(1)

La 1 septembrie 2010, în urma unor discuții de notificare prealabilă, autoritățile islandeze au notificat Autorității un ajutor de stat pentru construirea unui centru de date în municipalitatea Reykjanesbær (denumită în continuare „municipalitatea” sau „Reykjanesbær”), în temeiul articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3, printr-o scrisoare primită și înregistrată de Autoritate în aceeași zi (documentul nr. 568140). Notificarea viza derogări de la taxe și impozite prevăzute pentru construirea unui centru de date (denumit în continuare „centrul de date”) de către întreprinderea Verne Holdings ehf. (denumită în continuare „Verne”), în conformitate cu Legea nr. 57/2010 și cu un acord parafat la data de 23 octombrie 2009 (denumit în continuare „acordul de investiții”).

(2)

După mai multe schimburi de corespondență (2), prin scrisoarea din 3 noiembrie 2010 (documentul nr. 573997), Autoritatea a informat autoritățile islandeze că a decis să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 cu privire la ajutorul acordat centrului de date al întreprinderii Verne.

(3)

Decizia nr. 418/10/COL a Autorității de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta („decizia de inițiere”) (3). Autoritatea a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la decizie. Nu au fost primite observații din partea părților interesate.

(4)

Prin scrisorile din 23 noiembrie 2010, 4 ianuarie, 18 ianuarie și 2 februarie 2011 (documentele nr. 578499, 582634, 583705 și 585546), Autoritatea a aprobat cererile formulate de autoritățile islandeze de prelungire a termenului pentru prezentarea de observații cu privire la decizie.

(5)

Autoritățile islandeze și-au prezentat observațiile în scrisoarea din 28 februarie 2011 (documentul nr. 589033). Autoritatea a primit informații suplimentare din partea autorităților islandeze la 12 aprilie 2011 (documentul nr. 594276).

(6)

Cazul a fost discutat în timpul unei reuniuni între Autoritate și autoritățile islandeze, organizată la 27 mai 2011 la Bruxelles, fiind urmărit de către Autoritate prin intermediul unei scrisori electronice din 1 iunie 2011 (documentul nr. 599862). Ulterior, autoritățile islandeze au prezentat informații prin intermediul a două scrisori, la 21 iunie (documentul nr. 601641) și, respectiv, la 27 iunie 2011 (documentul nr. 602133).

(7)

Mai mult, întreprinderea națională de energie electrică (Landsvirkjun) a prezentat informații suplimentare separate în scrisoarea din 20 iunie 2011, primită de Autoritate la 23 iunie 2011 (documentul nr. 601937), precum și în scrisoarea primită de Autoritate la 16 ianuarie 2012 (documentul nr. 621366).

(8)

Prin scrisoarea din 28 septembrie 2011 (documentul nr. 609826), autoritățile islandeze și-au retras notificarea privind măsurile de ajutor pentru construirea centrului de date. În consecință, Autoritatea a trimis o scrisoare la 4 octombrie 2011 (documentul nr. 609991) prin care a confirmat retragerea notificării și a informat autoritățile islandeze că va închide investigația oficială pentru măsurile în cauză, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din partea a II-a a Protocolului 3, precizând însă că va continua investigarea cu privire la măsurile prevăzute într-o serie de acorduri încheiate cu întreprinderea Verne în legătură cu centrul de date vizat și aflate încă în vigoare.

(9)

Autoritățile islandeze au prezentat informații prin scrisoarea din 25 octombrie 2011 (documentul nr. 613209) ca răspuns la scrisoarea Autorității din 4 octombrie 2011, menționată mai sus. Autoritățile islandeze au prezentat ulterior informații suplimentare printr-o scrisoare electronică din 30 aprilie 2012 (documentul nr. 633398).

(10)

În cele din urmă, autoritățile islandeze au furnizat clarificări suplimentare privind cazul vizat prin scrisorile electronice din 14 și, respectiv, 24 mai 2012 (documentele nr. 634340 și 635757), ca urmare a unei scurte discuții referitoare la caz în cursul unei reuniuni a Autorității cu autoritățile islandeze, care a avut loc la Bruxelles la 2 mai 2012 și au prezentat documente suplimentare prin scrisoarea electronică din 1 iunie 2012 (documentul nr. 636529).

(11)

Verne Holdings ehf. este o întreprindere privată înregistrată în Islanda în iunie 2007. Verne Holdings ehf. are trei filiale deținute integral: Verne Global, Inc., înregistrată în Statele Unite ale Americii, Verne Global Ltd., înregistrată în Regatul Unit și Verne Real Estate ehf., înregistrată în Islanda în martie 2008 (4).

(12)

Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, Verne Holdings ehf. este deținută de un număr de acționari minoritari, cei mai importanți dintre aceștia fiind Novator, un investitor global, și Teha Investments S.a.r.l. Mai mult, potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, conducerea deține o participație substanțială în Verne Holdings ehf.

(13)

Conform notificării ulterioare de retragere, autoritățile islandeze au intenționat să ofere întreprinderii Verne un ajutor, în temeiul Orientărilor Autorității privind ajutorul pentru dezvoltare regională („Orientările privind ajutoarele de stat regionale”), pentru crearea unui centru de date într-o regiune eligibilă pentru ajutor regional în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, în vederea promovării dezvoltării regionale sub forma unui număr de derogări de la taxele guvernamentale și municipale în conformitate cu acordul de investiții.

(14)

Discuțiile dintre autoritățile islandeze și întreprinderea Verne, inițiate la sfârșitul anului 2008 (5) (după instalarea crizei financiare în Islanda în octombrie 2008), s-au finalizat cu un acord prin care întreprinderii Verne i se ofereau mai multe derogări fiscale, și anume acordul de investiții. Potrivit autorităților islandeze, în aprilie 2009 s-a ajuns la o versiune finală a unui memorandum de înțelegere pentru acordul de investiții, însă memorandumul nu a fost semnat. Acordul de investiții a fost încheiat mai târziu, la 23 octombrie 2009, atunci când a fost parafat de către directorul general al Verne și de către un funcționar din cadrul Ministerului Industriei (6). Intrarea în vigoare a acordului de investiții a fost condiționată de autorizarea de către Parlament, aprobarea de către consiliile de administrație ale Verne și aprobarea de către Autoritate. La 12 decembrie 2009 a fost prezentat Parlamentului islandez un proiect de lege de autorizare a autorităților islandeze privind încheierea acordului de investiții cu întreprinderea Verne. La 7 iunie 2010, Parlamentul islandez a adoptat Legea nr. 57/2010 („Legea Verne”) prin care autoriza Ministerul Industriilor să încheie un acord de investiții în numele autorităților islandeze cu Verne cu scopul, printre altele, de acordare a mai multor scutiri de taxe și impozite în legătură cu construirea centrului de date (7).

(15)

La 28 septembrie 2011, autoritățile islandeze au informat Autoritatea cu privire la faptul că acordul de investiții a fost abrogat.

(16)

Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat într-o scrisoare din partea autorităților islandeze din 25 octombrie 2011 (8), „singurul beneficiu care a intrat deja în vigoare este reprezentat de renunțarea la taxele municipale de către municipalitatea Reykjanesbær, conform termenilor acordului privind licențele și taxele” (9). Acordul a fost semnat la data de 4 noiembrie 2009. Cu toate acestea, măsurile au produs efecte la începutul anului 2009, astfel cum arată autoritățile islandeze (10). Prin urmare, scutirile de taxe și impozite municipale conținute în acord fac obiectul evaluării ajutorului de stat în cazul de față, și anume:

(17)

În plus, măsurile prevăzute în următoarele acorduri, pe care Verne le-a încheiat în 2008 și în 2009, au intrat în vigoare și nu au fost abrogate; prin urmare, ele fac obiectul evaluării ajutorului de stat în prezenta decizie:

(18)

Acordurile și măsurile evaluate sunt descrise în detaliu în secțiunea 3 de mai jos.

(19)

De asemenea, Verne a încheiat, la 26 februarie 2008, un acord cu Farice privind lărgimea de bandă. Autoritățile islandeze au explicat faptul că acordul respectiv a fost anulat.

(20)

Inițial, întreprinderea Verne a intenționat să construiască, în trei etape, pe o perioadă de șapte ani, un campus pentru un centru de date en gros cu putere specifică mare și grad ridicat de fiabilitate în Reykjanesbær, situat în partea de sud-vest a Islandei: centrul de date (11).

(21)

Costul investiției totale pentru întregul proiect, astfel cum a fost planificat inițial de întreprinderea Verne, a fost estimat în 2010 la 726 milioane USD (12).

(22)

Planurile au fost ulterior anulate ca urmare a modificărilor survenite în situația economică a Islandei, iar acordul de investiții din 23 octombrie 2009 a fost anulat la 23 septembrie 2011. Verne s-a angajat, potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze la 25 octombrie 2011, într-un „plan modificat de investiții împreună cu autoritățile islandeze sub auspiciile Schemei generale de ajutor pentru investiții” (13). Planul modificat de investiții preconizează investiții care ar putea depăși 675 de milioane USD în afara investiției pregătitoare inițiale, potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze. Potrivit mass-media, prima etapă a devenit deja operațională și a fost deschisă oficial în februarie 2012 (14), fiind anunțați primii clienți.

(23)

Ca parte a planului inițial de investiții, Verne a achiziționat la 26 februarie 2008 cinci clădiri în amplasamentul în cauză, la Valhallarbraut în Reykjanesbær, totalizând 31 000 m2, din care două depozite mari, de11 064 și 16 606 m2, sunt descrise mai detaliat în secțiunea 3.2 de mai jos (15). Inițial, Verne intenționa să demoleze (16) cele trei clădiri mai mici.

(24)

Verne a semnat un acord separat de închiriere de teren cu Trezoreria Islandei la 9 mai 2008 pentru 9,6 hectare de teren (17), pentru o perioadă de 99 de ani.

(25)

Amplasamentul este situat la adresa Valhallarbraut 868, Reykjanesbær, în apropierea aeroportului internațional de la Keflavík (18). Acesta face parte dintr-o fostă bază militară a SUA. În 1951, statul islandez a încheiat un acord de apărare cu Guvernul SUA, furnizând marinei americane, printre altele, terenul pentru baza militară, inclusiv o zonă pentru aeroportul internațional. În 2006, marina americană a părăsit Islanda și a predat zona împreună cu construcțiile aferente statului islandez. Prin Legea nr. 176/2006 adoptată de către Parlamentul islandez în decembrie 2006, zona a fost reglementată și a fost delimitată zona aeroportuară (zona A) (19); a fost delimitată o zonă de securitate, destinată scopurilor de apărare (zona B); și, în sfârșit, a fost delimitată o zonă destinată utilizării în scop civil (zona C). Zona C are în total 59,7 km2.

(26)

La 24 octombrie 2006 a fost înființat un organism specific, Keflavík Airport Development Corporation, KADECO (Þróunarfélag Keflavíkur ehf.), deținut în totalitate de către statul islandez, pentru a administra, în numele statului, bunurile imobile din zona C și pentru a conferi zonei, cât mai curând posibil, o utilizare civilă profitabilă (20). KADECO este organizată ca societate cu răspundere limitată, fiind însă considerată o entitate publică în sensul anumitor texte legislative, printre altele, Legea privind achizițiile publice, astfel cum s-a prevăzut într-un acord de prestări servicii încheiat între KADECO și Trezorerie la 8 decembrie 2006 („acordul de prestări servicii”) (21). Singura funcție a KADECO este de a dezvolta, administra și vinde/închiria bunuri imobile din zona delimitată (zona C).

(27)

În conformitate cu articolul 5 din Legea nr. 176/2006, toate terenurile din zonele A și C fac obiectul normelor de drept comun în ceea ce privește taxele și impozitele din momentul în care acestea dobândesc o utilizare civilă în baza unui contract de vânzare sau de închiriere.

Imaginea 1. Fosta zonă militară de la aeroportul Keflavík în conformitate cu Legea nr. 176/2006. Zona A: zona aeroportuară; zona B: zona de securitate, destinată scopurilor de apărare;și zona C: destinată utilizării în scop civil, administrată de KADECO.

Sursa: anexa la Legea nr. 176/2006.

(28)

Măsurile notificate inițial de către autoritățile islandeze, considerate de acestea ca implicând ajutor de stat, au fost:

Măsurile au fost prevăzute în acordul de investiții și în Legea Verne. În plus, derogarea de la taxa municipală unică a fost menționată în acordul de investiții și în Legea Verne:

(29)

Atât taxa municipală pe bunuri imobile, cât și taxa municipală de drum au fost negociate între municipalitate și Verne și convenite la 4 noiembrie 2009 în:

(30)

Mai mult, autoritățile islandeze au notificat, din motive de securitate juridică, următoarele acorduri, pe care acestea nu le-au considerat ca implicând ajutor de stat:

(31)

Decizia nr. 418/10/COL de inițiere a procedurii oficiale de investigare viza un acord adițional, care a fost ulterior anulat:

(32)

Acordul de achiziționare de bunuri imobile, prin care întreprinderea Verne cumpăra cinci clădiri de la Trezoreria Islandei, a fost încheiat la data de 26 februarie 2008. Prețul de achiziție a fost de 14,5 milioane USD, divizat într-un depozit de 25 000 USD, plătit la 26 februarie 2008, și plata soldului, care urma a fi efectuată la 26 martie 2008.

