(1)

La titlul 2 capitolul III secțiunea 1 din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 al Comisiei din 14 decembrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind regimul importurilor de lapte și produse lactate și deschiderea unor contingente tarifare (2) se stabilesc normele privind gestionarea contingentelor de import pentru anumite țări terțe enumerate în anexa III.B la regulamentul respectiv. Aceste norme prevăd eliberarea unei licențe de import la prezentarea unui certificat „Inward Monitoring Arrangement” (IMA 1) corespunzător.

(2)

Experiența de gestionare a contingentelor tarifare pentru brânza din Noua Zeelandă (contingentele cu numerele 09.4514 și 09.4515) a arătat că o gestionare la fel de eficientă a contingentelor respective ar putea fi realizată și prin intermediul unui sistem care să implice o sarcină administrativă mai mică pentru importatori și pentru organismele emitente de licențe din statele membre. În cadrul acestui sistem, sunt păstrate funcțiile certificatului IMA 1 de dovedire a originii și a eligibilității produselor la import, dar eliberarea de licențe de import nu mai este condiționată de prezentarea respectivului certificat. Prin urmare, este oportun ca respectivele contingente să facă obiectul normelor de la titlul 2 capitolul I din Regulamentul (CE) nr. 2535/2001.

(3)

În scopul prevenirii speculei și al asigurării, în același timp, a utilizării la maximum a contingentelor tarifare pentru brânza din Noua Zeelandă, cererile de licențe trebuie limitate la 25 % din contingentul relevant disponibil.

(4)

Având în vedere caracterul sezonier al producției de produse lactate în Noua Zeelandă, evoluția prețurilor și timpul necesar pentru transportarea spre Uniune a produselor în cauză, este oportun să se prevadă o a treia rundă de alocare a licențelor de import în luna septembrie, pentru contingentele menționate în partea K a anexei I și în partea A a anexei III.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2535/2001 trebuie modificat în consecință.

(6)

Pentru ca solicitanții, autoritățile competente și statele membre să beneficieze de suficient timp pentru a se conforma noilor norme, este oportun ca aceste norme să se aplice din anul contingentar 2014.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

1.

La articolul 5, se adaugă următoarea literă:

2.

La articolul 6, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Contingentele tarifare, taxele care urmează a fi aplicate, cantitățile anuale maxime care urmează a fi importate, perioadele de contingent tarifar la import, precum și repartizarea lor în subperioade figurează în anexa I.”

3.

La articolul 13, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

4.

La articolul 14, se inserează următorul alineat (1a):

5.

La articolul 19 se adaugă următorul alineat (3):

6.

La articolul 34, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

7.

Articolul 34a se înlocuiește cu următorul text:

8.

În anexa I, se adaugă o nouă parte K, al cărei text este prevăzut în anexa I la prezentul regulament.

9.

Partea A a anexei III se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezentul regulament.

10.

În partea B din anexa III, se elimină intrările referitoare la contingentele cu numerele 09.4514 și 09.4515.

(1)

Partea A din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei (2) prevede obligația statelor membre de a comunica anumite informații Comisiei în privința uleiului de măsline și a măslinelor de masă pentru diferiți ani de comercializare și stabilește termenele limită de transmitere a acestor date. De asemenea, regulamentul stabilește normele comune referitoare la comunicarea către Comisie a informațiilor de către autoritățile competente din statele membre.

(2)

Pentru a se monitoriza mai bine situația pieței și ținând cont de experiența dobândită în domeniu, anumite obligații de comunicare ale statelor membre prevăzute în partea A din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 826/2008 trebuie simplificate, precizate, adăugate sau eliminate.

(3)

În acest scop, este necesar să se adauge o obligație referitoare la transmiterea cantității totale de ulei de măsline utilizate și a stocurilor de sfârșit de an și să se elimine obligația referitoare la informațiile privind măslinele de masă.

(4)

Prin urmare, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 826/2008 trebuie modificată în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

1.

Litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 36/2013 al Comisiei (2) a deschis o invitație permanentă de participare la licitație pentru anul de comercializare 2012/2013 pentru importurile de zahăr încadrat la codurile NC 1701 14 10 și 1701 99 10 cu o taxă vamală redusă.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 36/2013, Comisia va decide dacă, luând în considerare ofertele primite ca răspuns la invitația parțială de participare la licitație, va stabili sau nu o taxă vamală minimă per cod NC de opt cifre.

(3)

În baza ofertelor primite pentru prima invitație parțială de participare la licitație, trebuie stabilită o taxă vamală minimă pentru zahărul încadrat la codurile NC 1701 14 10 și 1701 99 10 .

(4)

Pentru a transmite pieței un semnal rapid și pentru a asigura o gestionare eficientă a măsurii, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

(1)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea instituie o piață internă.

(2)

În conformitate cu articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul adoptă dispoziții referitoare la armonizarea legislațiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele și alte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a se asigura instituirea și funcționarea pieței interne și pentru a evita denaturarea concurenței.

(3)

În 2011, Comisia a luat notă de o dezbatere, aflată în curs de desfășurare la toate nivelurile, cu privire la impozitarea suplimentară a sectorului financiar. Punctul de plecare al acestei dezbateri este dorința de a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil și substanțial la costurile crizei și că pe viitor este impozitat în mod echitabil față de alte sectoare, de a descuraja activitățile excesiv de riscante întreprinse de instituțiile financiare, de a completa măsurile de reglementare destinate să contribuie la evitarea unor crize viitoare și de a genera venituri suplimentare pentru bugetele generale sau pentru politici specifice.

(4)

În acest context, la 28 septembrie 2011, Comisia a adoptat o propunere de directivă a Consiliului privind un sistem comun al taxei pe tranzacțiile financiare și de modificare a Directivei 2008/7/CE (1). Obiectivul principal al acestei propuneri este de a asigura buna funcționare a pieței interne și de a evita denaturarea concurenței.

(5)

La reuniunea Consiliului din 22 iunie 2012, s-a constatat că nu exista un sprijin unanim în favoarea sistemului comun al taxei pe tranzacțiile financiare (TTF) propus de Comisie. Consiliul European a concluzionat, la 29 iunie 2012, că directiva propusă nu va fi adoptată de Consiliu într-o perioadă de timp rezonabilă. La reuniunea Consiliului din 10 iulie 2012 s-a făcut referire la persistența unor diferențe esențiale de opinii în ceea ce privește necesitatea instituirii unui sistem comun al TTF la nivelul Uniunii și s-a confirmat faptul că principiul impozitării armonizate a tranzacțiilor financiare nu va primi sprijin unanim în cadrul Consiliului, într-un viitor previzibil.

(6)

În aceste circumstanțe, 11 state membre, și anume Belgia, Germania, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Italia, Austria, Portugalia, Slovenia și Slovacia au adresat Comisiei cereri, prin scrisorile primite între 28 septembrie și 23 octombrie 2012, exprimându-și intenția de a stabili o cooperare consolidată reciprocă în domeniul TTF. Aceste state membre au solicitat ca domeniul de aplicare și obiectivele cooperării consolidate să se bazeze pe propunerea Comisiei din 28 septembrie 2011 pentru o directivă. S-a menționat, de asemenea, necesitatea de a se evita acțiunile de evaziune fiscală, denaturările și transferurile către alte jurisdicții.

(7)

Cooperarea consolidată ar trebui să asigure cadrul juridic necesar pentru instituirea unui sistem comun al TTF în statele membre participante și să garanteze armonizarea elementelor de bază ale taxei. În măsura posibilului, ar trebui deci evitate stimulentele pentru arbitrajul fiscal și distorsiunile dintre piețele financiare, precum și riscul dublei impozitări sau al neimpozitării și al acțiunilor de evaziune fiscală.

(8)

Sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 20 din TUE și la articolele 326 și 329 din TFUE.

