14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/1

(1)

La 15 noiembrie 2012, Comisia Europeană (denumită în continuare„Comisia”) a instituit, prin Regulamentul (UE) nr. 1071/2012 (2) (denumit în continuare„regulamentul provizoriu”), o taxă antidumping provizorie la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din Republica Populară Chineză („RPC”) și Thailanda.

(2)

Procedura a fost lansată printr-un aviz de deschidere (3) publicat la 16 februarie 2012, în urma unei plângeri depuse la 3 ianuarie 2012 de către Comitetul de protecție pentru accesoriile turnate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, al Uniunii Europene (denumit în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 50 % din producția totală a Uniunii de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă (denumite în continuare „accesorii filetate maleabile”).

(3)

În conformitate cu considerentul 15 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul se referea la perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor utile pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

Ulterior comunicării datelor și considerentelor esențiale, pe baza cărora s-a decis instituirea măsurilor antidumping provizorii (denumite în continuare „concluziile provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. De asemenea, părțile care au cerut acest lucru au avut posibilitatea de a fi audiate.

(5)

Comisia a continuat să caute și să analizeze toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive.

(6)

Una dintre părțile interesate a susținut că produsul pe care îl importă nu ar trebui să facă parte din produsul în cauză, deoarece prezintă anumite particularități tehnice. Aceste accesorii maleabile utilizează un filetaj conic, spre deosebire de alte accesorii filetate din fontă maleabilă importate, care prezintă un filetaj paralel.

(7)

Cu toate acestea, ancheta a indicat că, în afară de aceste specificații tehnice, aceste accesorii cu filetaj conic au aceleași caracteristici fizice și tehnice ca celelalte accesorii maleabile importate. În plus, ancheta a arătat că accesoriile cu filetaj conic sunt folosite în mod asemănător cu celelalte accesorii maleabile importate. Într-adevăr, într-un stat membru în care se utilizează ambele tipuri de produse, s-a constatat că ele sunt interșanjabile. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(8)

O parte interesată a afirmat că accesoriile filetate maleabile cu inimă albă pot fi comercializate în întreaga Uniune, în timp ce accesoriile filetate maleabile cu inimă neagă pot fi comercializate numai în Regatul Unit, Irlanda, Malta și Cipru. Prin urmare, conform afirmațiilor, accesoriile filetate maleabile cu inimă neagră și cele cu inimă albă nu se află pe deplin în concurență pe piața Uniunii.

(9)

Ancheta a arătat însă că majoritatea importurilor de accesorii filetate maleabile cu inimă neagră originare din țările în cauză se îndreaptă către țări europene precum Germania, Italia, Polonia sau Spania. Se concluzionează, prin urmare, că accesoriile filetate maleabile cu inimă albă și cele cu inimă neagră concurează pe deplin pe piața Uniunii în ansamblu, nu numai într-un număr limitat de state membre.

(10)

Un importator a reiterat argumentul potrivit căruia componentele de fitinguri de compresie nu ar trebui să se încadreze în definiția produsului în cauză. Importatorul a afirmat că acestea au utilizări diferite și a furnizat dovezi justificative ilustrând faptul că filetajul componentelor de fitinguri de compresie poate fi ușor deosebit de cel al accesoriilor standard, deoarece este fabricat în conformitate cu un alt standard ISO (4). După analiza datelor care au fost transmise, s-a concluzionat că definiția produsului trebuie restrânsă în consecință.

(11)

Alte două părți interesate au susținut excluderea din definiția produsului a accesoriilor pentru tuburi izolatoare din fontă maleabilă, mai precis a cutiilor de joncțiune circulare filetate din fontă maleabilă care sunt componente esențiale ale tuturor instalațiilor compuse din tuburi izolatoare și accesorii de țevărie. Ele au afirmat că aceste de cutii de joncțiune sunt utilizate în scopuri diferite (de exemplu, izolarea și protecția sistemelor de cabluri electrice, spre deosebire de accesoriile standard analizate în cadrul acestei proceduri, care se folosesc pentru prevenirea scurgerilor de gaze sau apă). De asemenea, ele sunt ușor de diferențiat de alte accesorii (nu trebuie să fie neapărat etanșe pentru a împiedica scurgerea de gaze sau apă, ci mai degrabă trebuie să aibă capace ușoare care să faciliteze accesul la cabluri dacă, după import, sunt asamblate într-un sistem). După o examinare atentă a acestor argumente, s-a ajuns la următoarea concluzie: cutiile de joncțiune circulare filetate din fontă maleabilă care nu au capac trebuie excluse din definiția produsului.

(12)

Având în vedere cele de mai sus, s-a considerat adecvată revizuirea definiției produsului stabilită în regulamentul provizoriu. Prin urmare, definiția definitivă a produsului în cauză include accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, încadrate în prezent la codul NC ex 7307 19 10, cu excepția componentelor de fitinguri de compresie care utilizează filetaje metrice conforme cu standardul ISO DIN 13 și a cutiilor de joncțiune circulare filetate din fontă maleabilă fără capac.

(13)

În absența altor comentarii referitoare la produsul în cauză și la produsul similar, concluziile enunțate la considerentele 17-21 și 23-28 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(14)

În urma comunicării concluziilor provizorii, producătorii-exportatori din RPC și importatorii neafiliați nu au formulat comentarii cu privire la eșantionarea producătorilor din Uniune. Prin urmare, concluziile enunțate la considerentele 29-31 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(15)

În absența oricăror observații privind tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și tratamentul individual, concluziile provizorii menționate la considerentele 32-46 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(16)

În lipsa oricăror observații privind țara analoagă, concluziile de la considerentele 47-53 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(17)

Un producător-exportator chinez a susținut că valoarea normală ar trebui calculată pe baza vânzărilor interne ale unicului producător cooperant din țara analoagă, chiar dacă volumul acestor vânzări nu este reprezentativ în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Acest argument poate fi acceptat în cazul unei țări analoage. În consecință, au fost utilizate pentru stabilirea valorii normale vânzările interne realizate în cursul operațiunilor comerciale obișnuite de către singurul producător cooperant din țara analoagă.