(33)

Cele cinci clădiri achiziționate de Verne și situate în Valhallarbraut, construite în perioada 1951-1958, sunt:

Imaginea 2. Amplasamentul (în 2009). Clădirile nr. 869 și 868 sunt clădirile mari, clădirea nr. 872 este clădirea mai mică pe partea dreaptă (acoperiș maro), clădirea nr. 866 este clădirea din centru (acoperiș albastru), iar clădirea nr. 864 este clădirea din partea de jos (acoperiș roșu). Alte construcții (noi) din imagine sunt ridicate de Verne în perioada 2008-2009.

Sursa: Impacturile socio-economice ale unui centru de date din Ásbrú, Raport KPMG noiembrie 2009 /Verne Holdings ehf.

(34)

Transferul de titlu a fost realizat la data de 9 mai 2008. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, în perioada 2008-2009 Verne a renovat cele două depozite mari (clădirile nr. 868 și 869) ca parte a campusului format din mai multe clădiri planificat inițial (a se vedea imaginea 2) (22).

(35)

Atașamentul D la acordul de achiziționare de bunuri imobile este un raport de mediu, din 29 noiembrie 2007, comandat de întreprinderea Verne (23). Raportul descrie două construcții localizate pe teren pe lângă cele cinci clădiri achiziționate de Verne la 26 februarie 2008: o mică stație de transformare (clădirea nr. 867) și un cort de depozitare/depozit de alimentare (clădirea nr. 889) (24), construite în 1979 și, respectiv, 1985. Construcțiile respective nu sunt menționate în acordul de achiziționare de bunuri imobile și par să fi fost demolate/eliminate.

Imaginea 3. Amplasamentul și clădirile aferente. Două depozite mari nr. 868 și 869. Trei clădiri adiționale achiziționate de Verne, inițial destinate a fi demolate de către întreprindere: nr. 864, 866 și 872. Clădirea nr. 867 (o mică stație de transformare) și construcția nr. 889 (cort) nu au fost incluse în achiziție.

Sursa: Evaluarea de mediu, ENVIRON noiembrie 2007, anexată la acordul de achiziționare de bunuri imobile.

(36)

Un acord separat de închiriere de teren între Verne și Trezoreria Islandei a fost încheiat la data de 9 mai 2008. În temeiul acordului respectiv, Verne a închiriat 9,6 hectare de teren împreună cu toate instalațiile, utilajele și îmbunătățirile localizate pe acesta. Terenul, înregistrat la Valhallarbraut 868, Reykjanesbær sub numărul 214247 în Registrul funciar islandez, este situat în limitele fostei baze aeriene Keflavík, în apropiere de aeroportul internațional de la Keflavík, astfel cum este descris mai sus (a se vedea imaginea 4). Toate cele cinci clădiri achiziționate de Verne sunt localizate în acest amplasament. Amplasamentul nu era exploatat în întregime la momentul închirierii (a se vedea imaginile 2 și 3).

(37)

Durata acordului de închiriere este de 99 de ani. Chiria totală pentru amplasament a fost de 0,8 USD (80 cenți)/m2/an, fără clauză de ajustare. Autoritățile islandeze au informat Autoritatea, în cursul procedurii oficiale de investigare, că termenii acordului de închiriere de teren au fost modificați la 30 iunie 2009, când municipalitatea și Verne au semnat un acord de modificare a prețului de închiriere și de reportare a plății chiriei („acordul suplimentar”). Prin urmare, acordul de închiriere de teren, astfel cum a fost modificat prin acordul suplimentar, face obiectul evaluării de către Autoritate în cazul de față.

(38)

Acordul suplimentar de închiriere prevede o perioadă de scutire de la plata chiriei până la 1 aprilie 2010. Prețul renegociat pentru chiria anuală este de 60 ISK/m2, indexat conform indicelui de cost al construcțiilor din Islanda.

Imaginea 4. Locația amplasamentului.

Sursa: Evaluarea de mediu, ENVIRON noiembrie 2007, anexată la acordul de achiziționare de bunuri imobile.

(39)

La 4 noiembrie 2009, Verne și municipalitatea au semnat un acord („acordul privind licențele și taxele”) privind, printre altele, derogări de la normele de drept comun referitoare la:

(40)

Acordul privind licențele și taxele nu prevede limite de timp în ceea ce privește derogările.

(41)

Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, acordul privind licențele și taxele a intrat în vigoare la începutul anului 2009 chiar dacă nu a fost semnat până la 4 noiembrie 2009 (25).

(42)

Conform legislației islandeze, taxa municipală pe bunuri imobile (fasteignaskattur) este percepută anual pentru toate bunurile imobile (26) (teren și clădiri, inclusiv bunurile imobiliare industriale) evaluate, în temeiul Legii nr. 6/2001 privind registrul proprietăților și evaluarea, la data de 31 decembrie a anului precedent.

(43)

Articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 4/1995 privind sursele veniturilor municipale stipulează faptul că taxa este plătită de posesorul unei proprietăți, cu excepția terenurilor închiriate, în cazul cărora utilizatorul (cel care închiriază) este cel care plătește taxa.

(44)

Conform articolului 3 din Legea nr. 4/1995, baza de impozitare o reprezintă valoarea proprietății astfel cum este evaluată de Registrele Islandei (Þjóðaskrá Íslands), în temeiul Legii nr. 6/2001 privind registrul proprietăților și evaluarea, iar rata de impozitare, fixată în fiecare an de către fiecare municipalitate, poate varia de la zero la un nivel maxim de 1,65% din valoarea oficială a proprietății. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, rata de impozitare aplicabilă în Reykjanesbær este de 1,65%. Taxa municipală pe bunuri imobile este percepută pentru toate clădirile existente (și terenuri). În cazul clădirilor noi și al extinderilor, taxa este percepută din momentul evaluării proprietății în conformitate cu Legea nr. 6/2001.

(45)

Articolul 3 din Legea nr. 153/2006 privind taxa de drum (gatnagerðargjald), stipulează faptul că aceasta este o taxă unică pe care municipalitățile din Islanda o percep pentru bunurile imobile din toate zonele urbane. În conformitate cu Legea nr. 153/2006, municipalitățile au obligația de a percepe această taxă și pot decide nivelul ratei de impozitare până la o valoare maximă de 15% din costul oficial de construcție pe m2 astfel cum este stabilit de către Statisticile Islandei. Baza de impozitare o reprezintă construcția permisă pe amplasamentul relevant în conformitate cu planificarea urbană sau cu autorizația de construcție eliberată.

(46)

În ceea ce privește proprietatea întreprinderii Verne de la Valhallarbraut, acordul privind licențele și taxele prevede următoarele derogări de la normele de drept comun:

(47)

Contractul privind energia dintre Verne și Landsvirkjun (întreprinderea națională de energie electrică, deținută integral de stat) a fost semnat la data de 22 octombrie 2009. Landsvirkjun este autorizată de către Ministrul Industriei să se angajeze în comerțul cu energie electrică prin distribuție en gros de energie electrică către furnizori și să alimenteze industriile mari consumatoare de energie din Islanda. Landsvirkjun va furniza energia necesară pentru a satisface cerințele energetice ale centrului de date. Landsvirkjun se angajează să furnizeze întreprinderii Verne energie electrică constantă necesară de până la aproximativ […]. Contractul privind energia este valabil pentru 20 de ani, cu posibilitate de prelungire pentru încă 10 ani.

(48)

Prețul la energie electrică negociat este următorul (costurile de transmitere nu sunt incluse):

(49)

Articolul 6 din contractul privind energia conține așa-numita obligație „consumă sau plătește” pentru întreprinderea Verne. Aceasta presupune faptul că întreprinderea trebuie să plătească minimum o cantitate fixă (egală cu 90 % din „contractul privind energia”) de energie pe an calendaristic, indiferent dacă consumul anual real se ridică sau nu la cantitatea respectivă. Consumul de energie este prevăzut în anexa A la contractul privind energia, progresiv de la […] în perioada […].

(50)

Pe lângă îndoielile pe care Autoritatea le-a exprimat în decizia de inițiere cu privire la acordul de investiții anulat ulterior și la acordul privind licențele și taxele în ceea ce privește clasificarea ca ajutor pentru investiții, necesitatea și efectul de stimulare al măsurii de ajutor în cauză, și anume dacă ajutorul contribuie în mod real la modificarea comportamentului beneficiarului astfel încât să inițieze investiții în regiunea asistată în cauză, Autoritatea a invitat autoritățile islandeze în decizia de inițiere „să ofere informațiile necesare și motivele pentru a permite Autorității să evalueze dacă acordurile […] [la care s-a făcut referire] implică sau nu ajutor de stat” (34). Acordurile la care se face referire sunt (35):

(51)

Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la posibilitatea de a acorda ajutor întreprinderii Verne în temeiul acestor acorduri, care este posibil să nu fie considerate compatibile cu normele privind ajutorul de stat prevăzute în Acordul privind SEE.

(52)

În continuare, Autoritatea va prezenta un rezumat al observațiilor primite din partea autorităților islandeze în legătură cu măsurile evaluate (36).

(53)

Autoritățile islandeze susțin că acordurile sunt negociate fără obligații, în condiții normale de piață și nu implică acordarea de ajutor de stat.

(54)

În primul rând, în ceea ce privește acordul de închiriere de teren, autoritățile islandeze au explicat faptul că dispoziția privind exclusivitatea menționată în decizia de inițiere (37) se referă numai la zona Keflavík și nu la întreg teritoriul Islandei. Acestea au adăugat, de asemenea, că dispoziția respectivă ar trebui interpretată în lumina dispozițiilor operative ale schemei generale de ajutor dezvoltată în temeiul Legii nr. 99/2010 privind stimulentele pentru investițiile inițiale în Islanda. În ceea ce privește chiria percepută conform acordului suplimentar pus la dispoziția Autorității în cadrul investigației oficiale, autoritățile islandeze susțin faptul că contractul de închiriere a terenului reflectă prețul pieței și au făcut trimitere la faptul că municipalitățile percep în general 1-2% anual din valoarea oficială a terenului, în timp ce chiria în cazul de față este mai mare de 3% pentru anul 2011.

(55)

În al doilea rând, în ceea ce privește acordul de achiziționare de bunuri imobile, autoritățile islandeze au susținut faptul că proprietatea a fost anunțată în mod public, iar prețul de vânzare a reflectat prețul pieței, având în vedere, de asemenea, starea clădirilor și oferta suplimentată pe piața imobiliară după ce zona a fost abandonată de marina americană. Acestea au prezentat o evaluare realizată de un expert a uneia dintre clădiri și o ofertă din partea unui terț, tot pentru clădirea respectivă, ambele din data de 23 aprilie 2007. Evaluarea expertului este aproape dublă față de ofertă, care a fost respinsă, potrivit informațiilor furnizate. Mai mult, către finalizarea procedurii oficiale de investigare, Autoritatea a primit copii ale tuturor anunțurilor publicate pentru zona în cauză. Autoritățile islandeze au prezentat o scrisoare din partea directorului executiv al KADECO (Keflavík Airport Development Corporation) împreună cu evaluarea realizată de expert, oferta pentru una dintre clădirile vândute ulterior întreprinderii Verne și o imagine a proprietăților pentru a demonstra faptul că acordurile privind bunurile imobiliare au fost negociate în condiții normale de piață. Autoritățile islandeze susțin că, prin urmare, procedurile de atribuire și de alocare urmate în cazul vânzării de bunuri imobile (proceduri de achiziții publice) sunt în conformitate cu practicile uzuale de reglementare și comerciale adoptate în Islanda cu privire la tipurile particulare de acord în cauză. Prin urmare, autoritățile islandeze sunt de părere că nu există aspecte imputabile referitoare la un ajutor din resurse afiliate statului care să necesite a fi luate în considerare în acest caz particular.

(56)

În ceea ce privește contractul privind energia dintre Verne și Landsvirkjun și relația acestuia cu contractul anterior dintre părți încheiat în 2008 (privind […]) înlocuit de contractul privind energia care face obiectul prezentei evaluări, autoritățile islandeze au explicat faptul că impulsul pentru renegocierea contractului inițial a fost generat de incapacitatea întreprinderii Verne de a-și îndeplini obligațiile inițiale față de Landsvirkjun ca urmare a crizei economice și de întârzierile generate în consecință. A doua versiune a contractului a permis întreprinderii Verne să-și reducă gradul total de angajament față de Landsvirkjun dacă este necesar din cauza unor circumstanțe exogene, dar în acest caz Verne ar fi penalizată prin pierderea accesului la capacitatea adițională. Autoritățile islandeze susțin faptul că acest contract a fost negociat în condiții normale de piață.

(57)

Autoritățile islandeze susțin faptul că, în cazurile topitoriilor de aluminiu (38), Autoritatea a considerat că ajutorul în cauză ar putea fi clasificat drept ajutor pentru investiții dacă acesta ar putea fi asociat derulării unor proiecte specifice, pe baza unei sume investite în regiune, cuantificabilă, și a unui plafon exprimat ca procent din suma investită în regiune.

(58)

Mai mult, autoritățile islandeze notează că Autoritatea a făcut referire la faptul că cerințele privind transparența prevăzute la punctele 4(3) și 4(4) din Orientările Autorității privind impozitarea activităților economice (39) au fost îndeplinite; cu alte cuvinte, beneficiul acordat poate fi cuantificat și este proporțional cu limitările pe care era destinat să le compenseze.

