29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 179/1

DIRECTIVA 2013/35/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 iunie 2013

privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 153 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu tratatul, Parlamentul European și Consiliul pot adopta, prin intermediul directivelor, cerințe minime în scopul de a promova îmbunătățirea, în special, a condițiilor de muncă, pentru a garanta un nivel mai bun de protecție a sănătății și a securității lucrătorilor. Astfel de directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

(2)	Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să respecte sănătatea, securitatea și demnitatea sa.

(3)

După intrarea în vigoare a Directivei 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (3), părțile interesate, în special comunitatea medicală, au exprimat preocupări serioase legate de potențialul impact al punerii în aplicare a respectivei directive asupra procedurilor medicale bazate pe imagistică medicală. Totodată, au fost exprimate preocupări cu privire la impactul directivei asupra anumitor activități industriale.

(4)	Comisia a examinat cu atenție argumentele formulate de părțile interesate și, în urma mai multor consultări, a decis să revizuiască în mod cuprinzător anumite prevederi ale Directivei 2040/40/CE, pe baza noilor informații științifice furnizate de experți recunoscuți pe plan internațional.

(5)

Directiva 2004/40/CE a fost modificată prin Directiva 2008/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), al cărei efect a fost amânarea cu patru ani a termenului de transpunere a Directivei 2004/40/CE, și, ulterior, prin Directiva 2012/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), al cărei efect a fost amânarea termenului de transpunere până la 31 octombrie 2013. Această amânare s-a stabilit pentru a permite Comisiei să prezinte o nouă propunere, iar colegiuitorilor să adopte o nouă directivă, pe baza unor dovezi științifice mai noi și mai riguroase.

(6)

Directiva 2004/40/EC ar trebui abrogată și ar trebui introduse măsuri mai adecvate și mai proporționate de protejare a lucrătorilor de riscurile asociate câmpurilor electromagnetice. Directiva respectivă nu a abordat efectele pe termen lung, inclusiv posibile efecte cancerigene ale expunerii la câmpuri electrice, magnetice și electromagnetice variabile în timp, pentru care nu există în prezent nicio dovadă științifică concludentă care să stabilească o relație de cauzalitate. Prezenta directivă urmărește să abordeze toate efectele biofizice directe și efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice, astfel încât nu numai să asigure sănătatea și securitatea fiecărui lucrător în parte, ci și să creeze o bază minimă de protecție pentru toți lucrătorii din Uniune, concomitent cu diminuarea unor eventuale denaturări ale concurenței.

(7)

Prezenta directivă nu abordează efectele pe termen lung ale expunerii la câmpurile electromagnetice, întrucât, în prezent, nu există nicio dovadă științifică concludentă care să stabilească o relație de cauzalitate. Cu toate acestea, în cazul în care apar astfel de dovezi științifice concludente, Comisia ar trebui să aibă în vedere mijloacele cele mai potrivite pentru abordarea acestor efecte și ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul în acest sens prin intermediul raportului său privind punerea în practică a prezentei directive. În acest scop, Comisia, în completarea informațiilor relevante primite de la statele membre, ar trebui să ia în considerare cele mai recente cercetări și noile cunoștințe științifice pe baza datelor disponibile în acest domeniu.

(8)

Ar trebui să fie stabilite cerințe minime, oferind astfel statelor membre posibilitatea de a menține sau de a adopta dispoziții mai favorabile pentru protecția lucrătorilor, în special de a stabili niveluri mai scăzute pentru nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) sau pentru valorile limită de expunere (ELV) la câmpuri electromagnetice. Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să servească la justificarea unui regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru.

(9)

Sistemul de protecție împotriva câmpurilor electromagnetice ar trebui să se limiteze la definirea, fără detalii excesive, a obiectivelor urmărite, a principiilor care trebuie respectate și a valorilor fundamentale care trebuie aplicate, pentru a permite statelor membre să aplice cerințele minime în mod echivalent.

(10)

Pentru a asigura protecția lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice, se impune efectuarea unei evaluări eficiente și eficace a riscurilor. Totuși, această obligație ar trebui să fie proporțională cu situația întâlnită la locul de muncă. Prin urmare, ar trebui să se definească un sistem de protecție care să grupeze riscurile, în mod simplu, gradual și ușor de înțeles. În consecință, trimiterea la un număr de indicatori și situații standard care urmează să fie furnizate de ghidurile practice poate ajuta angajatorii să își îndeplinească obligațiile.

(11)

Efectele nedorite asupra corpului uman depind de frecvența câmpurilor electromagnetice sau a radiațiilor la care este expus. Prin urmare, pentru protecția adecvată a lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice, este necesar ca sistemele de limitare a expunerii să depindă de modele de expunere și de frecvență.

(12)

Nivelul expunerii la câmpurile electromagnetice poate fi redus într-un mod mai eficace prin introducerea unor măsuri preventive încă din faza de proiectare a locurilor de muncă și prin prioritizarea reducerii riscurilor la sursă, în momentul selectării echipamentelor, procedurilor și metodelor de lucru. Dispozițiile privind echipamentele și metodele de lucru contribuie astfel la protecția lucrătorilor care le utilizează. Cu toate acestea, este necesar să se evite duplicarea evaluărilor atunci când echipamentele de lucru îndeplinesc cerințele dreptului Uniunii relevant referitor la produse, prin care se stabilesc niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă. Aceasta permite o evaluare simplificată într-un mare număr de cazuri.

(13)	Angajatorii ar trebui să se adapteze la progresul tehnic și la cunoștințele științifice privind riscurile legate de expunerea la câmpuri electromagnetice, în vederea îmbunătățirii protecției sănătății și securității lucrătorilor.

(14)

Deoarece prezenta directivă reprezintă o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (6), rezultă că Directiva 89/391/CEE se aplică în domeniul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive și/sau speciale din prezenta directivă.

(15)

Cantitățile fizice, ELV și AL stabilite în prezenta directivă se bazează pe recomandările Comisiei internaționale pentru protecția împotriva radiației neionizante (ICNIRP) și ar trebui luate în considerare în conformitate cu conceptele prevăzute de ICNIRP, în absența unor dispoziții contrare în prezenta directivă.

(16)

Pentru a garanta actualizarea permanentă a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările de natură strict tehnică ale anexelor, modificări care să reflecte adoptarea unor regulamente și directive în domeniul armonizărilor tehnice și standardizării, progresul tehnic, modificările aduse standardelor sau specificațiilor cele mai relevante și noile descoperiri științifice privind riscurile asociate câmpurilor electromagnetice, precum și în ceea ce privește adaptarea AL. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(17)	Dacă se impun modificări de natură pur tehnică ale anexelor, Comisia ar trebui să colaboreze îndeaproape cu Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă instituit prin Decizia Consiliului din 22 iulie 2003 (7).

(18)

În situații excepționale, atunci când acest lucru este necesar din motive imperioase de urgență, cum ar fi posibile riscuri iminente pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor cauzate de expunerea acestora la câmpuri electromagnetice, ar trebui să existe posibilitatea de a aplica procedura de urgență în cazul actelor delegate adoptate de Comisie.

(19)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (8), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În cazul prezentei directive, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(20)

Un sistem care include ELV și AL ar trebui să poată fi considerat, ori de câte ori este cazul, drept un mijloc de a facilita furnizarea unui nivel ridicat de protecție împotriva riscurilor la adresa sănătății și a securității care ar putea decurge din expunerea la câmpuri electromagnetice. Un astfel de sistem poate însă fi incompatibil cu condițiile specifice în cazul anumitor activități, de exemplu utilizarea tehnicii de rezonanță magnetică în sectorul medical. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare aceste condiții speciale.

(21)

Date fiind particularitățile forțelor armate și pentru a permite operarea și interoperabilitatea lor eficace, inclusiv în cadrul exercițiilor militare internaționale comune, statele membre ar trebui să poată pune în aplicare sisteme de protecție echivalente sau mai specifice, precum standardele convenite la nivel internațional, cum ar fi standardele NATO, cu condiția evitării efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității.

(22)

Angajatorilor ar trebui să li se impună să se asigure că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum. Cu toate acestea, este posibil ca, în anumite cazuri și în circumstanțe justificate în mod corespunzător, să fie depășite, doar în mod temporar, ELV prevăzute în prezenta directivă. Într-un astfel de caz, angajatorilor ar trebui să li se impună să ia măsurile necesare pentru a reveni la respectarea ELV cât mai curând posibil.

(23)

Un sistem care garantează un nivel ridicat de protecție împotriva riscurilor la adresa sănătății și a securității care ar putea rezulta din expunerea la câmpurile electromagnetice ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător anumite categorii de lucrători expuși unui risc deosebit și să evite problemele de interferență cu dispozitivele medicale, cum ar fi proteze metalice, stimulatoare cardiace și defibrilatoare, implanturi cohleare și alte implanturi sau dispozitive medicale purtate pe corp, sau efectele asupra funcționării acestora. Problemele de interferență, în special interferența cu stimulatoarele cardiace, se pot produce la niveluri aflate sub AL și, prin urmare, ar trebui să facă obiectul unor precauții și măsuri de protecție corespunzătoare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă, care reprezintă cea de a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabilește cerințe minime privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor generate sau care ar putea fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice la locul de muncă.

(2) Prezenta directivă reglementează toate efectele biofizice directe și efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice.

(3) Valorile limită de expunere (ELV) stabilite prin prezenta directivă reglementează exclusiv legăturile dovedite științific între efectele biofizice directe pe termen scurt și expunerea la câmpurile electromagnetice.

(4) Prezenta directivă nu reglementează efectele pe termen lung evocate.

Comisia monitorizează cele mai recente evoluții în domeniul științific. În cazul în care apar dovezi științifice concludente cu privire la efectele pe termen lung evocate, Comisia analizează măsurile cele mai potrivite în situația respectivă și prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă pentru abordarea efectelor menționate. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în acest sens prin intermediul raportului său menționat la articolul 15.

(5) Prezenta directivă nu reglementează riscurile rezultate din contactul cu conductori sub tensiune.

(6) Fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive sau mai specifice din prezenta directivă, Directiva 89/391/CEE continuă să se aplice integral tuturor domeniilor menționate la alineatul (1).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)	„câmpuri electromagnetice” înseamnă câmpuri electrice statice, câmpuri magnetice statice, precum și câmpuri electrice, magnetice și electromagnetice variabile în timp, cu frecvențe de până la 300 GHz;

(b)

„efecte biofizice directe” înseamnă efecte asupra corpului uman cauzate în mod direct de prezența acestuia într-un câmp electromagnetic, inclusiv:

(i)	efecte termice, precum încălzirea țesuturilor prin absorbția de energie de la câmpurile electromagnetice în țesuturi;

(ii)

efecte nontermice, precum stimularea mușchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale. Aceste efecte pot avea consecințe dăunătoare asupra sănătății mentale și fizice a lucrătorilor expuși. În plus, stimularea organelor senzoriale poate duce la simptome tranzitorii, precum vertij sau fosfene. Aceste efecte pot crea o perturbare temporară sau pot afecta funcția cognitivă sau alte funcții cerebrale sau musculare și, astfel, pot afecta capacitatea unui lucrător de a-și desfășura activitatea în condiții de securitate (adică riscuri la adresa securității); precum și

(iii)

curenți induși în membre;

(c)

„efecte indirecte” înseamnă efecte cauzate de prezența unui obiect într-un câmp electromagnetic, care pot deveni cauză de risc pentru sănătate sau securitate, cum ar fi:

(i)	interferența cu echipamente și dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace și alte dispozitive medicale implantate sau purtate pe corp;

(ii)	riscul de proiectare de obiecte feromagnetice în câmpuri magnetice statice;

(iii)

inițierea dispozitivelor electroexplozive (detonatoare);

(iv)	incendii și explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile din cauza scânteilor produse de câmpurile induse, de curenții de contact sau de descărcările cu scânteie; precum și

(v)	curenți de contact;

(d)	„valori limită de expunere (ELV)” înseamnă valori stabilite pe baza considerațiilor biofizice și biologice, în special pe baza efectelor directe pe termen scurt și acute dovedite științific, adică efectele termice și stimularea electrică a țesuturilor;

(e)	„ELV pentru efecte asupra sănătății” înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuși unor efecte nocive asupra sănătății, precum încălzire termică sau stimulare a țesuturilor nervoase sau musculare;

(f)	„ELV pentru efecte senzoriale” înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuși unor percepții senzoriale perturbate tranzitorii și unor modificări minore tranzitorii ale funcțiilor cerebrale;

(g)

„niveluri de declanșare a acțiunii (AL)” înseamnă niveluri operaționale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a respectării ELV relevante sau, după caz, pentru a lua măsurile relevante de protecție sau de prevenire specificate de prezenta directivă.

Terminologia referitoare la AL utilizată în anexa II este următoarea:

(i)	pentru câmpurile electrice, „AL joase” și „AL înalte” înseamnă niveluri care se referă la măsurile specifice de protecție sau de prevenire specificate de prezenta directivă; și

(ii)	pentru câmpurile magnetice, „AL joase” înseamnă niveluri care se referă la ELV pentru efectele senzoriale, iar „AL înalte” la ELV pentru efectele asupra sănătății.

Articolul 3

Valori limită de expunere și niveluri de declanșare a acțiunii

(1) Mărimile fizice referitoare la expunerea la câmpuri electromagnetice sunt indicate în anexa I. ELV pentru efecte asupra sănătății, ELV pentru efecte senzoriale și AL sunt stabilite în anexele II și III.

(2) Statele membre impun angajatorilor să se asigure că expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este limitată la ELV pentru efecte asupra sănătății și la ELV pentru efecte senzoriale prevăzute în anexa II, pentru efectele nontermice, și în anexa III, pentru efectele termice. Respectarea ELV pentru efecte asupra sănătății și a ELV pentru efecte senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante de evaluare a expunerii menționate la articolul 4. În cazul în care expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice depășește ELV, angajatorul acționează imediat în conformitate cu articolul 5 alineatul (8).

(3) În sensul prezentei directive, atunci când se dovedește că AL relevante prevăzute în anexele II și III nu sunt depășite, se consideră că angajatorul respectă ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale. În cazul în care expunerea depășește AL, angajatorul ia măsuri în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), cu excepția cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) dovedește că ELV relevante nu sunt depășite și că pot fi excluse riscurile la adresa securității.

Fără a aduce atingere primului paragraf, expunerea poate depăși:

(a)

AL joase pentru câmpurile electrice (anexa II tabelul B1), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiția ca fie ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3) să nu fi fost depășite; fie

(i)	ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A2) să nu fi fost depășite;

(ii)	descărcările excesive cu scânteie și curenții de contact (anexa II tabelul B3) să fi fost preveniți prin măsuri specifice de protecție, astfel cum prevede articolul 5 alineatul (6); precum și

(iii)

lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f);

(b)

AL joase pentru câmpurile magnetice (anexa II tabelul B2), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, inclusiv în zona capului și a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiția ca fie ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3) să nu fie depășite; fie

(i)	ELV pentru efecte senzoriale să fi fost depășite numai temporar;

(ii)	ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A2) să nu fi fost depășite;

(iii)

să fi fost întreprinse acțiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (a) de la respectivul alineat; precum și

(iv)	lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f).

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), expunerea poate depăși:

(a)

ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A1) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiția ca:

(i)	depășirea să fi fost numai temporară;

(ii)	ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A1) să nu fi fost depășite;

(iii)

să fi fost luate măsuri specifice de protecție în conformitate cu articolul 5 alineatul (7);

(iv)	să fi fost întreprinse acțiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (b) de la respectivul alineat; precum și

(v)	lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f);

(b)

ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3 și anexa III tabelul A2) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiția ca:

(i)	depășirea să fi fost numai temporară;

(ii)	ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A2 și anexa III tabelele A1 și A3) să nu fi fost depășite;

(iii)

să fi fost întreprinse acțiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (a) de la respectivul alineat; precum și

(iv)	lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f).

CAPITOLUL II

OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR

Articolul 4

Evaluarea riscurilor și determinarea expunerii

(1) În îndeplinirea obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează toate riscurile pentru lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă și, dacă este necesar, măsoară sau calculează nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuși lucrătorii.

Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE și articolului 6 din prezenta directivă, respectiva evaluare poate fi făcută publică la cerere, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislația națională relevantă. În special, în cazul prelucrării datelor cu caracter personal ale lucrătorilor în cadrul evaluării menționate, orice publicare a acestor date trebuie să se facă în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (9) și cu legislația națională a statelor membre prin care este pusă în aplicare respectiva directivă. Cu excepția cazului în care un interes public superior justifică publicarea evaluării în cauză, autoritățile publice care dețin o copie a evaluării pot refuza o cerere de acces la aceasta sau o cerere de a o pune la dispoziția publicului, în cazul în care o astfel de divulgare ar submina protecția intereselor comerciale ale angajatorului, inclusiv a celor aferente drepturilor de proprietate intelectuală. Angajatorii pot refuza să divulge sau să facă publică evaluarea în cauză în aceleași condiții, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislația națională relevantă.

(2) În scopul evaluării prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, angajatorul identifică și evaluează câmpurile electromagnetice de la locul de muncă, ținând seama de ghidurile practice menționate la articolul 14 și de alte standarde sau orientări relevante furnizate de statul membru în cauză, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere. Fără a aduce atingere obligațiilor care revin angajatorului în temeiul prezentului articol, angajatorul este, de asemenea, îndreptățit, după caz, să țină seama de nivelurile de emisie și de alte date corespunzătoare în materie de securitate furnizate referitor la echipament de către fabricant sau de către distribuitor, în conformitate cu dreptul Uniunii relevant, inclusiv de evaluarea riscului, dacă se aplică la condițiile de expunere de la locul de muncă sau de la locul unde se află instalația.

(3) În cazul în care respectarea ELV nu se poate determina în mod fiabil pe baza unor informații ușor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ține seama de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile numerice, modelizarea sursei, modelarea geometrică și proprietățile electrice ale țesuturilor și materialelor, stabilite în conformitate cu buna practică relevantă.

(4) Evaluarea, măsurarea și calculele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol se planifică și se efectuează de către serviciile sau persoanele competente la intervale corespunzătoare, luând în considerare orientările în temeiul prezentei directive și, în special, articolele 7 și 11 din Directiva 89/391/CEE privind persoanele sau serviciile competente necesare, precum și consultarea și participarea lucrătorilor. Datele obținute din evaluarea, măsurarea sau calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea și care permite consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislația și practica națională.

(5) La evaluarea riscului în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul acordă o atenție deosebită următoarelor elemente:

(a)	ELV pentru efecte asupra sănătății, ELV pentru efecte senzoriale și AL menționate la articolul 3 și în anexele II și III la prezenta directivă;

(b)	frecvenței, nivelului, duratei și tipului de expunere, inclusiv distribuției în corpul lucrătorilor și în spațiul de lucru;

(c)	oricăror efecte biofizice directe;

(d)

oricăror efecte asupra sănătății și securității lucrătorilor expuși unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, și lucrătorii în stare de graviditate;

(e)	oricăror efecte indirecte;

(f)	existenței echipamentelor de înlocuire destinate să reducă nivelurile de expunere la câmpurile electromagnetice;

(g)	informațiilor corespunzătoare obținute în urma supravegherii stării de sănătate menționate la articolul 8;

(h)	informațiilor furnizate de fabricantul echipamentelor;

(i)	altor informații relevante în materie de sănătate și securitate;

(j)	surselor multiple de expunere;

(k)	expunerii simultane la câmpuri cu frecvențe multiple.

(6) În locurile de muncă deschise publicului nu este necesar să se realizeze o evaluare a expunerii, dacă s-a realizat deja o evaluare în conformitate cu prevederile privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice, dacă restricțiile specificate în prevederile respective sunt respectate pentru lucrători și dacă riscurile la adresa sănătății și securității sunt excluse. Atunci când echipamentele pentru uz public sunt utilizate conform destinației prevăzute și respectă dreptul Uniunii privind produsele, care stabilește niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă, și nu se utilizează alte echipamente, se consideră că aceste condiții sunt îndeplinite.

(7) Angajatorul trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/391/CEE și să identifice măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolul 5 din prezenta directivă. Evaluarea riscurilor poate include motivele pentru care angajatorul consideră că natura și amploarea riscurilor legate de câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare suplimentară mai detaliată a riscurilor. Evaluarea riscurilor se actualizează periodic, în special atunci când s-au produs modificări semnificative în urma cărora ar putea deveni caducă sau când rezultatele supravegherii stării de sănătate menționată la articolul 8 dovedesc necesitatea acesteia.

Articolul 5

Dispoziții pentru evitarea sau reducerea expunerii la riscuri

(1) Luând în considerare progresul tehnic și disponibilitatea măsurilor de control al producției de câmpuri electromagnetice la sursă, angajatorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum.

Reducerea riscurilor legate de expunerea la câmpuri electromagnetice are la bază principiile generale de prevenire prevăzute în articolul 6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE.

(2) Pe baza evaluării riscurilor menționată la articolul 4, odată ce sunt depășite AL relevante prevăzute la articolul 3 și în anexele II și III și cu excepția cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) demonstrează că ELV relevante nu sunt depășite și că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul elaborează și pune în aplicare un plan de acțiune care cuprinde măsuri tehnice și/sau organizatorice pentru a evita expuneri care depășesc ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale, ținând seama, în special, de următoarele:

(a)	alte metode de lucru care presupun o expunere mai scăzută la câmpuri electromagnetice;

(b)	alegerea unor echipamente de lucru care să emită câmpuri electromagnetice mai scăzute, în funcție de activitatea care trebuie desfășurată;

(c)	măsuri tehnice de reducere a emisiei de câmpuri electromagnetice, inclusiv, atunci când este necesar, utilizarea unor mecanisme de închidere, de blindare sau a unor mecanisme similare de protecție a sănătății;

(d)	măsuri corespunzătoare de delimitare și de acces (de exemplu, semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea limitării sau controlării accesului;

(e)	în cazul expunerii la câmpuri electrice, măsuri și proceduri de gestionare a descărcărilor cu scânteie și a curenților de contact prin mijloace tehnice și prin formarea lucrătorilor;

(f)	programe corespunzătoare de întreținere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă și a sistemelor de la locul de muncă;

(g)	proiectarea și amenajarea locurilor de muncă;

(h)	limitarea duratei și intensității expunerii; precum și

(i)	disponibilitatea echipamentelor corespunzătoare de protecție individuală.

(3) Pe baza evaluării riscurilor menționate la articolul 4, angajatorul elaborează și pune în aplicare un plan de acțiune care cuprinde măsuri tehnice și/sau organizatorice pentru a evita riscurile pentru lucrătorii expuși unor riscuri deosebite și toate riscurile datorate efectelor indirecte menționate la articolul 4.

(4) În plus față de furnizarea informațiilor prevăzute la articolul 6 din prezenta directivă, angajatorul, în temeiul articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, adaptează măsurile menționate la prezentul articol în funcție de cerințele lucrătorilor expuși unor riscuri deosebite și, după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau pentru lucrătorii în stare de graviditate care au informat angajatorul cu privire la acest lucru.

(5) Pe baza evaluării riscurilor menționată la articolul 4, locurile de muncă în care lucrătorii sunt susceptibili de a fi expuși la niveluri de câmpuri electromagnetice care depășesc AL se semnalizează corespunzător, în conformitate cu anexele II și III și cu Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (10). Zonele respective se identifică, iar accesul la acestea se limitează în mod corespunzător. În cazul în care accesul la aceste zone este limitat în mod corespunzător din alte motive și lucrătorii sunt informați cu privire la riscurile generate de câmpurile electromagnetice, nu sunt necesare semnalizarea și restrângerea accesului specifice câmpurilor electromagnetice.

(6) Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (3) litera (a), se adoptă măsuri de protecție specifice, cum ar fi formarea lucrătorilor în conformitate cu articolul 6 și utilizarea mijloacelor tehnice și a protecției personalului, ca, de exemplu, legarea la pământ a obiectelor de lucru, legături de echipotențializare între lucrători și obiectele de lucru (echipotențializare) și, după caz și în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (11), utilizarea pantofilor izolanți, a mănușilor și a îmbrăcămintei de protecție.

(7) Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (4) litera (a), se adoptă măsuri de protecție specifice, cum ar fi controlul mișcărilor.

(8) Lucrătorii nu trebuie expuși la niveluri de expunere care depășesc ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (a) sau (c) sau la articolul 3 alineatul (3) sau (4). Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale sunt depășite, angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub aceste ELV. Angajatorul stabilește și consemnează cauzele depășirii ELV pentru efecte asupra sănătății și a ELV pentru efecte senzoriale și adaptează în consecință măsurile de protecție și de prevenire în scopul de a evita o nouă depășire. Măsurile de protecție și de prevenire adaptate se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea și care să permită consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislația și practica națională.

(9) Atunci când se aplică articolul 3 alineatele (3) și (4) și în cazul în care lucrătorul raportează apariția simptomelor tranzitorii, angajatorul actualizează, după caz, evaluarea riscurilor și măsurile de prevenire. Simptomele tranzitorii pot include:

(a)	percepții senzoriale și efecte asupra funcționării sistemului nervos central la nivelul capului generate de câmpuri magnetice variabile în timp; precum și

(b)	efecte ale câmpului magnetic static, precum vertij și greață.

Articolul 6

Informarea și formarea lucrătorilor

Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolelor 10 și 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorii susceptibili de a fi expuși riscurilor generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă și/sau reprezentanții acestora beneficiază de toate informațiile și formarea necesare privind rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă cu privire, în special, la următoarele:

(a)	măsurile luate în aplicarea prezentei directive;

(b)	valorile și conceptele privind ELV și AL, riscurile posibile asociate și măsurile preventive luate;

(c)	posibilele efecte indirecte ale expunerii;

(d)	rezultatele evaluării, măsurării și/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în conformitate cu articolul 4 din prezenta directivă;

(e)	modul de depistare și de semnalare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătății;

(f)	posibilitatea existenței unor simptome și senzații tranzitorii legate de efecte asupra sistemului nervos central sau periferic;

(g)	condițiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;

(h)	practicile profesionale sigure care reduc la minimum riscurile generate de expunere;

(i)	lucrătorii expuși unor riscuri deosebite, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) litera (d) și articolul 5 alineatele (3) și (4) din prezenta directivă.

Articolul 7

Consultarea și participarea lucrătorilor

Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora se desfășoară în conformitate cu articolul 11 din Directiva 89/391/CEE.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 8

Supravegherea stării de sănătate

(1) În scopul prevenirii și diagnosticării precoce a oricăror efecte nocive asupra sănătății din cauza expunerii la câmpuri electromagnetice, se supraveghează starea de sănătate în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 89/391/CEE. Fișele medicale și disponibilitatea acestora sunt asigurate în conformitate cu legislația și/sau practica națională.

(2) În conformitate cu legislația și practica națională, rezultatele supravegherii stării de sănătate se păstrează într-o formă corespunzătoare, care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea cerințelor de confidențialitate. La cerere, fiecare lucrător are acces la propria fișă medicală.

În cazul în care un lucrător raportează efecte nedorite sau neașteptate asupra sănătății, sau în orice caz în care se constată că nivelul de expunere depășește ELV, angajatorul se asigură că lucrătorul în cauză beneficiază de controale medicale sau de supraveghere medicală individuală adecvate, în conformitate cu legislația și practica naționale.

Controlul sau supravegherea în cauză se acordă când dorește lucrătorul, iar costurile aferente nu sunt suportate de lucrător.

Articolul 9

Sancțiuni

Statele membre prevăd sancțiuni corespunzătoare aplicabile în cazul încălcării legislației naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 10

Derogări

(1) Prin derogare de la articolul 3, dar fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), se aplică următoarele:

(a)

expunerea poate depăși ELV în cazul în care expunerea este asociată instalării, testării, utilizării, dezvoltării, întreținerii sau cercetării legate de echipamentul de rezonanță magnetică nucleară (RMN) pentru pacienți în sectorul sănătății, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

(i)	evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 4 a indicat depășirea ELV;

(ii)	ținând cont de situația actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică și/sau organizatorică;

(iii)

circumstanțele justifică în mod corespunzător depășirea ELV;

(iv)	caracteristicile locului de muncă, ale echipamentului de lucru sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum și

(v)

angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejați împotriva efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității, inclusiv prin asigurarea faptului că sunt urmate instrucțiunile pentru utilizare în condiții de siguranță furnizate de producător în conformitate cu Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (12);

(b)

statele membre pot permite punerea în aplicare a unui sistem de protecție echivalent sau cu un grad mai mare de specificitate pentru personalul care lucrează în cadrul instalațiilor militare operaționale sau care este implicat în activități militare, inclusiv exerciții militare internaționale desfășurate în comun, cu condiția prevenirii efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității;

(c)

statele membre pot permite, în circumstanțe justificate în mod corespunzător și numai atât timp cât acestea sunt în continuare justificate în mod corespunzător, depășirea temporară a ELV, în anumite sectoare sau pentru anumite activități din afara domeniului de aplicare al literelor (a) și (b). În sensul prezentei litere, „circumstanțe justificate în mod corespunzător” înseamnă circumstanțe în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)	evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 4 a indicat depășirea ELV;

(ii)	ținând cont de situația actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică și/sau organizatorică;

(iii)

caracteristicile specifice locului de muncă, ale echipamentului de lucru sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum și

(iv)	angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejați împotriva efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității, inclusiv pe baza unor standarde și orientări comparabile, cu un grad mai mare de specificitate și recunoscute la nivel internațional.

(2) Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare în temeiul alineatului (1) literele (b) și (c) și prezintă motivele care justifică derogările respective în raportul menționat la articolul 15.

Articolul 11

Modificări tehnice ale anexelor

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 12, pentru modificarea din punct de vedere strict tehnic a anexelor, astfel încât:

(a)	să se ia în considerare adoptarea de regulamente și directive în materie de armonizare tehnică și de standardizare privind proiectarea, construcția, fabricarea sau realizarea de echipamente și posturi de lucru;

(b)	să se ia în considerare progresul tehnic, evoluția celor mai relevante norme sau specificații și noile cunoștințe științifice privind câmpurile electromagnetice;

(c)	să se realizeze adaptări ale AL, atunci când apar noi dovezi științifice, cu condiția ca angajatorii să rămână în continuare obligați să respecte ELV în vigoare prevăzute în anexele II și III.

(2) Comisia adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 12, pentru a introduce în anexa II orientările ICNIRP de limitare a expunerii la câmpurile electrice induse de mișcările organismului uman într-un câmp magnetic static și de câmpuri magnetice variabile în timp cu frecvența sub 1 Hz, de îndată ce orientările respective devin disponibile.

(3) Atunci când este necesar, în cazul modificărilor prevăzute la alineatele (1) și (2), din motive imperioase de urgență, procedura prevăzută la articolul 13 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.

Articolul 12

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 29 iunie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 11 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 13

Procedura de urgență

(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență în legătură cu sănătatea și protecția lucrătorilor.

