17.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/1

(1)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) primul paragraf și în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a examinat cererea Portugaliei de aprobare a modificărilor elementelor din caietul de sarcini al denumirii de origine protejate „Carne Marinhoa”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/96 al Comisiei (2).

(2)

Deoarece modificările respective nu sunt minore în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul respectiv (3). Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, modificările trebuie aprobate,

17.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/3

(1)

Unul dintre obiectivele Directivei 2004/49/CE este îmbunătățirea accesului la piață pentru serviciile de transport feroviar prin definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea și controlul siguranței feroviare. Directiva 2004/49/CE prevede, de asemenea, tratamentul egal pentru toate întreprinderile feroviare, prin aplicarea acelorași cerințe în întreaga Uniune Europeană în ceea ce privește certificarea în materie de siguranță.

(2)

La 5 octombrie 2009, Comisia a încredințat Agenției Europene a Căilor Ferate (denumită în continuare „agenția”), în conformitate cu Directiva 2004/49/CE, un mandat pentru elaborarea unui proiect de metodă de siguranță comună (MSC) pentru supravegherea exercitată de autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță întreprinderilor feroviare și administratorilor de infrastructură. Agenția a prezentat Comisiei recomandarea sa privind MSC, susținută de un raport de evaluare a impactului, în conformitate cu mandatul Comisiei. Prezentul regulament se bazează pe recomandarea agenției.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (2) prevede o metodă pentru evaluarea conformității cu cerințele aplicabile pentru obținerea certificatelor de siguranță care urmează să fie eliberate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2004/49/CE. Regulamentul respectiv definește criteriile pe care autoritățile naționale de siguranță trebuie să le utilizeze pentru evaluare, procedurile pe care trebuie să le urmeze și principiile pe care trebuie să le respecte atunci când exercită supravegherea, în sensul regulamentului respectiv, după ce au eliberat un certificat de siguranță.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (3) include toate cerințele și metodele de evaluare armonizate pentru a permite autorităților naționale de siguranță să elibereze administratorilor de infrastructură, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2004/49/CE, o autorizație de siguranță care să confirme caracterul adecvat al sistemului lor de gestionare a siguranței în general, precum și orice autorizație specifică rețelei. Regulamentul respectiv definește, de asemenea, criteriile pe care autoritățile naționale de siguranță trebuie să le utilizeze pentru evaluare, procedurile pe care trebuie să le urmeze și principiile pe care trebuie să le respecte atunci când exercită supravegherea, în sensul regulamentului respectiv, după ce au eliberat o autorizație de siguranță.

(5)

După ce a eliberat un certificat de siguranță sau o autorizație de siguranță, autoritatea națională de siguranță trebuie să pună în practică dispoziții pentru a verifica dacă rezultatele descrise în cererea pentru un certificat de siguranță sau pentru o autorizație de siguranță sunt obținute în timpul exploatării și dacă toate cerințele necesare sunt respectate în permanență, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) litera (e) și cu articolul 17 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE.

(6)

Pentru a fi în măsură să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) litera (f) din Directiva 2004/49/CE, autoritatea națională de siguranță trebuie, de asemenea, să evalueze, pe baza activităților sale de supraveghere, eficacitatea cadrului de reglementare în domeniul siguranței. „Supraveghere” înseamnă modalitățile instituite de autoritatea națională de siguranță pentru a ține sub observație performanțele în domeniul siguranței după ce a acordat un certificat de siguranță sau o autorizație de siguranță.

(7)

Atunci când efectuează supravegherea, autoritatea națională de siguranță trebuie să aplice principiile fundamentale ale activității de supraveghere a autorității naționale de siguranță – proporționalitatea, coerența, obiectivele bine orientate, transparența, responsabilitatea și cooperarea – enunțate în Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 și în Regulamentul (UE) nr. 1169/2010. Totuși, aceste principii necesită, de asemenea, un cadru și o procedură pentru a putea fi aplicate în activitățile zilnice ale autorităților naționale de siguranță. Regulamentul actual le va furniza autorităților naționale de siguranță cadrul și procedura necesară, îmbunătățind în același timp încrederea reciprocă în abordarea lor și în procesul decizional pe care îl aplică pentru activitățile lor de supraveghere.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva 2004/49/CE,

(a)

eficacității sistemului de gestionare a siguranței;

(b)

eficacității elementelor individuale sau parțiale ale sistemului de gestionare a siguranței, inclusiv a activităților operaționale.

17.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/8

(1)

Comisia trebuie să adopte a doua serie de metode de siguranță comune (MSC) care să acopere cel puțin metodele prevăzute la articolul 6 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/49/CE, pe baza unei recomandări a Agenției Europene a Căilor Ferate (denumită în continuare „agenția”).

(2)

La 5 octombrie 2009, Comisia a încredințat agenției, în conformitate cu Directiva 2004/49/CE, un mandat pentru elaborarea unui proiect de metodă de siguranță comună (MSC) care să permită verificarea conformității exploatării și a întreținerii subsistemelor structurale cu cerințele esențiale relevante. Această MSC trebuie să precizeze metodele care urmează să fie utilizate atât pentru a verifica dacă subsistemele structurale (inclusiv exploatarea și gestionarea traficului) sunt exploatate și întreținute în conformitate cu toate cerințele esențiale referitoare la siguranță, cât și pentru a controla dacă subsistemele și integrarea lor în sisteme continuă să îndeplinească cerințele lor de siguranță atunci când sunt exploatate și întreținute. Dând curs mandatului Comisiei, agenția a prezentat Comisiei o recomandare privind o metodă de siguranță comună, susținută de un raport de evaluare a impactului. Prezentul regulament se bazează pe recomandarea agenției.