(59)

În plus, autoritățile islandeze au susținut faptul că, în cazul în care costurile totale de investiții planificate inițial ar fi eventual mai mici decât cele anticipate inițial, în valoare de 726 de milioane USD, atât plafonul total de ajutor, cât și valoarea totală a ajutorului de stat vor fi proporțional mai mici. Potrivit autorităților islandeze, mecanismul stabilit este conceput astfel încât să asigure posibilitatea și modalitatea de garantare a intensităților aplicabile ale ajutoarelor în cazul în care costurile de investiții ar fi mai mici decât cele estimate.

(60)

Autoritățile islandeze au susținut în observațiile acestora cu privire la decizia de inițiere că singurul beneficiu care a produs deja efecte îl reprezintă renunțarea la taxele municipale de către municipalitate, în conformitate cu termenii acordului privind licențele și taxele. În acest sens, potrivit autorităților islandeze, Verne s-a angajat să ramburseze sumele restante către municipalitate. Autoritățile islandeze se angajează să monitorizeze realizarea acesteia și să raporteze Autorității pe măsură ce sumele (inclusiv dobânzile) sunt integral achitate. Cu toate acestea, autoritățile islandeze propun ca rambursarea menționată să fie amânată până când Autoritatea adoptă decizia finală în cazul de față.

(61)

Autoritățile islandeze susțin că în 2007 a fost demarată o politică guvernamentală concertată, concepută să atragă investitori străini în domeniul centrelor de date în Islanda. Motivele cheie pentru înființarea unei întreprinderi în Islanda s-au axat pe localizarea acesteia între Europa și America de Nord, structura fiscalității, limitată la 15% din venitul net, resursele naturale regenerabile vaste și climatul răcoros.

(62)

Autoritățile islandeze susțin că fosta bază militară, devenită vacantă în septembrie 2006, a fost promovată intens având în vedere potențialul impact al acesteia asupra dezvoltării regionale. În cadrul discuțiilor purtate cu întreprinderea Verne, autoritățile islandeze au încurajat utilizarea amplasamentului pentru proiectul de centru de date. În acest sens, s-a sperat ca orice impediment natural în calea dezvoltării amplasamentului să fie depășit prin prisma faptului că pe terenul respectiv existau deja o serie de clădiri care puteau fi renovate și a proximității aeroportului internațional.

(63)

Autoritățile islandeze susțin că centrul de date planificat inițial ar fi avut un accentuat efect pozitiv asupra ocupării forței de muncă în regiunea Reykjanes. Gradul anticipat de ocupare a forței de muncă, conform planului inițial al întreprinderii Verne, era între 180-220 de persoane până la momentul operaționalizării complete, într-o regiune cu o forță de muncă de 12 613 începând cu 30 octombrie 2009 și o rată a șomajului puțin sub 13%. Acestea au mai susținut faptul că un procent semnificativ din noile angajări ar fi vizat lucrători calificați. În plus, autoritățile islandeze au susținut că proiectul planificat inițial ar completa în mod semnificativ diversificarea industrială a regiunii și a Islandei, pe ansamblu, prin atragerea industriilor de tehnologia informației (TI) în Islanda.

(64)

Autoritățile islandeze au susținut în continuare că, atunci când Verne a luat decizia inițială de a investi în Islanda în 2007, pe lângă interesul evident pentru resursele energetice regenerabile ale Islandei, percepția generală a fost aceea că Islanda oferă un mediu politic și de afaceri stabil. Stabilitatea este, potrivit autorităților islandeze, o cerință prealabilă în egală măsură pentru investitori și pentru clienții care erau preconizați a-și asuma angajamentele pe termen lung necesare în industria centrelor de date en gros. Acestea au afirmat că de regulă clienții centrelor de date en gros semnează contracte de închiriere pe 10-20 de ani, iar investitorii în centre de date au în vedere orizonturi de investiții pe perioade de cel puțin 15 ani pentru realizarea planurilor lor de afaceri. Ca urmare a crizei economice din 2008, mediul de afaceri din Islanda a devenit instabil.

(65)

Autoritățile islandeze susțin că echilibrul economic a fost puternic zdruncinat la sfârșitul anului 2008, când criza economică a lovit Islanda. În situația respectivă, creșterea unui număr mare de taxe a fost necesară pentru guvern. De exemplu, impozitul pe profit a fost mărit de la 15% la 18% în ianuarie 2010 (40). Autoritățile islandeze au susținut, de asemenea, că recuperarea finală de pe urma recesiunii care a lovit Islanda va fi fragmentată, iar amploarea și momentul recuperării sunt neclare. Prin urmare, este imposibilă afirmarea cu exactitate a faptului că nu vor mai fi puse în aplicare alte modificări în ceea ce privește impozitarea.

(66)

În continuare, autoritățile islandeze au susținut că, având în vedere mediul de afaceri instabil ca urmare a crizei economice, nu ar fi fost realist să se aștepte ca întreprinderea Verne să-și continue investițiile propuse pe principiul că situația putea fi considerată „statu-quo”. Prin urmare, având în vedere faptul că mărirea capacității unui centru de date de-a lungul duratei sale de funcționare se realizează prin intermediul modernizării facilităților sale existente, ar fi fost nejustificat să se anticipeze faptul că întreprinderea Verne își va continua investițiile existente în Islanda, pe care le inițiase într-o situație economică semnificativ diferită.

(67)

Autoritățile islandeze au susținut că evenimentele crizei financiare din Islanda au constituit un caz de forță majoră care a schimbat radical modul în care investitorii și clienții percepeau Islanda. Pe scurt, acestea au făcut din Islanda un loc relativ neatrăgător pentru investițiile străine, cel puțin pe termen scurt și mediu.

(68)

Autoritățile islandeze au susținut că gravitatea crizei economice și impactul acesteia asupra clienților și investitorilor în centrele de date a fost sever. Ca exemplu, acestea menționează că răspândirea swapurilor pe risc de credit (CDS) comercializate anterior în intervalul a 200 puncte de bază pentru cea mai mare parte a anului 2008, a ajuns la peste 1 000 de puncte de bază pe măsură ce se apropia criza bancară. Autoritățile islandeze notează faptul că, în condițiile respective, Verne și investitorii acesteia au considerat că nu au altă opțiune decât aceea de a se asigura de un angajament din partea guvernului islandez care să demonstreze posibilitatea menținerii unui mediu economic cu un anumit grad de stabilitate pentru clienți și investitori în egală măsură. Autoritățile islandeze înțeleg faptul că potențialii utilizatori pe scară largă precum IBM și Morgan Stanley au alertat Verne cu privire la faptul că, în absența unei stabilizări a mediului de afaceri, aceștia se vor vedea nevoiți să-și amâne deciziile de a investi în Islanda. Prin urmare, Verne a recunoscut că erau necesare măsuri extraordinare pentru a securiza angajamentele clienților și investițiile viitoare de capital.

(69)

Cu privire la efectul de stimulare, autoritățile islandeze susțin faptul că a aștepta ca o întreprindere mică de investiții în capital privat precum Verne să producă o documentație detaliată cu privire la o modificare evidentă, imediată și radicală a circumstanțelor nu este în concordanță cu modul în care întreprinderile mici de investiții se angajează, în practică, în procese decizionale. Autoritățile islandeze notează în continuare că Verne a fost și este o societate antreprenorială mică cu un personal de conducere restrâns și câțiva angajați și un grup de investitori care au relații personale în proiectele de centre de date precedând investițiile realizate de Verne în Islanda. Mai mult, lipsa proceselor-verbale ale consiliului de administrație sau a altor documente oficiale privind decizia de a solicita ajutor nu indică faptul că Verne sau investitorii acestuia au privit solicitarea ajutorului cu mai puțină seriozitate sau au fost mai puțin convinși de necesitatea ajutorului.

(70)

Autoritățile islandeze susțin că nimic din jurisprudența privind efectul de stimulare nu sugerează faptul că norma privind prevalența fondului asupra formei nu ar trebui să fie dominantă. Autoritățile islandeze nu găsesc niciun element în cauza Kronoply (41) sau în cauza Freistaat Sachsen (42), menționate de către Autoritate în decizia de inițiere, care să sugereze contrariul.

(71)

Autoritățile islandeze au susținut în observațiile acestora cu privire la decizia de inițiere că Autoritatea ignoră în mare parte faptul că rolul întreprinderii Verne ca investitor de capital privat în înființarea unei întreprinderi nu este favorabil adoptării unei abordări formaliste a planului său de afaceri. Mai mult, autoritățile islandeze notează că nu există în prezent competitori direcți pentru Verne în ceea ce privește furnizarea de servicii specifice centrelor de date către clienți internaționali.

(72)

Autoritățile islandeze consideră că poziția exprimată de Autoritate în decizia de inițiere cu privire la faptul că ajutorul a fost selectiv se află în contradicție cu modul în care acestea înțeleg situația respectivă.

(73)

În primul rând, autoritățile islandeze susțin că elementul selectivității nu este susținut de fapte, în măsura în care:

(74)

În al doilea rând, autoritățile islandeze susțin că toți furnizorii existenți de centre de date din Islanda abordează aproape exclusiv necesitățile locale ale întreprinderilor private și ale organismelor guvernamentale (și anume, o piață sau un segment de piață cu totul diferit decât cel țintit de Verne). Autoritățile islandeze susțin, de asemenea, că este evident faptul că, în afară de Verne, alți operatori internaționali de centre de date mai experimentați nu și-au arătat un interes tangibil în a investi în Islanda în ciuda eforturilor statului islandez de a se promova drept o locație ideală pentru centrele de date. Doar un alt operator de centru de date axat pe un segment de piață care depășește nivelul pur local, Thor Data Centre, și-a lansat operațiuni comerciale în Islanda, dar atenția sa este concentrată pe clienții mai mici cu amănuntul. Thor Data Centre a necesitat doar o mică parte din investiția inițială necesitată de Verne pentru a-și lansa afacerea privind centrul de date en gros.

(75)

Autoritățile islandeze susțin în continuare că impactul centrului de date asupra pieței relevante este minim. Islanda deține, în esență, o cotă de 0% din piața globală a centrelor de date în prezent, susțin autoritățile islandeze. În opinia acestora, nu este realist să se concluzioneze că măsurile de ajutor vizate de acordul de investiții vor denatura concurența.

(76)

Conform articolului 8 alineatul (1) din partea a II-a a Protocolului 3, o notificare poate fi retrasă în timp util înainte ca Autoritatea să ia o decizie privind măsura respectivă. La 28 septembrie 2011, autoritățile islandeze au informat Autoritatea că acordul de investiții a fost anulat și au retras notificarea.

(77)

Conform articolului 8 alineatul (2) din partea a II-a a Protocolului 3, în cazurile în care Autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare, aceasta închide procedura respectivă în momentul retragerii notificării. Prin urmare, procedura oficială de investigare în temeiul articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 în ceea ce privește următoarele avantaje fiscale conținute în acordul de investiții este închisă fără alte investigații:

(78)

Mai mult, autoritățile islandeze au informat că acordul cu Farice privind servicii de închiriere de bandă largă din data de 26 februarie 2008 a fost anulat. Prin urmare, investigația oficială referitoare la acordul Farice privind servicii de închiriere de bandă largă din data de 26 februarie 2008 este închisă.

(79)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

„Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, orice ajutor acordat de statele membre ale CE, de statele AELS sau prin intermediul resurselor de stat, indiferent de formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției de anumite bunuri, în măsura în care afectează schimburile dintre părțile contractante, este incompatibil cu aplicarea prezentului acord.”

(80)

Aceasta implică faptul că o măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: măsura (i) este acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat; (ii) conferă un avantaj economic beneficiarului; (iii) este selectivă; (iv) are un impact asupra comerțului dintre părțile contractante și este susceptibilă să denatureze concurența (44).

(81)

Autoritatea va evalua separat existența ajutorului de stat pentru fiecare dintre măsurile care fac obiectul prezentei decizii.

(82)

Pentru a fi calificat drept ajutor de stat, avantajul trebuie acordat de către stat sau prin intermediul resurselor de stat. În sensul normelor privind ajutorul de stat, termenul de „stat” acoperă, de asemenea, organismele regionale și locale (45). Pierderea veniturilor fiscale este echivalentă cu consumul de resurse de stat sub forma cheltuielilor fiscale. În plus, sprijinul statului poate fi acordat, de asemenea, prin dispoziții fiscale de natură legislativă, de reglementare sau administrativă, precum și prin practicile autorităților fiscale (46). O reducere a bazei de impozitare sau o reducere parțială sau totală a valorii taxelor sau impozitelor implică o pierdere de venituri, prin urmare, este echivalentă cu un consum de resurse de stat sub forma cheltuielilor fiscale.

(83)

În cazul de față, statul a intervenit prin intermediul unui acord între municipalitate și întreprinderea Verne (acordul privind licențele și taxele). Acordul conține următoarele derogări de la plata taxelor municipale, astfel cum sunt descrise mai detaliat în secțiunea I.3.4 de mai sus:

(84)

Toate măsurile enumerate mai sus implică pierderea de venituri de către stat. În ceea ce privește taxa de drum, în special, Autoritatea notează faptul că, în conformitate cu legislația islandeză, aceasta este o taxă mai curând decât un comision pentru servicii astfel cum se precizează în detaliu mai jos în evaluarea faptului dacă s-a conferit sau nu un avantaj. Faptul că întreprinderea Verne va construi drumuri în perimetrul terenului închiriat nu modifică faptul că scutirea de la plata taxei de drum implică pierderea de venituri sub forma taxelor de drum.

