

Evaluarea nu se referă la nanomateriale, prin urmare, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, autorizarea nu trebuie să includă aceste materiale.

(8)

Ar trebui să se prevadă o perioadă de timp rezonabilă înainte de autorizarea unei substanțe active, astfel încât statele membre, părțile interesate și Comisia, după caz, să se poată pregăti pentru a se conforma noilor cerințe care decurg din autorizarea respectivă.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/9

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate, în vederea posibilității de a fi introduse în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Lista respectivă include acidul decanoic.

(2)

Acidul decanoic a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 4, dezinfectanți pentru suprafețele aflate în contact cu produsele alimentare sau cu hrana pentru animale, în tipul de produs 18, insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode, și în tipul de produs 19, repulsive și momeli, astfel cum au fost definite în anexa V la directiva respectivă, care corespund tipurilor de produs 4, 18 și, respectiv, 19, astfel cum au fost definite în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Austria a fost desemnată stat membru raportor și la 7 decembrie 2010 a prezentat Comisiei rapoartele autorității competente, însoțite de recomandări, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Rapoartele autorității competente au fost examinate de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse în două rapoarte de evaluare, în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din 13 decembrie 2013.

(5)

Din rapoartele respective reiese că produsele biocide utilizate în tipurile de produs 4, 18 și 19, care conțin acid decanoic, sunt susceptibile să respecte cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE.

(6)

Prin urmare, este oportun să se aprobe acidul decanoic în vederea utilizării în produsele biocide din tipurile de produs 4, 18 și 19.

(7)

Având în vedere că evaluările nu au abordat nanomaterialele, aprobările nu trebuie să includă astfel de materiale, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(8)

În ceea ce privește utilizarea în tipul de produs 4, evaluarea nu a abordat încorporarea produselor biocide care conțin acid decanoic în materialele și obiectele destinate să vină în contact, direct sau indirect, cu produsele alimentare în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Pentru astfel de materiale poate fi necesară stabilirea unor limite specifice privind migrarea în produsele alimentare, după cum prevede articolul 5 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Prin urmare, aprobarea nu trebuie să includă această utilizare, cu excepția cazului în care Comisia a stabilit astfel de limite sau s-a stabilit în temeiul regulamentului respectiv că astfel de limite nu sunt necesare.

(9)

Trebuie să se prevadă trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite statelor membre, părților interesate și Comisiei, după caz, să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe impuse.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/13

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate, în vederea posibilității de a fi introduse în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Lista respectivă include S-metoprenul.

(2)

S-metoprenul a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 18, insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode, astfel cum a fost definit în anexa V la directiva respectivă, care corespunde tipului de produs 18, astfel cum a fost definit în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Irlanda a fost desemnată ca stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 29 octombrie 2010, raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Raportul autorității competente a fost examinat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, constatările examinării au fost incluse într-un raport de evaluare în cadrul reuniunii din 13 decembrie 2013 a Comitetului permanent pentru produse biocide.

(5)

Din raportul respectiv reiese că produsele biocide utilizate pentru tipul de produs 18, care conțin S-metopren, sunt susceptibile să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE.

(6)

Prin urmare, este oportun ca S-metoprenul să fie aprobat pentru a fi utilizat în produse biocide pentru tipul de produs 18.

(7)

Întrucât evaluarea nu a abordat nanomaterialele, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, aprobarea nu ar trebui să includă astfel de materiale.

(8)

Trebuie să se prevadă trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite statelor membre, părților interesate și Comisiei, după caz, să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe impuse.

(9)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/16

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate în vederea unei eventuale includeri în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Lista respectivă include zinebul.

(2)

Zinebul a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 21, produse antivegetative, astfel cum a fost definit în anexa V la directiva respectivă, care corespunde tipului de produs 21, astfel cum a fost definit în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Irlanda a fost desemnată stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 29 martie 2011, raportul autorității competente însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Raportul autorității competente a fost examinat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse într-un raport de evaluare, în cadrul reuniunii din 13 decembrie 2013 a Comitetului permanent pentru produse biocide.

