7.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/12

DIRECTIVA 2013/51/EURATOM A CONSILIULUI

din 22 octombrie 2013

de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolele 31 și 32,

având în vedere propunerea Comisiei Europene, elaborată în urma avizului unui grup de personalități desemnate de Comitetul Științific și Tehnic dintre experții științifici ai statelor membre, în conformitate cu articolul 31 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)

Ingerarea de apă este una dintre căile de introducere a substanțelor radioactive în organismul uman. În conformitate cu Directiva 96/29/Euratom a Consiliului (2), expunerea publicului larg la practici care implică un risc datorat radiațiilor ionizante trebuie să fie menținută la nivelul cel mai scăzut ce poate fi atins în mod rezonabil.

(2)	Având în vedere importanța calității apei destinate consumului uman pentru sănătatea umană, este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, standarde de calitate cu funcție de indicator și să se asigure controlul respectării acestor standarde.

(3)	Directiva 98/83/CE a Consiliului (3) stabilește parametri indicatori referitori la substanțele radioactive în anexa I, partea C, precum și dispoziții conexe privind controlul în anexa II. Totuși, acești parametri intră sub incidența normelor de bază definite la articolul 30 din Tratatul Euratom.

(4)

Prin urmare, cerințele privind controlul nivelurilor de substanțe radioactive în apa destinată consumului uman ar trebui adoptate în cadrul unei legislații specifice care să asigure uniformitatea, coerența și exhaustivitatea legislației privind protecția împotriva radiațiilor în temeiul Tratatului Euratom.

(5)

Întrucât Comunitatea deține competența de adoptare a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor care rezultă din radiațiile ionizante, dispozițiile prezentei directive le înlocuiesc pe cele ale Directivei 98/83/CE în ceea ce privește cerințele de protecție a sănătății populației cu privire la substanțele radioactive din apa destinată consumului uman.

(6)

Astfel cum este consacrat prin jurisprudența Curții de Justiție, sarcinile care revin Comunității în temeiul articolului 2 litera (b) din Tratatul Euratom de a stabili norme unitare de securitate pentru protecția sănătății populației și a lucrătorilor nu împiedică un stat membru să dispună măsuri de protecție mai stricte, cu excepția cazului în care standardele respective prevăd în mod explicit acest lucru. Întrucât prezenta directivă stabilește norme minime, statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a adopta sau a menține în vigoare măsuri mai severe în domeniul de aplicare al prezentei directive, fără a aduce atingere liberei circulații a mărfurilor în interiorul pieței interne, astfel cum a fost definită prin jurisprudența Curții de Justiție.

(7)

Parametrii valorici nu ar trebui considerați drept valori limită. În cazul în care controlul apei destinate consumului uman indică o nerespectare a unui parametru valoric, statul membru vizat ar trebui să analizeze dacă prezintă un risc pentru sănătatea umană care necesită măsuri și, după caz, să ia măsurile de remediere pentru a îmbunătăți calitatea apei până la un nivel care respectă cerințele de protecție a sănătății umane din punctul de vedere al radioprotecției.

(8)

Controlul apei destinate consumului uman îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării, alta decât apele minerale naturale, în scopul verificării dacă nivelurile substanțelor radioactive respectă parametrii valorici prevăzuți de prezenta directivă, ar trebui să fie efectuat în conformitate cu principiile analizei riscurilor și ale punctelor critice de control (HACCP), prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și fără a aduce atingere principiilor controalelor oficiale stabilite în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(9)	Populația ar trebui să fie informată în mod adecvat și corespunzător cu privire la calitatea apei destinate consumului uman.

(10)

Este necesar să se excludă din domeniul de aplicare a prezentei directive apele minerale naturale și apele care sunt produse medicinale, având în vedere faptul că au fost stabilite norme speciale pentru respectivele tipuri de apă în Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(11)	Fiecare stat membru ar trebui să instituie programe de control pentru a verifica dacă apa destinată consumului uman îndeplinește cerințele prezentei directive.

(12)	Metodele utilizate pentru analiza calității apei destinate consumului uman ar trebui să fie de natură să garanteze că rezultatele obținute sunt fiabile și comparabile.

(13)

Ținând seama de variabilitatea geografică ridicată a prezenței naturale a radonului, Comisia a adoptat Recomandarea 2001/928/Euratom (8) care se referă la calitatea apei destinate consumului uman în ceea ce privește expunerea la radon și la produsele de viață lungă rezultate din dezintegrarea radonului. Este oportună includerea acestor radionuclizi în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(14)	Pentru a menține calitatea ridicată a apei destinate consumului uman, ținând seama de importanța acesteia pentru sănătatea umană, este necesar să se actualizeze periodic anexele II și III, în funcție de progresele științifice și tehnice.

(15)

Deși statele membre au competența de a stabili frecvența de prelevare și analizare pentru apa destinată consumului uman îmbuteliată în sticle sau recipiente destinate comercializării, este recomandat ca statele membre care au obligația de a controla apa destinată consumului uman cu privire la prezența radonului sau a tritiului sau de a stabili doza orientativă (DO), să efectueze prelevarea și analiza cel puțin o dată pe an,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman. Directiva stabilește parametri valorici și frecvențe și metode de control pentru substanțele radioactive.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

„apă destinată consumului uman” înseamnă:

(a)	orice apă, fie în starea sa inițială, fie după tratare, destinată băutului, gătitului, preparării de alimente sau oricărui alt scop casnic, indiferent de originea acesteia și indiferent dacă este furnizată dintr-o rețea de distribuție, dintr-o cisternă sau în sticle ori recipiente;

(b)

orice apă folosită în orice întreprindere de producție alimentară pentru producerea, prelucrarea, conservarea sau comercializarea produselor sau a substanțelor destinate consumului uman, cu excepția cazurilor în care autoritățile naționale competente constată că salubritatea produselor alimentare în forma lor finită nu poate fi afectată de calitatea apei;

2.	„substanță radioactivă” înseamnă orice substanță care conține unul sau mai mulți radionuclizi a căror activitate sau concentrație nu poate fi ignorată din punctul de vedere al radioprotecției;

„doză orientativă” sau „DO” înseamnă doza efectivă angajată de ingerare pentru un an, rezultând din toți radionuclizii a căror prezență a fost detectată într-o rezervă de apă destinată consumului uman, de origine naturală și artificială, dar cu excepția tritiului, a potasiului-40, a radonului și a produselor de viață scurtă rezultate din dezintegrarea radonului;

„parametru valoric” înseamnă valoarea substanțelor radioactive în apa destinată consumului uman deasupra căreia statele membre analizează dacă prezența substanțelor radioactive în apa destinată consumului uman prezintă un risc pentru sănătatea umană care necesită măsuri și, după caz, iau măsurile de remediere necesare pentru a îmbunătăți calitatea apei până la un nivel care respectă cerințele de protecție a sănătății umane din punctul de vedere al radioprotecției.

Articolul 3

Domeniu de aplicare și exceptări

(1) Prezenta directivă se aplică apei destinate consumului uman.

(2) Prezenta directivă nu se aplică:

(a)	apelor minerale naturale recunoscute ca atare de autoritățile naționale competente, în conformitate cu Directiva 2009/54/CE;

(b)	apelor care sunt medicamente în sensul Directivei 2001/83/CE.

(3) Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentei directive:

(a)	apele destinate exclusiv acelor scopuri în cazul cărora autoritățile competente constată că calitatea apei nu are nicio influență, directă sau indirectă, asupra sănătății populației vizate;

(b)	apele destinate consumului uman care provin dintr-o rezervă distinctă care furnizează în medie sub 10 m3 pe zi sau care deservește mai puțin de 50 de persoane, cu excepția cazurilor în care apa este furnizată în cadrul unei activități comerciale sau publice.

(4) Statele membre care recurg la exceptările prevăzute la alineatul (3) litera (b) se asigură că:

(a)	populația vizată este informată în această privință, precum și cu privire la orice măsură care poate fi luată pentru a ocroti sănătatea umană împotriva efectelor nefaste ale contaminării apelor destinate consumului uman;

(b)	atunci când apare un potențial pericol pentru sănătatea umană generat de calitatea acestor ape, populația vizată este consiliată cu promptitudine în mod corespunzător.

Articolul 4

Obligații generale

Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 96/29/Euratom (9), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a institui un program adecvat de control pentru apa destinată consumului uman, care să garanteze faptul că, în eventualitatea nerespectării parametrilor valorici stabiliți în conformitate cu prezenta directivă:

(a)	se analizează dacă prezintă un risc pentru sănătatea umană care necesită măsuri; și

(b)	se iau măsurile de remediere necesare, după caz, pentru a îmbunătăți calitatea apei până la un nivel care respectă cerințele de protecție a sănătății umane din punctul de vedere al radioprotecției.

Articolul 5

Parametri valorici și puncte de conformitate

(1) Statele membre stabilesc parametrii valorici pentru controlul substanțelor radioactive din apa destinată consumului uman în conformitate cu anexa I.

(2) În cazul în care controlul apei destinate consumului uman se realizează în conformitate cu cerințele anexei II la prezenta directivă, punctul de conformitate este:

(a)	în cazul apei furnizate printr-o rețea de distribuție, punctul în care aceasta curge din robinetele de unde este luată în mod normal;

(b)	în cazul apei furnizate dintr-o cisternă, punctul în care aceasta curge din cisternă;

(c)	în cazul apei îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării, punctul în care aceasta este îmbuteliată în sticle sau recipiente;

(d)	în cazul apei folosite într-o întreprindere alimentară, punctul în care apa este utilizată în întreprindere.

(3) Definiția punctelor de conformitate de la alineatul (2) litera (a) nu aduce atingere alegerii unui punct de prelevare, care poate fi orice punct din interiorul zonei de distribuție sau de la stațiile de tratare, cu condiția să nu intervină nicio modificare adversă a valorii concentrației între punctul de prelevare și punctul de conformitate.

Articolul 6

Control și analiză

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că controlul substanțelor radioactive din apa destinată consumului uman se realizează în conformitate cu strategiile și frecvențele de control stabilite în anexa II, pentru a verifica dacă valorile substanțelor radioactive respectă parametrii valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

Statele membre se asigură că controlul se efectuează astfel încât să garanteze că valorile măsurate obținute sunt reprezentative pentru calitatea apei consumate în cursul anului. Pentru apa destinată consumului uman îmbuteliată în sticle sau recipiente destinate comercializării, nu se aduce atingere principiilor HACCP prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și nici principiilor controalelor oficiale stabilite în Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2) Controlul dozei orientative și caracteristicile de performanță analitică respectă cerințele prevăzute la anexa III.

(3) Statele membre se asigură că orice laborator în care se analizează probele dispune de un sistem de control analitic al calității, care face obiectul unor verificări realizate de către o organizație externă aprobată în acest scop de autoritatea competentă.

Articolul 7

Măsuri de remediere și notificarea populației

(1) Statele membre se asigură că orice nerespectare a unui parametru valoric stabilit în temeiul articolului 5 alineatul (1) este investigată imediat în vederea identificării cauzei.

(2) În cazul nerespectării unui parametru valoric, statul membru analizează dacă respectiva nerespectare reprezintă un risc pentru sănătatea umană care necesită luarea de măsuri.

(3) În cazul în care există un risc menționat la alineatul (2), statul membru:

(a)	ia măsurile de remediere necesare în vederea respectării cerințelor privind protecția sănătății umane din punctul de vedere al radioprotecției; și

(b)

se asigură că populația vizată:

(i)	este informată cu privire la risc și la acțiunea de remediere întreprinsă; și

(ii)	este sfătuită cu privire la orice alte măsuri suplimentare de precauție care pot fi necesare pentru protecția sănătății umane cu privire la substanțele radioactive.

Articolul 8

Transpunerea în legislația națională

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 28 noiembrie 2015. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 10

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 22 octombrie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

L. LINKEVIČIUS

(1) JO C 24, 28.1.2012, p. 122.

(2) Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (JO L 159, 29.6.1996, p. 1).

(3) Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).

(4) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).

(5) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).

(6) Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (JO L 164, 26.6.2009, p. 45).

(7) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(8) Recomandarea Comisiei 2001/928/Euratom din 20 decembrie 2001 privind protecția publicului împotriva expunerii la radonul din rezervele de apă potabilă (JO L 344, 28.12.2001, p. 85).

(9) Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (JO L 159, 29.6.1996, p. 1).

ANEXA I

PARAMETRII VALORICI PENTRU RADON, TRITIU ȘI DOZA ORIENTATIVĂ ÎN APA DESTINATĂ CONSUMULUI UMAN

Parametru

Parametru valoric

Unitate

Note

Radonul

100

Bq/l

(Nota 1)

Tritiu

100

Bq/l

(Nota 2)

Doza orientativă

0,10

mSv

Nota 1:

(a)

Statele membre pot stabili un nivel al radonului a cărui depășire să fie considerată inacceptabilă și până la care optimizarea protecției ar trebui optimizată în continuare, fără a periclita alimentarea cu apă la nivel național sau regional. Nivelul stabilit de un stat membru poate depăși 100 Bq/l, dar trebuie să fie inferior valorii de 1 000 Bq/l. Pentru a simplifica legislația națională, statele membre pot opta pentru ajustarea parametrului valoric la acest nivel.

(b)	Acțiunea corectivă este considerată justificată din motive de radioprotecție, fără a necesita vreo analiză suplimentară, atunci când concentrațiile de radon depășesc 1 000 Bq/l.

Nota 2:

Nivelurile ridicate ale tritiului pot indica prezența altor radionuclizi artificiali. În cazul în care concentrația tritiului depășește parametrul valoric, este necesară o analiză a prezenței altor radionuclizi artificiali.

ANEXA II

CONTROLUL SUBSTANȚELOR RADIOACTIVE

1. Principii generale și frecvența controalelor

Toți parametrii pentru care parametrii valorici sunt stabiliți conform articolului 5 alineatul (1) fac obiectul controlului. Cu toate acestea, controlul unui anumit parametru nu este necesar atunci când o autoritate competentă poate stabili că, pe parcursul unei perioade de timp stabilită de aceasta, este improbabil ca parametrul respectiv să fie prezent într-o anumită rezervă de apă destinată consumului uman în concentrații care ar putea depăși parametrul valoric corespunzător.

În cazul radionuclizilor naturali, atunci când rezultatele anterioare au indicat o concentrație de radionuclizi stabilă, frecvența urmează să fie decisă de statul membru, prin derogare de la cerințele minime de prelevare stabilite la punctul 6, ținând seama de riscul la adresa sănătății umane. Un stat membru nu are obligația de a controla apa destinată consumului uman cu privire la prezența radonului sau a tritiului, sau de a stabili DO, atunci când constată, pe baza unor anchete reprezentative, date de control sau alte informații fiabile, că, pentru o perioadă care urmează să fie determinată de acesta, nivelurile radonului, tritiului sau ale dozei orientative calculate vor rămâne inferioare parametrilor valorici din anexa I. În acest caz, respectivul stat membru comunică temeiul deciziei sale Comisiei și pune la dispoziția Comisiei documentația necesară în sprijinul deciziei respective, inclusiv constatările oricăror anchete, controale sau investigații desfășurate. În acest context, dispozițiile privind cerințele minime de prelevare și analiză stabilite la punctul 6 al prezentei anexe nu se aplică.

2. Radon

Statele membre se asigură că se derulează anchete reprezentative pentru a determina amploarea și natura expunerilor probabile la radonul din apa destinată consumului uman, provenită din diferite tipuri de surse de apă subterană și puțuri din diferite zone geologice. Anchetele trebuie concepute astfel încât parametrii de bază, în special geologia și hidrologia zonei, radioactivitatea rocilor și a solului și tipul puțului, să poată fi identificați și utilizați pentru a orienta acțiunile suplimentare către zonele cu probabilitate ridicată de expunere. Controlul concentrațiilor de radon se realizează în cazurile în care există motive pentru a bănui, pe baza rezultatelor anchetelor reprezentative sau a altor informații credibile, că este posibil ca parametrul valoric stabilit în temeiul articolului 5 alineatul (1) să fie depășit.

3. Tritiu

Statele membre se asigură că controlul tritiului în apa destinată consumului uman se efectuează în cazul în care o sursă antropică de tritiu sau de alt radionuclid artificial este prezentă în cadrul ariei bazinului hidrografic și nu se poate demonstra pe baza altor programe de supraveghere sau investigații că nivelul tritiului este inferior parametrului valoric menționat la anexa I. Atunci când este necesar controlul tritiului, acesta se realizează cu frecvențele indicate în tabelul de la punctul 6 al prezentei anexe. În cazul în care concentrația tritiului își depășește parametrul valoric, este necesară o investigație a prezenței altor radionuclizi artificiali.

