3.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 237/1

(1)

La 28 iulie 2011, Organul de soluționare a litigiilor (denumit în continuare „OSL”) din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (denumită în continuare „OMC”) a adoptat Raportul Organului de apel și Raportul grupului special, astfel cum a fost modificat de Raportul Organului de apel (denumite în continuare „rapoartele”), în diferendul „Comunitățile Europene – Măsuri antidumping definitive privind anumite elemente de fixare din fier sau oțel din China” (2).

(2)

În rapoarte s-a constatat, printre altele, că articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (3) (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”) este incompatibil cu articolele 6.10, 9.2 și 18.4 din Acordul antidumping al OMC și cu articolul XVI:4 din Acordul OMC. Articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază prevede că producătorii-exportatori individuali din țările care nu au economie de piață, care nu beneficiază de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul antidumping de bază, vor fi supuși unei taxe aplicabile la nivel național, cu excepția cazului în care exportatorii pot să demonstreze că îndeplinesc condițiile pentru acordarea tratamentului individual (denumit în continuare „TI”) stabilite la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază.

(3)

Organul de apel a constatat că articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază stabilește că producătorii-exportatori care își desfășoară activitatea în țările care nu au economie de piață nu au dreptul la TI și că, pentru a beneficia de TI, ei au sarcina de a demonstra că îndeplinesc criteriile pentru acordarea tratamentului individual. Conform Organului de apel, acordurile OMC relevante nu prevăd niciun temei juridic pentru o astfel de prezumție.

(4)

Cu toate acestea, Organul de apel a precizat că, la stabilirea unei marje de dumping unice și a unei taxe antidumping unice unui anumit număr de exportatori, compatibilitatea acesteia cu articolele 6.10 și 9.2 din Acordul antidumping al OMC depinde de existența anumitor situații care arată că legătura dintre doi sau mai mulți exportatori, deși aceștia sunt entități distincte din punct de vedere juridic, este de așa natură încât ar trebui tratați ca o entitate unică. Aceste situații pot include: (i) existența unor legături între exportatori la nivel de societate sau la nivel de structură, cum ar fi controlul, acționariatul și administrarea în comun; (ii) existența unor legături între exportatori și stat la nivel de societate sau la nivel de structură, cum ar fi controlul, acționariatul și administrarea în comun și (iii) existența unui control sau a unei influențe semnificative din partea statului în ceea ce privește stabilirea prețurilor și a producției. În această privință, termenii din modificările propuse privind articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, care reflectă aceste situații, ar trebui să fie interpretați în lumina clarificărilor Organului de apel, fără a aduce atingere termenilor care utilizează o formulare identică sau asemănătoare în alte dispoziții din regulamentul antidumping de bază.

(5)

La 18 august 2011, Uniunea a informat OSL că intenționează să pună în aplicare recomandările și hotărârile OSL în acest litigiu într-un mod care respectă obligațiile care îi revin în cadrul OMC.

(6)

În acest sens, este necesar să se modifice dispozițiile articolului 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază,