(1)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a examinat cererea Franței de aprobare a modificărilor elementelor din caietul de sarcini al denumirii „Langres”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/1996 al Comisiei (2).

(2)

Deoarece modificările respective nu sunt minore în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3), în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul respectiv. Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, modificările trebuie aprobate,

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 971/2011 al Comisiei (3) s-au stabilit valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2011/2012. Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 759/2012 al Comisiei (4).

(2)

Conform datelor de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006.

(3)

Dat fiind că este necesar să se asigure aplicarea acestei măsuri cât mai curând posibil după ce au devenit disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării,

(1)

La 17 ianuarie 2007, Regatul Unit a primit o cerere din partea Lonza, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE, privind includerea substanței active carbonat de didecil-dimetil-amoniu în anexa I la directivă, pentru utilizarea în tipul de produs 8, conservanți pentru lemn, definit în anexa V la Directiva 98/8/CE. Carbonatul de didecil-dimetil-amoniu nu se afla pe piață la data menționată la articolul 34 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE ca substanță activă a unui produs biocid.

(2)

În urma unei evaluări, Regatul Unit a prezentat Comisiei, la 11 noiembrie 2010, un raport și o recomandare.

(3)

Raportul a fost examinat de statele membre și de Comisie în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din 2 martie 2012, iar constatările acestei examinări au fost incluse într-un raport de evaluare.

(4)

Din evaluările efectuate reiese că produsele biocide care conțin carbonat de didecil-dimetil-amoniu și sunt folosite la conservarea lemnului ar putea îndeplini cerințele stabilite la articolul 5 din Directiva 98/8/CE. Prin urmare, este oportun să se includă carbonatul de didecil-dimetil-amoniu în anexa I la directiva menționată, pentru utilizarea în tipul de produs 8.

(5)

Nu toate utilizările potențiale au fost evaluate la nivelul Uniunii. De exemplu, nu s-a evaluat folosirea de către utilizatori neprofesioniști. Prin urmare, este necesar să se prevadă obligația statelor membre de a evalua utilizările sau scenariile de expunere și riscurile pentru grupele de populație și compartimentele de mediu care nu au fost abordate în mod reprezentativ în cadrul evaluării riscurilor la nivelul Uniunii și de a se asigura, în momentul autorizării unui produs, că se iau măsuri adecvate sau se impun condiții specifice pentru a reduce la niveluri acceptabile riscurile identificate.

(6)

Având în vedere riscurile identificate pentru sănătatea umană, este adecvat ca pentru utilizatorii industriali să se impună instituirea de proceduri operaționale sigure și obligația ca produsele să fie folosite cu echipamente de protecție adecvate, cu excepția cazului în care se poate demonstra, în cererea de autorizare a produsului, faptul că riscurile se pot reduce la un nivel acceptabil prin alte mijloace.

(7)

Având în vedere riscurile identificate pentru compartimentul acvatic și cel terestru, este oportun să se impună ca aplicarea la nivel industrial să se efectueze într-un spațiu izolat sau pe o suprafață dură impermeabilă cu îndiguire, ca lemnul proaspăt tratat să fie depozitat după tratare într-un loc acoperit sau pe o suprafață dură impermeabilă, sau ambele, și că orice pierderi rezultate din aplicarea produselor utilizate pentru conservarea lemnului care conțin carbonat de didecil-dimetil-amoniu sunt colectate pentru a fi refolosite sau eliminate.

(8)

S-au identificat riscuri inacceptabile pentru mediu în situațiile în care lemnul tratat cu carbonat de didecil-dimetil-amoniu prin cufundare a fost expus în mod continuu condițiilor climatice sau expus frecvent umezelii [clasa de utilizare 3 conform definiției OCDE (2)] și în situațiile în care lemnul tratat cu carbonat de didecil-dimetil-amoniu a fost folosit pentru construcții exterioare aflate în apropierea sau deasupra apei [scenariul „pod” din clasa de utilizare 3, conform definiției OCDE (3)] sau s-a aflat în contact cu apă dulce [clasa de utilizare 4b conform definiției OCDE (4)]. Prin urmare, este necesar să se dispună neautorizarea produselor pentru tratarea lemnului destinat utilizărilor menționate, cu excepția cazului în care se prezintă date care să demonstreze că produsul respectă atât cerințele articolului 5 din Directiva 98/8/CE, cât și ale anexei VI la aceasta, dacă este necesar prin aplicarea de măsuri corespunzătoare de reducere a riscurilor.