(85)

Pentru a face obiectul normelor privind ajutorul de stat, măsura de ajutor trebuie să fie selectivă în sensul că aceasta favorizează „anumite întreprinderi sau producția de anumite bunuri”. Verne este o întreprindere în sensul normelor privind ajutorul de stat prevăzute în Acordul privind SEE. Conform jurisprudenței constante, în domeniul dreptului concurenței, conceptul de „întreprindere” acoperă orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de forma sa juridică sau de modul în care este finanțată (47). Municipalitatea a semnat la data de 4 noiembrie 2009 acordul privind licențele și taxele doar cu întreprinderea Verne. Astfel, măsurile incluse în acord se aplică exclusiv întreprinderii Verne, iar acordul privind licențele și taxele favorizează societatea Verne. Prin urmare, criteriul selectivității este îndeplinit.

(86)

Autoritatea reamintește faptul că definiția ajutorului este mai amplă decât cea a subvenției deoarece include nu doar beneficiile pozitive precum subvențiile, ci și măsurile de stat care, sub diferite forme, reduc taxele incluse în mod normal în bugetul unei întreprinderi și care, prin urmare, fără a fi subvenții în sensul strict al cuvântului, sunt similare în caracter și au același efect (48). În conformitate cu jurisprudența constantă, o măsură prin care autoritățile publice acordă unei anumite întreprinderi o scutire de taxă care, deși nu implică un transfer de resurse de stat, plasează pe cei cărora li se aplică scutirea de taxă într-o situație financiară mai favorabilă decât alți contribuabili constituie ajutor acordat de stat sau prin intermediul resurselor de stat (49).

(87)

Un astfel de avantaj poate fi conferit prin diferite reduceri ale sarcinii fiscale a întreprinderii, inclusiv o reducere a bazei de impozitare sau o reducere parțială sau totală a cuantumului taxei sau o reportare, anulare sau chiar o reeșalonare a datoriei fiscale (50).

(88)

Este necesară o examinare suplimentară a măsurilor individuale incluse în acordul privind licențele și taxele pentru a determina dacă și în ce măsură acestea conferă un avantaj economic întreprinderii Verne.

(89)

Întreprinderii Verne i se garantează plata unei taxe pe bunuri imobile de 1,65% pe an (astfel cum este aceasta percepută în general în prezent de către municipalitate), inclusiv pe viitor în cazul în care rata de impozitare ar fi mărită, în locul unei taxe pe bunuri imobile percepută în temeiul Legii nr. 4/1995 (51). Prin fixarea ratei de impozitare aplicabile în prezent ca plafon maxim pentru o perioadă nedeterminată de timp, dispoziția a garantat întreprinderii Verne un grad de securitate a planificării în ceea ce privește taxa pe bunuri imobile de care ceilalți operatori economici nu se bucură. Această garanție împotriva viitoarelor modificări legislative sau administrative constituie în sine ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(90)

Baza fixă de impozitare pentru taxa pe bunuri imobile conform acordului privind licențele și taxele a fost de 1 030 600 000 ISK ajustată cu indicele islandez de cost al construcțiilor (52). În temeiul Legii nr. 4/1995, toate întreprinderile plătesc taxa pe bunuri imobile calculată pe baza evaluării oficiale a terenului și a clădirilor, astfel cum este stabilită în fiecare an. La momentul încheierii acordului privind licențele și taxele, evaluarea oficială a terenului închiriat și a clădirilor deținute de întreprinderea Verne a fost stabilită după cum urmează (în 2008, care ar constitui conform normelor de drept comun baza pentru taxa pe bunuri imobile percepută în 2009):

(91)

Conform acestor cifre, baza de impozitare pentru întreprinderea Verne conform acordului privind licențele și taxele a fost fixată sub valoarea rezultată conform normelor de drept comun (1 030 600 000 ISK în loc de 1 359 050 000 ISK). Baza de impozitare redusă a scutit întreprinderea Verne de la plata unor taxe care ar fi fost în mod normal suportate de aceasta, prin urmare, aceasta conferă un avantaj întreprinderii Verne.

(92)

Fixarea bazei indicelui de cost al construcțiilor la momentul demarării operațiunilor de către Verne scutește întreprinderea de plata unor taxe pe care le-ar plăti conform normelor curente de drept comun, în timp ce posesorii de bunuri imobile și cei care închiriază terenuri conform normelor de drept comun plătesc taxa pe bunuri imobile pe baza valorii evaluate la momentul achiziționării/închirierii bunurilor imobiliare și restabilite anual. Costurile ar fi în mod normal suportate de întreprindere, scutirea de la plata acestora conferind, prin urmare, un avantaj întreprinderii Verne.

(93)

În temeiul Legii nr. 4/1995, în Islanda taxa pe bunuri imobile este percepută pentru toate clădirile care au făcut obiectul evaluării oficiale în anul anterior. Clădirile achiziționate de întreprinderea Verne în 2008 au făcut obiectul unei evaluări oficiale la momentul achiziționării. Astfel, perioada exceptată de la plata taxei de la momentul achiziționării până la 1 ianuarie 2011 prevăzută în acordul privind licențele și taxele (53) scutește Verne de plata unor taxe care ar trebui suportate în mod normal de către întreprindere, prin urmare, conferă un avantaj întreprinderii Verne. În consecință, măsura constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE

(94)

În locul aplicării evaluării oficiale ca bază de impozitare astfel cum se stipulează în Legea nr. 4/1995, baza de impozitare pentru viitoarele clădiri construite pe amplasament este valoarea cea mai mică dintre (i) costurile dezvoltării scheletelor exterioare și (ii) 85 500 ISK/m2, indexat în funcție de indicele islandez de cost al construcțiilor (începând cu luna în care Verne începe operațiunile destinate clienților/clădirea devine operațională) pro-rata în funcție de gradul de ocupare (54). În măsura în care Verne va construi (sau a construit deja) clădiri, această prevedere va scuti Verne de plata unor taxe care ar trebui suportate în mod normal de către întreprindere, prin urmare, conferă un avantaj întreprinderii Verne.

(95)

Articolul 3 din Legea nr. 153/2006 privind taxa de drum (gatnagerðargjald) stipulează faptul că taxa de drum este o taxă unică pe care municipalitățile din Islanda o percep pentru toate bunurile imobiliare din toate zonele urbane. În temeiul acestei legi, municipalitățile au obligația de a percepe taxa și pot decide rata de impozitare până la un maximum de 15 % din costul oficial al clădirii pe m2, astfel cum s-a stabilit de către Statisticile Islandei, centrul pentru statistici oficiale din Islanda. Baza de impozitare o reprezintă construcția permisă pe amplasamentul relevant conform planificării urbane sau autorizației de construcție eliberate. Articolul 5 prevede posibilitatea unei derogări sau a unei reduceri a taxei, care ar trebui prevăzută în reglementările municipale. În continuare, articolul 6 prevede o derogare sau o reducere ad hoc în circumstanțe speciale.

(96)

Conform articolului 1.1 din acordul privind licențele și taxele, Verne nu va plăti taxa de drum pentru clădirile existente.

(97)

Taxa prevăzută în Legea nr. 153/2006 este prin definiție mai degrabă o taxă decât un comision pentru serviciile furnizate, astfel cum a fost descrisă de către Autoritate în decizia de inițiere. Natura taxei de drum este menționată explicit în articolul 1 din lege (55).

(98)

Legea nr. 153/2006 prevede în continuare că municipalitățile din Islanda au obligația să determine rata de impozitare a taxei de drum prin reglementări municipale, publicate în secțiunea B a Monitorului Național. Conform reglementărilor din 20 ianuarie 2008 privind taxa de drum în Reykjanesbær (56), rata de impozitare aplicabilă pentru amplasamentele industriale din Reykjanesbær este de 7,5% din baza de impozitare stabilită în conformitate cu articolul 3 din Legea nr. 153/2006. În temeiul Legii nr. 153/2006, taxa este datorată atunci când terenul este închiriat inițial, clădirea este renovată sau modificată sau în cazul modificării scopului unei clădiri și pentru extinderea clădirilor mai vechi. Prin urmare, întreprinderea Verne ar fi trebuit să plătească taxa conform normelor de drept comun și pentru clădirile existente care au fost anterior clădiri militare și care nu au făcut în trecut obiectul taxei de drum. Autoritatea amintește faptul că, în conformitate cu articolul 5 din Legea nr. 176/2006, normele fiscale normale se aplică tuturor bunurilor imobiliare din perimetrul fostei zone a marinei din momentul în care acestora li s-a conferit o utilizare civilă (57).

(99)

Scutirea prevăzută la articolul 1.1 din acordul privind licențele și taxele scutește Verne de la plata unor taxe care ar trebui suportate în mod normal de către întreprindere și, prin urmare, conferă un avantaj întreprinderii Verne.

(100)

Conform acordului privind licențele și taxele (58), Verne va plăti doar 25 % din taxa datorată în temeiul Legii nr. 153/2006 „ca urmare a dimensiunii bunurilor imobiliare […] și a dimensiunii proiectului și a impactului substanțial al acestuia asupra veniturilor din Reykjanesbær”. Acordul stipulează că Verne va demara în viitor construcția de drumuri în perimetrul amplasamentului pe propria cheltuială „și pentru astfel de lucrări executate în mod normal în schimbul taxei de drum”. Pe de altă parte, municipalitatea se va ocupa de conexiunile rutiere către amplasament.

(101)

Valoarea taxei de drum redusă cu 75 % pentru noile clădiri, prevăzută în acordul privind licențele și taxele, se situează sub suma datorată în conformitate cu normele de drept comun. Taxa redusă scutește Verne de la plata unor taxe care ar trebui suportate în mod normal de către întreprindere și, prin urmare, conferă un avantaj întreprinderii Verne.

(102)

În ceea ce privește criteriile menționate la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE referitoare la ajutoarele „care denaturează sau amenință să denatureze concurența în măsura în care afectează comerțul dintre părțile contractante”, rezultă din jurisprudență că nu este necesar să se stabilească faptul că ajutorul are un efect real asupra comerțului dintre părțile contractante și că este într-adevăr denaturată concurența, ci doar să se examineze dacă ajutorul în cauză este susceptibil să afecteze comerțul și să denatureze concurența (59). Mai mult, în cazul în care ajutorul acordat de stat consolidează poziția unei întreprinderi comparativ cu cea a altor întreprinderi în cadrul schimburilor comerciale în interiorul SEE, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind afectate de ajutorul respectiv. În mod contrar, nu este necesar ca întreprinderea beneficiară în sine să fie implicată în comerțul menționat (60).

(103)

Verne intenționează să furnizeze servicii pe piața centrelor de date en gros, inclusiv către alte țări din SEE. Serviciile de centre de date en gros sunt furnizate pe scară largă în cadrul SEE și pe piețele mondiale. Pe această bază, Autoritatea concluzionează că acordul privind licențele și taxele este susceptibil să denatureze concurența și să afecteze comerțul dintre părțile contractante la Acordul privind SEE.

(104)

Derogările de la taxele municipale (taxa pe bunuri imobile și taxa de drum), identificate mai sus, și anume:

presupun un avantaj selectiv acordat întreprinderii Verne, deoarece sunt implicate resurse de stat și există un impact asupra schimburilor comerciale și în ceea ce privește denaturarea concurenței. Prin urmare, măsurile constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(105)

Cuantumul ajutorului de stat reprezintă diferența dintre taxele datorate conform acordului privind licențele și taxele, pe de o parte, și taxele pe care Verne le-ar fi plătit în cazul aplicării normelor de drept comun, pe de altă parte.

(106)

În primul rând, toate cele trei acorduri, și anume acordul de achiziționare de bunuri imobile, acordul de închiriere de teren și acordul suplimentar de închiriere, au fost încheiate între Verne și Trezoreria Națională (61).

(107)

După ce s-a stabilit că acordul de achiziționare de bunuri imobile, acordul de închiriere de teren și acordul suplimentar de închiriere au fost încheiate direct de către stat și că, prin urmare, au fost implicate resurse de stat, Autoritatea notează, pe de altă parte, că Verne, potențialul beneficiar al măsurilor conținute în cele trei acorduri, este considerată drept întreprindere deoarece desfășoară activități economice oferind servicii de stocare de date en gros pe piață.

(108)

În al treilea rând, deoarece de pe urma tranzacțiilor a beneficiat potențial o anumită întreprindere (și anume, Verne), acestea ar trebui considerate ca fiind o măsură selectivă.

(109)

În al patrulea rând, măsurile denaturează sau au potențialul de a denatura concurența și de a afecta comerțul dintre părțile contractante la Acordul privind SEE, întrucât Verne intenționează să opereze un centru global de date en gros ale cărui servicii vor fi disponibile clienților din interiorul SEE și de pe piața mondială.

(110)

Pentru a evalua dacă măsurile conținute în cele trei acorduri constituie ajutor de stat, Autoritatea trebuie să verifice dacă vânzarea clădirilor și închirierea terenului conferă un avantaj întreprinderii Verne.

(111)

În cazul în care acordul de achiziționare de bunuri imobile, acordul de închiriere de teren și acordul suplimentar de închiriere au fost realizate în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață, și anume dacă statul a vândut clădirile la valoarea de piață, iar dispozițiile acordului de închiriere de teren și cele ale acordului suplimentar de închiriere au fost în conformitate cu condițiile pieței, atunci nu ar exista un ajutor de stat.

(112)

Cu privire la vânzarea de către autoritățile publice de terenuri sau clădiri unei întreprinderi sau unei persoane fizice implicată într-o activitate economică, trebuie remarcat faptul că Curtea a constatat că o astfel de vânzare ar putea include elemente de ajutor de stat, în special acolo unde aceasta nu se face la valoarea de piață, cu alte cuvinte, atunci când bunurile nu sunt vândute la prețul pe care l-ar fi putut stabili un investitor privat în economia de piață, operând în condiții concurențiale normale (62).

