(1)

Stocul de hering atlantico-scandinav (denumit și heringul norvegian care depune icre primăvara) este cel mai mare stoc de hering din lume. El a permis obținerea de capturi de unu până la două milioane de tone. Cu toate acestea, exploatarea intensivă cauzată de pescuitul excesiv a dus la epuizarea stocului și la încetarea tuturor activităților de pescuit timp de peste două decenii, în perioada de la începutul anilor „70 până la mijlocul anilor ”90, cu consecințe foarte grave pentru flotele care exploatau stocul respectiv.

(2)

De la refacerea stocului și reluarea pescuitului în 1996, stocul de hering atlantico-scandinav a făcut obiectul unor măsuri de gestionare, în urma consultărilor dintre cele cinci părți ale căror zone economice exclusive (ZEE) sunt traversate de această specie de pește în cursul ciclului său de migrație: Federația Rusă, Norvegia, Insulele Feroe, Islanda și Uniunea Europeană (denumite în continuare „state costiere”).

(3)

Începând cu 2007, acordurile convenite în urma consultărilor dintre statele costiere au inclus norme definitive privind distribuirea capturii totale admisibile și angajamentul de a menține stabilitatea relativă a cotelor pentru anii următori. Cotele convenite pentru stocul de hering atlantico-scandinav au fost 5,16 % pentru Insulele Feroe, 14,51 % pentru Islanda, 6,51 % pentru Uniune, 61 % pentru Norvegia și 12,82 % pentru Federația Rusă. În plus, statele costiere au încheiat o înțelegere pe termen lung conform căreia acordurile convenite nu pot fi examinate și revizuite decât în comun, pe baza noilor avize științifice și până la o anumită dată.

(4)

Pentru a facilita stabilirea capturilor totale admisibile, statele costiere au convenit și au pus în aplicare, pe baza cunoștințelor științifice disponibile, un plan de gestionare pe termen lung în conformitate cu abordarea preventivă, destinat să mențină exploatarea resurselor în limitele biologice de siguranță și conceput pentru a asigura un pescuit durabil.

(5)

Acest plan de gestionare pe termen lung a avut rolul de a evita scăderea stocului sub nivelul biomasei de 2 500 000 t, depunându-se eforturi pentru a-l menține deasupra nivelului de 5 000 000 t, nivel considerat a genera producția maximă durabilă. Acest lucru urma să fie realizat prin restricționarea exploatării astfel încât să se respecte o mortalitate prin pescuit de 0,125. S-a convenit ca, în cazul în care nivelul biomasei scade sub nivelul de 5 000 000 t, să se reducă mortalitatea prin pescuit pentru a se asigura o refacere rapidă a stocului.

(6)

În septembrie 2012, Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) a recomandat ca, în conformitate cu abordarea preventivă prevăzută în planul de gestionare, captura totală admisibilă (TAC) pentru cele cinci state costiere să nu depășească 619 000 tone în 2013, ceea ce reprezintă o reducere cu 26 % în comparație cu TAC stabilită pentru 2012.

(7)

În cadrul consultărilor care au avut loc între statele costiere în perioada octombrie 2012-ianuarie 2013 pentru a negocia acordurile pentru 2013, reprezentanții Insulelor Feroe și-au exprimat în mod consecvent și repetat refuzul de a continua actualul acord de distribuire a cotelor. Acordurile pentru 2013 au fost încheiate la 18 ianuarie 2013, fiind semnate doar de patru state costiere, ele având rolul de a menține o gestionare coordonată a rezervelor de către statele costiere, în măsura posibilului. Procesul-verbal convenit al acestor consultări, din data de 23 ianuarie 2013, precizează că: „Delegațiile și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că Insulele Feroe s-au retras din acordul statelor costiere fără o notificare prealabilă”. Având în vedere imposibilitatea de a se ajunge la un acord între cele cinci părți ca urmare a retragerii Insulelor Feroe din negocieri, celelalte patru părți au convenit să țină seama de interesele Insulelor Feroe în domeniul pescuitului prin rezervarea cotei lor tradiționale, adică cota deținută de Insulele Feroe începând cu acordul din 2007, și anume 31 000 tone (5,16 % din TAC).