(2) Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni cu privire la un act delegat, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecțiuni.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 14

Ghiduri practice

În scopul facilitării punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia pune la dispoziție ghiduri practice fără caracter obligatoriu, cu cel puțin șase luni înainte de 1 iulie 2016. Respectivele ghiduri vizează următoarele chestiuni:

(a)

determinarea expunerii, luându-se în considerare standardele corespunzătoare europene sau internaționale, inclusiv:

—	metodele de calcul pentru evaluarea ELV;

—	stabilirea mediei spațiale a câmpurilor electrice și magnetice externe;

—	orientările pentru modul de tratare a incertitudinilor de măsurare și de calcul;

(b)	orientările privind dovedirea respectării cerințelor, în cazul unor tipuri speciale de expunere neuniformă în situații specifice, pe baza unei dozimetrii bine stabilite;

(c)	descrierea „metodei vârfului ponderat” pentru câmpurile cu frecvență joasă și a „însumării câmpurilor cu frecvențe multiple” pentru câmpurile cu frecvență înaltă;

(d)	efectuarea unei evaluări a riscurilor și, atunci când este posibil, prevederea unor tehnici simplificate, ținându-se cont, mai ales, de necesitățile IMM-urilor;

(e)	măsurile menite să elimine sau să reducă riscurile, inclusiv măsuri specifice de prevenire în funcție de nivelul de expunere și de caracteristicile locului de muncă;

(f)	stabilirea unor proceduri de lucru documentate, precum și a unor măsuri specifice de informare și formare destinate lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice în timpul unor activități legate de RMN care intră sub incidența articolului 10 alineatul (1) litera (a);

(g)	evaluarea expunerilor la frecvențe între 100 kHz și 10 MHz, pentru care trebuie avute în vedere atât efectele termice, cât și cele nontermice;

(h)	orientări privind controalele medicale și supravegherea medicală care trebuie asigurate de angajator în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).

Comisia colaborează îndeaproape cu Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă. Se asigură informarea Parlamentului European în acest sens.

Articolul 15

Revizuirea și raportarea

Având în vedere articolul 1 alineatul (4), raportul privind punerea în aplicare a prezentei directive se elaborează în conformitate cu articolul 17a din Directiva 89/391/CEE.

Articolul 16

Transpunere

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2016.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea includ o trimitere la prezenta directivă ori sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 17

Abrogare

(1) Directiva 2004/40/CE se abrogă de la 29 iunie 2013.

(2) Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 19

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 iunie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

A. SHATTER

(1) JO C 43, 15.2.2012, p. 47.

(2) Poziția Parlamentului European din 11 iunie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 iunie 2013.

(3) JO L 159, 30.4.2004, p. 1.

(4) JO L 114, 26.4.2008, p. 88.

(5) JO L 110, 24.4.2012, p. 1.

(6) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(7) JO C 218, 13.9.2003, p. 1.

(8) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(9) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(10) JO L 245, 26.8.1992, p. 23.

(11) JO L 393, 30.12.1989, p. 18.

(12) JO L 169, 12.7.1993, p. 1.

ANEXA I

MĂRIMI FIZICE REFERITOARE LA EXPUNEREA LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE

Pentru descrierea expunerii la câmpuri electromagnetice se utilizează următoarele mărimi fizice:

Intensitatea câmpului electric (E) reprezintă o mărime vectorială care corespunde forței exercitate asupra unei particule încărcate, indiferent de mișcarea acesteia în spațiu. Intensitatea se exprimă în volți per metru (Vm–1). Trebuie să se facă o distincție între câmpul electric din mediu și câmpul electric prezent în organism (in situ) ca urmare a expunerii la câmpul electric din mediu.

Curentul în membre (IL) este un curent în membrele unei persoane expuse la câmpuri electromagnetice în gama de frecvențe 10 MHz-110 MHz în urma contactului cu un obiect într-un câmp electromagnetic sau fluxul de curenți capacitivi induși într-un organism expus. Acesta se exprimă în amperi (A).

Curentul de contact (IC) este un curent care apare atunci când o persoană intră în contact cu un obiect într-un câmp electromagnetic. Acesta se exprimă în amperi (A). Un curent de contact staționar se produce atunci când o persoană se află în contact continuu cu un obiect într-un câmp electromagnetic. În procesul stabilirii unui astfel de contact, se poate produce o scânteie, însoțită de curenți tranzitorii.

Sarcina electrică (Q) este o mărime corespunzătoare utilizată pentru producerea scânteii și se exprimă în coulombi (C).

Intensitatea câmpului magnetic (H) este o mărime vectorială care, împreună cu inducția magnetică, definește câmpul magnetic în orice punct din spațiu. Aceasta se exprimă în amperi per metru (Am–1).

Inducția magnetică (B) este o mărime vectorială care se manifestă prin forța exercitată asupra sarcinilor electrice aflate în mișcare și se exprimă în tesla (T). În spațiul liber și în materiale biologice, inducția magnetică și intensitatea câmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, o intensitate a câmpului magnetic de H = 1 Am–1 fiind echivalentă cu o inducție magnetică de Formula T (aproximativ 1,25 microtesla).

Densitatea de putere (S) reprezintă mărimea corespunzătoare utilizată pentru frecvențe foarte înalte, pentru care distanța de penetrare în corp este scăzută. Aceasta reprezintă raportul dintre puterea radiantă incidentă perpendicular pe o suprafață și aria suprafeței respective. Aceasta se exprimă în wați pe metru pătrat (Wm–2).

Energia de absorbție specifică (SA) reprezintă energia absorbită de unitatea de masă de țesut biologic, exprimată în jouli per kilogram (Jkg–1). În prezenta directivă, aceasta se utilizează pentru efectele radiației pulsate de microunde.

Rata specifică de absorbție a energiei (SAR), exprimată ca medie pe întregul corp sau pe părți ale acestuia, reprezintă rata la care se absoarbe energia per unitatea de masă de țesut biologic și se exprimă în wați per kilogram (Wkg–1). SAR pe „corpul întreg” reprezintă o mărime acceptată pe scară largă pentru stabilirea raportului dintre efectele termice nocive și expunerea la frecvențe radio (RF). În afară de media SAR pe „corpul întreg”, sunt necesare valori SAR locale pentru evaluarea și limitarea absorbției excesive de energie în mici părți ale corpului ca urmare a unor condiții speciale de expunere. Exemple de astfel de condiții includ: o persoană expusă la RF în gama inferioară de MHz (de exemplu, de la sistemele de încălzire dielectrice) și persoanele expuse în câmpul din proximitatea unei antene.

Dintre aceste mărimi, inducția magnetică (B), curentul de contact (IC), curentul în membre (IL), intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) și densitatea de putere (S) pot fi măsurate în mod direct.

ANEXA II

EFECTELE NONTERMICE

VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE ȘI NIVELURI DE DECLANȘARE A ACȚIUNII ÎN GAMA DE FRECVENȚE 0 Hz-10 MHz

A. VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE (ELV)

ELV mai mici de 1 Hz (tabelul A1) reprezintă limite pentru câmpul magnetic static care nu este afectat de țesutul biologic.

ELV cuprinse între 1 Hz-10 MHz (tabelul A2) reprezintă limite pentru câmpurile electrice induse în organism în urma expunerii la câmpuri electrice și magnetice variabile în timp.

ELV pentru o inducție magnetică externă cuprinsă între 0 Hz-1 Hz

ELV pentru efecte senzoriale reprezintă ELV în condiții de lucru normale (tabelul A1) și se referă la vertij și la alte efecte fiziologice legate de perturbarea aparatului vestibular, apărute în special în urma deplasării într-un câmp magnetic static.

ELV pentru efecte asupra sănătății în condiții de lucru controlate (tabelul A1) au aplicabilitate temporară în timpul unei perioade de lucru, atunci când sunt justificate de practica sau de procesul utilizat, cu condiția să se fi adoptat măsuri de prevenire, precum controlul mișcărilor și informarea lucrătorilor.

Tabelul A1

ELV pentru o inducție magnetică externă (B0) cuprinsă între 0 Hz-1 Hz

	ELV pentru efecte senzoriale
Condiții de lucru normale	2 T
Expunere localizată la nivelul membrelor	8 T
	ELV pentru efecte asupra sănătății
Condiții de lucru controlate	8 T

ELV pentru efecte asupra sănătății la o intensitate a câmpului electric intern cuprinsă între 1 Hz-10 MHz

ELV pentru efecte asupra sănătății (tabelul A2) sunt legate de stimularea electrică a tuturor țesuturilor din sistemul nervos central și periferic din organism, inclusiv capul.

Tabelul A2

ELV pentru efecte asupra sănătății la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-10 MHz

Gama de frecvențe	ELV pentru efecte asupra sănătății
1 Hz ≤ f < 3 kHz	1,1 Vm–1 (vârf)
3 kHz ≤ f ≤ 10 MHz	3,8 × 10–4 f Vm–1 (vârf)

Nota A2-1:

f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota A2-2:

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spațiale în întregul organism al subiectului expus.

Nota A2-3:

Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf, pe o perioadă dată, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulțite cu √2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată în conformitate cu articolul 4 se bazează pe metoda vârfului ponderat (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidurile practice menționate la articolul 14, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.

ELV pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-400 Hz

ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A3) sunt legate de efectele câmpului electric asupra sistemului nervos central de la nivelul capului, adică fosfene retiniene și modificări minore tranzitorii ale anumitor funcții cerebrale.

Tabelul A3

ELV pentru efecte senzoriale la o intensitate internă a câmpului electric între 1 Hz-400 Hz

Gama de frecvențe	ELV pentru efecte senzoriale
1 Hz ≤ f < 10 Hz	0,7 f Vm–1 (vârf)
10 Hz ≤ f < 25 Hz	0,07 Vm–1 (vârf)
25 Hz ≤ f ≤ 400 Hz	0,0028 f Vm–1 (vârf)

Nota A3-1:

f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota A3-2:

ELV pentru efecte senzoriale pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spațiale în capul subiectului expus.

Nota A3-3:

B. NIVELURILE DE DECLANȘARE A ACȚIUNII (AL)

Următoarele mărimi fizice și valori se utilizează pentru indicarea nivelurilor de declanșare a acțiunii (AL), a căror magnitudine se stabilește pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, respectarea ELV pertinente sau pentru care trebuie luate una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la articolul 5:

—	AL(E) joase și AL(E) înalte pentru o intensitate a câmpului electric E a câmpurilor electrice variabile în timp, astfel cum se specifică în tabelul B1;

—	AL(B) joase și AL(B) înalte pentru o inducție magnetică B a câmpurilor magnetice variabile în timp, astfel cum se specifică în tabelul B2;

—	AL(IC) pentru curentul de contact, astfel cum se specifică în tabelul B3;

—	AL(B0) pentru inducția magnetică a câmpurilor magnetice statice, astfel cum se specifică în tabelul B4.

AL corespund valorilor câmpurilor electric și magnetic, calculate sau măsurate la locul de muncă în absența lucrătorului.

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri electrice

AL joase (tabelul B1) pentru câmpul electric extern se bazează pe limitarea câmpului electric intern sub ELV (tablele A2 și A3) și pe limitarea producerii de scântei în mediul de lucru.

La un nivel inferior AL înalte, câmpul electric intern nu depășește ELV (tabelele A2 și A3) și producerile supărătoare de scântei sunt împiedicate, cu condiția luării măsurilor de protecție prevăzute la articolul 5 alineatul (6).

Tabelul B1

AL pentru expunerea la câmpuri electrice cu frecvențe cuprinse între 1 Hz-10 MHz

Gama de frecvențe	Intensitatea câmpului electric AL(E) joase [Vm–1] (RMS)	Intensitatea câmpului electric AL(E) înalte [Vm–1] (RMS)
1 ≤ f < 25 Hz	2,0 × 104	2,0 × 104
25 ≤ f < 50 Hz	5,0 × 105/f	2,0 × 104
50 Hz ≤ f < 1,64 kHz	5,0 × 105/f	1,0 × 106/f
1,64 ≤ f < 3 kHz	5,0 × 105/f	6,1 × 102
3 kHz ≤ f ≤ 10 MHz	1,7 × 102	6,1 × 102

Nota B1-1:

f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota B1-2:

Pentru câmpurile sinusoidale, AL(E) joase și AL(E) înalte sunt valorile rădăcinii medii pătrate (RMS) a intensității câmpului electric, care sunt egale cu valorile de vârf împărțite la √2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată în conformitate cu articolul 4 se bazează pe metoda vârfului ponderat (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidurile practice menționate la articolul 14, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.

Nota B1-3:

AL reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării ELV, desfășurată în conformitate cu articolul 4, în condiții specifice neuniforme, ghidurile practice menționate la articolul 14 vor prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri magnetice

AL joase (tabelul B2) sunt derivate, pentru frecvențele mai mici de 400 Hz, din ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A3) și, pentru frecvențele mai mari de 400 Hz, din ELV pentru efecte asupra sănătății pentru câmpul electric intern (tabelul A2).

AL înalte (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru efecte asupra sănătății pentru câmpul electric intern legate de stimularea electrică a țesuturilor nervoase periferice și autonome de la nivelul capului și al trunchiului (tabelul A2). Respectarea AL înalte asigură faptul că nu sunt depășite ELV pentru efecte asupra sănătății, dar este posibilă apariția efectelor legate de fosfene retiniene și de schimbări minore tranzitorii ale anumitor funcții cerebrale, dacă expunerea capului depășește AL joase pentru expuneri de până la 400 Hz. În acest caz, se aplică articolul 5 alineatul (6).

AL pentru expunerea membrelor sunt derivate din ELV pentru efecte asupra sănătății pentru câmpul electric intern legate de stimularea electrică a țesuturilor de la nivelul membrelor, luându-se în considerare faptul că, la nivelul membrelor, câmpul magnetic este cuplat mai slab decât la nivelul întregului corp.

Tabelul B2

AL pentru expunerea la câmpuri magnetice cu frecvențe cuprinse între 1 Hz-10 MHz

Gama de frecvențe	Inducția magnetică AL(B) joase [μT] (RMS)	Inducția magnetică AL(B) înalte [μT] (RMS)	Inducția magnetică AL pentru expunerea membrelor la un câmp magnetic localizat [μT] (RMS)
1 ≤ f < 8 Hz	2,0 × 105/f2	3,0 × 105/f	9,0 × 105/f
8 ≤ f < 25 Hz	2,5 × 104/f	3,0 × 105/f	9,0 × 105/f
25 ≤ f < 300 Hz	1,0 × 103	3,0 × 105/f	9,0 × 105/f
300 Hz ≤ f < 3 kHz	3,0 × 105/f	3,0 × 105/f	9,0 × 105/f
3 kHz ≤ f ≤ 10 MHz	1,0 × 102	1,0 × 102	3,0 × 102

Nota B2-1:

f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota B2-2:

Pentru câmpurile sinusoidale, AL joase și AL înalte sunt valorile medii pătratice (RMS), care sunt egale cu valorile de vârf împărțite la √2. În cazul câmpurilor nonsinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată în conformitate cu articolul 4 se bazează pe metoda vârfului ponderat (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidurile practice menționate la articolul 14, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.

Nota B2-3:

AL pentru expunerea la câmpuri magnetice reprezintă valorile maxime la nivelul poziției corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării ELV, desfășurată în conformitate cu articolul 4 în condiții specifice neuniforme, ghidurile practice menționate la articolul 14 vor prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Tabelul B3

AL pentru curentul de contact IC

Frecvență	AL(IC) curent de contact staționar [mA] (RMS)
Până la 2,5 kHz	1,0
2,5 ≤ f < 100 kHz	0,4 f
100 kHz ≤ f ≤ 10 000 kHz	40

Nota B3-1:

f este frecvența exprimată în kilohertzi (kHz).

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) pentru inducția magnetică a câmpurilor magnetice statice

Tabelul B4

AL pentru inducția magnetică a câmpurilor magnetice statice

Pericole	AL(B0)
Interferența cu dispozitive implantate active, de exemplu stimulatoare cardiace	0,5 mT
Riscul de atracție și proiectare în câmpul magnetic marginal (fringe field) al surselor de câmp intens (> 100 mT)	3 mT

ANEXA III

EFECTELE TERMICE

VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE ȘI NIVELURI DE DECLANȘARE A ACȚIUNII ÎN GAMA DE FRECVENȚE 100 kHz-300 GHz

A. VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE (ELV)

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe cuprinse între 100 kHz-6 GHz (tabelul A1) sunt limite pentru energia și puterea absorbite pe unitate de masă de țesut corporal generate de expunerea la câmpuri electrice și magnetice.

ELV pentru efecte senzoriale pentru frecvențe cuprinse între 0,3 GHz-6 GHz (tabelul A2) sunt limite pentru energia absorbită într-o masă redusă de țesut de la nivelul capului în urma expunerii la câmpuri electromagnetice.

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe de peste 6 GHz (tabelul A3) sunt limite pentru densitatea de putere a unei unde electromagnetice incidente pe suprafața corpului.

Tabelul A1

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între 100 kHz-GHz

ELV pentru efecte asupra sănătății	Media valorilor SAR stabilită pentru orice perioadă de șase minute
ELV legată de stresul termic la nivelul întregului corp ca medie a SAR în corp	0,4 Wkg–1
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul capului și trunchiului ca SAR localizată în corp	10 Wkg–1
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul membrelor exprimat ca SAR localizată în membre	20 Wkg–1

Nota A1-1:

Orice 10 g de țesut contiguu reprezintă o masă pe care se poate calcula o medie a SAR. SAR maxim astfel obținut trebuie să fie valoarea utilizată pentru estimarea expunerii. Cele 10 g de țesut trebuie să fie o masă de țesut contiguu cu proprietăți electrice aproape omogene. Specificându-se că trebuie să fie vorba de o masă de țesut contiguu, se recunoaște că acest concept poate fi utilizat în dozimetria computațională, dar că poate prezenta dificultăți în cazul măsurătorilor fizice directe. Se poate utiliza o geometrie simplă, cum ar fi o masă tisulară de formă cubică sau sferică.

ELV pentru efecte senzoriale de la 0,3 GHz la 6 GHz

Această ELV pentru efecte senzoriale (tabelul A2) este legată de evitarea efectelor auditive cauzate de expunerile capului la radiația pulsată de microunde.

Tabelul A2

ELV pentru efecte senzoriale pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între 0,3 GHz-6 GHz

Gama de frecvențe	Absorbție de energie specifică localizată (SA)
0,3 ≤ f ≤ 6 GHz	10 mJkg–1

Nota A2-1:

Masa luată în calcul pentru evaluarea SA medie este de 10 g țesut.

Tabelul A3

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cuprinse între 6 GHz-300 GHz

Gama de frecvențe	ELV pentru efecte asupra sănătății legate de densitatea de putere
6 GHz ≤ f ≤ 300 GHz	50 Wm–2

Nota A3-1:

Densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice suprafață de 20 cm2 de zonă expusă. Valoarea medie a densităților spațiale maxime de putere pentru 1 cm2 nu ar trebui să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm–2. Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de șase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere se calculează ca medie pentru orice perioadă de 68/f1,05 minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a profunzimii penetrării odată cu creșterea frecvenței.

B. NIVELURILE DE DECLANȘARE A ACȚIUNII (AL)

—	AL(E) pentru o intensitate a câmpului electric E a câmpului electric variabil în timp, astfel cum se specifică în tabelul B1;

—	AL(B) pentru inducția magnetică B a câmpului magnetic variabil în timp, astfel cum se specifică în tabelul B1;

—	AL(S) pentru densitatea de putere a undelor electromagnetice, astfel cum se specifică în tabelul B1;

—	AL(IC) pentru curentul de contact, astfel cum se specifică în tabelul B2;

—	AL(IL) pentru curentul în membre, astfel cum se specifică în tabelul B2.

AL corespund valorilor de câmp calculate sau măsurate la locul de muncă în absența lucrătorului, ca valoare maximă pentru poziția corpului sau pentru partea specificată a corpului.

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice

AL(E) și AL(B) sunt derivate din SAR sau din ELV densității de putere (tabelele A1 și A3) pe baza pragurilor legate de efectele termice interne cauzate de expunerea la un câmp electric și magnetic (extern).

Tabelul B1

AL pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice cu frecvențe cuprinse între 100 kHz-300 GHz

Gama de frecvențe	Intensitatea câmpului electric AL(E) [Vm–1] (RMS)	Inducția magnetică AL(B) [μT] (RMS)	Densitatea de putere AL(S) [Wm–2]
100 kHz ≤ f < 1 MHz	6,1 × 102	2,0 × 106/f	—
1 ≤ f < 10 MHz	6,1 × 108/f	2,0 × 106/f	—
10 ≤ f < 400 MHz	61	0,2	—
400 MHz ≤ f < 2 GHz	3 × 10–3 f½	1,0 × 10–5 f½	—
2 ≤ f < 6 GHz	1,4 × 102	4,5 × 10–1	—
6 ≤ f ≤ 300 GHz	1,4 × 102	4,5 × 10–1	50

Nota B1-1:

f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota B1-2:

[AL(E)]2 și [AL(B)]2 trebuie calculate ca medie pentru o perioadă de șase minute. Pentru impulsuri RF, valoarea medie a vârfului de densitate de putere pe durata impulsului este de cel mult 1 000 de ori mai mare decât valoarea respectivă AL(S). Pentru câmpurile cu frecvențe multiple, analiza se bazează pe însumare, după cum se explică în ghidurile practice menționate la articolul 14.

Nota B1-3:

AL(E) și AL(B) reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorului. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării ELV, desfășurată în conformitate cu articolul 4 în condiții specifice neuniforme, ghidurile practice menționate la articolul 14 vor prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, respectarea ELV se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Nota B1-4:

Densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice suprafață de 20 cm2 de zonă expusă. Valoarea medie a densităților spațiale maxime de putere pentru 1 cm2 nu ar trebui să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm–2. Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de șase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice perioadă de 68/f1,05 minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a compensa scăderea progresivă a profunzimii penetrării odată cu creșterea frecvenței.

Tabelul B2

AL pentru curenți de contact staționari și curenți induși în membre

Gama de frecvențe	Curent de contact staționar AL(IC), [mA] (RMS)	Curenți induși în membre în orice membre AL(IL), [mA] (RMS)
100 kHz ≤ f < 10 MHz	40	—
10 MHz ≤ f ≤ 110 MHz	40	100

Nota B2-1:

[AL(IL)]2 trebuie calculată ca medie pentru o perioadă de șase minute.

ANEXA IV

Tabel de corespondență

Directiva 2004/40/CE	Prezenta directivă
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 1 alineatele (2) și (3)
Articolul 1 alineatul (3)	Articolul 1 alineatul (4)
Articolul 1 alineatul (4)	Articolul 1 alineatul (5)
Articolul 1 alineatul (5)	Articolul 1 alineatul (6)
Articolul 2 litera (a)	Articolul 2 litera (a)
—	Articolul 2 litera (b)
—	Articolul 2 litera (c)
Articolul 2 litera (b)	Articolul 2 literele (d), (e) și (f)
Articolul 2 litera (c)	Articolul 2 litera (g)
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (1)
—	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 3 alineatele (2) și (3)
—	Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 4 alineatele (2) și (3)
Articolul 4 alineatul (3)	Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 4 alineatul (4)	Articolul 4 alineatul (4)
Articolul 4 alineatul (5) litera (a)	Articolul 4 alineatul (5) litera (b)
Articolul 4 alineatul (5) litera (b)	Articolul 4 alineatul (5) litera (a)
—	Articolul 4 alineatul (5) litera (c)
Articolul 4 alineatul (5) litera (c)	Articolul 4 alineatul (5) litera (d)
Articolul 4 alineatul (5) litera (d)	Articolul 4 alineatul (5) litera (e)
Articolul 4 alineatul (5) litera (d) punctul (i)	—
Articolul 4 alineatul (5) litera (d) punctul (ii)	—
Articolul 4 alineatul (5) litera (da) punctul (iii)	—
Articolul 4 alineatul (5) litera (d) punctul (iv)	—
Articolul 4 alineatul (5) litera (e)	Articolul 4 alineatul (5) litera (f)
Articolul 4 alineatul (5) litera (f)	Articolul 4 alineatul (5) litera (g)
—	Articolul 4 alineatul (5) litera (h)
—	Articolul 4 alineatul (5) litera (i)
Articolul 4 alineatul (5) litera (g)	Articolul 4 alineatul (5) litera (j)
Articolul 4 alineatul (5) litera (h)	Articolul 4 alineatul (5) litera (k)
—	Articolul 4 alineatul (6)
Articolul 4 alineatul (6)	Articolul 4 alineatul (7)
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 5 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (2) teza introductivă	Articolul 5 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 5 alineatul (2) literele (a)-(c)	Articolul 5 alineatul (2) literele (a)-(c)
—	Articolul 5 alineatul (2)(d)
—	Articolul 5 alineatul (2)(e)
Articolul 5 alineatul (2) literele (d)-(g)	Articolul 5 alineatul (2) literele (f)-(i)
—	Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 5 alineatul (5)
—	Articolul 5 alineatul (6)
—	Articolul 5 alineatul (7)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 5 alineatul (8)
—	Articolul 5 alineatul (9)
Articolul 5 alineatul (5)	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 6 teza introductivă	Articolul 6 teza introductivă
Articolul 6 litera (a)	Articolul 6 litera (a)
Articolul 6 litera (b)	Articolul 6 litera (b)
—	Articolul 6 litera (c)
Articolul 6 litera (c)	Articolul 6 litera (d)
Articolul 6 litera (d)	Articolul 6 litera (e)
—	Articolul 6 litera (f)
Articolul 6 litera (e)	Articolul 6 litera (g)
Articolul 6 litera (f)	Articolul 6 litera (h)
—	Articolul 6 litera (i)
Articolul 7	Articolul 7
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2)	—
Articolul 8 alineatul (3)	Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 9	Articolul 9
—	Articolul 10
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 11 alineatul (1) litera (c)
Articolul 10 alineatul (2) litera (a)	Articolul 11 alineatul (1) litera (a)
Articolul 10 alineatul (2) litera (b)	Articolul 11 alineatul (1) litera (b)
Articolul 11	—
—	Articolul 12
—	Articolul 13
—	Articolul 14
—	Articolul 15
Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (2)
—	Articolul 17
Articolul 14	Articolul 18
Articolul 15	Articolul 19
Anexa	Anexele I, II și III
—	Anexa IV

29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 179/22

REGULAMENTUL (UE) NR. 626/2013 AL CONSILIULUI

din 27 iunie 2013

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1344/2011 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole, pescărești și industriale

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 31,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)	Este în interesul Uniunii să suspende total taxele vamale autonome prevăzute de Tariful vamal comun pentru 80 de produse noi care nu figurează în prezent în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011 al Consiliului (1). Aceste produse ar trebui, prin urmare, să fie incluse în anexa respectivă.

(2)	Nu mai este în interesul Uniunii să mențină suspendarea taxelor autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru 15 dintre produsele care sunt incluse în prezent în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011. Prin urmare, respectivele produse ar trebui să fie eliminate din anexa respectivă.

(3)

Este necesară modificarea descrierii produselor în cazul a 22 de suspendări care figurează în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011, pentru a se ține cont de evoluția tehnică a produselor și de tendințele economice ale pieței sau de adaptările lingvistice. De asemenea, codurile TARIC pentru opt produse ar trebui să fie schimbate. Totodată, pentru trei produse este considerată necesară clasificarea multiplă, în timp ce pentru 12 produse nu mai este necesară clasificarea dublă.

(4)	Suspendările pentru care sunt necesare modificări tehnice ar trebui să fie eliminate din lista suspendărilor care figurează în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011 și reintroduse în aceeași listă, dar cu noi descrieri ale produselor sau noi coduri NC sau TARIC.

(5)

Pentru trei produse este în interesul Uniunii să se modifice termenul de revizuire obligatorie în conformitate cu articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1344/2011. Suspendările revizuite ar trebui așadar să fie eliminate din lista suspendărilor care figurează în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011 și să fie reintroduse în aceeași listă, dar cu noi termene pentru o revizuire obligatorie.

(6)	Din motive de claritate, elementele modificate trebuie să fie marcate cu un asterisc pe lista suspendărilor introduse și eliminate, prevăzute în anexele I și II la prezentul regulament.

(7)

Având în vedere caracterul lor temporar, suspendările enumerate în anexa I ar trebui să fie reexaminate sistematic, cel târziu după cinci ani de la aplicarea sau reînnoirea lor. De asemenea, deoarece încetarea anumitor suspendări ar trebui să fie garantată în orice moment, ca urmare a unei propuneri a Comisiei bazată pe o reexaminare realizată la inițiativa acesteia sau la solicitarea unuia sau a mai multor state membre, dacă menținerea suspendărilor nu mai este în interesul Uniunii sau dacă acest lucru este justificat de evoluțiile tehnice ale produselor, de modificarea circumstanțelor sau de tendințele economice de pe piață.

(8)	Având în vedere că suspendările prevăzute de prezentul regulament trebuie să se aplice cu începere de la 1 iulie 2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată și să intre în vigoare imediat după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(9)	Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1344/2011 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011 se modifică după cum urmează:

1.	Se introduc rândurile aferente produselor care figurează în anexa I la prezentul regulament.

2.	Se elimină rândurile aferente produselor cu codurile NC și TARIC indicate în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2013.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 27 iunie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

E. GILMORE

(1) JO L 349, 31.12.2011, p. 1.