4. Doza orientativă

Controlul apei destinate consumului uman cu privire la doza orientativă (DO) se realizează atunci când este prezentă o sursă de radioactivitate artificială sau naturală ridicată și nu se poate demonstra, pe baza altor programe de control reprezentative sau a altor investigații, că nivelul DO se situează sub parametrul valoric menționat în anexa I. Atunci când este necesar controlul nivelurilor radionuclizilor artificiali, acesta se realizează cu frecvențele indicate în tabelul de la punctul 6 al prezentei anexe. În cazul în care este necesar controlul nivelurilor radionuclizilor naturali, fiecare stat membru definește frecvența controalelor fie pentru activitatea alfa globală, fie pentru activitatea beta globală, fie pentru anumiți radionuclizi naturali specificați, în funcție de strategia de detectare adoptată de acesta (în conformitate cu anexa III). Frecvența controalelor poate varia de la măsurători unice de verificare la frecvențele indicate în tabelul de la punctul 6 al prezentei anexe. În cazul în care este necesară numai o singură verificare a radioactivității naturale, se efectuează cel puțin o reverificare atunci când apare orice schimbare cu privire la rezerva de apă care ar putea influența concentrațiile de radionuclizi din apa destinată consumului uman.

5. Tratarea apei

În cazurile în care a fost aplicat un tratament menit să reducă nivelul radionuclizilor din apa destinată consumului uman, controlul se efectuează cu frecvența indicată în tabelul de la punctul 6, pentru a se asigura eficacitatea continuă a acestui tratament.

6. Frecvența minimă de prelevare și de analiză

Frecvența minimă de prelevare și de analiză pentru controlul apei destinate consumului uman furnizate dintr-o rețea de distribuție sau dintr-o cisternă sau utilizate în întreprinderi de producție alimentară este cea indicată în tabelul următor:

Tabel

Frecvențele minime de prelevare și de analiză pentru controlul apei destinate consumului uman furnizate dintr-o rețea de distribuție sau dintr-o cisternă sau utilizate în întreprinderi de producție alimentară

Volumul de apă distribuit sau produs în fiecare zi în interiorul unei zone de distribuție

(Notele 1 și 2)

Numărul de prelevări pe an

(Notele 3 și 4)

volum ≤ 100

(Nota 5)

100 < volum ≤ 1 000

1 000 < volum ≤ 10 000

+ 1 pentru fiecare tranșă de 3 300 m3/zi din volumul total

10 000 < volum ≤ 100 000

+ 1 pentru fiecare tranșă de 10 000 m3/zi din volumul total

volum > 100 000

+ 1 pentru fiecare tranșă de 25 000 m3/zi din volumul total

Nota 1:

O zonă de distribuție este o zonă geografică determinată în care apa destinată consumului uman provine din una sau mai multe surse și în care calitatea apei se poate considera aproximativ uniformă.

Nota 2:

Volumele se calculează ca medii pe parcursul unui an calendaristic. Pentru a determina frecvența minimă, un stat membru poate lua în considerare numărul de locuitori dintr-o zonă de distribuție în loc de volumul de apă, presupunând un consum de apă de 200 l/zi/persoană.

Nota 3:

În măsura în care este posibil, numărul prelevărilor trebuie distribuit egal în timp și în spațiu.

Nota 4:

În cazul furnizării intermitente pe termen scurt, frecvența controalelor apei distribuite din cisterne trebuie decisă de statul membru în cauză.

Nota 5:

Frecvența trebuie stabilită de statul membru în cauză.

Statele membre stabilesc frecvența minimă de prelevare a apei destinate consumului uman îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării. Pentru stabilirea acestei frecvențe minime, statele membre pot lua în considerare volumul de apă produs.

7. Stabilirea mediei

În cazul în care în urma unei anumite prelevări se constată depășirea unui parametru valoric, statele membre definesc în ce măsură sunt necesare noi prelevări pentru a se asigura că valorile măsurate sunt reprezentative pentru o concentrație medie a activității pe durata unui an întreg.

ANEXA III

CONTROLUL DOZEI ORIENTATIVE ȘI AL CARACTERISTICILOR DE PERFORMANȚĂ ANALITICĂ

1. Controlul respectării dozei orientative

Statele membre pot utiliza diferite strategii de detectare fiabile pentru a indica prezența radioactivității în apa destinată consumului uman. Aceste strategii pot include teste de detectare a anumitor radionuclizi, a unui radionuclid specificat, a activității alfa globale sau a activității beta globale:

(a) teste de detectare a anumitor radionuclizi sau a unui radionuclid specificat

Dacă una dintre concentrațiile activității depășește 20 % din valoarea derivată corespunzătoare sau dacă concentrația de tritiu depășește parametrul său valoric menționat la anexa I, este necesară o analiză a unor radionuclizi suplimentari. Radionuclizii care urmează să fie măsurați sunt definiți de statele membre, luând în considerare toate informațiile relevante cu privire la posibilele surse de radioactivitate;

(b) strategii de detectare a activității alfa globale și a activității beta globale

Statele membre pot utiliza strategii de detectare a activității alfa globale și a activității beta globale (1) pentru a controla parametrul indicator valoric pentru DO.

În acest scop se stabilesc nivelurile de detectare a activității alfa globale sau a activității beta globale. Nivelul de detectare recomandat pentru activitatea alfa globală este de 0,1 Bq/l. Nivelul de detectare recomandat pentru activitatea beta globală este de 1,0 Bq/l.

Dacă activitatea alfa globală și activitatea beta globală sunt mai mici de 0,1 Bq/l și, respectiv, 1,0 Bq/l, statul membru poate considera că DO este inferioară parametrului valoric de 0,1 mSv și că nu necesită investigații radiologice, cu excepția cazului în care este cunoscut din alte surse de informații că în apă sunt prezenți radionuclizi specifici care pot duce la o DO care să depășească 0,1 mSv.

Dacă activitatea alfa globală depășește 0,1 Bq/l sau dacă activitatea beta globală depășește 1,0 Bq/l, este necesară analiza radionuclizilor specifici.

Statele membre pot stabili niveluri de detectare alternative pentru activitatea alfa globală și activitatea beta globală, în cazurile în care pot demonstra că respectivele niveluri alternative respectă o DO de 0,1 mSv.

Radionuclizii care urmează să fie măsurați sunt definiți de statele membre, luând în considerare toate informațiile relevante cu privire la posibilele surse de radioactivitate. Deoarece nivelurile ridicate de tritiu ar putea indica prezența altor radionuclizi artificiali, ar trebui să se măsoare în aceeași probă atât tritiul, cât și activitatea alfa globală și activitatea beta globală.

2. Calcularea DO

DO se calculează pe baza concentrațiilor măsurate de radionuclizi și a coeficienților dozei prevăzuți în tabelul A din anexa III la Directiva 96/29/Euratom, sau a informațiilor mai recente recunoscute de către autoritățile competente din statul membru, pe baza aportului anual de apă (730 l în cazul unui adult). Dacă următoarea formulă este respectată, statele membre pot considera că DO este mai mică decât parametrul valoric de 0,1 mSv și că nu sunt necesare investigații suplimentare:

unde:

Ci(obs)	=	concentrația observată a radionuclidului i
Ci(der)	=	concentrația derivată a radionuclidului i
n	=	numărul de radionuclizi detectați.

Concentrațiile derivate pentru radioactivitatea din apa destinată consumului uman (2)

Origine	Nuclid	Concentrație derivată
Naturală	U-238 (3)	3,0 Bq/l
	U-234 (3)	2,8 Bq/l
	Ra-226	0,5 Bq/l
	Ra-228	0,2 Bq/l
	Pb-210	0,2 Bq/l
	Po-210	0,1 Bq/l
Artificială	C-14	240 Bq/l
	Sr-90	4,9 Bq/l
	Pu-239/Pu-240	0,6 Bq/l
	Am-241	0,7 Bq/l
	Co-60	40 Bq/l
	Cs-134	7,2 Bq/l
	Cs-137	11 Bq/l
	I-131	6,2 Bq/l

3. Caracteristicile de performanță și metodele de analiză

În cazul următorilor parametri și radionuclizi, metoda de analiză utilizată trebuie să aibă cel puțin capacitatea de a măsura concentrațiile de activitate, cu o limită de detecție specificată mai jos:

Parametri și radionuclizi

Limita de detecție (Notele 1, 2)

Note

Tritiu

10 Bq/l

Nota 3

Radon

10 Bq/l

Nota 3

Activitatea alfa globală

0,04 Bq/l

Nota 4

Activitatea beta globală

0,4 Bq/l

Nota 4

U-238

0,02 Bq/l

U-234

0,02 Bq/l

Ra-226

0,04 Bq/l

Ra-228

0,02 Bq/l

Nota 5

Pb-210

0,02 Bq/l

Po-210

0,01 Bq/l

C-14

20 Bq/l

Sr-90

0,4 Bq/l

Pu-239/Pu-240

0,04 Bq/l

Am-241

0,06 Bq/l

Co-60

0,5 Bq/l

Cs-134

0,5 Bq/l

Cs-137

0,5 Bq/l

I-131

0,5 Bq/l

Nota 1:

Limita de detecție se calculează conform standardului ISO 11929: Determinarea limitelor caracteristice (praguri de decizie, limite de detecție și limite ale intervalului de încredere) pentru măsurarea radiațiilor ionizante – Principii fundamentale și utilizare, cu probabilități de erori din primul și al doilea tip de 0,05 fiecare.

Nota 2:

Incertitudinile de măsurare se calculează și se raportează ca incertitudini standard complete sau ca incertitudini standard extinse cu un factor de extindere de 1,96, conform Ghidului ISO pentru exprimarea incertitudinii de măsurare.

Nota 3:

Limita de detecție a tritiului și radonului este de 10 % din parametrul valoric al acestora de 100 Bq/l.

Nota 4:

Limita de detecție pentru activitatea alfa globală și activitatea beta globală este de 40 % din valorile de detectare de 0,1 Bq/l și, respectiv, 1,0 Bq/l.

Nota 5:

Această limită de detecție se aplică numai detectării inițiale a dozei orientative pentru o nouă sursă de apă; dacă verificarea inițială indică faptul că este improbabil ca Ra-228 să depășească 20 % din concentrația derivată, limita de detecție poate fi mărită la 0,08 Bq/l pentru măsurătorile de rutină specifice ale nuclidului Ra-228, până când este necesară o reverificare ulterioară.

(1) În unele cazuri, activitatea beta globală poate fi înlocuită cu activitatea beta reziduală după ce se scade concentrația activității K-40.

(2) Acest tabel include valorile celor mai întâlniți radionuclizi naturali și artificiali; acestea sunt valori precise, calculate pentru o doză de 0,1 mSv, pentru un aport anual de 730 l și folosind coeficienții pentru doze stabiliți în tabelul A din anexa III la Directiva 96/29/Euratom; concentrațiile derivate pentru alți radionuclizi se calculează pe aceeași bază, iar valorile pot fi actualizate pe baza unor informații mai recente recunoscute de către autoritățile competente ale statului membru.

(3) Acest tabel indică doar proprietățile radiologice ale uraniului, nu și toxicitatea sa chimică.

7.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/25

DECIZIA NR. 522/12/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 19 decembrie 2012

de modificare, pentru a optzeci și șaptea oară, a normelor procedurale și de fond în domeniul ajutoarelor de stat prin introducerea unui nou capitol privind măsurile de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (1), în special articolele 61–63 și Protocolul 26 la acesta,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (2), în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) și articolul 24,

REAMINTIND normele procedurale și de fond în domeniul ajutoarelor de stat adoptate de către Autoritate la 19 ianuarie 1994 (3),

întrucât:

În temeiul articolului 24 din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, Autoritatea pune în aplicare dispozițiile Acordului privind SEE în materie de ajutoare de stat.

În temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, Autoritatea emite comunicări sau orientări privind aspectele tratate în Acordul privind SEE, în cazul în care acest acord sau Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție prevăd în mod expres acest lucru sau în cazul în care Autoritatea îl consideră necesar.

La 22 mai 2012, Comisia Europeană a adoptat o comunicare - Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012 (4).

Comunicarea menționată anterior are relevanță și pentru Spațiul Economic European.

Aplicarea uniformă a normelor SEE privind ajutoarele de stat trebuie asigurată pe tot teritoriul Spațiului Economic European.

În conformitate cu punctul II de la titlul „GENERALITĂȚI” de la sfârșitul anexei XV la Acordul privind SEE, Autoritatea, după consultarea prealabilă a Comisiei, adoptă acte corespunzătoare celor adoptate de Comisia Europeană.

Comisia Europeană și statele AELS au fost consultate,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Orientările privind ajutoarele de stat se modifică prin introducerea unui nou capitol privind măsurile de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012. Noul capitol este inclus în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Numai versiunea în limba engleză este autentică.

Adoptată la Bruxelles, 19 decembrie 2012.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Oda Helen SLETNES

Președinte

Sverrir Haukur GUNNLAUGSSON

Membru al Colegiului

(1) „Acordul privind SEE”.

(2) „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”.

(3) Orientări privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul privind SEE și a articolului 1 din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, adoptate și emise de Autoritatea AELS de Supraveghere la 19 ianuarie 1994, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare JO) L 231, 3.9.1994, p. 1 și în Suplimentul SEE nr. 32, 3.9.1994, p. 1. Denumite în continuare „Orientări privind ajutoarele de stat”. Versiunea actualizată a Orientărilor privind ajutoarele de stat este publicată pe site-ul internet al Autorității: http://www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/

(4) Comunicarea Comisiei – Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012 (JO C 158, 5.6.2012, p. 4).

ANEXĂ

AJUTOARE ACORDATE ÎN CONTEXTUL SCHEMEI DE COMERCIALIZARE A CERTIFICATELOR DE EMISII DE GAZE CU EFECT DE SERĂ DUPĂ 2012 (1)

POLITICA ÎN DOMENIUL AJUTOARELOR DE STAT ȘI DIRECTIVA ETS

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 (2) a stabilit un sistem de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii (EU ETS), în timp ce Directiva 2009/29/CE (3) a îmbunătățit și a extins schema EU ETS de la 1 ianuarie 2013. Directiva 2003/87/CE astfel cum a fost modificată (4) este denumită în continuare „Directiva ETS”. Directiva 2009/29/CE face parte dintr-un pachet legislativ care conține măsuri de combatere a schimbărilor climatice și de promovare a surselor regenerabile de energie și a energiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon. Obiectivul acestui pachet a fost, în principal, acela de a permite atingerea țintei globale a Uniunii în domeniul mediului de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră față de valorile din 1990 și de atingere a unei ponderi a energiilor regenerabile de 20 % din consumul total de energie al Uniunii până în 2020.

Directiva ETS prevede următoarele măsuri speciale și temporare pentru anumite întreprinderi: ajutoare pentru compensarea creșterilor prețului energiei electrice datorate includerii costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră ca urmare a aplicării schemei EU ETS (denumite în mod obișnuit „costurile emisiilor indirecte”); ajutoare pentru investiții acordate centralelor electrice cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv centralelor electrice noi care sunt pregătite pentru captarea și stocarea geologică de CO2 în condiții de siguranță pentru mediu (pregătite pentru CSC); certificate tranzitorii opționale gratuite în sectorul energiei electrice în unele state AELS (5); precum și excluderea anumitor instalații mici din sfera de aplicare a EU ETS în cazul în care reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră poate fi realizată în afara cadrului EU ETS, cu costuri administrative mai reduse.

Măsurile speciale și temporare prevăzute în contextul punerii în aplicare a Directivei ETS presupun ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. În conformitate cu secțiunea II din partea 2 a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, ajutorul de stat trebuie notificat Autorității AELS de Supraveghere de către statele AELS și nu poate fi pus în aplicare până când nu este aprobat de către Autoritatea AELS de Supraveghere.

Pentru a asigura transparența și securitatea juridică, prezentele orientări descriu criteriile de compatibilitate care vor fi aplicate în cazul acestor măsuri de ajutor de stat în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum a fost îmbunătățită și extinsă prin Directiva 2009/29/CE.

În conformitate cu testul comparativ prevăzut în Planul de acțiune privind ajutoarele de stat din 2005 (6), obiectivul principal al controlului ajutoarelor de stat în contextul aplicării schemei EU ETS este acela de a garanta faptul că măsurile de ajutor de stat vor contribui la o reducere mai semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră decât în absența ajutorului și că efectele pozitive ale ajutorului contrabalansează efectele negative reprezentate de denaturarea concurenței pe piața internă. Ajutorul de stat trebuie să fie necesar pentru a se atinge obiectivul EU ETS în materie de mediu (necesitatea ajutorului) și trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru a asigura nivelul dorit de protecție a mediului (proporționalitatea ajutorului) fără să creeze denaturări nejustificate ale concurenței și ale schimburilor comerciale pe piața internă.