(8)

În cursul consultărilor dintre statele costiere care au avut loc până la 23 ianuarie 2013, reprezentanții Insulelor Feroe nu au solicitat o cotă precisă, nu au făcut nicio propunere scrisă sau orală pentru un nou acord de distribuire, nu au încercat să ajungă la un acord cu celelalte patru părți și nu au depus niciun efort pentru a coopera în cadrul discuțiilor referitoare la un acord pentru 2013.

(9)

Ministrul pescuitului din Insulele Feroe a anunțat, într-o declarație din 26 martie 2013, că a fost fixată în mod unilateral o limită de captură de 105 230 de tone pentru flota Insulelor Feroe, ceea ce reprezintă 17 % din TAC recomandată sau o cotă de peste trei ori mai mare decât cea care ar rezulta în urma aplicării acordurilor convenite anterior și o creștere cu 145 % a cotei sale în 2012. Acest anunț unilateral trebuie să fie evaluat ținând cont de avizul științific menționat anterior de a reduce capturile cu 26 % în 2013. Prin acest anunț, Insulele Feroe au abandonat, de facto, planul de gestionare convenit în comun.

(10)

Prin aceste acțiuni, Insulele Feroe au încetat cooperarea cu Uniunea și cu celelalte state costiere în vederea gestionării unui stoc de interes comun, stocul de hering atlantico-scandinav, și nu și-au respectat obligațiile în temeiul articolului 61 alineatul (2), al articolului 63 alineatele (1) și (2) și al articolelor 118, 119 și 300 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS) și în temeiul articolelor 5 și 6 și al articolului 8 alineatele (1) și (2) din Acordul pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori (UNFSA).

(11)

Dacă s-ar atinge limitele de captură stabilite de cele patru state costiere și de Insulele Feroe, captura totală s-ar ridica la 692 290 t, ceea ce ar constitui un pescuit excesiv în comparație cu TAC recomandată. Conform evaluărilor și estimărilor capturilor realizate de ICES în cadrul consultanței oferite pentru gestionarea sezonului de pescuit 2013 (2), un astfel de volum al capturilor va genera un nivel al biomasei stocului de reproducere de 4 200 000 t la începutul anului 2014, cu mult sub nivelul de 5 000 000 t care ar trebui să ducă la o producție maximă durabilă.

(12)

În plus, noi dovezi științifice accesibile publicului, furnizate de ICES în mai 2013 (3), confirmă faptul că planul de gestionare pe termen lung, așa cum este conceput în prezent (vizând o mortalitate prin pescuit de 0,125), are un caracter preventiv, în timp ce, dacă mortalitatea prin pescuit ar atinge valoarea de 0,15 (echivalentă cu cea rezultată în urma creșterii cotei Insulelor Feroe), planul și-ar pierde caracterul preventiv, existând un risc sporit de epuizare a stocului.

(13)

În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012, o țară poate fi identificată ca țară care permite pescuitul nedurabil în cazul în care: (a) nu cooperează în ceea ce privește gestionarea unui stoc de interes comun în deplină conformitate cu dispozițiile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS) și ale Acordului pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori din 4 august 1995 (UNFSA) sau cu oricare alt acord internațional sau normă de drept internațional și (b) fie: (i) nu a adoptat măsurile necesare de gestionare a pescuitului; fie (ii) adoptă măsuri de gestionare a pescuitului fără să ia în considerare în mod corespunzător interesele, drepturile și obligațiile altor țări și ale Uniunii, iar acele măsuri de gestionare a pescuitului, atunci când sunt analizate împreună cu măsurile luate de alte țări și de Uniune, conduc la activități de pescuit care ar putea face ca stocul să devină nedurabil.

(14)

Ca urmare a considerațiilor de mai sus, Insulele Feroe îndeplinesc toate criteriile pentru a fi identificate ca țară care permite pescuitul nedurabil și, prin urmare, Comisia poate astfel adopta măsurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1026/2012.