ANEXA I

Produse menționate la punctul 1 din articolul 1

Codul NC

TARIC

Descrierea

Nivelul taxei autonome

Data prevăzută pentru reexaminarea obligatorie

(3)ex 2007 99 50

Piure concentrat de acerola:

—	din genul Malpighia spp.;

—	cu un conținut de zahăr în greutate de minimum 13 %, dar de maximum 30 %,

utilizat la fabricarea produselor în industria alimentară sau a băuturilor (1)

9 % (2)

31.12.2017

(3)ex 2007 99 50

ex 2007 99 50

Piure concentrat de banană acidifiat, obținut prin fierbere:

—	din genul Musa cavendish;

—	cu un conținut de zahăr în greutate de minimum 13 %, dar de maximum 30 %,

utilizat la fabricarea produselor în industria alimentară sau a băuturilor (1)

11,5 % (2)

31.12.2017

ex 2007 99 50

(3)ex 2007 99 50

Piure concentrat de mango, obținut prin fierbere:

—	din genul Mangifera spp.;

—	cu un conținut de zahăr în greutate de maximum 30 %,

utilizat la fabricarea produselor în industria alimentară sau a băuturilor (1)

6 % (2)

31.12.2017

(3)ex 2007 99 50

(3)ex 2007 99 93

(3)ex 2007 99 50

Piure concentrat de papaia, obținut prin fierbere:

—	din genul Carica spp.;

—	cu un conținut de zahăr în greutate de minimum 13 %, dar de maximum 30 %,

utilizat la fabricarea produselor în industria alimentară sau a băuturilor (1)

7,8 % (2)

31.12.2017

(3)ex 2007 99 50

ex 2007 99 50

Piure concentrat de guave, obținut prin fierbere:

—	din genul Psidium spp.;

—	cu un conținut de zahăr în greutate de minimum 13 %, dar de maximum 30 %,

utilizat la fabricarea produselor în industria alimentară sau a băuturilor (1)

6 % (2)

31.12.2017

ex 2007 99 50

(3)ex 2805 30 90

Metale din pământuri rare, scandiu și ytriu cu o puritate de minimum 95 % din greutate

0 %

31.12.2015

(3)ex 2805 30 90

ex 2811 19 80

Acid fosforos (CAS RN 10294-56-1)/acid fosfonic (CAS RN 13598-36-2) utilizat ca ingredient pentru producția de aditivi utilizați în industria policlorurii de vinil (1)

0 %

31.12.2017

(3)ex 2818 10 91

Corindon sinterizat cu structură microcristalină, cu un conținut în greutate de:

—	minimum 94 %, dar maximum 98,5 % α-Al2O3;

—	2 % (± 1,5 %) spinel de magneziu;

—	1 % (± 0,6 %) oxid de ytriu; și

—	2 % (± 1,2 %) oxid de lantan și oxid de neodim,

cu sub 50 % din greutatea totală având mărimea particulelor de minimum 10 mm

0 %

31.12.2015

ex 2903 39 90

2,3,3,3-Tetrafluor -1- propenă (CAS RN 754-12-1)

0 %

31.12.2017

ex 2903 89 90

Clorociclopentan (CAS RN 930-28-9)

0 %

31.12.2017

ex 2905 39 95

1,10-Decandiol (CAS RN 112-47-0)

0 %

31.12.2017

ex 2906 29 00

2-Feniletanol (CAS RN 60-12-8)

0 %

31.12.2017

ex 2907 23 00

4,4’-Izopropilidendifenol (CAS RN 80-05-7)

0 %

31.12.2017

ex 2907 29 00

Bifenil-2,2’-diol (CAS RN 1806-29-7)

0 %

31.12.2017

ex 2912 29 00

4-Izobutilbenzaldehidă (CAS RN 40150-98-9)

0 %

31.12.2017

ex 2914 50 00

3,4-Dihidroxibenzofenonă (CAS RN 10425-11-3)

0 %

31.12.2017

ex 2914 70 00

2,4’-Difluorbenzofenonă (CAS RN 342-25-6)

0 %

31.12.2017

ex 2915 39 00

Acetat de izopentil (CAS RN 123-92-2)

0 %

31.12.2017

ex 2915 60 19

Butirat de etil (CAS RN 105-54-4)

0 %

31.12.2017

ex 2915 90 70

Clorură de 3,3-dimetilbutiril (CAS RN 7065-46-5)

0 %

31.12.2017

ex 2916 12 00

Acrilat de 2-(2-viniloxietoxi)etil (CAS RN 86273-46-3)

0 %

31.12.2017

(3)ex 2917 13 90

Sebacat de dimetil (CAS RN 106-79-6)

0 %

31.12.2017

ex 2918 29 00

3,4,5-Trihidroxibenzoat de propil (CAS RN 121-79-9)

0 %

31.12.2017

ex 2918 30 00

Acetoacetat de etil (CAS RN 141-97-9)

0 %

31.12.2017

ex 2918 99 90

2,3-Epoxi-3-fenilbutirat de etil (CAS RN 77-83-8)

0 %

31.12.2017

(3)ex 2918 99 90

Acid trans-4-Hidroxi-3-metoxicinamic (CAS RN 537-98-4)

0 %

31.12.2013

ex 2920 90 10

Metil carbonat de 2,4-di-terț-butil-5-nitrofenil (CAS RN 873055-55-1)

0 %

31.12.2017

ex 2921 30 99

Ciclopropilamină (CAS RN 765-30-0)

0 %

31.12.2017

ex 2922 19 85

Clorhidrat de 2-(2-metoxifenoxi) etilamină (CAS RN 64464-07-9)

0 %

31.12.2017

ex 2922 19 85

Bis(trietanolamin)diizopropoxid de titan (CAS RN 36673-16-2)

0 %

31.12.2017

ex 2929 10 00

Izocianat de butil (CAS RN 111-36-4)

0 %

31.12.2017

ex 2931 90 90

Acid (1Z)-1-propenilfosfonic (CAS RN 25383-06-6)

0 %

31.12.2017

ex 2932 99 00

Acid 1-(2,2-difluorobenzo[d][1,3]dioxol-5-il)ciclopropancarboxilic (CAS RN 862574-88-7)

0 %

31.12.2017

ex 2933 19 90

5-Amino-4-(2-metilfenil)-3-oxo-2,3-dihidro-1H-1-pirazolcarbotioat de alil (CAS RN 473799-16-5)

0 %

31.12.2017

ex 2933 29 90

Imazalil (ISO) (CAS RN 35554-44-0)

0 %

31.12.2017

ex 2933 39 99

Terț-butil 3-(6-amino-3-metilpiridin-2-il)benzoat (CAS RN 1083057-14-0)

0 %

31.12.2017

ex 2933 49 10

Etil 4-oxo-1,4-dihidrochinolin-3-carboxilat (CAS RN 52980-28-6)

0 %

31.12.2017

ex 2933 99 80

2,3-Dihidro-1H-pirol[3,2,1-ij]chinolină (CAS RN 5840-01-7)

0 %

31.12.2017

ex 2933 99 80

Paclobutrazol (ISO) (CAS RN 76738-62-0)

0 %

31.12.2017

ex 2934 99 90

4-Propan-2-ilmorfolină (CAS RN 1004-14-4)

0 %

31.12.2017

(3)ex 3204 11 00

Colorant C.I. Disperse Yellow 241 (CAS RN 83249-52-9), cu o puritate de minimum 97 % determinată prin cromatografie lichidă la presiune înaltă

0 %

31.12.2015

ex 3204 11 00

Preparat pe bază de coloranți, non-ionogen, care conține:

—	N-[5-(acetilamino)-4-[(2-clor-4,6-dinitrofenil)azo]-2-metoxifenil]- 2-oxo-2-(fenilmetoxi)etil-β-alanină (CAS RN 159010-67-0);

—	N-[4-[(2-ciano-4-nitrofenil)azo]fenil]-N-metil-2-(1,3-dihidro-1,3-dioxo-2H-izoindol-2-il)etil-β-alanină (CAS RN 170222-39-6); și

—	N-[2-cloro-4-[(4-nitrofenil)azo]fenil]-2-[2-(1,3-dihidro-1,3-dioxo-2H-izoindol-2-il)etoxi]-2-oxoetil-β-alanină (CAS RN 371921-34-5)

0 %

31.12.2017

ex 3204 12 00

Preparat pe bază de coloranți, anionic, cu un conținut de minimum 75 % în greutate de 7-[(4-cloro-6-(dodecilamino)-1,3,5-triazin-2-il)amino)-4-hidroxi-3-[(4-[(4-sulfofenil)azo)fenil)azo)-2-naftalensulfonat disodic (CAS RN 145703-76-0)

0 %

31.12.2017

ex 3204 12 00

Preparat acid pe bază de coloranți acizi, anionic, care conține:

—	amino-4-(4-terț-butilanilino)antrachinon-2-sulfonat de litiu (CAS RN 125328-86-1);

—	C.I. Acid Green 25 (CAS RN 4403-90-1); și

—	C.I. Acid Blue 80 (CAS RN 4474-24-2)

0 %

31.12.2017

ex 3204 13 00

Colorant C.I. Basic Blue 7 (CAS RN 2390-60-5)

0 %

31.12.2017

ex 3204 13 00

Colorant C.I. Basic Violet 1 (CAS RN 603-47-4)/(CAS RN 8004-87-3)

0 %

31.12.2017

(3)ex 3204 17 00

Colorant C.I. Pigment Yellow 14 (CAS RN 5468-75-7)

0 %

31.12.2016

(3)ex 3204 17 00

Colorant C.I. Pigment Red 53:1 (CAS RN 5160-02-1)

0 %

31.12.2016

(3)ex 3204 17 00

Colorant C.I. Pigment Yellow 13 (CAS RN 5102-83-0)

0 %

31.12.2016

ex 3204 17 00

Colorant C.I. Pigment Orange 5 (CAS RN 3468-63-1)

0 %

31.12.2017

(3)ex 3204 19 00

Colorant C.I. Solvent Blue 104 (CAS RN 116-75-6) cu o puritate de minimum 97 % determinată prin cromatografie lichidă la presiune înaltă

0 %

31.12.2015

ex 3207 40 85

Fulgi de sticlă (CAS RN 65997-17-3):

—	cu o grosime de minimum 0,3 μm, dar de maximum 10 μm; și

—	acoperiți cu dioxid de titan (CAS RN 13463-67-7) sau oxid de fier (CAS RN 18282-10-5)

0 %

31.12.2017

ex 3215 19 00

Cerneală:

—	constând într-un polimer de poliester și o dispersie de argint (CAS RN 7440-22-4) și de clorură de argint (CAS RN 7783-90-6) în metil propil cetonă (CAS RN 107-87-9);

—	cu un conținut total de substanță uscată în greutate de minimum 55 %, dar de maximum 57 %; și

—	cu o greutate specifică de minimum 1,40 g/cm3, dar de maximum 1,60 g/cm3,

utilizată pentru imprimarea electrozillor (1)

0 %

31.12.2017

ex 3707 90 20

Amestec de cerneală uscată sub formă de pulbere sau amestec de toner, constând în:

—	copolimer de stiren acrilat/butadienă;

—	fie negru de fum, fie un pigment organic;

—	cu sau fără conținut poliolefină sau silice amorfă,

destinată a fi utilizată ca revelator în fabricarea de sticle sau cartușe cu cerneală/toner pentru faxuri, imprimante de calculatoare sau copiatoare (1)

0 %

31.12.2017

(3)ex 3802 90 00

Diatomit calcinat cu flux de sodă, spălat cu acid, destinat utilizării ca adjuvant de filtrare în fabricarea produselor farmaceutice și/sau biochimice (1)

0 %

31.12.2017

ex 3812 30 80

N,N’-Bis(1,2,2,6,6-pentametil-4-piperidinil)-1,6-hexandiamină, polimer cu 2,4-dicloro-6-(4-morfolinil)-1,3,5-triazină (CAS RN 193098-40-7)

0 %

31.12.2017

ex 3812 30 80

Stabilizator UV, constând în:

—	o amină împiedicată steric: N,N’-bis(1,2,2,6,6-pentametil-4-piperidinil)-1,6-hexandiamină, polimer cu 2,4-dicloro-6-(4-morfolinil)-1,3,5-triazină (CAS RN 193098-40-7); și

—	fie un absorbant de raze UV cu o-hidroxifenil triazină; sau

—	un compus fenolic modificat chimic

0 %

31.12.2017

(3)ex 3812 30 80

Amestec care conține în greutate:

—	minimum 70 %, dar maximum 80 % de sebacat de bis(1,2,2,6,6-pentametil-4-piperidil), (CAS RN 41556-26-7); și

—	minimum 20 %, dar maximum 30 % de sebacat de metil-1,2,2,6,6-pentametil-4-piperidil (CAS RN 82919-37-7)

0 %

31.12.2016

(3)ex 3824 90 97

Amestec de izomeri de divinilbenzen și de izomeri de etilvinilbenzen, conținând în greutate minimum 56 %, dar maximum 85 % divinilbenzen (CAS RN 1321-74-0)

0 %

31.12.2014

(3)ex 3824 90 97

Poli(tetrametilen glicol) bis[(9-oxo-9H-tioxanten-1-iloxi)acetat] cu o lungime medie a lanțului polimeric sub 5 unități monomerice (CAS RN 515136-48-8)

0 %

31.12.2013

ex 3824 90 97

Oxid de platină (CAS RN 12035-82-4) fixat pe un suport poros de oxid de aluminiu (CAS RN 1344-28-1), care conține, în greutate:

—	platină în proporție de minimum 0,1 %, dar de maximum 1 %; și

—	diclorură de etilaluminiu în proporție de minimum 0,5 %, dar de maximum 5 % (CAS RN 563-43-9)

0 %

31.12.2017

ex 3824 90 97

Preparat conținând:

—	C,C’-azodi(formamidă) (CAS RN 123-77-3);

—	oxid de magneziu (CAS RN 1309-48-4); și

—	bis(p-toluen sulfinat) de zinc (CAS RN 24345-02-6),

în care formarea gazului de C,C’-azodi(formamidă) are loc la 135 °C

0 %

31.12.2017

ex 3824 90 97

Complexe de dietilenglicol propilenglicol și titanat de trietanolamină (CAS RN 68784-48-5) dizolvați în dietilenglicol (CAS RN 111-46-6)

0 %

31.12.2017

(3)ex 3824 90 97

Pastă cu un conținut, în greutate, de:

—	cupru în proporție de minimum 75 %, dar de maximum 85 %;

—	oxizi anorganici;

—	etilceluloză; și

—	un solvent

0 %

31.12.2017

(3)ex 3824 90 97

Soluție conținând în greutate minimum 80 % 2,4,6-trimetilbenzaldehidă (CAS RN 487-68-3) în acetonă

0 %

31.12.2013

(3)ex 3824 90 97

Particule de dioxid de siliciu pe care sunt legate covalent compuși organici, utilizate la fabricarea coloanelor pentru cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC) și a cartușelor de preparare a eșantioanelor (1)

0 %

31.12.2013

ex 3905 30 00

Preparat vâscos, compus în principal din poli(alcool vinilic) (CAS RN 9002-89-5), un solvent organic și apă, utilizat ca înveliș de protecție a plachetelor în procesul de fabricație a semiconductoarelor (1)

0 %

31.12.2017

ex 3905 91 00

Copolimer de etilenă și alcool vinilic hidrosolubil, care conține în greutate maximum 13 % etilenă ca unitate monomerică (CAS RN 26221-27-2)

0 %

31.12.2017

ex 3906 90 90

Copolimer de metacrilat de stearil, acrilat de izooctil și acid acrilic, dizolvat în palmitat de izopropil

0 %

31.12.2017

ex 3907 20 20

Politetrametilen eter glicol cu o masă moleculară medie în masă (Mw) de minimum 2 700, dar de maximum 3 100 (CAS RN 25190-06-1)

0 %

31.12.2017

(3)ex 3907 20 20

Amestec care conține în greutate minimum 70 %, dar maximum 80 % un polimer de glicerol și de 1,2-epoxipropan și minimum 20 %, dar maximum 30 % un copolimer de maleat de dibutil și de N-vinil-2-pirolidonă

0 %

31.12.2013

(3)ex 3907 20 20

Copolimer de tetrahidrofuran și 3-metil tetrahidrofuran cu masă moleculară medie numerică (Mn) de 3 500 (± 100)

0 %

31.12.2013

(3)ex 3907 40 00

Policarbonat sub formă de pelete, având:

—	un conținut de minimum 7 %, dar de maximum 15 % în greutate agent de ignifugare fără halogen; și

—	o greutate specifică de 1,20 (± 0,01)

0 %

31.12.2016

(3)ex 3907 99 90

Poli(hidroxi alcanoat), cu un conținut predominant de poli(3-hidroxibutirat)

0 %

31.12.2015

(3)ex 3913 90 00

(3)ex 3909 50 90

Fotopolimer lichid solubil în apă, care se întărește în prezența UV, constând într-un amestec de:

—	minimum 60 % în greutate oligomeri de poliuretan acrilat bifuncționali; și

—	30 % (± 8 %) în greutate met(acrilați) mono și trifuncționali; și

—	10 % (± 3 %) în greutate met(acrilați) monofuncționali cu funcție hidroxilică

0 %

31.12.2014

ex 3919 10 80

Folie de poliester, poliuretan sau policarbonat:

—	cu adeziv din polimer de silicon sensibil la presiune;

—	cu o grosime totală de maximum 0,7 mm;

—	cu o lățime totală de ninimum 1 cm, dar de maximum 1 m;

—	sub formă de rulouri sau nu,

de tipul celor utilizate pentru protejarea suprafeței produselor de la pozițiile 8521 și 8528

0 %

31.12.2017

ex 3919 90 00

ex 3919 10 80

Folie de polietilenă:

—	cu adeziv sensibil la presiune, fără cauciuc, destinate numai suprafețelor curate și netede;

—	cu o grosime totală de minimum 0,025 mm, dar de maximum 0,7 mm;

—	cu o lățime totală de minimum 6 cm, dar de maximum 1 m;

—	chiar sub formă de rulouri,

de tipul celor utilizate pentru protejarea suprafeței produselor de la pozițiile 8521 și 8528

0 %

31.12.2017

ex 3919 90 00

ex 3920 10 28

ex 3920 10 89

ex 3919 90 00

Folie laminată imprimată, cu un strat central din poli(clorură de vinil), acoperită pe ambele fețe cu un strat de poli(fluorură de vinil)

—	chiar cu un strat adeziv sensibil la presiune sau căldură;

—	chiar cu o folie protectoare detașabilă;

—

cu o toxicitate (conform metodei de testare ABD 0031) de maximum 70 ppm fluorură de hidrogen, de maximum 120 ppm clorură de hidrogen, de maximum 10 ppm cianură de hidrogen, de maximum 10 ppm oxizi de azot, de maximum 300 ppm monoxid de carbon și de maximum 10 ppm hidrogen sulfurat și dioxid de sulf luate împreună;

—	cu o inflamabilitate în 60 de secunde de maximum 130 mm (conform metodei de testare FAR 25 App.F Pt. I Amdt.83);

—	cu o greutate (fără folia protectoare detașabilă) de 240 g/m2 (± 30 g/m2) fără strat adeziv, de 340 g/m2 (± 40 g/m2) cu strat adeziv termosensibil sau de 330 g/m2 (± 40 g/m2) cu strat sensibil la presiune

0 %

31.12.2017

ex 3920 49 10

ex 3919 90 00

Folie autocolantă compusă din:

—	un strat superior compus predominant din poliuretan amestecat cu emulsii de polimer acrilic și dioxid de titan;

—	conținând chiar un al doilea strat compus dintr-un amestec de copolimer de etilenă și acetat de vinil și emulsii de polimer de acetat de vinil, reticulabil;

—	maximum 6 % din greutate alți aditivi;

—	un strat adeziv sensibil la presiune; și

—	acoperită pe o față cu un strat protector detașabil;

—	chiar cu o folie protectoare laminată autocolantă separată;

—	cu o grosime totală de maximum 400 μm

0 %

31.12.2017

ex 3919 90 00

Folie, cu o grosime totală de minimum 40 μm, formată din una sau mai multe straturi de poliester transparent:

—	conținând cel puțin un strat care reflectă razele infraroșii, cu un factor de reflexie normală totală conform EN 12898 de minimum 80 %;

—	având pe o față un strat cu o emisivitate normală conform EN 12898 de maximum 0,2;

—	acoperită pe cealaltă față cu un adeziv sensibil la presiune și un strat protector detașabil

0 %

31.12.2017

ex 3919 90 00

Folie autocolantă compusă din:

—	un prim strat conținând un amestec de poliuretan termoplastic și agent antiaderent;

—	un al doilea strat conținând un copolimer de anhidridă maleică;

—	un al treilea strat conținând un amestec de polietilenă cu densitate scăzută, dioxid de titan și aditivi;

—	un al patrulea strat conținând un amestec de polietilenă cu densitate scăzută, dioxid de titan, aditivi și pigmenți de culoare;

—	un strat adeziv sensibil la presiune; și

—	acoperită pe o față cu un strat protector detașabil;

—	chiar cu o folie protectoare laminată autocolantă separată;

—	cu o grosime totală de maximum 400 μm

0 %

31.12.2017

ex 3919 90 00

Folie laminată imprimată

—	cu un strat central de țesătură din sticlă, acoperită pe ambele fețe cu un strat de poli(clorură de vinil);

—	acoperită pe o față cu un strat de poli(fluorură de vinil);

—	chiar cu un strat adeziv sensibil la presiune și o folie protectoare detașabilă pe cealaltă față;

—

cu o toxicitate (conform metodei de testare ABD 0031) de maximum 50 ppm fluorură de hidrogen, de maximum 85 ppm clorură de hidrogen, de maximum 10 ppm cianură de hidrogen, de maximum 10 ppm oxizi de azot, de maximum 300 ppm monoxid de carbon și de maximum 10 ppm hidrogen sulfurat și dioxid de sulf luate împreună;

—	cu o inflamabilitate în 60 de secunde de maximum 110 mm (conform metodei de testare FAR 25 App.F Pt. I Amdt.83); și

—	cu o greutate (fără folia protectoare detașabilă) de 490 g/m2 (± 45 g/m2) fără strat adeziv sau de 580 g/m2 (± 50 g/m2) cu strat sensibil la presiune

0 %

31.12.2017

ex 3921 90 60

ex 3920 20 80

Folie de polipropilenă, prezentată în rulouri, cu:

—	clasa ignifugă UL 94 V-0 pentru o grosime a materialului de minimum 0,25 mm și clasa ignifugă UL 94 VTM-0 pentru o grosime a materialului de minimum 0,05 mm, dar de maximum 0,25 mm (determinată pe baza standardului de inflamabilitate UL-94);

—	tensiune de străpungere a dielectricului de minimum 13,1 kV, dar de maximum 60,0 kV (determinată prin metoda ASTM D149);

—	rezistență la tracțiune în sens longitudinal de minimum 30 MPa, dar de maximum 33 MPa (determinată prin metoda ASTM D882);

—	rezistență la tracțiune în sens transversal de minimum 22 MPa, dar de maximum 25 MPa (determinată prin metoda ASTM D882);

—	interval de densitate de minimum 0,988 gm/cm3, dar de maximum 1,035 gm/cm3 (determinat prin metoda ASTM D792);

—	absorbție a apei de minimum 0,01 %, dar de maximum 0,06 % (determinată prin metoda ASTM D570),

destinată utilizării la fabricarea izolatorilor utilizați în industria electronică și electrică (1)

0 %

31.12.2017

(3)ex 3920 62 19

Folie opacă coextrudată din poli(etilen tereftalat), cu grosimea de minimum 50 μm, dar maximum 350 μm, constând în principal într-un strat conținând negru de carbune

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Peliculă din poli(etilen tereftalat), neacoperită cu adeziv, cu grosime maximum 25 μm, care:

—	fie este numai colorată în masă; sau

—	este colorată în masă și metalizată pe una din fețe

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie numai din poli(etilen tereftalat), cu grosime maximum 120 μm, constând în unul sau două straturi care fiecare conține în masă un material colorat și/sau un material absorbant UV, neacoperită cu adeziv sau cu alt material

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie laminată numai din poli(etilen tereftalat), cu grosime totală maximum 120 μm, constând într-un strat numai metalizat și unul sau două straturi care fiecare conține în masă un material colorat și/sau un material absorbant UV, neacoperită cu adeziv sau cu alt material

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie din poli(etilen tereftalat), acoperită sau îmbrăcată pe una sau pe ambele fețe cu un strat din poliester modificat, cu grosime totala de minimum 7 μm, dar maximum 11 μm, pentru fabricarea benzilor video cu un stratmagnetic din pigmenti metalici și o lățime de 8 mm sau de 12,7 mm (1)

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie din poli(etilen tereftalat) cu o grosime de minimum 186 μm, dar de maximum 191 μm acoperită pe una dintre fețe cu un strat acrilic cu imprimeuri în formă de matrice

0 %

31.12.2014

(3)ex 3920 62 19

Folie de poli(etilen tereftalat), cu grosime maximum 12 μm, acoperită pe una dintre fețe cu un strat de oxid de aluminiu cu grosime de maximum 35 nm

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folii sau rulouri din poli(etilenă tereftalată):

—	acoperite pe ambele părți cu un strat de rășină epoxiacrilică;

—	cu grosime totală de 37 μm (± 3 μm)

0 %

31.12.2015

(3)ex 3920 62 19

Folie din poli(etilen tereftalat), poli(etilen naftalat) sau dintr-un poliester similar, acoperită pe una dintre fețe cu metal și/sau oxizi metalici, conținând sub 0,1 % în greutate aluminiu, cu grosime maximum 300 μm și având o rezistivitate de suprafață de maximum 10 000 ohms (pe pătrat)(determinată prin metoda ASTM D 257-99)

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie mată din poli(etilen tereftalat) cu reflexie speculară de 15 măsurată la un unghi 45° și 18 măsurată la un unghi de 60° utilizând un aparat pentru măsurarea strălucirii (determinată conform metodei ISO 2813:2000) și o lățime de minimum 1 600 mm

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie din poli(etilen tereftalat) alb, colorată în masa, cu grosime minimum 185 μm, dar maximum 253 μm, acoperită pe ambele fețe cu un start antistatic

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie transparentă din poli(etilen tereftalat):

—	acoperită pe ambele părți cu straturi de substanțe organice pe bază de acril cu o grosime de minimum 7 nm, dar de maximum 80 nm;

—	cu o tensiune superficială de minimum 36 dyn/cm, dar de maximum 39 dyn/cm;

—	cu o transmisie a luminii de peste 93 %;

—	cu o valoare a turbidității de maximum 1,3 %;

—	cu o grosime totală de minimum 10 μm, dar de maximum 350 μm;

—	cu o lățime de minimum 800 mm, dar de maximum 1 600 mm

0 %

31.12.2013

(3)ex 3920 62 19

Folie de poli(etilenă) tereftalat:

—	cu o grosime de maximum 20 μm;

—	acoperită pe cel puțin o față cu un strat etanș de gaz care constă într-o matrice polimeră în care s-a presărat siliciu și cu o grosime de maximum 2 μm

0 %

31.12.2017

(3)ex 3920 92 00

Folie de poliamidă:

—	cu o grosime de maximum 20 μm;

—	acoperită pe cel puțin o față cu un strat etanș de gaz care constă într-o matrice polimeră în care s-a presărat siliciu și cu o grosime de maximum 2 μm

0 %

31.12.2013

ex 3920 99 28

Peliculă termoplastică din poliuretan extrudat cu următoarele caracteristici:

—	nu este autoadezivă

—	un indice de galben de minimum 1,0, dar de maximum 2,5 pentru 10 mm de pelicule suprapuse (determinat conform metodei de testare ASTM E313-10);

—	o transmisie a luminii de peste 87 % pentru 10 mm de pelicule suprapuse (determinată prin metoda de testare ASTM D 1003-11);

—	o grosime totală de minimum 0,38 mm, dar de maximum 7,6 mm;

—	o lățime de minimum 99 cm, dar de maximum 305 cm,

de tipul celor utilizate la producția de sticlă securit formată din foi lipite

0 %

31.12.2017

ex 3921 13 10

Rulouri din spumă de poliuretan cu celule deschise:

—	cu o grosime de 2,29 mm (± 0,25 mm);

—	tratate la suprafață cu un promotor de aderență poros; și

—	laminate cu o folie de poliester și un strat de material textil

0 %

31.12.2017

(3)ex 3921 90 55

Fibră de sticlă armată preimpregnată cu conținut de rășină cianat ester sau rășină bismaleimidă (B) triazină (T) amestecate cu rășină epoxidică, cu dimensiunile:

—	469,9 mm (± 2 mm) × 622,3 mm (± 2 mm); sau

—	469,9 mm (± 2 mm) × 414,2 mm (± 2 mm); sau

—	546,1 mm (± 2 mm) × 622,3 mm (± 2 mm),

utilizată la fabricarea plăcilor cu circuite imprimate (1)

0 %

31.12.2013

(3)ex 3926 90 97

Stand pentru televizor cu sau fără suport pentru fixarea și stabilizarea carcasei/corpului televizorului

0 %

31.12.2016

(3)ex 7020 00 10

(3)ex 7326 90 98

(3)ex 7616 99 90

ex 4104 41 19

Piele de bivol, șpăltuită, tăbăcită cu crom, retăbăcită sintetic („piele semifinită”), uscată

0 %

31.12.2017

ex 7009 10 00

Oglindă de sticlă pentru oglinzile retrovizoare:

—	echipate cu plăcuța de suport din material plastic;

—	având capacitatea de a reflecta intensități variabile de lumina ambientală;

—	indiferent dacă sunt sau nu echipate cu un element de încălzire; precum și

—	indiferent dacă sunt sau nu echipate cu afișare Blind Spot Modul (BSM) (modul pentru unghi mort)

0 %

31.12.2017

(3)ex 7019 12 00

Semitort (rovings) de la 1 980 până la 2 033 tex, alcătuit din filamente de sticlă continue de 9 μm (± 0,5 μm)

0 %

31.12.2017

(3)ex 7019 12 00

(3)ex 7607 11 90

Folie laminată din aluminiu, având:

—	minimum 99 % aluminiu;

—	un strat de acoperire hidrofil ce nu conține dioxid de siliciu precum și sticlă solubilă (silicat de sodiu);

—	o grosime totală de maximum 0,120mm;

—	o rezistență la tracțiune de minimum 100N/mm2 (conform metodei de testare ASTM E8); și

—	o alungire la rupere de minimum 1 %

0 %

31.12.2013

(3)ex 7607 20 90

Folie lubrifiată care facilitează găurirea, având grosimea totală de maximum 350 μm, compusă din:

—	un strat de folie din aluminiu cu grosimea cuprinsă între minimum 70 μm și maximum 150 μm;

—	un strat de lubrificant solubil în apă cu grosimea cuprinsă între minimum 20 μm și maximum 200 μm, aflat în stare solidă la temperatura camerei

0 %

31.12.2015

ex 7616 99 90

Piese în formă de cadru dreptunghiular:

—	din aluminiu vopsit;

—	cu lungimea de minimum 1 011 mm, dar maximum 1 500 mm;

—	cu lățimea de minimum 622 mm, dar maximum 900 mm;

—	cu grosimea de 0,6 mm (± 0,1 mm);

de tipul celor utilizate la fabricarea televizoarelor

0 %

31.12.2017

ex 8105 90 00

Bare sau fire din aliaj de cobalt care conțin, în greutate:

—	35 % (± 2 %) cobalt;

—	25 % (± 1 %) nichel;

—	19 % (± 1 %) crom; și

—	7 % (± 2 %) fier,

în conformitate cu specificațiile referitoare la materiale AMS 5842, de tipul celor utilizate în industria aerospațială

0 %

31.12.2017

(3)ex 8301 60 00

Tastaturi numerice realizate în întregime fie din silicon, fie din policarbonat, cu taste imprimate având elemente de contact electric

0 %

31.12.2015

(3)ex 8413 91 00

(3)ex 8419 90 85

(3)ex 8438 90 00

(3)ex 8468 90 00

(3)ex 8476 90 00

(3)ex 8479 90 80

(3)ex 8481 90 00

(3)ex 8503 00 99

(3)ex 8515 90 00

(3)ex 8531 90 85

(3)ex 8536 90 85

(3)ex 8543 90 00

(3)ex 8708 91 99

(3)ex 8708 99 97

(3)ex 9031 90 85

(3)ex 8305 20 00

Capse:

—	cu lungimea de 28 mm;

—	neîndoite,

ambalate într-un cartuș de plastic pentru a fi folosite în copiatoare și imprimante, având ca rezultat capse cu o lățime de 12 mm (± 1 mm) și cu o adâncime de 8 mm (± 1 mm) (1)

0 %

31.12.2013

ex 8431 20 00

Ansamblu de transmisie care conține diferențial, ansambluri reductoare, coroană dințată, arbori de transmisie, butuci de roți, frâne și brațe pentru montajul coloanei, utilizat la fabricarea vehiculelor de la poziția 8427 (1)

0 %

31.12.2017

ex 8501 10 99

Motor de curent continuu:

—	cu o viteză a rotorului de minimum 3 500 rpm, dar de maximum 5 000 rpm mers în sarcină și de maximum 6 500 rpm mers în gol;

—	cu o tensiune de alimentare de minimum 100 V, dar de maximum 240 V,

care se utilizează la fabricarea de friteuze electrice (1)

0 %

31.12.2017

ex 8503 00 99

Membrane pentru pile de combustie, sub formă de role sau folii, cu o lățime de maximum 150 cm, de tipul celor utilizate la fabricarea pilelor de combustie de la poziția 8501

0 %

31.12.2017

(3)ex 8504 40 82

Circuit imprimat echipat cu o punte redresoare și cu alte componente active și pasive, cu următoarele caracteristici:

—	doi conectori de ieșire;

—	doi conectori de intrare, disponibili și utilizabili în paralel;

