ANEXA I

Se aprobă următoarea modificare a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Fourme d’Ambert”:

1.   Punctul IV.2 „Descrierea produsului”

—

Următoarea descriere a caracteristicilor organoleptice completează descrierea produsului: „«Fourme d’Ambert» are o textură suplă și onctuoasă, o savoare fină și parfumată, un gust de lapte accentuat de o combinație de gusturi generate de activitatea tulpinilor de Penicillium roqueforti și un gust de tip fructat. Sunt acceptate un ușor gust sărat și un ușor gust amar.” Această descriere este utilă pentru analiza organoleptică a produsului în cadrul unui control.

—	Se precizează că „Porționarea brânzei «Fourme d’Ambert» este autorizată dacă nu denaturează textura acesteia”. Având în vedere evoluția constantă a modalităților de consumare a brânzei, această dispoziție stabilește un cadru menit a evita impreciziile în ceea ce privește tipul de porționare.

2.   Punctul IV.4 „Dovada originii”

2.1.   Subpunctul IV.4.1 „Elemente declarative”

—

Se precizează că „Declarația de identificare se întocmește după un model validat de directorul Institutului Național pentru origine și calitate (Institut national de l’origine et de la qualité)”. Conținutul și modalitățile de transmitere a declarațiilor necesare pentru cunoașterea și urmărirea produselor sunt detaliate pentru fiecare categorie de operatori vizată. Aceste modificări sunt legate de reforma sistemului de control al denumirilor de origine, introdusă prin Ordonanța nr. 2006-1547 din 7 decembrie 2006 privind valorificarea produselor agricole, forestiere sau alimentare și a produselor marine.

2.2.   Subpunctul IV.4.2 „Registre”

—	Lista înregistrărilor pe care trebuie să le efectueze operatorii este completată în scopul facilitării controlului privind respectarea condițiilor de producție prevăzute de caietul de sarcini.

2.3.   Subpunctul IV.4.3 „Controale privind produsul”

—	Se precizează stadiul în care se efectuează analiza organoleptică a produsului și metoda de prelevare. Aceste modalități sunt apoi reluate în planul de control sau de inspecție al denumirii de origine elaborat de un organism de control.

3.   Punctul IV.5 „Metoda de obținere”

3.1.   Subpunctul IV.5.1 „Producția de lapte”

—

Este definit șeptelul de vaci de lapte. Este vorba despre „totalitatea vacilor de lapte și a junincilor de reînnoire a șeptelului prezente în exploatație”, fiind clar că „vacile de lapte sunt animalele în lactație și animalele în repaus mamar”, iar „junincile sunt animalele aflate între înțărcare și prima lor fătare.” Această definiție are scopul de a stabili în mod clar la ce animale se face referire atunci când sunt utilizați termenii „șeptel de vaci de lapte”, „vaci de lapte” și „juninci” în restul caietului de sarcini, pentru a se evita orice confuzie.

—

Se propune introducerea următoarei dispoziții: „Începând din 1 ianuarie 2015, nutrețurile recoltate și distribuite junincilor provin, de asemenea, din aria geografică delimitată. Junincile sunt prezente în exploatație cu cel puțin o lună înainte de a intra în lactație, iar hrana lor respectă dispozițiile prevăzute în caietul de sarcini actual pentru hrana vacilor de lapte aflate în lactație.”

Obiectivul acestei măsuri este consolidarea legăturii cu teritoriul cu ajutorul hranei șeptelului de vaci de lapte (în acesta fiind incluse și junincile) și facilitarea controlului privind hrana animalelor (mai exact, se evită transferurile de nutrețuri între vacile de lapte și juninci). Se stabilește un termen limită pentru punerea în aplicare a acestei măsuri. Pentru realizarea autonomiei furajere pot fi necesare acțiuni desfășurate pe perioade îndelungate, precum schimbarea practicilor și modificarea parcelării.

—

Se clarifică dispoziția care vizează interzicerea cruciferelor: „Consumarea și distribuirea cruciferelor sub formă de nutreț verde sunt interzise pentru toate animalele prezente în exploatație”. Obiectivul este facilitarea controlului și evitarea oricărei ambiguități legate de anumite crucifere care pot fi în același timp nutrețuri și suplimente (de exemplu, rapița).

—

Rolul ierbii ca element de bază în alimentație este afirmat, specificat și consolidat prin următoarele dispoziții: „Ca medie anuală, iarba păscută, uscată, pălită sau însilozată reprezintă cel puțin 50 % din rația de bază a vacilor de lapte, exprimată în substanță uscată. Zilnic, iarba păscută, uscată, pălită sau însilozată reprezintă cel puțin 30 % din rația de bază a vacilor de lapte, exprimată în substanță uscată.”

—

Dispoziția referitoare la cantitatea minimă de fân distribuită vacilor de lapte în afara perioadei de păscut este reformulată și completată prin fraza: „Prin fân se înțelege iarbă cosită și uscată, cu un procentaj de substanță uscată de peste 80 %”. În cadrul controlului s-a dovedit că este necesară clarificarea definiției fânului.

—

Condițiile de depozitare a nutrețurilor sunt precizate după cum urmează: „Începând din 1 ianuarie 2015, fânul care intră în alimentația șeptelului de vaci de lapte este depozitat într-un adăpost fix, într-un loc uscat și izolat de pământ. Nutrețurile însilozate sunt depozitate pe o suprafață betonată sau stabilizată”. Aceste dispoziții vizează păstrarea calității nutrețurilor. Amânarea intrării în vigoare a primei dispoziții trebuie să permită operatorilor să realizeze investițiile necesare.

—

Pentru un plus de precizie, se indică faptul că interzicerea stabulației permanente exclusive se referă la vacile de lapte. În perioada în care există iarbă disponibilă, de îndată ce condițiile meteorologice permit acest lucru, se impune obligația ca vacile de lapte în lactație să fie scoase la păscut, în condițiile următoare: „Durata păscutului nu poate fi mai mică de 150 de zile pe an. Suprafețele puse la dispoziția vacilor de lapte în lactație pentru păscut sunt de minimum 30 de ari per vacă, în medie, pentru perioada de păscut. Pășunile sunt accesibile animalelor”. Aceste condiții vizează consolidarea rolului păscutului în alimentația vacilor de lapte.

—	Materiile prime autorizate în suplimentele distribuite vacilor de lapte și aditivii autorizați fac de acum înainte obiectul a două liste pozitive distincte, pentru un plus de claritate.

Lista pozitivă a materiilor prime autorizate în suplimentele distribuite vacilor de lapte este completată cu produsele din boabe de cereale, cu porumbul boabe umed, cu produsele din semințe oleaginoase și de leguminoase, cu subprodusele din semințe de leguminoase, cu subprodusele rezultate din fabricarea aminoacizilor prin fermentare și cu sărurile de amoniu. Sintagmele „semințe de plante proteice”, „toate îngrășămintele fără adaosuri de uree” și „sarea, mineralele” sunt înlocuite de sintagmele „semințele de leguminoase”, „subprodusele din semințe sau fructe oleaginoase, fără adaos de uree” și, respectiv „elementele minerale”. De asemenea, se precizează că știuleții de porumb pot fi conservați fie uscați, fie umezi. Aceste materii prime nu au impact asupra calității produsului.

Utilizarea sodei caustice pentru tratarea cerealelor și a subproduselor acestora este interzisă, deoarece nu este o practică tradițională.

Lista pozitivă a aditivilor se înlocuiește cu fraza: „Este interzis orice aditiv care vizează modificarea directă a compoziției laptelui” și se precizează în mod exhaustiv categoriile și grupele funcționale de aditivi autorizați, cu respectarea terminologiei regulamentare. Această modificare vizează evitarea oricărei ambiguități sau interpretări în cadrul controalelor.

—	Se adaugă o dispoziție care interzice OMG-urile în hrana animalelor și culturile din exploatație, pentru a se menține caracterul tradițional al alimentației.

—

Modalitățile de introducere în șeptelul de vaci de lapte a animalelor cumpărate din afara exploatației sunt precizate după cum urmează: „Cu cel puțin o lună înainte de a intra în lactație, junincile și vacile în repaus mamar cumpărate sunt prezente în exploatație, iar hrana lor respectă dispozițiile prevăzute în caietul de sarcini actual pentru hrana vacilor de lapte aflate în lactație”. Astfel, animalele achiziționate în afara exploatației beneficiază de o perioadă de adaptare de minimum o lună înainte ca laptele lor să fie utilizat pentru producția de „Fourme d’Ambert”.

Introducerea în șeptelul de vaci de lapte a unor vaci de lapte în lactație este posibilă în condițiile următoare: „Într-un șeptel de vaci de lapte, vacile de lapte în lactație cumpărate de la crescători care nu respectă caietul de sarcini al denumirii de origine «Fourme d’Ambert» reprezintă maximum 10 % din efectivul vacilor de lapte în lactație din cadrul exploatației pentru anul în cauză sau maximum 1 vacă de lapte în lactație pentru anul în cauză în cazul exploatațiilor care au mai puțin de 10 vaci de lapte”.

—	Se precizează că „Golirea cisternelor în rezervoare fixe se realizează în mod obligatoriu în aria geografică delimitată a denumirii”, pentru a se consolida trasabilitatea laptelui și pentru a se facilita controlul.

3.2.   Subpunctul IV.5.5 „Producția de fermă”

—

În cazul producției de fermă, fraza „se utilizează laptele provenit de la maximum două mulgeri succesive, laptele de la prima mulgere fiind conservat prin refrigerare” se elimină, deoarece este considerată inutilă, având în vedere dispoziția care prevede că, pentru acest tip de producție, „închegarea laptelui are loc la maximum 16 ore de la cea mai veche mulgere”.

3.3.   Subpunctul IV.5.3 „Prelucrare”

—	Se precizează că perforarea se realizează din a patra zi începând cu ziua închegării, în loc de a patra zi după închegare, pentru a se evita orice ambiguitate la momentul controlului și în conformitate cu practicile în vigoare în sector.

4.   Punctul IV.8 „Etichetare”

Obligația de a adăuga pe etichetă mențiunea „appellation d’origine contrôlée” (denumire de origine controlată) este eliminată și este înlocuită de obligația de a utiliza simbolul Uniunii Europene aferent denumirii de origine protejată, în scopuri legate de lizibilitate și de sinergia în comunicarea în legătură cu produsele înregistrate cu DOP.