(15)

Comisia, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012, a decis să comunice Guvernului local al Insulelor Feroe și Guvernului Danemarcei, prin decizia sa din 17 mai 2013 (4) și scrisoarea din aceeași dată, intenția sa de a identifica Insulele Feroe drept țară care permite pescuitul nedurabil, indicând motivele care stau la baza identificării și posibilele măsuri care ar putea fi luate în conformitate cu regulamentul respectiv. Guvernul local al Insulelor Feroe a confirmat primirea scrisorii în aceeași zi.

(16)

La 17 iunie 2013, Guvernul local al Insulelor Feroe a răspuns la notificare, contestând argumentele prezentate de Comisie și prezentând propriile argumente, și anume că nu s-au retras din cadrul consultărilor, că doresc în continuare să găsească o soluție negociată privind distribuirea stocului și că UE nu are dreptul să utilizeze măsuri coercitive. Cu toate acestea, Guvernul Insulelor Feroe nu și-a exprimat intenția de a modifica decizia privind limitele de captură nedurabile pentru 2013 și nici nu a oferit o justificare clară pentru nivelul ridicat al limitelor de captură pentru 2013, cu excepția afirmației privind „apariția frecventă a acestui stoc în ultimii ani în zonele maritime aflate sub jurisdicția Insulelor Feroe”, afirmație care nu a fost însoțită de probe.

(17)

Comisia a examinat literatura de specialitate referitoare la acest subiect și a găsit doar afirmații care indică apariția ocazională a heringului în apele feroeze pentru o perioadă mai lungă de timp în sezon, dar nu a găsit nicio afirmație care ar permite interpretarea acestui fenomen ca o creștere permanentă sau stabilă a abundenței. În ceea ce privește argumentul susținut de Insulele Feroe conform căruia stocul va scădea în orice caz sub producția maximă durabilă în 2014 și nu ca o consecință a cotei lor unilaterale crescute, ar trebui remarcat faptul că, în conformitate cu cele mai recente recomandări științifice (a se vedea considerentul 12 de mai sus), chiar dacă stocul se poate reface pentru a atinge producția maximă durabilă, acesta va rămâne mai mult timp sub nivelul respectiv și există un risc mai mare de epuizare a stocului dacă obiectivul actual privind mortalitatea prin pescuit este mărit la o valoare echivalentă cu cea care rezultă în urma creșterii cotei Insulelor Feroe.

(18)

Comisia, în urma unei analize detaliate a argumentelor prezentate de Guvernul local al Insulelor Feroe, a concluzionat că acestea nu constituie un contraargument la motivele notificării Comisiei și nici un motiv obiectiv care să justifice lipsa cooperării din partea acestei țări. Această concluzie, precum și refuzul de a rectifica limitele de captură stabilite unilateral pentru 2013, au condus Comisia la concluzia că Insulele Feroe îndeplinesc în continuare criteriile pentru a fi identificate ca țară care permite pescuitul nedurabil.

(19)

Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să adopte măsuri în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012.

(20)

Măsurile respective trebuie să fie eficiente și proporționale pentru a atinge obiectivul de conservare și ar trebui să împiedice Insulele Feroe să profite de avantajele oferite de piețele, porturile și instalațiile Uniunii pentru a continua pescuitul nedurabil de hering.

(21)

În plus, Comisia a evaluat efectele comerciale, economice, sociale și de mediu, pe termen scurt și lung, ale măsurilor care pot fi adoptate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012, precum și sarcina administrativă asociată implementării acestora.

(22)

Pe baza acestei evaluări, pare adecvat să se adopte, într-o primă etapă, anumite măsuri enumerate la articolul 4 alineatul (1) literele (c), (d), (e) și (i) din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012. Dacă aceste măsuri se dovedesc a fi ineficiente și dacă Insulele Feroe permit în continuare pescuitul nedurabil, se pot stabili măsuri suplimentare.

