14.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/1

(1)

Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (2) prevede un sistem modern, bazat pe riscuri, de reglementare și de supraveghere a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din Uniune. Respectivul sistem este esențial pentru a garanta siguranța și soliditatea sectorului asigurărilor, astfel încât să poată oferi produse de asigurare sustenabile și să sprijine economia reală prin încurajarea investițiilor pe termen lung și printr-un plus de stabilitate.

(2)

Directiva 2009/138/CE stabilește 31 octombrie 2012 ca termen pentru transpunere și 1 noiembrie 2012 ca dată de aplicare. În plus, directiva menționată stabilește 1 noiembrie 2012 ca dată de abrogare a directivelor existente în materie de asigurare și reasigurare (3) (denumite împreună „Solvabilitate I”).

(3)

La 19 ianuarie 2011, Comisia a adoptat o propunere („propunerea Omnibus II”) de modificare, printre altele, a Directivei 2009/138/CE pentru a ține seama de noua arhitectură de supraveghere în domeniul asigurărilor, și anume de creare a Autorității europene de supraveghere (Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale). Propunerea Omnibus II include, de asemenea, dispoziții referitoare la prelungirea termenului de transpunere și la amânarea datei de aplicare a Directivei 2009/138/CE și la amânarea datei de abrogare a Solvabilitate I.

(4)

Având în vedere complexitatea propunerii Omnibus II, există riscul ca aceasta să nu intre în vigoare înaintea termenului de transpunere și a datei de aplicare ale Directivei 2009/138/CE. Dacă termenele respective rămân neschimbate, acest lucru ar însemna că Directiva 2009/138/CE va fi pusă în aplicare înaintea intrării în vigoare a normelor tranzitorii și a adaptărilor relevante prevăzute în propunerea Omnibus II.

(5)

Pentru a evita impunerea unor obligații legislative excesiv de împovărătoare pentru statele membre în temeiul Directivei 2009/138/CE și ulterior în cadrul noii arhitecturi prevăzute de propunerea Omnibus II, este prin urmare necesar să se amâne termenul de transpunere a Directivei 2009/138/CE.

(6)

Pentru a permite autorităților de supraveghere și întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să se pregătească pentru aplicarea noii arhitecturi de supraveghere, este oportun să se prevadă și o dată ulterioară de aplicare a Directivei 2009/138/CE.

(7)

Din motive de securitate juridică, data de abrogare a Solvabilitate I ar trebui, în consecință, să fie amânată în mod corespunzător.

(8)

Dată fiind perioada scurtă până la expirarea termenelor prevăzute de Directiva 2009/138/CE, prezenta directivă ar trebui să intre în vigoare fără întârziere,

1.

Articolul 309 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 310 primul paragraf, data de „1 noiembrie 2012” se înlocuiește cu „1 ianuarie 2014”.

3.

La articolul 311 al doilea paragraf, data de „1 noiembrie 2012” se înlocuiește cu „1 ianuarie 2014”.

14.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/3

(1)

Regulamentul (UE) nr. 904/2010 stabilește normele privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA). Articolele 44 și 45 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 vizează în mod specific schimbul de informații referitor la regimurile speciale pentru serviciile de telecomunicații, de radiodifuziune și televiziune sau electronice prevăzute în titlul XII capitolul 6 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2). Aceste regimuri speciale se referă la persoanele impozabile stabilite în afara statului membru de consum care declară TVA datorată pe vânzările relevante efectuate în statul membru de consum prin intermediul unei interfețe electronice în statul membru de identificare (ghișeul unic).

(2)

Statele membre trebuie să colecteze și să facă schimb de anumite informații referitoare la tranzacțiile efectuate în cadrul acestor regimuri speciale. Este vorba în special despre schimbul de date de identificare și despre colectarea și schimbul de informații detaliate referitoare la declarațiile de TVA (inclusiv rectificările acestor declarații) între statele membre.