(18)

Același producător-exportator chinez a susținut că marja de dumping ar trebui stabilită utilizându-se toate vânzările la export, și nu numai pentru tipurile de produs comparabile în mod direct cu tipurile de produs vândute de producătorul din țara analoagă pe piața sa internă. Acest argument a fost acceptat. Pentru tipurile de produs care nu sunt comparabile în mod direct, valoarea normală a fost calculată pe baza mediei aritmetice normale pentru tipurile de produs corespondente, ajustată cu valoarea de piață a diferențelor existente la nivelul caracteristicilor fizice, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază.

(19)

În absența oricăror alte observații privind valoarea normală, prețul de export și comparația, constatările de la considerentele 54, 59-61 și 64-67 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(20)

Pentru societățile incluse în eșantion, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar stabilită pentru țara analoagă s-a comparat cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(21)

Pe această bază, marjele definitive de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se ridică la:

(22)

Marja de dumping medie ponderată a producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion a fost calculată în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. În consecință, respectiva marjă a fost determinată pe baza marjelor stabilite pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(23)

Pe această bază, marja de dumping pentru societățile cooperante care nu au fost incluse în eșantion a fost stabilită la 41,1 %.

(24)

În ceea ce privește toți ceilalți producători-exportatori din RPC, marjele de dumping au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, nivelul de cooperare s-a stabilit în primul rând prin compararea volumului exporturilor către Uniune raportat de producătorii-exportatori cooperanți cu volumul exporturilor din China, după cum se menționează în considerentul 51 de mai jos.

(25)

Întrucât producătorii-exportatori cooperanți realizau mai mult de 50 % din exporturile totale din China către Uniune și întrucât industria poate fi considerată fragmentată din cauza numărului mare de producători-exportatori din RPC, nivelul de cooperare poate fi considerat ca fiind important. Prin urmare, marja reziduală de dumping a fost stabilită la nivelul societății incluse în eșantion cu cea mai ridicată marjă de dumping.

(26)

Pe această bază, marjele definitive de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se ridică la:

(27)

În lipsa oricăror observații cu privire la valoarea normală, prețul de export și comparația, concluziile din considerentele 75-87 și 91 din regulamentul provizoriu în ceea ce privește Indonezia se confirmă.

(28)

Având în vedere faptul că nivelul de cooperare a fost considerat ridicat (volumul exporturilor efectuate de singura societate cooperantă din Indonezia reprezenta mai mult de 80 % din totalul exporturilor indoneziene către Uniune în timpul perioadei de anchetă), marja de dumping pentru toți ceilalți producători-exportatori indonezieni a fost stabilită la același nivel cu cel al marjei stabilite pentru societatea cooperantă.

(29)

Pe această bază, marjele definitive de dumping pentru societățile indoneziene, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se ridică la:

(30)

Nu s-au primit observații care ar putea duce la vreo schimbare în metodologia aplicată sau în determinarea dumpingului efectiv aplicate cu privire la Thailanda.

(31)

În consecință, constatările de la considerentele 75-88 din regulamentul provizoriu cu privire la valoarea normală, prețul de export și comparația în ceea ce privește Thailanda se confirmă.

(32)

Revizuirea și perfecționarea calculului dumpingului a avut ca rezultat o marjă de dumping ușor mai redusă, de 15,5 %, pentru unul dintre producătorii-exportatori din Thailanda. Marja de dumping pentru celălalt producător-exportator cooperant se confirmă definitiv în stadiul provizoriu.

(33)

Având în vedere faptul că nivelul de cooperare a fost considerat ridicat (volumul exporturilor celor două societăți cooperante din Thailanda a reprezentat mai mult de 80 % din exporturile thailandeze totale către Uniune în cursul perioadei de anchetă), marja de dumping pentru toți ceilalți producători-exportatori din Thailanda a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate marje de dumping a celor două societăți cooperante.

(34)

Pe această bază, marjele definitive de dumping pentru societățile thailandeze, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se ridică la:

(35)

În absența oricăror observații cu privire la producția din Uniune, considerentul 94 din regulamentul provizoriu se confirmă. Se adaugă faptul că, în perioada examinată, produsul similar a fost fabricat de încă trei producători din Uniune care și-au încetat producția în perioada 2008-2009 și de un alt producător care și-a încetat producția către sfârșitul perioadei examinate.

(36)

Părțile interesate au susținut că ambele grupuri de producători din Uniune incluse în eșantion importă produsul în cauză și, prin urmare, nu trebuie considerate ca făcând parte din industria din Uniune, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a).

(37)

În acest sens, s-a stabilit că ambele grupuri de producători din Uniune incluse în eșantion importă într-adevăr produsul în cauză. Cu toate acestea, trebuie remarcat în primul rând faptul că, dacă se constată că un producător din Uniune este și importator al produsului în cauză, aceasta nu înseamnă că el este automat exclus din industria Uniunii și, în al doilea rând, faptul că pentru fiecare dintre producătorii din Uniune aceste importuri erau minore în comparație cu volumul total al producției și al vânzărilor grupurilor de societăți. Prin urmare, se confirmă că ambele grupuri de societăți sunt considerate parte din industria Uniunii.

(38)

În plus, una dintre părțile interesate a susținut că un producător din Uniune nu ar trebui să fie considerat ca făcând parte din industria Uniunii, deoarece se presupune că acesta ar fi afiliat unui importator al produsului în cauză. Trebuie însă remarcat în primul rând faptul că existența unei relații/legături între un producător din Uniune și un exportator nu duce în mod automat la excluderea acestui producător din Uniune din industria Uniunii și, în al doilea rând, faptul că nu a fost furnizată nicio dovadă a faptului că relația/legătura dintre producătorul din Uniune și importator, dacă există, ar îndeplini criteriile menționate la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul de bază. În plus, cantitățile importate de respectivul importator afiliat reprezintă numai o mică parte a cantităților produse și vândute de presupusul producător afiliat din Uniune. Prin urmare, chiar dacă s-ar fi constatat existența unei relații/legături între producătorul din Uniune și importator, producătorul din Uniune ar continua să fie considerat ca făcând parte din industria Uniunii.

(39)

Cu privire la definiția industriei din Uniune în scopul evaluării prejudiciului, toți producătorii din Uniune care fabricau produsul similar în perioada examinată sunt considerați a constitui industria din Uniune și, prin urmare, vor fi denumiți „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(40)

O parte interesată a făcut observații în legătură cu faptul că în cursul întregii perioade examinate producția industriei din Uniune a depășit vânzările sale. În același timp, a fost raportată o scădere a stocurilor, fapt neverosimil deoarece atunci când producția depășește vânzările, stocurile ar trebui să crească.

