(1)

Prin Decizia 2013/532/UE (2), Consiliul a decis să acorde asistență reciprocă României.

(2)

Asistența financiară preventivă pe termen mediu acordată României în cadrul mecanismului pentru balanța de plăți destinat statelor membre este adecvată în condițiile actuale, caracterizate de instabilitatea fluxurilor de capital care afectează în special piețele emergente, de riscuri care afectează scenariul macroeconomic și de vulnerabilități persistente în sectorul bancar. Deși România nu intenționează, în condițiile actuale de piață, să solicite plata vreunei tranșe, asistența preventivă ar trebui să contribuie la consolidarea stabilității macroeconomice, bugetare și financiare și, prin continuarea reformelor structurale, la sporirea rezilienței și a potențialului de creștere al economiei românești.

(3)

În cazul în care se materializează riscurile negative, este posibil ca România să nu fie în măsură să își acopere nevoile de finanțare externă din resursele de finanțare disponibile. Aceste riscuri sunt asociate, printre altele, refinanțărilor importante care afectează datoria externă și sectorul financiar, unei poziții investiționale nete cu un pronunțat caracter negativ și efectelor de contagiune ale evoluțiilor negative din zona euro. Conform unui astfel de scenariu negativ, este posibil ca nevoile reziduale de finanțare să trebuiască să fie acoperite prin activarea asistenței financiare preventive pe termen mediu.

(4)

Este oportun să se acorde României asistență preventivă din partea Uniunii de până la 2 000 milioane EUR în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002. Această asistență ar trebui acordată în completarea sprijinului oferit de Fondul Monetar Internațional (FMI) prin intermediul unui acord stand-by în valoare de 1 751,34 milioane DST (aproximativ 2 000 milioane EUR, 170 % din cota de participare a României la FMI) care a fost aprobat la 27 septembrie 2013 și pe care autoritățile îl vor trata tot ca pe o asistență financiară preventivă pe termen mediu. Banca Mondială a pus la dispoziție suma de 1 000 milioane EUR în cadrul unui împrumut pentru politici de dezvoltare cu opțiune de amânare a tragerii valabil până în decembrie 2015. Suplimentar, Banca Mondială va acorda în continuare asistența angajată anterior în valoare de 891 milioane EUR, din care suma de 514 milioane EUR nu a fost încă plătită.

(5)

Asistența financiară preventivă pe termen mediu ar trebui să fie administrată de Comisie, care urmează să convină, împreună cu autoritățile din România, după consultarea Comitetului economic și financiar (CEF), asupra condițiilor specifice de politică economică de care depinde acordarea asistenței respective. Aceste condiții ar trebui să fie stabilite într-un memorandum de înțelegere.

(6)

Având în vedere caracterul preventiv al asistenței financiare pe termen mediu, România nu va solicita plata vreunei tranșe a împrumutului din partea Uniunii decât dacă apar dificultăți legate de balanța de plăți curente sau de mișcările de capital. În cazul în care România solicită Comisiei finanțare, aceasta din urmă va lua o decizie, după consultarea CEF, în ceea ce privește activarea programului, precum și valoarea tranșelor și momentul în care acestea vor fi plătite. Condițiile financiare detaliate legate de eventualele plăți vor fi stabilite într-un acord privind mecanismul de împrumut preventiv.

(7)

Asistența financiară preventivă pe termen mediu ar trebui să se acorde pentru a contribui la punerea în aplicare cu succes a programului guvernamental de politici economice și sprijină, astfel, sustenabilitatea balanței de plăți a României,

(1)

România a pus în aplicare un program substanțial de reforme începând din 2009. În cadrul a două programe pentru balanța de plăți (BDP), România și-a corectat în mare parte dezechilibrele macroeconomice externe. De asemenea, Decizia 2009/590/CE (1) privind existența unui deficit excesiv în România a fost abrogată de Consiliu la 21 iunie 2013 prin Decizia 2013/318/UE (2). Consolidarea bugetară ar trebui continuată în conformitate cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu până în 2015. Guvernul a redobândit accesul deplin la finanțare pe piețele financiare, iar cursul de schimb a rămas, în general, la un nivel stabil de la jumătatea anului 2009.

(2)

Stabilitatea macroeconomică și financiară ar trebui consolidată prin urmărirea unor politici prudente. Reformele structurale lansate în cadrul programelor anterioare ar trebui continuate și, dacă este cazul, consolidate, pentru a reduce vulnerabilitățile și pentru a consolida baza necesară creșterii viitoare și recuperării decalajului.

(3)

Consiliul va examina cu regularitate politicile economice puse în aplicare de România, în special în contextul analizelor anuale privind programul de convergență actualizat al României și punerea în aplicare a programului național de reformă, precum și în cadrul evaluărilor regulate ale progreselor înregistrate de România în contextul raportului de convergență.

(4)

Conform scenariului de bază al programului economic, nevoile brute totale de finanțare până la sfârșitul anului 2015 sunt acoperite integral, iar guvernul are în continuare acces la finanțare pe piețele financiare, însă riscurile care planează asupra scenariului de bază justifică solicitarea de asistență financiară preventivă formulată de România, ca măsură de continuare a asistenței acordate în temeiul Deciziilor 2009/458/CE (3) și 2011/289/UE (4) ale Consiliului.

(5)

Autoritățile române au solicitat asistență financiară din partea Uniunii și a altor instituții financiare internaționale cu scopul de a sprijini sustenabilitatea balanței de plăți și de a asigura menținerea rezervelor valutare la un nivel prudent, chiar și în condiții economice neprielnice.

(6)

În ciuda îmbunătățirilor legate de contul curent, România rămâne vulnerabilă la volatilitatea cursului de schimb și a fluxurilor de capital internaționale. Într-un scenariu negativ, caracterizat de reducerea lichidităților în prezent abundente, ar putea apărea situații în care costurile de finanțare pentru România să cunoască o creștere și, eventual, o creștere bruscă. În plus, evoluțiile negative din zona euro ar putea exercita noi presiuni asupra sectorului bancar. Vulnerabilitățile persistente justifică acordarea de asistență reciprocă din partea Uniunii,