(113)

Trezoreria a vândut cinci clădiri întreprinderii Verne la data de 26 februarie 2008. Pentru a evalua prezența ajutorului în acest caz, Autoritatea aplică Orientările privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice („orientările”). Orientările se bazează pe testul investitorului în economia de piață: testul investitorului privat.

A fost respectată o procedură de licitație necondiționată – sau una similară acesteia?

(114)

Conform punctului 2.1 din orientări, existența ajutorului de stat în favoarea cumpărătorului este exclusă în mod automat atunci când vânzarea respectă „o procedură de licitație, deschisă și necondiționată, care a făcut obiectul unei publicități suficiente, similară unei vânzări publice, în cadrul căreia se acceptă cea mai bună sau unica ofertă”. Conform informațiilor colectate de către Autoritate în cadrul procedurii oficiale de investigare, se pare că nu a fost organizată nicio procedură de licitație de către stat sau de către KADECO în numele acestuia. Prin urmare, prezența ajutorului de stat nu poate fi automat exclusă pe acest motiv. Cu toate acestea, Autoritatea va evalua în continuare dacă a fost aplicată o procedură similară unei proceduri de licitație necondiționată, chiar dacă aceasta nu a fost în totalitate în conformitate cu orientările.

(115)

Autoritățile islandeze au susținut în observațiile acestora la decizia de inițiere (63) că clădirile au fost vândute la valoarea lor de piață la momentul respectiv, în februarie 2008. În sprijinul acestei afirmații, autoritățile islandeze au susținut, printre altele, chiar dacă nu au făcut referire la orientări, că „toate proprietățile guvernului pe care KADECO le administra la momentul respectiv au fost anunțate public cu câteva luni înainte de vânzarea către Verne” (64); că „proprietatea a fost anunțată public și au fost două oferte pentru clădirea nr. 869; oferta de [..] a Verne Holdings ehf. și o ofertă din partea [un alt ofertant]” (65).

(116)

Pentru a verifica dacă a avut loc o procedură similară unei proceduri de licitație necondiționate, Autoritatea a evaluat toate informațiile disponibile.

(117)

Biroul național de verificare a conturilor publice al Islandei (Ríkisendurskoðun) este un organism independent care funcționează sub tutela Parlamentului Islandei, Alþingi. Rolul principal al acestuia este de a verifica declarațiile financiare ale organismelor guvernamentale centrale și de a monitoriza și promova îmbunătățiri în gestionarea financiară a statului și în utilizarea fondurilor publice (66).

(118)

În perioada noiembrie 2007 - martie 2008, Biroul național de verificare a conturilor publice al Islandei a derulat un așa-numit „audit al performanței” (67) cu privire la operațiunile KADECO. Motivul examinării l-au constituit afirmațiile din cadrul dezbaterilor publice referitoare la faptul că nu au fost protejate interesele depline ale statului atunci când au fost vândute activele din fosta zonă de apărare de la aeroportul Keflavík. Clădirile achiziționate de întreprinderea Verne sunt situate în zona respectivă. Cu toate acestea, clădirile nu fuseseră încă vândute la momentul efectuării auditului. Auditul a evidențiat faptul că KADECO fusese numit, prin lege, să administreze facilitățile din fosta zonă de apărare de la aeroportul Keflavík și să gestioneze dezvoltarea viitoare a zonei, în numele statului islandez. Prin urmare, a fost dreptul deplin al acesteia de a administra vânzarea activelor statului din zona respectivă fără implicarea Centrului național al comerțului (Ríkiskaup) (68), iar KADECO nu avea obligația de a le scoate la licitație. Mai mult, auditul concluzionează ca interesele statului au fost protejate atunci când au fost cedate facilitățile în cauză.

(119)

Raportul privind auditul performanței a fost emis la data de 26 martie 2008 și este pus la dispoziția publicului pe website-ul Biroului național de verificare a conturilor publice al Islandei (69). Raportul descrie în detaliu procesul de vânzare a clădirilor deja vândute sau în proces de vânzare la momentul auditului, când trei pătrimi din totalul proprietăților din zonă fuseseră deja vândute. Conform raportului, primele anunțuri publice pentru clădirile desemnate din zonă au fost publicate în martie 2007, fiind scoase la vânzare 24 de clădiri specifice (70). În aprilie 2007, opt clădiri adiționale au fost scoase la vânzare în mai multe ziare din Islanda (71). Raportul menționează că din aprilie 2007 nicio clădire nu a mai fost anunțată în mod specific în ziare, însă au fost publicate anunțuri periodice în care se făcea trimitere la KADECO și la website-ul acestuia și în care se solicitau idei de exploatare a zonei.

(120)

Biroul național de verificare a conturilor publice al Islandei a subliniat în raportul acestuia că ar fi fost de dorit să se anunțe mai multe clădiri în mod specific.

(121)

În cazul celor cinci clădiri vândute întreprinderii Verne la data de 26 februarie 2008, doar o singură clădire a făcut obiectul unei publicități în mod specific, și anume, clădirea nr. 869 (72). Clădirea respectivă se numără printre cele opt care au fost anunțate în aprilie 2007. Autoritățile islandeze au explicat că a fost primită o singură ofertă pentru clădire, prezentată la data de 23 aprilie 2007 de către Atlantic Film Studios. Autoritatea a primit o copie a ofertei. Atlantic Film Studios a oferit 35 000 ISK/m2, prin urmare, având în vedere dimensiunea estimată a clădirii nr. 869 la momentul respectiv, de 13 000 m2, oferta s-a ridicat la 455 000 000 ISK. În plus, Atlantic Film Studios s-a oferit să plătească 15 000 000 ISK pentru zona acoperită cu asfalt din afara perimetrului clădirii nr. 869. Autoritățile islandeze au explicat că oferta a fost respinsă (73).

(122)

Pe baza celor menționate mai sus, Autoritatea nu poate concluziona că a fost respectată o procedură similară unei proceduri de licitație necondiționată în acest caz. Astfel, ajutorul de stat nu poate fi automat exclus pe această bază.

(123)

Orientările prevăd o procedură alternativă pentru excluderea ajutorului, numită metoda evaluării realizate de un expert independent, în secțiunea 2.2. Chiar dacă autoritățile islandeze nu au susținut faptul că ajutorul a fost exclus pe baza metodei prevăzute, Autoritatea va evalua dacă metoda respectivă a fost aplicată în cazul de față.

(124)

La 23 aprilie 2007 un expert, o agenție imobiliară locală numită Fateignastofa Suðurnesja, a evaluat valoarea de piață a clădirii individuale nr. 869, la o dimensiune estimată de 13 382 m2, ca fiind de 980 000 000 ISK sau de aproximativ 73 000 ISK/m2. Întrucât Verne a cumpărat clădirea plus alte patru clădiri în februarie 2008 la prețul total de 14,5 milioane USD, echivalentul la acea vreme a 957 000 000 ISK, se ridică întrebarea legitimă dacă într-adevăr clădirile au fost achiziționate la valoarea de piață.

(125)

Astfel cum s-a menționat anterior, autoritățile islandeze au susținut în observațiile acestora cu privire la decizia de inițiere că aceste clădiri au fost vândute la valoarea de piață, iar în sprijinul acestei afirmații au făcut trimitere, printre altele, la evaluarea menționată mai sus a clădirii nr. 869, realizată de expertul independent. Autoritățile islandeze au furnizat Autorității o copie a evaluării, din data de 23 aprilie 2007, semnată de expert. Raportul este succint, de mai puțin de o pagină și se referă la clădirea nr. 869 ca având 13 383 m2, structură de oțel, în stare bună și cu o bună accesibilitate (74). Expertul stabilește valoarea de piață la 980 000 000 ISK pe baza documentației disponibile, a inspectării clădirii și a studiului proprietăților similare din zonă, având în vedere condițiile de piață. Expertul face referire la posibilitatea unei exploatări a clădirii în legătură cu aeroportul din apropiere de la Keflavík și se referă la multiplele posibilități de exploatare a clădirii, fiind o clădire cu plafon înalt.

(126)

Autoritatea notează că autoritățile islandeze au susținut în observațiile acestora cu privire la decizia de deschidere că evaluarea expertului „viza reflectarea valorii unei clădiri noi aparținând unor proprietăți comparabile” (75). Acest fapt nu se regăsește însă în formularea evaluării realizate de expert, care se referă în mod clar la starea clădirii nr. 869 nefăcând nicio referire la clădiri noi. Mai mult, raportul Biroului național de verificare a conturilor publice al Islandei menționat mai sus nu susține ideea potrivit căreia evaluarea expertului a reflectat valoarea unor clădiri noi.

(127)

Deoarece evaluarea expertului acoperă doar una dintre cele cinci clădiri vândute către Verne, a fost efectuată cu 10 luni înainte de vânzarea clădirilor către Verne și nu este clar dacă s-a bazat într-adevăr pe indicatorii de piață general acceptați și pe standardele de evaluare general admise, aceasta nu poate fi considerată ca fiind o evaluare realizată de către un expert independent pentru toate cele cinci clădiri vândute către Verne, în sensul orientărilor, în scopul cazului de față.

(128)

Se ridică în continuare întrebarea referitoare la modul în care poate fi stabilit prețul de piață al clădirilor în cazul de față. În absența procedurii pentru excluderea automată a ajutorului de stat, pusă la dispoziția statului conform orientărilor Autorității, Autoritatea va adopta abordarea sistematică și logică pe care se bazează orientările în evaluarea valorii de piață în cazul de față.

(129)

Dimensiunea totală a tuturor celor cinci clădiri achiziționate de Verne a fost de 31 008 m2 (76). Prețul total plătit, echivalent sumei de 957 000 000 ISK la momentul respectiv, înseamnă un preț de aproximativ 31 000 ISK/m2, așadar cu aproape 4 000 ISK mai mic decât prețul pe m2 oferit de Atlantic Film Studios cu 10 luni înainte pentru clădirea nr. 869, ofertă care a fost respinsă potrivit autorităților islandeze (77). În opinia Autorității acest fapt indică deja faptul că clădirile au fost vândute întreprinderii Verne sub prețul de piață.

(130)

Astfel cum a fost menționat mai sus, Autoritatea nu se poate baza în totalitate pe evaluarea realizată de expert. Aceasta indică însă, în opinia Autorității, că este posibil ca prețul plătit să fi fost sub prețul pieței, având în vedere, de asemenea, singura ofertă făcută, potrivit autorităților islandeze care, în plus, fusese prezentate cu 10 luni înainte de vânzarea către Verne.

(131)

Evaluarea referitoare la plata prețului de piață în absența presupunerii automate prevăzute în orientările Autorității este, prin natura sa, retrospectivă (78). Este de datoria Autorității să aplice cea mai de încredere metodă pentru a determina valoarea unei proprietăți în astfel de cazuri, pe baza tuturor informațiilor disponibile.

(132)

Autoritatea consideră că informații fiabile în acest sens se pot regăsi în raportul Biroului național de verificare a conturilor publice al Islandei menționat mai sus, chiar dacă nu poate fi exclus faptul că alte contracte de vânzare încheiate de stat și analizate în raport implică ajutor de stat. În opinia Autorității, raportul furnizează informații utile privind situația anterioară și de la momentul vânzării către Verne, iar acest lucru poate fi util în procesul stabilirii valorii de piață în zona în cauză.

(133)

Raportul indică faptul că același expert imobiliar care a furnizat evaluarea pentru clădirea nr. 869, una dintre clădirile vândute către Verne, a evaluat o parte considerabilă din clădirile din zona pe care statul a oferit-o spre vânzare. Cu toate acestea, nu toate clădirile au fost evaluate. Raportul furnizează, de asemenea, informații privind ipotezele făcute de expert și clarifică faptul că evaluările s-au bazat pe prețurile de piață din zonă, luând în calcul costurile de construcție. Cu toate acestea, astfel cum indică raportul, clădirile nu au fost evaluate individual ci mai curând grupate în funcție de vechime, stare și posibilități de exploatare. Ulterior au fost evaluate diferite grupe. Evaluarea realizată de expert a avut în vedere îmbunătățirile necesare legate de energie electrică (de la standardele americane la cele europene), localizare și distanță de infrastructură. Dimpotrivă, aceasta nu a luat în calcul oferta suplimentară vastă de bunuri imobile în zonă atunci când perimetrul marinei americane a dobândit utilizare civilă și nici restricțiile privind re-vânzarea sau exploatarea care se pare că au fost impuse în unele cazuri. De fapt, astfel cum se explică în raport, înainte să aibă loc vânzarea către Verne, clădirile fuseseră vândute altor întreprinderi din zonă; în prima etapă (prima parte a anului 2007), clădirile au fost vândute pentru 57% din prețul stabilit în evaluarea realizată de expert (22 de clădiri, toate vândute unei singure întreprinderi). Mai târziu, în toamna anului 2007, clădirile au fost vândute către diferite întreprinderi/organizații pentru prețuri cuprinse între 72% și 87% din prețul stabilit în evaluarea expertului. Proprietățile respective au fost vândute în unități mai mici. În sfârșit, raportul descrie faptul că o întreprindere a cumpărat două clădiri școlare pentru 30% din prețul din evaluarea expertului. Chiar dacă, în cazul de față, Autoritatea nu poate să adopte o poziție referitoare la implicarea ajutorului de stat în tranzacțiile menționate, aceste informații demonstrează faptul că este posibil ca evaluările efectuate de expert să nu fi fost cea mai adecvată metodă sau unica metodă pentru stabilirea prețului de piață în zonă în acest caz.