(23)

Pescuitul heringului în Insulele Feroe, realizat cu ajutorul traulerelor pelagice, este un pescuit de tip direcționat în lunile reci ale anului și de tip mixt la sfârșitul primăverii și vara, când heringul și macroul sunt capturați în cantități similare. Ambele specii pot fi capturate cu aceleași nave, prin aceleași operațiuni, în cursul acelorași ieșiri în larg sau în aceleași zone de pescuit în cursul sezonului. Macroul reprezintă, astfel, o specie asociată heringului. Prin urmare, dacă continuă să captureze și să exporte macrou, Insulele Feroe vor continua, de asemenea, să captureze cantități mari de hering, care reprezintă o captură accidentală inseparabilă, chiar dacă heringul nu poate fi exportat în Uniune. Prin urmare, dacă măsurile adoptate nu vizează și importurile de macrou, va fi subminată eficiența interdicției importurilor de hering, ca mijloc de a preveni orice nou prejudiciu adus durabilității stocului de hering. Macroul coabitează cu heringul într-o asemenea măsură încât, atunci când se pescuiește macrou sub controlul Insulelor Feroe, există întodeauna riscul de a captura și hering. Prin urmare, macroul capturat sub controlul Insulelor Feroe este susceptibil să fi fost capturat împreună cu heringul. În consecință, pentru ca măsurile comerciale să fie eficiente, acestea ar trebui să vizeze atât heringul, cât și macroul.

(24)

Pentru a evalua proporționalitatea măsurilor și în special pentru a decide dacă restricțiile aplicabile comerțului cu principalele specii capturate împreună cu heringul ar trebui să se limiteze la o anumită cantitate sau dacă ar trebui să se interzică toate importurile, Comisia a analizat dacă ar putea lua în considerare măsuri alternative, mai proporționale, altele decât interzicerea totală a tuturor importurilor de produse din hering sau macrou sau care conțin hering sau macrou. Au fost evaluate trei posibile alternative: (i) o restricție cantitativă a tuturor produselor, importurile fiind limitate la schimburile tradiționale; (ii) interzicerea totală doar a peștelui proaspăt, congelat sau în conserve, fără a include produse mai elaborate precum făina și uleiul de pește; și (iii) interzicerea importurilor se limitează la hering și la produsele din hering. În timp ce prima dintre aceste trei opțiuni ar putea fi foarte eficace, având în vedere importanța deosebită a exporturilor de făină de pește din Insulele Feroe în UE, măsura este considerată drept prea împovărătoare în acest stadiu, în special luând în considerare faptul că, pe de o parte, ar putea afecta sectoare ale industriei pescuitului din Insulele Feroe care nu sunt direct legate de sectorul pescuitului pelagic și, pe de altă parte, că va crea o sarcină administrativă enormă legată de analiza eșantioanelor de făină și ulei de pește în laboratoare specializate pentru a determina compoziția pe specii. A treia alternativă, după cum s-a menționat mai sus, este considerată ineficientă atât timp cât posibilele sale consecințe economice ar putea fi ușor compensate prin exportul de macrou. A doua alternativă oferă, prin urmare, cel mai bun echilibru între mijloacele utilizate și efectele așteptate și nu există măsuri mai puțin oneroase pentru atingerea rezultatului necesar.

(25)

Pentru a evalua proporționalitatea, Comisia a examinat, de asemenea, dacă sunt necesare alte măsuri decât restricțiile la import, în special restricții privind utilizarea porturilor. Deoarece porturile sunt utilizate pentru realimentare, debarcare, schimbul echipajelor, reparații și odihnă, care constituie activități obișnuite și necesare asociate pescuitului de hering, Comisia a concluzionat că astfel de măsuri sunt de asemenea necesare și nu sunt posibile măsuri alternative mai puțin restrictive pentru a evita ca flota Insulelor Feroe să beneficieze de instalațiile din UE atunci când efectuează activități de pescuit nedurabil de hering.