(3)

Pentru a permite integrarea, exploatarea și întreținerea în siguranță a subsistemelor structurale în cadrul sistemului feroviar și pentru a garanta respectarea cerințelor esențiale în cursul exploatării, sistemele de gestionare a siguranței ale întreprinderilor feroviare și ale administratorilor de infrastructură, precum și sistemele de întreținere ale entităților responsabile cu întreținerea trebuie să includă toate dispozițiile necesare, inclusiv procesele, procedurile și măsurile tehnice, operaționale și organizaționale în materie de control al riscurilor. În consecință, controlul aplicării corecte și al eficacității sistemelor de gestionare a siguranței ale întreprinderilor feroviare și ale administratorilor de infrastructură, precum și ale sistemelor de întreținere ale entităților responsabile cu întreținerea trebuie să acopere cerințele aplicabile subsistemelor structurale în contextul lor operațional.

(4)

Prezentul regulament trebuie să permită gestionarea eficace a siguranței sistemului feroviar în cursul activităților de exploatare și de întreținere și, în cazul în care este necesar și posibil în mod rezonabil, să amelioreze sistemul de gestionare.

(5)

Prezentul regulament trebuie, de asemenea, să permită identificarea cât mai rapidă a cazurilor de neconformitate în aplicarea unui sistem de gestionare care pot provoca accidente, incidente, incidente evitate la limită ori alte evenimente periculoase. Pentru a gestiona aceste forme de neconformitate în cursul activităților de exploatare și de întreținere, trebuie utilizat un proces armonizat pentru activitățile de monitorizare. Acest proces armonizat trebuie să fie utilizat în special pentru a verifica dacă sistemele de gestionare a siguranței ale întreprinderilor feroviare și ale administratorilor de infrastructură, precum și sistemele de întreținere ale entităților responsabile cu întreținerea, obțin rezultatele scontate.

(6)

Pentru a își desfășura activitatea în siguranță, inclusiv în cadrul unor rețele specifice, întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură trebuie să își utilizeze sistemul de gestionare a siguranței pentru a monitoriza aplicarea corectă și rezultatele dispozițiilor pe care le-au elaborat.

(7)

Prezentul regulament trebuie să faciliteze accesul la piață al serviciilor de transport feroviar prin armonizarea procesului de monitorizare, pentru a garanta în permanență nivelul de siguranță al sistemului feroviar. În plus, prezentul regulament trebuie să contribuie la crearea unui climat de încredere reciprocă și de transparență între statele membre, armonizând, pe de o parte, schimbul de informații referitoare la siguranță între diferiții actori care intervin în sectorul feroviar, pentru a gestiona siguranța la nivelul diferitelor interfețe ale acestui sector și, pe de altă parte, elementele care dovedesc aplicarea procesului de monitorizare.

(8)

Pentru a informa Comisia cu privire la eficacitatea și la aplicarea prezentului regulament și, după caz, pentru a formula recomandări în vederea îmbunătățirii sale, agenția trebuie să fie în măsură să colecteze informații relevante de la diferiții actori implicați, inclusiv de la autoritățile naționale de siguranță, de la organismele de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă și de la alte entități responsabile cu întreținerea care nu intră în sfera de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 445/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă (2).

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului prevăzut la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/49/CE,

(a)

a verifica aplicarea corectă și eficacitatea tuturor proceselor și procedurilor în cadrul sistemului de gestionare, inclusiv a măsurilor tehnice, operaționale și organizaționale în materie de control al riscurilor. În cazul întreprinderilor feroviare și al administratorilor de infrastructură, verificarea va include elementele tehnice, operaționale și organizaționale necesare pentru eliberarea certificării/autorizației menționate la articolul 10 alineatul (2) litera (a) și la articolul 11 alineatul (1) litera (a), precum și dispozițiile adoptate pentru obținerea certificării/autorizației menționate la articolul 10 alineatul (2) litera (b) și la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/49/CE;

(b)

a verifica dacă sistemul de gestionare este aplicat corect în ansamblul său și dacă obține rezultatele scontate; și

(c)

a identifica și a pune în aplicare măsurile preventive și/sau corective adecvate dacă este detectat orice caz relevant de nerespectare a dispozițiilor de la literele (a) și (b).

(a)

„sistem de gestionare” înseamnă fie sistemele de gestionare a siguranței ale întreprinderilor feroviare și ale administratorilor de infrastructură, în sensul articolului 3 litera (i) din Directiva 2004/49/CE și conforme cu cerințele prevăzute la articolul 9 și în anexa III la respectiva directivă, fie sistemul de întreținere al entităților responsabile cu întreținerea conform cu cerințele stabilite la articolul 14a alineatul (3) din directiva respectivă;

(b)

„monitorizare” înseamnă modalitățile instituite de întreprinderile feroviare, de administratorii de infrastructură sau de entitățile responsabile cu întreținerea pentru a verifica dacă sistemul lor de gestionare este corect aplicat și eficient;

(c)

„interfețe” înseamnă interfețele definite la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 352/2009 al Comisiei (3).

(a)

sunt responsabile pentru efectuarea procesului de monitorizare prevăzut în anexă;

(b)

se asigură că măsurile de control al riscurilor puse în aplicare de către contractanții lor sunt, de asemenea, monitorizate în conformitate cu prezentul regulament. În acest scop, ele aplică procesul de monitorizare prevăzut în anexă sau impun contractanților lor aplicarea acestui proces prin intermediul dispozițiilor contractuale.

(a)

definirea unei strategii, a unor priorități și a unuia sau a mai multor planuri de monitorizare;

(b)

culegerea și analizarea informațiilor;

(c)

elaborarea unui plan de acțiune pentru cazurile inacceptabile de nerespectare a cerințelor prevăzute în sistemul de gestionare;

(d)

punerea în aplicare a planului de acțiune, în cazul în care este elaborat un astfel de plan;

(e)

evaluarea eficacității măsurilor cuprinse în planul de acțiune, în cazul în care este elaborat un astfel de plan.

17.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/14

(1)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (regulamentul-cadru) (2), Comisia a acordat Eurocontrol mandatul de a defini cerințele privind introducerea coordonată a comunicațiilor de voce aer-sol pe baza ecartului dintre canale de 8,33 kHz. Prezentul regulament se bazează pe raportul de mandat aferent prezentat la 12 iulie 2011.