(134)

Autoritatea notează că nu are niciun motiv să creadă că statul a comandat efectuarea de evaluări pentru clădirile nr. 868, 866, 872 sau 864, vândute întreprinderii Verne. Autoritățile islandeze ar fi prezentat astfel de informații dacă acestea ar fi fost disponibile. Singura evaluare realizată de un expert, disponibilă în cazul celor cinci clădiri vândute către Verne, este, astfel, cea efectuată pentru clădirea nr. 869. Aceasta este, de asemenea, singura clădire dintre cele cinci care a fost anunțată în mod specific, conform raportului Biroului național de verificare a conturilor publice al Islandei menționat mai sus și informațiilor furnizate de autoritățile islandeze. Mai mult, Autoritatea nu are niciun motiv să creadă că baza pentru evaluarea realizată de expert referitoare la alte clădiri din zonă a fost diferită de evaluarea expertului disponibilă în acest caz.

(135)

Având în vedere neajunsurile utilizării evaluării expertului pentru clădirea nr. 869, efectuată în 2007, ca indicator general pentru valoarea de piață în cazul de față, dat fiind faptul că aceasta vizează numai una dintre cele cinci clădiri vândute către Verne și a fost efectuată cu 10 luni înainte de semnarea contractului cu Verne, Autoritatea consideră că evaluarea nu poate fi aplicată direct ca fiind reprezentativă pentru prețul pe m2 pe care un operator privat ar fi dispus să-l accepte pentru cele cinci clădiri vândute împreună dacă acesta ar fi proprietarul clădirilor. Totuși, aceasta poate indica, în opinia Autorității, faptul că prețul de piață a fost într-adevăr mai mare decât prețul efectiv plătit de Verne.

(136)

Prin urmare, Autoritatea va fi nevoită să se bazeze pe un indicator diferit pentru prețul de piață, altul decât evaluarea efectuată de expert disponibilă în cazul de față.

(137)

O autoritate centrală independentă, Registrele Islandei (Þjóðskrá Íslands), evaluează anual valoarea tuturor bunurilor imobiliare civile din Islanda, terenuri și clădiri (79). Această valoare va reflecta valoarea de piață.

(138)

Temeiul juridic pentru evaluarea efectuată de Registrele Islandei îl reprezintă Legea nr. 6/2001 privind înregistrarea și evaluarea proprietăților. Conform articolului 27 din lege, valoarea înregistrată a bunului imobiliar reflectă valoarea de piață a proprietății. Dacă valoarea de piață nu este disponibilă, evaluarea se determină pe baza celor mai bune informații disponibile privind prețul de piață al unor proprietăți similare, luând în calcul veniturile, costul construcției, localizarea proprietății în raport cu infrastructura de transport, vechimea, potențialul de exploatare, avantajele, tipul de sol, vegetația, peisajul și toate celelalte elemente care ar putea afecta prețul de piață al proprietății în cauză.

(139)

Registrele Islandei evaluează toate proprietățile în fiecare an pe baza prețului de piață stabilit în luna februarie a anului precedent, iar evaluarea intră în vigoare la data de 31 decembrie a aceluiași an. Evaluarea anuală se bazează pe informațiile privind caracteristicile fiecărei proprietăți și pe prețul de piață al bunului imobiliar conform contractelor de vânzare-cumpărare înregistrate.

(140)

Prețurile de vânzare și condițiile de plată din fiecare contract de vânzare-cumpărare din țară sunt colectate în baza de date a Registrului proprietăților, operat de Registrele Islandei. Contractele de vânzare înregistrate constituie baza de evaluare. Registrele Islandei utilizează datele colectate pentru a evalua piața locuințelor, precum și piața pentru clădiri industriale și alte clădiri comerciale din Islanda. Aceste informații privind piața sunt accesibile publicului (80).

(141)

Începând cu aprilie 2010, Registrele Islandei a publicat lunar informații privind piața referitoare la clădirile comerciale (81). Datele publicate furnizează informații cu privire la numărul de contracte de vânzare de clădiri comerciale încheiate în fiecare lună, din prezent și până în ianuarie 2005, numărul de tranzacții pentru care era disponibil prețul de vânzare și valoarea oficială totală a clădirilor vândute comparativ cu prețul total de vânzare al tuturor contractelor încheiate în fiecare lună, împărțite în două categorii geografice; zona capitalei și restul țării. Clădirile cumpărate de întreprinderea Verne aparțin celei de-a doua categorii geografice.

(142)

Datele referitoare la piață colectate demonstrează că prețul total al vânzărilor de clădiri comerciale, inclusiv în afara zonei capitalei, s-a situat în general peste evaluarea oficială totală pentru toate clădirile vândute în lunile la care făceau referire datele; de la 1 ianuarie 2005 până în prezent (82). Acest lucru indică faptul că evaluarea oficială nu este, în mod normal, mai mare decât prețul real de piață, acolo unde sunt disponibile date.

(143)

Autoritatea consideră că, în absența unei valori de piață reale stabilită printr-o ofertă comparabilă pe piața liberă, metoda de evaluare a bunurilor imobiliare în Islanda prevăzută în Legea nr. 6/2001, astfel cum a fost descrisă în detaliu mai sus, este cea mai fiabilă metodă disponibilă pentru a determina valoarea proprietății achiziționate de Verne. Opinia Autorității se bazează pe scopul clar al Legii nr. 6/2001 și pe formularea articolului 27 din lege, de a stabili evaluarea oficială pe baza indicatorilor de piață.

(144)

Mai mult, evaluarea oficială conform Legii nr. 6/2001 a fost singura evaluare contemporană a clădirilor în cauză și a fost efectuată de o autoritate independentă (83). Acest lucru nu intră în contradicție cu faptul că, în principiu, o evaluare în scopuri de impozitare nu indică în mod obligatoriu „valoarea de piață” a bunului imobiliar, astfel cum se menționează, de asemenea, în orientările Autorității.

(145)

Autoritatea consideră că metoda prin care a fost evaluată proprietatea conform legislației islandeze reprezintă cel mai bun indicator al prețului de piață disponibil în cazul de față și că o evaluare ex post realizată de un expert în acest caz nu ar constitui o metodă mai fiabilă pentru determinarea valorii de piață a proprietății la momentul încheierii acordului, la data de 26 februarie 2008 (84).

(146)

Având în vedere toate aceste aspecte, Autoritatea concluzionează că evaluarea realizată de Registrele Islandei reprezintă cel mai bun indicator pentru prețul de piață în acest caz. Autoritatea observă în continuare că autoritățile islandeze au confirmat în scrisoarea electronică a acestora din 14 mai 2012, referitoare la tranzacțiile evaluate din 2008, că „rata de evaluare în scopuri de impozitare din practica islandeză este înțeleasă, în general, ca reflectând rata pieței” (85). Acest fapt este cert.

(147)

Opinia Autorității este consolidată, de asemenea, de faptul că evaluarea oficială conform articolului 31 din Legea nr. 6/2001 poate fi contestată de părțile interesate, iar datele din Registrele Islandei pot fi contestate în fața unui organism specific (Yfirfasteignamatsnefnd) conform articolului 34 din lege. Verne nu a contestat evaluarea oficială a clădirilor în cazul de față.

(148)

Din jurisprudența constantă rezultă că Autoritatea are obligația de a stabili, pe cât posibil, valoarea reală a ajutorului în cauză și de a dispune recuperarea sumei exacte în fiecare caz (86).

(149)

La momentul tranzacției din cazul de față, Registrul proprietăților din Islanda (în prezent Registrele Islandei) evaluase clădirile în cauză după cum urmează:

Din rațiuni de exhaustivitate, poate fi adăugat aici că aceasta nu include evaluarea terenului, care nu a fost vândut către Verne ci, mai curând, închiriat pentru o perioadă de 99 de ani.

(150)

Prețul plătit pentru clădiri a fost de 14,5 milioane USD, echivalentul a 957 000 000 ISK atunci când a avut loc tranzacția; prin urmare acesta s-a aflat sub prețul pieței, astfel cum a fost stabilit de către Autoritate mai sus.

(151)

Prin urmare, s-a acordat ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE atunci când statul a încheiat acordul privind achiziționarea de bunuri imobile la data de 26 februarie 2008.

(152)

Cuantumul total al ajutorului în ceea ce privește clădirile reprezintă diferența dintre valoarea de piață, astfel cum a fost stabilită de către Autoritate, și anume, 1 177 850 000 ISK, și prețul efectiv plătit pentru clădiri de 14,5 milioane USD, echivalentul a 957 000 000 ISK la momentul respectiv, deci 220 850 000 ISK.

(153)

Autoritatea notează că valoarea ajutorului depășește cu mult marja de 5% pentru prețul de piață prevăzut în orientări la secțiunea 2.2 b).

(154)

Mai mult, Autoritatea notează că dispozițiile privind obligațiile speciale prevăzute în secțiunea 2.2 c) din orientări nu se aplică în acest caz deoarece acordul privind achiziționarea de bunuri imobile nu conține niciuna dintre obligațiile care ar conferi o sarcină economică întreprinderii Verne, în sensul orientărilor (88). Sarcinile economice aferente obligațiilor care, în conformitate cu dreptul comun, revin tuturor posesorilor de bunuri imobile nu trebuie să fie deduse din prețul de cumpărare, astfel cum se prevede în orientări. În sfârșit, costurile inițiale prevăzute în secțiunea 2.2 d) din orientări nu sunt relevante în acest caz (89) și nu pot fi utilizate pentru stabilirea unei valori minime de referință.

(155)

Se reamintește faptul că, în cazul în care măsurile din acordul de închiriere de teren astfel cum a fost modificat prin acordul suplimentar de închiriere au fost derulate în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață, adică dacă termenii statului prevăzuți în acordul de închiriere de teren și în acordul suplimentar de închiriere au fost stabiliți în condițiile pieței, atunci tranzacția nu ar implica ajutor de stat.

(156)

Acordul de închiriere de teren a fost încheiat între Trezoreria Islandei și întreprinderea Verne la data de 9 mai 2008. Prin acordul suplimentar de închiriere semnat la data de 30 iunie 2009, prețul de închiriere a fost modificat. Mai mult, Trezoreria a prevăzut o perioadă de scutire de la plata chiriei până la 1 aprilie 2010.

(157)

Prețul inițial de închiriere, 0,8 USD/m2/an, a fost negociat în februarie 2008. Prețul nu făcea obiectul niciunei ajustări conform acordului de închiriere de teren. Perioada de închiriere era de 99 de ani. Acest lucru ar părea ca fiind mult peste ceea ce ar putea accepta un operator pe piață. Cu toate acestea, Autoritatea nu are obligația de a evalua dacă prețul a fost stabilit în condițiile pieței din moment ce prețul a fost renegociat în iunie 2009 prin acordul suplimentar de închiriere, iar chiria negociată inițial nu a intrat niciodată în vigoare. Conform celui din urmă acord, perioada de închiriere rămâne nemodificată; prețul de închiriere însă este modificat și fixat în monedă islandeză: 60 ISK/m2. Mai mult, chiria este acum ajustată anual în funcție de indicele de cost al construcțiilor din Islanda.

(158)

Metodologia de stabilire a prețului, conform acordului suplimentar de închiriere reflectă o practică comună aplicată în cazul proprietarilor de terenuri de către municipalitățile din Islanda, după cum subliniază autoritățile islandeze. Conform acestei practici, evaluarea oficială din Registrele Islandei în temeiul Legii nr. 6/2001, descrisă, de asemenea, în detaliu în secțiunea 2.2.2.1 de mai sus, formează baza în raport cu care se plătește, în general, o chirie anuală de 1 % sau 2 %, în funcție de decizia fiecărei municipalități.

(159)

În timp ce acordurile de închiriere încheiate de diferite municipalități din Islanda nu reflectă valoarea de piață în sensul în care un operator al pieței ar fi dispus să-și închirieze terenul pe această bază pe piața liberă, autoritățile islandeze nu au adus niciun argument pentru stabilirea unui preț de piață alternativ pentru terenul în cauză. Acestea au menționat doar faptul că chiria reflectă suma pe care statul o percepe în general în zona respectivă.

(160)

Deoarece informațiile privind piața terenurilor industriale din Islanda nu sunt întotdeauna disponibile, contrar informațiilor colectate de Registrele Islandei privind prețul de piață al locuințelor și al clădirilor comerciale, astfel cum s-a descris mai sus, este dificil să se stabilească o valoare de referință realistă pentru prețul de piață al terenului în acest caz. Prin urmare, Autoritatea nu poate aprecia decât aproximativ valoarea de piață a terenului. Cea mai bună informație disponibilă o reprezintă, din nou, evaluarea oficială, stabilită în temeiul Legii nr. 6/2001 (90).

(161)

La momentul încheierii acordului suplimentar de închiriere în iunie 2009, valoarea oficială a terenului închiriat de Verne fusese stabilită ca ridicându-se la 188 850 000 ISK (91), conform informațiilor colectate de Registrele Islandei. Chiria anuală a fost de 5 760 000 ISK în prețul din 2009 sau 3,05% din valoarea oficială a terenului, procent mai ridicat decât cel aplicat în mod normal. Prin urmare, Autoritatea consideră că chiria ar fi putut fi acceptabilă pentru un operator privat al pieței operând pe piața liberă în condițiile din cazul de față.