Întrucât dispozițiile introduse de Directiva 2009/29/CE se vor aplica începând cu 1 ianuarie 2013, ajutorul de stat nu poate fi considerat necesar pentru a reduce o eventuală obligație rezultată în temeiul directivei menționate înainte de această dată. Prin urmare, măsurile care fac obiectul prezentelor orientări nu pot fi autorizate decât pentru costurile suportate la 1 ianuarie 2013 sau după această dată, cu excepția ajutorului implicat în certificatele tranzitorii opționale gratuite pentru modernizarea generării de energie electrică (în unele state AELS), care poate include, în anumite condiții, investițiile efectuate începând cu 25 iunie 2009 și incluse în planul național.

1. MĂSURI SPECIFICE CARE FAC OBIECTUL PREZENTELOR ORIENTĂRI

1.1. Ajutor acordat întreprinderilor din sectoarele și subsectoarele considerate ca fiind expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor certificatelor EU ETS în prețul energiei electrice (ajutor pentru costurile emisiilor indirecte)

În temeiul articolului 10a alineatul (6) din Directiva ETS, statele SEE pot acorda ajutor de stat în favoarea sectoarelor sau subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor aferente emisiilor de gaze cu efect de seră în prețul energiei electrice (denumite în continuare „costurile emisiilor indirecte”), pentru a compensa aceste costuri în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. În sensul prezentelor orientări, conceptul de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon” se referă la perspectiva unei creșteri a emisiilor de gaze cu efect de seră atunci când întreprinderile își orientează producția în afara SEE deoarece nu pot transfera creșterile costurilor generate de EU ETS asupra clienților lor fără a înregistra o pierdere semnificativă a cotei de piață.

Reducerea riscului relocării emisiilor de dioxid de carbon este justificată din rațiuni de protecție a mediului, întrucât ajutorul urmărește evitarea unei creșteri a emisiilor globale de gaze cu efect de seră ca urmare a transferării producției în afara SEE, în absența unui acord internațional cu caracter obligatoriu privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În plus, ajutorul pentru costurile emisiilor indirecte poate avea un impact negativ asupra eficienței EU ETS. Dacă nu este orientat în mod corespunzător, ajutorul i-ar exonera pe beneficiari de costul emisiilor lor indirecte, limitând astfel stimulentele pentru reducerea emisiilor și promovarea inovării în sectorul respectiv. Drept urmare, va fi necesar ca alte sectoare ale economiei să suporte, în cea mai mare parte, costurile reducerii emisiilor. De asemenea, un astfel de ajutor de stat poate conduce la denaturări semnificative ale concurenței pe piața internă, în special ori de câte ori întreprinderi din același sector sunt tratate diferit în diferite state SEE în funcție de diferitele constrângeri bugetare. Prin urmare, prezentele orientări trebuie să vizeze trei obiective specifice: reducerea la minimum a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, menținerea obiectivului EU ETS de a asigura o decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor și reducerea la minimum a denaturărilor concurenței pe piața internă.

În timpul procesului de adoptare a Directivei 2009/29/CE, Comisia a dat o declarație (7) în care prezenta principiile fundamentale pe care intenționa să le aplice în privința ajutorului de stat pentru costurile emisiilor indirecte în vederea evitării unor denaturări nejustificate ale concurenței.

10.

Comisia a evaluat, la nivelul Uniunii, măsura în care este posibil ca un sector sau subsector să transfere costurile emisiilor indirecte în prețul produselor fără a înregistra o pierdere semnificativă a cotei de piață în favoarea instalațiilor mai puțin eficiente din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon din afara Uniunii Europene.

11.

Valoarea maximă a ajutorului pe care îl pot acorda statele SEE trebuie calculată pe baza unei formule care ține seama de nivelul producției de referință a instalației sau de nivelul consumului de energie electrică de referință al instalației, astfel cum sunt definite în prezentele orientări, precum și de factorul de emisie de CO2 pentru energia electrică furnizată de instalațiile de ardere din diferite zone geografice. Nu se va acorda ajutor de stat în cazul contractelor de furnizare a energiei electrice care nu includ niciun cost pentru emisiile de CO2. Această formulă garantează faptul că ajutorul este proporțional și că menține stimulentele pentru eficiența energiei electrice și tranziția de la energia electrică „gri” la energia electrică „verde”, în conformitate cu considerentul 27 din Directiva 2009/29/CE.

12.

În plus, pentru a reduce la minimum denaturările concurenței pe piața internă și pentru a menține obiectivul EU ETS de a asigura o decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor, ajutorul nu trebuie să compenseze integral costurile EUA în prețurile energiei electrice și trebuie redus în timp. Intensitățile degresive ale ajutorului sunt fundamentale în cazul ajutoarelor de stat pentru funcționare, pentru a se evita dependența de ajutor. Mai mult, intensitățile degresive ale ajutorului vor menține atât stimulentele pe termen lung pentru internalizarea completă a externalității de mediu, cât și stimulentele pe termen scurt pentru tranziția la tehnologii de generare a energiei electrice cu emisii mai reduse de CO2, subliniind totodată caracterul temporar al ajutorului și contribuind la tranziția spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon.

1.2. Ajutor pentru investiții acordat centralelor electrice cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv centralelor electrice noi care sunt pregătite pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC)

13.

În conformitate cu declarația Comisiei adresată Consiliului European (8) cu privire la articolul 10 alineatul (3) din Directiva ETS privind utilizarea veniturilor obținute din licitarea certificatelor, statele SEE pot utiliza aceste venituri, în perioada 2013-2016, pentru a sprijini construirea unor centrale electrice cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv a unor centrale electrice noi care să fie pregătite pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC). Ca punct negativ al acestei definiții, în temeiul articolului 33 din Directiva 2009/31/CE a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon (9), statele SEE trebuie să se asigure că operatorii instalațiilor de ardere cu o putere electrică nominală de peste 300 MW au evaluat anumite condiții, și anume dacă sunt disponibile situri de stocare adecvate, dacă facilitățile de transport sunt fezabile din punct de vedere tehnic și economic și dacă adaptarea în vederea captării de CO2 este fezabilă din punct de vedere tehnic și economic. În cazul în care în care evaluarea respectivă este pozitivă, trebuie rezervat un spațiu adecvat pe amplasamentul instalației pentru echipamentele necesare captării și comprimării CO2 (10).

14.

Acest ajutor trebuie să urmărească creșterea nivelului de protecție a mediului, cu emisii mai scăzute de CO2 decât cele pe care le permite tehnologia de ultimă generație, și să vizeze o disfuncționalitate a pieței, având un impact substanțial asupra protecției mediului. Ajutorul trebuie să fie necesar, să aibă un efect stimulativ și să fie proporțional. Ajutorul pentru punerea în aplicare a captării și a stocării de dioxid de carbon nu intră în domeniul de aplicare al prezentelor orientări și este deja evaluat în baza altor norme existente privind ajutoarele de stat, în special în baza capitolului referitor la ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat (11).

15.

Pentru a asigura proporționalitatea ajutorului, intensitățile maxime ale ajutorului trebuie modulate în funcție de contribuția la creșterea nivelului de protecție a mediului și la reducerea emisiilor de CO2 (obiectivul Directivei ETS) ale noii centrale electrice. Prin urmare, centralele electrice noi care încep să pună în aplicare lanțul CSC integral (și anume construcția și începerea efectivă a captării, transportului și stocării de CO2) înainte de 2020 trebuie recompensate în comparație cu centralele electrice noi care sunt pregătite pentru CSC, dar care nu încep să pună în aplicare CSC înainte de 2020. În plus, atunci când sunt evaluate două proiecte similare pentru centralele electrice noi care sunt pregătite pentru CSC, intensitățile maxime permise ale ajutorului vor fi mai mari în cazul proiectelor selecționate în urma unei proceduri de licitare cu adevărat concurențiale, bazate pe criterii clare, transparente și nediscriminatorii, ceea ce va garanta în mod eficace faptul că ajutorul este limitat la minimul necesar și promovează concurența pe piața generării de energie electrică. În aceste condiții, se poate presupune că ofertele respective reflectă toate beneficiile posibile care ar putea decurge din investițiile suplimentare.

1.3. Ajutor implicat în alocarea cu titlu gratuit de certificate tranzitorii opționale pentru modernizarea generării de energie electrică

16.

În temeiul articolului 10c din Directiva ETS, statele SEE care îndeplinesc anumite condiții referitoare la interconectivitatea rețelei naționale de energie electrică sau la ponderea combustibililor fosili în producția de energie electrică și la nivelul PIB-ului pe cap de locuitor în comparație cu media Uniunii au opțiunea de a se abate temporar de la principiul licitării integrale și de a acorda certificate gratuite întreprinderilor producătoare de energie electrică aflate în activitate până la 31 decembrie 2008 sau celor pentru care procesul investițional în vederea modernizării a fost inițiat fizic înainte de 31 decembrie 2008. În schimbul acordării de certificate gratuite întreprinderilor producătoare de energie electrică, statele SEE eligibile trebuie să prezinte un plan național de investiții („plan național”) care să prezinte investițiile realizate de beneficiarii certificatelor gratuite sau de alți operatori pentru adaptarea și modernizarea infrastructurii, pentru introducerea de tehnologii curate și pentru diversificarea mixului lor energetic și a surselor de aprovizionare cu energie.

17.

Această derogare de la principiul licitării integrale prin furnizarea cu titlu gratuit de certificate tranzitorii implică ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, deoarece statele SEE renunță la venituri prin acordarea de certificate gratuite și oferă un avantaj selectiv întreprinderilor producătoare de energie electrică. Aceste întreprinderi se pot afla într-o situație de concurență cu producători de energie electrică din alte state SEE, ceea ce poate avea ca rezultat denaturarea sau amenințarea de a denatura concurența și afectarea schimburilor comerciale pe piața internă. Ajutorul acordat este considerat a fi, de asemenea, ajutor de stat având în vedere faptul că beneficiarii certificatelor gratuite vor realiza investiții cu costuri reduse.

1.4. Ajutor implicat în excluderea instalațiilor mici și a spitalelor din sfera EU ETS

18.

În temeiul articolului 27 din Directiva ETS, statele SEE pot exclude instalațiile mici și spitalele din sfera EU ETS, în măsura în care acestea fac obiectul unor măsuri care permit o reducere echivalentă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Statele SEE pot propune măsuri care să se aplice instalațiilor mici și spitalelor prin care acestea să realizeze o contribuție la reducerea emisiilor echivalentă cu cea realizată prin intermediul EU ETS. O astfel de posibilitate de excludere a acestor entități din sfera EU ETS este menită să le ofere avantaje cât mai mari din perspectiva reducerii costurilor administrative pentru fiecare tonă de echivalent CO2 care este exclusă din sfera ETS.

19.

Excluderea instalațiilor mici și a spitalelor din sfera EU ETS poate implica ajutor de stat. Statele SEE dispun de o marjă largă de apreciere atunci când decid dacă să excludă sau nu instalațiile mici din sfera EU ETS și, în cazul aplicării unei astfel de excluderi, atunci când stabilesc ce tip de instalație să excludă și ce tip de măsuri să prevadă. Prin urmare, nu poate fi exclus faptul că măsurile impuse de statele SEE pot constitui un avantaj economic în favoarea instalațiilor mici sau a spitalelor excluse din sfera EU ETS, avantaj susceptibil să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale pe piața internă.

2. DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

2.1. Domeniul de aplicare al prezentelor orientări

20.

Prezentele orientări se aplică exclusiv măsurilor specifice de ajutor prevăzute în contextul punerii în aplicare a Directivei ETS. Capitolul privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat (12) nu se aplică acestor măsuri.

2.2. Definiții

21.

În scopul prezentelor orientări, se vor aplica definițiile prevăzute în Apendicele I.

3. MĂSURI DE AJUTOR COMPATIBILE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 61 ALINEATUL (3) DIN ACORDUL PRIVIND SEE

22.

Ajutorul de stat poate fi declarat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE în cazul în care are drept efect creșterea nivelului de protecție a mediului (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră) fără a afecta negativ condițiile comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Atunci când evaluează compatibilitatea unei măsuri de ajutor, Autoritatea AELS de Supraveghere pune în balanță impactul pozitiv al măsurii de ajutor în ceea ce privește atingerea unui obiectiv de interes comun și efectele sale secundare potențial negative, cum ar fi denaturarea schimburilor comerciale și a concurenței. Din acest motiv, durata schemelor de ajutor nu trebuie să fie mai mare decât durata prezentelor orientări. Acest lucru nu aduce atingere posibilității ca un stat AELS să notifice din nou o măsură după expirarea termenului stabilit prin decizia Autorității AELS de Supraveghere care autorizează schema de ajutor.

3.1. Ajutor acordat întreprinderilor din sectoarele și subsectoarele considerate ca fiind expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor certificatelor EU ETS în prețul energiei electrice (ajutor pentru costurile emisiilor indirecte)

23.

Pentru sectoarele și subsectoarele enumerate în Apendicele II, ajutorul pentru compensarea costurilor aferente certificatelor EU ETS care se reflectă în prețul energiei electrice ca urmare a punerii în aplicare a Directivei ETS și care vor fi suportate începând cu 1 ianuarie 2013 va fi considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezenta secțiune.

Obiectivul și necesitatea ajutorului

24.

În sensul prezentelor orientări, obiectivul acestui ajutor este de evita situația în care beneficiarul unui ajutor este expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor EUA în prețul energiei electrice în cazul în care concurenții săi din țări terțe nu se confruntă cu reflectarea unor costuri similare pentru emisiile de CO2 în prețul practicat la energia electrică, iar beneficiarul nu poate reflecta aceste costuri în prețul produselor fără să piardă o cotă de piață semnificativă.

25.

În sensul prezentelor orientări, se va considera că există un risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon numai atunci când beneficiarul își exercită activitatea într-un sector sau subsector enumerat în Apendicele II.

Intensitatea maximă a ajutorului

26.

Intensitatea ajutorului nu trebuie să depășească 85 % din costurile eligibile suportate în 2013, 2014 și 2015, 80 % din costurile eligibile suportate în 2016, 2017 și 2018 și 75 % din costurile eligibile suportate în 2019 și 2020.

Calcularea valorii maxime a ajutorului

27.

Ajutorul maxim care poate fi plătit în cazul fiecărei instalații pentru fabricarea de produse în sectoarele și subsectoarele enumerate în Apendicele II trebuie calculat conform următoarei formule:

(a)

în cazul în care valorile de referință privind eficiența consumului de energie electrică enumerate în Anexa Apendicele III se aplică produselor fabricate de beneficiar, ajutorul maxim care trebuie plătit în cazul fiecărei instalații pentru costurile suportate în anul t este egal cu:

În această formulă, Ait este intensitatea ajutorului în anul t, exprimată ca fracție (de ex., 0,8); Ct este factorul de emisie de CO2 (tCO2/MWh) aplicabil (în anul t); Pt-1 este prețul EUA la termen în anul t-1 (EUR/tCO2); E este valoarea de referință aplicabilă privind eficiența consumului de energie electrică specifică produsului, definită în Anexa Apendicele III; iar BO este producția de referință. Aceste concepte sunt definite în Apendicele I.

(b)

în cazul în care valorile de referință privind eficiența consumului de energie electrică enumerate în Anexa Apendicele III nu se aplică produselor fabricate de beneficiar, ajutorul maxim care trebuie plătit în cazul fiecărei instalații pentru costurile suportate în anul t este egal cu:

În această formulă, Ait este intensitatea ajutorului în anul t, exprimată ca fracție (de ex., 0,8); Ct este factorul de emisie de CO2 (tCO2/MWh) aplicabil (în anul t); Pt-1 este prețul EUA la termen în anul t-1 (EUR/tCO2); EF este valoarea alternativă de referință privind eficiența consumului de energie electrică; iar BEC este consumul de energie electrică de referință (MWh). Aceste concepte sunt definite în Apendicele I.

28.

În cazul în care o instalație fabrică produse pentru care se aplică o valoare de referință privind eficiența consumului de energie electrică enumerată în Apendicele III și produse pentru care se aplică valoarea alternativă de referință privind eficiența consumului de energie electrică, consumul de energie electrică pentru fiecare produs trebuie repartizat în funcție de tonajul respectiv al producției pentru fiecare produs.

29.

În cazul în care o instalație fabrică atât produse care sunt eligibile pentru ajutor (și anume produse care se încadrează în sectoarele sau subsectoarele eligibile enumerate în Apendicele II), cât și produse care nu sunt eligibile pentru ajutor, ajutorul maxim care trebuie plătit se calculează numai pentru produsele care sunt eligibile pentru ajutor.