—	posibilitatea de comutare între modul de funcționare luminos (bright) și întunecat (dimmed);

—	o tensiune de intrare de 40 V (+ 25 % -15 %) sau de 42 V (+ 25 % -15 %) în regimul de funcționare luminos și o tensiune de intrare de 30 V (± 4 V) în modul de funcționare întunecat; sau

—	o tensiune de intrare de 230 V (+ 20 % -15 %) în modul de funcționare luminos și o tensiune de intrare de 160 V (± 15 %) în modul de funcționare întunecat; sau

—	o tensiune de intrare de 120 V (+ 15 % -35 %) în regimul de funcționare luminos și o tensiune de intrare de 60 V (± 20 %) în modul de funcționare întunecat;

—	curentul de intrare atinge 80 % din valoarea sa nominală în 20 ms;

—	frecvența de intrare de minimum 45 Hz, dar de maximum 65 Hz pentru tensiunile de 42 V și de 230V și de 45 Hz-70 Hz pentru versiunile cu tensiune de 120 V;

—	valoarea de vârf a curentului la anclanșare este de maximum 250 % din valoarea curentului de intrare;

—	durata curentului de vârf la anclanșare nu depășește 100 ms;

—	valoarea curentului la anclanșare este de minimum 50 % din valoarea curentului de intrare;

—	durata curentului la anclanșare este de maximum 20 ms;

—	curent de ieșire presetabil;

—	curentul de ieșire atinge 90 % din valoarea sa nominală presetată în 50 ms;

—	curentul de ieșire ajunge la valoarea zero în 30 ms după întreruperea tensiunii de intrare;

—	stare de avarie definită pentru lipsă sarcină sau suprasarcină (funcția de sfârșit de durată de viață – end-of-life)

0 %

31.12.2017

(3)ex 8504 40 82

Redresor într-o carcasă cu:

—	o putere nominală de maximum 250 W;

—	o tensiune la intrare de minimum 90 V, dar de maximum 305 V;

—	o frecvență de certificată de alimentare de minimum 47 Hz, dar de maximum 440 Hz;

—	un curent de ieșire constant de minimum 350 mA, dar de maximum 15 A;

—	un curent de închidere a circuitului de maximum 10 A;

—	temperaturi de funcționare de la -40 °C până la + 85 °C;

—	adecvat pentru alimentarea corpurilor de iluminat cu LED-uri

0 %

31.12.2017

ex 8505 11 00

Magneți permanenți dintr-un aliaj de neodim, fier și bor sau dintr-un aliaj de samariu și cobalt, acoperiți prin pasivizare anorganică (acoperire anorganică) utilizând fosfat de zinc, destinați fabricării industriale de produse pentru aplicații în domeniul motoarelor sau senzorilor (1)

0 %

31.12.2017

ex 8507 60 00

Module dreptunghiulare pentru încorporarea de baterii de acumulatori electrici litiu-ion, reîncărcabili:

—	cu o lățimede 352,5 mm (± 1 mm) sau 367,1 mm (± 1 mm);

—	cu o adâncime de 300 mm (± 2 mm) sau 272,6 mm (± 1 mm);

—	cu o înălțime de 268,9 mm (± 1,4 mm) sau 229,5 mm (± 1 mm);

—	cu o greutate de 45,9 kg sau 46,3 kg;

—	cu o capacitate de 75 Ah; și

—	o tensiune nominală de 60 V

0 %

31.12.2017

ex 8507 60 00

Baterii de acumulatori electrici litiu-ion, reîncărcabili având:

—	lungimea de minimum 1 475 mm, dar de maximum 1 515 mm;

—	lățimea de minimum 1 365 mm, dar de maximum 1 375 mm;

—	înălțimea de minimum 260 mm, dar de maximum 270 mm;

—	o greutate de 320 kg, dar de maximum 330 kg;

—	o capacitate nominală de minimum 18,4 Ah, dar de maximum 130 Ah;

—	sub formă de pachet de 12 sau 16 module

0 %

31.12.2017

(3)ex 8507 60 00

Module pentru asamblarea bateriilor de acumulatori electrici cu litiu-ion cu:

—	o lungime de minimum 298 mm, dar de maximum 408 mm;

—	o lățime de minimum 33,5 mm, dar de maximum 209 mm;

—	o înălțime de minimum 138 mm, dar de maximum 228 mm;

—	o greutate de minimum 3,6 kg, dar de maximum 17 kg; și

—	o putere de minimum 458 kWh, dar de maximum 2 158 kWh

0 %

31.12.2017

ex 8516 90 00

Cuvă interioară:

—	cu deschideri laterale și centrale;

—	din aluminiu recopt;

—	cu o acoperire ceramică, rezistentă la temperaturi de peste 200 °C,

pentru a fi utilizată la fabricarea de friteuze electrice (1)

0 %

31.12.2017

ex 8522 90 80

Disipator termic și aripioare de răcire din aluminiu pentru menținerea temperaturii de lucru a tranzistorilor și/sau a circuitelor integrate în produse de la poziția 8521

0 %

31.12.2017

ex 8525 80 19

Modul de cameră cu o rezoluție de 1 280 * 720 P HD, cu două microfoane, utilizat la fabricarea produselor de la poziția 8528 (1)

0 %

31.12.2017

(3)ex 8526 91 20

Modul audio integrat (IAM) cu ieșire video digitală pentru conectarea la un ecran tactil cu cristale lichide (LCD), cu interfață la rețeaua MOST (Media Oriented Systems Transport) și utilizând protocolul de înaltă performanță MOST, având:

—	o placă cu circuite imprimate care conține un receptor GPS (Global Positioning System-sistem de geolocalizare prin satelit),un giroscop și un tuner TMC (TrafficMessageChannel);

—	o unitate de hard disk care suportă hărți multiple;

—	un receptor radio HD;

—	un sistem de recunoaștere vocală;

—	un cititor CD și DVD;

—	conectivitate Bluetooth, MP3 și USB (Universal Serial Bus);

—	o tensiune cuprinsă între minimum 10 V și maximum 16 V,

utilizat la fabricarea vehiculelor de la capitolul 87 (1)

0 %

31.12.2015

(3)ex 8527 29 00

ex 8529 90 92

Ramă dreptunghiulară de fixare și acoperire:

—	dintr-un aliaj de aluminiu care conține siliciu și magneziu;

—	cu lungimea de minimum 900 mm, dar maximum 1 500mm;

—	cu o lățime de minimum 600mm, dar maximum 950mm,

utilizată pentru producția de televizoare

0 %

31.12.2017

ex 8529 90 92

Placă cu circuite imprimate pentru retroiluminare:

—	prevăzută cu diode LED echipate cu prisme;

—	prevăzută sau nu cu conector(i) fixat (fixați) la unul sau la ambele capete,

care se încorporează în produse de la poziția 8528 (1)

0 %

31.12.2013

ex 9405 40 39

ex 8536 69 90

Conectori de tip SCART, încorporați într-o carcasă din plastic sau din metal, cu 21 de pini grupați pe 2 rânduri, utilizați la fabricarea produselor care se încadrează la pozițiile 8521 și 8528 (1)

0 %

31.12.2017

(3)ex 8540 20 80

Fotomultiplicator

0 %

31.12.2016

ex 8544 42 90

Conductor electric izolat PET cu:

—	10 sau 80 de fire individuale;

—	o lungime de minimum 50 mm, dar de maximum 800 mm;

—	conector(i) și/sau mufă (mufe) montată (montate) la un capăt sau la ambele capete,

utilizat la fabricarea produselor care se încadrează la pozițiile 8521 și 8528 (1)

0 %

31.12.2017

ex 9001 90 00

Elementele optice nemontate fabricate din sticlă calcogenică turnată transparentă în domeniul infraroșu sau o combinație de sticlă calcogenică transparentă în domeniul infraroșu și un alt material pentru lentile

0 %

31.12.2017

ex 9002 90 00

Lentile montate fabricate din sticlă calcogenică transparentă în domeniul infraroșu sau o combinație de sticlă calcogenică transparentă în domeniul infraroșu și un alt material pentru lentile

0 %

31.12.2017

(1) Suspendarea taxei face obiectul articolelor 291-300 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (JO L 253 11.10.1993, p. 1).

(2) Se aplică nivelul taxei specifice.

(3) Suspendare aferentă unui produs din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011 al cărui cod NC sau TARIC sau a cărui descriere este modificată de prezentul regulament.

ANEXA II

Produse menționate la punctul 2 din articolul 1

Cod NC	TARIC
(1)ex 2007 99 50	40
(1)ex 2007 99 50	50
(1)ex 2007 99 50	60
ex 2008 60 19	30
ex 2008 60 39	30
(1)ex 2008 99 48	20
(1)ex 2008 99 48	93
(1)ex 2008 99 49	50
(1)ex 2805 30 90	40
(1)ex 2805 30 90	50
(1)ex 2805 30 90	60
(1)ex 2818 10 91	10
ex 2916 19 95	30
ex 2917 39 95	10
(1)ex 2918 99 90	40
ex 2934 99 90	12
ex 3204 11 00	10
(1)ex 3204 11 00	20
(1)ex 3204 17 00	25
ex 3204 17 00	45
ex 3204 17 00	55
(1)ex 3204 17 00	60
(1)ex 3204 17 00	70
ex 3204 19 00	72
(1)ex 3204 19 00	73
(1)ex 3802 90 00	11
(1)ex 3824 90 97	08
(1)ex 3824 90 97	31
(1)ex 3824 90 97	70
(1)ex 3824 90 97	72
(1)ex 3824 90 97	73
(1)ex 3824 90 97	75
(1)ex 3907 20 20	11
(1)ex 3907 20 20	12
(1)ex 3907 40 00	10
(1)ex 3907 99 90	30
(1)ex 3909 50 90	10
ex 3911 90 99	75
(1)ex 3920 62 19	01
(1)ex 3920 62 19	03
(1)ex 3920 62 19	07
(1)ex 3920 62 19	09
(1)ex 3920 62 19	11
(1)ex 3920 62 19	13
(1)ex 3920 62 19	17
(1)ex 3920 62 19	19
(1)ex 3920 62 19	21
(1)ex 3920 62 19	23
(1)ex 3920 62 19	24
(1)ex 3920 62 19	26
(1)ex 3920 62 19	37
(1)ex 3920 62 19	39
(1)ex 3920 62 19	47
(1)ex 3920 62 19	49
(1)ex 3920 62 19	51
(1)ex 3920 62 19	53
(1)ex 3920 62 19	54
(1)ex 3920 62 19	56
(1)ex 3920 62 19	57
(1)ex 3920 62 19	59
(1)ex 3920 62 19	75
(1)ex 3920 62 19	77
(1)ex 3920 62 19	81
(1)ex 3920 92 00	30
(1)ex 3921 90 55	20
(1)ex 7019 12 00	05
(1)ex 7019 12 00	25
(1)ex 7326 90 98	40
(1)ex 7607 11 90	30
(1)ex 7607 20 90	20
ex 8108 20 00	20
ex 8108 90 50	40
ex 8108 90 50	80
(1)ex 8305 20 00	10
(1)ex 8504 40 82	40
(1)ex 8504 40 82	50
(1)ex 8507 60 00	50
(1)ex 8526 91 20	80
(1)ex 8528 59 80	10
(1)ex 8536 90 85	96
(1)ex 8538 90 99	94
(1)ex 8540 20 80	91
(1)ex 8543 90 00	50
ex 8708 80 99	10
ex 9405 40 39	30

(1) Suspendare aferentă unui produs din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1344/2011 al cărui cod NC sau TARIC sau a cărui descriere este modificată de prezentul regulament.

29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 179/46

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 628/2013 AL COMISIEI

din 28 iunie 2013

privind metodele de lucru ale Agenției Europene de Siguranță a Aviației pentru efectuarea inspecțiilor de standardizare și pentru monitorizarea aplicării normelor din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/2006 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (1), în special articolul 24 alineatul (5),

întrucât:

(1)

Articolul 24 alineatul (1) și articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 prevăd obligația Agenției Europene de Siguranță a Aviației (denumită în continuare „agenția”) de a asista Comisia la monitorizarea aplicării dispozițiilor sale, precum și a normelor sale de aplicare, de către autoritățile competente ale statelor membre, prin efectuarea de inspecții de standardizare.

(2)	Articolul 54 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 prevede că, atunci când o inspecție la o autoritate competentă dintr-un stat membru presupune și inspectarea unei întreprinderi sau a unei asocieri de întreprinderi, agenția ar trebui să urmeze dispozițiile articolului 55.

(3)	Regulamentul (CE) nr. 736/2006 al Comisiei (2) stabilește metodele de lucru ale agenției pentru desfășurarea inspecțiilor de standardizare (denumite în continuare „metodele de lucru actuale”).

(4)

De la adoptarea metodelor de lucru actuale au trecut șase ani. Între timp, au fost adoptate modificări considerabile ale normelor comune; de asemenea, au fost adoptate o serie de acorduri internaționale; iar Agenția și statele membre au acumulat o experiență valoroasă care trebuie luată în considerare.

(5)

Atunci când a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 736/2006, normele comune în domeniul aviației civile erau limitate la navigabilitatea inițială și la menținerea navigabilității. Regulamentul (CE) nr. 1702/2003 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare pentru certificarea de navigabilitate și de mediu a aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor conexe, precum și pentru certificarea întreprinderilor de proiectare și producție; Regulamentul (CE) nr. 2042/2003 (4) al Comisiei a stabilit normele de aplicare pentru menținerea navigabilității aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor aeronautice și pentru autorizarea întreprinderilor și a personalului cu atribuții în domeniu.

(6)

De atunci, Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației (5) a fost înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 216/2008, iar normele comune au fost extinse în două rânduri: prima oară pentru a include personalul navigant, operațiunile aeriene și inspecțiile la platformă; iar a doua oară pentru a include managementul traficului aerian și serviciile de navigație aeriană (ATM/ANS), precum și siguranța aeroportuară; în urma acestei a doua modificări, Comisia a adoptat mai multe norme de aplicare corespunzând noilor domenii de competență respective, precum Regulamentul (UE) nr. 805/2011 al Comisiei din 10 august 2011 de stabilire a normelor detaliate privind licențele controlorilor de trafic aerian și anumite certificate (6), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1034/2011 al Comisiei (7) care stabilește proceduri administrative pentru supravegherea siguranței în managementul traficului aerian și în serviciile de navigație aeriană, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1035/2011 al Comisiei din 17 octombrie 2011 de stabilire a cerințelor comune pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană (8), Regulamentul (UE) nr. 691/2010 al Comisiei din 29 iulie 2010 de stabilire a unui sistem de performanță pentru serviciile de navigație aeriană și pentru funcțiile de rețea și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2096/2005 de stabilire a unor cerințe comune pentru furnizarea de servicii de navigație aeriană (9), Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerințelor tehnice și a procedurilor administrative în domeniul aviației civile (10), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 859/2008 al Comisiei (11), Directiva 2004/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind siguranța aeronavelor țărilor terțe care folosesc aeroporturile comunitare (12), modificată prin Directiva 2008/49/CE a Comisiei din 16 aprilie 2008 de modificare a anexei II la Directiva 2004/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind criteriile de efectuare a inspecțiilor la sol pe aeronavele care folosesc aeroporturile comunitare (13), Regulamentul (UE) nr. 965/2012 al Comisiei din 5 octombrie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la operațiunile aeriene (14) și Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 al Comisiei din 3 noiembrie 2011 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la personalul navigant din aviația civilă (15).

(7)

Regulamentul (CE) nr. 216/2008 a introdus, de asemenea, o serie de noi dispoziții care trebuie să se reflecte în metodele de lucru ale Agenției pentru efectuarea de inspecții de standardizare. În special, articolul 11 stabilește condițiile pentru recunoașterea reciprocă a certificatelor eliberate de autoritățile competente ale statelor membre, precum și condițiile pentru suspendarea acestei recunoașteri, caz în care inspecțiile de standardizare constituie un instrument important pentru luarea acestor decizii. Articolul 15 instituie o rețea de informare care oferă informații utile ce trebuie luate în considerare pentru inspecțiile de standardizare, fiind în același timp posibil ca unele rezultate ale acestor inspecții de standardizare să trebuiască să fie puse la dispoziție fără întârziere prin intermediul acestei rețele de informare. Articolul 27 alineatul (3) stabilește faptul că Agenția trebuie să sprijine statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin față de OACI.

(8)

Fără a aduce atingere unor modificări suplimentare ale normelor comune astfel cum sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și de normele sale de aplicare, Agenția ar trebui să sprijine Comisia în monitorizarea implementării altor cerințe de siguranță a aviației care decurg, de exemplu, din legislația privind cerul unic european sau din legislația privind investigarea accidentelor și raportarea evenimentelor.

(9)	Începând din 2006, și politica europeană externă în domeniul aviației a înregistrat evoluții semnificative, în ceea ce privește atât Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), cât și statele din vecinătatea Uniunii Europene și anumiți parteneri-cheie de la nivel mondial.

(10)

În 2010 a fost semnat un memorandum de cooperare cu Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) (16), care creează cadrul unei cooperări structurate între părți, în special în ceea ce privește schimbul de informații referitoare la siguranță, cu scopul de a se evita suprapunerea sarcinilor, dacă este posibil; ca urmare a semnării acestui memorandum, gradul de interconectare dintre programul Agenției privind inspecțiile de standardizare și programul universal de auditare a supravegherii siguranței al OACI (USOAP — Universal Safety Oversight Audit Programme) ar trebui să crească. Metodele de lucru pentru inspecție ar trebui de asemenea să ia în considerare documentul OACI 9735 — Manualul de monitorizare continuă USOAP.

(11)

În ceea ce privește statele care sunt incluse în politica de vecinătate și de extindere a UE, în special statele care sunt părți la Acordul privind spațiul aerian comun european, inspecțiile de standardizare ar trebui organizate în conformitate cu aceleași metode de lucru și în conformitate cu aceleași standarde ca pentru statele membre, sub rezerva unor acorduri sau acorduri de lucru corespunzătoare.

(12)

În ceea ce privește statele care au semnat acorduri bilaterale privind siguranța aeriană ce prevăd acceptarea reciprocă a anumitor rezultate ale certificării și aprobări, inspecțiile de standardizare ar trebui să sprijine monitorizarea implementării acordului respectiv, iar rezultatele ar trebui raportate comitetului bilateral de supraveghere corespunzător, în vederea unor posibile modificări. Inspecțiile din acele state membre ale căror rezultate ale certificării și aprobări sunt acceptate în cadrul acordurilor bilaterale ar trebui să includă verificări suplimentare pentru a se asigura că autoritățile competente își îndeplinesc în mod corect responsabilitățile care le revin în temeiul acordurilor bilaterale.

(13)

În vederea monitorizării eficiente a aplicării Regulamentului (CE) nr. 216/2008 și a normelor sale de aplicare, precum și a altor norme de siguranță a aviației care decurg din reglementări și acorduri existente, este necesar să se revizuiască metodele de lucru actuale, în special pentru a se asigura că acestea devin mai sistemice, urmăresc o abordare de monitorizare mai continuă, axată în mai mare măsură asupra performanțelor în materie de siguranță, asigură o utilizare mai eficientă a resurselor pentru a nu genera o sarcină nejustificată pentru autoritățile competente și includ o buclă de feedback către activitățile de reglementare ale Agenției. Echipele de inspecție ar trebui să fie formate din personal cu pregătire și calificare adecvată, iar Agenția trebuie facă tot posibilul pentru a asigura o participare echilibrată a personalului autorizat din diferite state membre.

(14)	Metodele de lucru ar trebui să reflecte definițiile și principiile de audit specificate în standardul ISO 19011.

(15)	Dincolo de nivelul inspecțiilor, metodele de lucru ar trebui să se bazeze pe monitorizarea la nivel de sistem și la nivel de constatare.

(16)	Metodele de lucru ar trebui să ofere mai multă flexibilitate Agenției pentru luarea de măsuri în cazurile în care acest lucru ține de competența sa tehnică, menținând în același timp securitatea juridică aferentă metodelor de lucru.

(17)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 736/2006 ar trebui abrogat.

(18)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 65 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește metodele de lucru pentru:

(a)	monitorizarea aplicării, de către autoritățile competente ale statelor membre, a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 și a normelor sale de aplicare în domeniile reglementate de articolul 1 alineatul (1) din respectivul regulament;

(b)	realizarea inspecțiilor de standardizare la autoritățile competente din statele membre;

(c)	verificarea că autoritățile competente ale statelor membre emit și supraveghează certificatele în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și cu normele sale de aplicare;

(d)	contribuirea la evaluarea impactului implementării Regulamentului (CE) nr. 216/2008 și a normelor sale de aplicare de către autoritățile competente din statele membre.

(2) Metodele de lucru stabilite în prezentul regulament se aplică de asemenea, în măsura în care este posibil, atunci când Agenția trebuie să îndeplinească sarcina de a monitoriza aplicarea cerințelor de siguranță a aviației stabilite de alte acte legislative ale UE, de acorduri încheiate de Uniune sau de acorduri de lucru încheiate de Agenție.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„inspecție” înseamnă inspecția de standardizare menționată la articolul 24 alineatul (1) și la articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, inclusiv inspecția la întreprinderi sau asocieri de întreprinderi menționată la articolul 54 alineatul (4) și la articolul 55 din același regulament, efectuată de Agenție;

2.	„autoritate competentă” înseamnă entitatea desemnată de statul membru ca fiind competentă pentru implementarea Regulamentului (CE) nr. 216/2008 și a normelor sale de aplicare;

3.	„personal autorizat” înseamnă persoanele autorizate de Agenție să efectueze inspecții, inclusiv personal detașat;

„personal detașat” înseamnă funcționarii puși la dispoziție de autoritățile competente ale statelor membre, de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), de alte organizații internaționale de aviație civilă sau de autoritățile competente din țări terțe care au încheiat acorduri cu Uniunea sau acorduri de lucru cu Agenția, care sunt desemnați de aceste autorități să ofere asistență Agenției pentru realizarea inspecțiilor;

5.	„probă” înseamnă înregistrări, declarații de fapt sau alte informații care sunt relevante și verificabile;

6.	„constatare” înseamnă rezultatul comparației dintre probele disponibile și cerințele aplicabile;

7.	„corecție” înseamnă o acțiune având ca scop eliminarea unei neconformități constatate în raport cu cerințele aplicabile;

8.	„măsură corectivă” înseamnă o acțiune având ca scop eliminarea cauzei unei neconformități constatate în raport cu cerințele aplicabile, pentru a preveni repetarea acesteia;

„problemă imediată de siguranță” înseamnă o situație în care există probe că un produs, un serviciu, un sistem, un element constitutiv, un echipament sau o instalație este fie într-o asemenea stare, fie este exploatat(ă), furnizat(ă) sau întreținut(ă) într-un asemenea mod încât persoanele s-ar putea afla în pericol dacă situația nu este corectată imediat.

Articolul 3

Principii aplicabile monitorizării

(1) Agenția monitorizează aplicarea de către autoritățile competente a cerințelor menționate la articolul 1, precum și implementarea lor uniformă în conformitate cu metodologia prevăzută în prezentul regulament și prezintă un raport în acest sens.

(2) Monitorizarea trebuie să fie continuă și bazată pe riscuri, realizată pe baza informațiilor de care dispune Agenția. Ea trebuie să implice evaluarea capacității autorităților competente de a își îndeplini responsabilitățile de supraveghere în materie de siguranță, realizarea inspecțiilor necesare, precum și luarea de măsuri privind constatările rezultate în urma inspecțiilor, pentru a asigura implementarea la timp a corecțiilor și a măsurilor corective corespunzătoare.

(3) Monitorizarea trebuie să urmeze o abordare sistemică, abordând toate domeniile și elementele critice ale sistemului de supraveghere a siguranței definite de OACI. O atenție specială trebuie acordată interfețelor dintre domenii.

(4) Monitorizarea se efectuează în mod transparent, eficient, eficace, armonizat și consecvent.

(5) Agenția analizează rezultatul activităților sale de monitorizare pentru a identifica necesitățile de îmbunătățire a reglementărilor.

Articolul 4

Principii aplicabile inspecțiilor și constatărilor

(1) Inspecțiile la autoritățile competente trebuie să țină seama de rezultatele inspecțiilor anterioare și să abordeze în special modificările cerințelor de reglementare și ale capacității autorității competente de a își îndeplini sarcinile de supraveghere în materie de siguranță și trebuie să fie proporționale cu nivelul și complexitatea industriei pe care o supraveghează, asigurându-se ca prioritate un nivel ridicat și uniform de siguranță pentru transportul aerian comercial.

(2) Inspecțiile pot include inspecții la întreprinderi sau la asocieri de întreprinderi aflate sub supravegherea autorității competente inspectate.

(3) Inspecțiile pot include, atunci când părțile interesate convin acest lucru, inspecții ale instalațiilor militare deschise spre utilizare publicului sau ale serviciilor furnizate de personalul militar publicului, pentru a verifica respectarea cerințelor de la articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008.

(4) Inspecțiile se efectuează de o echipă compusă din personal autorizat de Agenție, fiecare membru trebuind să fie calificat și format în domeniul sau domeniile sale respective. Personalul autorizat trebuie să aplice principiile de independență, integritate, conduită etică, diligență necesară, prezentare fidelă și confidențialitate.

(5) În cazul în care Agenția constată că unul sau mai multe certificate nu sunt în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și cu normele de aplicare ale acestuia, constatarea de neconformitate respectivă trebuie raportată autorității competente în cauză. În cazul în care neconformitatea constatată nu este corectată în timp util, Agenția formulează recomandări în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, pentru a permite adoptarea unei decizii privind recunoașterea reciprocă a certificatului sau certificatelor respective.

(6) Agenția clasifică și urmărește constatările de neconformitate identificate în cursul inspecțiilor menționate la alineatele (1), (2) și (3) în funcție de impactul acestora asupra siguranței, constatările legate de siguranță trebuind să fie prioritare. De asemenea, Agenția informează fără întârziere autoritățile competente ale statelor membre în cazul în care corecția unei probleme imediate de siguranță nu a fost realizată în mod satisfăcător.

(7) Prezentul regulament nu aduce atingere articolelor 15 și 58 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, Deciziei 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (17), Regulamentului (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (18) și Regulamentului (CE) nr. 473/2006 al Comisiei (19).

Articolul 5

Schimbul de informații

(1) Autoritățile competente ale statelor membre furnizează Agenției toate informațiile necesare relevante pentru activitatea lor de supraveghere a siguranței, abordând toate elementele critice ale sistemului lor de supraveghere a siguranței, inclusiv întreprinderile sau asocierile de întreprinderi aflate sub supravegherea lor. Informațiile trebuie furnizate în forma și modalitatea precizate de Agenție, ținând seama de informațiile care au fost puse la dispoziția OACI.

(2) De asemenea, Agenția poate solicita informații ad-hoc de la autoritățile competente ale statelor membre. Atunci când prezintă o astfel de cerere de informații, Agenția indică temeiul juridic și scopul acestei cereri, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul în care trebuie furnizate informațiile.

(3) Agenția furnizează autorităților competente ale statelor membre informații relevante pentru sprijinirea implementării uniforme a cerințelor aplicabile.

Articolul 6

Coordonatorul național pentru standardizare

(1) Statele membre desemnează un coordonator național pentru standardizare, care să acționeze ca principal punct de contact pentru toate activitățile de standardizare și în special pentru a coordona schimbul de informații menționa la articolul 5 alineatul (1). Coordonatorul național pentru standardizare este responsabil pentru:

(a)	păstrarea și actualizarea informațiilor furnizate Agenției în mod continuu, inclusiv informațiile solicitate în conformitate cu articolele 3, 4 și 5, planurile de măsuri corective și corecțiile, precum și probe privind implementarea măsurilor corective convenite;

(b)	furnizarea de asistență Agenției în toate etapele unei inspecții și garantarea faptului că echipa de inspecție este însoțită pe parcursul întregii inspecții la fața locului.

(2) Autoritățile competente se asigură că există linii clare de comunicare între coordonatorul național pentru standardizare desemnat și organizația lor internă, pentru ca acesta să își îndeplinească responsabilitățile în mod corespunzător.

Articolul 7

Monitorizare continuă

(1) Monitorizarea continuă menționată la articolul 3 trebuie să cuprindă următoarele:

(a)	colectarea și analizarea datelor și informațiilor furnizate de autoritățile competente ale statelor membre, de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), de Comisie sau de alte surse pertinente;

(b)	evaluarea capacității autorității competente de a își îndeplini responsabilitățile de supraveghere a siguranței;

(c)	în funcție de evaluarea menționată la litera (b), stabilirea priorităților, planificarea și determinarea domeniului de aplicare pentru inspecții;

(d)	desfășurarea acestor inspecții, inclusiv raportarea aferentă;

(e)	urmărirea și închiderea constatărilor de neconformitate rezultate în urma inspecțiilor.

(2) Pentru evaluarea menționată la litera (b) de la alineatul (1), Agenția elaborează, dezvoltă și menține un model unic, ținând seama cel puțin de următoarele elemente:

(a)	dimensiunea și complexitatea sectorului aviației;

(b)	incidentele grave, accidentele, accidentele mortale și decesele aferente;

(c)	rezultatele inspecțiilor la platformă;

(d)	rezultatele inspecțiilor anterioare;

(e)	capacitatea autorităților competente de a implementa în mod eficace corecții și măsuri corective;

(f)	rezultatul auditurilor efectuate în temeiul convențiilor internaționale sau al programelor naționale de evaluare a siguranței;

(g)	existența unor măsuri în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 sau cu articolul 258 din tratat;

(3) Rezultatul modelului prezentat la alineatul (2), precum și datele de intrare și rezultatele evaluării se pun la dispoziția coordonatorului național pentru standardizare al statului membru în cauză.

(4) Agenția adaptează programul de inspecție în lumina monitorizării sale continue, reflectând atât îmbunătățirile, cât și deteriorările performanței în materie de siguranță. Agenția ia măsuri adecvate atunci când există probe că performanța în materie de siguranță se deteriorează.

Articolul 8

Programul de inspecție

(1) Agenția stabilește, în coordonare cu Comisia, un program multianual care indică inspecțiile menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (a), precum și un program anual care indică inspecțiile menționate la articolul 10 alineatul (1) literele (a) și (b).

(2) Programele de inspecție trebuie să precizeze statul membru (statele membre) în cauză, tipul de inspecție, domeniile care trebuie inspectate și calendarul prevăzut pentru etapa de la fața locului, luând în considerare modelul menționat la articolul 7.

(3) Programele de inspecție pot fi ajustate de Agenție pentru a ține seama de riscurile emergente constatate prin monitorizarea continuă menționată la articolul 7.

(4) Programul anual este comunicat Comisiei, membrilor Consiliului de administrație al Agenției, ca parte a programului de activitate al Agenției în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, și coordonatorului național pentru standardizare al statului membru în cauză.

Articolul 9

Domeniile de inspecție

(1) Agenția efectuează inspecții care abordează fiecare domeniu definit în capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 216/2008. Aceste domenii includ:

(a)	navigabilitatea, definită la articolul 5 din regulamentul menționat, și protecția mediului, definită la articolul 6 din același regulament;

(b)	personalul navigant, definit la articolele 7 și 8 din regulamentul menționat;

(c)	operațiunile aeriene, definite la articolele 8 și 9 din regulamentul menționat;

(d)	inspecțiile la platformă, definite (ca „inspecții la sol”) la articolul 10 din regulamentul menționat;

(e)	aerodromurile, definite la articolul 8a din regulamentul menționat;

(f)	ATM/ANS și controlorii de trafic aerian, definiți la articolele 8b și 8c din regulamentul menționat.