5.   Punctul IV.9 „Cerințele naționale”

În conformitate cu reforma națională a sistemului de control privind denumirile de origine menționată anterior, se adaugă un tabel care prezintă principalele aspecte care fac obiectul controalelor și metoda de evaluare aferentă acestora.

ANEXA II

DOCUMENT UNIC CONSOLIDAT

Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1)

„FOURME D’AMBERT”

Nr. CE: FR-PDO-0217-010150-6.7.2012

IGP ( ) DOP (X)

1.   Denumire

„Fourme d’Ambert”

2.   Statul membru sau țara terță

Franța

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tip de produs

Clasa 1.3.

Brânzeturi

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Brânza care beneficiază de denumirea de origine „Fourme d’Ambert” este fabricată din lapte de vacă închegat, are forma unui cilindru cu înălțimea de 17-21 cm și cu diametrul de 12,5-14 cm, o greutate de 1,9-2,5 kg și o pastă care conține mucegai, nepresată, nefiartă, fermentată și sărată.

Conținutul de grăsime este de minimum 50 g la 100 g de brânză complet uscată, iar conținutul de substanță uscată nu trebuie să fie mai mic de 50 g la 100 g de brânză maturată.

Brânza poate beneficia de denumirea de origine „Fourme d’Ambert” numai începând din a 28-a zi de la închegarea laptelui.

„Fourme d’Ambert” este o brânză acoperită de o coajă fină, uscată și mucegăită, de culoare gri deschis spre gri, putând prezenta mucegai alb, galben și roșu, precum și reflexe albăstrui. Pasta de culoare albă până la crem are goluri și o repartiție uniformă a mucegaiului de culoare variabilă, de la albastru până la verde.

„Fourme d’Ambert” are o textură suplă și onctuoasă, o savoare fină și parfumată, un gust de lapte accentuat de o combinație de gusturi generate de activitatea tulpinilor de Penicillium roqueforti și un gust de tip fructat. Sunt acceptate un ușor gust sărat și un ușor gust amar.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

—

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

Pe parcursul întregului an, rația de bază a vacilor de lapte constă exclusiv în nutreț provenit din aria geografică a produsului cu denumire de origine protejată. Consumarea și distribuirea cruciferelor sub formă de nutreț verde sunt interzise pentru toate animalele prezente în exploatație.

Ca medie anuală, iarba păscută, uscată, pălită sau însilozată reprezintă cel puțin 50 % din rația de bază a vacilor de lapte, exprimată în substanță uscată. Zilnic, iarba păscută, uscată, pălită sau însilozată reprezintă cel puțin 30 % din rația de bază a vacilor de lapte, exprimată în substanță uscată.

În afara perioadei de păscut, vacile de lapte primesc zilnic minimum 3 kg de fân per vacă, exprimate în substanță uscată.

În perioada în care iarba este disponibilă, este obligatorie scoaterea la pășune a vacilor de lapte în lactație de îndată ce condițiile meteorologice permit acest lucru. Durata păscutului nu poate fi mai mică de 150 de zile pe an.

Utilizarea suplimentelor și a aditivilor este limitată la 1 800 kg de substanță uscată pe an pentru fiecare vacă de lapte, în medie pentru totalitatea vacilor de lapte.

În suplimentele și aditivii distribuiți vacilor de lapte sunt autorizați doar materiile prime și aditivii cuprinși într-o listă pozitivă.

În hrana animalelor sunt autorizate numai produsele vegetale, subprodusele și alimentele complementare obținute din produse care nu sunt transgenice.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Producerea laptelui, fabricarea, maturarea și conservarea brânzeturilor până la împlinirea a 28 de zile de la închegarea laptelui au loc în interiorul ariei geografice delimitate.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Porționarea brânzei „Fourme d’Ambert” este autorizată dacă nu denaturează textura acesteia.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

Etichetarea brânzei „Fourme d’Ambert” se face prin înscrierea denumirii cu caractere de dimensiuni cel puțin egale cu două treimi din dimensiunea celor mai mari caractere care figurează pe etichetă, precum și a simbolului DOP al Uniunii Europene.

Este interzisă prezența oricărui calificativ alături de denumirea de origine, cu excepția mărcilor specifice de producție sau comerciale.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică de producție a brânzei „Fourme d’Ambert” cuprinde următorul teritoriu:

Departamentul Puy-de-Dôme

Cantoanele Ambert, Ardes, Arlanc, Besse-et-Saint-Anastaise, Bourg-Lastic, Courpière, Cunlhat, Herment, Manzat, Montaigut, Olliergues, Pionsat, Pontaumur, Pontgibaud, Rochefort-Montagne, Saint-Amant-Roche-Savine, Saint-Anthème, Saint-Dier-d’Auvergne, Saint-Germain-l’Herm, Saint-Gervais-d’Auvergne, Saint-Rémy-sur-Durolle, Tauves, Thiers, La Tour-d’Auvergne, Viverols: toate comunele.

Comunele Aydat, Bansat, Blot-l’Eglise, Bongheat, Chaméane, Champagnat-le-Jeune, Chanat-la-Mouteyre, Chanonat, La Chapelle-sur-Usson, Châteldon, Châtelguyon, Clémensat, Combronde, Courgoul, Cournols, Creste, Durtol, Egliseneuve-des-Liards, Enval, Esteil, Grandeyrolles, Isserteaux, Lachaux, Lisseuil, Ludesse, Manglieu, Mauzun, Menat, Montaigut-le-Blanc, Montmorin, Néronde-sur-Dore, Neuf-Eglise, Olloix, Orcines, Orléat, Paslières, Peschadoires, Peslières, Pignols, Pouzol, Puy-Guillaume, Ris, Romagnat, Saint-Etienne-sur-Usson, Saint-Floret, Saint-Gal-sur-Sioule, Saint-Genès-Champanelle, Saint-Genès-la-Tourette, Saint-Gervazy, Saint-Jean-en-Val, Saint-Jean-Saint-Gervais, Saint-Martin-d’Ollières, Saint-Nectaire, Saint-Pardoux, Saint-Quentin-sur-Sauxillanges, Saint-Rémy-de-Blot, Saint-Sandoux, Saint-Saturnin, Saint-Vincent, Sallèdes, Saulzet-le-Froid, Saurier, Sauxillanges, Sayat, Servant, Sugères, Teilhet, Tourzel-Ronzières, Valz-sous-Châteauneuf, Vernet-la-Varenne, Le Vernet-Sainte-Marguerite, Verrières, Vodable, Volvic.

Departamentul Cantal

Cantoanele Allanche, Condat, Murat, Saint-Flour – Nord, Saint-Flour – Sud: toate comunele.

Departamentul Loire

Comunele Chalmazel, La Chamba, La Chambonie, Jeansagnière, Lérigneux, Roche, Saint-Bonnet-le-Courreau, Sauvain.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Factori naturali

Aria geografică a brânzei „Fourme d’Ambert” se află într-o zonă montană și cuprinde:

—

o zonă formată din pajiștile alpine din Forez, situate pe culmile munților Forez, la granița dintre departamentele Loire și Puy-de-Dôme. Așezate pe un substrat granitic, pajiștile alpine, care se prezintă sub forma unor vaste întinderi golașe, înconjurate de versanți acoperiți cu păduri de rășinoase, sunt bine irigate (precipitații anuale medii de peste 1 000 mm) și sunt supuse unor influențe climatice atât continentale, cât și oceanice (temperaturi medii anuale sub 10 °C).

—

o zonă constituită în principal din platouri cristaline sau vulcanice, întrerupte de văi cu pereți abrupți, zonă care, datorită altitudinii sau prezenței unor pante abrupte, prezintă și caracteristici montane, spre deosebire de zona numită „Les Limagnes”, aflată la joasă altitudine și caracterizată de un relief plat, cu substrat preponderent argilos și calcaros și de o climă mai uscată.

Altitudinea și clima bogată în precipitații creează în aria geografică delimitată un mediu favorabil creșterii ierbii.

Factori umani

Producția de brânză „Fourme d’Ambert” datează cu siguranță din Evul Mediu timpuriu, fapt atestat de o reprezentare sculptată în piatră într-o străveche capelă feudală aflată în inima munților Forez. Pajiștile alpine sunt locul unde au fost ridicate „jasseries” (colibe de păstori, situate la o altitudine mai mare decât cea a locuințelor permanente, adică la peste 1 200 m), dovezi ale activității păstorești de care se leagă fabricarea din timpuri străvechi a brânzei „Fourme d’Ambert”. Până la mijlocul secolului al XX-lea, această producție se înscria într-o organizare economică și socială deosebită. Cirezile de dimensiuni modeste erau conduse la stână în anotimpul frumos, eliberând pășunile din sat care fuseseră cosite pentru fânul destinat hranei animalelor pe timpul iernii. Îngrijirea animalelor, producerea brânzei și păzirea cirezii erau exclusiv în sarcina femeilor, care petreceau o parte a anului la munte, în vreme ce bărbații rămâneau în sat pentru a face fânul și a recolta cerealele. În procesul de producție, după scoaterea din forme, cilindrii de brânză erau puși pe niște canale de scurgere din lemn rășinos (jumătăți de trunchiuri golite), potrivite pentru forma brânzei.

Chiar și în prezent, crescătorii continuă să folosească în cea mai mare parte iarba pentru hrănirea vacilor de lapte. Tehnicile de fabricare au evoluat în urma dezvoltării producției la începutul secolului al XX-lea, dar s-au păstrat obiceiuri comune ale tuturor fabricanților și anumite competențe specifice. În prezent, fabricarea brânzei „Fourme d’Ambert” necesită punerea în practică a acestor competențe specifice. Coagulul este tăiat în boabe de mărimea „boabelor de porumb”, care sunt apoi amestecate pentru a deveni înconjurate cu o peliculă foarte fină care nu le dă voie să se lipească unele de celelalte la momentul punerii în formă. Înainte de punerea în formă, o primă scurgere pe o bucată de material textil permite separarea coagulului de o parte din zer fără zdrobirea boabelor. După punerea în formă, scurgerea se face fără presare, prin întoarcere, pentru a permite evacuarea zerului rămas fără distrugerea cavităților create în interiorul brânzei în etapa precedentă. Sărarea contribuie la finalizarea scurgerii. După ce brânza ajunge la o formă suficient de stabilă, adică după o perioadă de minimum 4 zile, se efectuează perforarea, scopul fiind crearea de găuri pentru intrarea oxigenului în brânză. Gestionarea temperaturii și a umidității în timpul maturării permite formarea cojii și controlarea dezvoltării Penicillium roqueforti.