(9)

Dispozițiile prezentei directive trebuie să se aplice simultan în toate statele membre, pentru a se asigura tratamentul egal pe piața Uniunii Europene al produselor biocide care aparțin tipului de produs 8 și conțin substanța activă carbonat de didecil-dimetil-amoniu, precum și pentru a se facilita funcționarea corespunzătoare a pieței produselor biocide în general.

(10)

Trebuie prevăzută o perioadă adecvată de timp înainte de includerea unei substanțe active în anexa I la Directiva 98/8/CE, pentru a permite statelor membre să adopte actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive.

(11)

Prin urmare, Directiva 98/8/CE trebuie modificată în consecință.

(12)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

(1)

În temeiul Directivei 95/46/CE, statelor membre li se cere să ia măsuri astfel încât transferul datelor cu caracter personal către o țară terță să poată avea loc numai în cazul în care țara terță în cauză asigură un nivel de protecție adecvat și în cazul în care legile statelor membre care pun în aplicare alte dispoziții ale directivei sunt respectate înainte de transfer.

(2)

Comisia poate constata că o țară terță asigură un nivel adecvat de protecție. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi transferate din statele membre fără să fie nevoie de garanții suplimentare.

(3)

În temeiul Directivei 95/46/CE, nivelul de protecție a datelor trebuie evaluat ținând seama de toate împrejurările care au legătură cu o operațiune de transfer de date sau cu o serie de operațiuni de transfer de date și acordând o atenție specială mai multor elemente relevante pentru transfer, enumerate la articolul 25.

(4)

Având în vedere diferitele abordări privind protecția datelor în țările terțe, evaluarea caracterului adecvat trebuie efectuată și orice decizie întemeiată pe articolul 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE trebuie adoptată și pusă în aplicare astfel încât să nu creeze discriminări arbitrare sau nejustificate față de țările terțe ori între acestea, atunci când există condiții similare, și să nu constituie o barieră mascată în calea comerțului, ținând seama de angajamentele internaționale actuale ale Uniunii Europene.

(5)

Constituția politică a Republicii Orientale a Uruguayului, adoptată în 1967, nu recunoaște în mod expres dreptul la viață privată și protecția datelor cu caracter personal. Cu toate acestea, catalogul drepturilor fundamentale nu constituie o listă închisă, deoarece articolul 72 din Constituție prevede că lista drepturilor, obligațiilor și a garanțiilor enumerate în Constituție nu exclude altele care sunt inerente personalității umane sau care rezultă din forma republicană de guvernământ. La articolul 1 din Legea nr. 18.331 privind protecția datelor cu caracter personal și privind acțiunea „Habeas Data” din 11 august 2008 (Ley No 18.331 de Protección de Datos Personales y Acción de „Habeas Data”) se stabilește în mod expres că „dreptul la protecția datelor cu caracter personal este un drept inerent persoanei umane și, prin urmare, este inclus în articolul 72 din Constituția Republicii”. Articolul 332 din Constituție prevede că aplicarea prevederilor respectivei constituții care consacră drepturile persoanelor, precum și cele care acordă drepturi și impun obligații autorităților publice, nu trebuie să fie compromisă de lipsa legislației specifice, ci, mai degrabă, trebuie să se întemeieze, prin recurgerea la principiile fundamentale ale legislației similare, pe principiile generale de drept și pe doctrinele general acceptate.