30.

Ajutorul poate fi plătit beneficiarului în anul în care sunt suportate costurile sau în anul următor. În cazul în care ajutorul este plătit în anul în care sunt suportate costurile, trebuie să existe un mecanism ex post de ajustare a plății pentru a se garanta faptul că orice plată excedentară a ajutorului va fi rambursată înainte de data de 1 iulie a anului următor.

Efect stimulativ

31.

Se presupune că cerința privind efectul stimulativ este respectată dacă sunt îndeplinite toate condițiile de la secțiunea 3.1.

3.2. Ajutor pentru investiții acordat centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv centralelor electrice noi care sunt pregătite pentru CSC

32.

Ajutorul pentru investiții acordat în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2016 pentru centrale electrice noi cu un grad ridicat de eficiență este considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, sub rezerva îndeplinirii condițiilor stabilite în prezenta secțiune.

33.

Centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență li se poate acorda ajutor pentru investiții numai în cazul în care este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:

(a)

noua centrală electrică cu un grad ridicat de eficiență depășește valoarea de referință armonizată a randamentului centralelor electrice prevăzută în Anexa I la Decizia de punere în aplicare 2011/877/UE a Comisiei din 19 decembrie 2011 de stabilire a valorilor de referință armonizate ale randamentului pentru producția separată de energie electrică și căldură, în aplicarea Directivei 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) sau valoarea de referință relevantă a randamentului în vigoare în momentul acordării ajutorului. Centralele electrice noi cu un grad ridicat de eficiență care doar respectă valoarea de referință armonizată a randamentului nu sunt eligibile pentru ajutor; precum și

(b)	autoritatea care acordă ajutorul ia decizia de aprobare a ajutorului în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2016.

Obiectivul și necesitatea ajutorului

34.

Statele AELS trebuie să demonstreze că ajutorul vizează o disfuncționalitate a pieței, având un impact important asupra protecției mediului. Ajutorul trebuie să aibă un efect stimulativ prin aceea că determină o schimbare în comportamentul beneficiarului ajutorului; un astfel de efect va fi demonstrat printr-un scenariu contrafactual care să ofere dovezi privind faptul că, în lipsa ajutorului, beneficiarul nu ar fi realizat investiția. În plus, proiectul care beneficiază de ajutor nu trebuie să înceapă înainte de depunerea cererii de ajutor. În cele din urmă, statele AELS trebuie să demonstreze că ajutorul nu afectează negativ condițiile comerciale într-o măsură care contravine interesului comun, în special dacă ajutorul se adresează unui număr limitat de beneficiari sau în cazul în care există probabilitatea ca un astfel de ajutor să întărească poziția beneficiarilor pe piață (la nivel de grup de întreprinderi).

Costuri eligibile

35.

Costurile eligibile se vor limita la costurile totale ale investiției în noua instalație (active corporale și necorporale) care sunt strict necesare pentru construirea noii centrale electrice. În plus, în cazul construirii unei centrale electrice pregătite pentru CSC, vor fi eligibile costurile suportate pentru demonstrarea fezabilității economice și tehnice globale a punerii în aplicare a unui lanț CSC integral. Costurile instalării de echipamente de captare, transport și stocare nu sunt eligibile în temeiul prezentelor orientări, întrucât ajutorul pentru punerea în aplicare a CSC este deja evaluat în temeiul capitolului privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat.

Intensitățile maxime ale ajutorului

36.

În cazul centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență, care sunt pregătite pentru CSC și care încep să pună în aplicare lanțul CSC integral înainte de 2020, ajutorul nu trebuie să depășească 15 % din costurile eligibile.

37.

În cazul centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență, care sunt pregătite pentru CSC, dar care nu încep să pună în aplicare lanțul CSC integral înainte de 2020 și care beneficiază de ajutor acordat în urma unei proceduri de licitare cu adevărat concurențiale, care promovează (i) tehnologiile cele mai ecologice de generare a energiei electrice din noua centrală, cu emisii mai scăzute de CO2 decât cele ale tehnologiei de ultimă generație și (ii) concurența pe piața generării de energie electrică, ajutorul nu trebuie să depășească 10 % din costurile eligibile. O astfel de procedură de licitare trebuie să se bazeze pe criterii clare, transparente și nediscriminatorii și să prevadă participarea unui număr suficient de întreprinderi. În plus, bugetul aferent procedurii de licitare trebuie să fie o constrângere obligatorie, în sensul că nu toți participanții pot beneficia de ajutor.

38.

În cazul centralelor electrice noi cu un grad ridicat de eficiență care nu îndeplinesc condițiile de la punctele 36 și 37 de mai sus, ajutorul nu trebuie să depășească 5 % din costurile eligibile.

39.

În cazul în care nu se începe punerea în aplicarea a lanțului CSC integral înainte de 2020, ajutorul se reduce la 5 % din costurile eligibile ale investiției sau la 10 % în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în secțiunea 3.2 punctul 37 de mai sus. În cazul plății în avans a ajutorului, statele AELS recuperează suma excedentară a ajutorului.

3.3. Ajutor implicat în alocarea cu titlu gratuit de certificate tranzitorii opționale pentru modernizarea generării de energie electrică

40.

În perioada 1 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2019, ajutorul de stat implicat în alocarea cu titlu gratuit de certificate tranzitorii și opționale pentru modernizarea generării de energie electrică și în investițiile incluse în planurile naționale, în conformitate cu articolul 10c din Directiva ETS, va fi considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

(a)

certificatul tranzitoriu cu titlu gratuit este acordat în temeiul articolului 10c din Directiva ETS și în conformitate cu Decizia Comisiei privind orientările referitoare la metodologia de alocare în mod tranzitoriu de certificate gratuite de emisii pentru instalațiile de producere a energiei electrice în temeiul articolului 10c alineatul (3) din Directiva ETS (14) și cu Comunicarea Comisiei privind aplicarea opțională a articolului 10c din Directiva ETS (15);

(b)	planul național urmărește un obiectiv de interes comun, cum ar fi creșterea nivelului de protecție a mediului, având în vedere obiectivele generale ale Directivei ETS;

(c)	planul național include investiții în adaptarea și modernizarea infrastructurii, în tehnologii curate și în diversificarea mixului energetic și a surselor de aprovizionare cu energie realizate după 25 iunie 2009 în temeiul Directivei ETS;

(d)

valoarea de piață (la nivelul grupurilor de întreprinderi) a certificatelor gratuite în cursul întregii perioade de alocare (calculate în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 29 martie 2011 (16) sau cu documentul de orientare relevant care este aplicabil în momentul acordării ajutorului) nu depășește costurile totale pentru investițiile realizate de beneficiarul certificatelor gratuite (la nivelul grupurilor de întreprinderi). În cazul în care costurile totale de investiții sunt mai mici decât valoarea de piață a certificatelor sau beneficiarul certificatelor gratuite nu întreprinde nicio investiție eligibilă în cadrul planului național, beneficiarii certificatelor gratuite trebuie să transfere diferența într-un mecanism care va finanța alte investiții eligibile în cadrul planului național și

(e)

ajutorul nu afectează negativ condițiile comerciale într-o măsură care contravine interesului comun, în special dacă ajutorul se adresează unui număr limitat de beneficiari sau în cazul în care există probabilitatea ca un astfel de ajutor să întărească poziția beneficiarilor pe piață (la nivel de grup de întreprinderi).

Efect stimulativ

Se consideră că efectul stimulativ este realizat în cazul investițiilor întreprinse începând cu 25 iunie 2009.

Costuri eligibile

41.

Costurile eligibile trebuie să se limiteze la costurile totale ale investiției (active corporale și necorporale) menționate în planul național, corespunzătoare valorii de piață a certificatelor gratuite (calculate în conformitate cu Comunicarea Comisei din 29 martie 2011 (17) sau cu documentul de orientare relevant care este aplicabil în momentul acordării ajutorului) acordate fiecărui beneficiar, indiferent de costurile de funcționare și de beneficiile instalației respective.

Intensitatea maximă a ajutorului

42.

Ajutorul nu trebuie să depășească 100 % din costurile eligibile.

3.4. Ajutor implicat în excluderea instalațiilor mici și a spitalelor din sfera EU ETS

43.

Ajutorul implicat în excluderea instalațiilor mici și a spitalelor din sfera EU ETS începând cu 1 ianuarie 2013 va fi considerat compatibil cu piața internă în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, cu condiția ca acestea să facă obiectul unor măsuri echivalente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sensul articolului 27 din Directiva ETS și cu condiția ca statul AELS să respecte condițiile stabilite la articolul 27 din Directiva ETS.

Efect stimulativ

44.

Se presupune că cerința privind efectul stimulativ este respectată dacă sunt îndeplinite toate condițiile de la secțiunea 3.4.

3.5. Proporționalitate

45.

Statul AELS trebuie să demonstreze că valoarea ajutorului acordat beneficiarului este limitată la minimul necesar. În special, statele AELS pot acorda ajutor cu intensități mai reduse decât cele prevăzute de prezentele orientări.

4. CUMULARE

46.

Plafoanele de ajutor stabilite în prezentele orientări nu trebuie depășite, indiferent dacă sprijinul este finanțat în întregime din resurse de stat sau dacă este finanțat parțial de Uniune.

47.

Ajutorul considerat compatibil în temeiul prezentelor orientări nu poate fi combinat cu un alt ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE sau cu alte forme de finanțare din partea Uniunii în cazul în care o asemenea suprapunere are drept rezultat o intensitate a ajutorului mai mare decât cea prevăzută în prezentele orientări. Cu toate acestea, în situația în care cheltuielile eligibile pentru ajutor pentru măsurile care fac obiectul prezentelor orientări sunt eligibile integral sau parțial și pentru ajutorul acordat în alte scopuri, părții comune i se va aplica plafonul de ajutor cel mai favorabil conform normelor relevante.

5. DISPOZIȚII FINALE

5.1. Raportare anuală

48.

În conformitate cu partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (18) și cu Decizia nr. 195/04/COL din 14 iulie 2004 (19), statele AELS trebuie să prezinte rapoarte anuale către Autoritatea AELS de Supraveghere.

49.

În afară de cerințele prevăzute în partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, precum și în Decizia nr. 195/04/COL, rapoartele anuale privind măsurile de ajutor pentru mediu trebuie să conțină informații suplimentare privind respectivele scheme aprobate. În special, statele AELS trebuie să includă următoarele informații în rapoartele lor anuale:

—	numele beneficiarului și instalațiile pe care le deține și care beneficiază de ajutor;

—	sectorul (sectoarele) sau subsectorul (subsectoarele) în care beneficiarul își desfășoară activitatea;

—	anul pentru care se plătește ajutorul și anul în care se plătește;

—	producția de referință pentru fiecare instalație care beneficiază de ajutor în (sub)sectorul pertinent;

—	extinderile sau reducerile semnificative de capacitate, după caz;

—	producția anuală pentru fiecare instalație care beneficiază de ajutor în (sub)sectorul pertinent pentru fiecare din anii utilizați în vederea stabilirii producției de referință;

—	producția anuală pentru fiecare instalație care beneficiază de ajutor în (sub)sectorul pertinent pentru anul pentru care se plătește ajutorul;

—

producția anuală de alte produse fabricate de fiecare instalație care beneficiază de ajutor și care nu fac obiectul valorilor de referință privind eficiența consumului de energie electrică pentru fiecare din anii utilizați în vederea stabilirii producției de referință (în cazul în care eventualul ajutor se acordă prin utilizarea unei valori alternative de referință privind eficiența consumului de energie electrică);

—	consumul de energie electrică de referință pentru fiecare instalație care beneficiază de ajutor (în cazul în care eventualul ajutor se acordă prin utilizarea unei valori alternative de referință privind eficiența consumului de energie electrică);

—	consumul anual de energie electrică pentru fiecare din anii utilizați în vederea stabilirii consumului de energie electrică de referință (în cazul în care eventualul ajutor se acordă prin utilizarea unei valori alternative de referință privind eficiența consumului de energie electrică);

—	consumul anual de energie electrică a instalației pentru anul în care este plătit ajutorul (în cazul în care eventualul ajutor se acordă prin utilizarea unei valori alternative de referință privind eficiența consumului de energie electrică);

—	prețul EUA la termen utilizat pentru calcularea valorii ajutorului pentru fiecare beneficiar în parte;

—	intensitatea ajutorului,

—	factorul național de emisie de CO2 .

50.

Autoritatea AELS de Supraveghere va monitoriza periodic ajutorul acordat întreprinderilor din sectoarele și subsectoarele considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza reflectării costurilor certificatelor EU ETS în prețul energiei electrice descris în secțiunea 3.1. Cu această ocazie, își va actualiza informațiile referitoare la amploarea reflectării costurilor indirecte și la eventualele consecințe ale relocării emisiilor de dioxid de carbon.

51.

În ceea ce privește ajutorul acordat pentru centralele electrice noi cu un grad ridicat de eficiență, inclusiv pentru cele pregătite pentru CSC, statele AELS trebuie să includă următoarele informații în rapoartele lor anuale:

—	numele beneficiarilor,

—	valoarea ajutorului pentru fiecare beneficiar în parte,

—	intensitatea ajutorului,

—	verificarea conformității cu condițiile din secțiunea 3.2 punctul 32 în ceea ce privește momentul acordării ajutorului,

—	verificarea conformității cu condițiile din secțiunea 3.2 punctul 36 în ceea ce privește începerea punerii în aplicare a lanțului CSC integral înainte de 2020.

5.2. Transparență

52.

Autoritatea AELS de Supraveghere consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru îmbunătățirea transparenței ajutorului de stat în statele AELS. În special, este necesar să se garanteze faptul că statele AELS, operatorii economici, părțile interesate și Autoritatea AELS de Supraveghere pot consulta cu ușurință textul integral al tuturor schemelor de ajutor de mediu aplicabile.

53.

Acest lucru se poate realiza prin crearea de site-uri internet. Din acest motiv, atunci când evaluează scheme de ajutor, Autoritatea AELS de Supraveghere cere sistematic statului AELS în cauză să publice pe internet textul integral al tuturor schemelor de ajutor finale și să comunice Autorității AELS de Supraveghere adresa de internet pe care au fost publicate acestea.

5.3. Monitorizare

54.

Statele AELS trebuie să se asigure că sunt ținute evidențe detaliate în ceea ce privește acordarea ajutorului pentru toate măsurile. Aceste evidențe, care trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a se putea stabili dacă au fost respectate costurile eligibile și intensitatea maximă admisibilă a ajutorului, trebuie păstrate timp de 10 ani de la data la care a fost acordat ajutorul și trebuie puse la dispoziția Autorității AELS de Supraveghere la cerere.

5.4. Perioada aplicării și revizuire

55.

Autoritatea AELS de Supraveghere va aplica prezentele orientări din ziua următoare publicării acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta.

56.

Orientările vor rămâne în vigoare până la data de 31 decembrie 2020. În urma consultării statelor AELS, Autoritatea AELS de Supraveghere poate modifica aceste orientări înainte de data stabilită pe baza unor considerente importante legate de politica în domeniul concurenței sau de politica de mediu sau pentru a ține seama de alte politici ale SEE sau de alte angajamente internaționale. Astfel de modificări ar putea fi, în special, necesare în lumina viitoarelor acorduri internaționale în domeniul schimbărilor climatice și a viitoarei legislații privind schimbările climatice din SEE. Autoritatea AELS de Supraveghere poate efectua o revizuire a prezentelor orientări din doi în doi ani de la adoptarea acestora.

57.

Autoritatea AELS de Supraveghere va aplica prezentele orientări în cazul tuturor măsurilor de ajutor notificate în privința cărora este invitată să ia o decizie după publicarea orientărilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta, chiar și în situațiile în care proiectele au fost notificate înainte de publicarea acestora. Autoritatea AELS de Supraveghere va aplica în cazul tuturor ajutoarelor ilegale normele prevăzute în capitolul privind stabilirea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal din cadrul Orientărilor privind ajutoarele de stat (20).

(1) Prezentele orientări corespund Orientărilor Comisiei Europene privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012, care au fost adoptate la 22.5.2012. (JO C 158, 5.6.2012, p. 4). Orientările Autorității privind ajutoarele de stat sunt publicate pe site-ul său internet (www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/).

(2) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, JO L 275, 25.10.2003, p. 32. Directiva a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctul 21 (a)(1) din anexa XX.

(3) Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, JO L 140, 5.6.2009, p. 63. Această directivă a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctul 21 (a)(1) din anexa XX.