(2)

Prima etapă a mandatului a avut ca rezultat adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1265/2007 al Comisiei din 26 octombrie 2007 de stabilire a cerințelor privind ecartul dintre canalele de comunicații de voce aer-sol pentru cerul unic european (3), care viza introducerea coordonată a comunicațiilor de voce aer-sol pe baza ecartului dintre canale de 8,33 kHz în spațiul aerian situat deasupra nivelului de zbor (FL) 195.

(3)

Anumite dispoziții specifice ale Regulamentului (CE) nr. 1265/2007, în special cu privire la proceduri, se aplicau deja în spațiul aerian situat sub FL 195.

(4)

Conversiile anterioare la ecartul dintre canale de 8,33 kHz de deasupra FL 195 au redus congestia frecvențelor, fără însă a o elimina. Pentru multe state membre devine din ce în ce mai dificil să satisfacă cererea de noi asignări de frecvențe în banda pentru servicii aeronautice mobile de rută (banda VHF) 117,975-137 MHz.

(5)

Singura opțiune realistă pentru soluționarea pe termen mediu și lung a problemei congestiei în banda VHF este continuarea realizării comunicațiilor de voce aer-sol pe baza ecartului dintre canale de 8,33 kHz.

(6)

Incapacitatea de a satisface în viitor cererea pentru asignarea de frecvențe va amâna sau va face imposibilă îmbunătățirea spațiului aerian în sensul creșterii capacității, conducând la acumulări ale întârzierilor care vor genera costuri semnificative.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 677/2011 al Comisiei din 7 iulie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a funcțiilor rețelei de management al traficului aerian (ATM) și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 691/2010 (4) a instituit funcția de administrator al rețelei, care asigură coordonarea și armonizarea proceselor și procedurilor de creștere a eficienței administrării frecvențelor aeronautice. Acesta are de asemenea rolul de a coordona identificarea timpurie a necesităților și soluționarea problemelor legate de frecvențe.

(8)

Utilizarea armonizată a frecvențelor în întregul spațiu aerian european sub responsabilitatea statelor membre pentru aplicații specifice va optimiza utilizarea resurselor limitate ale spectrului radio. Prin urmare, conversia frecvențelor în frecvențe cu ecart între canale de 8,33 kHz trebuie să țină seama de potențialele acțiuni ale administratorului rețelei în vederea utilizării armonizate a frecvențelor în special de către aviația generală în scopul comunicațiilor aer-aer și în cazul aplicațiilor specifice legate de activitățile aviației generale.

(9)

Investiția realizată ca urmare a Regulamentului (CE) nr. 1265/2007 a redus substanțial costurile aplicării ecartului dintre canale de 8,33 kHz în spațiul aerian aflat sub FL 195 suportate de furnizorii de servicii de navigație aeriană și de operatorii care efectuează zboruri deasupra FL 195.

(10)

Cerințele ca aeronavele de aviație generală care operează conform regulilor de zbor la vedere să fie prevăzute cu echipamente radio capabile să funcționeze cu un ecart între canale de 8,33 kHz vor presupune costuri însemnate și beneficii operaționale limitate pentru aceste aeronave.

(11)

Specificația ED-23B a Organizației Europene pentru Echipamente din Aviația Civilă (Eurocae) trebuie considerată un mijloc suficient de garantare a conformității în ceea ce privește capacitățile echipamentelor de bord.

(12)

Echipamentele de bord conforme cu specificația ED-23C prezintă caracteristici de comunicație îmbunătățite. Prin urmare, ori de câte ori este posibil, această specificație trebuie considerată drept preferabilă specificației ED-23B.

(13)

Aranjamentele aplicabile aeronavelor de stat trebuie să țină cont de constrângerile specifice și să aibă termene de implementare corespunzătoare.

(14)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 549/2004, prezentul regulament nu trebuie să se aplice operațiunilor și instruirii militare.

(15)

Statele membre care aplică cerințele combinate ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) pentru frecvențe trebuie să mențină frecvența 122,1 MHz în ecartul dintre canale de 25 kHz pentru deservirea aeronavelor de stat care nu sunt prevăzute cu echipamente radio capabile să funcționeze cu un ecart între canale de 8,33 kHz, până la găsirea unei alternative potrivite.

(16)

În vederea menținerii sau a consolidării nivelurilor existente de siguranță a operațiunilor, statele membre ar trebui să aibă obligația de a asigura realizarea, de către părțile implicate, a unei evaluări a siguranței, care să includă identificarea pericolelor și evaluarea și diminuarea riscurilor. Aplicarea armonizată a unor astfel de proceduri în ceea ce privește sistemele reglementate prin prezentul regulament necesită identificarea cerințelor specifice de siguranță pentru toate cerințele în materie de interoperabilitate și performanță.

(17)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 552/2004, normele de aplicare a interoperabilității trebuie să descrie procedurile specifice de evaluare a conformității care trebuie folosite pentru evaluarea conformității sau adecvării la utilizarea dată a componentelor, precum și verificarea sistemelor.

(18)

Nivelul de maturitate al pieței componentelor care fac obiectul prezentului regulament este de așa natură încât conformitatea sau adecvarea lor pentru utilizare poate fi evaluată prin controlul intern al producției, utilizându-se proceduri bazate pe modulul A din anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (5).

(19)

Din rațiuni de claritate, Regulamentul (CE) nr. 1265/2007 trebuie abrogat.

(20)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru cerul unic,

(a)

care rămân cu ecartul dintre canale de 25 kHz pe frecvențele următoare:

(b)

când se utilizează operarea cu purtătoare decalată pe o frecvență cu ecart între canale de 25 kHz.

1.

„canal” înseamnă un indicator numeric utilizat în legătură cu sintonizarea echipamentelor de comunicații de voce, care permite identificarea unică a frecvenței radio și a ecartului dintre canale care trebuie aplicate;

2.

„ecart dintre canale de 8,33 kHz” (ecartul de 8,33 kHz) înseamnă un ecart între canale unde frecvențele centrale nominale sunt separate prin paliere de 8,33 kHz;

3.

„echipament radio” înseamnă orice dispozitiv instalat, portabil sau portativ, proiectat pentru a transmite și/sau recepționa transmisii în banda VHF;

4.