(41)

Se observă în acest sens că, într-adevăr, deși în etapa provizorie s-a constatat că producția și stocurile au fost raportate corect, s-a produs o eroare în raportarea vânzărilor industriei din Uniune la nivelul Uniunii, iar anumite volume ale vânzărilor producătorilor din Uniune neincluși în eșantion nu au fost complet luate în considerare. Acest lucru a fost corectat și, în consecință, a fost necesar să fie revizuite în acest sens consumul din Uniune și cotele de pe piața Uniunii. Având în vedere faptul că trei producători din Uniune și-au încetat operațiunile în cursul perioadei examinate menționate în considerentul 113 din regulamentul provizoriu, revizuirea cu privire la consumul Uniunii are un impact mai semnificativ la începutul perioadei examinate.

(42)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut semnificativ, cu 28 %, între 2008 și 2009, crescând ulterior cu 7 puncte procentuale, până la un nivel cu 21 % mai mic față de consumul de la începutul perioadei examinate.

(43)

În ceea ce privește volumul importurilor din Indonezia care fac obiectul unui dumping, s-a confirmat definitiv că acestea reprezentau doar aproximativ 2,5 % din totalul importurilor de produs similar efectuate în Uniune pe parcursul PA. Prin urmare, acestea nu pot fi considerate drept o cauză a prejudiciului material adus industriei Uniunii în sensul articolului 9 alineatul (3) din regulamentul de bază sau al dispozițiilor Acordului antidumping al OMC.

(44)

Având în vedere cele de mai sus, s-a hotărât cu titlu definitiv să nu se cumuleze importurile respective cu importurile care fac obiectul unui dumping originare din RPC și Thailanda.

(45)

În ceea ce privește evaluarea cumulativă a importurilor din RPC și Thailanda, în contextul analizei prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, părțile interesate au afirmat că importurile thailandeze nu ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative alături de importurile originare din China, din mai multe motive.

(46)

În primul rând, s-a afirmat că volumul vânzărilor aferente importurilor din Thailanda este mult mai mic decât cel corespunzător importurilor din China și că volumul vânzărilor aferente importurilor din Thailanda este în scădere în termeni absoluți. Cu toate acestea, volumul importurilor din Thailanda nu este neglijabil fiind, prin urmare, suficient pentru a permite cumularea. În plus, chiar dacă importurile din Thailanda sunt în scădere în termeni absoluți, după cum reiese din tabelul de la considerentul 51 de mai jos, ele au câștigat 19% la nivelul cotei de piață în cursul perioadei examinate, după cum reiese din tabelul de la considerentul 52 de mai jos.

(47)

În privința prețurilor, s-a afirmat că produsele provenite din importurile din Thailanda sunt vândute, în medie, la prețuri mai mari decât cele importate din China. Deși acest lucru este corect, prețurile produselor importate din Thailanda sunt totuși semnificativ mai mici decât cele practicate de industria din Uniune. În plus, diferența de preț dintre produsele importate din Thailanda și cele importate din China a scăzut constant în cursul perioadei examinate, de la 698 EUR/tonă în 2008 la 472 EUR/tonă în timpul PA, după cum se arată în tabelul de la considerentul 108 din regulamentul provizoriu.

(48)

În absența oricăror alte afirmații sau observații, conținutul considerentelor 98-105 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(49)

Anumite părți interesate au susținut că volumele importurilor din RPC menționate la considerentul 106 din regulamentul provizoriu sunt prea ridicate, deoarece codul NC corespunzător include toate tipurile de accesorii din fontă maleabilă, nu doar pe cele filetate.

(50)

În acest sens, trebuie remarcat faptul că nu toate produsele raportate la codul NC au fost considerate ca fiind accesorii filetate. Volumele raportate în regulamentul provizoriu au fost deja corectate în scădere, pe baza informațiilor furnizate de către autoritățile vamale naționale. Aceste volume au fost conforme cu informațiile cuprinse în plângere. Părțile interesate au avut timp suficient pentru a-și prezenta observațiile privind acest aspect. Cu toate acestea, nu au fost transmise informații în acest sens de către nicio parte interesată, nici înainte de publicarea regulamentului provizoriu, nici în termenul acordat pentru prezentarea observațiilor cu privire la regulamentul provizoriu. Camera de Comerț din China a furnizat unele informații cuantificate privind nivelul presupus corect al importurilor din această țară foarte târziu în decursul procedurii, aproape la două luni după termenul-limită pentru prezentarea observațiilor referitoare la regulamentul provizoriu; cu alte cuvinte informațiile au fost furnizate la aproape un an de la inițierea anchetei, când cifrele cu privire la importuri au fost comunicate pentru prima dată în versiunea extinsă a plângerii. Prezentarea acestor informații în afara termenelor nu permite verificarea lor printr-un proces obiectiv de examinare fără a se prelungi în mod nejustificat perioada de anchetă dincolo de termenul maxim de 15 luni prevăzut la articolul 6 alineatul (9) din regulamentul de bază. În orice caz, aceste informații prezintă un volum al importurilor din China substanțial mai redus, întrucât se bazează pe estimări referitoare doar la exporturi ale societăților cooperante și, ca atare, nu au putut fi considerate corecte. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(51)

Cu toate acestea, o serie de importatori au furnizat informații cu privire la importurile lor de alte produse decât produsul în cauză, importate la același cod NC în cursul perioadei examinate. Această informație a putut fi luată în considerare, iar volumele importurilor din țările în cauză au fost, în consecință, revizuite în scădere.

(52)

Ca urmare a problemei privind vânzările realizate în Uniune de industria din Uniune, ridicată la considerentul 41 de mai sus, cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping din cele două țări în cauză a trebuit să fie, la rândul ei, revizuită. Cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping din cele două țări în cauză a crescut, în cursul perioadei examinate, cu 15,6 puncte procentuale, de la 33,1 % până la 48,7 %. Această creștere a cotei de piață a avut loc, în mare măsură, între 2010 și PA, pe parcursul unei perioade de redresare a cererii.

(53)

O parte interesată a cerut să se divulge informații agregate cu privire la prețul de vânzare în funcție de tipul de produs pentru industria din Uniune. Cu toate acestea, având în vedere că eșantionul de producători din Uniune nu a fost alcătuit decât din două grupuri de producători, după cum se indică în considerentul 111 din regulamentul provizoriu, din motive de confidențialitate, informațiile agregate reale nu au putut fi dezvăluite. Acest motiv este valabil și în cazul comunicării prețului de vânzare agregat în funcție de tipul de produs.