(4) Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 2004, JO L 338, 13.11.2004, p. 18; Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008, JO L 8, 13.1.2009, p. 3; Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009, JO L 87, 31.3.2009, p. 109.

(5) În sensul prezentelor orientări, termenul „state AELS” se referă la Islanda, Liechtenstein și Norvegia, nu și nu la Elveția care, deși este un stat AELS, nu a aderat la SEE.

(6) Planul de acțiune privind ajutoarele de stat - ajutoare de stat mai puțin numeroase și mai bine direcționate: foaie de parcurs pentru reforma ajutoarelor de stat 2005-2009, COM(2005) 107 final, 7.6.2005.

(7) Anexa II la anexa 15713/1/08REV1, 18 noiembrie 2008 (25.11). http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6-TA-2008-0610+0+DOC+XML+V0//RO

(8) Addendum la Nota „I/A” a Secretariatului General al Consiliului către COREPER/CONSILIU 8033/09 ADD 1 REV 1 din 31 martie 2009.

(9) Directiva 2009/31/CE din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului, JO L 140, 5.6.2009, p. 114. Această directivă a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctele 1a, 1f, 1i, 13ca, 19a, 21at și 32c din anexa XX.

(10) A se vedea nota de subsol 9.

(11) JO L 144, 10.6.2010, p. 1 și suplimentul SEE nr. 29, 10.6.2010, p. 1. Acest capitol corespunde Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului elaborate de Comisia Europeană (JO C 82, 1.4.2008, p. 1).

(12) JO L 144, 10.6.2010, p. 1 și suplimentul SEE nr. 29, 10.6.2010, p. 1. Acest capitol corespunde Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului elaborate de Comisia Europeană (JO C 82, 1.4.2008, p. 1).

(13) JO L 343, 23.12.2011, p. 91. Această directivă a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctul 24 din Anexa IV.

(14) Decizia Comisiei din 29 martie 2011 privind orientările referitoare la metodologia de alocare în mod tranzitoriu de certificate gratuite de emisii pentru instalațiile de producție a energiei electrice în temeiul articolului 10c alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, C(2011) 1983 final, 29.3.2011.

(15) Comunicare a Comisiei, Document de orientare privind aplicarea opțională a articolului 10c din Directiva 2003/87/CE, JO C 99, 31.3.2011, p. 9.

(16) A se vedea nota de subsol 15.

(17) A se vedea nota de subsol 15.

(18) Partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție este echivalentă cu Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 659/1999 a fost încorporat în Protocolul 26 la Acordul privind SEE.

(19) Decizia nr. 195/04/COL (JO L 139, 25.5.2006, p. 37, Suplimentul SEE nr. 26, 25.5.2006, p. 1) corespunde Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 (JO L 140, 30.4.2004, p. 1), care pune în aplicare Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(20) JO L 73, 19.3.2009, p. 23 și suplimentul SEE nr. 15, 19.3.2009, p. 6. Acest capitol corespunde Comunicării Comisiei privind stabilirea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal (JO C 119, 22.5.2002, p. 22).

Apendicele I

Definiții

În sensul prezentelor orientări, se aplică următoarele definiții:

—	„ ajutor ” înseamnă orice măsură care îndeplinește toate criteriile stabilite la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE;

—	„ perioada de acordare a ajutorului ” înseamnă unul sau mai mulți ani din intervalul de timp 2013-2020. În cazul în care un stat AELS dorește să acorde ajutor pentru o perioadă mai scurtă, trebuie să ia ca referință un exercițiu financiar al beneficiarilor și să acorde ajutor pe o bază anuală;

—

„ intensitatea maximă a ajutorului ” înseamnă valoarea totală a ajutorului exprimată ca procent din costurile eligibile. Toate cifrele utilizate trebuie considerate înaintea oricărei deduceri de impozite sau de alte taxe. În cazul în care ajutorul se acordă sub altă formă decât cea a unui grant, valoarea ajutorului trebuie să fie echivalentă cu valoarea grantului. Ajutorul plătibil în mai multe tranșe trebuie calculat la valoarea sa netă actualizată totală la momentul acordării primei tranșe, utilizând rata de referință relevantă a Autorității pentru scontarea valorii în timp. Intensitatea ajutorului este calculată pentru fiecare beneficiar în parte;

—	„ autogenerare ” înseamnă generarea de energie electrică de către o instalație care nu îndeplinește condițiile clasificării ca „producător de energie electrică” în sensul articolului 3 litera (u) din Directiva 2003/87/CE;

—	„ beneficiar ” înseamnă o întreprindere care primește ajutor;

—

„ pregătit pentru CSC ” înseamnă că o instalație a demonstrat că sunt disponibile situri de stocare adecvate, că facilitățile de transport sunt fezabile din punct de vedere tehnic și economic și că adaptarea în vederea captării de CO2 este fezabilă din punct de vedere tehnic și economic, de îndată ce sunt obținute suficiente stimulente pe piață sub forma unui prag de preț pentru emisiile de CO2. În special, a fi „ pregătit pentru CSC ” presupune:

—

demonstrarea fezabilității tehnice a adaptării în vederea captării de CO2. Trebuie elaborat un studiu tehnic specific amplasamentului care să demonstreze cu suficiente detalii tehnice că facilitatea este capabilă din punct de vedere tehnic să fie pe deplin adaptată pentru captarea de CO2, la o rată de captare de 85 % sau superioară, utilizând una sau mai multe tipuri de tehnologie care și-au dovedit viabilitatea înainte de a fi comercializate sau a căror performanță poate fi estimată cu certitudine ca fiind adecvată;

—	controlul unui spațiu suplimentar suficient pe amplasamentul pe care vor fi instalate echipamentele de captare;

—	identificarea unei (unor) conducte sau a altei (altor) căi de transport fezabile din punct de vedere tehnic și economic pentru stocarea geologică în condiții de siguranță a CO2;

—	identificarea unuia sau a mai multor eventuale amplasamente de stocare care au fost evaluate ca fiind adecvate pentru stocarea geologică în condiții de siguranță a CO2, la volumele și ratele totale proiectate de CO2 captat pe întreaga durată de funcționare;

—

demonstrarea fezabilității economice a adaptării unui sistem CSC integrat la capacitatea maximă/parțială a facilității, pe baza unei evaluări economice. Evaluarea trebuie să ofere dovezi ale unor scenarii rezonabile, ținând seama de previziunile de preț pentru CO2, de costurile tehnologiilor și opțiunilor de stocare identificate în studiile tehnice, precum și de marjele lor de eroare și de veniturile din exploatare previzionate. Evaluarea va indica situațiile în care CSC ar fi fezabilă din punct de vedere economic pe durata de funcționare a instalației propuse. Evaluarea ar trebui să cuprindă și un plan potențial de punere în aplicare a CSC, care să includă un calendar potențial privind intrarea în funcțiune;

—	demonstrarea faptului că pot fi obținute toate autorizațiile relevante pentru punerea în aplicare a CSC și identificarea procedurilor și termenelor pentru acest proces;

—

„ protecția mediului ” înseamnă orice acțiune menită să remedieze sau să prevină orice prejudicii asupra mediului fizic sau a resurselor naturale rezultate ca urmare a activităților proprii ale unui beneficiar, să reducă riscul unor astfel de prejudicii sau să conducă la o utilizare mai eficientă a resurselor naturale, inclusiv măsuri de economisire a energiei și utilizarea de surse regenerabile de energie;

—	„ cotă a Uniunii Europene (EUA) ” înseamnă un certificat transferabil pentru emiterea unei tone de echivalent CO2 într-o perioadă specificată;

—

„ valoare adăugată brută (GVA) ” înseamnă valoarea adăugată brută la costul factorilor, care este valoarea producției minus valoarea consumului intermediar. Este o măsură a contribuției la PIB a unui producător, a unei industrii sau a unui sector. GVA la costul factorilor este GVA la prețurile pieței minus orice impozit indirect plus orice subvenție. Valoarea adăugată la costul factorilor poate fi calculată pe baza cifrei de afaceri, plus producția capitalizată, plus alt venit din exploatare, plus sau minus modificările acțiunilor, minus achizițiile de bunuri și servicii, minus alte impozite pe produse care au legătură cu cifra de afaceri, dar care nu sunt deductibile, minus taxele și impozitele legate de producție. Alternativ, poate fi calculată pe baza excedentului brut de exploatare prin adăugarea costurilor cu personalul. Veniturile și cheltuielile clasificate drept financiare sau extraordinare în conturile întreprinderii sunt excluse din valoarea adăugată. Valoarea adăugată la costul factorilor este calculată la nivel brut, întrucât ajustările valorice (cum ar fi deprecierea) nu sunt scăzute (1);

—	„ punerea în aplicare a lanțului CSC integral ” înseamnă construirea și începerea efectivă a captării, transportului și stocării de CO2;

—

„ instalații mici ” înseamnă instalațiile care au raportat autorității competente emisii anuale mai mici de 25 000 de tone de echivalent CO2 și care, în situațiile în care desfășoară activități de ardere, au o putere termică nominală de mai puțin de 35 MW, excluzând emisiile din biomasă, în fiecare din cei trei ani care preced notificarea măsurilor echivalente în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) din Directiva ETS;

—	„ începerea lucrărilor ” înseamnă fie începerea lucrărilor de construcție, fie primul angajament ferm de comandă a echipamentelor, excluzând studiile de fezabilitate;

—	„ active corporale ” înseamnă, în scopul calculării costurilor eligibile, investițiile în terenuri, clădiri, centrală și echipament;

—

„ active necorporale ” înseamnă, în scopul calculării costurilor eligibile, cheltuielile privind transferul de tehnologie prin achiziții de licențe de exploatare sau de cunoștințe tehnice brevetate sau nebrevetate, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

—	activele necorporale în cauză sunt elemente amortizabile de activ,

—	sunt achiziționate în condițiile pieței de la o întreprindere în care beneficiarul nu are nicio putere de control direct sau indirect,

—

sunt incluse în activele întreprinderii, rămân în unitatea beneficiarului ajutorului și sunt utilizate în acel loc pe o perioadă de cel puțin cinci ani. Această condiție nu se aplică în cazul în care activele necorporale sunt depășite din punct de vedere tehnic. În cazul în care activele necorporale se vând în cursul celor cinci ani, profitul obținut din vânzare trebuie scăzut din costurile eligibile și valoarea ajutorului trebuie rambursată parțial sau total, după caz;

—

„ intensitatea schimburilor comerciale ” înseamnă raportul dintre valoarea totală a exporturilor către țări terțe plus valoarea importurilor din țări terțe și mărimea totală a pieței pentru SEE (cifra de afaceri internă anuală a întreprinderilor din SEE plus importurile totale din țări terțe) conform statisticilor Eurostat;

—

„ prețul EUA la termen ”, exprimat în EUR, înseamnă media simplă a prețurilor zilnice EUA la termen de 1 an (prețurile ofertei de închidere) pentru livrarea în luna decembrie a anului pentru care se acordă ajutorul, astfel cum se observă la o anumită bursă de certificate de dioxid de carbon din UE de la data 1 ianuarie până la data de 31 decembrie a anului anterior anului pentru care se acordă ajutorul. De exemplu, pentru ajutorul acordat pentru 2016, este media simplă a prețurilor ofertei de închidere EUA din decembrie 2016 observate de la 1 ianuarie 2015 la 31 decembrie 2015 la o anumită bursă de certificate de dioxid de carbon din UE;

—

„ factorul de emisie de CO2 ”, exprimat în tCO2/MWh, înseamnă media ponderată a intensității CO2 a energiei electrice produse din combustibili fosili în diferite zone geografice. Ponderea trebuie să reflecte structura de producție a combustibililor fosili în zona geografică dată. Factorul CO2 este rezultatul împărțirii datelor privind emisiile echivalente de CO2 ale sectorului energetic la cantitatea brută de energie electrică generată din combustibili fosili, exprimată în TWh. În sensul prezentelor orientări, zonele sunt definite ca zone geografice (a) care constau din subpiețe conectate prin burse de energie sau (b) în care nu există congestii declarate și, în ambele cazuri, prețurile orare pentru ziua următoare la bursa de energie din zonele care indică o divergență de preț în euro (pe baza ratelor de schimb zilnice ale BCE) de cel mult 1 % ca număr semnificativ din toate orele dintr-un an. Această diferențiere regională reflectă importanța centralelor electrice bazate de combustibili fosili pentru prețul final stabilit pe piața cu ridicata și rolul acestora ca instalații marginale în ordinea meritelor. Simplul fapt că energia electrică este comercializată între două state SEE nu înseamnă automat că acestea formează o regiune supranațională. Având în vedere lipsa datelor relevante la nivel subnațional, zonele geografice trebuie să cuprindă întregul teritoriu al unuia sau mai multor state SEE. Pe această bază, pot fi identificate următoarele zone geografice: zona nordică (Danemarca, Suedia, Finlanda și Norvegia), zona europeană central-vestică (Austria, Belgia, Luxemburg, Franța, Germania, Liechtenstein și Țările de Jos), zona iberică (Portugalia, Spania), Cehia și Slovacia (Republica Cehă și Slovacia) și toate celelalte state SEE separat. Factorii CO2 maximi la nivel regional corespunzători sunt enumerați în Anexa Apendicele IV;

—

„ producția de referință ”, exprimată în tone pe an, înseamnă producția medie în cadrul instalației în perioada de referință 2005-2011 (producție de referință) pentru instalațiile care funcționează în fiecare an între 2005 și 2011. Un anumit an calendaristic (de ex. 2009) poate fi exclus din această perioadă de referință de 7 ani. În cazul în care instalația nu a funcționat timp de cel puțin un an între 2005 și 2011, producția de referință va fi definită ca producția anuală până când vor exista patru ani de funcționare înregistrați, iar ulterior va fi media celor trei ani anteriori acestei perioade. În cazul în care, în perioada în care se acordă ajutorul, capacitatea de producție dintr-o instalație este extinsă semnificativ în sensul prezentelor orientări, producția de referință poate fi majorată, proporțional cu extinderea respectivă a capacității. În cazul în care, într-un anumit an calendaristic, o instalație își reduce nivelul de producție cu 50 % până la 75 % în comparație cu producția de referință, instalația va primi numai jumătate din valoarea ajutorului corespunzătoare producției de referință. În cazul în care, într-un anumit an calendaristic, o instalație își reduce nivelul de producție cu 75 % până la 90 % în comparație cu producția de referință, instalația va primi numai 25 % din valoarea ajutorului corespunzătoare producției de referință. În cazul în care, într-un anumit an calendaristic, o instalație își reduce nivelul de producție cu cel puțin 90 % în comparație cu producția de referință, instalația nu va primi niciun ajutor;

—

„ consumul de energie electrică de referință ”, exprimat în MWh, înseamnă consumul mediu de energie electrică în cadrul instalației (inclusiv consumul de energie electrică pentru fabricarea produselor externalizate eligibile pentru ajutor) în cursul perioadei de referință 2005-2011 (consum de energie electrică de referință) pentru instalațiile care funcționează în fiecare an între 2005 și 2011. Un anumit an calendaristic (de ex. 2009) poate fi exclus din această perioadă de referință de 7 ani. În cazul în care instalația nu a funcționat timp de cel puțin un an între 2005 și 2011, consumul de energie electrică de referință va fi definit drept consumul anual de energie electrică până când vor exista patru ani de funcționare înregistrați, iar ulterior va fi definit ca media celor trei ani anteriori pentru care a fost înregistrată funcționarea. În cazul în care, în perioada în care se acordă ajutorul, o instalație își extinde semnificativ capacitatea de producție, consumul de energie electrică de referință poate fi majorat, proporțional cu extinderea respectivă a capacității. În cazul în care, într-un anumit an calendaristic, o instalație își reduce nivelul de producție cu 50 % până la 75 % în comparație cu producția de referință, instalația va primi numai jumătate din valoarea ajutorului corespunzătoare consumului de energie electrică de referință. În cazul în care, într-un anumit an calendaristic, o instalație își reduce nivelul de producție cu 75 % până la 90 % în comparație cu producția de referință, instalația va primi numai 25 % din valoarea ajutorului corespunzătoare consumului de energie electrică de referință. În cazul în care, într-un anumit an calendaristic, o instalație își reduce nivelul de producție cu cel puțin 90 % în comparație cu producția de referință, instalația nu va primi niciun ajutor;

—

„ extindere semnificativă a capacității ” înseamnă o creștere semnificativă a capacității instalate inițiale a unei instalații, care produce toate consecințele următoare:

—	au loc una sau mai multe modificări fizice identificabile, care privesc configurația tehnică și funcționarea acesteia, altele decât simpla înlocuire a unei linii de producție existente, și

—	instalația poate funcționa la o capacitate cu cel puțin 10 % mai mare decât capacitatea instalată inițială a instalației înainte de modificare, acesta fiind rezultatul unei investiții în active corporale (sau al unei serii de investiții progresive în active corporale).