(26)

Prin evaluarea efectelor comerciale, economice, sociale și de mediu pe termen scurt și lung ale măsurilor, precum și sarcina administrativă asociată implementării acestora, se poate concluziona că măsurile sunt rezonabile și că nu vor avea efecte inacceptabile și nu vor crea o sarcină inutilă. Măsurile au efecte pozitive asupra mediului, deoarece se presupune că vor contribui la ameliorarea durabilității stocurilor de hering. Efectele comerciale ale măsurilor vor fi moderate deoarece, deși se așteaptă efecte economice imediate, pe termen mediu pot fi găsite mecanisme alternative astfel încât se estimează că în final nu vor exista probleme de aprovizionare în UE. Se preconizează că efectele economice și sociale vor fi moderate pe termen scurt, deoarece vor fi asociate cu efectele comerciale; totuși, pe termen mediu și lung, dacă măsurile vor avea rezultatele așteptate, ele vor fi deosebit de pozitive în special pentru anumite flote care depind din punct de vedere economic de speciile pelagice. Sarcina administrativă generată de măsuri va fi relativ scăzută, ținând cont de faptul că majoritatea mijloacelor de control (inclusiv personalul) necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor în statele membre există deja.

(27)

În final, Comisia a examinat compatibilitatea măsurilor cu dreptul internațional și a concluzionat că acestea se referă la conservarea unui stoc de pește epuizabil și au rolul de a permite evitarea supraexploatării stocului, dat fiind că măsurile sunt menite să mențină stocul de hering atlantico-scandinav în limitele biologice de siguranță. Măsurile sunt aplicate împreună cu propriile măsuri de conservare ale Uniunii [articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012]. În special, Uniunea și-a redus capturile cu 26 %, în conformitate cu recomandarea Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și aplică în totalitate condițiile și limitările stabilite în planul de gestionare pe termen lung, care a fost convenit și aplicat de statele costiere începând cu 1999. În mai 2013, ICES a reconfirmat faptul că planul respectiv respectă abordarea preventivă și constituie o metodă de gestionare potrivită pentru a menține exploatarea în limitele biologice de siguranță. Mai mult, nu există dovezi științifice concludente care să indice faptul că Insulele Feroe ar avea dreptul la o cotă de pescuit mai mare pentru heringul atlantico-scandinav. Prin urmare, ar fi fost adecvată o reducere a capturilor lor, în conformitate cu recomandarea ICES pentru 2013.

(28)

În consecință, măsurile care trebuie adoptate într-o primă etapă ar trebui să includă: (a) interzicerea importurilor de hering și macrou din stocurile atlantico-scandinave, precum și a importurilor de produse pescărești obținute din sau care conțin astfel de pește; și (b) restricții privind utilizarea porturilor Uniunii de către navele care pescuiesc stocuri de hering atlantico-scandinav și macrou sub controlul Insulelor Feroe și de către navele care transportă pește sau produse pescărești provenite din activitățile de pescuit respective. În scopul de a facilita aplicarea măsurilor care vizează navele care pescuiesc stocurile relevante de hering sau macrou sau care transportă pește sau produse pescărești provenite din stocurile respective, ar trebui să se pună la dispoziția statelor membre liste cu navele în cauză. Pentru a stabili dacă heringul sau macroul a fost capturat sub controlul Insulele Feroe, ar trebui să se utilizeze regimul de certificare a capturii prevăzut în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (5).

(29)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

(a)

„stoc de hering atlantico-scandinav” înseamnă stocul de hering (Clupea harengus) din subzonele ICES (Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime) I, II, V, XII și XIV (6);

(b)

„hering atlantico-scandinav” înseamnă pește din stocul de hering atlantico-scandinav;

(c)

„macrou” înseamnă pește din specia Scomber scombrus care a fost capturat în zonele populate de heringul atlantico-scandinav;

(d)

„capturat sub controlul Insulelor Feroe” înseamnă capturat de către nave care arborează pavilionul Insulelor Feroe sau de către nave care arborează pavilionul unui alt stat, care au fost autorizate să pescuiască în zona economică exclusivă a Insulelor Feroe sau care au fost navlosite de o firmă feroeză sau de autoritățile Insulelor Feroe.