(54)

Părțile interesate au susținut că importurile din țările vizate sunt introduse în Uniune în alt stadiu comercial decât produsele vândute de producătorii din Uniune. Într-adevăr, s-a confirmat că așa stau lucrurile, industria din Uniune și importatorii având, de regulă, un număr important de clienți comuni. Argumentul a putut fi așadar acceptat și a fost aplicată o ajustare pentru stadiul comercial.

(55)

Ca urmare, marjele de subcotare prezentate la considerentul 110 din regulamentul provizoriu au fost revizuite în sens descrescător. Cu toate acestea, marjele de subcotare constatate de regulă rămân ridicate, între 25 % și 45 %, cu singura excepție a unui exportator thailandez în cazul căruia marja de subcotare a fost de aproximativ 10 %.

(56)

În absența oricăror alte afirmații sau observații, conținutul considerentelor 108-109 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(57)

În absența oricăror afirmații sau observații, considerentul 111 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(58)

În absența observațiilor cu privire la producție, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție, considerentele 112-114 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(59)

În absența oricăror observații cu privire la stocuri, considerentul 115 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(60)

Ca o consecință a aspectului menționat la considerentul 41, a fost necesar ca volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune să fie, la rândul lor, revizuite. Volumul vânzărilor tuturor producătorilor din Uniune pe piața Uniunii a scăzut semnificativ cu 36 % între 2008 și 2009, din cauza scăderii cererii. După 2009, cererea din Uniune a crescut totuși cu aproximativ 6 000 de tone, după cum se menționează în considerentul 42, dar vânzările Uniunii au continuat să scadă cu încă 5 puncte procentuale sau 2 440 tone până la sfârșitul perioadei examinate.

(61)

Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut continuu cu 26 % sau 14,8 puncte procentuale în perioada examinată, în timp ce importurile care fac obiectul unui dumping au crescut cu 15,6 puncte procentuale din cota de piață în decursul aceleiași perioade, astfel cum se menționează în considerentul 52 de mai sus.

(62)

Conform afirmațiilor unei părți interesate, cotele aferente segmentului de piață externă din Regatul Unit prezintă diferențe, industria din Uniune deținând o cotă de piață mai mare, în timp ce cota de piață a importurilor din China ar fi mai mică pe acest segment.

(63)

Este foarte posibil ca industria din Uniune să dețină o cotă de piață mai mare pe un anumit segment de piață într-un singur stat membru. De altfel, este normal ca diferiții operatori economici să nu aibă aceleași cote de piață pe toate segmentele în toate statele membre. Prezenta analiză a prejudiciului se referă însă la piața Uniunii în ansamblu. În acest sens, s-a confirmat că, într-adevăr, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut semnificativ, după cum se explică mai sus.

(64)

În absența oricăror alte argumente sau observații, se confirmă conținutul considerentelor 118-133 din regulamentul provizoriu, inclusiv concluzia potrivit căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(65)

Ca o consecință a problemei privind vânzările realizate în Uniune de industria din Uniune, ridicată la considerentul 41 de mai sus, cota de piață a celorlalte țări terțe a trebuit să fie, la rândul său, revizuită. Pentru celelalte țări terțe, s-au efectuat importuri limitate pe parcursul întregii perioade examinate. Cota de piață totală a importurilor din alte țări decât cele două țări vizate a scăzut în perioada examinată cu 0,8 puncte procentuale, de la 9,0 % la 8,2 %.

(66)

Celelalte principale surse de importuri din cursul PA au fost Brazilia, Indonezia și Turcia, care dețineau cote de piață cuprinse între 1,3 % și 1,5 %, toate aceste țări având cote de piață stabile sau în scădere pe parcursul perioadei examinate.

(67)

Ținând cont de volumele limitate și de tendințele de stabilizare, se poate concluziona că importurile din țări terțe, altele decât țările în cauză, nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune în cursul PA.

(68)

Părțile interesate au susținut că, la nivelul Uniunii, consumul a evoluat negativ din cauza apariției unor produse de substituție fabricate din alte materiale decât din fontă maleabilă, cum ar fi plastic, oțel inoxidabil, oțel carbon și cupru, precum și a unor noi tehnologii de conexiune. Ca urmare, unii producători din Uniune și-au extins gama de produse, care include în prezent și unele dintre aceste produse de substituție.

(69)

În acest sens, este de remarcat faptul că problema efectelor de substituție a fost abordată la considerentul 146 din regulamentul provizoriu. Aceste efecte de substituție au avut un impact negativ asupra consumului la nivelul Uniunii, care a avut, la rândul său, un efect asupra producției și a volumului de vânzări înregistrate de producătorii din Uniune.

(70)

Cu toate acestea, după cum s-a indicat deja în regulamentul provizoriu, efectul prejudiciabil al scăderii consumului din Uniune a fost agravat de creșterea constantă a importurilor care fac obiectul unui dumping, a căror cotă de piață a înregistrat o creștere de 15,6 puncte procentuale, pe o piață aflate în scădere. Așa cum s-a indicat la considerentul 60 de mai sus, cererea din Uniune a crescut cu aproximativ 6 000 tone între 2009 și PA, dar vânzările realizate de industria din Uniune au continuat să scadă cu încă 2 440 de tone până la sfârșitul perioadei examinate, pe o piață în curs de redresare.

(71)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că evoluția negativă a consumului din Uniune nu rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(72)

Unele părți interesate au susținut că scăderea capacității de producție a Uniunii menționate la considerentul 113 din regulamentul provizoriu este cauzată de încetarea activității a trei producători din Uniune între 2008 și 2009, din cauza crizei economice. Prin urmare, ele susțin că această scădere nu poate fi pusă pe seama importurilor din țările vizate.

(73)

În această privință, se subliniază că s-a menționat deja în considerentul 113 din regulamentul provizoriu că principalul motiv pentru reducerea capacității de producție a fost încetarea activității a trei producători din Uniune.