Instalația trebuie să furnizeze autorității naționale care acordă ajutorul dovezi care să demonstreze că au fost îndeplinite criteriile pentru o extindere semnificativă a capacității și că această extindere a fost evaluată ca fiind satisfăcătoare de către un verificator independent. Verificarea privește fiabilitatea, credibilitatea și acuratețea datelor furnizate de instalație și are ca rezultat un aviz de verificare, în care se precizează cu o asigurare rezonabilă că datele transmise nu conțin erori semnificative;

—

„ valoarea de referință privind eficiența consumului de energie electrică ”, exprimată în MWh/tonă de producție și definită la nivelul Prodcom 8, înseamnă consumul de energie electrică specific produsului per tonă de producție realizată prin metodele de producție cele mai eficiente din punct de vedere energetic pentru produsul vizat. Pentru produsele din cadrul sectoarelor eligibile pentru care Decizia 2011/278/UE a Comisiei (2) a instituit interschimbabilitatea combustibilului și energiei electrice, valoarea de referință privind eficiența consumului de energie electrică se stabilește în limitele aceluiași sistem, luând în considerare doar partea reprezentată de energia electrică. Valorile de referință corespunzătoare privind consumul de energie electrică pentru produsele care fac parte din sectoarele și subsectoarele eligibile sunt enumerate în Apendicele III;

—

„ valoarea alternativă de referință privind eficiența consumului de energie electrică ”, 80 % din consumul de energie electrică de referință. Acest parametru corespunde efortului mediu de reducere impus de aplicarea valorilor de referință privind eficiența consumului de energie electrică (consumul de energie electrică de referință/consumul de energie electrică ex-ante). Aceasta se aplică tuturor produselor și procedeelor care intră sub incidența sectoarelor sau subsectoarelor eligibile, dar care nu sunt reglementate de valorile de referință privind eficiența consumului de energie electrică stabilite în Apendicele III.

(1) Codul 12 15 0 în cadrul juridic prevăzut de Regulamentul nr. 58/97 al Consiliului din 20 decembrie 1996 privind statisticile structurale de întreprindere. Regulamentul nr. 58/97, care a fost încorporat în Acordul privind SEE, a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 295/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind statisticile structurale de întreprindere (reformare), care a fost încorporat în Acordul privind SEE la punctul 1 din anexa XXI (deși dispozițiile Regulamentului nr. 58/97 continuă să se aplice în ceea ce privește culegerea, elaborarea și transmiterea de date pentru anii de referință până în 2007, inclusiv).

(2) Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 130, 17.5.2011, p. 1. Anexa I.2 la decizia menționată include o serie de produse cărora s-a considerat că li se aplică această substituibilitate a combustibililor, cel puțin într-o anumită măsură. Decizia a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctul 21 (a)(l)(c) din Anexa XX.

Apendicele II

Sectoare Și subsectoare considerate ex-ante ca fiind expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ca urmare a costurilor emisiilor indirecte

În scopul prezentelor orientări, o instalație deținută de beneficiarul ajutorului poate primi ajutor de stat pentru costurile emisiilor indirecte în temeiul secțiunii 3.3 din prezentele orientări numai dacă își desfășoară activitatea într-unul dintre sectoarele sau subsectoarele de mai jos. Niciun alt sector sau subsector nu va fi considerat eligibil pentru un astfel de ajutor.

	Cod NACE (1)	Descriere
1.	2742	Producția de aluminiu
2.	1430	Extracția mineralelor pentru industria chimică și a îngrășămintelor naturale
3.	2413	Fabricarea altor produse chimice anorganice
4.	2743	Producția de plumb, zinc și cositor
5.	1810	Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din piele
6.	2710	Producția de metale feroase sub forme primare și de feroaliaje
6.	272210	Țevi de oțel fără sudură
7.	2112	Fabricarea hârtiei și a cartonului
8.	2415	Fabricarea îngrășămintelor și a produselor azotoase
9.	2744	Producția de cupru
10.	2414	Fabricarea altor produse chimice organice de bază
11.	1711	Filarea fibrelor tip bumbac
12.	2470	Fabricarea fibrelor sintetice și artificiale
13.	1310	Extracția minereurilor feroase
14.		Următoarele subsectoare din cadrul sectorului Fabricarea materialelor plastice în forme primare (2416):
	24161039	Polietilena de joasă densitate (LDPE)
	24161035	Polietilena lineară de joasă densitate (LLDPE)
	24161050	Polietilena de înaltă densitate (HDPE)
	24165130	Polipropilenă (PP)
	24163010	Clorură de polivinil (PVC)
	24164040	Policarbonat (PC)
15.		Următorul subsector din cadrul sectorului Fabricarea celulozei (2111):
15.	21111400	Pastă mecanică

Notă explicativă privind metodologia pentru definirea sectoarelor și a subsectoarelor eligibile pentru ajutor

În conformitate cu articolul 10a alineatul (15) din Directiva ETS, sectoarele sau subsectoarele enumerate în tabelul de mai sus sunt considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în sensul prezentelor orientări pe o bază cantitativă în cazul în care intensitatea schimburilor comerciale cu țări terțe este mai mare de 10 %, iar totalul costurilor suplimentare indirecte provocate de punerea în aplicare a Directivei ETS ar duce la o creștere substanțială a costurilor de producție, calculată ca procentaj din valoarea adăugată brută, de cel puțin 5 %.

Pentru calcularea costurilor indirecte în scopul eligibilității în temeiul prezentelor orientări, se aplică aceeași ipoteză privind prețul CO2 și același factor mediu de emisie al UE pentru energia electrică ca și în Decizia 2010/2/UE a Comisiei (2). Sunt folosite aceleași date privind schimburile comerciale, producția și valoarea adăugată pentru fiecare sector sau subsector ca și în Decizia 2010/2/UE a Comisiei. Calcularea intensităților schimburilor comerciale se bazează pe exporturile către și importurile din toate țările din afara UE, indiferent dacă aceste țări din afara Uniunii impun mecanisme de stabilire a prețului emisiilor de CO2 (prin taxe pe emisiile de dioxid de carbon sau sisteme de limitare și tranzacționare similare schemei ETS). De asemenea, se presupune că 100 % din costul emisiilor de CO2 va fi reflectat în prețul energiei electrice.

În mod similar dispozițiilor articolului 10a alineatul (17) din Directiva ETS, pentru stabilirea sectoarelor și a subsectoarelor eligibile enumerate în tabelul de mai sus, evaluarea sectoarelor pe baza unor criterii cantitative descrise la punctul 1 de mai sus a fost completată cu o evaluare calitativă, în situațiile în care sunt disponibile date relevante, iar reprezentanții industriei sau statele SEE au adus argumente suficient de plauzibile și justificate în favoarea eligibilității. Evaluarea calitativă a fost aplicată, în primul rând, sectoarelor aflate la limită, respectiv sectoarelor NACE-4 care se confruntă cu o creștere a costurilor emisiilor indirecte cuprinsă între 3 și 5 % și cu o intensitate a schimburilor comerciale de cel puțin 10 %; în al doilea rând, sectoarelor și subsectoarelor [inclusiv la nivel Prodcom (3)] pentru care nu există suficiente date oficiale sau acestea sunt de o calitate precară; și, în al treilea rând, sectoarelor și subsectoarelor (inclusiv la nivel Prodcom) care se poate considera că au fost insuficient reprezentate prin evaluarea cantitativă. Sectoarele sau subsectoarele cu costuri ale emisiilor indirecte de CO2 mai mici de 1 % nu au fost luate în considerare.

Evaluarea calitativă a eligibilității s-a axat, în primul rând, pe amploarea impactului asimetric al costurilor indirecte ale emisiilor de CO2 ca parte a valorii adăugate brute a sectorului. Impactul asimetric al costurilor trebuie să fie suficient de mare pentru a prezenta un risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor emisiilor indirecte de CO2. S-a considerat că acest criteriu este îndeplinit în cazul costurilor emisiilor indirecte de CO2de peste 2,5 %. În al doilea rând, au fost luate în considerare, în plus, dovezile disponibile privind piața care arătau că (sub)sectorul nu poate transfera costurile majorate ale emisiilor indirecte asupra clienților săi fără a pierde o cotă de piață semnificativă în favoarea concurenților săi din țări terțe. În acest scop, ca punct de referință obiectiv, o intensitate suficient de ridicată a schimburilor comerciale de cel puțin 25 % a fost considerată necesară pentru îndeplinirea celui de al doilea criteriu. În plus, al doilea criteriu impunea furnizarea unor informații argumentate care să arate că sectorul UE în cauză acceptă, în ansamblu, prețurile practicate pe piață (de exemplu, prețurile stabilite la bursele internaționale de mărfuri sau date privind corelarea prețurilor în cadrul macroregiunilor). În sprijinul acestor date au fost furnizate, în cazurile în care au fost disponibile, informații privind situația cererii și ofertei la nivel internațional, costurile pentru transport, marjele de profit și potențialul de reducere a emisiilor de CO2. În al treilea rând, a fost luată în considerare interschimbabilitatea combustibilului și energiei electrice pentru produsele din sector, astfel cum prevede Decizia 2011/278/UE a Comisiei (4).

Rezultatele celor două evaluări, calitativă și cantitativă, se reflectă în lista sectoarelor și subsectoarelor eligibile prevăzută în prezenta anexă, care este finalizată și poate fi revizuită numai în cadrul evaluării intermediare a prezentelor orientări.

(1) În conformitate cu clasificarea NACE rev. 1.1: http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/nomenclatures/index.cfm?TargetUrl=-LST_CLS_DLD&StrNom=NACE_1_1&StrLanguageCode=EN&StrLayoutCode=HIERARCHIC

(2) Decizia Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, JO L1, 5.1.2010, p. 10. Decizia a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctul 21 (a)(l)(b) din anexa XX.

(3) Lista privind producția comunitară este disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/nomenclatures/index.cfm?TargetUrl=LST_NOM_DTL&StrNom=PRD_2010&StrLanguageCode=RO&IntPcKey=&StrLayoutCode=HIERARCHIC&IntCurrentPage=1

(4) Decizia Comisiei 2011/278/UE din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 130, 17.5.2011, p. 1. Anexa I.2 la decizia menționată include o serie de produse cărora s-a considerat că li se aplică această substituibilitate a combustibililor, cel puțin într-o anumită măsură. Decizia a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctul 21 (a)(l)(c) din anexa XX.

Apendicele III

Valori de referință privind eficiența consumului de energie electrică pentru produsele cu coduri NACE din Apendicele II

NACE 4

Produs de referință (1)

Valoare de referință

Unitate de referință

Unitate de producție (2)

Definiția produsului (2)

Procesele acoperite de produsul de referință (2)

Codul Prodcom relevant (rev. 1.1)

Descriere

2742

Aluminiu primar

14,256

MWh/t produs (consum CA)

Tonă de aluminiu lichid nealiat, neprelucrat

Aluminiu lichid nealiat, neprelucrat, rezultat din electroliză

Aluminiul lichid nealiat, neprelucrat, rezultat din electroliză, inclusiv unitățile de control al poluării, procesele auxiliare și hala de turnare. Pe lângă definițiile produsului din Decizia 2011/278/UE, se include și atelierul de producție a anozilor (anozi pre-arși). În cazul în care sunt furnizați anozi dintr-un atelier de sine stătător din Europa, acest atelier nu ar trebui să beneficieze de o compensație, dat fiind că a fost deja inclus în suma de referință. În cazul în care anozii sunt produși în afara Europei, poate fi aplicată o corecție.

27421130

Aluminiu sub formă brută, nealiat (exceptând aluminiul sub formă de pulbere și de solzi)

27421153

Aliaje primare de aluminiu brut (exceptând aluminiul sub formă de pulbere și de solzi)

2742

Alumină (rafinare)

0,225

MWh/t produs

Tonă de alumină

Toate procesele legate direct sau indirect de producția de alumină

27421200

Oxid de aluminiu (exceptând corindonul artificial)

2710

Oțel de convertizor obținut cu insuflare de oxigen

0,036

MWh/t produs

Tonă de oțel brut (turnat)

Metalurgia secundară, instalațiile de preîncălzire a materialelor refractare, instalațiile auxiliare (în special de desprăfuire) și instalațiile de turnare până la tăierea produselor de oțel brut

2710T122

Oțel nealiat produs prin alte procedee decât în furnale electrice

2710T132

Oțel aliat, altul decât oțelul inoxidabil, produs prin alte procedee decât în furnale electrice

2710T142

Oțel inoxidabil și termorezistent, produs prin alte procedee decât în furnale electrice

2710

Oțel carbon de cuptor electric cu arc

0,283

tCO2/t produs

Tonă de oțel brut de fuziune secundară (instalație de turnare)

Oțel cu conținut mai mic de 8 % de elemente de aliere metalice și cu un conținut de oligoelemente de un nivel care limitează utilizarea la acele aplicații pentru care nu sunt necesare o calitate a suprafeței și o procesabilitate înalte

Toate procesele legate direct sau indirect de unitățile de proces

—	cuptorul electric cu arc

—	metalurgia secundară

—	turnarea și tăierea

—	unitatea de postcombustie

—	unitatea de desprăfuire

—	posturile de încălzire a cuvelor

—	posturile de preîncălzire a lingourilor turnate

—	uscarea și

—	preîncălzirea fierului vechi sunt incluse.

2710T121

Oțel brut: oțel nealiat produs în furnale electrice

(Pe baza mediei celor mai bune 10 %)

2710T131

Oțel brut: oțel aliat, altul decât oțelul inoxidabil, produs în furnale electrice

2710T141

Oțel brut: oțel inoxidabil și termorezistent, produs în furnale electrice

2710

Oțel înalt aliat de cuptor electric cu arc

0,352

tCO2/t produs

Tonă de oțel brut înalt aliat

Oțel cu conținut de elemente de aliere metalice mai mare sau egal cu 8 %, sau supus unor cerințe de calitate înaltă a suprafeței sau de prelucrabilitate

Toate procesele legate direct sau indirect de unitățile de proces

—	cuptorul electric cu arc

—	metalurgia secundară

—	turnarea și tăierea

—	unitatea de postcombustie

—	unitatea de desprăfuire

—	posturile de încălzire a cuvelor

—	posturile de preîncălzire a lingourilor turnate

—	groapa de răcire lentă

—	uscarea și

—	sunt incluse.

Nu sunt incluse unitățile de proces: convertizorul de FeCr și stocarea criogenică a gazelor industriale.

2710T121

Oțel brut: oțel nealiat produs în furnale electrice

(Pe baza mediei celor mai bune 10 %)

2710T142

Oțel inoxidabil și termorezistent, produs prin alte procedee decât în furnale electrice

2710

FeSi

8,540

MWh/t produs

Tonă de FeSi-75 final

FeSi-75

Toate procesele legate direct de funcționarea furnalelor.

Dispozitivele auxiliare nu sunt incluse

27102020/24101230

Ferosiliciu cu un conținut de siliciu de 75 %

2710

FeMn HC

2,760

MWh/t produs

Tonă de FeMn cu conținut ridicat de carbon

FeMn cu conținut ridicat de carbon

Toate procesele legate direct de furnale.

Procesele auxiliare nu sunt incluse

27102010

Feromangan (în conformitate cu BREF)

2710

SiMn

3,850

MWh/t produs

Tonă de SiMn final

Silicomangan cu conținut diferit de carbon, inclusiv SiMn, SiMn cu un conținut de carbon scăzut, SiMn cu un conținut de carbon foarte scăzut

Toate procesele legate direct de funcționarea furnalelor.