5.2.   Specificitatea produsului

„Fourme d’Ambert” este o brânză din lapte de vacă și prezintă o formă cilindrică tipică, alungită și dreaptă, cu o înălțime între 17 și 21 de centimetri și cu un diametru între 12,5 și 14 centimetri.

Pasta prezintă găurele, cu mucegai răspândit în mod uniform, datorat dezvoltării Penicillium roqueforti.

Textura brânzei este suplă și onctuoasă.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Formatul brânzei „Fourme d’Ambert” este legat de organizarea economică și socială formată de-a lungul secolelor în aria geografică delimitată, în scopul valorificării mediului natural favorabil dezvoltării ierbii și creșterii bovinelor.

De fapt, acest format era adaptat cirezilor de mici dimensiuni și mâinilor femeilor care produceau brânza: era nevoie de puțin lapte și permitea manipularea cu ușurință. Forma caracteristică a brânzei „Fourme d’Ambert”, alungită și dreaptă, era deosebit de adaptată scurgerii în trunchiurile de rășinoase utilizate pe vremuri.

Mucegaiul răspândit în mod regulat în pasta brânzei „Fourme d’Ambert” este legat de competențele puse în practică la momentul fabricării. Dimensiunile boabelor de coagul, împreună cu amestecarea, determină coeziunea pastei și favorizează crearea găurelelor necesare dezvoltării Penicillium roqueforti. Această dezvoltare este favorizată atât de efectuarea unei prime scurgeri pe o bucată de material textil și apoi a unei alte scurgeri, fără presare, prin întoarcere, cât și de aportul de oxigen datorat perforării. Mucegaiul se dezvoltă pe parcursul maturării.

Textura suplă și onctuoasă a brânzei „Fourme d’Ambert” se obține mai ales grație absenței zdrobirii și datorită unor procedee de scurgere, sărare și maturare adaptate.

Rodul unui mediu, al unui mod de viață și al unor tehnici de producție deosebite, brânza „Fourme d’Ambert” este expresia unei comunități umane aflate într-un mediu natural montan la altitudine medie.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

https://www.inao.gouv.fr/fichier/CDCFourmeDAmbert.pdf

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

ANEXA I

Se aprobă următoarea modificare a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Prosciutto di Parma”:

CERERE DE MODIFICARE

Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1)

CERERE DE MODIFICARE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 9

„PROSCIUTTO DI PARMA”

NR. CE: IT-PDO-0317-01028-9.8.2012

IGP ( ) DOP (X)

1.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării

—	Descrierea produsului

—	Metoda de obținere

—	Etichetarea

2.   Tipul modificării (modificărilor)

—	Modificare a documentului unic sau a fișei rezumat

3.   Modificare (modificări)

În continuare este prezentat un rezumat al modificărilor aduse documentului unic și caietului de sarcini.

Prima modificare vizează partea B din caietul de sarcini și punctul 5.2 din documentul unic. Ea se referă la criteriile privind umiditatea și conținutul de sare care caracterizează produsul. În general, standardul a fost simplificat pentru a îi facilita aplicarea. Modificarea majoră se referă la reducerea valorilor medii minime și maxime pentru conținutul de sare. Astfel, valoarea maximă pentru acest criteriu a fost redusă de la 6,9 % la 6,2 %, iar valoarea minimă – de la 4,5 % la 4,2 %, astfel încât să se obțină o valoare medie a conținutului de sare în produs care să fie mult mai mică decât valorile precedente. Această decizie a fost luată ca urmare a recomandărilor nutriționale care sunt confirmate în prezent de Organizația Mondială a Sănătății.

A doua modificare vizează, de asemenea, partea B (ultimul punct referitor la etichetare), precum și partea H din caietul de sarcini și punctul 3.7 din documentul unic; ea se referă la etichetarea produsului „Prosciutto din Parma” feliat și preambalat. Mai exact, dispozițiile specifice prevăzute în text au fost înlocuite cu o formulare mai generică, care nu conține cerințe tehnice. Scopul acestei modificări este de a simplifica eventualele modificări ulterioare referitoare la prezentarea grafică a ambalajului în cauză, în sensul că va fi mai simplu să se aducă modificări, în acest caz modificându-se doar caietul de sarcini sau una dintre anexele sale (directiva menționată), și nu toate aceste documente și documentul unic.

A treia modificare vizează partea H din caietul de sarcini, fără a se referi la documentul unic. Este vorba tot de reprezentarea grafică ce figurează pe ambalajul produsului „Prosciutto di Parma” feliat și preambalat. În același scop de asigurare a unei transparențe mai mari în tranzacțiile comerciale, se prevede în special să se insereze, sub coroana ducală, în locul siglei producătorului, sigla întreprinderii de ambalare/feliere. Întreprinderea de ambalare/feliere este, de fapt, ultima care intervine în fabricarea produsului, înainte de introducerea acestuia pe piață, și este principala responsabilă în fața consumatorului. De altfel, normele în materie de etichetare prevăd menționarea obligatorie pe ambalaj a sediului unității care a efectuat ambalarea. Din motive de coerență, este necesar ca această mențiune să fie însoțită de sigla alfanumerică de identificare a acestui operator în cadrul sectorului protejat de DOP „Prosciutto di Parma”.

Modificările ulterioare, care vizează articolele 13 și 14 din directivă referitoare la feliere, aplicabile produsului „Prosciutto di Parma” feliat și preambalat, sunt strâns legate de modificarea precedentă. Scopul modificărilor în cauză este de a face obligatorie menționarea pe ambalajul produsului „Prosciutto di Parma” feliat și preambalat a numelui producătorului sau al întreprinderii de ambalare, care sunt înregistrate în sistemul de control al DOP și au făcut obiectul tuturor procedurilor de control și de certificare prevăzute de sistemul DOP „Prosciutto di Parma”. În acest scop, actualul articol 13 a fost completat și a fost adăugat un nou articol 14.

Motivele ultimei modificări sunt următoarele. Versiunea caietului de sarcini care face obiectul cererii de modificare nu prevede menționarea obligatorie pe eticheta sau pe ambalajul produsului a numelui producătorului sau al întreprinderii de ambalare, lăsând astfel posibilitatea, prevăzută de normele naționale și ale UE, de a indica pur și simplu numele persoanei care distribuie sau comercializează produsul. Acest operator nu face parte, în mod clar, din activitatea de producție, de control și de ambalare a produsului și nu se supune controlului realizat de organismul de certificare al DOP „Prosciutto di Parma”.

Pentru a adera la ideea generală și la anumite principii noi stabilite de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2), în special la dispozițiile articolului 8 și ale următoarelor, s-a decis anticipat, deoarece regulamentul nu a intrat încă definitiv în vigoare, să se identifice „operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare” (funcție prevăzută în mod expres în regulamentul menționat) care să fie cu adevărat în măsură să garanteze conformitatea între „Prosciutto di Parma” și mențiunile de pe etichetă. Numai producătorii care au fabricat și au controlat produsele și întreprinderile de ambalare/feliere care au efectuat felierea și ambalarea sunt capabile să ofere această garanție, având în vedere că felierea și ambalarea reprezintă o operațiune unică și indivizibilă și că, în consecință, întreprinderea de ambalare este și cea care efectuează felierea. Acești doi operatori sunt în măsură să ofere o garanție substanțială în ceea ce privește informațiile menționate pe produs și, în consecință, pot fi considerați în mod legitim ca fiind „responsabili” față de consumatori. Din acest punct de vedere, menționarea obligatorie pe etichetă doar a numelui producătorului se poate dovedi discriminatorie și nejustificată având în vedere justificarea care a stat la baza cererii de modificare.

În plus, această modificare își propune să identifice, drept persoane responsabile de informațiile referitoare la produs, doar persoanele înregistrate în sistemul oficial de control al organismului de certificare al DOP „Prosciutto di Parma”. În această privință, atât producătorii, cât și întreprinderile de ambalare/feliere se supun periodic unor controale din partea autorităților competente; și în acest caz, alegerea exclusiv a unuia dintre aceștia s-ar dovedi contradictorie având în vedere justificarea descrisă mai sus.

Din aceste motive, considerăm că este necesar să se prevadă dubla posibilitate de a menționa numele producătorului sau al întreprinderii de ambalare/feliere.

În plus, menționarea pe ambalaj a denumirii comerciale complete a întreprinderii (care înlocuiește utilizarea siglelor alfanumerice și a codurilor) ameliorează sistemul de trasabilitate a produsului, transparența sa și face sistemul mai accesibil, chiar și pentru un consumator cu un nivel mediu de informare.

Atunci când numele întreprinderii de ambalare/feliere este indicat sub triunghiul negru, producătorul poate să adauge, alături de alte informații care figurează pe etichetă și pe ambalaj, propria sa marcă și denumire comercială.

În general, adăugarea denumirii comerciale a operatorilor menționați mai sus pe partea din față a ambalajului urmărește, în principal, să ofere consumatorilor o garanție în ceea ce privește conformitatea între produsul „Prosciutto di Parma” și informațiile menționate pe eticheta însoțitoare, care țin de responsabilitatea operatorilor supuși unor controale din partea organismului de certificare. Scopul modificării este de a asigura o transparență mai mare a informațiilor care figurează pe ambalajul produsului, în avantajul exclusiv al consumatorilor la cumpărare.

O modificare ulterioară vizează, de asemenea, directiva privind felierea și se referă la revizuirea, raționalizarea și simplificarea articolului 12 din respectiva directivă care stabilește standardele referitoare la perioada de conservare minimă a produsului „Prosciutto di Parma” feliat și preambalat. Pe baza rezultatelor unor studii recente în acest sens, s-a considerat necesar să se revizuiască tabelul care prevede termenele pentru diferite categorii de produse și tipuri de tehnologii de ambalare.