(5)

Din raportul respectiv reiese că produsele biocide utilizate pentru tipul de produs 21 care conțin zineb sunt susceptibile să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE, dacă sunt îndeplinite condițiile precizate în anexa la prezentul regulament. Prin urmare, este oportun ca zinebul să fie aprobat pentru a fi utilizat în produse biocide pentru tipul de produs 21.

(6)

Întrucât evaluarea nu a abordat nanomaterialele, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, aprobarea nu ar trebui să includă astfel de materiale.

(7)

Trebuie să se prevadă trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite statelor membre, părților interesate și Comisiei, după caz, să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe impuse.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/19

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate, în vederea posibilității de a fi introduse în anexa I, IA sau IB din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Lista respectivă include acidul octanoic.

(2)

Acidul octanoic a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 4, dezinfectanți pentru suprafețele în contact cu produsele alimentare sau cu hrana pentru animale, și în tipul de produs 18, insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode, astfel cum sunt definite în anexa V la directiva respectivă, care corespund tipurilor de produs 4, respectiv 18, astfel cum sunt definite în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Austria a fost desemnată stat membru raportor și, la 7 decembrie 2010, a prezentat Comisiei rapoartele autorității competente, însoțite de recomandări, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Rapoartele autorității competente au fost analizate de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse în două rapoarte de evaluare, în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din 13 decembrie 2013.

(5)

Din rapoartele respective reiese că produsele biocide utilizate pentru tipurile de produs 4 și 18, care conțin acid octanoic, sunt susceptibile să respecte cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE.

(6)

Prin urmare, este oportun să se aprobe acidul octanoic în vederea utilizării în produsele biocide pentru tipurile de produs 4 și 18.

(7)

Având în vedere că evaluările nu au vizat nanomaterialele, aprobările nu ar trebui să includă astfel de materiale, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(8)

În ceea ce privește utilizarea în tipul de produs 4, evaluarea nu a vizat încorporarea produselor biocide care conțin acid octanoic în materialele și obiectele destinate să vină în contact, direct sau indirect, cu produse alimentare în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Pentru astfel de materiale poate fi necesară stabilirea unor limite specifice privind migrarea în produsele alimentare, după cum prevede articolul 5 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Prin urmare, aprobarea nu ar trebui să includă această utilizare, cu excepția cazului în care Comisia a stabilit astfel de limite sau s-a stabilit în temeiul regulamentului respectiv că astfel de limite nu sunt necesare.

(9)

Ar trebui să se prevadă trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite statelor membre, părților interesate și Comisiei, după caz, să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe impuse.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/23

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate, în vederea unei eventuale înscrieri în anexa I, IA sau IB din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Această listă include iodul.

(2)

Iodul a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării pentru tipul de produse 1, produse biocide destinate igienei umane, tipul de produse 3, produse biocide destinate igienei veterinare, tipul de produse 4, dezinfectanți pentru suprafețele aflate în contact cu produsele alimentare și cu hrana pentru animale, precum și tipul de produse 22, fluide utilizate pentru îmbălsămare și taxidermie, astfel cum sunt definite în anexa V la directiva respectivă, care corespund tipurilor de produse 1, 3, 4, 22, astfel cum sunt definite în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Datele prezentate în vederea evaluării au permis formularea unor concluzii, inclusiv cu privire la polivinilpirolidona iodată.

(4)

Suedia, care a fost desemnată stat membru raportor, a prezentat Comisiei, la 20 aprilie 2011, raportul autorității competente, însoțit de recomandări, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(5)

Raportul autorității competente a fost examinat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse într-un raport de evaluare, în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din 13 decembrie 2013.

(6)

Din acest raport reiese că produsele biocide utilizate pentru tipurile de produse 1, 3, 4 și 22 care conțin iod ar putea îndeplini cerințele stabilite la articolul 5 din Directiva 98/8/CE, cu condiția îndeplinirii condițiilor menționate în anexa la prezentul regulament.