Pot fi definite și alte domenii, în funcție de evoluțiile Regulamentului (CE) nr. 216/2008 sau la cererea Comisiei.

(2) Agenția se asigură că resursele sale sunt alocate în mod adecvat pentru monitorizarea și inspectarea diferitelor domenii în funcție de rezultatele monitorizării continue menționate la articolul 7.

Articolul 10

Tipuri de inspecție

(1) Agenția efectuează:

(a)	inspecții cuprinzătoare, pentru inspectarea unuia sau mai multor domenii; aceste inspecții se efectuează la intervale de timp stabilite pe baza rezultatelor monitorizării continue;

(b)	inspecții punctuale, pentru inspectarea unor aspecte specifice din cadrul unuia sau mai multor domenii și/sau pentru a evalua stadiul de implementare a corecțiilor și măsurilor corective convenite;

(c)	inspecții ad-hoc, pentru investigarea aspectelor problematice specifice constatate prin monitorizarea continuă de către Agenție sau la cererea Comisiei.

(2) Fără a aduce atingere inspecțiilor menționate la alineatul (1), atunci când a colectat suficiente probe de neconformitate Agenția poate formula constatări în afara unei inspecții la fața locului.

Articolul 11

Criterii privind formarea, calificarea și autorizarea echipelor de inspecție

(1) Agenția stabilește criterii de calificare pentru personalul care participă la echipele de inspecție.

(2) Criteriile de calificare includ:

(a)	cunoașterea cadrului instituțional și de reglementare, în special a prezentului regulament, precum și a acordurilor internaționale relevante;

(b)	cunoștințe și experiență în domeniul tehnicilor de audit;

(c)	competență tehnică și experiență practică în domeniu (domeniile) relevant(e) menționat(e) la articolul 9.

(3) Șefii echipelor trebuie să facă parte din personalul Agenției. Criteriile de calificare pentru aceștia trebuie să includă, în plus față de cele menționate la alineatul (2), capacități de gestionare a unei echipe și de comunicare într-un mediu internațional și în situații sensibile.

(4) Membrii echipei trebuie să facă parte din personalul Agenției sau să fie personal detașat.

(5) Atât șefii de echipă, cât și membrii echipelor trebuie să fi urmat o formare cu privire la cerințele aplicabile și la procedurile Agenției. Agenția asigură competența continuă a șefilor de echipă și a membrilor echipelor pentru a participa la inspecții ca personal autorizat. Agenția instituie programe corespunzătoare de formare continuă în acest scop.

(6) Personalul care îndeplinește criteriile de calificare și a beneficiat de o formare corespunzătoare poate fi autorizat de Agenție să facă parte din echipele de inspecție.

Articolul 12

Constituirea echipelor pentru inspecții

(1) Inspecțiile se efectuează de echipe constituite de Agenție, compuse din personal autorizat în conformitate cu articolul 11.

(2) Agenția determină componența echipei în vederea stabilirii numărului de membri ai echipei de care este nevoie pentru acoperirea competențelor tehnice și a volumului de muncă necesar, luând în considerare tipul de inspecție, domeniul de aplicare, numărul domeniilor avute în vedere și programul preconizat. Fiecare echipă are cel puțin un șef de echipă și un membru al echipei. În toate cazurile, Agenția asigură faptul că dimensiunea echipelor este proporționată cu domeniul inspecției.

(3) La constituirea echipelor, Agenția se asigură că nu există niciun conflict de interese, nici cu autoritățile competente inspectate, nici cu întreprinderile sau asocierile de întreprinderi inspectate.

(4) Agenția solicită, cu suficient timp înaintea unei inspecții, de la autoritățile sau organizațiile care au detașat personal, informații privind disponibilitatea membrilor echipei de a participa la etapa de inspecție la fața locului.

(5) Cheltuielile care decurg din participarea coordonatorilor naționali pentru standardizare menționați la articolul 14 alineatul (2) și la articolul 19 alineatul (2) și a personalului detașat pentru inspecțiile efectuate de Agenție sunt suportate de Agenție, în conformitate cu normele Uniunii și fără a aduce atingere procedurii bugetare anuale a Uniunii.

Articolul 13

Realizarea inspecțiilor

(1) Inspecțiile menționate la articolul 10 alineatul (1) literele (a) și (b) trebuie să includă următoarele etape:

(a)	o etapă pregătitoare, cu durata minimă de 10 săptămâni înaintea inspecției;

(b)	o etapă la fața locului;

(c)	o etapă de raportare, cu durata maximă de 10 săptămâni de la încheierea etapei de la fața locului.

(2) Inspecțiile ad hoc menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (c) se anunță autorității competente în cauză cu un preaviz de 2 săptămâni, dar nu este necesar să respecte termenele și procedurile prevăzute la articolele 14, 15 și 16, cu excepția obligației de a prezenta un raport final.

(3) Constatările de neconformitate identificate în cursul inspecțiilor menționate la articolul 10 se raportează în conformitate cu articolul 16, sunt urmărite și închise în conformitate cu articolul 17 și clasificate în conformitate cu articolul 18.

Articolul 14

Etapa pregătitoare

(1) În cursul etapei pregătitoare a unei inspecții, Agenția:

(a)	notifică inspecția autorității competente cu cel puțin 10 săptămâni înainte de etapa de la fața locului, inclusiv tipul inspecției, domeniul (domeniile) și aspectele vizate de inspecție;

(b)	colectează informațiile necesare pentru pregătirea inspecției, ținând seama în mod corespunzător de informațiile obținute în urma monitorizării continue;

(c)	definește domeniul de aplicare, amploarea și programul inspecției, inclusiv inspecția la întreprinderi sau asocieri de întreprinderi, ținând seama de informațiile obținute în urma monitorizării continue;

(d)	stabilește dimensiunea și componența echipei de inspecție.

(2) În urma primirii notificării privind inspecția, autoritatea competentă trebuie să coopereze cu Agenția în vederea pregătirii rapide a etapei de la fața locului. Dacă se consideră necesar, se poate organiza o reuniune preliminară între echipa de inspecție și coordonatorul național pentru standardizare.

(3) Agenția pune la dispoziția autorității competente, cu cel puțin 2 săptămâni înainte de etapa de la fața locului, programul de inspecție și componența echipei.

Articolul 15

Etapa de la fața locului

(1) În cursul etapei de la fața locului a unei inspecții, Agenția:

(a)	organizează o reuniune de deschidere cu coordonatorul național pentru standardizare și cu autoritatea competentă care face obiectul inspecției;

(b)	examinează constatările de neconformitate identificate în cursul inspecțiilor anterioare care sunt încă deschise și analizează corecțiile și măsurile corective corespunzătoare;

(c)	notifică autoritatea competentă cu privire la orice problemă imediată de siguranță, dacă în timpul inspecției se identifică o astfel de problemă;

(d)	cu ocazia unei sesiuni de închidere, prezintă autorității competente inspectate o listă a constatărilor preliminare de neconformitate identificate sau examinate în cursul inspecției.

(2) În plus, Agenția poate:

(a)	să inspecteze sediile principale și, în măsura în care se consideră necesar, orice birouri regionale ale autorității competente și ale entităților calificate cărora este posibil ca autoritatea competentă să le fi atribuit sarcini;

(b)	să inspecteze întreprinderi sau asocieri de întreprinderi aflate sub supravegherea autorității competente, ca parte a inspecției realizate la autoritatea competentă respectivă; în acest caz, autoritatea competentă poate însoți echipa de inspecție;

(c)	să realizeze interviuri cu personalul autorității competente inspectate și al entităților calificate, dacă este cazul, precum și al întreprinderilor sau asocierilor de întreprinderi vizitate, dacă este cazul;

(d)	să examineze legislația, procedurile, certificatele, evidențele, datele și orice alte materiale pertinente.

Articolul 16

Etapa de raportare

(1) În cursul etapei de raportare a unei inspecții, Agenția trebuie ca, în termen de 6 săptămâni de la sesiunea de închidere a etapei de la fața locului, să analizeze constatările preliminare, să le clasifice și să elaboreze pe această bază un proiect de raport adresat autorității competente inspectate.

(2) Proiectul de raport trebuie să conțină cel puțin:

(a)	un rezumat care prezintă concluziile;

(b)	detalii cu privire la realizarea inspecției, inclusiv tipul de inspecție, aspectele tratate, domeniul de aplicare și componența echipei;

(c)	o analiză a fiecărui element critic în parte, cu accent pe principalele constatări;

(d)	o listă a constatărilor de neconformitate identificate sau examinate în cursul inspecției, împreună cu clasificarea acestora;

(e)	recomandări, inclusiv, dacă este necesar, privind recunoașterea reciprocă a certificatelor.

(3) Constatările de neconformitate trebuie notificate prin intermediul proiectului de raport menționat la alineatul (2), cu excepția cazului în care au fost deja comunicate în scris de Agenție prin alte mijloace.

(4) Autoritatea competentă poate prezenta Agenției observații în scris, în termen de două săptămâni de la notificare.

(5) În termen de 10 săptămâni de la sesiunea de închidere, Agenția emite un raport final pe baza proiectului de raport menționat la alineatul (2), care reflectă observațiile autorității competente inspectate, dacă s-au primit astfel de observații. Agenția poate adapta descrierea constatărilor de neconformitate, precum și temeiul juridic, clasificarea sau situația acestora, după cum este necesar pentru a lua în considerare observațiile, precum și corecțiile sau măsurile corective prezentate în cursul etapei de raportare.

(6) Agenția instituie și menține o situație a monitorizării continue pentru fiecare stat membru, care este furnizată, la cerere, statului membru în cauză și Comisiei.

(7) Raportul final se adresează autorității competente inspectate și Comisiei, care poate transmite ulterior acest raport statului membru în cauză și altor autorități competente, după caz.

Articolul 17

Urmărirea și închiderea constatărilor

(1) Pentru toate constatările de neconformitate clasificate în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) literele (b) și (c), autoritatea competentă trebuie să propună o corecție și o măsură corectivă în termen de cel mult patru săptămâni de la primirea notificării din partea Agenției.

(2) Pentru toate constatările de neconformitate clasificate în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă trebuie să propună o măsură corectivă în termen de cel mult 10 săptămâni de la primirea notificării din partea Agenției;

(3) Autoritatea competentă informează la timp Agenția cu privire la finalizarea măsurilor corective și furnizează probe în acest sens.

(4) Agenția:

(a)	evaluează corecțiile și măsurile corective prezentate de autoritatea competentă sau solicită clarificări suplimentare în timp util;

(b)	se declară de acord cu sau respinge corecțiile și/sau măsurile corective prezentate, în termen de 16 săptămâni de la notificare;

(c)	monitorizează implementarea în mod satisfăcător a măsurilor corective;

(d)	identifică eventualele necesități de măsuri suplimentare în conformitate cu articolul 22;

(e)	raportează periodic autorității competente și Comisiei situația constatărilor de neconformitate și corecțiile/măsurile corective aferente, prin rapoarte de situație;

(f)	închide constatările de neconformitate atunci când este satisfăcută de finalizarea măsurilor corective și de probele furnizate, înregistrează închiderea constatărilor de neconformitate și informează autoritatea competentă în consecință.

(5) În sensul literei (c), Agenția poate solicita probe sau clarificări de la autoritatea competentă. Agenția poate decide, de asemenea, să verifice implementarea la fața locului prin intermediul unei inspecții.

(6) În cazul în care constatările de neconformitate fac obiectul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 sau al tratatelor, Agenția asigură o urmărire corespunzătoare în consultare cu Comisia și nu închide nicio astfel de constatare fără a se consulta în prealabil cu Comisia.

Articolul 18

Clasificarea constatărilor

(1) Toate constatările de neconformitate identificate de Agenție în cadrul inspecțiilor menționate la articolul 10 trebuie clasificate și raportate de către agenție, indiferent dacă țin de cerințe administrative sau de cerințe tehnice, într-una din următoarele clase:

(a)	clasa C: neconformitate cu cerințele aplicabile, prezentând în principal probleme de standardizare;

(b)	clasa D: neconformitate cu cerințele aplicabile, prezentând probleme de standardizare probleme de siguranță dacă nu este corectată la timp;

(c)	clasa G: problemă imediată de siguranță.

(2) Raportarea, urmărirea și închiderea trebuie realizate într-o ordine prioritară în funcție de clasificarea acestora.

Articolul 19

Problemă imediată de siguranță

(1) Atunci Agenția a notificat o problemă imediată de siguranță:

(a)	Agenția solicită autorității competente să ia măsuri corective adecvate, inclusiv să realizeze corecții imediate;

(b)	autoritatea competentă aplică corecții eficace pentru a elimina neconformitatea constatată și transmite Agenției probe în acest sens.

(2) În termen de două săptămâni de la notificarea problemei imediate de siguranță, Agenția poate solicita autorității competente să participe la o reuniune pentru evaluarea implementării corecțiilor imediate.

(3) În cazul în care Agenția nu este mulțumită de corecții, aceasta înaintează recomandări Comisiei, inclusiv, dacă este necesar, o cerere cu privire la recunoașterea reciprocă a certificatului (certificatelor) eliberat(e) de autoritatea competentă. Agenția informează de îndată, de asemenea, autoritățile competente ale statelor membre.

Articolul 20

Evidențe

(1) Agenția instituie un sistem de ținere a evidențelor care permite stocarea adecvată, accesibilitatea și trasabilitatea fiabilă a modificărilor privind:

(a)	pregătirea, calificarea și autorizarea șefilor de echipă și membrilor echipelor;

(b)	programele de inspecție;

(c)	rapoartele;

(d)	constatările și probele aferente;

(e)	măsurile corective și corecțiile convenite;

(f)	închiderea constatărilor de neconformitate și probele aferente;

(g)	recomandări cu privire la recunoașterea reciprocă a certificatelor;

(h)	evaluările menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b).

(2) Toate evidențele se păstrează pe o perioadă de minimum 15 ani, sub rezerva legislației aplicabile privind protecția datelor.

Articolul 21

Accesul la informațiile conținute în rapoartele de inspecție

(1) În cazul în care informațiile cuprinse într-un raport de inspecție se referă la o întreprindere sau la o asociere de întreprinderi aflată sub supravegherea în materie de siguranță a unei țări terțe și intră în domeniul de aplicare a unui acord încheiat de Uniune în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, informațiile respective se pun la dispoziția țării terțe, ca parte la un astfel de acord, în conformitate cu dispozițiile relevante ale acestuia.

(2) În cazul în care informațiile cuprinse într-un raport de inspecție intră în domeniul de aplicare al Memorandumului de cooperare dintre Uniunea Europeană și OACI, informațiile respective se pun la dispoziția OACI în conformitate cu dispozițiile acestui Memorandum de cooperare și a anexei corespunzătoare privind siguranța.

(3) În cazul în care informațiile cuprinse într-un raport de inspecție se referă la investigații privind siguranța aflate în curs în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (20), informațiile respective se pun fără întârziere la dispoziția autorității responsabile cu investigația privind siguranța în cauză.

(4) În sensul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (21), procesul decizional legat de un raport de inspecție nu se consideră a fi încheiat înainte de închiderea constatărilor de neconformitate aferente.

Articolul 22

Măsuri suplimentare

(1) Agenția identifică orice deficiență în soluționarea unei constatări de neconformitate, precum:

(a)	nu s-a prezentat măsura corectivă în termenul menționat la articolul 17 alineatul (1);

(b)	măsura corectivă nu a fost acceptată de Agenție în termenul menționat la articolul 17 alineatul (4) litera (b);

(c)	măsura corectivă nu a fost implementată în mod corespunzător.

(2) În cazurile menționate la alineatul (1), Agenția solicită autorității competente să furnizeze clarificări cu privire la această deficiență și să prezinte măsuri suplimentare, fixând un termen limită de răspuns.

(3) Agenția evaluează consecința deficienței, împreună cu răspunsul furnizat de autoritatea competentă în termenul limită stabilit. Pe baza rezultatelor acestei evaluări, Agenția poate:

(a)	accepta măsurile suplimentare prezentate; sau

(b)

emite un raport suplimentar adresat autorității competente în cauză și Comisiei. Acest raport trebuie să includă evaluarea Agenției și recomandări către Comisie, inclusiv, dacă se consideră necesar, recomandări cu privire la recunoașterea reciprocă a certificatului (certificatelor) eliberat(e) de autoritatea competentă.

(4) Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 2111/2005, după primirea raportului suplimentar menționat la alineatul (3) litera (b), Comisia poate lua următoarele măsuri:

(a)	transmiterea de observații statului membru respectiv sau solicitarea de explicații suplimentare pentru clarificarea tuturor constatărilor de neconformitate sau a unei părți din acestea;

(b)	adresarea către Agenție a unei solicitări de a realiza o inspecție ad-hoc pentru a verifica implementarea satisfăcătoare a corecțiilor și a măsurilor corective;

(c)	inițierea procedurii menționate la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 pentru a decide dacă certificatele eliberate de autoritatea competentă îndeplinesc cerințele aplicabile;

(d)	inițierea unei proceduri în temeiul articolului 258 din tratat.

Articolul 23

Raportul anual

Agenția prezintă Comisiei, cel târziu până la data de 31 martie a fiecărui an, un raport anual privind activitățile de monitorizare continuă și inspecțiile realizate în anul precedent. Raportul trebuie să includă o analiză a rezultatelor activităților și inspecțiilor, reflectând capacitatea autorităților competente de a își îndeplini responsabilitățile de supraveghere a siguranței, precum și recomandări de posibile îmbunătățiri. Recomandările trebuie să identifice în special normele tehnice care ar trebui instituite sau modificate în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008, precum și măsurile Agenției care ar trebui instituite sau modificate în conformitate cu articolul 18 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008.

Articolul 24

Proceduri de lucru

Agenția își revizuiește procedurile de lucru pentru a implementa sarcinile care îi revin în temeiul articolelor 3-23, în termen de maximum șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 25

Dispoziții tranzitorii

(1) Constatările de neconformitate identificate de Agenție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 736/2006 pentru care probele de închidere nu au fost prezentate Agenției până la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament sunt considerate a fi fost efectuate în conformitate cu prezentul regulament și trebuie tratate în consecință.

(2) Planurile de măsuri corective convenite de Agenție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 736/2006 se consideră a fi fost convenite în conformitate cu prezentul regulament.

(3) Membrii echipelor și șefii de echipă autorizați de Agenție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 736/2006 sunt considerați personal autorizat în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 26

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 736/2006 se abrogă.

Articolul 27

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 iunie 2013.

Pentru Comisiei

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 79, 19.3.2008, p. 1.

(2) JO L 129, 17.5.2006, p. 10.

(3) JO L 243, 27.9.2003, p. 6.

(4) JO L 315, 28.11.2003, p. 1.

(5) JO L 240, 7.9.2002, p. 1.

(6) JO L 206, 11.8.2011, p. 21.

(7) JO L 271, 18.10.2011, p. 15.

(8) JO L 271, 18.10.2011, p. 23.

(9) JO L 201, 3.8.2010, p. 1.

(10) JO L 373, 31.12.1991, p. 4.

(11) JO L 254, 20.9.2008, p. 1.

(12) JO L 143, 30.4.2004, p. 76.

(13) JO L 109, 19.4.2008, p. 17.

(14) JO L 296, 25.10.2012, p. 1.

(15) JO L 311, 25.11.2011, p. 1.

(16) Decizia 2011/531/UE a Consiliului, JO L 232, 9.9.2011, p. 8.

(17) JO L 317, 3.12.2001, p. 1.

(18) JO L 344, 27.12.2005, p. 15.

(19) JO L 84, 23.3.2006, p. 8.

(20) JO L 295, 12.11.2010, p. 35.

(21) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 179/60

REGULAMENTUL (UE) NR. 630/2013 AL COMISIEI

din 28 iunie 2013

de modificare a anexelor la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), în special articolul 23 primul paragraf,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește unele reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la bovine, ovine și caprine. Acesta se aplică producției și introducerii pe piață a animalelor vii și a produselor de origine animală și, în anumite cazuri specifice, exportului acestora.

(2)

La 19 ianuarie 2011, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a publicat un aviz comun, elaborat împreună cu Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) cu privire la orice eventuală asociere epidemiologică sau moleculară între EST la animale și la oameni („avizul comun al EFSA și ECDC”) (2). În cadrul avizului lor comun, EFSA și ECDC au confirmat identificarea unor encefalopatii spongiforme bovine (ESB) atipice la bovine și au făcut distincție între ESB clasică, ESB atipică de tip L și ESB atipică de tip H. Prin urmare, este necesar să se introducă definiții pentru cazurile clasice de ESB și pentru cazurile atipice de ESB în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(3)

Capitolul A partea I din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește normele de monitorizare a ESB la bovinele sacrificate pentru consumul uman. Acestea se referă la animalele sacrificate în condițiile „sacrificării speciale de urgență”, astfel cum este definită la articolul 2 litera (n) din Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea cărnii proaspete (3). Directiva menționată a fost abrogată prin Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Acest lucru a condus la incertitudine juridică și la reducerea testării unor animale care ar fi trebuit să fie testate. Prin urmare, este necesar să se definească în mod clar sacrificarea de urgență în cadrul normelor de monitorizare a ESB la bovinele sacrificate pentru consumul uman din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(4)

Capitolul A partea a II-a din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește norme pentru monitorizarea ovinelor și caprinelor. Rapoartele anuale elaborate în ultimii ani de statele membre asupra monitorizării și testării rumegătoarelor în ceea ce privește prezența unei encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) în cadrul Uniunii au indicat că testarea ovinelor și caprinelor care nu sunt sacrificate pentru consumul uman este, de obicei, mai eficientă pentru identificarea cazurilor de EST decât testarea animalelor sacrificate pentru consumul uman. Prin urmare, ar trebui să se acorde o mai mare flexibilitate statelor membre, astfel încât să concentreze un procent mai mare din numărul limitat de teste prevăzute în anexa respectivă asupra subpopulațiilor în rândul cărora există o șansă mai mare de identificare a unor astfel de cazuri.

(5)

Anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește măsurile de eradicare care trebuie aplicate în urma confirmării prezenței EST la bovine, ovine și caprine, precum și cerințele minime pentru programele de reproducere a animalelor în scopul asigurării rezistenței ovinelor la EST. Anexa menționată a fost modificată de mai multe ori, inclusiv prin Regulamentele (CE) nr. 727/2007 (5) și (CE) nr. 746/2008 (6) ale Comisiei.

(6)

La 17 iulie 2007, Franța a introdus la Tribunal o acțiune împotriva Comisiei, în cauza T-257/07, prin care solicită suspendarea operațiunii prevăzute la punctul (3) din anexa la Regulamentul (CE) nr. 727/2007, în măsura în care acesta introduce punctul 2.3 litera (b) subpunctul (iii), punctul 2.3 litera (d) și punctul 4 din anexa VII capitolul A la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 sau, alternativ, anularea în întregime a regulamentului respectiv. Franța consideră că prin punctele menționate s-ar autoriza măsuri mai puțin restrictive de supraveghere și eradicare decât cele prevăzute anterior pentru ovine și caprine. În cadrul ordinului său din 28 septembrie 2007 (7), Tribunalul a suspendat aplicarea dispozițiilor respective până la pronunțarea unei hotărâri în acțiunea principală.

(7)

Prin urmare, Comisia a cerut EFSA să îi acorde asistență pentru clarificarea principalelor premise ale Regulamentului (CE) nr. 727/2007. Pe baza clarificărilor din partea EFSA, Regulamentul (CE) nr. 999/2001 a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 746/2008, care a reinstituit dispozițiile a căror aplicare fusese suspendată de Tribunal. Prin ordinul său din 30 octombrie 2008 (8), Tribunalul a suspendat aplicarea punctului 2.3 litera (b) subpunctul (iii), a punctului 2.3 litera (d) și a punctului 4 din anexa VII capitolul A din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 746/2008, până la pronunțarea unei hotărâri în acțiunea principală în cauza T-257/07.

(8)	Prin hotărârea pronunțată la 9 septembrie 2011 în cauza T-257/07 (9), Tribunalul a respins acțiunea în anulare introdusă de Franța în legătură cu Regulamentul (CE) nr. 746/2008 și a ridicat suspendarea aplicării dispozițiilor respective din anexa VII capitolul A din Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(9)

La 28 noiembrie 2011, în cauza C-601/11 P (10), Franța a introdus recurs împotriva hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-257/07, prin care solicită Curții de Justiție să anuleze hotărârea pronunțată de Tribunal în cauza T-257/07 și fie să se pronunțe definitiv asupra acestui litigiu, prin anularea Regulamentului (CE) nr. 746/2008, fie să trimită cauza Tribunalului spre rejudecare.

(10)

Este necesar să se clarifice structura extrem de complexă a opțiunilor de gestionare și a derogărilor în ceea ce privește controlul și eradicarea scrapiei clasice la ovine și caprine, prevăzute în anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001. Anexa VII ar trebui să prevadă numai trei opțiuni pentru efectivele infectate de ovine și caprine, și anume: opțiunea 1 pentru eliminarea tuturor animalelor, opțiunea 2 pentru eliminarea numai a animalelor susceptibile și opțiunea 3 pentru lipsa obligativității eliminării animalelor.

(11)

Măsurile care trebuie să fie aplicate în cazul fiecăreia dintre aceste trei opțiuni ar trebui să fie reformulate pentru a facilita comparația între opțiuni și a crește nivelul de informare cu privire la consecințele pentru fiecare exploatație. Întrucât opțiunile 1 și 2 includ măsuri stricte de eradicare, prin intermediul cărora se îmbunătățește controlul asupra bolii, măsurile ulterioare eradicării aplicate în cadrul opțiunilor 1 și 2 ar trebui să fie mai flexibile decât în cadrul opțiunii 3.

(12)

Este necesar să se clarifice condițiile în care pot fi amânate măsurile de eliminare prevăzute în cadrul opțiunii 2. Este oportun să se permită o amânare pe termen scurt de maximum trei luni, pentru a se ține seama de sezonul de fătare. Cu toate acestea, o amânare pe termen lung nu poate fi justificată decât prin necesitatea unei perioade de timp suplimentare pentru a crește nivelul de rezistență genetică la scrapia clasică într-o exploatație. Deoarece, până în prezent, existența rezistenței genetice la scrapia clasică a fost dovedită numai la ovine, nu ar trebui să fie permise amânările pe termen lung în cazul efectivelor care cuprind numai caprine. Atunci când sunt permise, amânările ar trebui să fie limitate la o perioadă de trei ani, în anumite condiții.

(13)

În cazul în care este confirmată prezența scrapiei clasice în exploatațiile care dețin o rasă locală de ovine în pericol de a fi pierdută pentru agricultură, măsurile ulterioare eradicării prevăzute în anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui să țină seama de dificultatea de a introduce și utiliza numai ovine rezistente sau produse germinale de ovine rezistente din respectiva rasă aflată pe cale de dispariție. În acest caz particular, ar trebui să fie permisă aplicarea de către statele membre a unor norme mai flexibile privind genotipul animalelor reproducătoare și al produselor germinale introduse și utilizate în exploatațiile respective.

(14)

Avizul comun al EFSA și ECDC sugerează că scrapia atipică ar putea fi contagioasă într-o foarte mică măsură sau deloc. Această constatare se bazează în principal pe absența unei diferențe statistice între frecvența scrapiei atipice/Nor98 observată la nivelul populației generale și cea observată la nivelul efectivelor în care a fost identificat un caz pozitiv. Prin urmare, nu mai este justificată aplicarea unor măsuri de restricționare privind circulația ovinelor și a caprinelor în cazul în care a fost confirmat un caz de scrapie atipică. Totuși, aceste efective ar trebui să fie în continuare supuse unei supravegheri intensificate pentru colectarea unor date științifice suplimentare referitoare la scrapia atipică. Această modificare a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 este în conformitate cu viitoarele opțiuni de politică preconizate la punctul 2.4.3 din Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu - Foaie de parcurs nr. 2 pentru EST – Document de strategie privind encefalopatiile spongiforme transmisibile pentru 2010-2015 (11).

(15)

Participarea la programele de reproducere a fost, până în prezent, limitată la efectivele de ovine cu valoare genetică ridicată. În cazurile în care au fost aplicate, programele de reproducere au fost eficiente în ceea ce privește creșterea rezistenței la scrapia clasică în cadrul populațiilor de ovine cu valoare genetică ridicată. Dar difuziunea, în cadrul populațiilor uzuale de producție, a factorului ereditar (alelei) care asigură rezistența pare să fi fost, până în prezent, limitată. Anexa VII capitolul C din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui să permită genotiparea berbecilor reproducători din efectivele care nu participă la programul de reproducere pentru a facilita o mai bună difuziune a factorului de rezistență la scrapia clasică în cadrul populațiilor de producție.

(16)

Anexa VIII capitolul A din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește normele care reglementează schimburile comerciale de animale vii, de material seminal și de embrioni în interiorul Uniunii. După cum se menționează la considerentul (14), avizul comun al EFSA și ECDC sugerează că scrapia atipică ar putea fi contagioasă într-o foarte mică măsură sau deloc. Prin urmare, eliminarea tuturor măsurilor de restricționare privind circulația ovinelor și caprinelor în cazul în care a fost confirmat un caz de scrapie atipică ar trebui să se aplice schimburilor comerciale din interiorul Uniunii. Această poziție este, de asemenea, susținută de faptul că în cadrul Codului sanitar pentru animale terestre, votat în 2010, la cea de-a 78-a sesiune generală a Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) nu sunt recomandate restricții comerciale în legătură cu scrapia atipică.

(17)

Normele stabilite în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 cu privire la schimburile comerciale, în interiorul Uniunii, de ovine și caprine, precum și de material seminal și de embrioni proveniți de la acestea ar trebui să fie, pe cât posibil, conforme cu standardele OIE, astfel încât să nu împiedice statele membre care dețin un program național autorizat de control al scrapiei clasice să revendice statutul de țară indemnă de scrapie clasică, în conformitate cu condițiile stabilite în Codul OIE. Dispozițiile modificate privind schimburile comerciale în interiorul Uniunii nu ar trebui, totuși, să aibă un impact negativ asupra fluxurilor comerciale existente în interiorul Uniunii între statele membre în care nu a fost autorizat niciun program național de control al scrapiei clasice.

(18)

În acest sens și astfel cum se propune la punctul 2.4.3 din Foaia de parcurs nr. 2 pentru EST, anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui să stabilească un cadru care să permită statelor membre să creeze un sistem oficial de recunoaștere a statutului privind scrapia clasică în exploatații. Posibilitatea ca o exploatație să se implice în schimburile comerciale de ovine și caprine în interiorul Uniunii ar trebui stabilită în funcție de statutul ei în ceea ce privește scrapia clasică.

(19)

Anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui să instituie un sistem cu două niveluri pentru statutul privind scrapia clasică în exploatații. În cazul statelor membre cu un program național autorizat de control al scrapiei clasice ar trebui să se impună, pentru transportul animalelor de reproducție și al animalelor pentru creștere, un statut de risc neglijabil, echivalent din punct de vedere tehnic cu statutul de indemn de scrapie într-o exploatație, astfel cum se prevede la articolul 14.9.5. din Codul sanitar pentru animale terestre și să aibă la bază conformitatea cu lista completă a cerințelor OIE pentru cel puțin șapte ani [în conformitate cu norma prevăzută la articolul 6a și cu anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, prin care este favorizată dezvoltarea genotipurilor rezistente de ovine, propunerea recunoaște, totuși, genotipul ARR/ARR drept o opțiune valabilă]. Pentru animalele de reproducție destinate altor state membre nu ar trebui să se aplice decât cerința de a proveni din exploatații cu un risc controlat de scrapie clasică, având la bază conformitatea cu o listă mai scurtă de cerințe pentru o perioadă de cel puțin trei ani, astfel cum se întâmplă în prezent.