„registru central” înseamnă un registru în care administratorul frecvențelor la nivel național înregistrează detaliile necesare de ordin operațional, tehnic și administrativ pentru fiecare asignare de frecvență, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 677/2011;

5.

„conversie la 8,33 kHz” înseamnă înlocuirea unei asignări de frecvență înregistrate în registrul central și care utilizează un ecart dintre canale de 25 kHz cu o asignare de frecvență care utilizează ecartul dintre canale de 8,33 kHz;

6.

„asignare de frecvență” înseamnă autorizația acordată de un stat membru pentru utilizarea unei frecvențe radio sau a unui canal de frecvențe radio în condițiile prevăzute pentru operarea de echipamente radio;

7.

„operator” înseamnă o persoană, o organizație sau o întreprindere care exploatează aeronave sau oferă servicii de exploatare a acestora;

8.

„zboruri efectuate în conformitate cu regulile de zbor la vedere” (zboruri VFR) înseamnă orice zboruri efectuate în conformitate cu regulile de zbor la vedere definite în anexa 2 la Convenția de la Chicago din 1944 privind Aviația Civilă Internațională (Convenția de la Chicago);

9.

„aeronavă de stat” înseamnă orice aeronavă utilizată de autoritățile militare, vamale și polițienești;

10.

„operare cu purtătoare decalată” înseamnă o situație în care acoperirea operațională specificată nu poate fi asigurată de un singur transmițător de la sol și în care, pentru reducerea la minimum a problemelor de interferență, semnalele de la două sau mai multe transmițătoare de la sol sunt decalate față de frecvența centrală nominală a canalului;

11.

„echipamente radio ale aeronavei” înseamnă unul sau mai multe aparate radio aflate la bordul unei aeronave și utilizate de un membru autorizat al echipajului în timpul zborului;

12.

„modernizare a echipamentelor radio” înseamnă înlocuirea unui echipament radio cu echipament radio de un alt model sau cu alt număr de tip;

13.

„acoperire operațională specificată” înseamnă volumul de spațiu aerian în care este furnizat un anumit serviciu și în cadrul căruia frecvențele atribuite respectivului serviciu sunt protejate;

14.

„unitate de control al traficului aerian” (unitate ATC) înseamnă un centru de control regional, o unitate de control de apropiere sau un turn de control al unui aerodrom;

15.

„post de lucru” înseamnă dotările și echipamentele tehnice cu ajutorul cărora un membru al personalului serviciilor de trafic aerian (ATS) își execută sarcinile aferente activității sale;

16.

„radiotelefonie” înseamnă o formă de radiocomunicație prevăzută, în principal, pentru schimbul de informații prin voce;

17.

„scrisoare de acord” înseamnă un acord între două unități ATS adiacente, care specifică modul în care urmează să fie coordonate responsabilitățile lor în materie de servicii de trafic aerian;

18.

„sistem integrat de prelucrare inițială a planurilor de zbor” (IFPS) înseamnă un sistem din cadrul rețelei europene de management al traficului aerian prin care se furnizează, în spațiul aerian reglementat de prezentul regulament, un serviciu centralizat de prelucrare și distribuție a planurilor de zbor, care se ocupă de recepționarea, validarea și distribuirea planurilor de zbor;

19.

„aeronavă de stat de tip transport” înseamnă o aeronavă de stat cu aripă fixă, concepută în vederea transportului de persoane și/sau de mărfuri;

20.

„operator de aeroport” înseamnă organismul de administrare a unui aeroport, astfel cum este definit în Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului (7);

21.

„comunicarea controlului operațional” înseamnă comunicarea efectuată de operatorii de aeronave, care afectează în egală măsură siguranța transportului aerian, regularitatea și eficiența zborurilor.

(a)

asignările de frecvență unde se utilizează purtătoarea decalată cu ecart de 25 kHz;

(b)

asignări de frecvență care rămân în ecartul de 25 kHz ca urmare a unei cerințe de siguranță;

(c)

asignările de frecvență în ecartul de 25 kHz utilizate pentru aeronavele de stat.

(a)

asignărilor de frecvență care rămân în ecartul de 25 kHz ca urmare a unei cerințe de siguranță;

(b)

asignările de frecvență în ecartul de 25 kHz utilizate pentru aeronavele de stat.

(a)

informațiile cu privire la capacitatea unui zbor de a funcționa cu un ecart între canale de 8,33 kHz sunt transmise între unitățile ATC;

(b)

informațiile cu privire la capacitatea unui zbor de a funcționa cu un ecart între canale de 8,33 kHz sunt puse la dispoziția postului de lucru adecvat;

(c)

controlorul dispune de mijloacele necesare pentru a modifica informațiile cu privire la capacitatea unui zbor de a funcționa cu un ecart între canale de 8,33 kHz.

(a)

constrângeri inevitabile de natură tehnică sau financiară;

(b)

constrângeri în legătură cu achizițiile publice.

(a)

constrângeri inevitabile de natură tehnică sau financiară;

(b)

constrângeri în legătură cu achizițiile publice.

(a)

elaborează și actualizează manuale de operațiuni care cuprind instrucțiunile și informațiile necesare pentru ca toți membrii personalului relevant să poată aplica prezentul regulament;

(b)

se asigură că manualele menționate la litera (a) sunt accesibile și ținute la zi în permanență, actualizarea și distribuirea lor făcând obiectul unui management adecvat al calității și al gestionării documentației;

(c)

se asigură că metodele de lucru și procedurile de exploatare sunt conforme cu prezentul regulament.

(a)

elaborează și actualizează manuale de operațiuni care conțin instrucțiunile și informațiile necesare pentru ca toți membrii personalului relevant să poată aplica prezentul regulament;

(b)

se asigură că manualele menționate la litera (a) sunt accesibile și actualizate și că actualizarea și distribuirea lor fac obiectul unui proces corespunzător de gestionare a calității și a gestionării documentației;

(c)

se asigură că metodele sale de lucru și procedurile sale de exploatare sunt conforme cu prezentul regulament.

17.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/25

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

17.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/27

(1)

La 30 iunie 2009, autoritățile bulgare au notificat Comisia cu privire la o măsură de restructurare pentru întreprinderea Ruse Industry AD (denumită în continuare „Ruse Industry” sau „întreprinderea”) sub forma unei amânări și reeșalonări a datoriei către stat în valoare totală de 9,85 milioane EUR.

(2)

La 28 iulie 2009, s-a transmis autorităților bulgare o cerere detaliată privind furnizarea de informații. Bulgaria a formulat un răspuns parțial la 24 august 2009 și, în aceeași scrisoare, a solicitat prelungirea termenului, acordat prin scrisoarea din 28 august 2009. Bulgaria a transmis informații suplimentare la 30 septembrie 2009. La 27 noiembrie 2009, Comisia a solicitat clarificări suplimentare, trimise de Bulgaria la 15 decembrie 2009. În data de 20 decembrie 2009 a fost acordată o nouă prelungire în vederea furnizării informațiilor restante. Bulgaria a transmis informații suplimentare la 17 februarie 2010.

(3)

Prin scrisoarea din data de 14 aprilie 2010, Comisia a informat Bulgaria că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) (2) cu privire la ajutorul menționat anterior.

(4)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3).

(5)

Comisia nu a primit observații de la părțile interesate.

(6)

Prin scrisoarea din data de 10 mai 2010, trimisă Comisiei și înregistrată de aceasta la data de 17 iunie 2010, Bulgaria a prezentat observații cu privire la decizia Comisiei de a iniția procedura. La 7 iunie 2010, autoritățile bulgare au furnizat informații suplimentare.

(7)

O nouă cerere de informații a fost trimisă de Comisie la 29 octombrie 2010, la care autoritățile bulgare au răspuns prin scrisoarea din data de 12 noiembrie 2010, trimisă Comisiei și înregistrată de acesta la data de 23 noiembrie 2010 și, de asemenea, prin scrisoarea din 3 decembrie 2010, trimisă Comisiei și înregistrată de aceasta la 6 decembrie 2010.

(8)

La 11 noiembrie 2010, autoritățile bulgare au introdus o acțiune împotriva Ruse Industry, în vederea declanșării procedurii de faliment.

(9)

Prin scrisoarea din data de 14 iunie 2010 trimisă Comisiei la data de 23 noiembrie 2010, autoritățile bulgare și-au retras notificarea din 30 iunie 2009.

(10)

Beneficiarul măsurii de ajutor este Ruse Industry. Întreprinderea (denumită inițial Ruse Shipyard (4)) a fost înființată în 1991 și este situată în Ruse, Bulgaria, o regiune eligibilă pentru acordarea de ajutor, în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE. Întreprinderea a fost privatizată în aprilie 1999, când 80 % din acțiunile sale au fost vândute firmei germane Rousse Beteiligungsgesellschaft mbH.

(11)

Activitățile întreprinderii Ruse Industry includ fabricarea și repararea structurilor metalice, precum și fabricarea de macarale, nave și echipament marin (5). În 2009, întreprinderea avea 196 de angajați.

(12)

Din punct de vedere financiar, întreprinderea s-a situat pe un trend constant de scădere a cifrei de afaceri și de creștere a pierderilor pe o perioadă de mai mulți ani înainte de notificare, astfel cum se arată în tabelul de mai jos. În 2008, întreprinderea a înregistrat un rezultat din exploatare negativ și un flux de numerar negativ.

Tabelul 1

Cifra de afaceri anuală și profitul întreprinderii Ruse Industry

(13)

La data notificării, Ruse Industry datora statului bulgar suma de 9,85 milioane EUR.

(14)

Datoria provine din acordurile de împrumut (7) care datează din 1996 și 1997 încheiate între Fondul de Stat pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Ruse Shipyard cu privire la un împrumut care, la acea dată, se ridica la suma de 8,45 milioane USD (principalul).

(15)

În aprilie 1999 a fost încheiat un acord („acordul de reeșalonare din 1999”) cu Ministerul de Finanțe („MF”), care a preluat creanțele de la Fondul de stat pentru reconstrucție și dezvoltare; în baza acestui acord, suma de 8 milioane USD din datoria menționată și dobânzile acumulate au fost denominate (8) în euro, iar compania Rousse Beteiligungsgesellschaft mbH s-a angajat să plătească această sumă în perioada 1 decembrie 2000 – 30 iunie 2006, în cadrul unui plan de reeșalonare a rambursării plăților.

(16)

La 21 mai 2001, Ministerul de Finanțe și Ruse Industry au încheiat un nou acord, conform căruia rambursarea integrală către stat a datoriei întreprinderii (9), plus dobânda acumulată, a fost amânată până la 30 septembrie 2015, cu o perioadă de grație (care presupune doar plata dobânzii, nu și a principalului) până la 31 martie 2006 („programul de reeșalonare din 2001”).

(17)

În cadrul reeșalonării din 2001, datoria totală era formată din principal, în valoare de 7,97 milioane EUR, la care se adăugau dobânzile, în valoare de 2 milioane EUR (acumulate până la 1 aprilie 1999). În cadrul acestui acord, la principal se aplica o dobândă anuală de 1 %, cu o dobândă de penalizare de 3 % pe an aferentă sumelor restante (și anume, dacă întreprinderea nu efectua la timp rambursările).

(18)

În septembrie 2005, și anume chiar înainte de încheierea perioadei de grație, beneficiarul a solicitat o nouă reeșalonare a datoriei sale publice (în plus față de acordul din 2001). În decembrie 2006, Comisia pentru concurență din Bulgaria a considerat că această cerere era inadmisibilă în temeiul legii privind ajutoarele de stat a Bulgariei. Ruse Industry a introdus recurs împotriva deciziei Comisiei pentru concurență în fața Curții Supreme pentru cauze administrative, însă acesta a fost respins în iulie 2007. A fost respins și un al doilea recurs împotriva deciziei menționate. În pofida acestui fapt, statul nu a încercat să asigure efectiv aplicarea datoriei restante, în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001.

(19)

În iulie 2008, beneficiarul ajutorului s-a oferit în mod voluntar să plătească suma de 1 milion EUR, în două tranșe egale, din suma restantă. Conform acestei oferte, prima tranșă trebuia plătită în octombrie 2008, iar a doua în februarie 2009. Atunci când Ruse Industry nu a reușit să plătească niciuna din aceste tranșe, statul bulgar a prelungit de două ori, la cererea întreprinderii, termenul pentru plata primei tranșe, prima dată până în decembrie 2008 și a doua dată până în ianuarie 2009.

(20)

Întrucât Ruse Industry nu a plătit tranșele restante așa cum se angajase, autoritățile bulgare au trimis o notificare pentru plată, în februarie 2009. Au fost transmise notificări suplimentare pentru plata sumelor restante în luna aprilie și, respectiv, iunie 2010. Cu toate acestea, statul bulgar nu a executat efectiv datoria, care nu a fost rambursată în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001.

(21)

Prin scrisoarea din 4 iunie 2009, Ruse Industry a solicitat din nou autorităților bulgare reeșalonarea datoriei sale către stat până în 2019, cu o perioadă de grație până în 2012. În baza acestei solicitări și în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE, Bulgaria a notificat reeșalonarea datoriei drept ajutor pentru restructurare.

(22)

Prin scrisoarea din data de 28 iunie 2010, Ruse Industry s-a angajat din nou față de statul bulgar să ramburseze datoriile neachitate, în conformitate cu modalitățile de rambursare prevăzute de programul de reeșalonare din 2001. În iulie 2010, întreprinderea s-a angajat să acopere toate sumele restante în două tranșe egale: prima tranșă până la sfârșitul lunii iulie 2010, iar a doua tranșă până la sfârșitul lunii august 2010. Cu toate acestea, întreprinderea nu a reușit să respecte acest angajament.

(23)

Conform informațiilor furnizate de autoritățile bulgare, până la sfârșitul anului 2010 beneficiarul a rambursat 1 milion EUR din suma totală datorată în temeiul programului de reeșalonare din 2001. La sfârșitul anului 2010, soldul datoriei restante din suma totală datorată a fost de 3,7 milioane EUR.

(24)

Din corespondența dintre Ruse Industry și autoritățile bulgare rezultă că acestea din urmă au trimis mai multe notificări pentru plata sumelor restante datorate. Cu toate că beneficiarul și-a exprimat disponibilitatea ori s-a angajat în mod voluntar să efectueze rambursările, în realitate acesta nu a rambursat niciodată în întregime sumele restante, astfel cum prevedea programul de reeșalonare din 2001. În afară de notificări pentru plată, nu există nicio dovadă că autoritățile bulgare au luat vreo măsură pentru a pune efectiv în executare cererile lor.

(25)

În ceea ce privește principalul, Ruse Industry nu a plătit sumele prevăzute (10) și, prin urmare, nu a respectat calendarul de rambursare semestrial. În plus, dobânda obișnuită a fost plătită numai până în iulie 2008.

(26)

În ceea ce privește dobânzile de penalizare, autoritățile bulgare au arătat că dobânda de penalizare de 3 % prevăzută în contract (a se vedea considerentul 17 de mai sus) a fost aplicată asupra tranșelor restante începând din 2006, în perioada în care întreprinderea trebuia să înceapă de rambursarea tranșelor. Dobânda de penalizare menționată anterior a fost plătită de Ruse Industry doar în perioada august 2006 – iulie 2008. Din iulie 2008, întreprinderea nu a mai plătit dobânda de penalizare datorată.

(27)

La 3 noiembrie 2010, autoritățile bulgare au trimis o cerere oficială de rambursare. La data acestei solicitări, datoria restantă se ridica la valoarea totală de 3,7 milioane EUR (din care 3,4 milioane EUR principalul, 151 000 EUR dobânda și 140 000 EUR dobânzile de penalizare).

(28)

La data acestei solicitări, beneficiarul rambursase în total suma de 1 milion EUR (din care 245 000 EUR principalul, 705 000 EUR dobânda și 50 000 EUR dobânzile de penalizare), sumă datorată în cadrul programului de reeșalonare din 2001. Ultima rambursare efectuată de Ruse Industry datează din 11 iulie 2008.

(29)

Ca urmare a solicitării în cauză și a nerespectării de către Ruse Industry a obligațiilor sale, la 11 noiembrie 2010 autoritățile bulgare au introdus o acțiune împotriva Ruse Industry, în vederea declanșării procedurii de faliment, măsură adoptată după nouă ani de la stabilirea programului de reeșalonare din 2001 și după mai mult de patru ani de la încheierea perioadei de grație și mai mult de doi ani de la efectuarea ultimei plăți, indiferent de tip, de către Ruse Industry.

(30)

La 11 noiembrie 2010, autoritățile bulgare au introdus o acțiune împotriva Ruse Industry, în vederea declanșării procedurii de faliment.

(31)

Astfel cum s-a menționat anterior (a se vedea considerentul 21), în iunie 2009 beneficiarul a transmis o nouă cerere pentru planificarea unei reeșalonări a datoriei restante, în baza acordului din 2001. Această nouă reeșalonare a reprezentat măsura notificată Comisiei la 30 iunie 2009 ca fiind ajutor pentru restructurare.

(32)

Conform notificării, planul ar fi trebuit să prevadă rambursarea datoriei de 9,85 de milioane EUR pe o perioadă de 10 ani (respectiv, până la sfârșitul anului 2019), cu o perioadă de grație până la 30 iunie 2012.

(33)

Bulgaria a considerat că măsura planificată a fost compatibilă cu piața internă, fiind un ajutor de restructurare în baza comunicării Comisiei „Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate” (11).

(34)

Comisia avea îndoieli cu privire la compatibilitatea ajutorului notificat. În consecință, la 14 aprilie 2010, Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(35)

În plus, în decizia de inițiere a procedurii s-a exprimat preocuparea dacă neexecutarea datoriilor restante ale întreprinderii în temeiul acordului de reeșalonare din 2001 ar putea constitui un ajutor de stat suplimentar.

(36)

La 23 noiembrie 2010, autoritățile bulgare și-au retras notificare, astfel încât investigația oficială a măsurii notificate a devenit redundantă.

(37)

În legătură cu neexecutarea datoriei, Bulgaria afirmă că statul a acționat ca un investitor privat în economia de piață, sporind la maximum șansele de recuperare a datoriei prin acordarea permisiunii de rambursare voluntară. Autoritățile bulgare nu au prezentat argumente detaliate în acest sens.

(38)

În noiembrie 2010, Bulgaria a retras notificarea privind reeșalonarea datoriei acumulate de Ruse Industry față de stat. În consecință, investigația formală referitoare la măsura notificată privind ajutorul de restructurare nu mai avea obiect, conform articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE  (12).

(39)

Măsura evaluată constă în neexecutarea datoriei în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001.

(40)

În ceea ce privește aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană și, prin urmare, în ceea ce privește întrebarea dacă neexecutarea datoriei începând cu 1 ianuarie 2007 ar putea constitui un ajutor nou în sensul articolului 1 litera (e) din regulamentul de procedură, Comisia constată că neplata de către beneficiar a sumelor datorate în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001 și faptul că statul nu a luat nicio măsură a dus la modificarea expunerii totale a statului în cadrul programului de reeșalonare din 2001. Această creștere a datoriei către stat (și anume, neexecutarea datoriei) produce efecte după data aderării și prin urmare, măsura trebuie considerată ca fiind aplicabilă după aderare și, în consecință, constituie un nou ajutor de stat.

(41)

Trebuie remarcat, de asemenea, că această măsură nenotificată nu a fost menționată în apendicele la anexa V din Actul de aderare al Bulgariei (13). Mai exact, nu a fost: (a) pusă în aplicare înainte de 31 decembrie 1994, (b) menționată în apendicele la anexa V sau (c) nu a fost prevăzută de un mecanism intermediar aplicat în legătură cu aderarea.

(42)

În acest context, Comisia analizează în continuare dacă neexecutarea datoriei începând cu 1 ianuarie 2007 nu constituie un ajutor nou în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(43)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, orice ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri și care afectează comerțul între statele membre este incompatibil cu piața internă.

(44)

Măsura este finanțată din resurse de stat, întrucât are drept consecință renunțarea de către stat la venituri, iar deciziile luate de Ministerul Finanțelor reprezintă decizii directe ale statului.

(45)

Neexecutarea datoriei se referă, de asemenea, la Ruse Industry în mod individual și, ca atare, este selectivă.

(46)

În plus, Ruse Industry este o întreprindere producătoare de bunuri care sunt comercializate în mod liber în Uniunea Europeană. Comisia consideră, prin urmare, că este îndeplinită condiția cu privire la afectarea concurenței și a comerțului în cadrul Uniunii.

(47)

De asemenea, Comisia trebuie să evalueze dacă măsura sub forma neexecutării datoriei conferă un avantaj pentru Ruse Industry, pe care nu l-ar fi putut obține pe piață.

(48)

Astfel cum s-a explicat mai sus, datoria datează din perioada 1996-97 și a fost deja reeșalonată de două ori (în 1999 și 2001). Cu privire la neexecutarea datoriei în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001 și având în vedere neîndeplinirea de către Ruse Industry a obligațiilor sale, niciun creditor privat nu ar fi acționat ca statul bulgar. Într-adevăr, din informațiile disponibile rezultă că nu au fost luate măsuri concrete de executare a datoriei începând din 30 martie 2006, atunci când s-a încheiat perioada de grație și primele tranșe ale principalului au devenit scadente, însă nu au fost plătite. Mai mult, situația financiară a societății a fost modestă (a se vedea tabelul 1 de mai sus) întrucât s-a înregistrat diminuarea cifrei de afaceri și creșterea pierderilor, și nu exista perspectiva ca societatea să redevină rentabilă. În plus, mai trebuie menționat că, deși o parte din datorie (1,13 milioane BGN (14)) a fost securizată cu garanții (15), autoritățile bulgare nu au luat niciun fel de măsuri nici pentru a executa acea parte din datorie.

(49)

În fapt, autoritățile bulgare nu au furnizat nicio justificare privind motivul pentru care nu a fost pus în aplicare calendarul de rambursare și nici nu au justificat afirmația conform căreia așteptarea rambursării voluntare (în contextul unei situații anterioare, când întreprinderea Ruse Industry nu și-a achitat datoria) ar fi maximizat șansa de a-și recupera datoria.

(50)

În împrejurări similare, un creditor privat ar fi urmărit punerea în aplicare a acordului. Prin urmare, nerespectarea programului din 2001 de reeșalonare a plăților și faptul că Bulgaria nu a executat datoria conferă un avantaj întreprinderii Ruse Industry.

(51)

Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că neexecutarea datoriei întreprinderii Ruse Industry către stat constituie un ajutor nou, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, începând cu 1 ianuarie 2007.

(52)

În ceea ce privește eventuala compatibilitate a măsurii, trebuie remarcat faptul că Bulgaria nu a avansat argumente în acest sens.

(53)

Chiar dacă Ruse Industry poate fi considerată în mod oficial o societate în dificultate în sensul Liniilor directoare ale Uniunii privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, nu sunt îndeplinite criteriile de compatibilitate privind ajutorul de salvare și restructurare. Mai precis, în ceea ce privește ajutorul pentru salvare, nu s-a demonstrat că măsura ar fi limitată la minimul necesar, ar fi asigurată pe motive care țin de dificultăți sociale grave și nu ar avea efecte colaterale negative nedorite asupra altor state membre. În plus, aceasta depășește șase luni. Din punct de vedere al ajutoarelor de restructurare, în absența unui plan de restructurare, restabilirea viabilității pe termen lung nu este dovedită. În plus, nu s-a demonstrat faptul că ajutorul ar fi menținut la un nivel minim și că ar fi evitate denaturări nedorite ale concurenței.