(7)

Prin urmare, este oportun să se aprobe iodul, inclusiv polivinilpirolidona iodată, în vederea utilizării în produsele biocide pentru tipurile de produse 1, 3, 4 și 22.

(8)

Având în vedere că evaluările nu au abordat nanomaterialele, aprobările nu trebuie să includă astfel de materiale, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(9)

Evaluarea nu a abordat încorporarea produselor biocide care conțin iod în materialele și obiectele destinate să vină în contact, direct sau indirect, cu produsele alimentare în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Pentru astfel de materiale poate fi necesară stabilirea unor limite specifice privind migrarea în produsele alimentare, după cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Prin urmare, aprobarea nu trebuie să includă această utilizare, cu excepția cazului în care Comisia a stabilit astfel de limite sau s-a stabilit în temeiul regulamentului respectiv că astfel de limite nu sunt necesare.

(10)

Ar trebui să se prevadă o perioadă de timp rezonabilă înainte de autorizarea unei substanțe active, astfel încât statele membre, părțile interesate și Comisia, după caz, să se poată pregăti pentru a se conforma noilor cerințe care decurg din autorizarea respectivă.

(11)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/27

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/29

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stipulează că, pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00, taxa de import este egală cu prețul de intervenție valabil pentru astfel de produse la data importării, majorat cu 55 % și diminuat cu prețul de import CIF aplicabil expedierii în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful vamal comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei de import menționate la alineatul (1) din articolul respectiv, se stabilesc periodic prețuri de import CIF reprezentative pentru produsele în cauză.

(3)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei de import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00 este prețul de import CIF reprezentativ zilnic, stabilit în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 5 din regulamentul menționat.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele de import pentru perioada începând cu 1 februarie 2014, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe.

(5)

Dat fiind că este necesar să se asigure aplicarea acestei măsuri cât mai curând posibil după ce au devenit disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/32

(1)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia promovează ratificarea convențiilor internaționale în domeniul muncii care au fost clasificate de către Organizația Internațională a Muncii ca fiind actualizate, în cadrul contribuției la eforturile Uniunii Europene de promovare a unor condiții de muncă decente pentru toți, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, protecția și îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor fiind un aspect important al acestora.

(2)

Majoritatea normelor din cadrul Convenției nr. 189 din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca decentă pentru personalul casnic, denumită în continuare „convenția”, sunt acoperite, într-o mare măsură, de acquis-ul Uniunii în domeniile politicii sociale, combaterii discriminării, cooperării judiciare în materie penală, precum și azilului și imigrației.

(3)

Dispozițiile Convenției privind protecția personalului casnic migrant afectează în mod potențial libera circulație a lucrătorilor – un domeniu care intră în sfera de competențe exclusive a Uniunii.

(4)

În consecință, unele părți din convenție intră în sfera de competență a Uniunii, iar statele membre nu pot să își asume angajamente în legătură cu aceste părți în afara cadrului instituțiilor Uniunii.

(5)

Uniunea Europeană nu poate să ratifice convenția, întrucât doar statele membre pot fi părți la aceasta.

(6)

În această situație, statele membre și instituțiile Uniunii trebuie să coopereze în vederea ratificării convenției.

(7)

Prin urmare, Consiliul ar trebui să autorizeze statele membre care au obligații în temeiul dreptului Uniunii privind cerințele minime în domeniul condițiilor de muncă să ratifice convenția în interesul Uniunii,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/33

(1)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia promovează ratificarea convențiilor internaționale din domeniul muncii care sunt considerate de către Organizația Internațională a Muncii ca fiind actualizate, în cadrul contribuției la eforturile Uniunii Europene de promovare a unor condiții de muncă decente pentru toți, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, protecția și îmbunătățirea sănătății și securității lucrătorilor fiind un aspect important al acestora.