(20)

Având în vedere dificultatea de a demonstra în cazul teritoriului sau al unei părți din teritoriul unui stat membru absența cazurilor pentru o boală de complexitatea scrapiei clasice, care se caracterizează printr-o perioadă lungă de incubație, prin absența oricărei metode de diagnostic in vivo și printr-o susceptibilitate individuală a animalelor care variază în funcție de profilul lor genetic, conceptul de „stat membru indemn de scrapie clasică” ar trebui înlocuit în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 prin acela de „stat membru sau zonă dintr-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică”. Condițiile pentru recunoașterea unui stat membru sau a unei zone dintr-un stat membru ca prezentând un risc neglijabil de scrapie clasică ar trebui să fie, de asemenea, actualizate și, în mare parte, aliniate la recomandările stabilite în articolul 14.9.3 din Codul sanitar pentru animale terestre.

(21)

Întrucât anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui să cuprindă toate aspectele comerciale legate de scrapia clasică și având în vedere că propunerea de creare a unui sistem oficial de recunoaștere a statutului privind scrapia clasică în exploatații constituie un punct de plecare adecvat pentru stabilirea unor garanții diferențiate pentru animalele destinate a face obiectul unor schimburi comerciale cu statele membre cu un plan național autorizat de control al scrapiei clasice și cele destinate schimburilor comerciale cu alte state membre, anexa respectivă ar trebui să includă, de asemenea, lista statelor membre cu un plan național autorizat de control al scrapiei clasice.

(22)

Anexa IX capitolul C din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește normele privind importurile în Uniune de produse de origine animală, provenite de la bovine, ovine și caprine, în special gelatina destinată consumului uman. Anexa IX capitolul D Secțiunea A din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește norme referitoare la importurile în Uniune de subproduse și produse derivate de origine animală, provenite de la bovine, ovine și caprine, în special gelatina care urmează să fie utilizată ca ingredient în hrana pentru animale. Deoarece colagenul destinat să fie utilizat pentru produsele alimentare sau hrana pentru animale este fabricat din aceleași materii prime ca și gelatina, condițiile de import pentru colagenul care urmează să fie utilizat în produse alimentare sau în hrana pentru animale ar trebui să fie aliniate cu cele stabilite pentru gelatina destinată aceleiași utilizări.

(23)

Anexa IX capitolul D secțiunea B din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 prevede atestări specifice care trebuie să însoțească importurile în Uniune de anumite subproduse și produse derivate de origine animală, provenite de la bovine, ovine și caprine. Atestările respective ar trebui să fie modificate pentru a se aplica, de asemenea, în cazul produselor prelucrate într-o țară terță clasificată ca prezentând un risc controlat sau nedeterminat de ESB și fabricate din materiale mixte provenite din țara terță în cauză, precum și dintr-o țară terță cu un risc neglijabil de ESB. Atestarea specifică privind importul de produse care conțin lapte de ovine și caprine și care sunt destinate hrănirii animalelor de fermă ar trebui, de asemenea, să fie modificată pentru a reflecta mai bine restricțiile aplicabile schimburilor comerciale cu aceste produse în interiorul Uniunii.

(24)

Capitolele E și H din anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilesc norme privind importul în Uniune de ovine și caprine, precum și de material seminal și de embrioni proveniți de la acestea. Aceste norme privind importul ar trebui să fie actualizate pentru a reflecta condițiile pentru schimburile comerciale în interiorul Uniunii instituite în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, inclusiv condițiile prealabile generale în materie de monitorizare și eradicare a scrapiei clasice stabilite în anexele III și VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, precum și dispozițiile privind interdicția referitoare la alimentația animalelor prevăzute în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(25)

Anexa X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 instituie metodele de analiză aplicabile testării pentru depistarea EST la bovine, ovine și caprine. Avizul comun al EFSA și ECDC a indicat că agentul ESB atipice de tip L are un potențial zoonotic important (transmiterea de la animal la om), care pare similar sau chiar mai ridicat decât cel al agentului ESB clasice. Cazuri atipice de ESB de tip L și de tip H au fost identificate în mai multe țări din întreaga lume, iar EFSA a indicat faptul că vechimea considerabilă a tuturor cazurilor identificate de ESB de tip H și de tip L și prevalența aparent scăzută a acestora în cadrul populației ar putea sugera că aceste ESB atipice apar sporadic. Este necesară colectarea de date relevante suplimentare pentru o mai bună cunoaștere a ESB atipice.

(26)

În acest scop, este necesar să se impună obligația efectuării de teste de diferențiere asupra materialelor provenite din toate cazurile viitoare de ESB confirmate din Uniune, astfel încât să se permită identificarea cu exactitate a agentului, și anume ESB clasică, ESB atipică de tip L și de tip H. Deoarece anumite state membre și țări terțe au publicat deja detalii despre fenotipurile implicate în cazurile recente de ESB, anexa X capitolul C din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui să prevadă obligativitatea testelor de diferențiere pentru cazurile viitoare de ESB confirmate din Uniune.

(27)	Anexa X capitolul C punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește o listă cu teste rapide autorizate pentru monitorizarea EST la bovine, ovine și caprine.

(28)

Având în vedere că următoarele două truse pentru teste rapide destinate monitorizării ESB la bovine nu mai sunt fabricate, după cum s-a confirmat în scrisorile transmise de Enfer Scientific la 21 august 2012 și de Roche Diagnostics GmbH la 31 august 2012, acestea ar trebui eliminate din lista testelor rapide prevăzute în anexa X capitolul C punctul 4: Enfer test & Enfer TSE Kit versiunea 2.0, preparare automată a eșantioanelor; Roche Applied Science PrionScreen.

(29)	Întrucât trebuie asigurat statelor membre timp suficient pentru a-și adapta instrucțiunile naționale la noile cerințe introduse prin prezentul regulament, data punerii în aplicare a acestuia ar trebui să fie 1 iulie 2013.

(30)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 999/2001 ar trebui modificat în consecință.

(31)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 iulie 2013.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 iunie 2013.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2) EFSA Journal 2011; 9(1):1945.

(3) JO 121, 29.7.1964, p. 2012.

(4) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.

(5) JO L 165, 27.6.2007, p. 8.

(6) JO L 202, 31.7.2008, p. 11.

(7) JO C 283, 24.11.2007, p. 28.

(8) JO C 327, 20.12.2008, p. 26.

(9) JO C 311, 22.10.2011, p. 33.

(10) JO C 80, 17.3.2012, p. 5.

(11) COM(2010) 384 final.

ANEXĂ

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică după cum urmează:

(1)

În anexa I, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

«2.

În sensul prezentului regulament, se înțelege, de asemenea, prin:

(a)	„caz indigen de ESB”, un caz de encefalopatie spongiformă bovină pentru care nu s-a demonstrat în mod clar că se datorează infectării anterioare importării ca animal viu;

(b)

„cohortă”, grupul de bovine care cuprinde în același timp:

(i)	animalele care s-au născut în același efectiv în care s-a născut bovina afectată, în intervalul de 12 luni anterior sau ulterior nașterii acesteia, precum și

(ii)	animalele care, în orice moment din primul lor an de viață, au fost crescute alături de bovina afectată care era în primul ei an de viață;

(c)	„caz index”, primul animal dintr-o exploatație sau grup epidemiologic definit la care s-a confirmat o infecție aparținând EST;

(d)	„EST la rumegătoarele de talie mică”, un caz de encefalopatie spongiformă transmisibilă depistat la o ovină sau caprină în urma unui test de confirmare a prezenței proteinei PrP anormale;

(e)

„caz de scrapie”, un caz confirmat de encefalopatie spongiformă transmisibilă depistat la o ovină sau caprină pentru care diagnosticul de ESB a fost exclus în conformitate cu criteriile prezentate în manualul tehnic emis de laboratorul de referință al Uniunii Europene privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică (1);

(f)	„caz de scrapie clasică”, un caz confirmat de scrapie clasică clasificat ca atare în conformitate cu criteriile prezentate în manualul tehnic emis de laboratorul de referință al Uniunii Europene privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică;

(g)	„caz de scrapie atipică”, un caz confirmat de scrapie care se deosebește de scrapia clasică în conformitate cu criteriile prezentate în manualul tehnic emis de laboratorul de referință al Uniunii Europene privind caracterizarea tulpinilor de EST la rumegătoarele de talie mică;

(h)	„genotipul proteinei prionice” la ovine, o combinație de două alele, astfel cum este descrisă la punctul 1 din anexa I la Decizia 2002/1003/CE a Comisiei (2);

(i)	„caz de ESB”, un caz de ESB confirmat într-un laborator național de referință în conformitate cu metodele și protocoalele prevăzute în anexa X capitolul C punctul 3.1 literele (a) și (b);

(j)	„caz de ESB clasică”, un caz de ESB clasificat ca atare în conformitate cu criteriile stabilite în metoda utilizată de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine (3);

(k)	„caz de ESB atipică”, un caz de ESB care nu poate fi clasificat drept caz de ESB clasică în conformitate cu criteriile stabilite în metoda utilizată de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine;

(l)

„ovine și caprine în vârstă de peste 18 luni”, ovine și caprine:

(i)	a căror vârstă este confirmată de registrele sau documentele de circulație prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului (4) sau

(ii)	la care au erupt deja prin gingie mai mult de doi incisivi permanenți.

(2)

În anexa III, capitolul A se modifică după cum urmează:

(a)

În partea I, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. Monitorizarea animalelor sacrificate pentru consumul uman

2.1.

Toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni sunt supuse unui test de depistare a ESB în cazul în care au făcut obiectul:

—	unei sacrificări de urgență în conformitate cu anexa III secțiunea I capitolul VI punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 (5) sau

—	unei inspecții ante mortem cu constatarea unor semne de accidente, sau probleme fiziologice și funcționale grave, în conformitate cu anexa I secțiunea I capitolul II partea B punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 (6).

2.2.	Toate bovinele sănătoase în vârstă de peste 30 de luni sacrificate în condiții normale pentru consumul uman sunt supuse testelor pentru depistarea ESB.

(b)

Partea a II-a se modifică după cum urmează:

(i)

Punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. Monitorizarea ovinelor și a caprinelor sacrificate pentru consumul uman

(a)	Statele membre în care populația de oi și mieluțe pentru montă depășește 750 000 de animale testează, în conformitate cu normele de eșantionare prevăzute la punctul 4, un eșantion anual minim de 10 000 de ovine sacrificate în vederea consumului uman;

(b)	Statele membre în care populația de capre care au fătat deja și de capre duse la montă depășește 750 000 de animale testează, în conformitate cu normele de eșantionare prevăzute la punctul 4, un eșantion anual minim de 10 000 de caprine sacrificate în vederea consumului uman;

(c)

Un stat membru poate decide să înlocuiască maximum:

—	50 % din eșantionul său minim de ovine și caprine sacrificate în vederea consumului uman prevăzut la literele (a) și (b), prin testarea ovinelor sau caprinelor moarte cu vârsta de peste 18 luni, în raport de unu la unu, pe lângă eșantionul minim stabilit la punctul 3

—	10 % din eșantionul său minim prevăzut la literele (a) și (b) prin testarea ovinelor sau caprinelor cu vârsta de peste 18 luni care au fost ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli, în raport de unu la unu.”

(ii)

Punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5. Monitorizarea în exploatații în care au fost instituite măsuri de control și eradicare a EST

Animalele cu vârsta de peste 18 luni care sunt ucise pentru distrugere în conformitate cu dispozițiile din anexa VII capitolul B partea a 2-a punctul 2.2.1 și punctul 2.2.2 literele (b) sau (c) sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2 litera (b) prin selectarea unui eșantion simplu aleatoriu, în conformitate cu mărimea eșantioanelor indicate în tabelul următor.

Numărul de animale din efectiv de peste 18 luni ucise pentru distrugere	Eșantion minim
70 sau mai puțin	Toate animalele eligibile
80	68
90	73
100	78
120	86
140	92
160	97
180	101
200	105
250	112
300	117
350	121
400	124
450	127
500 sau mai multe	150”

(3)

Anexa VII se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA VII

CONTROLUL ȘI ERADICAREA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE

CAPITOLUL A

Măsuri ulterioare apariției suspiciunii privind prezența unei est la ovine și caprine

Dacă o ovină sau o caprină dintr-o exploatație dintr-un stat membru este suspectă că este afectată de una dintre EST, toate ovinele și caprinele din exploatația respectivă sunt puse sub restricție oficială de circulație, până la aflarea rezultatelor examenelor de confirmare.

Dacă există dovezi că exploatația în care se afla respectivul animal în momentul apariției suspiciunii de EST ar putea să nu fie aceeași cu exploatația în care animalul ar fi putut fi expus la EST, statul membru poate decide să pună sub control oficial alte exploatații sau numai exploatația în care a avut loc expunerea, în funcție de informațiile epidemiologice disponibile.

Laptele și produsele lactate provenind de la ovinele și caprinele dintr-o exploatație pusă sub control oficial, care sunt prezente în exploatația respectivă de la data la care se suspectează prezența EST până la aflarea rezultatelor examenelor de confirmare, se folosesc exclusiv în cadrul exploatației în cauză.

CAPITOLUL B

Măsuri ulterioare confirmării prezenței unei est la bovine, ovine și caprine

Investigația menționată la articolul 13 alineatul (1) litera (b) trebuie să identifice:

(a)

în cazul bovinelor:

—	toate celelalte rumegătoare prezente în exploatația de care aparține animalul la care s-a confirmat boala,

—	în cazul unei femele la care s-a confirmat boala, toți descendenții săi născuți în intervalul de doi ani înainte sau după debutul clinic al bolii la mamă;

—	toate animalele din cohorta de care aparține animalul la care s-a confirmat boala,

—	originea posibilă a bolii,

—	celelalte animale prezente în exploatația de care aparține animalul la care s-a confirmat boala sau în orice altă exploatație susceptibilă de a fi fost afectată de agentul EST sau de a fi fost expusă la aceeași alimentație sau sursă de contaminare,

—	circulația hranei pentru animale potențial contaminate, a altor materiale sau a oricăror alte mijloace de transmitere, care ar fi putut să transmită agentul EST la sau de la exploatația în cauză;

(b)

în cazul ovinelor și caprinelor:

—	toate celelalte rumegătoare, în afară de ovine și caprine, prezente în exploatația de care aparține animalul la care s-a confirmat boala,

—	părinții și, în cazul femelelor, toți embrionii, ovulele, precum și ultimii descendenți ai femelei la care a fost confirmată boala, în măsura în care se pot identifica,

—	toate celelalte ovine și caprine din exploatația de unde provine animalul la care s-a confirmat boala, pe lângă cele menționate la a doua liniuță,

—	originea posibilă a bolii și identificarea altor exploatații în care se află animale, embrioni sau ovule potențial afectate de agentul EST sau care au fost expuse la aceeași alimentație sau sursă de contaminare,

—	circulația hranei pentru animale potențial contaminate, a altor materiale sau a oricăror alte mijloace de transmitere, care ar fi putut transmite agentul EST la sau de la exploatația în cauză.

Măsurile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (c) cuprind cel puțin următoarele:

2.1.

În cazul confirmării ESB la o bovină, uciderea și distrugerea completă a animalelor din specia bovină identificate prin investigația menționată la punctul 1 litera (a) a doua și a treia liniuță; cu toate acestea, un stat membru poate hotărî:

—	să nu ucidă și să nu distrugă animalele din cohorta menționată la punctul 1 litera (a) a treia liniuță dacă s-a demonstrat că animalele în cauză nu au avut acces la aceeași alimentație ca animalul afectat,

—

să amâne uciderea și distrugerea animalelor din cohorta menționată la punctul 1 litera (a) a treia liniuță până la sfârșitul vieții productive, cu condiția ca respectivele exemplare să fie tauri ținuți permanent la un centru de colectare a materialului seminal și să se poată garanta că aceștia urmează să fie complet distruși după moarte.

2.2.

În cazul confirmării EST la o ovină sau la o caprină:

2.2.1.

În cazurile în care nu se poate exclude prezența ESB

dacă prezența ESB nu poate fi exclusă pe baza rezultatelor testului circular efectuat în conformitate cu metodele și protocoalele prezentate în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2 litera (c), uciderea și distrugerea completă și fără întârziere a tuturor animalelor, embrionilor și ovulelor identificate în urma investigației menționate la punctul 1 litera (b) între liniuțele a doua și a cincea.

Animalele în vârstă de peste 18 luni ucise pentru distrugere sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2, astfel cum se prevede în anexa III capitolul A partea a II-a punctul 5

Se determină genotipul proteinei prionice al tuturor ovinelor (maximum 50).

Laptele și produsele lactate provenind de la animalele care trebuie distruse și care au fost prezente în exploatație între data la care s-a confirmat că nu se poate exclude prezența ESB și data distrugerii complete a animalelor se elimină în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

După uciderea și distrugerea completă a tuturor animalelor, exploatația face obiectul condițiilor stabilite la punctul 3

2.2.2.

În cazurile în care se poate exclude prezența ESB și a scrapiei atipice

Dacă prezența ESB și a scrapiei atipice sunt excluse în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2 litera (c), exploatația face obiectul condițiilor stabilite la litera (a) și, în conformitate cu decizia statului membru responsabil de exploatație, al condițiilor fie de la opțiunea 1 prezentată la litera (b), fie de la opțiunea 2 prezentată la litera (c) fie de la opțiunea 3 prezentată la litera (d):

(a)

Laptele și produsele lactate provenind de la animalele care trebuie distruse sau sacrificate și care au fost prezente în exploatație între data la care s-a confirmat cazul de EST și data finalizării măsurilor care trebuie să fie aplicate în exploatația respectivă, în conformitate cu dispozițiile de la literele (b) și (c), sau provenind de la efectivul infectat, până la ridicarea tuturor restricțiilor prevăzute la litera (d) și punctul 4 nu sunt utilizate pentru hrănirea rumegătoarelor, cu excepția rumegătoarelor din cadrul exploatației în cauză.

Introducerea pe piață a laptelui și a produselor lactate de acest tip ca hrană pentru nerumegătoare se limitează la teritoriul statului membru responsabil de exploatație.

Pe documentul comercial care însoțește loturile de lapte și produse lactate de acest tip și pe orice ambalaj care conține astfel de loturi se indică clar mențiunea: „A nu se utiliza în alimentația rumegătoarelor”.

Se interzic folosirea și depozitarea hranei pentru animale care conține lapte și produse lactate de acest tip în exploatațiile care dețin rumegătoare.

Hrana în vrac pentru animale care conține lapte și produse lactate de acest tip se transportă cu vehicule care nu transportă în același timp și hrană pentru rumegătoare.

În cazul în care vehiculele respective sunt ulterior utilizate pentru transportarea alimentelor destinate rumegătoarelor, acestea se curăță minuțios pentru a evita contaminarea încrucișată, în conformitate cu o procedură autorizată de către statul membru responsabil de exploatație.

(b)

Opțiunea 1 – uciderea și distrugerea completă a tuturor animalelor

Se procedează la uciderea și distrugerea completă, fără întârziere, a tuturor animalelor, embrionilor și ovulelor identificate în urma investigației prevăzute la punctul 1 litera (b) a doua și a treia liniuță.

Se determină genotipul proteinei prionice al tuturor ovinelor (maximum 50).

Prin derogare de la condițiile menționate la primul paragraf de la opțiunea 1, statele membre pot decide să aplice, în schimb, măsurile enumerate la subpunctele (i) sau (ii):

(i)

să înlocuiască uciderea și distrugerea completă a tuturor animalelor, fără întârziere, prin sacrificarea pentru consumul uman, fără întârziere, cu îndeplinirea următoarelor condiții:

—	animalele sunt sacrificate pentru consumul uman pe teritoriul statului membru responsabil de exploatație;

—	toate animalele care sunt în vârstă de peste 18 luni și sunt sacrificate pentru consumul uman sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2

(ii)	să excepteze mieii și iezii mai mici de trei luni de la uciderea și distrugerea completă fără întârziere, cu condiția ca aceștia să fie sacrificați pentru consumul uman înainte de a depăși vârsta de trei luni.

Până la uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a tuturor animalelor, exploatația în care s-a decis aplicarea opțiunii 1 face obiectul măsurilor prevăzute la punctul 2.2.2 litera (a) și la punctul 3.4 litera (b) a treia și a patra liniuță.

După uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a tuturor animalelor, exploatația în care s-a decis aplicarea opțiunii 1 face obiectul condițiilor prevăzute la punctul 3

(c)

Opțiunea 2 – uciderea și distrugerea completă numai a animalelor susceptibile

Se procedează la genotiparea proteinei prionice a tuturor ovinelor prezente în exploatație, urmată de uciderea și distrugerea completă, fără întârziere, a tuturor animalelor, embrionilor și ovulelor identificate în urma investigației prevăzute la punctul 1 litera (b) a doua și a treia liniuță, cu următoarele excepții:

—	berbecii de reproducție cu genotip ARR/ARR,

—	oile de reproducție care au cel puțin o alelă ARR și nu prezintă alela VRQ și, în cazul în care aceste oi sunt gestante în momentul investigației, mieii născuți ulterior de acestea, dacă genotipurile lor îndeplinesc cerințele prezentului paragraf,

—	ovinele care au cel puțin o alelă ARR și sunt destinate exclusiv sacrificării pentru consumul uman,

—	în cazul în care statul membru responsabil de exploatație decide astfel, mieii și iezii mai mici de trei luni, cu condiția ca aceștia să fie sacrificați pentru consumul uman înainte de a depăși vârsta de trei luni. Acești miei și iezi nu vor fi supuși genotipării.

Prin derogare de la condițiile menționate la primul paragraf de la opțiunea 2, statele membre pot decide să aplice, în schimb, măsurile enumerate la subpunctele (i), (ii) și (iii):

(i)

să înlocuiască uciderea și distrugerea completă a animalelor menționate la primul paragraf de la opțiunea 2 prin sacrificarea pentru consumul uman, cu îndeplinirea următoarelor condiții:

—	animalele sunt sacrificate pentru consumul uman pe teritoriul statului membru responsabil de exploatație;

—	toate animalele care sunt în vârstă de peste 18 luni și sunt sacrificate pentru consumul uman sunt testate pentru depistarea EST în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2

(ii)

să amâne genotiparea și, ulterior, uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a animalelor menționate la primul paragraf de la opțiunea 2 pentru o perioadă de maximum trei luni în cazurile în care data confirmării cazului index este apropiată de începerea sezonului de fătare, cu condiția ca oile și caprele, precum și mieii și iezii lor nou-născuți să fie izolați de ovinele și caprinele din alte exploatații în cursul întregii perioade;

(iii)

să amâne uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a animalelor menționate la primul paragraf de la opțiunea 2 pentru o perioadă de maximum trei ani de la data confirmării cazului index, la efectivele de ovine și în exploatațiile în care ovinele și caprinele sunt ținute împreună. Aplicarea derogării prevăzute în prezentul alineat se limitează la cazurile în care statul membru responsabil de exploatație consideră că situația epidemiologică nu poate fi remediată fără uciderea animalelor în cauză, dar că acest lucru nu poate fi efectuat imediat, având în vedere nivelul scăzut de rezistență al populației ovine din exploatație, alături de alte aspecte, inclusiv factori de natură economică. Berbecii de reproducție, cu excepția celor cu genotip ARR/ARR, sunt uciși sau castrați fără întârziere și sunt puse în aplicare toate măsurile posibile pentru a constitui rapid rezistența genetică a populației ovine din exploatație, inclusiv prin reproducția dirijată și eliminarea oilor pentru mărirea frecvenței alelei ARR și eliminarea alelei VRQ. Statul membru responsabil de exploatație se asigură că numărul de animale care urmează să fie ucise la sfârșitul perioadei de amânare nu este mai mare decât era imediat după confirmarea cazului index.

Până la uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a tuturor animalelor menționate la primul paragraf de la opțiunea 2, exploatația în care s-a decis aplicarea opțiunii 2 face obiectul măsurilor prevăzute la punctul 2.2.2 litera (a), punctul 3.1, punctul 3.2 literele (a) și (b), punctul 3.3 și punctul 3.4 litera (a) prima și a doua liniuță, litera (b) prima, a treia și a patra liniuță și litera (c). Cu toate acestea, în cazul în care statul membru responsabil de exploatație decide să amâne uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a animalelor în conformitate cu subpunctul (iii), exploatația face obiectul măsurilor prevăzute la punctul 2.2.2 litera (a) și punctele 4.1-4.6.

După uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a animalelor menționate la primul paragraf de la opțiunea 2, exploatația în care s-a decis aplicarea opțiunii 2 face obiectul condițiilor prevăzute la punctul 3

(d)

Opțiunea 3 – lipsa obligativității uciderii și distrugerii complete a animalelor

Un stat membru poate decide să nu procedeze la uciderea și distrugerea completă a animalelor identificate în urma investigației prevăzute la punctul 1 litera (b) a doua și a treia liniuță în cazul îndeplinirii cel puțin a criteriilor de la una dintre următoarele patru liniuțe:

—	este dificil să se obțină ovine înlocuitoare de genotipurile autorizate conform punctului 3.2. literele (a) și (b),

—	frecvența alelei ARR în cadrul rasei sau al exploatației este scăzută,

—	acest lucru este considerat necesar pentru a evita cosangvinizarea,

—	acest lucru este considerat necesar de către statul membru în urma unei analize temeinice a tuturor factorilor epidemiologici.

Statele membre care permit recurgerea la opțiunea 3 în gestionarea epidemiilor de scrapie clasică păstrează evidențele referitoare la motivele și criteriile care stau la baza fiecărei decizii individuale de aplicare.

Atunci când sunt detectate cazuri suplimentare de scrapie clasică într-o exploatație în care este aplicată opțiunea 3, statul membru va reevalua relevanța motivelor și criteriilor care stau la baza deciziei de a aplica opțiunea 3 în exploatația respectivă. În cazul în care se ajunge la concluzia că aplicarea opțiunii 3 nu asigură un control adecvat al epidemiei, statul membru înlocuiește opțiunea 3 utilizată pentru gestionarea exploatației în cauză cu opțiunea 1 sau opțiunea 2, astfel cum se prevede la literele (b) și (c).

Se determină genotipul proteinei prionice al tuturor ovinelor (maximum 50) în termen de trei luni de la data confirmării cazului index de scrapie clasică.

Exploatația în care s-a decis aplicarea opțiunii 3 face imediat obiectul condițiilor prevăzute la punctul 2.2.2 litera (a) și punctul 4

2.2.3.

În cazurile în care este confirmată prezența scrapiei atipice

În situația în care cazul confirmat de EST la o exploatație este un caz de scrapie atipică, exploatația este supusă următorului protocol de monitorizare intensificată pentru depistarea EST pe o perioadă de doi ani de la data detectării ultimului caz de scrapie atipică: toate ovinele și caprinele de peste 18 luni care sunt sacrificate pentru consumul uman și toate ovinele și caprinele de peste 18 luni care au murit sau au fost ucise în exploatație se testează pentru detectarea EST în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2

În situația în care cazul de EST confirmat în perioada de monitorizare intensificată de doi ani menționată la primul paragraf nu este un caz de scrapie atipică, exploatația este supusă măsurilor menționate la punctul 2.2.1 sau la punctul 2.2.2

2.3.

În cazul în care un animal afectat de o EST provine dintr-o altă exploatație:

(a)	un stat membru poate decide, pe baza istoricului animalului infectat, să aplice măsuri de eradicare doar în exploatația de origine sau și în cea în care s-a confirmat infecția;

(b)	în cazul pășunilor folosite în comun de mai multe efective, statele membre pot decide limitarea aplicării acestor măsuri la un singur efectiv, după o analiză temeinică a tuturor factorilor epidemiologici;

(c)

în cazul în care în aceeași exploatație sunt ținute mai multe efective, statele membre pot decide limitarea aplicării măsurilor de eradicare la efectivul în care a fost confirmată prezența EST, dacă s-a verificat că efectivele au fost ținute izolate unul de altul și că este puțin probabilă răspândirea bolii între efective prin contact direct sau indirect.

După uciderea și distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a tuturor animalelor identificate într-o exploatație, în conformitate cu punctul 2.2.1, punctul 2.2.2 litera (b) sau punctul 2.2.2 litera (c):

3.1.

exploatația este supusă unui protocol de monitorizare intensificată pentru EST care include testarea pentru depistarea EST, în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2, a tuturor animalelor care sunt enumerate în continuare și care sunt în vârstă de peste 18 luni, cu excepția ovinelor cu genotipul ARR/ARR:

(a)	animalele care erau ținute în exploatație la data confirmării cazului de EST în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (c) și care au fost sacrificate pentru consumul uman;

(b)	animalele care au murit sau au fost ucise în exploatație, cu excepția celor ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli.

3.2.

în exploatație pot fi introduse numai următoarele animale:

(a)	ovine de sex masculin cu genotipul ARR/ARR;

(b)	ovine de sex feminin cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ;

(c)	caprine, cu condiția ca lichidarea animalelor să fi fost urmată de curățarea și dezinfecția completă a tuturor spațiilor pentru adăpostirea animalelor.

3.3.

în exploatație se pot utiliza numai berbecii de reproducție și produsele germinale de ovine care se încadrează în următoarele categorii:

(a)	ovine de sex masculin cu genotipul ARR/ARR;

(b)	material seminal de la berbeci cu genotipul ARR/ARR;

(c)	embrioni cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ.

3.4.

ieșirea animalelor din exploatație este autorizată fie în scopul distrugerii acestora, fie sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)

ieșirea următoarelor animale din exploatație este permisă pentru toate scopurile, inclusiv pentru reproducție:

—	ovinele cu ARR/ARR;

—	oile cu o singură alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ, dacă sunt mutate în alte exploatații care sunt restricționate ca urmare a aplicării măsurilor în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (c) sau (d);

—	caprinele, dacă sunt mutate în alte exploatații care sunt restricționate ca urmare a aplicării măsurilor în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (c) sau (d);

(b)

următoarele animale pot ieși exploatație pentru a fi duse direct la sacrificare pentru consumul uman:

—	ovinele cu cel puțin o alelă ARR;

—	caprinele;

—	dacă statul membru decide astfel, mieii și iezii care nu au împlinit vârsta de trei luni la data sacrificării;

—	toate animalele în momentul în care statul membru a decis să aplice derogările prevăzute la punctul 2.2.2 litera (b) subpunctul (i) și punctul 2.2.2 litera (c) subpunctul (i);

(c)

dacă statul membru decide astfel, mieii și iezii pot fi mutați într-o altă exploatație de pe teritoriul său numai în scopul îngrășării înainte de sacrificare sub rezerva respectării următoarelor condiții:

—	exploatația de destinație să nu conțină alte ovine sau caprine decât cele care sunt îngrășate înainte de sacrificare;

—	la sfârșitul perioadei de îngrășare, mieii și iezii proveniți din exploatațiile care fac obiectul măsurilor de eradicare sunt transportați direct la un abator situat pe teritoriul aceluiași stat membru pentru a fi sacrificați înainte de a împlini vârsta de douăsprezece luni.