În sfârșit, ultima modificare vizează partea C din caietul de sarcini și, în special, secțiunea referitoare la dispozițiile privind creșterea porcilor destinați producției de „Prosciutto di Parma”. Definirea tehnicilor de creștere precizează că acestea „urmăresc să obțină porci grei, obiectiv care trebuie urmărit asigurându-se o creștere în greutate zilnică moderată, și să producă carcase care se încadrează în principalele categorii ale clasificării CEE”. Pe lângă distincția între porcii grei (H) și porcii ușori (L), reglementările italiene prevăd, în conformitate cu normele din Uniune, o grilă de clasificare împărțită, la rândul ei, în categorii reprezentate de următoarele litere: EUROP. În pofida absenței unei referiri explicite la litere în textul citat, în dispoziție se prevede în mod clar că „Prosciutto di Parma” poate fi elaborat exclusiv din pulpe de porci grei (H) care aparțin principalelor categorii ale clasificării comunitare, respectiv categoriilor desemnate cu literele „U”, „R” și „O”, fiind excluse carcasele care poartă literele „E” și „P”. Această alegere, efectuată la elaborarea caietului de sarcini, este determinată de convingerea conform căreia caracteristicile pulpelor de porc care provin din carcase certificate ca aparținând categoriilor „E” și „P” nu sunt compatibile cu cerințele de fabricare a „Prosciutto di Parma”.

În prezent, au loc discuții la nivelul Uniunii cu privire la includerea în clasificarea EUROP menționată mai sus a categoriei desemnate cu litera „S”. Stadiul avansat al procesului legislativ pare să confirme că, în viitorul apropiat, clasificarea comunitară ar putea să se numească SEUROP, ceea ce va avea consecințe directe și pentru Italia, unde această clasificare va viza atât porcii grei, cât și porcii ușori.

Această noutate ar putea să creeze numeroase dificultăți în ceea ce privește interpretarea normelor în cauză prevăzute în caietul de sarcini; ar putea fi dificil de stabilit „principalele categorii ale clasificării” și ar exista riscul de a autoriza utilizarea unor materii prime neadecvate sau de a le exclude pe cele care sunt perfect conforme caracteristicilor „Prosciutto di Parma”. Într-adevăr, ținând seama de noua prezentare a clasificării, principalele categorii ale acesteia ar putea fi reprezentate de categoriile desemnate cu literele „E”, „U”, „R” și „O” sau de cele care poartă exclusiv literele „U” și „R”. În primul caz, pulpele de porc desemnate cu litera „E” ar fi adăugate la principalele categorii, ceea ce ar crește riscul de utilizare a unor materii prime neadecvate pentru fabricarea de „Prosciutto di Parma”. În al doilea caz, pulpele desemnate cu litera „O” ar fi excluse, deși prezintă caracteristici optime.

Având în vedere cele de mai sus și pentru a evita aceste incertitudini legate de interpretare, ar trebui să se precizeze expresia folosită în prezent în partea C a caietului de sarcini – „principalele categorii ale clasificării CEE”, indicându-se că aceste categorii principale vizează carcasele care poartă literele „U”, „R” și „O”.

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(2)  JO L 304, 22.11.2011, p. 18.

ANEXA II

DOCUMENT UNIC CONSOLIDAT

Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1)

„PROSCIUTTO DI PARMA”

NR. CE: IT-PDO-0317-01028-9.8.2012

IGP ( ) DOP (X)

1.   Denumire

„Prosciutto di Parma”

2.   Statul membru sau țara terță

Italia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tip de produs

Clasa 1.2.

Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Șuncă crudă maturată; identificată printr-o ștampilă cu fier înroșit pe partea cu șorici a pulpei, cu formă exterioară rotunjită, fără parte distală („piedino”), fără imperfecțiuni externe care ar putea compromite imaginea produsului, cu limitarea la maximum 6 centimetri (fasonare scurtă) a părții musculare care depășește capul femurului („noce”); greutate: cuprinsă, de regulă, între opt și zece kilograme, dar nu mai puțin de șapte kilograme; culoare la feliere: uniformă, între roz și roșu, prezentând pe alocuri fâșii de alb pur în părțile grase; aromă și gust: carne cu gust fin și dulce, puțin sărată și cu o plăcută aromă specifică; se caracterizează prin conformitatea cu criterii de analiză precise (umiditate, sare, proteoliză); după aplicarea ștampilei cu fier înroșit, „Prosciutto di Parma” poate fi comercializată întreagă, dezosată și ambalată în bucăți de diferite forme și greutăți sau feliată, în ambalaj corespunzător.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Materia primă (pulpele proaspete) utilizată pentru producerea de „Prosciutto di Parma” prezintă următoarele caracteristici: consistența grăsimii se estimează prin determinarea indicelui de iod și/sau a conținutului de acid linoleic de la nivelul stratului de grăsime intern și extern al paniculului adipos subcutanat al pulpei. În cazul fiecărui eșantion, indicele de iod nu trebuie să depășească 70, iar conținutul de acid linoleic nu trebuie să depășească 15 %; grosimea stratului de grăsime din partea exterioară a pulpei proaspete și fasonate, măsurată pe verticală față de capul femurului („sottonoce”), trebuie să fie de circa 20 mm pentru pulpele proaspete utilizate la producerea de „Prosciutto di Parma” cu o greutate de 7-9 kilograme și de circa 30 mm pentru pulpele proaspete utilizate la producerea de „Prosciutto di Parma” care cântăresc peste 9 kilograme. Grosimea acestui strat de grăsime nu trebuie, în orice caz, să fie mai mică de 15 și, respectiv, 20 mm pentru cele două categorii de pulpe proaspete, incluzând șoriciul. La nivelul „coroanei” („corona”), stratul de grăsime exterior trebuie să fie suficient pentru a împiedica desprinderea șoriciului de stratul de fibră musculară de dedesubt. Bucățile de pulpă proaspete fasonate, de preferință în greutate de 12-14 kilograme, nu trebuie să cântărească mai puțin de 10 kilograme.

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

Alimentele autorizate, cantitățile și modalitățile de administrare a acestora sunt prezentate în două tabele, primul referitor la alimentele autorizate până la 80 kg greutate în viu, iar al doilea referitor la alimentele autorizate în faza de îngrășare. Conform tradiției, hrana se administrează, de preferință, sub formă lichidă (fiartă sau terciuită) cu adaos de zer.

În prima fază, rația trebuie să cuprindă materie uscată din cereale în proporție de cel puțin 45 % din materia totală, iar alimentele autorizate, în afară de cele prevăzute pentru a doua fază, sunt următoarele: făină de porumb cu gluten și/sau hrană pentru animale pe bază de gluten de porumb, boabe de roșcove, făină de pește, făină de soia obținută după extracție, reziduuri de distilerie, zară, lipide cu un punct de topire de peste 36 °C, lizate proteice, porumb însilozat.

În a doua fază, de îngrășare, rația trebuie să cuprindă materie uscată din cereale în proporție de cel puțin 55 % din materia totală, iar alimentele autorizate sunt următoarele: porumb, boabe și/sau coceni de porumb terciuiți, sorg, orz, grâu, triticale, ovăz, cereale mărunte, tărâțe și alte produse secundare rezultate din prelucrarea grâului, cartofi deshidratați, pulpă de sfeclă presată și însilozată, turte de in, pulpă de sfeclă uscată, tescovină de mere și de pere, coji de struguri sau de roșii ca agenți de tranzit intestinal, zer, zară, făină de lucernă deshidratată, melasă, făinuri obținute după extracție de soia, de floarea-soarelui, de susan, de cocos, de germeni de porumb, de mazăre și/sau de alte leguminoase, drojdie de bere și/sau de Torula și altele, lipide cu punct de topire de peste 40 °C.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Operațiunile de prelucrare și de maturare trebuie să se desfășoare în aria de producție, astfel cum se menționează la punctul 4, pentru a se putea garanta calitatea, trasabilitatea și controlul produsului.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

După aplicarea ștampilei cu fier înroșit, „Prosciutto di Parma” poate fi comercializată întreagă, dezosată și ambalată în bucăți de diferite forme și greutăți sau feliată, în ambalaj corespunzător; în acest ultim caz, operațiunile de feliere și de ambalare trebuie să se desfășoare exclusiv în aria de producție specifică menționată la punctul 4 primul paragraf de mai jos, iar marca distinctivă DOP trebuie aplicată obligatoriu pe produs în mod indelebil și de nedezlipit, conform metodelor prezentate în continuare, la punctul 3.7; aceste operațiuni sunt necesare pentru garantarea caracteristicilor calitative tipice pentru „Prosciutto di Parma”, precum și a unei trasabilități complete a produsului.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

Primul element de identificare pentru „Prosciutto di Parma”, care, deși nu este legat de etichetare, îl distinge de alte produse de pe piață, este „coroana ducală” (ștampilă aplicată cu foc, care reprezintă o coroană stilizată cu cinci colțuri, însoțită de toponimul „Parma”). Aceasta îndeplinește o funcție dublă, aceea de a diferenția produsul față de alte produse de tip șuncă crudă, asigurându-i autenticitatea (marcă de identificare) și de a garanta că produsul a parcurs toate etapele prevăzute în procesul de producție și că, în toate etapele, a fost identificat de către operatorii implicați. Numai prezența ștampilei permite într-adevăr utilizarea legitimă și legală a denumirii de origine: fără „coroana ducală”, denumirea respectivă nu poate fi utilizată pentru produs nici pe etichete sau pe ambalaje, nici în documentele de vânzare; de asemenea, nu poate fi utilizată nici în momentul tranzacției comerciale (ca produs întreg, sau feliat și preambalat, sau la vânzarea cu amănuntul, porționat).