(2)

Normele prevăzute în partea III din Convenția nr. 170 din 1990 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind siguranța utilizării produselor chimice la locul de muncă, denumită în continuare „convenția”, fac parte deja în mare măsură din acquis-ul Uniunii privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor și practicilor administrative referitoare la clasificare, ambalare și etichetare, care a fost dezvoltat din 1967 și ulterior consolidat.

(3)

În consecință, unele părți din convenție intră în domeniul de competență al Uniunii, iar statele membre nu pot să își asume angajamente în afara cadrului instituțiilor Uniunii în legătură cu acele părți.

(4)

Uniunea Europeană nu poate să ratifice convenția, întrucât doar statele membre pot fi părți la aceasta.

(5)

În această situație, statele membre și instituțiile Uniunii trebuie să coopereze în privința ratificării convenției.

(6)

Prin urmare, Consiliul ar trebui să autorizeze statele membre, care au o obligație în temeiul dreptului Uniunii în materia armonizării actelor cu putere de lege și a actelor și practicilor administrative referitoare la clasificare, ambalare și etichetare, să ratifice convenția în interesul Uniunii,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/34

(1)

Tratatul de la Lisabona consolidează rolul cetățenilor Uniunii Europene ca actori politici, prin stabilirea unei legături strânse între cetățeni, exercitarea drepturilor lor politice și viața democratică a Uniunii. Articolul 10 alineatele (1) și (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative și că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Articolul 10 alineatul (2) din TUE, care constituie o expresie a acestor principii, stabilește că cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European și că șefii de stat sau de guvern și guvernele care reprezintă statele membre în cadrul Consiliului European și în Consiliu răspund la rândul lor, în mod democratic, fie în fața parlamentelor naționale, fie în fața cetățenilor lor.

(2)

În conformitate cu articolul 20 din TFUE, cetățenia Uniunii Europene vine în completarea cetățeniei statelor membre.

(3)

Articolul 21 din TFUE și articolul 45 din Carta drepturilor fundamentale a UE conferă cetățenilor UE dreptul fundamental la liberă circulație și ședere în Uniunea Europeană.

(4)

Obiectivul prezentei recomandări este de a consolida dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii și a statelor membre pentru cetățenii UE care își exercită dreptul lor la liberă circulație în cadrul Uniunii.

(5)

Astfel cum s-a subliniat în Raportul pe 2010 privind cetățenia UE (1), una dintre problemele cu care se confruntă cetățenii Uniunii din anumite state membre în calitate de actori politici în cadrul Uniunii este privarea de dreptul de vot în cadrul alegerilor naționale din statul lor membru de origine după ce au locuit în alt stat membru pentru o anumită perioadă de timp.

(6)

În prezent, niciun stat membru nu aplică o politică generală care acordă resortisanților altor state membre care au reședința pe teritoriul său dreptul de a vota în alegerile naționale. Prin urmare, cetățenii Uniunii privați de dreptul de vot nu pot participa de cele mai multe ori la niciun scrutin național în niciun stat membru.

(7)

Situația actuală ar putea fi percepută ca fiind în contrast cu premisa de bază a cetățeniei UE, și anume că aceasta vine în completarea cetățeniei statelor membre și este menită să confere drepturi suplimentare cetățenilor Uniunii, întrucât, în acest caz, exercitarea dreptului la liberă circulație poate duce la pierderea unui drept de participare politică.

(8)

În plus, deși cetățenii Uniunii privați astfel de dreptul de vot își păstrează dreptul de a alege membrii Parlamentului European, aceștia nu au dreptul de a participa la procesele naționale care duc la formarea guvernelor naționale, ai căror membri fac parte din componența Consiliului, celălalt colegiuitor al Uniunii.

(9)

Această pierdere a dreptului de vot la alegerile naționale în țara a cărei naționalitate o dețin, ca urmare a exercitării dreptului de a se muta în altă țară a UE, este percepută de către cetățenii Uniunii ca o lacună în drepturile lor politice.