3.5.

Restricțiile stabilite la punctele 3.1-3.4 continuă să se aplice exploatației:

(a)	până la data de la care exploatația nu mai deține decât ovine cu genotipul ARR/ARR, cu condiția ca în exploatație să nu fie ținute niciun fel de caprine sau

(b)

pe o perioadă de doi ani de la data finalizării tuturor măsurilor menționate la punctul 2.2.1, punctul 2.2.2 litera (b) sau punctul 2.2.2 litera (c), cu condiția să nu fie detectat niciun caz de EST, în afara celor de scrapie atipică, în această perioadă de doi ani. Dacă în cadrul perioadei de doi ani este confirmat un caz de scrapie atipică, exploatația este, de asemenea, supusă măsurilor prevăzute la punctul 2.2.3

În urma deciziei de a pune în aplicare opțiunea 3 prevăzută la punctul 2.2.2 litera (d) sau derogarea prevăzută la punctul 2.2.2 litera (c) subpunctul (iii), exploatația face imediat obiectul următoarelor măsuri:

4.1.

Exploatația este supusă unui protocol de monitorizare intensificată pentru EST care include testarea pentru depistarea EST, în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2, a tuturor animalelor care sunt enumerate în continuare și care sunt în vârstă de peste 18 luni, cu excepția ovinelor cu genotipul ARR/ARR:

(a)	animalele care au fost sacrificate pentru consumul uman;

(b)	animalele care au murit sau au fost ucise în exploatație, cu excepția celor ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli.

4.2.

Numai următoarele ovine pot fi introduse în exploatație:

(a)	ovinele de sex masculin cu genotipul ARR/ARR;

(b)

ovine de sex feminin cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ.

Cu toate acestea, prin derogare de la literele (a) și (b), un stat membru poate permite introducerea în exploatație a animalelor menționate la literele (c) și (d) în cazul în care rasa crescută în exploatație este clasificată de statul membru drept rasă locală în pericol de a fi pierdută pentru agricultură în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei (8) și în cazul în care frecvența alelei ARR în cadrul rasei este redusă:

(c)	ovinele de sex masculin cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ;

(d)	ovinele de sex feminin care nu prezintă alela VRQ.

4.3.

În exploatație se pot utiliza numai berbecii de reproducție și produsele germinale de ovine care se încadrează în următoarele categorii:

(a)	ovinele de sex masculin cu genotipul ARR/ARR;

(b)	materialul seminal de la berbeci cu genotipul ARR/ARR;

(c)

embrionii cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ.

Cu toate acestea, prin derogare de la literele (a), (b) și (c), un stat membru poate permite utilizarea în exploatație a berbecilor de reproducție și a produselor germinale de ovine menționate la literele (d), (e) și (f) în cazul în care rasa crescută în exploatație este clasificată de statul membru drept rasă locală în pericol de a fi pierdută pentru agricultură în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei și în cazul în care frecvența alelei ARR în cadrul rasei este redusă:

(d)	ovinele de sex masculin cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ;

(e)	materialul seminal de la ovine de sex masculin cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alela VRQ;

(f)	embrionii care nu prezintă alela VRQ.

4.4.

Ieșirea animalelor din exploatație este autorizată în scopul distrugerii acestora sau sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)	berbecii și oile cu genotipul ARR/ARR pot fi mutate din exploatație pentru orice scopuri, inclusiv pentru reproducție, cu condiția să fie mutate în alte exploatații care fac obiectul măsurilor în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (c) sau litera (d);

(b)

următoarele animale pot ieși din exploatație pentru a fi duse direct la sacrificare pentru consumul uman:

—	fie ovinele cu cel puțin o alelă ARR și, dacă statul membru decide astfel, mieii și iezii care nu au împlinit vârsta de trei luni la data sacrificării;

—	fie toate animalele, în cazul în care statul membru a decis să aplice derogarea de la opțiunea 2 prevăzută la punctul 2.2.2 litera (c) subpunctul (iii) sau de la opțiunea 3 prevăzută la punctul 2.2.2 litera (d).

(c)

—	exploatația de destinație să nu conțină alte ovine sau caprine decât cele care sunt îngrășate înainte de sacrificare;

—	la sfârșitul perioadei de îngrășare, mieii și iezii proveniți din exploatațiile care fac obiectul măsurilor de eradicare sunt transportați direct la un abator situat pe teritoriul aceluiași stat membru pentru a fi sacrificați înainte de a împlini vârsta de douăsprezece luni.

4.5.	Circulația produselor germinale din exploatație este supusă următoarelor condiții: statul membru se asigură că nu se expediază din exploatație material seminal, embrioni și ovule.

4.6.

În cursul sezonului de fătare este interzisă utilizarea în comun a pășunilor de către ovinele și caprinele din exploatație și ovinele și caprinele din alte exploatații.

În afara sezonului de fătare, utilizarea în comun a pășunilor se supune restricțiilor care urmează să fie stabilite de către statul membru, după o analiză temeinică a tuturor factorilor epidemiologici.

4.7.

Restricțiile stabilite la punctul 2.2.2 litera (a) și la punctele 4.1-4.6 se aplică în continuare pentru o perioadă de doi ani de la depistarea ultimului caz de EST, care nu este un caz de scrapie atipică, în exploatațiile în care a fost pusă în aplicare opțiunea 3 prevăzută la punctul 2.2.2 litera (d). Dacă în cadrul perioadei de doi ani este confirmat un caz de scrapie atipică, exploatația este, de asemenea, supusă măsurilor prevăzute la punctul 2.2.3

În exploatațiile în care a fost pusă în aplicare derogarea de la opțiunea 2 prevăzută la punctul 2.2.2 litera (c) subpunctul (iii), restricțiile stabilite la punctul 2.2.2 litera (a) și la punctele 4.1-4.6 se aplică până la distrugerea completă sau sacrificarea pentru consumul uman a animalelor identificate pentru ucidere în conformitate cu punctul 2.2.2 litera (c), după care sunt aplicabile restricțiile prevăzute la punctul 3

CAPITOLUL C

Cerințe minime ale unui program de reproducere a ovinelor pentru a se obține rezistență la est în conformitate cu articolul 6A

PARTEA 1

Cerințe generale

Programul de reproducere se axează pe efectivele cu valoare genetică ridicată, astfel cum sunt definite în anexa I punctul 3 din Decizia 2002/1003/CE a Comisiei.

Cu toate acestea, statele membre în care se aplică un program de reproducere pot decide să permită eșantionarea și genotiparea numai în cazul berbecilor de reproducție din efectivele care nu participă la programul de reproducere.

Se instituie o bază de date care să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)	identitatea, rasa și numărul animalelor din toate efectivele care participă la programul de reproducere;

(b)	identificarea diferitelor animale eșantionate în cadrul programului de reproducere, inclusiv a berbecilor de reproducție eșantionați din efectivele care nu participă la programul de reproducere;

(c)	rezultatele oricăror teste de genotipare.

Se instituie un sistem de certificare uniformă prin care genotipul fiecărui animal eșantionat în cadrul programului de reproducere, inclusiv al berbecilor de reproducție eșantionați din efectivele care nu participă la programul de reproducere, este certificat printr-un număr de identificare individual.

4.	Se instituie un sistem de identificare a animalelor și a eșantioanelor, de prelucrare a eșantioanelor și de difuzare a rezultatelor care să reducă pe cât posibil riscul de eroare umană. Acest sistem este suspus unor controale aleatorii periodice în vederea verificării eficacității sale.

5.	Testele de genotipare a sângelui sau a altor țesuturi prelevate în scopul programului de reproducere, inclusiv de la berbecii de reproducție eșantionați din efectivele care nu participă la programul de reproducere, se efectuează în laboratoare autorizate în cadrul programului de reproducere.

6.	Autoritatea competentă din statul membru poate ajuta asociațiile de crescători să creeze bănci genetice de material seminal, ovule și embrioni reprezentativi pentru genotipurile proteinei prionice care pot deveni rare ca urmare a programului de reproducere.

Programele de reproducere se stabilesc pentru fiecare rasă, luând în considerare următoarele elemente:

(a)	frecvența diferitelor alele în cadrul rasei;

(b)	raritatea rasei;

(c)	prevenirea reproducerii prin împerecheri consangvine și a deviației genetice.

PARTEA 2

Norme specifice pentru efectivele participante

1.	Obiectivul programului de reproducere este acela de a mări frecvența alelei ARR în cadrul efectivului, reducând, în același timp, prevalența alelelor a căror contribuție la susceptibilitatea la EST a fost demonstrată.

Cerințele minime pentru efectivele participante sunt următoarele:

(a)	se identifică individual, prin mijloace sigure, toate animalele din efectiv care urmează a fi supuse unui test de genotipare;

(b)	toți berbecii de reproducție din cadrul unui efectiv sunt supuși unui test de genotipare înainte de a fi folosiți pentru reproducție;

(c)	toți masculii cu alela VRQ sunt sacrificați sau castrați în termen de șase luni de la determinarea genotipului lor; aceste animale nu părăsesc exploatația, decât pentru a fi sacrificate;

(d)	femelele cunoscute ca având alela VRQ nu părăsesc exploatația, decât pentru a fi sacrificate;

(e)	se interzice folosirea altor masculi, inclusiv a donatorilor de material seminal utilizați pentru inseminarea artificială, în afară de cei certificați în cadrul programului de reproducere, în scopuri de reproducție în interiorul efectivului.

3.	Statele membre pot hotărî să acorde derogări de la cerințele stabilite la punctul 2 literele (c) și (d) în scopul protejării raselor și a caracteristicilor de producție.

4.	Statele membre informează Comisia în legătură cu derogările acordate în conformitate cu dispozițiile de la punctul 3, precum și în legătură cu criteriile folosite.

PARTEA 3

Norme specifice pentru berbecii de reproducție eșantionați din efectivele care nu participă la programul de reproducere

1.	Berbecii care urmează să fie eșantionați se identifică individual, prin mijloace sigure.

2.	Berbecii la care s-a constatat prezența alelei VRQ nu părăsesc exploatația, decât pentru a fi sacrificați.

PARTEA 4

Cadrul de recunoaștere a situației rezistenței la EST a efectivelor de ovine

Cadrul de recunoaștere a situației rezistenței la EST a efectivelor de ovine recunoaște situația rezistenței la EST a efectivelor de ovine care, în urma participării la programul de reproducere prevăzut la articolul 6a, îndeplinesc criteriile cerute de programul respectiv.

Această recunoaștere se acordă la cel puțin două niveluri, după cum urmează:

(a)	efective de nivel I: efective compuse în totalitate din ovine cu genotipul ARR/ARR;

(b)	efective de nivel II: efective ale căror descendenți provin exclusiv din berbeci cu genotipul ARR/ARR.

Statele membre pot hotărî să acorde recunoașterea și a altor niveluri astfel încât să răspundă cerințelor naționale.

Se efectuează eșantionări periodice și aleatorii de la ovine care provin din efective rezistente la EST:

(a)	în exploatație sau în abator, în vederea verificării genotipului;

(b)	în cazul efectivelor de nivel I, de la animale de peste 18 luni, la abator, în vederea depistării prezenței EST în conformitate cu anexa III.

PARTEA 5

Rapoarte care trebuie prezentate Comisiei de către statele membre

Statele membre care introduc programe naționale de reproducere pentru a obține rezistența la EST a populațiilor de ovine au următoarele obligații:

1.	să informeze Comisia cu privire la cerințele unor astfel de programe;

2.	să transmită Comisiei un raport anual privind progresele înregistrate.

Raportul pentru fiecare an calendaristic este transmis până la data de 31 martie a anului următor.

(4)

În anexa VIII, capitolul A se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL A

Condiții care se aplică schimburilor comerciale de animale vii, de material seminal și de embrioni în interiorul Uniunii

SECȚIUNEA A

Condiții care se aplică ovinelor și caprinelor, precum și materialului seminal și embrionilor proveniți de la acestea

1. Exploatațiile care prezintă un risc neglijabil de scrapie clasică și un risc controlat de scrapie clasică:

1.1.

Statele membre pot să instituie sau să supravegheze un sistem oficial pentru recunoașterea exploatațiilor cu un risc neglijabil de scrapie clasică și a celor cu un risc controlat de scrapie clasică.

În acest caz, statele membre mențin o listă de exploatații de ovine și caprine cu un risc neglijabil de scrapie clasică și de exploatații cu un risc controlat de scrapie clasică.

1.2.

O exploatație cu efective de ovine de nivel I al rezistenței la EST, astfel cum se prevede în anexa VII capitolul C partea a 4-a punctul 1 litera (a) și în care nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică timp de cel puțin șapte ani poate fi recunoscută ca prezentând un risc neglijabil de scrapie clasică.

O exploatație cu efective de ovine, caprine sau ovine și caprine poate fi, de asemenea, recunoscută ca prezentând un risc neglijabil de scrapie clasică, sub rezerva respectării de către aceasta a următoarelor condiții timp de cel puțin șapte ani:

(a)	ovinele și caprinele sunt identificate în mod permanent, iar evidențele se păstrează pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploatația în care s-au născut;

(b)	se păstrează evidențele asupra intrărilor și ieșirilor de ovine și caprine din exploatație;

(c)

pot fi introduse numai următoarele ovine și caprine:

(i)	ovinele și caprinele din exploatații care prezintă un risc neglijabil de scrapie clasică;

(ii)	ovinele și caprinele care provin din exploatații care au îndeplinit condițiile prevăzute la literele (a)-(i) pentru o perioadă de minimum șapte ani sau pentru cel puțin aceeași perioadă de timp ca și exploatația unde acestea urmează să fie introduse;

(iii)

ovinele cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR.

(d)

exploatația este supusă unor controale periodice pentru verificarea conformității cu dispozițiile prevăzute la literele (a)-(i) de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat în acest scop de către autoritatea competentă, care urmează să fie efectuate cel puțin anual, începând cu 1 ianuarie 2014;

(e)	nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;

(f)

toate ovinele și caprinele în vârstă de peste 18 luni sacrificate pentru consumul uman sunt inspectate de un medic veterinar oficial și toate cele care prezintă semne de cașectizare sau semne neurologice sau care sunt trimise pentru sacrificare de urgență sunt testate într-un laborator pentru detectarea scrapiei clasice în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2

Până la 31 decembrie 2013, toate ovinele și caprinele menționate în anexa III capitolul A partea a II-a punctul 3, cu vârsta de peste 18 luni, care au murit sau au fost ucise pentru alte motive decât pentru consumul uman se testează întru-un laborator pentru depistarea scrapiei clasice în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2

De la 1 ianuarie 2014, toate ovinele și caprinele cu vârsta de peste 18 luni, care au murit sau au fost ucise pentru alte motive decât pentru consumul uman se testează întru-un laborator pentru depistarea scrapiei clasice în conformitate cu metodele și protocoalele de laborator stabilite în anexa X capitolul C partea a 3-a punctul 3.2

Prin derogare de la condițiile stabilite la litera (f) al doilea și al treilea paragraf, statele membre pot decide să aplice dispozițiile de la litera (f) primul paragraf ovinelor și caprinelor cu vârsta de peste 18 luni, fără valoare comercială, eliminate la sfârșitul vieții lor productive, în loc să fie sacrificate pentru consumul uman.

Pe lângă condițiile prevăzute la literele (a)-(f), următoarele condiții trebuie respectate de la 1 ianuarie 2014:

(g)

pot fi introduse numai ovocite/embrioni de la ovine și caprine, după cum urmează:

(i)

embrioni/ovocite de la animale donatoare care au fost ținute de la naștere într-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau într-o exploatație cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică sau care îndeplinesc următoarele cerințe:

—	sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea până la exploatația în care s-au născut;

—	au fost ținute de la naștere în exploatații în care, pe durata prezenței lor, nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;

—	nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării embrionului/ovocitelor;

(ii)	embrioni/ovocite de la ovine cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR.

(h)

poate fi introdus numai materialul seminal al următoarelor ovine și caprine:

(i)

animalele donatoare care au fost ținute de la naștere într-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau într-o exploatație cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică sau care îndeplinesc următoarele cerințe:

—	sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea până la exploatația în care s-au născut;

—	nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării materialului seminal;

(ii)	berbecii cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR;

(i)	ovinele și caprinele din exploatație nu au contact direct sau indirect și nici nu utilizează pășunile în comun cu ovine și caprine provenind din exploatații cu statut inferior.

1.3.

O exploatație de ovine și/sau caprine poate fi recunoscută ca prezentând un risc controlat de scrapie clasică, cu condiția îndeplinirii de către aceasta a următoarelor condiții pentru o perioadă de cel puțin trei ani:

(a)	ovinele și caprinele sunt identificate în mod permanent, iar evidențele se păstrează pentru a permite trasabilitatea acestora până la exploatația în care s-au născut;

(b)	se păstrează evidențele asupra intrărilor și ieșirilor de ovine și caprine din exploatație;

(c)

pot fi introduse numai următoarele ovine și caprine:

(i)	ovinele și caprinele din exploatații care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică;

(ii)	ovinele și caprinele care provin din exploatații care îndeplinesc condițiile prevăzute la literele (a)-(i) pentru o perioadă de minimum trei ani sau pentru cel puțin aceeași perioadă de timp ca și exploatația unde acestea urmează să fie introduse;

(iii)

ovinele cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR.

(d)

(e)	nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;

(f)

Pe lângă condițiile prevăzute la literele (a)-(f), de la 1 ianuarie 2014 trebuie respectate următoarele condiții:

(g)

pot fi introduse numai ovocite/embrioni de la ovine și caprine, după cum urmează:

(i)

—	sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea până la exploatația în care s-au născut;

—	au fost ținute de la naștere în exploatații în care, pe durata prezenței lor, nu a fost confirmat niciun caz de scrapie clasică;

—	nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării embrionului/ovocitelor;

(ii)	embrioni/ovocite de la ovine cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR.

(h)

poate fi introdus numai materialul seminal al următoarelor ovine și caprine:

(i)

materialul seminal de la animale donatoare care au fost ținute de la naștere într-un stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau într-o exploatație cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică sau care îndeplinesc următoarele cerințe:

—	sunt identificate în mod permanent pentru a permite trasabilitatea până la exploatația în care s-au născut;

—	nu au prezentat niciun semn clinic de scrapie clasică în momentul colectării materialului seminal;

(ii)	materialul seminal provenind de la un berbec cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR;

(i)	ovinele și caprinele din exploatație nu au contact direct sau indirect și nici nu utilizează pășunile în comun cu ovine și caprine provenind din exploatații cu statut inferior.

1.4.

Dacă un caz de scrapie clasică este confirmat într-o exploatație care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică sau într-o exploatație la care s-a constatat existența unei legături epidemiologice cu o exploatație care prezintă un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică în urma unei anchete, astfel cum se menționează în anexa VII capitolul B partea 1, exploatația cu un risc neglijabil sau controlat de scrapie clasică este imediat eliminată din lista menționată la punctul 1.1

Statul membru informează imediat celelalte state membre care au importat ovine și caprine din exploatația respectivă sau material seminal sau embrioni colectați de la ovinele și caprinele ținute în exploatația respectivă în ultimii șapte ani în cazul unei exploatații prezentând un risc neglijabil sau în ultimii trei ani în cazul unei exploatații prezentând un risc controlat.

2. Statele membre sau zonele unui stat membru prezentând un risc neglijabil de scrapie clasică

2.1.

În cazul în care un stat membru consideră că teritoriul său ori parte din teritoriul său prezintă un risc neglijabil de scrapie clasică, el transmite Comisiei documentele justificative, menționând în special următoarele:

(a)

a fost efectuată o evaluare a riscurilor în urma căreia s-a demonstrat că în prezent există măsuri corespunzătoare în vigoare, care au fost aplicate în perioada de timp relevantă pentru gestionarea oricărui risc identificat. Această evaluare a riscurilor identifică toți factorii potențiali pentru apariția scrapiei clasice și perspectiva lor istorică, în special:

(i)	importul sau introducerea ovinelor și caprinelor sau a materialului seminal și a embrionilor acestora, care sunt potențial afectate de agentul scrapiei clasice;

(ii)	informațiile deținute despre structura populației și asupra practicilor utilizate pentru reproducția ovinelor și a caprinelor;

(iii)

practicile de hrănire, inclusiv consumul de făină de carne și oase sau jumări provenite de la rumegătoare;

(iv)	importurile de lapte și produse din lapte de ovine și caprine destinate utilizării în hrana ovinelor și a caprinelor;

(b)	pentru o perioadă de cel puțin șapte ani, au fost testate ovinele și caprinele care prezintă semne clinice compatibile cu scrapia clasică;

(c)

pentru o perioadă de cel puțin șapte ani, au fost testate anual un număr suficient de ovine și caprine cu vârsta de peste 18 luni, provenind dintre animalele sacrificate, eliminate sau găsite moarte în cadrul exploatației, astfel încât să furnizeze un nivel de încredere de 95 % pentru detectarea scrapiei clasice, în cazul în care scrapia clasică este prezentă în cadrul populației respective la o rată a prevalenței de peste 0,1 %, iar în perioada respectivă nu a fost raportat niciun caz de scrapie clasică;

(d)	interdicția de hrănire a ovinelor și a caprinelor cu făină de carne și oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare a fost introdusă și pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul statului membru pentru o perioadă de cel puțin șapte ani;

(e)	introducerea ovinelor și a caprinelor din alte state membre, precum și a materialului seminal și a embrionilor acestora se realizează în conformitate cu punctul 4.1 litera (b) sau punctul 4.2;

(f)	introducerea ovinelor și a caprinelor din țări terțe, precum și a materialului seminal și a embrionilor acestora se realizează în conformitate cu anexa IX capitolul E sau capitolul H.

2.2.

Statutul de risc neglijabil de scrapie clasică al statului membru sau al zonei din statul membru poate fi aprobat în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2).

Statul membru trebuie să notifice Comisiei orice modificare survenită în legătură cu informațiile despre boală furnizate în conformitate cu punctul 2.1

În urma unei astfel de notificări, statutul de risc neglijabil aprobat în conformitate cu punctul 2.2 poate să fie retras în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

3. Programul național de control al scrapiei clasice:

3.1.

În cazul existenței unui program național de control al scrapiei clasice, program care să acopere întreg teritoriul statului membru:

(a)

acesta poate fi prezentat Comisiei de către statul membru respectiv, indicându-se în special:

—	distribuția scrapiei clasice în statul membru respectiv,

—	justificarea programului național de control, având în vedere importanța bolii în cauză și raportul costuri/beneficii;

—	categoriile definite pentru clasificarea exploatațiilor în funcție de statutul acestora și standardele care trebuie respectate în cadrul fiecărei categorii,

—	procedurile de testare care trebuie utilizate,

—	procedurile de monitorizare a programului național de control,

—	măsurile care trebuie adoptate în cazul în care, dintr-un motiv oarecare, exploatația își pierde statutul,

—	măsurile care trebuie adoptate în cazul în care rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu programul național de control sunt pozitive;

(b)

programul menționat la litera (a) poate fi aprobat cu condiția de a îndeplini criteriile indicate la litera respectivă, în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2). Modificările sau completările la programele prezentate de statele membre pot fi aprobate în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2).

3.2.

Se aprobă programele naționale de control al scrapiei clasice din următoarele state membre:

—

Danemarca

—

Austria

—

Finlanda

—

Suedia.

4. Schimburile comerciale în interiorul Uniunii cu ovine și caprine și cu material seminal și embrioni ai acestora

Se aplică următoarele condiții:

4.1.

ovine și caprine:

(a)

ovinele și caprinele pentru reproducție destinate statelor membre altele decât cele cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cu un program național autorizat de control al scrapiei clasice trebuie:

(i)

să provină dintr-o exploatație/din exploatații care prezintă un risc neglijabil sau un risc controlat de scrapie clasică; totuși, ovinele și caprinele de reproducție care provin dintr-o exploatație/din exploatații care au îndeplinit toate cerințele prevăzute la punctul 1.3 literele (a)-(f), pentru o perioadă de cel puțin trei ani pot face obiectul schimburilor comerciale în interiorul Uniunii până la 31 decembrie 2014 sau

(ii)	să provină dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a unui stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau

(iii)

în cazul ovinelor, să aibă genotipul proteinei prionice ARR/ARR, cu condiția ca ovinele să nu provină dintr-o exploatație supusă restricțiilor prevăzute în anexa VII capitolul B punctele 3 și 4.

(b)

ovinele și caprinele pentru toate utilizările intenționate cu excepția sacrificării imediate destinate statelor membre cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cu un program național autorizat de control al scrapiei clasice trebuie:

(i)

să provină dintr-o exploatație/din exploatații care prezintă un risc neglijabil de scrapie clasică; totuși, ovinele și caprinele care provin dintr-o exploatație/din exploatații care au îndeplinit toate cerințele prevăzute la punctul 1.2 literele (a)-(i), pentru o perioadă de cel puțin șapte ani pot face obiectul schimburilor comerciale în interiorul Uniunii până la 31 decembrie 2014 sau

(ii)	să provină dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a unui stat membru cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau

(iii)

4.2.

materialul seminal și embrionii provenind de la ovine și caprine trebuie:

(a)	să fie colectate de la animale care au fost ținute în permanență, de la naștere, într-o exploatație/în exploatații care prezintă un risc neglijabil sau un risc controlat de scrapie clasică sau

(b)	să fie colectate de la animale care au fost ținute în permanență, în cursul ultimilor trei ani înainte de colectare, într-o exploatație/în exploatații care au îndeplinit toate cerințele stabilite în partea 1 punctul 1.3 literele (a)-(f) timp de trei ani sau

(c)	să fie colectate de la animale care au fost ținute în permanență, de la naștere, într-o țară sau zonă cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau

(d)	în cazul materialului seminal de la ovine, să fie colectat de la masculi cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR sau

(e)	în cazul embrionilor de la ovine, să aibă genotipul proteinei prionice ARR/ARR..

SECȚIUNEA B

Condiții care se aplică bovinelor

Regatul Unit se asigură că bovinele născute sau crescute pe teritoriul său înainte de 1 august 1996 nu sunt expediate de pe teritoriul său către alte state membre sau țări terțe.”

(5)

Anexa IX se modifică după cum urmează:

(a)

La capitolul C, secțiunea A se înlocuiește cu următorul text:

„SECȚIUNEA A

Produse

Următoarele produse de origine bovină, ovină și caprină, astfel cum sunt definite la punctele 1.10, 1.13, 1.15, 7.1, 7.5, 7.6, 7.7, 7.8 și 7.9 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, fac obiectul condițiilor stabilite în secțiunile B, C sau D din prezentul capitol, în funcție de categoria de risc de ESB a țării de origine:

—	carne proaspătă;

—	carne tocată;

—	preparate din carne;

—	produse din carne;

—	grăsimi animale topite;

—

jumări;

—	gelatină și colagen, altele decât cele derivate din piei,

—	intestine prelucrate.”

(b)

Capitolele D și E se înlocuiesc cu următorul text:

„CAPITOLUL D

Importuri de subproduse și produse derivate de origine animală, provenite de la bovine, ovine și caprine

SECȚIUNEA A

Subproduse de origine animală

Prezentul capitol se aplică următoarelor subproduse și produse derivate de origine animală, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, cu condiția ca aceste produse să provină de la bovine, ovine și caprine:

(a)	grăsimi topite obținute din materiale de categoria 2 și destinate utilizării ca îngrășăminte organice sau amelioratori de sol, astfel cum este precizat la articolul 3 alineatul (22) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, sau materia primă ori produsele intermediare ale acestora;

(b)	oase sau produse din oase obținute din materiale de categoria 2;

(c)

grăsimi topite obținute din materiale de categoria 3 și destinate utilizării ca îngrășăminte organice sau amelioratori de sol sau ca hrană pentru animale, astfel cum este precizat la articolul 3 alineatele (22) și (25) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, sau materia primă ori produsele intermediare ale acestora;

(d)	alimente pentru animalele de companie, inclusiv produse de ros pentru câini;

(e)	produse din sânge;

(f)	proteine animale prelucrate;

(g)	oase sau produse din oase obținute din materiale de categoria 3;

(h)	gelatină și colagen, altele decât cele derivate din piei;

(i)

materiale de categoria 3 și produse derivate, altele decât cele menționate la literele (c)-(h), cu excepția următoarelor:

(i)	piei netratate, piei tratate;

(ii)	gelatină și colagen derivate din piei;

(iii)

derivați din grăsimi.

SECȚIUNEA B

Cerințe pentru certificatele de sănătate

Importurile de subproduse și produse derivate de origine animală, provenite de la bovine, ovine și caprine, menționate în secțiunea A, sunt însoțite de un certificat de sănătate care include următoarea atestare:

(a)

subprodusul sau produsul derivat de origine animală nu conține și nu provine din materii cu risc specificat sau din carne separată mecanic obținută de pe oase de bovine, ovine sau caprine și, cu excepția animalelor născute, crescute în permanență și sacrificate într-o țară sau o zonă clasificată ca prezentând un risc neglijabil de ESB în temeiul unei decizii luate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), animalele de la care provine acest subprodus sau produs derivat nu au fost sacrificate după asomare prin injectarea de gaz în cavitatea craniană sau ucise prin aceeași metodă sau sacrificate prin lacerarea țesutului nervos central cu ajutorul unui instrument alungit în formă de tijă introdus în cavitatea craniană sau

(b)

subprodusul sau produsul derivat de origine animală nu conține și nu este derivat din materii provenind de la bovine, ovine și caprine, altele decât cele provenite de la animale născute, crescute în permanență și sacrificate într-o țară sau o zonă clasificată ca prezentând un risc neglijabil de ESB, în temeiul unei decizii luate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2).

În plus față de cerințele de la literele (a) și (b), importurile de subproduse și produse derivate de origine animală menționate în secțiunea A, care conțin lapte ori produse din lapte de ovine sau caprine și sunt destinate alimentației animalelor, sunt însoțite de un certificat de sănătate care include următoarea atestare:

(c)

ovinele și caprinele de la care provin aceste produse au fost ținute permanent, de la naștere, într-o țară în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)	notificarea scrapiei clasice este obligatorie;

(ii)	există un sistem de informare, supraveghere și monitorizare;

(iii)

se aplică restricții oficiale exploatațiilor de ovine sau caprine în cazul unei suspiciuni de EST sau al confirmării prezenței scrapiei clasice;

(iv)	ovinele și caprinele afectate de scrapie clasică sunt ucise și distruse complet;

(v)	interdicția de hrănire a ovinelor și a caprinelor cu făină de carne și oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare a fost introdusă și pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul țării respective pentru o perioadă de cel puțin șapte ani;

(d)	laptele și produsele lactate provin de la ovine sau caprine din exploatații în care nu este impusă nicio restricție oficială ca urmare a unei suspiciuni de EST;

(e)

laptele și produsele lactate provin de la ovine sau caprine din exploatații în care nu a fost detectat niciun caz de scrapie clasică în ultimii șapte ani sau, în urma confirmării unui caz de scrapie clasică:

(i)	toate ovinele și caprinele din exploatație au fost ucise și distruse sau sacrificate, cu excepția berbecilor de reproducție cu genotipul ARR/ARR, a oilor de reproducție cu cel puțin o alelă ARR și care nu prezintă alele VRQ și a altor ovine cu cel puțin o alelă ARR sau

(ii)

toate animalele la care s-a confirmat scrapia clasică au fost ucise și distruse, iar exploatația a fost supusă timp de cel puțin doi ani de la confirmarea ultimului caz de scrapie clasică unei monitorizări intensificate vizând EST, inclusiv unei testări, cu rezultate negative pentru depistarea prezenței EST, în conformitate cu metodele de laborator descrise în anexa X capitolul C punctul 3.2, a tuturor următoarelor animale cu vârsta de peste 18 luni, cu excepția ovinelor cu genotipul ARR/ARR:

—	animalele care au fost sacrificate pentru consumul uman și

—	animalele care au murit sau au fost ucise în exploatație, cu excepția celor ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli.