(162)

În sfârșit, cu privire la clauza de exclusivitate la care a făcut referire Autoritatea în decizia de inițiere, autoritățile islandeze au explicat faptul că aceasta vizează doar zona administrată de KADECO. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu un amendament la acordul de închiriere de teren înregistrat. Autoritatea consideră că această clauză în sine nu conferă un avantaj economic întreprinderii Verne deoarece are o aplicare limitată, atât geografic, cât și în timp.

(163)

Autoritatea conclude că acordul de închiriere de teren astfel cum este modificat prin acordul suplimentar de închiriere nu implică un avantaj pentru întreprinderea Verne.

(164)

Astfel cum s-a menționat mai sus, pentru a stabili că o măsură implică ajutor de stat conform articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, Autoritatea trebuie să stabilească dacă măsura conferă un avantaj economic pe care întreprinderea nu l-ar fi primit în exercițiul normal al activității. Pentru a fi calificat drept ajutor de stat, avantajul trebuie acordat de stat sau prin intermediul resurselor de stat. Avantajul poate fi acordat, de asemenea, prin intermediul unei întreprinderi publice cu condiția să existe imputabilitatea statului (92). Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauza Stardust Marine (93) că:

„…Art. 87 (1) CE cuprinde toate mijloacele pecuniare pe care autoritățile publice le pot utiliza în mod efectiv pentru a susține anumiți operatori economici, fără a fi relevant dacă aceste mijloace aparțin sau nu aparțin în mod permanent patrimoniului autorităților publice respective. Prin urmare, chiar dacă sumele corespunzătoare măsurii în cauză nu sunt permanent în posesia Trezoreriei, faptul că rămân în mod constant sub control public și, așadar, la dispoziția autorităților naționale competente este suficient pentru calificarea acestora drept resurse de stat. […]

Statul este perfect capabil, prin exercitarea influenței sale dominante asupra acestor întreprinderi să orienteze utilizarea resurselor lor pentru finanțarea, dacă este cazul, a avantajelor specifice în favoarea altor întreprinderi. […] poziția unei întreprinderi publice nu poate fi comparată cu cea a unei întreprinderi private. Prin intermediul întreprinderilor sale publice, statul poate urmări și alte obiective decât cele comerciale, […].”

(165)

Autoritatea face trimitere la decizia recentă a acesteia cu privire la contractele pe termen lung privind energia electrică încheiate de către Landsvirkjun, Decizia nr. 391/11/COL și Decizia nr. 392/11/COL și are aceeași abordare în ceea ce privește imputabilitatea în contractul privind energia din cazul de față.

(166)

Pe lângă argumentul general adus în deciziile menționate mai sus, Autoritatea notează că, într-un memorandum pregătit de Ministerul Industriei la 23 octombrie 2008 pe care autoritățile islandeze l-au pus la dispoziția Autorității în cadrul procedurii de notificare prealabilă a cazului de față, se face trimitere la discuțiile purtate între Verne și autoritățile islandeze privind posibile măsuri, printre care un preț subvenționat la energie electrică la începutul operațiunilor derulate de Verne. Landsvirkjun a făcut parte din primul proiect de memorandum de înțelegere, din data de 15 decembrie 2008, în pregătirea acordului de investiții, anulat ulterior, dintre autoritățile islandeze și Verne și care a fost pus, de asemenea, la dispoziția Autorității în cadrul procedurii de prenotificare. Următoarea clauză a fost inclusă în proiectul de memorandum de înțelegere cu privire la un contract anterior privind energia electrică încheiat între Landsvirkjun și Verne (94):

„Primii […] de energie electrică furnizați către Verne pentru o perioadă de 20 de ani vor fi vânduți la oricare preț va fi necesar pentru atragerea primului client al Verne.”

(167)

Cele de mai sus demonstrează, în opinia Autorității, că statul a fost implicat în deciziile luate de Landsvirkjun în cazul de față. Nu doar că Landsvirkjun este complet deținută și controlată de către statul islandez ci, în mod evident, aceasta a fost folosită de către stat în eforturile acestuia de atrage industria centrelor de date în Islanda (95).

(168)

Pe ansamblu, având în vedere statutul juridic al Landsvirkjun, utilizarea sa evidentă în trecut drept instrument pentru atragerea investițiilor străine și circumstanțele generale ale cazului, Autoritatea concluzionează că acordul privind energia electrică este imputabil statului și că implică resurse de stat dacă și în măsura în care acesta conferă un avantaj întreprinderii Verne.

(169)

Atunci când guvernele fac tranzacții financiare și investiții, Curtea Europeană de Justiție a afirmat că, pentru a confirma dacă o măsură de stat constituie ajutor, este necesar să se stabilească dacă întreprinderea beneficiară primește un avantaj economic pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale (96). Procedând astfel, Autoritatea trebuie să aplice testul investitorului în economia de piață (97), care, în esență, prevede că se consideră că se acordă un ajutor de stat ori de câte ori un stat membru pune la dispoziția unei întreprinderi fonduri care, în condiții normale, nu ar fi fost acordate de un investitor privat care ar aplica criterii comerciale obișnuite și nu ar lua în considerare alte aspecte, de natură socială, politică sau filantropică (98).

(170)

Prin urmare, măsura în cauză – un contract privind energia electrică, cu o companie deținută de stat în calitate de vânzător – ar putea implica o componentă de ajutor de stat dacă termenii acesteia sunt astfel stabiliți încât nu ar fi acceptabili pentru investitor privat pe piață, iar vânzarea de energie electrică nu ar fi suficient de profitabilă pentru un operator privat. Autoritatea observă că problema o constituie examinarea faptului dacă un investitor privat operând în economia de piață ar fi ales să încheie un contract bilateral pe termen lung pentru același preț și în aceleași condiții precum cele din acordul evaluat (99). Cu toate acestea, în efectuarea evaluării, Autoritatea nu poate înlocui aprecierea vânzătorului cu propria apreciere, ceea ce implică faptul că vânzătorul de energie electrică trebuie să se bucure de o marjă largă de apreciere. În timp ce Autoritatea recunoaște pe deplin dreptul companiilor publice precum Landsvirkjun de a opera pe piață în condiții comerciale, aceasta trebuie, cu toate acestea, să examineze cu atenție dacă un investitor privat pe piață ar fi încheiat acorduri similare (100).

(171)

Mai mult, Autoritatea trebuie să-și bazeze evaluarea privind prețul și termenii contactelor dintre Landsvirkjun și Verne pe informațiile disponibile la momentul încheierii contractului.

(172)

Autoritatea observă că Landsvirkjun a decis, în 2010, să-și reducă dependența de ajustarea prețului la energie electrică pentru utilizările puternic consumatoare de energie în funcție de prețul aluminiului, iar acest fapt pare să micșoreze riscul companiei în ceea ce privește acordurile încheiate cu industria aluminiului, principalul cumpărător de energie electrică în industria mare consumatoare de energie din Islanda. Autoritatea notează că acest contract este încheiat înainte de introducerea noii politici tarifare de către Landsvirkjun.

(173)

Astfel cum s-a prezentat mai sus, Verne va cumpăra energie de la facilitățile deținute de către întreprinderea controlată de stat Landsvirkjun. Energia electrică va fi furnizată prin intermediul facilităților existente ale Landsvirkjun.

(174)

Landsvirkjun a explicat că există o anumită flexibilitate introdusă în ceea ce privește cantitatea de energie angajată de către Landsvirkjun. În timpul primilor cinci ani ai perioadei contractuale, Verne are posibilitatea de a crește la […]. Dacă după primii cinci ani creșterea nu a atins […], Verne este obligată să plătească pentru […] pe durata rămasă a perioadei contractuale (obligația „consumă sau plătește”).

(175)

Autoritatea trebuie să verifice dacă tariful – și alți termeni – aferent cantității de energie deja disponibilă și pe care Landsvirkjun o va furniza întreprinderii Verne reflectă prețul pieței.

(176)

Autoritățile islandeze au susținut că izolarea pieței islandeze a energiei de restul pieței europene interconectate a energiei a caracterizat piața energiei electrice furnizate industriilor din Islanda.

(177)

Cu toate acestea, în cazul de față, un preț al pieței pentru energia electrică destinată alimentării industriei mare consumatoare de energie electrică în Islanda nu este disponibil imediat. În acest sens, ar trebui menționat faptul că nu există un alt debușeu alternativ pe piața generală islandeză pentru alimentarea cu energie electrică de amploarea cazului de față. Piața islandeză pentru consumul general de energie electrică, izolată și de dimensiuni reduse, nu ar fi capabilă să absoarbă producția generată de Landsvirkjun. Singurul debușeu l-ar constitui, precum în cazul de față, marii consumatori industriali localizați în Islanda. Izolarea pieței înseamnă, de asemenea, că prețul din Europa nu poate fi stabilit ca o valoare de referință.

(178)

În absența unei valori de referință relevante, Autoritatea trebuie să se bazeze pe informațiile furnizate de către autoritățile islandeze privind prețul mediu plătit către Landsvirkjun în trecut conform contractelor încheiate cu alte întreprinderi mari consumatoare de energie electrică.

(179)

Autoritățile islandeze au furnizat următoarele informații privind prețul mediu al energiei oferit de Landsvirkjun industriei mari consumatoare de energie electrică din Islanda în trecut. Autoritatea înțelege că în aceste cifre sunt incluse costurile de transmitere.

(180)

Landsvirkjun a explicat mecanismul de stabilire a prețurilor din contractul privind energia. Energia este tarifată în două etape. […] pentru a-și începe activitățile asociate centrului de date în Islanda. Prețul inițial la energie variază, în etape, pe parcursul primei jumătăți a perioadei contractuale ([…]).[…].

(181)

Autoritatea amintește prețul efectiv negociat în cazul de față (costurile de transmitere nu sunt incluse):

(182)

Astfel, prețurile stabilite în contractul privind energia sunt […] pentru toți marii consumatori de energie electrică ai Landsvirkjun (având în vedere costurile de transmitere care se adaugă în cazul Verne) cu excepția perioadei până la […], când prețul pe care îl plătește Verne este de […]. Mai mult, prețul pentru volumul între […] (a se vedea Decizia 392/11/COL).

(183)

În plus, obligația de tip „take or pay” garantează o vânzare constantă a unui procent considerabil din energia electrică furnizată.

(184)

Din motivele menționate mai sus, Autoritatea concluzionează că termenii din contractul privind energia trebuie să se încadreze în marja de apreciere de care beneficiază companiile publice în derularea activităților lor economice. Pe baza informațiilor furnizate de către autoritățile islandeze, Autoritatea concluzionează că contractul privind energia electrică nu implică un avantaj pentru întreprinderea Verne.

(185)

În temeiul articolului 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3, „Autoritatea AELS de Supraveghere va fi informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la orice planuri de acordare sau modificare a ajutorului (…). Statul în cauză nu va pune în aplicare măsurile propuse înainte ca procedura să aibă drept rezultat o decizie finală”.

(186)

Autoritățile islandeze nu au notificat ajutorul identificat mai sus anterior punerii în aplicare, ceea ce nu a permis Autorității să adopte o decizie finală înainte ca ajutorul să fie acordat. Prin urmare, ajutorul este ilegal.

(187)

Măsurile de sprijin care intră sub incidența articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE sunt incompatibile cu aplicarea Acordului privind SEE, cu excepția cazului în care acestea pot beneficia de derogare în temeiul articolului 61 alineatele (2) sau (3) din Acordul privind SEE.

(188)

Conform Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale, măsurile se pot califica drept ajutor compatibil în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) dacă acestea sunt destinate „susținerii dezvoltării regiunilor celor mai defavorizate prin sprijinirea investițiilor și a creării de noi locuri de muncă”. Autoritatea notează că centrul de date va fi situat în Reykjanesbær, o zonă eligibilă pentru a primi ajutor regional pentru investiții în baza Deciziei nr. 378/06/COL a Autorității privind harta ajutoarelor regionale în regiunile asistate din Islanda.

(189)

În notificarea retrasă ulterior, a fost notificată una dintre măsurile examinate în prezenta decizie: taxa municipală pe bunuri imobile. Notificarea a fost retrasă după inițierea investigației oficiale. Cu toate acestea, municipalitatea pusese deja în aplicare măsurile conținute în acordul privind licențele și taxele, iar măsurile nu fuseseră eliminate.

(190)

Autoritățile islandeze au susținut, în notificarea retrasă ulterior și în observațiile acestora cu privire la decizia de inițiere, că derogările de la taxa municipală anuală pe bunuri imobile au fost compatibile cu aplicarea Acordului privind SEE, conform Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale, ca parte a diferite măsuri fiscale. Autoritățile islandeze au notificat derogările de la taxa municipală pe bunuri imobile ca parte a derogărilor fiscale prevăzute în acordul de investiții din 2009 pentru construirea centrului de date planificat inițial. Ulterior, acordul de investiții a fost abandonat, însă măsura privind taxa municipală pe bunuri imobile ca parte a acordului privind licențele și taxele încheiat între Verne și municipalitate este una independentă (101). Mai mult, potrivit autorităților islandeze, aceasta fusese deja pusă în aplicare la începutul anului 2009 și se acordă anual.

(191)

Derogările de la taxa municipală pe bunuri imobile din acordul privind licențele și taxele nu sunt legate de o investiție specifică. Mai mult, autoritățile islandeze au explicat în observațiile acestora cu privire la decizia de inițiere că măsurile prevăzute de acordul de investiții anulat ulterior nu erau condiționate de finalizarea tuturor etapelor centrului de date, astfel cum fusese planificat la momentul respectiv (102).