(10)

În Raportul pe 2013 privind cetățenia Uniunii „Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” (2), Comisia a subliniat faptul că participarea deplină a cetățenilor Uniunii la viața democratică a Uniunii la toate nivelurile reprezintă chiar esența cetățeniei Uniunii. Comisia a anunțat că va propune modalități constructive pentru a permite cetățenilor UE care locuiesc în alt stat membru să participe pe deplin la viața democratică a UE prin menținerea dreptului lor de vot în alegerile naționale din țara lor de origine.

(11)

Dreptul de vot este un drept civil elementar. Astfel cum a fost recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de vot nu reprezintă un privilegiu. Orice derogare generală, automată și fără discernământ de la principiul votului universal riscă să submineze validitatea democratică a puterii legislative astfel alese și a legilor promulgate de aceasta. (3) Într-un stat democratic, ar trebui, prin urmare, să existe o prezumție în favoarea conferirii acestui drept unui număr cât mai mare de cetățeni. Această instanță a constatat, de asemenea, că există o tendință clară în favoarea ideii de a se permite exercitarea dreptului de vot de către cetățenii nerezidenți, chiar dacă nu există încă o abordare europeană comună în acest sens.

(12)

Normele care se aplică în prezent în anumite state membre pot duce la o situație în care cetățenii Uniunii care își au reședința în alte state membre și-ar putea pierde dreptul de vot numai pe motiv că aceștia și-au avut reședința în străinătate pentru o anumită perioadă de timp. Aceste norme se bazează pe prezumția că în urma șederii în străinătate pe o anumită durată, resortisanții respectivi pierd legătura cu procesul politic din țara lor de origine. Totuși, această prezumție nu este valabilă în fiecare caz în parte. Prin urmare, ar putea fi adecvat să se acorde cetățenilor care riscă să fie privați de dreptul de vot posibilitatea de a demonstra continuitatea interesului lor pentru viața politică din statul membru ai cărui resortisanți sunt.

(13)

Cetățenii Uniunii care își au reședința în alt stat membru pot menține pe tot parcursul vieții legături strânse cu țara lor de origine și pot continua să fie afectați în mod direct de actele adoptate de puterea legislativă aleasă în acea țară. Grație generalizării accesului la programele de televiziune din alte țări și disponibilității internetului și a altor tehnologii de comunicații online și mobile, este mai ușor ca niciodată pentru cetățeni să urmărească îndeaproape și să ia parte la evoluțiile sociale și politice din statul lor membru de origine.

(14)

Raționamentul care stă la baza politicilor în materie de privare de dreptul de vot ar trebui reevaluat ținând seama de realitățile socioeconomice și tehnologice, de tendințele actuale către participarea politică favorabilă incluziunii și de stadiul actual al integrării europene, alături de importanța deosebită a dreptului de a participa la viața democratică a Uniunii și a dreptului la liberă circulație.

(15)

O abordare mai favorabilă incluziunii și mai proporțională ar consta în asigurarea faptului că cetățenii care își exercită dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul Uniunii pot să își păstreze dreptul de vot la alegerile naționale atunci când aceștia demonstrează un interes permanent pentru viața politică a statului membru ai cărui resortisanți sunt.

(16)

O acțiune pozitivă din partea acestor cetățeni, cum ar fi cererea lor de a rămâne înscriși pe listele electorale din statul lor membru de origine, ar trebui să fie considerată ca fiind un criteriu adecvat – și mijlocul cel mai simplu – pentru a demonstra interesul lor permanent pentru viața politică națională, fără a aduce atingere posibilității ca statele membre respective să solicite cetățenilor lor să reînnoiască astfel de cereri la intervale adecvate, confirmând astfel persistența unui asemenea interes.

(17)

Pentru a reduce la minimum sarcina pentru cetățenii care își au reședința în străinătate, depunerea cererilor lor de a se înregistra sau de a rămâne înscriși pe lista electorală ar trebui să poată fi efectuată prin mijloace electronice.