CAPITOLUL E

Importurile de ovine și caprine

Ovinele și caprinele importate în Uniune trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală care să ateste că acestea au fost ținute permanent, de la naștere, într-o țară în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

1.	notificarea scrapiei clasice este obligatorie;

2.	există un sistem de informare, supraveghere și monitorizare;

3.	ovinele și caprinele afectate de scrapie clasică sunt ucise și distruse complet;

4.	interdicția de hrănire a ovinelor și a caprinelor cu făină de carne și oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare a fost introdusă și pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul țării respective pentru o perioadă de cel puțin șapte ani;

În plus față de condițiile prevăzute la punctele 1-4, certificatul de sănătate animală atestă următoarele:

Ovinele și caprinele de reproducție importate în Uniune și destinate statelor membre altele decât cele cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau decât cele cu un program național autorizat de control al scrapiei clasice, astfel cum sunt enumerate în anexa VIII capitolul A secțiunea A punctul 3.2, îndeplinesc următoarele condiții:

—	ovinele și caprinele importate provin dintr-o exploatație/din exploatații care au respectat condițiile din anexa VIII capitolul A secțiunea A punctul 1.3 sau

—	sunt ovine cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR și provin dintr-o exploatație în care nu a fost impusă nicio restricție oficială privind circulația ca urmare a prezenței ESB sau a scrapiei clasice în cursul ultimilor doi ani.

Ovinele și caprinele pentru toate utilizările, cu excepția sacrificării imediate, care sunt importate în Uniune și destinate statelor membre cu un risc neglijabil de scrapie clasică sau cu un program național autorizat de control al scrapiei clasice enumerate în anexa VIII capitolul A secțiunea A punctul 3.2, îndeplinesc următoarele condiții:

—	provin dintr-o exploatație/din exploatații care au respectat condițiile din anexa VIII capitolul A secțiunea A punctul 1.2 sau

—	sunt ovine cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR și provin dintr-o exploatație în care nu a fost impusă nicio restricție oficială privind circulația ca urmare a prezenței ESB sau a scrapiei clasice în cursul ultimilor doi ani.”

(c)

Capitolul H se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL H

Importul de material seminal și de embrioni de la ovine și caprine

Materialul seminal și embrionii de la ovine și caprine importate în Uniune trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate animală care să ateste că animalele donatoare:

au fost ținute permanent, de la naștere, într-o țară în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)	notificarea scrapiei clasice este obligatorie;

(ii)	există un sistem de informare, supraveghere și monitorizare;

(iii)

ovinele și caprinele afectate de scrapie clasică sunt ucise și distruse complet;

(iv)	interdicția de hrănire a ovinelor și a caprinelor cu făină de carne și oase sau cu jumări provenite de la rumegătoare a fost introdusă și pusă efectiv în aplicare pe întreg teritoriul țării respective pentru o perioadă de cel puțin șapte ani;

au fost ținute, în permanență, în cursul ultimilor trei ani înainte de colectarea materialului seminal sau a embrionilor exportați, într-o exploatație/în exploatații care au îndeplinit, cel puțin în ultimii trei ani, toate cerințele stabilite în anexa VIII capitolul A secțiunea A punctul 1.3 literele (a)-(f) sau

(i)	materialul seminal provenit de la ovine a fost colectat de la masculi cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR.

(ii)	embrionii proveniți de la ovine au genotipul proteinei prionice ARR/ARR.”

(6)

Anexa X se modifică după cum urmează:

(a)

În capitolul C partea a 3-a, la punctul 3.1 se adaugă punctul 3.1 litera (c), după cum urmează:

„(c) Examinarea suplimentară a cazurilor pozitive de EST

Eșantioanele de la toate cazurile pozitive de ESB se trimit la un laborator desemnat de autoritatea competentă, care a participat cu succes la testele de competență desfășurate de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru testarea de diferențiere a cazurilor confirmate de ESB, unde acestea sunt supuse unor teste suplimentare în conformitate cu metodele și protocoalele stabilite în cadrul Metodei utilizate de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru clasificarea izolatelor de EST la bovine (9).

(b)

Anexa X capitolul C partea a 4-a se înlocuiește cu următorul text:

„4. Teste rapide

În vederea efectuării testelor rapide, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și cu articolul 6 alineatul (1), numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea ESB la bovine:

—	testul immunoblotting bazat pe tehnica Western blot de detectare a fragmentului PrPRes rezistent la proteinaza K (Prionics-Check Western test);

—	imunodozarea pe microplăci pentru detectarea PrPSc (Enfer TSE versiunea 3);

—	imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes (protocol scurt de testare), după denaturare și concentrare (test rapid Bio-Rad TeSeE SAP);

—	imunodozarea pe microplăci (ELISA) pentru detectarea PrPRes rezistente la proteinaza K, cu ajutorul anticorpilor monoclonali (Prionics-Check LIA test);

—	imunodozarea cu ajutorul unui polimer chimic pentru captarea selectivă a PrPSc, precum și cu ajutorul unui anticorp monoclonal de detectare îndreptat împotriva regiunilor conservate ale moleculei PrP (IDEXX HerdChek BSE Antigen Test Kit, EIA & IDEXX HerdChek BSE-Scrapie Antigen Test Kit, EIA);

—	imunodozarea cu flux lateral, cu ajutorul a doi anticorpi monoclonali diferiți pentru detectarea fracțiunilor PrP rezistente la proteinaza K (Prionics Check PrioSTRIP);

—	imunodozarea cu două situri, cu ajutorul a doi anticorpi monoclonali diferiți direcționați împotriva a doi epitopi prezentați în PrPSc bovină aflată într-o stare avansată de desfășurare (Roboscreen Beta Prion BSE EIA Test Kit);

În scopul efectuării testelor rapide, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (1), numai următoarele metode se utilizează ca teste rapide pentru monitorizarea EST la ovine și caprine:

—	imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes (protocol scurt de testare), după denaturare și concentrare (test rapid Bio-Rad TeSeE SAP);

—	imunodozarea de tip sandwich pentru detectarea PrPRes cu ajutorul testului TeSeE SAP Sheep/Goat Detection kit, după denaturare și concentrare cu ajutorul testului TeSeE Sheep/Goat Purification kit (Bio-Rad TeSeE Sheep/Goat rapid test);

—	imunodozarea cu ajutorul unui polimer chimic pentru captarea selectivă a PrPSc, precum și cu ajutorul unui anticorp monoclonal de detectare îndreptat împotriva regiunilor conservate ale moleculei PrP (IDEXX HerdChek BSE-Scrapie Antigen Test Kit, EIA);

—	imunodozarea cu flux lateral, cu ajutorul a doi anticorpi monoclonali diferiți pentru detectarea fracțiunilor PrP rezistente la proteinaza K (testul rapid Prionics - Check PrioSTRIP SR, protocol de citire vizuală);

Pentru toate testele rapide, eșantionul de țesut care trebuie testat este conform cu instrucțiunile de utilizare ale producătorului.

Producătorii testelor rapide trebuie să dispună de un sistem de asigurare a calității care să fie aprobat de laboratorul de referință al Uniunii Europene și care să garanteze că performanța testelor este constantă. Producătorii trebuie să pună la dispoziția laboratorului de referință al Uniunii Europene protocoalele de testare.

Testele rapide și protocoalele de testare nu pot fi modificate decât după ce modificările sunt notificate laboratorului de referință al Uniunii Europene și cu condiția ca acesta să constate că modificările nu afectează sensibilitatea, specificitatea sau fiabilitatea testului rapid. Constatarea respectivă este comunicată Comisiei și laboratoarelor naționale de referință.”

(1) http://vla.defra.gov.uk/science/docs/sci_tse_rl_handbookv4jan10.pdf

(2) JO L 349, 24.12.2002, p. 105.

(3) http://vla.defra.gov.uk/science/docs/sci_tse_rl_2blot.pdf

(4) JO L 5, 9.1.2004, p. 8.»

(5) JO L 139, 30.4.2004, p. 55.

(6) JO L 139, 30.4.2004, p. 206.”

(7) JO L 300, 14.11.2009, p. 1.

(8) JO L 368, 23.12.2006, p. 15.”

(9) http://vla.defra.gov.uk/science/docs/sci_tse_rl_2blot.pdf”

29.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 179/98

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 27 iunie 2013

de aprobare a alternatorului Valeo Efficient Generation Alternator ca tehnologie inovatoare pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2013/341/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (1), în special articolul 12 alineatul (4),

întrucât:

(1)

La 18 decembrie 2012, furnizorul „Valeo Equipments Electriques Moteur” („solicitantul”) a depus o cerere pentru aprobarea alternatorului Valeo Efficient Generation (EG) Alternator ca tehnologie inovatoare. Caracterul complet al cererii a fost evaluat în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 al Comisiei din 25 iulie 2011 de stabilire a unei proceduri de aprobare și de certificare a tehnologiilor inovatoare care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 generate de automobile, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Cererea a fost considerată completă, iar perioada de care dispune Comisia pentru a evalua cererea a început în ziua următoare datei primirii oficiale a cererii, adică la 19 decembrie 2012.

(2)

Cererea a fost evaluată în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009, cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 și cu Orientările tehnice pentru elaborarea cererilor de aprobare a tehnologiilor inovatoare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 („Orientările tehnice”) (3).

(3)

Cererea se referă la Valeo EG Alternator, un alternator cu o eficiență de cel puțin 77 %, potrivit determinării efectuate în conformitate cu abordarea VDA descrisă la punctul 5.1.2 din anexa I la Orientările tehnice. Alternatorul solicitantului este echipat cu rectificare sincronă ce utilizează tranzistoare cu efect de câmp metal-oxid-semiconductor, care asigură un nivel ridicat de eficiență.

(4)	Comisia constată că informațiile furnizate în cerere demonstrează că au fost îndeplinite condițiile și criteriile menționate la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 și la articolele 2 și 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

(5)

Solicitantul a demonstrat că un alternator de mare eficiență de tipul descris în această cerere va fi disponibil pe piața UE doar începând din 2013 și că pătrunderea pe piață în 2009 a acestui tip de alternatoare a fost sub pragul de 3 % prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011. Această afirmație este sprijinită și de raportul de verificare aferent. Pe această bază, potrivit constatărilor Comisiei, ar trebui să se considere că alternatorul de mare eficiență furnizat de solicitant îndeplinește criteriul de eligibilitate prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

(6)

Pentru determinarea economiilor de CO2 pe care le va face posibilă această tehnologie inovatoare atunci când va fi montată pe un vehicul, este necesară stabilirea vehiculului de referință cu care ar trebui comparată eficiența vehiculului echipat cu tehnologia inovatoare, în conformitate cu articolele 5 și 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011. Potrivit Comisiei, este oportun să se considere că un alternator cu o eficiență de 67 % este o tehnologie de referință adecvată în cazul în care tehnologia inovatoare ar fi montată pe un nou tip de vehicul. Dacă Valeo EG Alternator ar fi montat pe un tip de vehicul existent, tehnologia de referință ar trebui sa fie cea mai recentă versiune a unui alternator de acel tip introdusă pe piață.

(7)

Solicitantul a furnizat o metodologie cuprinzătoare pentru testarea reducerilor de emisii de CO2. Această metodologie include formule care corespund celor descrise în Orientările tehnice pentru abordarea simplificată în ceea ce privește alternatoarele eficiente. Comisia consideră că metodologia de testare va duce la rezultate verificabile, repetabile și comparabile și că această metodă poate demonstra, în mod realist și pe baza unor date statistice fiabile, beneficiile tehnologiei inovatoare în materie de reducere a emisiilor de CO2, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

(8)	Având în vedere acest context, Comisia consideră că solicitantul a demonstrat în mod satisfăcător faptul că reducerea emisiilor obținută grație tehnologiei inovatoare este de cel puțin 1 g CO2/km.

(9)

Comisia remarcă faptul că economiile realizate cu ajutorul tehnologiei inovatoare pot fi parțial demonstrate prin ciclul de încercare standard și că economiile totale finale care urmează a fi certificate ar trebui, prin urmare, determinate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) paragraful al doilea din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

(10)	Comisia constată că raportul de verificare a fost elaborat de UTAC, un organism independent și certificat, și că raportul confirmă constatările prezentate în cerere.

(11)	În acest context, Comisia constată că nu trebuie ridicate obiecții în ceea ce privește aprobarea tehnologiei inovatoare în cauză.

(12)

Orice producător care dorește să beneficieze de o reducere a emisiilor sale specifice medii de CO2, pentru a-și îndeplini obiectivul specific în materie de emisii grație reducerilor de emisii de CO2 obținute prin utilizarea tehnologiei inovatoare aprobate prin prezenta decizie, ar trebui, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, să menționeze prezenta decizie în cererea sa pentru un certificat de omologare CE de tip pentru vehiculele respective,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Valeo Efficient Generation Alternator, cu o eficiență de cel puțin 77 % și destinat utilizării în vehicule M1, este aprobat ca tehnologie inovatoare în sensul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009.

(2) Reducerea emisiilor de CO2 obținută grație utilizării alternatorului menționat la alineatul (1) se determină în conformitate cu metodologia stabilită în anexă.

(3) În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, reducerea emisiilor de CO2 determinată în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol poate fi certificată și înscrisă în certificatul de conformitate și în documentația relevantă aferentă omologării de tip specificată în anexele I, VIII și IX la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) numai dacă reducerile coincid cu pragul specificat la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 sau depășesc acest prag.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 27 iunie 2013.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 140, 5.6.2009, p. 1.

(2) JO L 194, 26.7.2011, p. 19.

(3) http://ec.europa.eu/clima/policies/transport/vehicles/cars/docs/guidelines_en.pdf

(4) JO L 263, 9.10.2007, p. 1.

ANEXĂ

Metodologie pentru determinarea reducerii emisiilor de CO2 realizate datorită utilizării alternatorului Valeo Efficient Generation Alternator într-un vehicul M1

1. Introducere

Pentru a se determina reducerile emisiilor de CO2 care pot fi atribuite utilizării alternatorului Valeo EG Alternator într-un vehicul M1, este necesar să se stabilească următoarele:

(a)	procedura de încercare ce urmează a fi aplicată pentru determinarea eficacității alternatorului;

(b)	configurarea bancului de încercare;

(c)	formulele pentru calcularea abaterii standard;

(d)	determinarea reducerilor de emisii de CO2 pentru certificarea de către autoritățile de omologare de tip.

2. Procedura de încercare

Eficiența alternatorului trebuie stabilită prin efectuarea de măsurări la diferite viteze: 1 800, 3 000, 6 000 și 10 000 de rotații pe minut. La fiecare viteză, alternatorul este încărcat la 50 % din sarcina maximă. Pentru calcularea eficienței, repartizarea timpului trebuie să fie de 25 %, 40 %, 25 %, respectiv 10 % pentru 1 800, 3 000, 6 000, respectiv 10 000 de rotații pe minut (a se vedea abordarea VDA descrisă la punctul 5.1.2 din anexa I la Orientările tehnice).

Rezultatul este următoarea formulă 1:

Formula

unde:

—	ηA este eficiența alternatorului;

—	(η @1 800 rpm @0,5·IN) este eficiența alternatorului la o viteză de 1 800 de rotații pe minut și la o încărcare de 50 %;

—	(η @3 000 rpm @0,5·IN) este eficiența alternatorului la o viteză de 3 000 de rotații pe minut și la o încărcare de 50 %;

—	(η @6 000 rpm @0,5·IN) este eficiența alternatorului la o viteză de 6 000 de rotații pe minut și la o încărcare de 50 %;

—	(η @10 000 rpm @0,5·IN) este eficiența alternatorului la o viteză de 10 000 de rotații pe minut și la o încărcare de 50 %;

—	IN= curentul (A).

Configurarea bancului de încercare și procedura de încercare trebuie să îndeplinească cerințele referitoare la precizie specificate în ISO 8854:2012 (1).

3. Bancul de încercare

Bancul de încercare trebuie să fie un banc de încercare pentru alternatoare cu „acționare directă”. Alternatorul trebuie legat direct de torsiometru și de arborele de transmisie. Alternatorul trebuie încărcat cu o baterie și o sarcină electronică. A se vedea configurația bancului de încercare în figura 1.

Figura 1

Configurația bancului de încercare

În figura 1 este prezentată imaginea de ansamblu a bancului de încercare. Alternatorul transformă energia mecanică a motorului fără perii în energie electrică. Motorul fără perii generează o cantitate de energie care este definită de cuplu (Nm) și de viteza de rotație (rad.s–1). Cuplul și viteza trebuie măsurate de torsiometru.

Alternatorul produce energie pentru a depăși sarcina legată de alternator. Cantitatea de energie este egală cu tensiunea alternatorului (V) înmulțită cu curentul alternatorului (I).

Eficiența alternatorului trebuie definită ca energia electrică (produsă de alternator) împărțită la energia mecanică (rezultată din tensiometru).

Formula 2

Formula

unde:

ηA	=	eficiența alternatorului;
V	=	tensiunea (V);
I	=	curentul (A);
T	=	cuplul (Nm);
ω	=	viteza de rotație a alternatorului (rad/s–1).

4. Măsurarea cuplului și calcularea eficienței alternatorului

Testele trebuie să se desfășoare în conformitate cu ISO 8854:2012.

Sarcina trebuie instalată la 50 % din curentul garantat de alternator la 25 °C și la o viteză a rotorului de 6 000 rpm. De exemplu, dacă alternatorul aparține clasei 180 A (la 25 °C și 6 000 rpm), sarcina se instalează la 90 A.

Pentru fiecare viteză, tensiunea și curentul produs de alternator trebuie să fie menținute constante, tensiunea la 14,3 V și curentul pentru un alternator 180 A la 90 A. Mai exact, pentru fiecare viteză, cuplul trebuie măsurat cu ajutorul bancului de încercare (a se vedea figura 1), iar eficiența trebuie calculată cu ajutorul formulei 2.

În urma acestui test trebuie să se obțină eficiențele alternatorului la 4 viteze diferite ca număr de rotații pe minut (rpm):

—	la o viteză de 1 800 rpm;

—	la o viteză de 3 000 rpm;

—	la o viteză de 6 000 rpm;

—	la o viteză de 10 000 rpm.

Eficiența medie a alternatorului trebuie calculată cu ajutorul formulei 1.

5. Abaterea standard a valorii mediei aritmetice a eficienței alternatorului

Erorile statistice generate de măsurări, aferente rezultatelor obținute prin metodologia de testare, trebuie cuantificate. Formatul erorii trebuie să fie o abatere standard echivalentă cu un interval de încredere bilateral de 84 % (a se vedea formula 3).

Formula 3

Formula

unde:

	=	abaterea standard a mediei aritmetice;
xi	=	valoarea de măsurare;
	=	media aritmetică;
n	=	numărul de măsurări.

Toate măsurările trebuie efectuate de cel puțin cinci (5) ori consecutiv. Abaterea standard se calculează pentru fiecare viteză.

Abaterea standard a valorii referitoare la eficiența alternatorului (ΔηΑ) se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Formula 4

Formula

unde valorile 0,25, 0,40, 0,25 și 0,1 sunt aceleași valori de ponderare ca în formula 2, iar S1 800, S3 000, S6 000 și S10 000 sunt abaterile standard calculate cu ajutorul formulei 3.

6. Eroare în privința reducerii emisiilor de CO2 din cauza abaterii standard (legea propagării erorilor)

Abaterea standard a valorii referitoare la eficiența alternatorului (ΔηA) generează o eroare în privința reducerii emisiilor de CO2. Această eroare trebuie calculată cu ajutorul următoarei formule (2):

Formula 5

Formula

unde:

ΔCO2	=	eroarea în privința reducerii emisiilor de CO2 (g CO2/km);
PRW	=	750 W;
PTA	=	350 W;
ηΑ-EI	=	eficiența alternatorului de mare eficiență;
ΔηΑ	=	abaterea standard a eficienței alternatorului (rezultatul ecuației din formula 4);
VPe	=	factorii lui Willans (l/kWh);
CF	=	factorii de conversie (g CO2/l);
v	=	viteza medie de condus a NEDC (km/h).

7. Calcularea părții justificabile a energiei mecanice economisite

Alternatorul de mare eficiență duce la o economie de energie mecanică ce trebuie calculată în două etape. În prima etapă, energia mecanică economisită trebuie calculată în condițiile „lumii reale”. A doua etapă constă în calcularea energiei mecanice economisite în condițiile omologării de tip. Din scăderea acestor două economii de energie mecanică trebuie să rezulte partea justificabilă a energiei mecanice economisite.

În condițiile „lumii reale”, energia mecanică economisită trebuie calculată cu ajutorul formulei 6.

Formula 6

Formula

unde:

ΔΡm-RW	=	energia mecanică economisită în condițiile lumii reale (W);
PRW	=	energia electrică în condițiile lumii reale, 750 W;
ηΑ	=	eficiența alternatorului de referință;
ηΑ-EI	=	eficiența alternatorului de mare eficiență.

În condițiile omologării de tip, energia mecanică economisită trebuie calculată cu ajutorul formulei 7.

Formula 7

Formula

unde:

ΔΡm-TA	=	energia mecanică economisită în condițiile omologării de tip (W);
PTA	=	energia electrică în condițiile omologării de tip, 350 W;
ηΑ	=	eficiența alternatorului de referință;
ηΑ-EI	=	eficiența alternatorului de mare eficiență.

Partea justificabilă a energiei mecanice economisite se calculează cu ajutorul formulei 8.

Formula 8

Formula

unde:

ΔΡm	=	partea justificabilă a energiei mecanice economisite (W);
ΔΡm-RW	=	energia mecanică economisită în condițiile lumii reale (W);
ΔΡm-TA	=	energia mecanică economisită în condițiile omologării de tip (W).

8. Formula pentru calcularea reducerilor emisiilor de CO2

Reducerile emisiilor de CO2 trebuie calculate cu ajutorul următoarei formule:

Formula 9

Formula

unde:

CCO2	=	reducerile emisiilor de CO2 (g CO2/km);
ΔΡm	=	partea justificabilă a energiei mecanice economisite rezultată din formula 8 (W);
VPe	=	factorii lui Willans (l/kWh);
CF	=	factorii de conversie (g CO2/l);
v	=	viteza medie de condus a NEDC (km/h).

În ceea ce privește factorii lui Willans, trebuie utilizate datele din tabelul 1:

Tabelul 1

Factorii lui Willans

Tipul de motor	Consumul de putere efectivă VPe [l/kWh]
Benzină (VPe-P)	0,264
Benzină turbo	0,28
Motorină (VPe-D)	0,22

În ceea ce privește factorii de conversie, trebuie utilizate datele din tabelul 2:

Tabelul 2

Factorii de conversie

Tipul de carburant	Factorul de conversie (l/100 km) → (g CO2/km) [100 g/l]
Benzină	23,3 (= 2 330 g CO2/l)
Benzină turbo	23,3 (= 2 330 g CO2/l)
Motorină	26,4 (= 2 640 g CO2/l)

Viteza medie de condus a NEDC este: v = 33,58 km/h.

9. Semnificația statistică

Pentru fiecare tip, variantă și versiune a unui vehicul echipat cu Valeo EG Alternator trebuie să se demonstreze că eroarea referitoare la reducerile emisiilor de CO2 calculate cu ajutorul formulei 5 nu depășește diferența dintre reducerile totale ale emisiilor de CO2 și pragul minim pentru reduceri specificat la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 (a se vedea formula 7).

Formula 10

Formula

unde:

MT	=	pragul minim (g CO2/km);
CCO2	=	reducerea totală a emisiilor de CO2 (g CO2/km);
	=	eroarea în privința reducerii emisiilor de CO2 (g CO2/km).

10. Alternatorul de mare eficiență de montat în vehicule

Pentru stabilirea reducerilor de emisii de CO2 datorate utilizării alternatorului Valeo EG Alternator, reduceri care urmează a fi certificate de către autoritatea de omologare de tip în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, producătorul vehiculului M1 în care este montat alternatorul trebuie să desemneze, în conformitate cu articolul 5 din regulamentul menționat, atât un vehicul ecoinovator echipat cu Valeo (EG) Alternator, cât și unul dintre următoarele vehicule de referință:

(a)	dacă ecoinovația este montată într-un nou tip de vehicul care va fi supus unei noi omologări de tip, vehiculul de referință trebuie să fie identic cu noul tip de vehicul în toate privințele, cu excepția alternatorului, care trebuie să fie un alternator cu eficiența de 67 %; sau

(b)

dacă ecoinovația este montată într-o versiune de vehicul existentă a cărei omologare de tip va fi extinsă în urma înlocuirii alternatorului existent cu ecoinovația, vehiculul de referință trebuie să fie identic cu vehiculul echipat cu ecoinovația în toate privințele, cu excepția alternatorului, care trebuie să fie alternatorul versiunii de vehicul existente.

Autoritatea de omologare de tip trebuie să certifice reducerile de emisii de CO2 pe baza măsurătorilor efectuate atât în cazul vehiculului de referință, cât și în cazul vehiculului echipat cu ecoinovația, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și cu articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, utilizând metodologia de testare stabilită în prezenta anexă. Dacă reducerile de emisii de CO2 sunt sub pragul specificat la articolul 9 alineatul (1), se aplică articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.

11. Codul ecoinovației care trebuie specificat în documentația privind omologarea de tip

În scopul stabilirii codului general al ecoinovației care trebuie utilizat în documentația relevantă aferentă omologării de tip în conformitate cu anexele I, VIII și IX la Directiva 2007/46/CE, codul individual care trebuie utilizat pentru tehnologia inovatoare aprobată prin prezenta decizie este „2”.

Exemplu: codul ecoinovației în cazul reducerilor prin ecoinovație certificate de autoritatea germană de omologare de tip este „e1 2”.

(1) ISO 8854. Vehicule rutiere – Alternatoare cu regulatoare – Metode de încercare și cerințe generale. Număr de referință ISO 8854:2012(E).

(2) Această formulă 5 poate fi derivată din legea propagării erorilor, care este explicată în Orientările tehnice (punctul 4.2.1).

		ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2013.179.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 179

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 56 29 iunie 2013

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE	1

	II Acte fără caracter legislativ
	REGULAMENTE
*	Regulamentul (UE) nr. 626/2013 al Consiliului din 27 iunie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1344/2011 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole, pescărești și industriale	22
*	Regulamentul (UE) nr. 627/2013 al Consiliului din 27 iunie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 7/2010 privind deschiderea și modul de gestionare a unor contingente tarifare autonome ale Uniunii pentru anumite produse agricole și industriale	43
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 628/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 privind metodele de lucru ale Agenției Europene de Siguranță a Aviației pentru efectuarea inspecțiilor de standardizare și pentru monitorizarea aplicării normelor din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/2006 al Comisiei ( 1 )	46
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 629/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 de stabilire a unor măsuri excepționale suplimentare privind plasarea pe piața Uniunii în anul de comercializare 2012/2013 a zahărului și a izoglucozei peste cotă cu taxă pe excedent redusă	55
*	Regulamentul (UE) nr. 630/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 de modificare a anexelor la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă ( 1 )	60
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 631/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 546/2006 și de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 233/2012 ( 1 )	84
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 632/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 de modificare pentru a 194-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida	85
	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 633/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	87
	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 634/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 de stabilire a taxelor de import în sectorul cerealelor aplicabile de la 1 iulie 2013	89
	DECIZII
	2013/336/UE
*	Decizia Consiliului din 25 iunie 2013 privind majorarea numărului de avocați generali ai Curții de Justiție a Uniunii Europene	92
	2013/337/UE
*	Decizie a reprezentanților guvernelor statelor membre din 26 iunie 2013 privind numirea unor judecători în cadrul Tribunalului	93
	2013/338/UE
*	Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre din 26 iunie 2013 privind numirea unor judecători în cadrul Curții de Justiție	94
	2013/339/UE
*	Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre din 26 iunie 2013 privind numirea unui judecător în cadrul Tribunalului	95
	2013/340/UE
*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 27 iunie 2013 de modificare a Deciziei 2008/855/CE în ceea ce privește măsurile zoosanitare de combatere a pestei porcine clasice în Croația [notificat cu numărul C(2013) 3932] ( 1 )	96
	2013/341/UE
*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 27 iunie 2013 de aprobare a alternatorului Valeo Efficient Generation Alternator ca tehnologie inovatoare pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 )	98

Număr de ordine	Cod NC	TARIC	Descrierea	Perioada contingentară	Volumul contingentului	Taxa contingentară (%)
09.2632	ex 2921 22 00	10	Hexametilendiamină (CAS RN 124-09-4)	1.1-31.12.2013	40 000 tone	0 %
09.2917	ex 2930 90 13	90	Cistină (CAS RN 56-89-3)	1.1-31.12.2013	600 tone	0 %
09.2629	ex 7616 99 90	85	Mânere telescopice din aluminiu, pentru fabricarea valizelor (1)	1.1-31.12	800 000 unități	0 %
09.2629	ex 8302 49 00	91		1.1-31.12	800 000 unități	0 %
09.2633	ex 8504 40 82	20	Redresor electric cu o putere care nu depășește 1 kVA, utilizat la producerea aparatelor care se încadrează la pozițiile 8509 80 și 8510 (1)	1.1-31.12	4 500 000 unități	0 %
09.2620	ex 8526 91 20	20	Ansamblu pentru sisteme GPS, cu funcție de determinare a poziției, fără afișaj, cu o greutate mai mică sau egală cu 2 500 g	1.1-31.12	3 000 000 unități	0 %

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	AL	55,3
	MK	46,1
	ZZ	50,7
0707 00 05	MK	25,2
	TR	113,2
	ZZ	69,2
0709 93 10	TR	130,5
0709 93 10	ZZ	130,5
0805 50 10	AR	85,5
	TR	99,2
	ZA	107,4
	ZZ	97,4
0808 10 80	AR	157,4
	BR	111,9
	CL	114,0
	CN	115,2
	NZ	142,9
	TR	99,8
	ZA	120,5
	ZZ	123,1
0809 10 00	IL	275,4
	TR	211,6
	ZZ	243,5
0809 29 00	TR	347,1
	US	605,0
	ZZ	476,1
0809 30	TR	246,3
0809 30	ZZ	246,3
0809 40 05	CL	216,9
	IL	308,9
	ZA	377,9
	ZZ	301,2

Codul NC	Descrierea mărfurilor	Taxa de import (1) (EUR/t)
1001 19 00 1001 11 00	GRÂU dur de calitate superioară	0,00
	de calitate medie	0,00
	de calitate inferioară	0,00
ex 1001 91 20	GRÂU comun, destinat însămânțării	0,00
ex 1001 99 00	GRÂU comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării	0,00
1002 10 00 1002 90 00	SECARĂ	0,00
1005 10 90	PORUMB destinat însămânțării, cu excepția porumbului hibrid	0,00
1005 90 00	PORUMB, cu excepția porumbului destinat însămânțării (2)	0,00
1007 10 90 1007 90 00	SORG boabe, cu excepția sorgului hibrid destinat însămânțării	0,00