În ceea ce privește elementele care disting etichetarea, pentru „Prosciutto di Parma” sunt obligatorii următoarele mențiuni:

—	pentru „Prosciutto di Parma” întreg, cu os: — „Prosciutto di Parma” urmat de „denominazione di origine protetta” (denumire de origine protejată); — sediul unității de producție;

—	pentru „Prosciutto di Parma” ambalat, întreg, dezosat sau prezentat în bucăți: — „Prosciutto di Parma” urmat de „denominazione di origine protetta” (denumire de origine protejată); — sediul unității de ambalare; — data de producție, în cazul în care sigiliul nu mai este vizibil;

—

pentru produsul „Prosciutto di Parma” feliat și preambalat: — ambalajele prezintă o parte comună situată la nivelul marginii de sus stânga, pe care figurează contraeticheta „coroana ducală” și mențiunile: — „Prosciutto di Parma denominazione di origine protetta ai sensi della legge 13 Febbraio 1990, n.26 et del REG. (CE) n. 1107/96” [„Prosciutto di Parma” denumire de origine protejată în conformitate cu legea nr. 26 din 13 februarie 1990 și cu regulamentul (CE) nr. 1107/96]; — „confezionato sotto il controllo dell’Organismo autorizzato” (ambalată sub controlul organismului autorizat); — sediul centrului de ambalare; — data de producție (data începutului maturării indicată pe sigiliu).

Se interzice utilizarea oricărui calificativ de tipul „classico” (clasic), „autentico” (autentic), „extra”, „super” și a altor calificative, mențiuni sau atribute adăugate denumirii produsului la vânzare, cu excepția cuvintelor „disossato” (dezosat) și „affettato” (feliat).

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Prepararea „Prosciutto di Parma” se desfășoară în aria delimitată din provincia Parma care cuprinde teritoriul provinciei Parma (regiunea Emilia-Romagna – Italia) situat la o distanță minimă de 5 km la sud de Via Emilia și la o altitudine maximă de 900 m și delimitată la est de cursul fluviului Enza, iar la vest de albia torentului Stirone.

Materia primă provine dintr-o arie mai extinsă din punct de vedere geografic decât aria de prelucrare, care cuprinde teritoriul administrativ al următoarelor regiuni: Emilia-Romagna, Veneția, Lombardia, Piemont, Molise, Umbria, Toscana, Regiunea Marche, Abruzzi, Lazio (Italia).

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Caracteristicile specifice ale produsului „Prosciutto di Parma” și garanția respectării stricte a standardelor de calitate, de igienă și de siguranță alimentară sunt strâns legate de condițiile de mediu și de factorii naturali și umani. În contextul macroariei geografice delimitate se înscriu doar câteva zone restrânse care, datorită condițiilor unice și irepetabile și competențelor specifice ale factorului uman, s-au dezvoltat ca zone de producere a șuncii cu denumire protejată. Una dintre aceste zone restrânse este zona în care se produce „Prosciutto di Parma”, o mică parte din provincia Parma. Această microarie se caracterizează prin condiții ecologice, climatice și de mediu unice, datorate mișcării aerului marin care vine din Versilia și care, domolindu-se printre măslinii și pinii din Val di Magra, uscându-se printre trecătorile din munții Apenini și îmbogățindu-se cu mireasma castanilor, ajunge să usuce produsele „Prosciutto di Parma” și să le ofere acest gust dulce unic.

5.2.   Specificitatea produsului

„Prosciutto di Parma” este o șuncă crudă, maturată timp de cel puțin 12 luni; singurele ingrediente autorizate sunt carnea de porc și sarea. Produsul finit prezintă o formă exterioară rotunjită, fără parte distală („piedino”), iar partea musculară este vizibilă de la capul femurului („noce”) pe o suprafață de maximum 6 centimetri (fasonare scurtă). Produsul maturat are o greutate cuprinsă, de regulă, între opt și zece kilograme, dar niciodată sub șapte kilograme; culoarea la tranșare este uniformă, pe o paletă care merge de la roz la roșu, prezentând pe alocuri fâșii de alb pur în părțile grase; carnea are gust fin și dulce, este puțin sărată și cu o plăcută aromă specifică. Analizele arată că produsul satisface criterii precise în ceea ce privește umiditatea (59 %-63,5 %), sarea (4,2 %-6,2 %) și proteoliza (24-31 %).

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Toate criteriile de producție care permit atribuirea denumirii de origine „Prosciutto di Parma” depind strâns de condițiile de mediu și de factorii umani și naturali. Există o strânsă legătură între materia primă și produsul „Prosciutto di Parma” care, alături de dezvoltarea producției și de evoluția economică și socială a ariei geografice, i-a conferit atribute unice. Caracteristicile materiei prime au fost întotdeauna proprii macroariei geografice delimitate din Italia de centru-nord (după cum se precizează la punctul 4 al doilea paragraf), din epoca etruscă și până în zilele noastre.

Evoluția creșterii porcilor grei, sacrificați la o vârstă avansată, marchează etapele practicii de creștere a porcilor: aceasta începe cu rasele indigene și autohtone, se dezvoltă în funcție de condițiile de mediu, sociale și economice – în special cultura cerealelor și prelucrarea laptelui, care caracterizează metodele de hrănire – pentru a deveni în mod progresiv și natural o producție de sine stătătoare a unui produs cu denumire de origine protejată. În interiorul macroariei geografice delimitate există o zonă restrânsă care, datorită condițiilor de mediu absolut unice și competențelor deosebite ale factorului uman, s-a dezvoltat ca zonă de producere a „Prosciutto di Parma”. O mică parte din provincia Parma reprezintă această zonă restrânsă. Această microarie se caracterizează, în virtutea amplasării ei, prin condiții ecologice, climatice și de mediu unice, datorate mișcării aerului marin care vine din Versilia și care, domolindu-se printre măslinii și pinii din Val di Magra, uscându-se printre trecătorile din munții Apenini și îmbogățindu-se cu mireasma castanilor, ajunge să usuce produsele „Prosciutto di Parma” și să le ofere acest gust dulce unic.

Parma se situează în inima fostei Galii Cisalpine ai cărei locuitori creșteau turme mari de porci și erau experți îndeosebi în producția de șuncă sărată.

De-a lungul timpului, se pot găsi diferite izvoare scrise care fac trimiteri la șuncă și la modul de preparare a acesteia, în special în registrele din 1913 ale camerei de comerț care menționează actuala arie de producție. Faza inițială, esențialmente artizanală, a evoluat până în zilele noastre în direcția industrializării, care a păstrat totuși intacte particularitățile tradiționale ale produsului.

Din punct de vedere istoric, există documente referitoare la originea produsului, precum și la aria din care provine materia primă, producția fiind rodul evoluției culturii rurale tipice, comune pentru întreaga macrozonă menționată anterior, care, având în vedere existența unor condiții de mediu și microclimatice unice, s-a concentrat într-o anumită parte a provinciei Parma.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini [articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

Administrația actuală a deschis procedura națională de opoziție prevăzută la articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, prin publicarea cererii de modificare a denumirii de origine protejate „Prosciutto di Parma” în Jurnalul Oficial al Republicii Italiene nr. 154 din 4.7.2012.

Textul consolidat al caietului de sarcini pentru producția acesteia poate fi consultat la următoarea adresă internet:

http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

sau

accesând direct pagina de internet a Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (www.politicheagricole.it) și făcând clic pe „Qualità e sicurezza” [calitate și siguranță] (în partea din dreapta sus a ecranului) și apoi pe „Disciplinari di Produzione all’esame dell’UE”.

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

ANEXĂ

Produse agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat:

Clasa 1.3.   Brânzeturi

FRANȚA

Camembert de Normandie (DOP)

ANEXĂ

Produse agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat:

Clasa 1.6.   Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate

SPANIA

Melocotón de Calanda (DOP)

ANEXA I

Se aprobă următoarea modificare a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Banon”:

1.1.   Dovada originii

Rubrica a fost completată cu prevederi referitoare la control și la garantarea originii și a trasabilității denumirii, aceste prevederi fiind modificate ca urmare a reformării sistemului de control la nivel național.

1.2.   Metodă de obținere

Pe baza legislației naționale, rubrica a fost completată cu elemente privind:

—

definiția turmei: „Prin turmă se înțelege întreaga turmă de capre compusă din capre în lactație, capre în repaus mamar, ieduțe și țapi.” Această dispoziție oferă o mai bună definiție a termenului „turmă”. „Până la 31 decembrie 2013, caprele de lapte din rasele Commune provençale, Rove, Alpine și caprele obținute din încrucișarea acestor rase ar trebui să constituie cel puțin 60 % din fiecare turmă.” Această dispoziție este o măsură de adaptare a turmei care permite crescătorilor să atingă obiectivul de 100 % la 1 ianuarie 2014.

—

hrana turmei: „Rația de bază a hranei caprelor provine în principal din aria geografică. Ea constă în mod exclusiv din pășunat pe pășuni și/sau pe terenuri necultivate, din furaje uscate de leguminoase și/sau graminee și/sau floră spontană conservată în condiții bune.” Aceste elemente sunt adăugate pentru a defini mai bine originea și natura rației de bază a turmei. „Caprele pasc: — pe terenuri necultivate, unde cresc specii spontane anuale sau perene, arbori, arbuști sau erbacee; — pe pășuni permanente cu floră autohtonă; — pe pășuni temporare de graminee, leguminoase sau mixte.” Aceste elemente sunt adăugate pentru a preciza mai bine tipurile de pășuni autorizate pentru pășunat. „În cursul perioadei în care rația principală trebuie să provină în principal din pășunat, distribuirea de fân nu depășește 1,25 kg de materie brută pe zi și pe capră adultă prezentă. Distribuirea de fân este limitată la 600 kg de materie brută pe capră adultă prezentă, pe an. Distribuirea de iarbă crudă în staul nu este autorizată decât 30 de zile neconsecutive pe an.” Această dispoziție are rolul de a favoriza pășunatul. „Aportul de suplimente este limitat la 800 g de materie brută pe capră adultă prezentă și pe zi, cu o restricție de 270 kg de materie brută pe capră adultă prezentă și pe an. Rația suplimentară anuală trebuie să fie compusă din cereale în proporție de cel puțin 60 %. Aportul de lucernă uscată este limitat la 400 g de materie brută pe capră adultă prezentă și pe zi în cel puțin 2 porții, cu o restricție de 60 kg de materie brută pe capră adultă prezentă și pe an.” Aceste dispoziții sunt menite să limiteze aportul de furaje din alte surse decât pășunatul. „Aportul de furaje și de lucernă uscată din afara ariei denumirii de origine este limitat la 250 kg de materie brută pe capră adultă prezentă și pe an.” Această dispoziție are rolul de a limita aportul de furaje care nu provin din aria denumirii de origine. „Furajele însilozate și furajele în folie de plastic, cruciferele și alte plante și semințe care ar putea să dea un gust neplăcut laptelui sunt interzise.” Această dispoziție are rolul de a interzice utilizarea furajelor care ar putea da un gust neplăcut laptelui și, prin urmare, brânzei.

—	producția de lapte a turmei: „Producția medie a turmei este limitată la 850 kg de lapte pe capră în lactație și pe an.” Această dispoziție care exista deja a fost reformulată pentru a ține cont de o medie anuală pentru turmă.

—

tehnologia de producere a brânzei: Textul „Începând cu 1 ianuarie 2009, colectarea laptelui la fermă se face zilnic și laptele este păstrat la o temperatură de 8 °C înainte de colectare” este înlocuit cu textul „Colectarea laptelui se limitează la maximum patru mulsuri, de-a lungul a maximum două zile. Înainte de colectare, laptele este păstrat la temperatura de 6 °C sau mai puțin”, pentru a ține cont de dificultățile datorate distanței atunci când se colectează lapte. „Cantitatea de cheag cu o concentrație de chimozină de 520 mg/l este de 20 până la 35 ml pentru 100 l de lapte.” Această dispoziție are rolul de a preciza cantitatea de cheag. Această cantitate este necesară pentru a obține timpul optim de închegare. „Durata sărării în saramură este de 5 până la 8 minute.” Această dispoziție are rolul de a preciza timpul de sărare.

—	maturare: „La sfârșitul acestei etape, ea trebuie să prezinte o coajă omogenă cu o floră de suprafață bine stabilită, o crustă fină de culoare alb-gălbui și o pastă suplă la interior.” Această dispoziție are rolul de a preciza aspectul brânzei într-o etapă intermediară de maturare.

—

învelirea în frunze: „Condiții de colectare Frunzele colectate trebuie să aibă culoarea maro, prin urmare ele trebuie colectate toamna, când cad frunzele. Ele trebuie să fie curate și sănătoase. Condiții de depozitare Frunzele sunt depozitate în stare uscată. Prelucrare Frunzele sunt rehidratate înainte de a fi folosite pentru învelire. Pot fi folosite trei tehnici: — în apă fierbinte; — în apă fierbinte cu oțet în concentrație de 5 %; — în apă cu oțet în concentrație de 5 %. Înlăturarea pețiolului este facultativă, însă poate fi tăiată numai baza frunzei, orice altă tăiere fiind interzisă. Învelirea brânzei Brânza este acoperită cu frunze în întregime, pentru a asigura o a doua maturare în mediu anaerob. Dacă brânza «Tome» este învelită cu frunze cărora nu li s-a înlăturat pețiolul, acesta este situat pe fața inferioară a brânzei.” Această dispoziție are rolul de a preciza condițiile de obținere și de utilizare a frunzelor de castan. Definirea calității acestor frunze este necesară pentru a obține o maturare optimă a brânzei sub frunze.

1.3.   Etichetare

Dispozițiile referitoare la etichetare sunt modificate pentru a se introduce obligația de a aplica simbolul „DOP” al Uniunii Europene. Sunt introduse informații suplimentare, pe baza legislației naționale.

1.4.   Cerințe naționale

Cerințele naționale au fost completate cu un tabel privind principalele puncte care trebuie controlate și metoda de evaluare aferentă, după cum se prevede în legislația națională.

1.5.   Altele

Datele de contact ale organismelor însărcinate cu controlul denumirii sunt actualizate.

ANEXA II

DOCUMENT UNIC CONSOLIDAT

Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1)

„BANON”

NR. CE: FR-PDO-0105-0969 – 23.2.2012

IGP ( ) DOP (X)

1.   Denumire

„Banon”

2.   Statul membru sau țara terță

Franța

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tip de produs

Clasa 1.3.

Brânzeturi

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Brânza „Banon” este o brânză cu pastă moale fabricată din lapte de capră crud și integral. Ea este obținută prin închegare rapidă (coagul obținut cu ajutorul cheagului). Brânza maturată este învelită (adică acoperită în întregime cu frunze) cu frunze naturale de castan, de culoare maro, legate cu o fâșie de rafie naturală, dispusă sub formă de stea cu 6 până la 12 raze.

După cel puțin 15 zile de maturare, dintre care 10 zile sub frunze, brânza „Banon” prezintă o pastă omogenă, cremoasă, onctuoasă și suplă. Crusta este de culoare alb-gălbui sub frunze. Diametrul brânzei, cu tot cu frunze, este cuprins între 75 și 85 mm, iar înălțimea este de 20 până la 30 mm. Greutatea netă a brânzei „Banon”, fără frunze și după perioada de maturare, este de 90 până la 110 g.

Brânza conține cel puțin 40 g de substanță uscată la 100 g de brânză și 40 g de materie grasă la 100 g de brânză după uscarea completă.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Până la 31 decembrie 2013, caprele de lapte din rasele Commune provençale, Rove, Alpine și caprele obținute din încrucișarea acestor rase trebuie să constituie cel puțin 60 % din fiecare turmă.

Începând cu 1 ianuarie 2014, laptele folosit pentru fabricarea brânzei „Banon” trebuie să provină exclusiv de la capre din rasele Commune provençale, Rove, Alpine și de la caprele obținute din încrucișarea acestor rase.

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

Rația de bază a hranei caprelor provine în principal din aria geografică. Ea constă în mod exclusiv din pășunat pe pășuni și/sau pe terenuri necultivate, din furaje uscate de leguminoase și/sau graminee și/sau floră spontană conservată în condiții bune. De îndată ce condițiile climatice și stadiul vegetativ permit acest lucru, caprele trebuie să fie scoase la păscut pe pășuni și/sau terenuri necultivate. Caprele trebuie să pască în mod regulat pe pășunile și terenurile necultivate din aria geografică, timp de cel puțin 210 zile pe an. Timp de cel puțin 4 luni pe an, hrana lor principală trebuie să fie obținută în principal prin pășunat.

Caprele trebuie să pască în mod regulat pe pășunile și terenurile necultivate din aria geografică, timp de cel puțin 210 zile pe an.

Caprele pasc:

—	pe terenuri necultivate, unde cresc specii spontane anuale sau perene, arbori, arbuști sau erbacee;

—	pe pășuni permanente cu floră autohtonă;

—	pe pășuni temporare de graminee, leguminoase sau mixte.

Distribuirea de hrană în staul (furaje uscate sau suplimente) este limitată la o anumită cantitate pe an și pe zi. De asemenea, sunt limitate cantitățile de furaje cumpărate din afara zonei geografice.

Timp de cel puțin 4 luni pe an, hrana lor principală trebuie să provină în principal din pășunat.

În perioada în care rația principală trebuie să provină în principal din pășunat, distribuirea de fân nu depășește 1,25 kg de materie brută pe zi și pe capră adultă prezentă.

Distribuirea de fân este limitată la 600 kg de materie brută pe capră adultă prezentă, pe an.

Distribuirea de iarbă crudă în staul nu este autorizată decât 30 de zile neconsecutive pe an.

Aportul de suplimente este limitat la 800 g de materie brută pe capră adultă prezentă și pe zi, cu o restricție la 270 kg de materie brută pe capră adultă prezentă și pe an.

Rația suplimentară anuală trebuie să fie compusă din cereale în proporție de cel puțin 60 %.

Aportul de lucernă uscată est limitat la 400 g de materie brută pe capră adultă prezentă și pe zi în cel puțin 2 porții, cu o restricție de 60 kg de materie brută pe capră adultă prezentă și pe an.

Aportul de furaje și de lucernă uscată din afara ariei denumirii de origine este limitat la 250 kg de materie brută pe capră adultă prezentă și pe an.

Furajele însilozate și furajele în folie de plastic, cruciferele și alte plante și semințe care ar putea să dea un gust neplăcut laptelui sunt interzise.

În cadrul fermei, suprafața furajeră destinată efectiv turmei de capre este de cel puțin 1 ha de pășune naturală și/sau artificială pentru 8 capre și de 1 ha de teren necultivat pentru 2 capre.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Producerea laptelui, fabricarea și maturarea brânzeturilor se efectuează în aria geografică definită la punctul 4.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

—

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

Fiecare brânză cu denumire de origine protejată este comercializată cu o etichetă individuală care cuprinde denumirea de origine protejată, înscrisă cu caractere având cel puțin aceeași dimensiune ca orice alte caractere care figurează pe etichetă.

Aplicarea simbolului DOP al Uniunii Europene este obligatorie pentru etichetarea brânzeturilor care beneficiază de denumirea de origine protejată „Banon”.

Denumirea „Banon” trebuie să apară în mod obligatoriu pe facturi și pe documentele comerciale.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică este compusă din următoarele localități:

Departamentul Alpes-de-Haute-Provence (04)

Localități incluse în totalitate în arie

Aiglun, Allemagne-en-Provence, Archail, Aubenas-les-Alpes, Aubignosc, Banon, Barras, Beaujeu, Bevons, Beynes, Bras-d’Asse, Brunet, Céreste, Champtercier, Châteaufort, Châteauneuf-Miravail, Châteauneuf-Val-Saint-Donat, Châteauredon, Clamensane, Cruis, Curel, Dauphin, Digne-les-Bains, Draix, Entrepierres, Entrevennes, Esparron-de-Verdon, Estoublon, Fontienne, Forcalquier, Hautes-Duyes, La Javie, La Motte-du-Caire, Lardiers, La Rochegiron, Le Brusquet, Le Castellard-Mélan, Le Castellet, Le Chauffaut-Saint-Jurson, L’Escale, Les Omergues, L’Hospitalet, Limans, Malijai, Mallefougasse-Augès, Mallemoisson, Mane, Marcoux, Mézel, Mirabeau, Montagnac-Montpezat, Montfuron, Montjustin, Montlaux, Montsalier, Moustiers-Sainte-Marie, Nibles, Niozelles, Noyers-sur-Jabron, Ongles, Oppedette, Peipin, Pierrerue, Pierrevert, Puimichel, Puimoisson, Quinson, Redortiers, Reillanne, Revest-des-Brousses, Revest-du-Bion, Revest-Saint-Martin, Riez, Roumoules, Sainte-Croix-à-Lauze, Sainte-Croix-du-Verdon, Saint-Étienne-les-Orgues, Saint-Jeannet, Saint-Julien-d’Asse, Saint-Jurs, Saint-Laurent-du-Verdon, Saint-Maime, Saint-Martin-de-Brômes, Saint-Martin-les-Eaux, Saint-Michel-l’Observatoire, Saint-Vincent-sur-Jabron, Salignac, Saumane, Sigonce, Simiane-la-Rotonde, Sisteron, Sourribes, Thoard, Vachères, Valbelle, Valernes, Villemus, Volonne.