(54)

Ruse Industry este amplasată într-o zonă asistată în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, prin urmare, este eligibilă pentru ajutor regional în conformitate cu liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013 (16). Cu toate acestea, măsura nu este conformă cu aceste linii directoare. În special, în ceea ce privește eventualitatea unui ajutor de exploatare, acest ajutor nu facilitează dezvoltarea unor activități sau regiuni economice și nu este limitat în timp, degresiv sau proporțional cu ceea ce este necesar pentru a remedia dificultăți economice specifice.

(55)

Nu se aplică nici un alt motiv de compatibilitate. Prin urmare, ajutoarele sunt ilegale și incompatibile cu TFUE.

(56)

În conformitate cu TFUE și cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, Comisia are competența de a decide ca statul în cauză să anuleze sau să modifice măsura de ajutor care s-a dovedit a fi incompatibilă cu piața internă (17). Curtea a susținut, de asemenea, că obligația unui stat de a elimina ajutorul privit de Comisie ca fiind incompatibil cu piața comună are rolul de a restabili situația existentă anterior (18). În acest context, Curtea a stabilit faptul că obiectivul este atins o dată cu rambursarea de către beneficiar a sumelor acordate sub formă de ajutor ilegal, pierzând astfel avantajul de care beneficiase față de concurenții săi de pe piață, și cu restabilirea situației anterioare acordării ajutorului (19).

(57)

Urmând jurisprudența menționată, articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 prevede că „atunci când se adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar”.

(58)

Prin urmare, dat fiind că măsura în cauză trebuie considerată ajutor ilegal și incompatibil, sumele reprezentând ajutorul trebuie să fie recuperate pentru a se reveni la situația care exista pe piață înainte de acordarea ajutorului. Prin urmare, recuperarea trebuie să fie aplicată din momentul în care beneficiarul a obținut un avantaj, și anume atunci când ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, și trebuie să suporte dobânda de recuperare până la finalizarea recuperării.

(59)

Elementul de ajutor incompatibil al măsurilor se calculează ca sumă datorată și neachitată, în conformitate cu programul de reeșalonare din 2001, începând din 1 ianuarie 2007 până la 11 noiembrie 2010, atunci când Bulgaria a înregistrat cererea în procedura de faliment. La acea dată, suma restantă era de 3,7 milioane EUR. Bulgaria va trebui să calculeze valoarea exactă a sumei care trebuie recuperată, inclusiv dobânda aferentă. Plățile efectuate, altele decât sumele acordate în temeiul acordului, pot fi deduse din suma care urmează a fi recuperată cu titlu de ajutor ilegal și incompatibil.

(60)

În primul rând, Comisia ia notă de faptul că Bulgaria a retras notificarea privind reeșalonarea datoriilor notificate în valoare de 9,85 milioane EUR, astfel încât procedura oficială de investigare cu privire la această măsură devine redundantă.

(61)

În al doilea rând, Comisia conchide că neexecutarea datoriei către stat începând din 1 ianuarie 2007 reprezintă un nou ajutor de stat în favoarea întreprinderii Ruse Industry, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(62)

Având în vedere că ajutorul de stat în cauză este ilegal și incompatibil, acesta trebuie recuperat de la beneficiar,

(a)

suma totală (principalul și dobânzile de recuperare) care urmează a fi recuperată de la beneficiar;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea conformării cu prezenta decizie;

(c)

documente care să demonstreze că beneficiarul a fost somat să ramburseze ajutorul.

17.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 320/33

(1)

Directiva 2010/63/UE prevede armonizarea dispozițiilor naționale necesare pentru a ameliora bunăstarea animalelor utilizate în scopuri științifice și are ca scop înlocuirea, reducerea și îmbunătățirea utilizării animalelor în astfel de scopuri.

(2)

Articolul 54 alineatul (1) din Directiva 2010/63/UE prevede obligația statelor membre de a transmite Comisiei până la 10 noiembrie 2018 și, ulterior, la fiecare cinci ani informațiile privind punerea în aplicare a directivei respective.

(3)

Articolul 54 alineatul (2) din Directiva 2010/63/UE prevede obligația statelor membre de a colecta și de a face publice, anual, informații statistice privind utilizarea animalelor în proceduri. Până la 10 noiembrie 2015 și ulterior anual, statele membre urmează să transmită Comisiei aceste informații statistice.

(4)

În conformitate cu articolul 54 alineatul (3) din Directiva 2010/63/UE, statele membre urmează să prezinte anual Comisiei informații detaliate cu privire la derogările acordate în temeiul articolului 6 alineatul (4) litera (a) din directiva respectivă.

(5)

Ar trebui să fie stabilit un format comun pentru prezentarea informațiilor menționate la articolul 54 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2010/63/UE pentru a asigura coerența în punerea în aplicare a directivei respective.

(6)

Pentru a se obține informații comparabile privind punerea în aplicare a Directivei 2010/63/UE și pentru a permite Comisiei să evalueze eficacitatea punerii în aplicare a directivei respective la nivelul Uniunii, transmiterea datelor din partea statelor membre cu privire la punerea în aplicare, statisticile anuale privind utilizarea animalelor în proceduri și derogările acordate în temeiul articolului 6 alineatul (4) litera (a) ar trebui să fie exacte și coerente și, prin urmare, cerințele privind raportarea ar trebui să fie armonizate între statele membre prin stabilirea unui format comun pentru prezentarea informațiilor în cauză.

(7)

Pe baza informațiilor statistice prezentate de statele membre în temeiul articolului 54 alineatul (2) din Directiva 2010/63/UE, Comisia trebuie, în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) din directiva menționată, să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de sinteză privind respectivele informații. Pentru ca datele să fie semnificative, exacte și comparabile, este esențial să existe un format comun pentru a asigura o raportare uniformă de către toate statele membre.

(8)

În scopul de a permite ca lista metodelor de ucidere a animalelor inclusă în anexa IV la Directiva 2010/63/UE să fie actualizată cu ultimele progrese științifice, este necesar să se primească informații detaliate privind metodele acordate în mod excepțional în temeiul articolului 6 alineatul (4) litera (a) din directiva respectivă.

(9)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 56 alineatul (3) din Directiva 2010/63/UE,