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Gripa aviară este o boală infecțioasă virală la păsări, inclusiv la păsările de curte. Infecția cu virusurile gripei aviare la păsările domestice cauzează două forme principale ale acestei boli, care se deosebesc prin virulența lor. Forma slab patogenă provoacă în general doar simptome ușoare, în timp ce forma înalt patogenă determină rate foarte mari ale mortalității la majoritatea speciilor de păsări de curte. Boala menționată poate avea un impact sever asupra profitabilității sectorului creșterii păsărilor de curte.

(2)

Gripa aviară este prezentă în principal la păsări, dar în anumite condiții pot apărea infecții și la om, cu toate că riscul este în general foarte mic.

(3)

În cazul apariției unui focar de gripă aviară, există riscul ca agentul patogen să se răspândească la alte exploatații unde se află păsări de curte sau alte păsări ținute în captivitate. Prin urmare, focarul se poate răspândi de la un stat membru la altul sau la țări terțe, prin intermediul comerțului cu păsări vii sau cu produse obținute de la acestea.

(4)

Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare (3) stabilește anumite măsuri preventive privind supravegherea și depistarea timpurie a gripei aviare, precum și măsurile minime de control care se aplică în cazul apariției unui focar de gripă aviară la păsările de curte sau la alte păsări ținute în captivitate. Directiva respectivă prevede stabilirea unor zone de protecție și de supraveghere în eventualitatea apariției unui focar de gripă aviară înalt patogenă.

(5)

Italia a notificat Comisia cu privire la un focar de gripă aviară înalt patogenă de subtip H7N7 într-o exploatație de pe teritoriul său în care se află păsări de curte sau alte păsări ținute în captivitate și a luat imediat măsurile necesare în conformitate cu Directiva 2005/94/CE, inclusiv stabilirea de zone de protecție și de supraveghere care ar trebui definite în partea A și partea B din anexa la prezenta decizie.

(6)

Comisia, în colaborare cu Italia, a examinat măsurile respective și s-a asigurat că limitele zonelor stabilite de către autoritatea competentă din statul membru respectiv se află la o distanță suficient de mare față de exploatația în care a apărut focarul confirmat.

(7)

Pentru a preveni orice perturbare inutilă a comerțului în interiorul Uniunii și pentru a evita impunerea de bariere comerciale nejustificate de către țări terțe, este necesar ca zonele respective stabilite în Italia să fie rapid definite la nivelul Uniunii și să se prevadă ca niciun transport de păsări de curte vii, de păsări de curte ouătoare, de pui de o zi sau de ouă pentru incubație să nu se expedieze din zonele respective către alte state membre sau către țări terțe.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(1)

În conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2012/274/UE din 24 aprilie 2012 de stabilire a celei de a doua serii de regiuni pentru începerea operațiunilor Sistemului de informații privind vizele (VIS) (2), a opta regiune în care ar trebui să înceapă colectarea și transmiterea datelor către VIS în cazul tuturor cererilor cuprinde Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Paraguay, Peru, Uruguay și Venezuela.

(2)

Statele membre au notificat Comisiei că au luat măsurile tehnice și juridice necesare pentru colectarea și transmiterea către VIS a datelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul VIS în cazul tuturor cererilor din această regiune, inclusiv măsurile privind colectarea și/sau transmiterea datelor în numele unui alt stat membru.

(3)

Condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (3) prima teză din Regulamentul VIS fiind astfel îndeplinită, este necesar, prin urmare, să se stabilească data de începere a operațiunilor VIS în a opta regiune.

(4)

Având în vedere necesitatea stabilirii datei de începere a activității VIS în viitorul foarte apropiat, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)

Având în vedere că Regulamentul VIS se bazează pe acquis-ul Schengen, Danemarca a notificat transpunerea Regulamentului VIS în legislația sa internă, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene. Prin urmare, Danemarca are obligația, în temeiul dreptului internațional, de a pune în aplicare prezenta decizie.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (3). Prin urmare, Regatul Unit nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(7)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (4). Prin urmare, Irlanda nu are obligații în temeiul prezentei decizii și nu face obiectul aplicării acesteia.

(8)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6) privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv.

(9)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(10)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(11)

În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(12)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(13)

În ceea ce privește Croația, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care are legătură cu acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011,