(9)

S-a constatat în cadrul reuniunii Consiliului din 29 iunie 2012 și s-a confirmat apoi la 10 iulie 2012 că obiectivul adoptării unui sistem comun al TTF nu poate fi atins într-un termen rezonabil la nivelul întregii Uniuni. În consecință, este îndeplinită cerința prevăzută la articolul 20 alineatul (2) din TUE, conform căreia cooperarea consolidată poate fi adoptată numai în ultimă instanță.

(10)

Domeniul în care s-ar aplica cooperarea consolidată, și anume instituirea unui sistem comun al TTF în cadrul Uniunii, este un domeniu acoperit de articolul 113 din TFUE și, prin urmare, de către tratate.

(11)

Cooperarea consolidată în domeniul instituirii unui sistem comun al TTF urmărește să asigure buna funcționare a pieței interne. La scara teritoriului acoperit, aceasta permite evitarea coexistenței unor regimuri naționale diferite și, astfel, a unei fragmentări nejustificate a pieței, precum și a problemelor de tipul denaturării concurenței, al devierii schimburilor comerciale în ceea ce privește produsele, actorii implicați și zonele geografice și al stimulentelor pentru operatori de a eluda impozitarea prin operațiuni cu valoare economică redusă. Aceste aspecte sunt deosebit de relevante pentru domeniul în cauză, caracterizat prin baze de impozitare extrem de mobile. Astfel, cooperarea consolidată promovează obiectivele Uniunii, îi apără interesele și consolidează procesul său de integrare, după cum prevede articolul 20 alineatul (1) din TUE.

(12)

Instituirea unui sistem comun armonizat al TTF nu este inclusă pe lista competențelor exclusive ale Uniunii care figurează la articolul 3 alineatul (1) din TFUE. Deoarece contribuie la funcționarea pieței interne, în conformitate cu articolul 113 din TFUE, aceasta se încadrează în competențele partajate ale Uniunii în conformitate cu articolul 4 din TFUE și, prin urmare, se află în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii.

(13)

Cooperarea consolidată în domeniul în cauză este conformă cu tratatele și cu dreptul Uniunii, așa cum se prevede la articolul 326 primul paragraf din TFUE. În conformitate cu articolul 326 al doilea paragraf din TFUE, ea nu va aduce atingere pieței interne sau coeziunii economice, sociale și teritoriale, nu va constitui o barieră sau o discriminare în ceea ce privește schimburile dintre statele membre și nu va provoca o denaturare a concurenței dintre acestea.

(14)

Cooperarea consolidată în domeniul în cauză respectă competențele, drepturile și obligațiile statelor membre neparticipante, în conformitate cu articolul 327 din TFUE. Un astfel de sistem nu ar afecta posibilitatea statelor membre neparticipante de a menține sau a introduce o TTF pe baza unor norme de drept intern nearmonizate. Sistemul comun al TTF ar atribui statelor membre participante drepturi de impozitare doar pe baza unor criterii de legătură adecvate.

(15)

Sub rezerva respectării condițiilor de participare stabilite prin prezenta decizie, cooperarea consolidată în domeniul menționat în prezenta decizie este deschisă, în orice moment, tuturor statelor membre care doresc să respecte actele deja adoptate în prezentul cadru, în conformitate cu articolul 328 din TFUE,

(1)

Printr-o scrisoare înregistrată de Secretariatul General al Comisiei la 21 iunie 2012, Belgia a solicitat autorizarea de a introduce o măsură specială de derogare de la articolul 285 din Directiva 2006/112/CE, care să permită Belgiei să scutească de la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 25 000 EUR. Prin această măsură, persoanele impozabile respective ar urma să fie scutite parțial sau total de obligațiile privind TVA menționate în titlul XI capitolele 2-6 din Directiva 2006/112/CE.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 13 septembrie 2012, cu privire la cererea depusă de Belgia. Prin scrisoarea din 17 septembrie 2012, Comisia a înștiințat Belgia că dispune de toate informațiile necesare pentru a examina cererea.

(3)

În temeiul articolului 285 din Directiva 2006/112/CE, statele membre care nu au făcut uz de dispozițiile articolului 14 din A doua Directivă 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, structura și procedurile de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată (2) pot acorda scutiri persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 5 000 EUR. Belgia a solicitat ca acest prag să fie ridicat la 25 000 EUR.