(3)

Pentru a se garanta un schimb de informații uniform, este necesar să se adopte detaliile tehnice pentru un astfel de schimb, inclusiv un mesaj electronic comun. Acest lucru ar permite, de asemenea, elaborarea uniformă a specificațiilor tehnice și funcționale, având în vedere faptul că acestea vor respecta un cadru reglementat.

(4)

Ar fi oportun, de asemenea, ca schimbul de anumite informații referitoare la modificările aduse datelor de identificare, cum ar fi excluderea de la regimuri speciale, întreruperea temporară a activității în mod voluntar sau schimbarea statului membru de identificare, să fie efectuat fără întârziere și în mod uniform, pentru a permite statelor membre să monitorizeze aplicarea corectă a regimurilor speciale și pentru a combate frauda. În acest scop, ar trebui să fie furnizate dispozitive comune pentru schimbul electronic al acestui tip de informații.

(5)

Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, este necesar să se stabilească anumite cerințe pentru interfața electronică care facilitează transmiterea de către persoanele impozabile a informațiilor privind identificarea și declarațiile de TVA. Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să furnizeze funcționalități suplimentare pentru reducerea în continuare a sarcinii administrative.

(6)

Pentru a se asigura că informațiile referitoare la înregistrarea în sistem și declarațiile de TVA depuse în cadrul regimului pot fi transmise și prelucrate în mod eficace, statele membre ar trebui să își dezvolte interfețele electronice în mod uniform. Prin urmare, este necesară stabilirea mesajului electronic comun pentru transmiterea informațiilor respective.

(7)

Este necesar să se precizeze ce informații trebuie furnizate în cazurile în care, într-unul sau în toate statele membre, nu se efectuează nicio vânzare în cadrul regimurilor speciale în cursul unei perioade specifice.

(8)

În scopul de a permite statelor membre și persoanelor impozabile să facă referire la declarațiile de TVA într-un mod lipsit de echivoc în comunicările lor ulterioare, inclusiv privind plata taxei, statul membru de identificare ar trebui să aloce un număr unic de referință pentru fiecare declarație de TVA.

(9)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată de la care se aplică articolele 44 și 45 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru cooperare administrativă,

1.

„regim non-UE” înseamnă regimul special pentru serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și televiziune sau serviciile electronice prestate de persoane impozabile nestabilite în Comunitate, prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 2 din Directiva 2006/112/CE;

2.

„regim UE” înseamnă regimul special pentru serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și televiziune sau serviciile electronice prestate de persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar în alt stat membru decât statul membru de consum, prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 3 din Directiva 2006/112/CE;

3.

„regimuri speciale” înseamnă regimul non-UE și regimul UE.

(a)

aceasta trebuie să ofere posibilitatea de a salva datele de identificare în temeiul articolului 361 din Directiva 2006/112/CE sau declarația de TVA în conformitate cu articolele 365 și 369g din Directiva 2006/112/CE, înainte ca acestea să fie transmise;

(b)

aceasta trebuie să permită persoanei impozabile să comunice informații relevante referitoare la declarațiile de TVA prin intermediul unui transfer pe cale electronică al fișierului, în conformitate cu condițiile stabilite de statul membru de identificare.

(a)

informații care permit identificarea persoanei impozabile care utilizează regimul non-UE;

(b)

informații similare care permit identificarea persoanei impozabile care utilizează regimul UE;

(c)

numărul de identificare alocat.

(a)

este exclusă de la unul dintre regimurile speciale;

(b)

încetează în mod voluntar să utilizeze unul dintre regimurile speciale;

(c)

schimbă statul membru de identificare în cadrul regimului Uniunii.

14.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/11

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

14.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 249/13

(1)

La 12 august 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/452/PESC (1) care a continuat misiunea de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (denumită în continuare „EUMM Georgia” sau „misiunea”) instituită la 15 septembrie 2008. Respectiva decizie expiră la 14 septembrie 2012.

(2)

La 15 mai 2012, Comitetul politic și de securitate (COPS) a aprobat recomandările referitoare la revizuirea la nivel strategic privind viitorul EUMM Georgia.

(3)

EUMM Georgia ar trebui prelungită pentru o perioadă suplimentară de douăsprezece luni pe baza mandatului său actual.

(4)

Misiunea se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din tratat.

(5)

Prin urmare, Decizia 2010/452/PESC ar trebui modificată în mod corespunzător,

1.

La articolul 7, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Toți membrii personalului respectă standardele operaționale minime de securitate specifice misiunii, precum și planul de securitate al misiunii, care susține politica de securitate pe teren a Uniunii. În ceea ce privește protecția informațiilor UE clasificate care le sunt încredințate în exercițiul atribuțiilor lor, toți membrii personalului respectă principiile și normele minime de securitate instituite prin Decizia 2011/292/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (2).

2.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Securitatea

(1)   Comandantul operației civile oferă șefului misiunii îndrumări privind planificarea măsurilor de securitate și asigură punerea în aplicare corespunzătoare și eficace a acestora pentru EUMM Georgia, în conformitate cu articolele 5 și 9.

(2)   Șeful misiunii este responsabil pentru securitatea misiunii și pentru asigurarea respectării cerințelor minime de securitate aplicabile misiunii, în conformitate cu politica Uniunii privind securitatea personalului detașat în afara Uniunii cu atribuții operaționale în temeiul titlului V din tratat și cu documentele conexe acesteia.

(3)   Șeful misiunii este asistat de un ofițer superior de securitate al misiunii (SMSO), care se află sub autoritatea șefului misiunii, și menține, de asemenea, o relație funcțională strânsă cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE).

(4)   Personalul EUMM Georgia urmează o instruire obligatorie în domeniul securității înainte de începerea exercitării atribuțiilor lor, în conformitate cu OPLAN. De asemenea, personalul urmează periodic, în teatrul de operații, instruiri organizate de SMSO.

(5)   Șeful misiunii asigură protecția informațiilor UE clasificate în conformitate cu Decizia 2011/292/UE.”

3.

La articolul 14 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente misiunii în perioada 15 septembrie 2012-14 septembrie 2013 este de 20 900 000 EUR.”

4.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16

Comunicarea informațiilor clasificate

(1)   ÎR este autorizat să comunice statelor terțe asociate la prezenta decizie, după caz și în conformitate cu nevoile misiunii, informații și documente UE clasificate până la nivelul „CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL” întocmite în scopul misiunii, în conformitate cu Decizia 2011/292/UE.

(2)   ÎR este, de asemenea, autorizat să comunice ONU și OSCE, în funcție de nevoile operaționale ale misiunii, informații și documente UE clasificate până la nivelul „RESTREINT UE/EU RESTRICTED”, întocmite în scopul misiunii, în conformitate cu Decizia 2011/292/UE. În acest scop, se elaborează mecanisme între ÎR, autoritățile competente ale ONU și OSCE.

(3)   În cazul unei necesități operaționale specifice și imediate, ÎR este, de asemenea, autorizat să comunice statului-gazdă orice informație și document UE clasificat până la nivelul „RESTREINT UE/EU RESTRICTED” generat în scopul misiunii, în conformitate cu Decizia 2011/292/UE. În acest scop, se elaborează mecanisme între ÎR și autoritățile competente ale statului-gazdă.

(4)   ÎR este autorizat să comunice statelor terțe asociate prezentei decizii orice document UE neclasificat privind deliberările Consiliului referitor la misiune și care intră sub incidența obligației de secret profesional, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului (3).

(5)   ÎR poate delega competențele menționate la alineatele (1)-(4), precum și capacitatea de a încheia acordurile menționate la alineatele (2) și (3), unor persoane aflate sub autoritatea sa, comandantului operației civile și/sau șefului misiunii.

5.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Reexaminarea misiunii

O reexaminare a misiunii este prezentată COPS o dată la șase luni, pe baza unui raport redactat de șeful misiunii și SEAE.”

6.

La articolul 18, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Expiră la 14 septembrie 2013.”