Procesele auxiliare nu sunt incluse

27102030

Silicomangan, cu excepția FeSiMn

2413

Cl2

2,461

MWh/t produs

Tonă de clor

Clor

Toate procesele legate direct sau indirect de unitatea de electroliză, inclusiv dispozitivele auxiliare precum motoarele

24131111

Clor

2413

Si metal

11,870

MWh/t produs

Tonă de Si metal

Siliciu cu un grad 90-99,99 %

Toate procesele legate direct de furnale

Procesele auxiliare nu sunt incluse

24131155

Siliciu cu un conținut de siliciu < 99,99 % din greutate

2413

Polisiliciu ultra pur

60,000

MWh/t produs

Tonă de Si metal ultra pur

Siliciu cu un grad > 99,99 %

Toate procesele legate direct sau indirect de furnal, inclusiv dispozitivele auxiliare

24131153

Siliciu cu un conținut de siliciu >= 99,99 % din greutate

2413

SiC

6,200

MWh/t produs

Tonă de SiC 100 %

Carbură de siliciu 100 % pur

Toate procesele legate direct sau indirect de furnal, inclusiv dispozitivele auxiliare

24135450

Carburi, fie că sunt sau nu definite chimic

2414

Produse chimice cu valoare înaltă

0,702

tCO2/t produs

Tonă de produs chimic cu valoare înaltă (high value chemical, HVC) (tonă de acetilenă, etilenă, propilenă, butadienă, benzen și hidrogen)

Amestec de produse chimice cu valoare înaltă (HVC), exprimat ca masă totală de acetilenă, etilenă, propilenă, butadienă, benzen și hidrogen, exceptând HVC obținute din componente de alimentare suplimentare (hidrogen, etilenă, alte HVC), cu un conținut de etilenă al amestecului de produse de cel puțin 30 % în greutate și un conținut de HVC, gaz combustibil, butene și hidrocarburi lichide, luate împreună, al amestecului de produse de cel puțin 50 % în greutate

Sunt incluse toate procesele legate direct sau indirect de producția de produse chimice cu valoare înaltă ca produse purificate sau intermediare, cu conținutul concentrat din HVC respective care corespunde formei comercializabile cu cea mai slabă calitate (hidrocarburi C4 brute, benzină de piroliză nehidrogenată), exceptând extracția hidrocarburilor C4 (uzina de butadienă), hidrogenarea hidrocarburilor C4, hidrotratarea benzinei de piroliză și extracția compușilor aromatici, precum și activitățile logistice/stocarea în vederea efectuării operațiunilor zilnice

Mai multe coduri Prodcom - în cadrul NACE 2414

24141120

Hidrocarburi aciclice saturate

24141130

Hidrocarburi aciclice nesaturate; etilenă

24141140

Hidrocarburi aciclice nesaturate; propenă (propilenă)

24141150

Hidrocarburi aciclice nesaturate; butenă (butilenă) și izomerii acesteia

24141160

Hidrocarburi aciclice nesaturate; buta-1,3-dienă și izopren

24141190

Hidrocarburi aciclice nesaturate (exceptând etilena, propena-butena, buta-1,3-diena și izoprenul)

24/20141223

Benzen

2414

Compuși aromatici

0,030

tCO2/t produs

Tonă de CO2 ponderată

Amestec de compuși aromatici, exprimat în CWT (CO2 weighted tonne – tonă de CO2 ponderată)

Toate procesele legate direct sau indirect de subunitățile de producție a compușilor aromatici

—	hidrotratarea benzinei de piroliză

—	extracția benzenului/toluenului/xilenului (BTX)

—

TDP

—

HDA

—	izomerizarea xilenului

—	unitățile de producție a P-xilenului

—	producția cumenului și

—	producția ciclohexanului sunt incluse.

Mai multe coduri Prodcom - în cadrul NACE 2414. A se vedea documentul orientativ 9 privind emisiile directe, pentru lista completă.

2414

Negru de fum

1,954

tCO2/t produs

Tonă de negru de fum de furnal (unitate comercializabilă, > 96 %)

Negru de fum de furnal. Nu sunt incluse în acest produs de referință tipurile de negru de fum obținute prin arderea incompletă a gazului natural sau a hidrocarburilor lichide

Sunt incluse toate procesele legate direct sau indirect de producția negrului de fum de furnal, precum și finisarea, ambalarea și arderea cu flacără liberă.

24131130

Carbon (negru de fum și alte forme de carbon, n.c.a.)

2414

Stiren

0,527

tCO2/t produs

Tonă de stiren (produs comercializabil)

Stiren monomer (vinil-benzen, nr. CAS: 100-42-5)

Toate procesele legate direct sau indirect de producția

—	stirenului și a

—	produsului intermediar etilbenzen (în cantitatea utilizată ca materie primă pentru producerea stirenului) sunt incluse.

24141250

Stiren

2414

Oxid de etilenă/etileniglicoli EO/EG

0,512

tCO2/t produs

Tonă de echivalent EO (EOE), definit ca fiind cantitatea de EO (masa) încorporată într-o unitate de masă a glicolului specific

Produsul de referință oxid de etilenă/etilenglicol include produsele:

—	oxid de etilenă (ethylene oxide - EO, puritate înaltă)

—	monoetilenglicol [MEG, tipul standard + tipul fibre (puritate înaltă)]

—	dietilenglicol (DEG)

—	trietilenglicol (TEG)

Cantitatea totală de produse este exprimată în echivalent EO (EOE), definit ca fiind cantitatea de EO (masa) încorporată într-o unitate de masă a glicolului specific.

Sunt incluse toate procesele legate direct sau indirect de unitățile de proces: producția de EO, purificarea EO și secția de glicoli.

24146373

Oxiran (oxid de etilenă)

24142310

Etilen glicol (etandiol)

24146333

2,2-oxidietanol (dietilenglicol)

2743

Electroliza zincului

4,000

MWh/t produs

Tonă de zinc

Zinc primar

Toate procesele legate direct sau indirect de unitatea de electroliză a zincului, inclusiv dispozitivele auxiliare

27431230

Zinc brut, nealiat (exceptând zincul sub formă de praf, pulberi și solzi)

2743125

Aliaje de zinc brut (exceptând zincul sub formă de praf, pulberi și solzi)

2415

Amoniac

1,619

tCO2/t produs

Tonă de amoniac fabricat, exprimat ca producție comercializabilă (netă) și cu o puritate de 100 %

Amoniacul (NH3) care se înregistrează în tone produse

Sunt incluse toate procesele legate direct sau indirect de producția amoniacului și a hidrogenului ca produs intermediar.

24151075

Amoniac anhidru

Produse pentru care interschimbabilitatea energiei electrice și a combustibilului a fost stabilită în anexa I punctul 2 din Decizia 2011/278/UE (3)

În anexa I, Decizia 2011/278/UE a stabilit că, în ceea ce privește unele procese de producție, combustibilul poate fi substituit energiei electrice și viceversa. Pentru produsele care intră în această categorie, nu este necesar să se stabilească o valoare de referință pe baza unității MWh/t produs. În schimb, punctul de plecare îl constituie curbele specifice ale emisiilor de gaze cu efect de seră derivate pentru emisiile directe. Pentru aceste procese, produsele de referință au fost determinate pe baza sumei emisiilor directe (rezultate din consumul de energie și emisiile de proces), precum și a emisiilor indirecte care decurg din utilizarea părții interschimbabile a energiei electrice.

În aceste cazuri, factorul „E” utilizat în formula de calcul pentru valoarea maximă a ajutorului, la care se face referire la punctul 27 litera (a) din orientări se înlocuiește cu următorul text, care convertește produsul de referință stabilit în conformitate cu Decizia 2011/278/UE într-o valoare de referință privind eficiența consumului de energie electrică pe baza unui factor european mediu de intensitate a emisiei de 0,465 t CO2/MWh:

Produsul de referință existent conform anexei I la Decizia 2011/278/UE (în t CO2/t) × partea din emisiile indirecte relevante (*) pe parcursul perioadei de referință (%)/0,465 (t CO2/MWh).

(*)

„partea din emisiile indirecte relevante pe parcursul perioadei de referință” înseamnă raportul dintre

—	emisiile indirecte relevante și

—	suma emisiilor directe totale și emisiilor indirecte relevante în conformitate cu articolul 14 din Decizia 2011/278/UE.

(1) Pentru produsele marcate cu gri deschis, interschimbabilitatea între energia electrică și combustibili a fost stabilită, iar referința este furnizată în tCO2

(2) Unitățile de producție, definițiile și procesele avute în vedere, colorate în gri închis, se bazează pe Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE

(3) Decizia Comisiei de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE, 27.4.2011, C(2011) 2772 final, JO L 130, 17.5.2011, p.1. Decizia a fost încorporată în Acordul privind SEE la punctul 21 (a)(l)(c) din anexa XX.

Apendicele IV

Factori maximi ai emisiilor de CO2 la nivel regional în diferite zone geografice (tCO2/MWh)

		Electricitate
Europa central-vestică	Austria, Belgia, Franța, Germania, Țările de Jos, Luxemburg, Liechtenstein	0,76
Cehia și Slovacia	Republica Cehă, Slovacia	1,06
Zona iberică	Portugalia, Spania	0,57
Nord	Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia	0,67
Bulgaria		1,12
Cipru		0,75
Estonia		1,12
Grecia		0,82
Ungaria		0,84
Irlanda		0,56
Italia		0,60
Letonia		0,60
Lituania		0,60
Malta		0,86
Polonia		0,88
România		1,10
Slovenia		0,97
Regatul Unit		0,58
Islanda		0,00

Notă explicativă privind factorii de emisie de CO2 maximi regionali

Pentru a asigura egalitatea de tratament a surselor de energie electrică și pentru a evita posibilele abuzuri, se aplică același factor de emisie de CO2 tuturor surselor de furnizare a energiei electrice (autogenerare, contracte de furnizare a energiei electrice sau aprovizionare în rețea) și tuturor beneficiarilor ajutorului din statul SEE în cauză.

Metoda de stabilire a valorii maxime a ajutorului ia în considerare factorul de emisie de CO2 pentru energia electrică furnizată de instalațiile de ardere din diferite zone geografice. Această diferențiere regională reflectă importanța centralelor electrice bazate de combustibili fosili pentru prețul final stabilit pe piața cu ridicata și rolul acestora ca instalații marginale în ordinea meritelor.

Comisia a definit ex ante valoarea (valorile) regională (regionale) menționată (menționate) anterior a (ale) factorilor de emisie de CO2, care constau în valorile maxime pentru calcularea valorii ajutorului. Cu toate acestea, statele SEE pot aplica pe teritoriul lor un factor mai redus de emisie de CO2 pentru toți beneficiarii.

7.11.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 296/51

DECIZIA NR. 309/13/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 16 iulie 2013

privind compatibilitatea cu legislația SEE a măsurilor care urmează să fie luate de Norvegia în temeiul articolului 14 din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE,

având în vedere actul menționat la punctul 5p din anexa XI la Acordul privind SEE, Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (1) (denumit în continuare „Actul”), în special articolul 14 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Prin scrisoarea din data de 22 aprilie 2013, primită de Autoritatea AELS de Supraveghere (denumită în continuare „Autoritatea”) în data de 23 aprilie 2013, Norvegia a notificat Autorității măsurile care urmează să fie luate în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2010/13/UE.

(2)	Autoritatea AELS de Supraveghere a verificat, în termen de trei luni de la respectiva notificare, compatibilitatea măsurilor respective cu legislația SEE, în special în ceea ce privește proporționalitatea măsurilor și transparența procedurii naționale de consultare.

(3)	În cadrul verificării, Autoritatea a luat în considerare informațiile disponibile privind piața mass-media din Norvegia.

(4)	Lista evenimentelor de importanță majoră pentru societate incluse în măsurile norvegiene a fost întocmită explicit și transparent. Mai mult, Norvegia a lansat un proces amplu de consultare în această privință.

(5)

Autoritatea a constatat cu satisfacție că evenimentele enumerate în cadrul măsurilor norvegiene întruneau cel puțin două dintre următoarele criterii considerate drept indicatori fiabili ai importanței evenimentelor pentru societate: (i) un interes general deosebit în statul AELS membru al SEE, nu doar o semnificație pentru cei care urmăresc de obicei sportul sau activitatea în cauză; (ii) o importanță culturală distinctă, general recunoscută de către populația din statul AELS membru al SEE, în special în calitate de catalizator al identității culturale; (iii) implicarea echipei naționale în evenimentul în cauză, în contextul unei competiții sau al unui turneu de importanță internațională; și (iv) faptul că evenimentul este difuzat în mod tradițional de televiziunile gratuite și beneficiază de cote ridicate de audiență.

(6)

O serie de evenimente enumerate printre măsurile norvegiene, precum Jocurile Olimpice sau Cupa Mondială la Fotbal Masculin și Campionatul European de Fotbal Masculin, ambele incluzând meciurile de calificare la care participă și Norvegia, intră în categoria evenimentelor considerate a fi de importanță majoră pentru societate, după cum se menționează în mod explicit în considerentul 49 din Directiva 2010/13/UE.

(7)

Jocurile Olimpice de Vară sunt un eveniment ce atrage un interes deosebit în Norvegia, deoarece atleții norvegieni au participat dintotdeauna la o gamă largă de discipline individuale sau pe echipe. Evenimentul are un ecou deosebit în rândul publicului larg din Norvegia, fiind foarte popular și rândul celor care nu urmăresc de obicei evenimente sportive. Jocurile Olimpice de Vară sunt difuzate în mod tradițional de televiziunea gratuită, bucurându-se de cote ridicate de audiență în Norvegia.

(8)

Jocurile Olimpice de Iarnă sunt un eveniment și mai popular, care atrage audiențe foarte mari. Un număr mare de atleți norvegieni participă la Jocurile Olimpice de Iarnă, atât la disciplinele individuale, cât și la cele pe echipe. Evenimentul este difuzat în mod tradițional de televiziunea gratuită, bucurându-se de cote ridicate de audiență în Norvegia. Evenimentul este urmărit și de telespectatorii care în mod normal nu urmăresc sporturile respective.

(9)

Cupa Mondială la Fotbal Masculin și Campionatul European de Fotbal Masculin, ambele integral, incluzând meciurile de calificare la care participă și Norvegia, sunt printre cele mai populare evenimente sportive din Norvegia. Publicul și mass-media din Norvegia sunt foarte interesați de meciurile de calificare ale echipei Norvegiei, precum și de meciurile din runda finală, în special de finale. Evenimentele au fost difuzate în mod tradițional de televiziunea gratuită, bucurându-se de cote ridicate de audiență în Norvegia. Deoarece meciurile din runda finală dintre alte țări pot afecta meciurile jucate de Norvegia, precum și rezultatul general, și aceste meciuri stârnesc un interes deosebit în Norvegia.

(10)

În Norvegia există un mare interes pentru cluburile de fotbal locale. Finala Cupei Norvegiene la Fotbal Masculin este difuzată în mod tradițional de televiziunea gratuită. Audiențele mari de care s-a bucurat evenimentul până acum indică faptul că există un interes public semnificativ pentru acest eveniment, nu doar în rândul publicului care urmărește de obicei meciurile cluburilor de fotbal locale.

(11)

Campionatul Mondial și Campionatul European de Handbal Feminin (turneele finale) sunt evenimente transmise în mod tradițional de televiziunea gratuită cu cote de audiență semnificative. Echipa națională de handbal feminin a Norvegiei s-a bucurat de un succes deosebit o lungă perioadă de timp, ceea ce a dus la un interes general ridicat în Norvegia, chiar și în rândul publicului care în mod normal nu urmărește acest sport. Meciurile dintre alte țări din rundele finale ale ambelor evenimente afectează meciurile jucate de echipa națională a Norvegiei, precum și rezultatul general.

(12)

Campionatul Mondial de Schi Nordic FIS este un eveniment popular în Norvegia. Disciplina schi fond are rădăcini adânci în cultura norvegiană și constituie un element important al patrimoniului cultural al Norvegiei. Evenimentul are o importanță culturală deosebită, general recunoscută de către populația Norvegiei și este difuzat în mod tradițional de televiziunea gratuită, înregistrând cote ridicate de audiență. Audiența ridicată în rândul publicului larg atrasă de acest eveniment arată faptul că evenimentul și rezultatele acestuia au o rezonanță generală deosebită în Norvegia și nu este semnificativ numai pentru cei care urmăresc în general acest sport.

(13)

Campionatul Mondial de Schi Alpin FIS este un eveniment popular în Norvegia. Schiul alpin are rădăcini adânci în cultura norvegiană și constituie un element important al patrimoniului cultural al Norvegiei. Campionatul de Schi Alpin FIS poate fi considerat ca având o importanță culturală distinctă, general recunoscută de către populația Norvegiei. Norvegia are mai mulți schiori alpini câștigători, acest lucru având un impact major asupra interesului pentru această disciplină în Norvegia. Evenimentul și rezultatele acestuia au, așadar, o rezonanță generală specială în Norvegia și nu sunt semnificative numai pentru cei care urmăresc în general acest sport.

(14)

Cupa Mondială Nordică FIS Holmenkollen este un eveniment anual care are loc la Holmenkollen, Oslo, și care face parte din Cupa Mondială Nordică FIS. Acesta este unul dintre evenimentele sportive cele mai importante din Norvegia, are o tradiție îndelungată și poate fi considerat ca având o importanță culturală distinctă, general recunoscută de către populația Norvegiei. Evenimentul este difuzat în mod tradițional de televiziunea gratuită, înregistrând cote ridicate de audiență. Datorită semnificației culturale a evenimentului, rezultatul evenimentului are o rezonanță generală specială în Norvegia și nu este semnificativ numai pentru cei care urmăresc în general acest sport.

(15)

Campionatul Mondial de Biatlon este un eveniment de iarnă important în Norvegia și prezintă o rezonanță specială și un larg interes pentru populație, chiar și pentru cei care în mod normal nu urmăresc aceste discipline, ca parte a identității culturale norvegiene și a patrimoniului în materie de schi. Evenimentul este difuzat în mod tradițional de televiziunea gratuită, înregistrând cote ridicate de audiență.

(16)

Măsurile norvegiene par proporționale pentru a justifica, pe baza unei motivații imperative de interes public, derogarea de la libertatea fundamentală de a presta servicii prevăzută la articolul 36 din Acordul privind Spațiul Economic European, pentru a asigura accesul publicului larg la difuzarea unor evenimente de importanță majoră pentru societate.

(17)

Măsurile norvegiene sunt compatibile și cu normele SEE privind concurența, definiția stațiilor de emisie calificate pentru a difuza evenimentele menționate bazându-se pe criterii obiective (acoperirea necesară), care permit existența unei concurențe la achiziționarea drepturilor de difuzare a acestor evenimente. În plus, numărul evenimentelor enumerate nu este disproporționat astfel încât să denatureze concurența pe piețele din aval ale televiziunilor gratuite și cu plată.

(18)

Proporționalitatea generală a măsurilor norvegiene este susținută de mai mulți factori. În primul rând, introducerea pragului de 90 % pentru acoperirea potențială a populației necesară pentru calificarea stațiilor de emisie sporește proporționalitatea măsurilor, crescând numărul stațiilor de emisie care s-ar califica. În al doilea rând, numărul evenimentelor incluse în listă este proporționat. În al treilea rând, s-a introdus un mecanism pentru soluționarea litigiilor dintre stațiilor de emisie cu privire la plata unei compensații echitabile pentru drepturile de difuzare. Mai mult, măsurile norvegiene prevăd demersuri corespunzătoare în situațiile în care drepturile de difuzare a evenimentelor enumerate sunt achiziționate de stații de emisie care nu se califică, pentru a asigura un sistem de reacordare a licențelor de drepturi exclusive stațiilor de emisie care se califică. În plus, măsurile norvegiene anticipează situațiile în care drepturile de difuzare pentru evenimentele enumerate sunt achiziționate de o stație de emisie care nu se califică și nu s-a primit nicio solicitare din partea unui cumpărător calificat, pentru a-i permite stației de emisie necalificate să își exercite drepturile. În fine, data de intrare în vigoare a măsurilor norvegiene finale este amânată până la 1 iulie 2014 pentru a se asigura că negocierile contractuale desfășurate înainte de data respectivă nu sunt afectate negativ.

(19)	Autoritatea a comunicat măsurile notificate de Norvegia celorlalte state AELS membre ale SEE și a solicitat avizul Comitetului de contact AELS instituit în temeiul articolului 29 din Directiva 2010/13/UE. Comitetul a adoptat un aviz favorabil.

DECIDE:

Articolul 1

Măsurile care urmează să fie adoptate de Norvegia în temeiul actului menționat la punctul 5p din anexa XI la Acordul privind SEE, Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (denumit în continuare „Actul”), în special articolul 14 alineatul (1), care au fost notificate Autorității în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Act la data de 22 aprilie 2013 și au fost primite de Autoritate la data de 23 aprilie 2013, sunt compatibile cu legislația SEE.

Articolul 2

Norvegia comunică Autorității măsurile astfel cum au fost adoptate în final. Autoritatea publică aceste măsuri în Suplimentul SEE la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2010/13/UE.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Norvegiei.

Adoptată la Bruxelles, 16 iulie 2013.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Sabine MONAUNI-TÖMÖRDY

Membru al Colegiului

Xavier LEWIS

Director

(1) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.

ANEXĂ

Regulament privind modificările aduse Regulamentului nr. 153 din 28 februarie 1997 privind serviciile mass-media de radiodifuziune și audiovizuale

Adoptat prin Decret Regal la 9 august 2013 în temeiul secțiunii 2-8 din Actul nr. 127 din 4 decembrie 1992 privind serviciile mass-media de radiodifuziune și audiovizuale. Depus de Ministerul Culturii.

Regulamentul nr. 153 din 28 februarie 1997 privind serviciile mass-media de radiodifuziune și audiovizuale se modifică după cum urmează:

Dispozițiile actuale din secțiunile 5-1 și 5-2 se abrogă.

Noua secțiune 5-1 are următorul conținut:

Secțiunea 5-1 Evenimente de importanță majoră pentru societate

Următoarele evenimente sunt considerate drept evenimente de importanță majoră pentru societate:

(a)	Jocurile Olimpice de Vară și de Iarnă, integral, organizate de Comitetul Internațional Olimpic (CIO)

(b)	Campionatele Mondiale de Fotbal Masculin, integral, inclusiv meciurile de calificare cu participarea Norvegiei, organizate de Fédération Internationale de Football Association (FIFA)

(c)	Campionatele Europene de Fotbal Masculin, integral, inclusiv meciurile de calificare cu participarea Norvegiei, organizate de Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA)

(d)	Campionatele Mondiale de Handbal Feminin, integral, organizate de Federația Internațională de Handbal (IHF)

(e)	Campionatele Europene de Handbal Feminin, integral, organizate de Federația Europeană de Handbal (EHF)

(f)	Finala Cupei la Fotbal Masculin, organizată de Federația Norvegiană de Fotbal (NFF)

(g)	Campionatele Mondiale de Schi Nordic, integral, organizate de Federația Internațională de Schi (FIS)

(h)	Campionatele Mondiale de Schi Alpin, integral, organizate de Federația Internațională de Schi (FIS)

(i)	Cupa Mondială Nordică FIS Holmenkollen

(j)	Campionatele Mondiale de Biatlon, integral, organizate de Uniunea Internațională de Biatlon (IBU)

Noua secțiune 5-2 are următorul conținut:

Secțiunea 5-2 Posturile de televiziune care sunt recepționate de o parte semnificativă dintre telespectatori prin intermediul televiziunii gratuite

Un post de televiziune este recepționat de o parte semnificativă dintre telespectatori prin intermediul televiziunii gratuite dacă respectivul post poate fi recepționat de cel puțin 90 % dintre telespectatori fără costuri suplimentare în afara taxei de licență și/sau a abonamentului pentru pachetul de bază.

Noua secțiune 5-3 are următorul conținut:

Secțiunea 5-3 Dispoziții procedurale și stabilirea prețului de piață

(a)

Un post de televiziune care nu îndeplinește condițiile din secțiunea 5-2 și care a cumpărat drepturile exclusive de difuzare a unui eveniment menționat în secțiunea 5-1 este obligat să prezinte o ofertă în scris pentru revânzarea drepturilor respective către orice post de televiziune care îndeplinește cerințele din secțiunea 5-2 și care solicită drepturile de difuzare a evenimentului.

(b)	În termen de o lună de la primirea solicitării din partea unui post de televiziune care îndeplinește condițiile din secțiunea 5-2 trebuie să se prezinte o ofertă în temeiul literei (a).

(c)	Un post de televiziune care îndeplinește condițiile din secțiunea 5-2 și care a primit o ofertă în temeiul literei (a) trebuie să răspundă în termen de o lună dacă acceptă sau nu oferta respectivă.

(d)

Dacă părțile nu pot ajunge la un acord cu privire la remunerația pentru drepturile de difuzare a unui eveniment menționat în secțiunea 5-1, oricare dintre părți poate solicita, cu cel puțin șase luni înainte de desfășurarea evenimentului, ca Autoritatea pentru mass-media să stabilească remunerația pentru drepturile de difuzare a evenimentului. Remunerația pentru drepturile de difuzare este stabilită în conformitate cu principiile de piață. Autoritatea pentru mass-media emite orientări cu privire la stipularea remunerației pentru revânzarea drepturilor asupra evenimentelor enumerate în secțiunea 5-1 conform principiilor de piață.

(e)

Un post de televiziune care nu îndeplinește condițiile din secțiunea 5-2 poate să își exercite dreptul exclusiv asupra unui eveniment menționat în secțiunea 5-1 numai dacă nu s-au primit cereri conform literei (a) cu cel puțin zece luni înaintea desfășurării evenimentului sau în cazul în care niciun post de televiziune care îndeplinește condițiile din secțiunea 5-2 nu dorește să cumpere drepturile de difuzare la prețul de piață.

(f)

Termenele prevăzute prin prezenta dispoziție nu se aplică în cazul în care dreptul exclusiv de difuzare televizată a unui eveniment menționat în secțiunea 5-1 este vândut de deținătorul drepturilor unui post de televiziune cu mai puțin de zece luni înaintea desfășurării evenimentului menționat în secțiunea 5-1.

Noua secțiune 5-4 are următorul conținut:

Secțiunea 5-4 Condiții pentru difuzarea cu întârziere sau parțială a evenimentului

Un post de televiziune care a cumpărat drepturile de difuzare pentru un eveniment de importanță majoră pentru societate în conformitate cu secțiunea 5-3 transmite în direct întregul eveniment.

Cu toate acestea, postul de televiziune respectiv poate transmite în direct doar părți din eveniment sau cu întârziere, integral sau parțial, dacă:

(a)	evenimentul are loc noaptea între orele 00:00 și 06:00 GMT +1,

(b)	evenimentul este alcătuit din mai multe evenimente simultane sau

(c)	alți factori indică faptul că ar fi în interesul publicului ca evenimentul respectiv să fie transmis parțial în direct, sau cu întârziere, integral sau parțial.

Dispoziția actuală din secțiunea 5-3 devine noua secțiune 5-5 și are următorul conținut:

Secțiunea 5-5 Raportarea achizițiilor

Un post de televiziune care cumpără drepturile exclusive pentru toate sau câteva dintre evenimentele enumerate în secțiunea 5-1 sau în listele cu evenimente de importanță majoră pentru societate din alte țări membre ale SEE care au fost aprobate de Comisia Europeană sau de Autoritatea AELS de Supraveghere și au fost publicate în Jurnalul Oficial și în Suplimentul SEE la Jurnalul Oficial, raportează imediat achiziția respectivă Autorității pentru mass-media din Norvegia.

Dispoziția actuală din secțiunea 5-4 devine noua secțiune 5-6.

În secțiunea 10-2, primul paragraf are următorul conținut:

Pentru încălcarea dispozițiilor din capitolul 3 al Actului sau a normelor ce decurg din capitolul 3, altele decât cele menționate în secțiunea 10-1 din prezentul regulament și pentru încălcarea secțiunii 6-4 din Act sau a secțiunilor 1-4, 2-5, 2-6, 5-3, 5-4, 5-5 și a secțiunii 7-6 nr. 1 din prezentul regulament, Autoritatea pentru mass-media din Norvegia poate să impună o penalitate financiară pe baza unei evaluări discreționare. Același lucru este valabil și pentru încălcarea condițiilor licenței care includ obligații clar definite stipulate în temeiul secțiunii 2-1, al doilea paragraf din Act.

În secțiunea 10-3, primul paragraf are următorul conținut:

Pentru încălcarea dispozițiilor din secțiunea 2-1, primul și al treilea paragraf, din secțiunea 2-2 primul paragraf și a condițiilor adoptate în temeiul Secțiunii 2-2, al doilea paragraf din Act, a secțiunilor 2-4 și 2-5 din Act sau a secțiunilor 1-3, 1-7, 2-1, 2-2, 2-4, a secțiunii 7-1, al doilea paragraf, a secțiunii 7-6 nr. 2 și 4, a secțiunilor 7-7 și 7-8, a secțiunii 7-9, al doilea și al treilea paragraf și a secțiunilor 7-10 și 7-11 din prezentul regulament, Autoritatea pentru mass-media din Norvegia poate să impună o penalitate financiară pe baza următoarelor reguli:

Intrarea în vigoare

Modificările intră în vigoare la data de 1 iulie 2014.

		ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2013.296.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 296

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 56 7 noiembrie 2013

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2013 al Comisiei din 6 noiembrie 2013 privind autorizarea unui preparat de Enterococcus faecium DSM 7134 și Lactobacillus rhamnosus DSM 7133 ca aditiv furajer în hrana vițeilor pentru creștere și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1288/2004 (titularul autorizației Lactosan GmbH & CoKG) ( 1 )	1
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1102/2013 al Comisiei din 6 noiembrie 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1044/2012 privind acordarea unei derogări de la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 în ceea ce privește regulile de origine utilizate în cadrul sistemului de preferințe tarifare generalizate, pentru a lua în calcul situația specială din Guatemala legată de exporturile anumitor produse pescărești către Uniune	4
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1103/2013 al Comisiei din 6 noiembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 185/2010 în ceea ce privește recunoașterea echivalenței standardelor de securitate ale țărilor terțe ( 1 )	6
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1104/2013 al Comisiei din 6 noiembrie 2013 de înregistrare a unei denumiri în Registrul specialităților tradiționale garantate [Basterdsuiker / Basterdsuicker / Basterdsuijcker / Basterdsuijker / Basterd / Bastardsuiker / Bastardsuicker/Bastardsuijcker/Bastardsuijker/Bastard/Bastert/Bastertsuiker (STG)]	8
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1105/2013 al Comisiei din 6 noiembrie 2013 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	10
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2013/51/Euratom a Consiliului din 22 octombrie 2013 de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman	12
		DECIZII
		2013/638/UE
	*	Decizia Comisiei din 12 august 2013 privind cerințele esențiale pentru echipamentele de radiocomunicații maritime destinate utilizării pe navele care nu intră sub incidența Convenției SOLAS și participării la Sistemul mondial pentru caz de sinistru și pentru siguranța navigației pe mare (GMDSS) [notificată cu numărul C(2013) 5185]	22
		2013/639/UE
	*	Decizia Comisiei din 6 noiembrie 2013 privind încheierea procedurii antidumping care vizează importurile anumitor tuburi și țevi fără sudură, din fier sau oțel, cu diametru exterior mai mare de 406,4 mm, originare din Republica Populară Chineză	24

	III Alte acte
	SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN
*	Decizia nr. 522/12/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 19 decembrie 2012 de modificare, pentru a optzeci și șaptea oară, a normelor procedurale și de fond în domeniul ajutoarelor de stat prin introducerea unui nou capitol privind măsurile de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012	25
*	Decizia nr. 309/13/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 16 iulie 2013 privind compatibilitatea cu legislația SEE a măsurilor care urmează să fie luate de Norvegia în temeiul articolului 14 din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)	51

	Rectificări
*	Rectificare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2012 al Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 753/2011 privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, grupuri, întreprinderi și entități având în vedere situația din Afganistan ( JO L 165, 26.6.2012 )	56
*	Rectificare la Decizia de punere în aplicare 2012/334/PESC a Consiliului din 25 iunie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/486/PESC a Consiliului privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane, grupuri, întreprinderi și entități având în vedere situația din Afganistan ( JO L 165, 26.6.2012 )	56

Nr. de ordine	Codul NC	Descrierea mărfurilor	Perioade	Cantitate (greutate netă în tone)
09.1627	ex 1604 14 16	Fileuri de ton gătite, congelate și ambalate în vid cunoscute sub denumirea de «spate»	1.1.2012-31.12.2012	1 975 de tone
09.1627	ex 1604 14 16	Fileuri de ton gătite, congelate și ambalate în vid cunoscute sub denumirea de «spate»	1.1.2013-30.6.2013	987,5 tone
09.1627	ex 1604 14 16	Fileuri de ton gătite, congelate și ambalate în vid cunoscute sub denumirea de «spate»	1.7.2013-31.12.2013	987,5 tone”

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	AL	40,5
	MA	42,3
	MK	40,5
	ZZ	41,1
0707 00 05	AL	46,6
	EG	177,3
	MK	69,6
	TR	146,7
	ZZ	110,1
0709 93 10	AL	48,7
	MA	82,6
	TR	151,9
	ZZ	94,4
0805 20 10	AU	136,9
	MA	82,9
	ZA	153,1
	ZZ	124,3
0805 20 30 , 0805 20 50 , 0805 20 70 , 0805 20 90	PE	123,5
	SZ	55,7
	TR	74,2
	UY	92,8
	ZA	132,7
	ZZ	95,8
0805 50 10	TR	77,6
	ZA	54,2
	ZZ	65,9
0806 10 10	BR	237,2
	PE	270,1
	TR	164,5
	ZZ	223,9
0808 10 80	BA	66,4
	CL	210,3
	NZ	141,4
	US	132,4
	ZA	148,0
	ZZ	139,7
0808 30 90	CN	72,8
	TR	118,4
	ZZ	95,6