(4)

Un plafon mai ridicat pentru regimul special destinat întreprinderilor mici constituie o măsură de simplificare, deoarece poate reduce în mod semnificativ obligațiile în materie de TVA pentru întreprinderile mici. Acest regim special este opțional pentru persoanele impozabile.

(5)

În propunerea sa din 29 octombrie 2004 pentru o directivă de modificare a Directivei 77/388/CEE, în prezent Directiva 2006/112/CE, în vederea simplificării obligațiilor privind taxa pe valoarea adăugată, Comisia a inclus dispoziții al căror obiect este acela de a permite statelor membre stabilirea plafonului cifrei de afaceri anuale pentru regimul de scutire de la plata TVA la cel mult 100 000 EUR sau echivalentul în moneda națională, această sumă putând fi reactualizată anual. Cererea prezentată de Belgia este în concordanță cu această propunere.

(6)

Derogarea nu va avea decât un efect neglijabil asupra valorii globale a taxei colectate în Belgia în stadiul de consum final și nu va afecta negativ resursele proprii ale Uniunii provenite din taxa pe valoarea adăugată,

(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Secretariatul General al Comisiei la 30 iulie 2012, Slovenia a solicitat autorizarea de a introduce o măsură specială de derogare de la articolul 287 punctul 15 din Directiva 2006/112/CE, care să permită Sloveniei să scutească de la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 50 000 EUR.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 18 septembrie 2012, cu privire la cererea depusă de Slovenia. Prin scrisoarea din 19 septembrie 2012, Comisia a înștiințat Slovenia că dispune de toate informațiile necesare pentru a examina cererea.

(3)

În conformitate cu articolul 287 din Directiva 2006/112/CE, anumite state membre care au aderat la Uniune după 1 ianuarie 1978 pot scuti de la plata TVA persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește echivalentul în monedă națională al sumelor menționate în dispoziția respectivă, la cursul de schimb din ziua aderării lor. Slovenia a solicitat ca plafonul corespunzător ei, care este stabilit la 25 000 EUR în conformitate cu articolul 287 punctul 15, să fie majorat la 50 000 EUR.

(4)

Un plafon mai ridicat pentru regimul special aplicat întreprinderilor mici constituie o măsură de simplificare, deoarece poate reduce în mod semnificativ obligațiile în materie de TVA pentru întreprinderile mici. Acest regim special este opțional pentru persoanele impozabile.

(5)

În propunerea sa din 29 octombrie 2004 pentru o directivă de modificare a Directivei 77/388/CEE, în prezent Directiva 2006/112/CE, în vederea simplificării obligațiilor privind taxa pe valoarea adăugată, Comisia a inclus dispoziții al căror obiect este acela de a permite statelor membre stabilirea plafonului cifrei de afaceri anuale pentru regimul de scutire de la plata TVA la cel mult 100 000 EUR sau echivalentul în moneda națională, această sumă putând fi reactualizată anual. Cererea prezentată de Slovenia este în concordanță cu această propunere.

(6)

Derogarea nu va avea decât un efect neglijabil asupra valorii globale a taxei colectate în Slovenia în stadiul de consum final și nu va afecta negativ resursele proprii ale Uniunii provenite din taxa pe valoarea adăugată,

(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Secretariatul General al Comisiei la 20 aprilie 2012, Letonia a solicitat autorizația de a continua să aplice o măsură de derogare de la dispozițiile Directivei 2006/112/CE cu privire la persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) către autoritățile fiscale.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisorile din 30 și 31 iulie 2012, cu privire la cererea depusă de Letonia. Printr-o scrisoare datată 2 august 2012, Comisia a înștiințat Letonia că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru examinarea cererii.