Localități incluse parțial în arie

Château-Arnoux-Saint-Auban, Ganagobie, Gréoux-les-Bains, La Brillanne, Les Mées, Lurs, Manosque, Montfort, Oraison, Peyruis, Valensole, Villeneuve, Volx.

Pentru aceste localități, limita ariei geografice este marcată pe hărțile depuse la primăriile localităților în cauză.

Departamentul Hautes-Alpes (05)

Barret-sur-Méouge, Bruis, Chanousse, Châteauneuf-de-Chabre, Éourres, Étoile-Saint-Cyrice, Eyguians, Lagrand, La Piarre, Laragne-Montéglin, Le Bersac, L’Épine, Méreuil, Montclus, Montjay, Montmorin, Montrond, Moydans, Nossage-et-Bénévent, Orpierre, Ribeyret, Rosans, Saint-André-de-Rosans, Sainte-Colombe, Sainte-Marie, Saint-Genis, Saint-Pierre-Avez, Saléon, Salérans, Serres, Sigottier, Sorbiers, Trescléoux.

Departamentul Vaucluse (84)

Aurel, Auribeau, Buoux, Castellet, Gignac, Lagarde-d’Apt, Monieux, Saignon, Saint-Christol, Saint-Martin-de-Castillon, Saint-Trinit, Sault, Sivergues, Viens.

Departamentul Drôme (26)

Aulan, Ballons, Barret-de-Lioure, Eygalayes, Ferrassières, Izon-la-Bruisse, Laborel, Lachau, La Rochette-du-Buis, Mévouillon, Montauban-sur-l’Ouvèze, Montbrun-les-Bains, Montfroc, Montguers, Reilhanette, Rioms, Saint-Auban-sur-l’Ouvèze, Séderon, Vers-sur-Méouge, Villebois-les-Pins, Villefranche-le-Château.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

(a)   Mediul natural

Brânza „Banon” își are originea în regiunea Haute-Provence, în jurul localității Banon. Este o regiune muntoasă cu altitudine medie, uscată, cu peisaje alcătuite din dealuri și platouri și cu climă mediteraneeană.

Regiunea se caracterizează prin absența apei, apele subterane se află la mare adâncime, iar apele de suprafață sunt supuse unor precipitații excepționale și neregulate, care cad în special toamna și primăvara și sunt rare în cursul verii.

Aria geografică „Banon” se caracterizează, de asemenea, prin soluri puțin fertile, în principal calcaroase, permeabile, cu o capacitate excelentă de absorbție a ploilor.

În acest mediu, zonele slab împădurite unde cresc pinul de Alep, stejarul, grozama, cimișirul și plante aromate alternează cu lande cu crânguri și tufișuri împrăștiate și cu culturi adaptate asprimii climei provensale de altitudine medie care este uscată, însorită, adeseori destul de rece în timpul iernii. Este o zonă care oferă spații de pășunat potrivite pentru turmele de capre.

Condițiile naturale din această regiune explică faptul că economia generală a acestei zone este favorabilă păstoritului și culturilor cu randament scăzut.

(b)   Istoria denumirii „Banon”

Istoria denumirii „Banon” începe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Dispunând de terenuri cu potențial agronomic redus, țăranii încearcă să folosească cât mai bine resursele naturale scăzute din zonă: ei practică culturile mixte de subzistență pe câteva terenuri bune, iar în regiunile mai sălbatice de păduri sau de lande, ei strâng lemne, vânează animale, culeg ciuperci, fructe de pădure, trufe sau lavandă. Fiecare familie are un porc și câteva păsări de curte, precum și o mică turmă familială alcătuită din oi, dar și din câteva capre, animale care se completează atât pe teren, dat fiind că folosesc pe deplin landele și subarboretele din jur, precum și pe planul funcționalității economice. Oile sunt folosite pentru carne, în timp ce capra, care reprezintă „vaca săracului” produce lapte. Laptele în stare proaspătă era consumat de familie, dar putea fi transformat, de asemenea, în brânză, acesta fiind singurul mod de a-i prelungi valoarea nutritivă pentru mai mult timp.

Brânza era destinată consumului familial, iar valoarea sa comercială apare ca urmare a unui surplus de producție în raport cu consumul familial. Prin urmare, acest surplus de producție va fi vândut pe piețele locale.

Banon, centrul administrativ al cantonului și centrul geografic al regiunilor Lure și Albion, punct de intersecție a unor rute de comunicații importante, constituia cel mai important loc de desfășurare a târgurilor și a piețelor de brânzeturi.

Prima mențiune a brânzeturilor de capră „Tome” învelite, asociată denumirii „Banon”, poate fi găsită în cartea Cuisinière provençale de Marius MORARD, din 1886.

Perioada de după război este marcată de introducerea treptată a unor noi tehnici de fabricare a brânzeturilor. Turmele de capre se specializează, iar fabricarea brânzeturilor nu se mai realizează doar în cadrul familial: dacă până acum brânza era fabricată în special pentru alimentația familiei și, în mod secundar, pentru vânzare, se trece la o etapă în care brânza este fabricată în special pentru a fi vândută (surplusul fiind destinat alimentației familiei).

5.2.   Specificitatea produsului

Brânza „Banon” prezintă două caracteristici originale care îi conferă specificitate în sectorul producției de brânză de capră, și anume este un coagul dulce (brânză obținută prin închegare rapidă cu ajutorul cheagului), învelit în frunze de castan.

Conform studiului realizat de JM MARIOTTINI „À la Recherche d’un fromage: le Banon éléments d’histoire et d’ethnologie”, brânza „Banon” a fost întotdeauna produsă cu ajutorul cheagului, fiind una dintre puținele brânzeturi care este produsă folosind această tehnică.

După cum indică dovezile istorice, Provence reprezintă o regiune în care predomină tradiția de a fabrica brânză cu ajutorul cheagului, în timp ce în nordul Franței domină o tradiție „lactică” (închegare lentă, timp de 24 de ore). Încă din secolul XV, i se oferă regelui René „una dintre acele brânze mici și moi, fabricate cu ajutorul cheagului”; referința la cheag este clară.

În mod tradițional, strecurătoarele de brânză folosite în Provence au găuri mari, ceea ce indică că coagulul era obținut cu ajutorul cheagului (un coagul de tip lactic ar fi ieșit prin găurile unor asemenea strecurători).

De altfel, modul specific de învelire a brânzei „Banon” are două obiective: pe de o parte reprezintă o tehnică de conservare și, pe de altă parte, o tehnică de fabricare. Este un proces de prelucrare a brânzei proaspete care ține cont atât de nevoia de a conserva, cât și de nevoia de a ameliora brânza.

Produsul este prelucrat în special prin învelirea în frunze de castan. Acest proces marchează trecerea de la brânza „Tome” la brânza „Banon”. Frunzele au rolul de a izola brânza de aer și servesc drept adjuvant, permițând dezvoltarea caracteristicilor aromatice ale brânzei.

Chiar dacă pentru această brânză ar putea fi folosite frunzele a numeroase plante (viță-de-vie, castan, platan, nuc...), se impune folosirea frunzelor de castan, având în vedere structura lor solidă și calitatea taninului lor.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

(a)   Mediul natural

Zona de origine protejată prezintă o influență mediteraneeană. Solurile sunt puțin fertile și sunt compuse în principal din calcar, care cel mai adesea apare la suprafață și nu reține apa. Aceste elemente au dat naștere unei vegetații de garigă compusă din grozamă, păducel, porumbar, arbuști din specia Cistus, ienupăr, lavandă, cimbru sălbatic, cimbrișor și castan, introduși în jurul anului 1860 în zonele decalcifiate.

Este un mediu ideal pentru creșterea caprelor și practicarea păstoritului.

(b)   Sistemul agropastoral

Pentru crescători, suprafețele de pășuni sau de furaje reprezintă baza alimentației caprelor. Ele sunt integrate în strategia de hrănire a turmei. Astfel, crescătorii au creat un sistem specific de producție care combină diversitatea resurselor naturale.

Pășunatul combină trei tipuri de resurse: pășunile naturale, pădurile și leguminoasele bogate în azot. Majoritatea crescătorilor își cresc ei înșiși caprele, ceea ce le permite, în funcție de hrana obținută pe terenurile necultivate și de anotimp, să suplimenteze hrana caprelor lăsându-le să pască pe pășuni de sparcetă sau de lucernă.

Acest sistem de creștere reprezintă o practică agricolă care contribuie la specificitatea acestei brânze în raport cu zona sa de origine.

(c)   Tehnica de fabricație

Tehnica „coagulului dulce” este impusă de condițiile climatice (temperaturi ridicate și uscăciunea climatului ambiant). Într-adevăr, în lipsa unor mijloace tehnice specifice, în această regiune nu este posibil ca laptele să fie răcit și apoi păstrat la temperaturi scăzute, pentru a lăsa să acționeze fermenții lactici, fără ca laptele să se acrească. Prin urmare, trebuie activată închegarea laptelui, adică coagularea sa, cu ajutorul cheagului.

Învelirea brânzei „Tome” permitea obținerea unei surse de hrană pe tot parcursul anului, în special în perioada iernii, când caprele nu mai dădeau lapte.