(192)

Orientările privind ajutoarele de stat regionale stipulează faptul că ajutorul regional pentru investiții trebuie condiționat de derularea unui proiect de investiții specific și bine definit, a se vedea capitolul 4 din orientări. Derogările anuale de la taxa municipală pe bunuri imobile prevăzute în acordul privind licențele și taxele nu au fost condiționate de o investiție specifică și definită (pentru centrul de date sau alte operațiuni), în conformitate cu Orientările privind ajutoarele de stat regionale. Prin urmare, menținerea unui proiect de investiții în regiune pentru o perioadă de cinci ani, astfel cum prevede punctul 32 din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, nu a constituit o condiție pentru derogarea de la taxa municipală. În consecință, ajutorul nu se poate califica drept ajutor pentru investiții conform Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale.

(193)

Autoritățile islandeze nu au evidențiat faptul că măsurile de ajutor erau compatibile drept ajutoare de exploatare conform Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale. Derogările de la taxa municipală pe bunuri imobile nu sunt conforme cu condițiile prevăzute în capitolul 5 din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, în special, măsurile nu sunt acordate unui set predefinit de cheltuieli sau costuri eligibile, în conformitate cu punctul 66 din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(194)

Prin urmare, derogările de la taxa municipală pe bunuri imobile constituie pur și simplu un ajutor de exploatare, incompatibil cu Acordul privind SEE.

(195)

Autoritățile islandeze nu au adus argumente specifice referitoare la faptul dacă derogările de la taxa municipală unică de drum presupun sau nu existența unui ajutor de stat și nu au prezentat argumente specifice cu privire la compatibilitatea măsurii. Autoritatea consideră că aceleași observații formulate cu privire la taxa pe bunuri imobile se aplică, de asemenea, în cazul derogării de la taxa de drum; măsurile nu sunt asociate unei investiții specifice, constituind pur și simplu un ajutor de exploatare acordat întreprinderii Verne, incompatibil cu Acordul privind SEE.

(196)

În plus, în decizia sa de inițiere, Autoritatea s-a îndoit de efectul de stimulare al acordurilor încheiate după construirea centrului de date, demarată în 2008 (103). Efectul de stimulare este o condiție prealabilă fundamentală pentru ca ajutorul să fie considerat compatibil conform Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale. Măsura în care ajutorul propus este necesar pentru producerea unui efect real de stimulare a efectuării de investiții care altfel nu s-ar fi realizat în zonele asistate este un element crucial în evaluarea ajutorului regional. Astfel, trebuie să se verifice dacă ajutorul este necesar pentru a produce un efect de stimulare a investiției, și anume, dacă ajutorul contribuie în mod real la modificarea comportamentului beneficiarului astfel încât acesta să efectueze investiții în regiunea asistată în cauză și nu în altă parte. Prin urmare, ajutorul regional poate fi compatibil cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE numai dacă a atras investiții în zona respectivă eligibilă pentru ajutor regional (104).

(197)

Orientările privind ajutoarele de stat regionale definesc termenul de „demarare a lucrărilor” ca „demararea lucrărilor de construcție sau angajamentul primei firme de a comanda echipament, excluzând studiile de fezabilitate preliminare” (105). Este un fapt stabilit că lucrările începuseră deja în 2008 în cazul de față. Până la momentul respectiv, nu fusese inițiat niciun acord cu autoritățile privind derogări de la taxele municipale, potrivit informațiilor disponibile.

(198)

În cazul acordului privind licențele și taxele, încheiat cu municipalitatea la data de 9 noiembrie 2009, cu puțin timp înainte de finalizarea construcției centrului de date în decembrie 2009, este mai evident decât în cazul acordului de investiții anulat ulterior că cerința referitoare la efectul demonstrat de stimulare nu a fost îndeplinită. Acest lucru este susținut de faptul că acordul cu municipalitatea a fost încheiat chiar mai târziu decât acordul de investiții (încheiat în octombrie 2009). Chiar dacă se are în vedere o dată atât de timpurie precum luna mai 2009, când autoritățile islandeze au susținut că municipalitatea și Verne au negociat inițial derogările fiscale, cerința privind efectul de stimulare tot nu ar fi îndeplinită. Niciun „document care ar putea fi considerat ca acordând în mod explicit ajutor către [întreprindere] pentru investiții” (106) nu a fost emis cu privire la derogarea de la taxa municipală atunci când a fost inițiată construcția centrului de date în 2008.

(199)

Autoritatea consideră că dispozițiile și scopul Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale formează o bază solidă pentru prezenta evaluare și nu împărtășește opinia autorităților islandeze potrivit căreia această bază ar presupune predominanța formei asupra fondului.

(200)

Autoritățile islandeze au susținut că acordul inițial de investiții a fost necesar pentru ca Verne să-și finalizeze investițiile în centrul de date ca urmare a declanșării crizei financiare. Argumentul prezentat a fost acela că „Verne nu poate continua finalizarea proiectului privind centrul de date astfel cum a fost planificat inițial”, a se vedea pag. 19 din Decizia Autorității nr. 418/10/COL. În decizia de inițiere, Autoritatea a abordat acest argument considerând că verificarea necesității ajutorului ar presupune o analiză completă a circumstanțelor economice asociate deciziei de investiție a beneficiarului. Autoritatea a considerat că o astfel de analiză ar trebui efectuată numai pe baza planurilor inițiale de afaceri ale beneficiarului și a altor documente prezentate comitetului pentru investiții al beneficiarului pentru a obține aprobarea de a angaja resurse pentru activitatea de investiție; calculele de profitabilitate pentru proiect cu și fără ajutor; analiza fondurilor proiectului; evaluările de risc; și o prezentare detaliată a modului în care circumstanțele determinate de declanșarea crizei financiare din octombrie 2008 au influențat planul de afaceri și rata necesară de returnare a investiției. Autoritățile islandeze nu au prezentat în timpul investigației oficiale niciun astfel de plan de afaceri sau alte documente relevante referitoare la decizia de investiție sau alte dovezi în sprijinul acestui argument. Prin urmare, argumentul este nefondat, iar Autoritatea nu poate considera compatibile măsurile privind taxele municipale pe această bază.

(201)

Astfel, Autoritatea concluzionează că ajutorul acordat conform acordului privind licențele și taxele nu poate fi considerat compatibil în temeiul Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale sau al articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE.

(202)

Autoritatea observă că autoritățile islandeze au invocat argumentul forței majore în observațiile acestora cu privire la decizia de inițiere. Derogările de la interdicția generală a ajutoarelor de stat sunt prevăzute în articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE. Autoritatea nu vede relevanța argumentului forței majore cu privire la articolul 61 alineatul (3) sau la orientările adoptate pe baza dispoziției respective. În special, faptele din cazul de față nu se califică drept ajutor în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (b) deoarece măsurile fiscale nu au vizat abordarea unei perturbări grave în economie, pe ansamblu. Prin urmare, Autoritatea respinge relevanța argumentului forței majore prezentat de către autoritățile islandeze.

(203)

Autoritățile islandeze nu au invocat Orientările Autorității privind salvarea și restructurarea. Având în vedere că nu există niciun element care să indice faptul că Verne era o întreprindere aflată în dificultate în sensul orientărilor la momentul încheierii acordului privind licențele și taxele în 2009, nu s-ar îndeplini condițiile prevăzute în orientări.

(204)

În orice caz, nu s-a demonstrat că măsurile fiscale conținute în acordul privind licențele și taxele erau necesare și proporționale pentru atingerea unor obiective de interes comun. Prin urmare, Autoritatea nu a identificat niciun motiv pentru a declara că ajutorul acordat conform acordului privind licențele și taxele este compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE.

(205)

Din motivele menționate mai sus, măsurile de ajutor identificate în cadrul acordului privind licențele și taxele nu pot fi considerate compatibile cu Acordul privind SEE.

(206)

Autoritatea concluzionează, prin urmare, că derogările fiscale acordate întreprinderii Verne de către municipalitate constituie un ajutor ilegal și incompatibil cu piața internă în baza articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(207)

Autoritatea a constatat că prețul preferențial al celor cinci clădiri vândute către Verne implică ajutor de stat. Autoritățile islandeze nu au prezentat argumente referitoare la compatibilitatea ajutorului cu Acordul privind SEE ci și-au axat argumentația mai curând susținerea faptului că nu a fost implicat ajutor de stat. Cu toate acestea, Autoritatea a evaluat dacă ajutorul poate fi considerat compatibil conform Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale.

(208)

Ajutorul a fost acordat în februarie 2008. Ajutorul nu poate fi considerat un ajutor regional pentru investiții din moment ce atunci când s-a încheiat acordul privind achiziționarea de bunuri imobile la data de 26 februarie 2008 și s-a semnat transferul de titlu la data de 9 mai 2008, nu se făcea nicio asociere între ajutorul acordat și un angajament definit de a investi în zonă. Pentru a se califica drept ajutor pentru investiții conform Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale, ajutorul trebuie „acordat pentru un proiect inițial de investiții” astfel cum se prevede la punctul 25 din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, iar ajutorul se calculează cu trimitere fie la costul asociat unei investiții specifice, fie la costul locurilor de muncă create în mod direct prin investiție, conform punctului 28 din orientări. Acest lucru nu a fost valabil atunci când statul a vândut clădirile către Verne; vânzarea nu a fost asociată sau condiționată de derularea unui proiect specific de investiții. Singura menționare a unui proiect de investiții în acordul privind bunurile imobiliare se regăsește în anexa C la acord, intitulată „Etapa I permise” unde renovarea clădirilor nr. 868 și 869 în cadrul centrului de date incluzând până la 5 000 m2 de construcții noi și construirea de noi clădiri de până la 12 000 m2 este enumerată la titlul „Etapa 1” și este prevăzut un „Master Plan” de construcție a unor noi clădiri ale centrului de date de până la 40 000 m2 și construirea a până la patru clădiri generatoare adiționale de până la 16 000 m2. Cu toate acestea, se pare că vânzarea clădirilor și condițiile în care acestea au fost vândute nu au fost condiționate de aceste planuri sau de alte planuri specifice de investiții, fapt demonstrat, de asemenea, de faptul că investiția preconizată inițial nu s-a concretizat pe deplin, după cum au clarificat autoritățile islandeze în cursul investigației oficiale și, cu toate acestea, prețul plătit pentru clădiri a rămas nemodificat.

(209)

Mai mult, o condiție importantă este conținută în punctul 32 al Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale: faptul că ajutorul trebuie să fie condiționat de menținerea unui proiect de investiții în regiunea vizată pentru o perioadă minimă de cel puțin cinci ani de la finalizarea acestuia. Această condiție nu este îndeplinită în cazul de față.

(210)

Nu se aplică alte temeiuri de compatibilitate. Prin urmare, Autoritatea concluzionează că ajutorul de stat acordat întreprinderii Verne prin prețurile preferențiale la bunuri imobile constituie un ajutor ilegal și incompatibil cu piața internă, în baza articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(211)

Pe baza evaluării anterioare, Autoritatea constată că, prin încălcarea articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, Islanda a acordat în mod ilegal întreprinderii Verne următorul ajutor:

(212)

Ajutorul menționat la literele (a) și (b) trebuie considerat incompatibil cu piața comună.

(213)

Autoritatea constată că nici acordul de închiriere de teren, astfel cum a fost modificat prin acordul suplimentar de închiriere și nici contractul privind energia nu implică acordarea unui ajutor de stat.

(214)

Articolul 14 din partea a II-a a Protocolului 3 prevede că Autoritatea decide că ajutorul ilegal care este incompatibil cu normele privind ajutorul de stat prevăzute în Acordul privind SEE trebuie recuperat de la beneficiarii acestuia.

(215)

Eliminarea ajutorului, prin intermediul recuperării ajutorul de stat care a fost acordat ilegal, reprezintă consecința logică a constatării faptului că ajutorul este ilegal. Prin rambursarea ajutorului, beneficiarul pierde avantajul de care s-a bucurat în fața concurenților săi pe piață și se restabilește situația anterioară acordării ajutorului (107).

(216)

Având în vedere faptul că măsurile identificate în cazul de față constituie un ajutor ilegal și incompatibil, cuantumul ajutorului trebuie recuperat de la întreprinderea Verne pentru a restabili condițiile economice cărora întreprinderea ar fi fost nevoită să le facă față dacă ajutorul incompatibil nu i-ar fi fost acordat, iar autoritățile islandeze trebuie să ia toate măsurile necesare pentru eliminarea avantajelor care decurg din ajutor și pentru recuperarea acestuia de la beneficiar.

(217)

Recuperarea se efectuează din momentul în care avantajul a fost acordat beneficiarului, reprezentând momentul când ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, și include dobânzi de recuperare până la recuperarea efectivă. Suma care trebuie recuperată se calculează pe baza dispozițiilor Orientărilor Autorității privind recuperarea ajutorului ilegal și incompatibil și în conformitate cu Decizia Autorității nr. 195/04/COL.

(218)

Elementul de ajutor incompatibil în cazul prețului la bunurile imobiliare este de 220 850 000 ISK. În ceea ce privește elementul de ajutor aferent taxei municipale pe bunuri imobile și taxei de drum, autoritățile islandeze sunt invitate să furnizeze informații detaliate și exacte cu privire la cuantumul ajutorului acordat conform acordului privind licențele și taxele (108).