(3)

Piața lemnului din Letonia este dominată în continuare de mici companii locale și de furnizori individuali. Natura pieței și a întreprinderilor implicate a dus la apariția fraudei fiscale, autoritățile fiscale având dificultăți în controlarea acesteia. În vederea combaterii acestei fraude, în legislația letonă privind TVA a fost inclusă o dispoziție specială care prevede că, în cazul tranzacțiilor de pe piața lemnului, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă căreia îi este destinată o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă. Dispoziția respectivă constituie o derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE, care prevede că, în cadrul sistemului intern, persoana impozabilă care furnizează bunurile sau prestează serviciile este, în mod obișnuit, persoana obligată la plata taxei.

(4)

Situația de drept și de fapt care a justificat aplicarea măsurii de derogare în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2009/1008/UE a Consiliului din 7 decembrie 2009 de autorizare a Republicii Letonia în vederea aplicării în continuare a unei măsuri de derogare de la dispozițiile articolului 193 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2) nu s-a schimbat. Pe baza informațiilor furnizate de Letonia, se pare că riscul de fraudă în materie de TVA în sectorul respectiv rămâne ridicat. Prin urmare, Letonia ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsura de derogare pentru o perioadă limitată.

(5)

În cazul în care Letonia dorește să solicite prelungirea măsurii de derogare după 2015, ar trebui să transmită Comisiei, până la 31 martie 2015, un raport privind aplicarea măsurii împreună cu cererea de prelungire.

(6)

Măsura de derogare nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA.

(7)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2009/1008/UE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 2, data de „31 decembrie 2012” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2015”.

2.

Se inserează următorul articol:

(1)

Printr-o scrisoare înregistrată de Secretariatul General al Comisiei la 18 aprilie 2012, Portugalia a solicitat autorizația de a continua să aplice o măsură care a fost autorizată anterior prin Decizia de punere în aplicare 2010/39/UE (2) a Consiliului, de derogare de la dispozițiile Directivei 2006/112/CE care reglementează dreptul de deducere, persoana responsabilă cu plata taxei și obligația de a prezenta o declarație privind taxa pe valoarea adăugată (TVA).

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 1 iunie 2012, cu privire la cererea depusă de Portugalia. Prin scrisoarea din 6 iunie 2012, Comisia a înștiințat Portugalia că dispune de toate informațiile necesare pentru a examina cererea.

(3)

Măsura de derogare vizată de Portugalia se abate de la dispozițiile Directivei 2006/112/CE, deoarece permite aplicarea unui regim special facultativ privind anumite întreprinderi care activează în sectorul vânzărilor la domiciliu și îndeplinesc anumite condiții, în cazul în care acestea sunt autorizate de autoritățile fiscale competente („întreprinderi autorizate”). Întreprinderile autorizate respective aplică un model comercial specific care constă în vânzarea produselor direct detailiștilor care, la rândul lor, vând aceste produse direct consumatorilor finali.

(4)

Măsura constituie o derogare de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE, care reglementează dreptul unei persoane impozabile de a deduce TVA percepută pentru bunurile și serviciile care i-au fost furnizate în scopul operațiunilor sale impozabile, deoarece acordă întreprinderilor autorizate dreptul de a deduce TVA datorată sau achitată de detailiștii lor pentru bunurile corespondente care le-au fost furnizate.

(5)

Măsura constituie o derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE, care reglementează obligația de plată a TVA, deoarece întreprinderile autorizate pentru care se aplică regimul sunt considerate persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru livrările de bunuri efectuate de detailiștii lor către consumatorii finali.

(6)

Măsura constituie o derogare de la dispozițiile articolului 250 din Directiva 2006/112/CE, care reglementează obligația de a prezenta o declarație de TVA, deoarece se transferă întreprinderilor autorizate obligația de a prezenta o declarație de TVA pentru bunurile pe care le-au furnizat detailiștilor și pentru livrarea respectivelor bunuri către consumatorii finali.

(7)

Măsura de derogare poate fi aplicată numai întreprinderilor a căror cifră totală de afaceri derivă din vânzările la domiciliu efectuate de detailiști care acționează în nume și pe cont propriu, cu condiția ca toate produsele vândute de întreprindere să figureze pe o listă prestabilită de prețuri practicate în stadiul consumului final, iar întreprinderea să își vândă produsele direct detailiștilor care, la rândul lor, le vând direct consumatorilor finali.