Brânza „Banon” reprezintă rezultatul combinării tuturor acestor factori: un mediu sărac favorabil creșterii extensive a caprelor și folosit la întreaga capacitate de om, o climă caldă și uscată care a dus în mod natural la obținerea coagulului cu ajutorul cheagului și la o tehnică de prelucrare (învelirea) care permite conservarea pe termen lung a brânzei.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

https://www.inao.gouv.fr/fichier/CDCBanon.pdf

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit prin Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

ANEXĂ

Descrierea mărfurilor	Clasificare (Cod NC)	Motive
(1)	(2)	(3)
1. Echipament de măsurare a bătăilor inimii compus din: — un senzor pentru captarea bătăilor inimii și un emițător fără fir, încorporați într-o bandă pectorală, — un dispozitiv de monitorizare a ritmului cardiac care încorporează un receptor fără fir și un ceas, cu butoane de comandă și afișaj optoelectronic, ce poate fi purtat pe încheietura mâinii, — un suport pentru fixarea dispozitivului de monitorizare a ritmului cardiac pe ghidonul unei biciclete. Bătăile inimii sunt captate de senzor și datele corespunzătoare sunt transmise fără fir la dispozitivul de monitorizare care calculează ritmul cardiac (real, maxim sau mediu) și afișează rezultatul. Echipamentul îndeplinește și funcția de ceas și cea de cronometru.  (1) A se vedea imaginea 1.	9031 80 38	Clasificarea se stabilește pe baza regulilor generale 1, 3 (b) și 6 de interpretare a Nomenclaturii combinate, a notei 3 la capitolul 90 și a textului de la codurile NC 9031, 9031 80 și 9031 80 38. Senzorul pentru captarea bătăilor inimii și dispozitivul de monitorizare a ritmului cardiac sunt destinate să contribuie împreună la o funcție clar definită în sensul notei 3 de la capitolul 90, coroborată cu nota 4 de la secțiunea XVI, deoarece senzorul captează bătăile inimii și trimite semnalele la dispozitivul de monitorizare pentru prelucrare și afișare. Echipamentul este un articol compus din componente clasificate la capitolul 90 (dispozitiv de măsură sau de control) și la capitolul 91 (ceas). În conformitate cu regula 3 (b), acesta trebuie clasificat ca și când ar fi compus doar din componenta care îi conferă caracterul său esențial. Având în vedere caracteristicile obiective ale echipamentului, și anume preponderența componentelor cu funcție de măsurare și monitorizare a bătăilor inimii, caracterul esențial al echipamentului este dat de componentele de măsurare. Funcția de ceas a echipamentului este auxiliară funcției sale de aparat de măsurare, deoarece un aparat care efectuează măsurători pe bază de timp (bătăi ale inimii pe minut) se bazează pe un ceas pentru stabilirea comparației în timp atunci când prelucrează măsurarea. În consecință, clasificarea la poziția 9102 ca ceas este exclusă. Clasificarea la poziția 9018 ca instrument sau aparat medical este, de asemenea, exclusă deoarece aparatul nu este, în general, utilizat în practica profesională medicală (a se vedea și primul paragraf din Notele explicative ale Sistemul armonizat de la poziția 9018) Efectuarea unei măsurări în raport cu un factor de timp (stabilirea ritmului cardiac sau a bătăilor inimii pe minut) nu este echivalentă cu calcularea numărului total de unități de orice natură [a se vedea și Notele explicative ale Sistemului armonizat de la poziția 9029, litera (A)]. Prin urmare, clasificarea la subpoziția 9029 10 00, care cuprinde contoare de turații, de producție, pentru taximetre, de kilometraj, podometre și contoare similare, este exclusă. Determinarea ritmului cardiac (bătăi ale inimii pe minut) nu este determinarea vitezei de rotație sau a vitezei lineare [a se vedea și Notele explicative ale Sistemul armonizat de la poziția 9029, litera (B)]. Prin urmare, clasificarea la subpoziția 9029 20 ca indicatoare de viteză și tahometre este, de asemenea, exclusă. Aparatul trebuie clasificat așadar la codul NC 9031 80 38 ca alte instrumente, aparate și mașini de măsură sau de control nedenumite și necuprinse în altă parte în capitolul 90.
2. Un senzor pentru captarea bătăilor inimii și un transmițător fără fir, incorporați într-o bandă pectorală destinată a fi purtată în jurul pieptului pentru a detecta bătăile inimii. Produsul detectează bătăile inimii și transmite datele corespunzătoare fără fir la un dispozitiv de monitorizare a ritmului cardiac care nu este inclus în momentul prezentării.  (1) A se vedea imaginea 2.	9031 90 85	Clasificarea se stabilește pe baza regulilor generale 1 și 6 de interpretare a Nomenclaturii combinate, a notei 2(b) de la capitolul 90 și a textului de la codurile NC 9031, 9031 90 și 9031 90 85. Produsul este destinat exclusiv sau în principal utilizării cu un echipament de măsurare a bătăilor inimii de la poziția 9031. El este o componentă esențială pentru funcționarea echipamentului de măsurare a bătăilor inimii, deoarece acesta din urmă nu poate funcționa în lipsa lui. Produsul trebuie clasificat așadar la codul NC 9031 90 85 ca alte părți ale instrumentelor, aparatelor și mașinilor de măsură sau de control nedenumite și necuprinse în altă parte în capitolul 90.

---

(1)  Imaginile au un caracter strict informativ.

ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	AL	44,1
	MA	41,4
	MK	36,9
	TR	57,9
	ZZ	45,1
0707 00 05	AL	41,5
	TR	87,1
	ZZ	64,3
0709 93 10	MA	133,7
	TR	87,3
	ZZ	110,5
0805 20 10	MA	68,3
	ZA	87,1
	ZZ	77,7
0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90	PK	59,4
	SZ	56,2
	TR	70,2
	UY	56,2
	ZA	192,9
	ZZ	87,0
0805 50 10	TR	68,0
	ZZ	68,0
0808 10 80	AU	125,0
	BA	45,7
	MK	41,5
	US	139,5
	ZA	134,8
	ZZ	97,3
0808 30 90	TR	113,5
	ZZ	113,5

---

(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.

ANEXĂ

Lista instalațiilor incluse în planul național de tranziție

Numărul	Denumirea instalației	Puterea termică instalată totală la 31.12.2010 (în MW)	Poluanți care fac obiectul planului național de tranziție
			SO2	NOx	praf
1	Megalopolis 3	839	√	√	√
2	Megalopolis 4	822	√	√	√
3	Meliti 1	796	√	√	√
4	Agios Dimitrios 1-2	1 524	√	√	√
5	Agios Dimitrios 3-4	1 574	√	√	√
6	Agios Dimitrios 5	892	√	√	√
7	Kardia 3	812	√	√	√
8	Kardia 4	812	√	√	√

Prezentare generală a plafoanelor de emisie

(în tone)
	2016	2017	2018	2019	1.1-30.6.2020
SO2	42 915	35 763	28 611	21 459	10 730
NOx	21 459	21 459	21 459	21 459	10 730
praf	8 493	6 378	4 262	2 147	1 074

„Articolul 12 – Transportul deșeurilor periculoase

(1)   La transportul unor mărfuri periculoase cu o greutate netă de până la 500 kg per unitate de transport/vagon de tren, mărfuri clasificate ca deșeuri periculoase conform normelor privind deșeurile, se aplică numai cerințele ADR și RID referitoare la ambalare, cisterne, marcare, ambalarea în comun și documentele de transport.

(2)   La colectarea deșeurilor lichide livrate în canistre, cutii etc., pot fi utilizate ambalaje exterioare precum bidoane aprobate de ONU, containere intermediare rigide de transport în vrac și ambalaje mari. Reziduurile de clei, vopsea, soluții cu rășină sau substanțe similare în ambalaje de până la 10 litri pot fi transportate pe paleți cu suporturi de paleți, dacă ambalajul este protejat în mod corespunzător împotriva scurgerilor.

(3)   Deșeurile menajere periculoase pot fi transportate în cutii speciale cu capace de siguranță. Astfel de cutii pot fi marcate cu inscripția „Deșeuri periculoase”. Cerințele ADR/RID privind ambalarea în comun nu trebuie să fie îndeplinite dacă sunt luate măsuri suficiente pentru prevenirea reacțiilor periculoase.

(4)   Formularul de declarație conform cu normele privind deșeurile poate fi utilizat ca document de transport.”

„Cererea de derogare în temeiul articolului 12 din Regulamentul norvegian privind transportul deșeurilor periculoase ar trebui să fie acceptată în măsura în care întreprinderea de transport are un consilier ADR privind siguranța și dacă șoferii dețin permis de conducere extins, categoria C sau categoria D. În caz contrar, cererea ar trebui să fie respinsă.”

„Articolul 12 Transportul deșeurilor periculoase

Guvernul norvegian își menține cererea către Autoritate cu privire la o derogare la nivel național în temeiul acestui articol, cu unele modificări.

Norvegia dorește să sublinieze că permisul de conducere extins pentru șoferii de autovehicule (categoria C sau D) nu este relevant pentru siguranța transportului mărfurilor periculoase.

Derogarea va viza numai ADR. În plus, întreprinderile trebuie să aibă și un consilier ADR/RID privind siguranța. Persoanele care manipulează și transportă deșeuri periculoase trebuie să participe la un instructaj special înainte să fie autorizate în acest scop.”

„- normele care vizează transportul mărfurilor periculoase prin tunele rutiere și măsurile corespunzătoare de diminuare a riscurilor și acțiunile în caz de urgență pentru astfel de transporturi.”

„Durata instructajului va fi de cel puțin 6 unități de formare. Angajatorul va păstra evidențe ale instructajului la care a participat șoferul, care vor fi puse la dispoziția șoferului sau a autorității competente, la cerere.”

„Visualisation of Blue Sign status 0 to 2 and dangerous goods
Blue sign			Not connected or not available		Not Set		Set
Blue cones			no	1 to 3	no	1 to 3	no	1 to 3
Heading	No	Symbol
	Yes	Symbol
		True shape						”

„Vizualizarea statului semnului albastru 0 - 2 și a mărfurilor periculoase
Semn albastru			Neconectat sau nedisponibil		Nestabilit		Stabilit
Conuri albastre			Nu	1 – 3	Nu	1 – 3	Nu	1 – 3
Direcție	Nu	Simbol
	Da	Simbol
		Formă reală						”