(74)

Cu toate acestea, încetarea activității a trei producători din Uniune nu poate fi considerată doar un efect al scăderii cererii. În cursul perioadei examinate, piața Uniunii în curs de contractare, menționată la considerentul 42, a făcut obiectul unui număr din ce în ce mai mare de importuri din țările vizate, a căror cotă de piață a crescut cu 15,6 puncte procentuale, după cum se explică la considerentul 52. Este așadar clar că nu numai scăderea cererii a contribuit la încetarea activității a trei producători din Uniune, și, prin urmare, la scăderea capacității de producție a industriei din Uniune. Există, de asemenea, o legătură clară între scăderea capacității de producție a Uniunii și creșterea cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping.

(75)

Unele părți interesate au susținut că prejudiciul suferit de producătorii din Uniune a fost autoprovocat, deoarece aceștia ar fi importat cantități semnificative din produsul în cauză. Această afirmație nu a fost susținută de constatările anchetei. Informațiile furnizate atât de producătorii din Uniune, cât și de exportatorii cooperanți au arătat că, pentru fiecare dintre grupurile de producători din Uniune incluși în eșantion, aceste importuri au fost minore în comparație cu producția lor totală și cu vânzările de produse proprii, după cum s-a indicat deja la considerentul 37 de mai sus. Date fiind volumele scăzute ale importurilor de produs în cauză realizate de industria din Uniune, s-a concluzionat că aceste importuri nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(76)

Unele părți interesate au susținut că tendința de deteriorare a industriei UE se bazează în mare măsură pe utilizarea anului 2008 ca punct de referință pentru perioada examinată, deoarece se presupune că 2008 a fost un an deosebit de bun pentru industria din Uniune. Cu toate acestea, informațiile incluse în plângere sugerează că situația industriei UE în 2007 a fost similară sau mai bună decât situația din 2008. Se concluzionează așadar că stabilirea unui prejudiciu nu depinde de utilizarea anului 2008 ca punct de plecare.

(77)

Ținând cont de elementele de mai sus și în absența altor afirmații sau observații, conținutul considerentelor 134-153 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(78)

În concluzie, se confirmă că prejudiciul material suferit de industria din Uniune, care se caracterizează prin scăderea rentabilității, a volumelor producției, a utilizării capacității, a volumelor de vânzări și a cotei de piață a fost cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping. Într-adevăr, efectul reducerii cererii asupra evoluțiilor negative înregistrate de industria din Uniune în ceea ce privește capacitatea de producție, producția și vânzările a fost limitat.

(79)

Având în vedere analiza de mai sus, care a făcut în mod adecvat distincția între efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, se confirmă faptul că factorii respectivi nu pot schimba concluzia conform căreia prejudiciul evaluat a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(80)

În absența oricăror observații, considerentele 154-164 din regulamentul provizoriu, inclusiv concluzia că nu există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri asupra importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză, se confirmă.

(81)

Nivelurile de eliminare a prejudiciului au fost adaptate pentru a se ține seama de nivelul de ajustare pentru stadiul de comercializare, aplicat calculul subcotării, astfel cum se precizează la considerentele 54 și 55 de mai sus. În absența oricărei observații specifice, se confirmă considerentele 165-170 din regulamentul provizoriu.

(82)

Luând în considerare concluziile privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, în conformitate cu articolul 9 din regulamentul de bază, se consideră că ar trebui să se instituie o taxă antidumping definitivă la importurile produsului în cauză originar din RPC și Thailanda, la nivelul marjei celei mai scăzute de dumping sau de prejudiciu constatate, în conformitate cu regula celei mai reduse taxe, care reprezintă, în toate cazurile cu excepția unuia, marja de prejudiciu.

(83)

Având în vedere nivelul înalt de cooperare al producătorilor-exportatori din China și din Thailanda, taxa pentru toate celelalte societăți a fost stabilită, în cazul ambelor țări, la nivelul celei mai ridicate taxe instituite pentru societățile din țara respectivă care au fost incluse în eșantion sau care au cooperat la anchetă. Taxa pentru toate celelalte societăți va fi aplicată societăților care nu au cooperat la anchetă și societăților care nu au avut exporturi ale produsului în cauză către Uniune în decursul PA.

(84)

Pentru societățile cooperante neincluse în eșantion enumerate în anexa la prezentul regulament, nivelul taxei definitive se stabilește la nivelul mediei ponderate a taxelor aplicabile societăților incluse în eșantion.

(85)

Nivelul taxelor antidumping definitive se stabilește după cum urmează:

Republica Populară Chineză

Thailanda

(86)

Nivelurile taxelor antidumping pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, s-au stabilit pe baza constatărilor prezentei anchete. Astfel, ele reflectă situația constatată pe parcursul prezentei anchete cu privire la aceste societăți. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel, în mod exclusiv, importurilor de produs vizat originar din RPC și Thailanda, fabricat de societățile respective, și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsul importat vizat fabricat de orice altă societate care nu este precizată în mod explicit în dispozitivul prezentului regulament cu denumirea și adresa, inclusiv de entitățile asociate cu cele menționate explicit, nu poate beneficia de aceste niveluri ale taxelor și li se aplică nivelul taxelor aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(87)

Orice cerere de aplicare a unui nivel individual al taxei antidumping pe societate (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (5) și să conțină toate informațiile relevante, mai ales cu privire la eventuala modificare a activităților societății referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma acestei schimbări a denumirii sau a modificării respective a entităților de producție și de vânzare. Dacă este cazul, regulamentul va fi modificat în consecință printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxelor.

(88)

În ceea ce privește RPC, în vederea asigurării tratamentului egal al noilor exportatori și al societăților cooperante neincluse în eșantion, ar trebui să se prevadă ca media ponderată a taxei instituite asupra acestora din urmă să se aplice noilor exportatori, care ar fi altfel îndreptățiți la o reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, întrucât acesta nu se aplică în cazul în care s-a folosit eșantionarea.

(89)

Tuturor părților li s-au comunicat datele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din RPC și Thailanda, precum și a perceperii definitive a sumelor depuse sub formă de taxă provizorie (denumite în continuare „concluzii finale”). Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată formula observații în urma concluziilor comunicate.

(90)

Întrucât în urma comunicării concluziilor finale nu a fost prezentat nici un argument nou care să influențeze rezultatul evaluării cazului, nu se efectuează nicio modificare a constatărilor detaliate mai sus.

(91)

Un producător-exportator cooperant thailandez a oferit un angajament de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, produsul în cauză există într-o multitudine de tipuri (producătorul-exportator a comunicat peste 900 de tipuri de produs vândute în UE) ale căror prețuri variază semnificativ (cu până la 200 % pentru cele mai vândute tipuri, în timp ce produsele mai puțin vândute pot fi chiar de 10 ori mai scumpe decât altele), ceea ce implică un risc foarte ridicat de compensare încrucișată. În plus, tipurile de produs pot evolua în ceea ce privește aspectul și finisajele. Prin urmare, s-a considerat că produsul nu este adecvat pentru un angajament de preț. De asemenea, în ultimii ani, practica constantă a Comisiei a fost de a nu accepta angajamente în cazurile în care produsul există într-o multitudine de tipuri. În consecință, oferta de angajament a fost respinsă.

(92)

Având în vedere amploarea marjei de dumping constatate și nivelul prejudiciului provocat industriei din Uniune, se consideră necesar ca sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită prin regulamentul provizoriu să fie percepute cu titlu definitiv. În cazul în care taxele definitive sunt superioare taxelor provizorii, numai sumele depuse cu titlu de taxe provizorii ar trebui să fie percepute definitiv, în timp ce sumele care depășesc nivelul taxei antidumping definitive sunt returnate.

(93)

Deoarece componentele de fitinguri de compresie care utilizează filetaje metrice conforme cu standardul ISO DIN 13 și cutii de joncțiune circulare filetate din fontă maleabilă fără capac sunt în prezent excluse din definiția produsului (a se vedea considerentele 8 și 11 de mai sus), sumele depuse în mod provizoriu pentru importurile de componente de fitinguri de compresie care utilizează filetaje metrice conforme cu standardul ISO DIN 13 și cutii de joncțiune circulare filetate din fontă maleabilă fără capac ar trebui restituite.

(94)

După cum s-a explicat în considerentul 43 de mai sus, se poate considera că volumele importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din Indonezia nu constituie o cauză a prejudiciului material adus industriei din Uniune. În consecință, se consideră că nu sunt necesare măsuri de protecție și că procedura în ceea ce privește Indonezia ar trebui să fie închisă.

(95)

Tuturor părților li s-au comunicat datele și considerentele pe baza cărora s-a intenționat să se recomande închiderea procedurii și nu s-a ridicat nicio obiecție,

—

nu a exportat în Uniune produsul descris la articolul 1 alineatul (1) pe parcursul perioadei de anchetă (de la 1 ianuarie 2011 până la 31 decembrie 2011);

—

nu este afiliat niciunui exportator sau producător din RPC care face obiectul măsurilor instituite prin prezentul regulament;

—

a exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/12

(1)

Regulamentul (CE) nr. 147/2003 al Consiliului (2) impune un embargo general privind acordarea de consiliere tehnică, asistență, instruire, finanțare și asistență financiară în legătură cu activități militare oricărei persoane, entități sau organism din Somalia.

(2)

La 6 martie 2013, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 2093 (2013). Rezoluția menționată a modificat embargoul asupra armelor impus prin Rezoluția (RCSONU) 733 (1992) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și completat prin RCSONU 1425 (2002), prevăzând o derogare de la interdicția de a se acorda asistență în legătură cu armele și echipamentele militare în scopul de a sprijini partenerii strategici din AMISOM, personalul Organizației Națiunilor Unite și personalul misiunii care va succeda Biroului politic al Organizației Națiunilor Unite pentru Somalia, precum și suspendarea parțială a embargoului asupra armelor în legătură cu procesul de dezvoltare a forțelor de securitate ale guvernului federal din Somalia.

(3)

La 25 aprilie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/201/PESC (3), care modifică Decizia 2010/231/PESC și prevede derogări echivalente celor prevăzute prin RCSONU 2093 (2013).

(4)

Aceste măsuri intră în domeniul de aplicare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și, în consecință, este necesară o reglementare la nivelul Uniunii pentru punerea lor în aplicare, în special pentru a se asigura aplicarea sa uniformă de către operatorii economici în toate statele membre.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 147/2003 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 2a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2a

Prin derogare de la articolul 1, în statele membre în care își are sediul furnizorul de servicii, autoritatea competentă, astfel cum este indicată în site-urile internet prevăzute în anexa I, poate autoriza, în condițiile pe care le consideră oportune:

2.

La articolul 3 alineatul (1), literele (c) și (d) se elimină.

3.

Textul prevăzut în anexa la prezentul regulament se adaugă ca anexa III.

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/15

(1)

Regulamentul (UE) nr. 356/2010 al Consiliului (2) impune măsuri restrictive împotriva persoanelor, entităților și organismelor menționate în anexa I la regulamentul respectiv, astfel cum prevede Rezoluția 1844 (2008) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(2)

La 6 martie 2013, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția (RCSONU) 2093 (2013) de actualizare a criteriilor de desemnare aplicate de Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate instituit în temeiul RCSONU 751 (1992) cu privire la Somalia.

(3)

La 25 aprilie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/201/PESC (3), care modifică și actualizează Decizia 2010/231/PESC în raport cu RCSONU 2093 (2013).

(4)

Această măsură intră în domeniul de aplicare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și, în consecință, este necesară o reglementare la nivelul Uniunii pentru punerea sa în aplicare, în special pentru a se asigura aplicarea sa uniformă de către operatorii economici în toate statele membre.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 356/2010 ar trebui modificat în consecință,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/17

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a intrat în vigoare la 3 ianuarie 2013. Acesta a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2).

(2)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a examinat cererea Greciei de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Κοπανιστή” (Kopanisti), înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/96 al Comisiei (3).

(3)

Deoarece modificarea respectivă nu este minoră, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4) în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006. Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv, modificarea trebuie aprobată,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/19

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a intrat în vigoare la 3 ianuarie 2013. Acesta a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2).

(2)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a examinat cererea Franței de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al indicației geografice protejate „Mâche nantaise”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1645/1999 al Comisiei (3).

(3)

Deoarece modificarea respectivă nu este minoră, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4), în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006. Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv, modificarea trebuie aprobată,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/21

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a intrat în vigoare la 3 ianuarie 2013. Acesta a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2).

(2)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a examinat cererea Greciei de aprobare a unei modificări a elementelor din caietul de sarcini al denumirii de origine protejate „Βόρειος Μυλοπόταμος Ρεθύμνης Κρήτης» (Vorios Mylopotamos Rethymnis Kritis)”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/96 al Comisiei (3).

(3)

Deoarece modificarea respectivă nu este minoră, Comisia a publicat cererea de modificare, în aplicarea articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4). Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv, modificarea trebuie aprobată,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/23

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a intrat în vigoare la 3 ianuarie 2013. Acesta a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2).

(2)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a examinat cererea Portugaliei de aprobare a unei modificări a elementelor din caietul de sarcini al denumirii de origine protejate „Queijo de Cabra Transmontano”/„Queijo de Cabra Transmontano Velho”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1263/96 al Comisiei (3).

(3)

Deoarece modificarea respectivă nu este minoră, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4), în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006. Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv, modificarea trebuie aprobată,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/25

(1)

Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (2) prevede că produsele vizate de acesta se pot importa și pot tranzita Uniunea numai dacă provin din țările terțe, teritoriile, zonele sau compartimentele enumerate în coloanele 1 și 3 ale tabelului din partea 1 a anexei I la acesta.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 798/2008 stabilește, de asemenea, condițiile pe care o țară terță, teritoriu, zonă sau compartiment trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate indemne de gripă aviară înalt patogenă (HPAI) și cerințele de certificare sanitar-veterinară în această privință pentru mărfurile destinate importului în Uniune.

(3)

Mexicul este enumerat în tabelul prezentat în partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ca țară terță din care ouă necontaminate cu microorganisme patogene specificate și produse din ouă pot fi importate în Uniune, cu condiția ca acestea să fie însoțite de certificatul relevant menționat în coloana 4 a tabelului din partea 1 a anexei I la regulamentul respectiv.

(4)

În cazul produselor din ouă, certificatul menționat în coloana 4 a tabelului din partea 1 a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 include un certificat de sănătate animală care atestă că acestea provin dintr-o unitate care este indemnă de HPAI. În plus, respectivul certificat atestă faptul că nu a existat niciun focar de HPAI cel puțin în ultimele 30 de zile pe o rază de 10 km în jurul acestei unități sau că produsele din ouă au fost prelucrate în conformitate cu unul dintre tratamentele stabilite în certificatul respectiv.

(5)

În 2012, mai multe focare de HPAI de subtipul H7N3 au fost confirmate în statul Jalisco din Mexic, într-o zonă cu o densitate mare de exploatații avicole. Mexicul a aplicat o politică de depopulare totală și a efectuat campanii de vaccinare de urgență împotriva gripei aviare pentru combaterea focarelor.

(6)

Cea mai recentă apariție a unui focar de HPAI din cadrul epidemiei respective a fost confirmată la sfârșitul lunii septembrie 2012 și Mexicul a declarat focarele ca fiind eradicate în decembrie 2012.

(7)

La 8 ianuarie 2013, Mexicul a notificat Comisiei două focare de HPAI de subtipul H7N3 la păsările de curte de pe teritoriul său în statul Aguascalientes. Boala s-a răspândit, de asemenea, și în statele Jalisco și Guanajuato.

(8)

Având în vedere confirmarea focarelor de HPAI, teritoriului Mexicului nu mai poate fi considerat ca fiind indemn de boala respectivă.

(9)

Reapariția focarelor de HPAI provoacă îngrijorare cu privire la eficacitatea măsurilor, inclusiv a vaccinării, aplicate în Mexic pentru combaterea HPAI.

(10)

Importurile de produse din ouă prelucrate în conformitate cu unul dintre tratamentele stabilite în certificatul relevant menționat în coloana 4 a tabelului din partea 1 a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008, originare din țări terțe, teritorii, zone sau compartimente care nu sunt indemne de HPAI, sunt considerate ca prezentând un risc neglijabil pentru introducerea virusului în Uniune.

(11)

Cu toate acestea, având în vedere răspândirea rapidă a bolii HPAI și riscul ca focarele de HPAI să nu fie detectate la timp de către autoritățile mexicane competente, importul în Uniune și tranzitul prin Uniune de produse din ouă provenite din Mexic ar trebui interzise temporar, până când țara respectivă poate oferi garanții satisfăcătoare.

(12)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 798/2008 ar trebui modificat în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/28

(1)

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 prevede o listă a Uniunii de aditivi alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare și condițiile de utilizare a acestora.

(2)

Lista respectivă poate fi actualizată în conformitate cu procedura comună menționată la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (2) fie la inițiativa Comisiei, fie în urma unei cereri.

(3)

Lista Uniunii de aditivi alimentari a fost stabilită pe baza aditivilor alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare în conformitate cu Directiva 94/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind îndulcitorii care trebuie utilizați în produsele alimentare (3), Directiva 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (4) și Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (5) și după examinarea conformității acestora cu articolele 6, 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008. Lista Uniunii stabilită în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 enumeră aditivii alimentari pe baza categoriilor de produse alimentare la care pot fi adăugați aditivii în cauză.

(4)

Din cauza dificultăților întâmpinate în cursul transferului aditivilor alimentari în noul sistem de clasificare prevăzut în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, au fost introduse anumite erori care ar trebui corectate. În special, utilizarea de antioxidanți în fructele și legumele descojite, tăiate și mărunțite ar trebui să fie limitată exclusiv la fructele și legumele neprelucrate, refrigerate și preambalate, gata pentru consum. Utilizarea de acid sorbic – sorbați, acid benzoic – benzoați, p-hidroxibenzoați (E 200-219) ar trebui să continue să fie autorizată în produsele din carne supuse unui tratament termic, iar utilizarea natamicinei (E 235) ar trebui să continue să fie autorizată în cârnații conservați prin uscare, tratați termic. Pentru utilizarea curcuminei (E 100) în pește și produse de pescărie prelucrate, inclusiv moluște și crustacee, ar trebui introduse limite maxime care corespund nivelurilor menționate în Directiva 94/36/CE. Limitele maxime pentru utilizarea dioxidului de siliciu — silicați (E 551-559) ar trebui înlocuite cu quantum satis, astfel cum se prevede în Directiva 95/2/CE, și ar trebui modificate limitele maxime pentru utilizarea dioxidului de siliciu — silicați (E 551-553) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 380/2012 al Comisiei din 3 mai 2012 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului în privința condițiilor de utilizare și a nivelurilor de utilizare a aditivilor alimentari care conțin aluminiu (6).

(5)

Sunt necesare clarificări în ceea ce privește utilizarea de aditivi alimentari în anumite categorii de produse alimentare. În categoria produselor alimentare 13.1.4 „Alte alimente pentru copii de vârstă mică”, ar trebui stabilite condițiile de utilizare a aditivilor alimentari E 332 „Citrați de potasiu” și E 338 „Acid fosforic”. În categoria produselor alimentare 14.2.6 „Băuturi spirtoase, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 110/2008” utilizarea coloranților alimentari nu ar trebui autorizată în Geist, astfel cum este definit în anexa II punctul 17 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (7). Ar trebui reintrodusă utilizarea coloranților alimentari Galben de chinolină (E 104), Galben Sunset (sunset yellow) FCF/galben portocaliu S (E 110) și Ponceau 4R, roșu coșenilă A (E 124) în anumite băuturi spirtoase, deoarece această utilizare nu prezintă probleme legate de siguranță pentru copii. Ar trebui să se clarifice faptul că aditivii Zaharuri și melase, caramelizate (E 150a-d) pot fi utilizați în toate produsele din categoria de produse alimentare 14.2.7.1 „Vinuri aromatizate”.

(6)

Prin urmare, lista Uniunii de aditivi alimentari ar trebui rectificată, clarificată și completată pentru a include toate utilizările permise și conforme cu articolele 6, 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.

(7)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008, Comisia trebuie să solicite avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) pentru a actualiza lista de aditivi alimentari a Uniunii prevăzută în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, cu excepția cazului în care actualizarea în cauză nu este susceptibilă să aibă un efect asupra sănătății umane. Întrucât lista Uniunii este modificată în vederea includerii unor utilizări deja autorizate în conformitate cu Directivele 94/35/CE, 94/36/CE și 95/2/CE, este vorba de o actualizare a acestei liste care nu este susceptibilă de a avea un impact asupra sănătății umane. Prin urmare, nu este necesar să se solicite avizul autorității.

(8)

Prin urmare, anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 ar trebui modificată și rectificată în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/34

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 conține lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului respectiv.

(2)

La 2 mai 2013, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a hotărât să elimine o persoană fizică de pe lista sa de persoane, grupuri și entități cărora ar trebui să li se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice, după analizarea cererii de eliminare de pe listă prezentate de această persoană și a raportului cuprinzător al Ombudsmanului întocmit în temeiul Rezoluției 1904 (2009) a CSONU.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui modificată în consecință,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/36

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/38

(1)

Decizia nr. 2007/777/CE a Comisiei din 29 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și publică precum și a modelelor de certificate pentru importul anumitor produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman, provenind din țări terțe și de abrogare a Deciziei 2005/432/CE (2) stabilește norme privind importurile în Uniune, tranzitul și depozitarea în Uniune a transporturilor de produse din carne și de stomacuri, vezici și intestine tratate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (3).

(2)

Partea 2 din anexa II la decizia respectivă stabilește o listă cu țările terțe sau părți ale acestora din care se autorizează introducerea în Uniune de produse din carne și de stomacuri, vezici și intestine tratate, cu condiția ca produsele respective să fie supuse tratamentului menționat în partea respectivă.

(3)

Partea 4 din anexa II la Decizia 2007/777/CE stabilește tratamentele menționate în partea 2 din anexa respectivă, atribuind un cod pentru fiecare din tratamentele respective. Partea respectivă stabilește un tratament nespecific „A” și tratamente specifice „B”-„F”, enumerate în ordine descrescătoare din punctul de vedere al stricteții.

(4)

În prezent, Mexicul nu este inclus în partea 2 a anexei II la Decizia 2007/777/CE ca țară din care este autorizată introducerea în Uniune de produse din carne și de stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman provenind de la păsări domestice, vânat de crescătorie cu pene și vânat sălbatic cu pene, care au fost supuse unui tratament specific „D”.

(5)

În 2012, mai multe focare de gripă aviară înalt patogenă (HPAI) de subtip H7N3 au fost confirmate în statul Jalisco din Mexic, într-o zonă cu o densitate mare de exploatații avicole. Pentru controlul focarelor, Mexicul a aplicat o politică de sacrificare a animalelor infectate și a efectuat o vaccinare de urgență împotriva gripei aviare.

(6)

Cel mai recent focar al acestei epidemii a fost confirmat la sfârșitul lunii septembrie 2012, iar în decembrie 2012, Mexicul a declarat focarele drept eradicate.

(7)

La 8 ianuarie 2013, Mexicul a notificat Comisiei apariția pe teritoriul său, în statul Aguascalientes, a două focare de HPAI de subtip H7N3 la păsări. Boala s-a răspândit, de asemenea, și în statele Jalisco și Guanajuato.

(8)

Având în vedere confirmarea focarelor de HPAI, teritoriului Mexicului nu mai poate fi considerat ca indemn de boala respectivă.

(9)

Având în vedere caracterul recurent al focarelor de HPAI în Mexic, există preocupări cu privire la eficacitatea măsurilor, inclusiv a vaccinării, pentru controlul epidemiei.

(10)

Importurile de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman obținute de la păsări de curte, vânat de crescătorie cu pene și vânat sălbatic cu pene care au fost supuse unui tratament, astfel cum este stabilit în anexa II la Decizia 2007/777/CE, din țări terțe sau din părți ale acestora care nu sunt indemne de HPAI, sunt considerate ca prezentând un risc neglijabil pentru introducerea virusului în Uniune.

(11)

Cu toate acestea, având în vedere răspândirea rapidă a HPAI și riscul ca focarele de HPAI să nu fie detectate la timp de către autoritatea competentă mexicană, importul și tranzitul prin Uniune de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman originare din țara terță respectivă ar trebui să fie autorizat numai în cazul în care aceste produse au fost supuse unui tratament specific „B”, în conformitate cu partea 4 din anexa II la Decizia 2007/777/CE, dat fiind că acest tratament este mai strict decât cel aplicat în prezent acestor produse, în conformitate cu partea 2 a anexei respective.

(12)

Prin urmare, Decizia 2007/777/CE ar trebui modificată în consecință.

(13)

Pentru evitarea perturbărilor inutile ale comerțului, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție în care transporturile de produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman obținute de la păsări de curte, vânat cu pene de crescătorie și vânat sălbatic cu pene, originare din Mexic și care sunt în conformitate cu condițiile stabilite în Decizia 2007/777/CE, înainte de data intrării în vigoare a prezentei decizii, pot continua să fie importate în Uniune și pot tranzita Uniunea.

(14)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/40

14.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/s3