(8)

Măsura de derogare asigură faptul că TVA colectată în stadiul comerțului cu amănuntul pentru vânzarea produselor provenind de la întreprinderile autorizate este într-adevăr vărsată la Trezorerie și contribuie, astfel, la prevenirea fraudei fiscale. De asemenea, regimul facilitează activitatea administrației fiscale prin simplificarea modalităților de colectare a TVA și prin reducerea obligațiilor detailiștilor cu privire la TVA.

(9)

Conform informațiilor furnizate de Portugalia, situația juridică și de fapt care a justificat aplicarea măsurii de derogare nu s-a schimbat și există în continuare. Prin urmare, Portugalia ar trebui să fie autorizată să aplice această măsură pentru o perioadă suplimentară, dar limitată în timp, cu scopul de a permite o reexaminare a necesității și a eficacității măsurii de derogare.

(10)

În cazul în care Portugalia consideră că este necesară o prelungire suplimentară după 2015, aceasta ar trebui să transmită Comisiei un raport privind aplicarea măsurii de derogare împreună cu cererea de prelungire până la 31 martie 2015, pentru a lăsa suficient timp Comisiei să examineze cererea și, în cazul în care Comisia ar înainta o propunere, pentru a lăsa suficient timp Consiliului să o adopte.

(11)

Derogarea nu va avea decât un efect neglijabil asupra valorii globale a taxei colectate în Portugalia în stadiul de consum final și nu va afecta negativ resursele proprii ale Uniunii provenite din taxa pe valoarea adăugată.

(12)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2010/39/UE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 4 paragraful al doilea, data de „31 decembrie 2012” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2015”.

2.

Se introduce următorul articol:

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Niclas HERBST.

(3)

Un loc de supleant a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Rolf FISCHER,

(a)

în calitate de membru:

și

(b)

în calitate de supleant:

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Două locuri de membri în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatului domnului J.C. (Co) VERDAAS și al doamnei A.E. (Anne) BLIEK-DE JONG,

—

doamna Annemieke TRAAG, membru al Consiliului Executiv al Provinciei Gelderland;

—

domnul A. GIJSBERTS, membru al Consiliului Executiv al Provinciei Flevoland.

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2009/1014/UE (1) și Decizia 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Uno ALDEGREN,

—

doamna Helene FRITZON, Ledamot i kommunfullmäktige, Kristianstads kommun.

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2009/1014/UE (1) și Decizia 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Două locuri de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatelor domnului Achill RUMPOLD și al doamnei Bernadette MENNEL,

—

Domnul Wolfgang WALDNER, Landesrat beim Amt der Kärntner Landesregierung;

—

Dr. Gabriele NUSSΒAUMER, Landtagspräsidentin.

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a numirii doamnei Dagmar MÜHLENFELD în calitate de membru (3),

—

Doamna Helma OROSZ, Oberbürgermeisterin der Stadt Dresden.

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2009/1014/UE (1) și Decizia 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Carlos CESAR.

(3)

Un loc de supleant a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului André BRADFORD,

(a)

în calitate de membru:

și

(b)

în calitate de supleant:

(1)

Articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede posibilitatea de a adopta orientările necesare pentru punerea în aplicare a articolului respectiv cu privire la condițiile specifice pentru mențiunile de sănătate.

(2)

Atât autoritățile naționale de control, cât și operatorii din sectorul alimentar au ridicat problema punerii în aplicare a articolului 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006. Pentru a se asigura coerența în aplicarea acestor dispoziții și pentru a facilita activitatea autorităților de control și pentru a se asigura o mai mare claritate și securitate pentru operatorii economici, este oportun să se emită orientări.

(3)

Orientările prevăzute în anexa la prezenta decizie ar trebui să fie luate în considerare de către autoritățile naționale de control și operatorii din sectorul alimentar. Părțile interesate, în special operatorii din sectorul alimentar și grupurile de consumatori, au fost consultate la 12 octombrie 2012.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală (2),