(18)

Ar fi important să se garanteze informarea cetățenilor care se deplasează sau își au reședința într-un alt stat membru în timp util și în mod adecvat cu privire la condițiile în care aceștia își pot păstra drepturile de vot și cu privire la modalitățile practice corespunzătoare,

1.

În cazul în care politicile statelor membre limitează drepturile resortisanților lor de a vota în alegerile naționale exclusiv pe baza unei condiții privind reședința, statele membre ar trebui să permită resortisanților lor care își exercită dreptul la liberă circulație și ședere în Uniune să demonstreze continuitatea interesului lor pentru viața politică din statul membru ai cărui resortisanți sunt, inclusiv printr-o cerere de a rămâne înscriși pe lista electorală, și, în acest fel, să își păstreze dreptul de vot.

2.

În cazul în care statele membre permit resortisanților lor care își au reședința în alt stat membru să își păstreze dreptul de vot la alegerile naționale printr-o cerere de a rămâne înscriși pe lista electorală, aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca statele membre respective să instituie măsuri de însoțire proporționale, cum ar fi reintroducerea unei cereri la intervale de timp adecvate.

3.

Statele membre care permit resortisanților lor ce își au reședința în alt stat membru să își păstreze dreptul de vot la alegerile naționale prin introducerea sau reintroducerea unei cereri de a rămâne înscriși pe lista electorală ar trebui să se asigure că toate cererile în acest sens pot fi depuse în format electronic.

4.

Statele membre care prevăd pierderea dreptului de vot la alegerile naționale în cazul resortisanților lor care își au reședința în alt stat membru ar trebui să îi informeze pe aceștia prin mijloace adecvate și în timp util cu privire la condițiile și la modalitățile practice pentru păstrarea dreptului lor de vot la alegerile naționale.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/36

(1)

Articolul 2 alineatul (1) din Orientarea BCE/2004/18 din 16 septembrie 2004 privind achiziția de bancnote euro (1) prevede că procedura unică de licitație a Eurosistemului (single Eurosystem tender procedure) (SETP) trebuia să se aplice, cel târziu, de la 1 ianuarie 2012.

(2)

Articolul 2 alineatul (1) din Orientarea BCE/2004/18 a fost modificat de Orientarea BCE/2011/3 din 18 martie 2011 de modificare a Orientării BCE/2004/18 privind achiziția de bancnote euro (2) în sensul aplicării SETP începând cu, cel târziu, 1 ianuarie 2014, cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor decide o altă dată de începere a aplicării.

(3)

Conform articolului 21 din Orientarea BCE/2004/18, Consiliul guvernatorilor revizuiește Orientarea BCE/2004/18 la începutul anului 2008 și, în continuare, din doi în doi ani.

(4)

În contextul celei mai recente revizuiri a Orientării BCE/2004/18, Consiliul guvernatorilor a decis să amâne data de începere a aplicării SETP din cauza schimbării premiselor care au stat la baza determinării datei de început a aplicării.

(5)

Prin urmare, Orientarea BCE/2004/18 ar trebui modificată în mod corespunzător,

1.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 32/37

(1)

Curtea a adoptat, la 25 septembrie 2012, un nou regulament de procedură, care conține, atât pe fond, cât și sub aspectul formei, mai multe modificări în raport cu regulamentul anterior, pe care îl abrogă. Aceste modificări privesc, printre altele, terminologia folosită în noul regulament de procedură și procedura urmată în caz de acordare a asistenței judiciare. Trebuie, prin urmare, ca aceste modificări să se reflecte în textul regulamentului adițional.

(2)

În urma desemnării, de către mai multe state membre, a unor noi autorități însărcinate să soluționeze chestiunile avute în vedere la articolele 2, 4 și 6 din regulamentul adițional și a aderării la Uniunea Europeană a Republicii Bulgaria și a României, la 1 ianuarie 2007, și a Republicii Croația, la 1 iulie 2013, este, pe de altă parte, necesară actualizarea listelor prevăzute de cele trei anexe la regulamentul menționat.

Cu aprobarea dată de Consiliu la 17 decembrie 2013,