(6)

Standardele legale pentru protecția datelor cu caracter personal în Republica Orientală a Uruguayului sunt întemeiate în mare parte pe standardele stabilite în Directiva 95/46/CE și sunt prevăzute în Legea nr. 18.331 privind protecția datelor cu caracter personal și privind acțiunea „Habeas Data” (Ley No 18.331 de Protección de Datos Personales y de Acción de „Habeas Data” ) din 11 august 2008. Aceasta se referă la persoane fizice și la persoane juridice.

(7)

Legea respectivă este completată de Decretul nr. 414/009 din 31 august 2009, adoptat în scopul de a clarifica anumite aspecte din lege și de a stabili în detaliu reglementarea organizării, competențele și funcționarea autorității de supervizare a protecției datelor. Preambulul decretului prevede că este necesar să se adapteze sistemul juridic național în materie la regimul juridic comparabil cel mai acceptat, în principal cel stabilit de țările europene prin Directiva 95/46/CE.

(8)

Dispoziții privind protecția datelor există, de asemenea, în mai multe acte speciale, de instituire și reglementare a unor baze de date, și anume norme de reglementare ale anumitor registre publice (actele publice, drepturile de proprietate industrială și mărcile comerciale, actele cu caracter personal, proprietățile imobiliare, minerit sau de informare cu privire la credite). Legea nr. 18.331 se aplică în mod suplimentar acestor acte în ceea ce privește aspectele care nu sunt reglementate de respectivele instrumente juridice specifice, în conformitate cu articolul 332 din Constituție.

(9)

Standardele legale în materie de protecție a datelor aplicabile în Republica Orientală a Uruguayului includ toate principiile de bază necesare pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a persoanelor fizice și prevăd, totodată, excepții și limitări menite să protejeze interesele publice importante. Atât aceste standarde juridice în materie de protecție a datelor, cât și excepțiile reflectă principiile enunțate de Directiva 95/46/CE.

(10)

Aplicarea standardelor juridice în materie de protecție a datelor este garantată prin căi de atac juridice și administrative, în special prin acțiunea „habeas data”, care permite persoanei vizate să îl cheme în instanță pe responsabilul bazei de date pentru a obține aplicarea drepturilor sale de acces, rectificare și eliminare, precum și printr-o supraveghere independentă efectuată de autoritatea de supraveghere, Unitatea de reglementare și control a datelor personale [Unidad Reguladora y de Control de Datos Personales (URCDP)], care este învestită cu competențe de investigare, intervenție și sancțiune în conformitate cu articolul 28 din Directiva 95/46/CE și care acționează în deplină independență. Mai mult, toate părțile interesate au dreptul de a introduce o acțiune în justiție pentru recuperarea daunelor suferite în urma prelucrării ilegale a datelor lor cu caracter personal.

(11)

Autoritățile uruguayene responsabile pentru protecția datelor au furnizat explicații și asigurări referitoare la modul în care trebuie interpretată legislația uruguayană și au confirmat că legislația uruguayană privind protecția datelor este pusă în aplicare conform acestei interpretări. În special, autoritățile uruguayene pentru protecția datelor au explicat că, în conformitate cu articolul 332 din Constituție, Legea nr. 18.331 se aplică în mod suplimentar legilor speciale de instituire și reglementare ale unor baze de date specifice în relație cu acele aspecte care nu sunt reglementate de respectivele instrumente juridice speciale. De asemenea, acestea au clarificat că, în ceea ce privește listele menționate la articolul 9 litera (c) din Legea nr. 18.331 și care nu necesită consimțământul persoanei vizate pentru prelucrarea datelor, legea, în special principiile proporționalității și finalității, se aplică drepturilor persoanelor vizate și că acestea fac obiectul supravegherii de către autoritatea pentru protecția datelor. În ceea ce privește principiul transparenței, autoritățile uruguayene de protecție a datelor au informat că obligația de a furniza persoanei vizate informațiile necesare se aplică în toate cazurile. În ceea ce privește dreptul de acces, autoritatea de protecție a datelor a precizat că este suficient ca persoana vizată să își dovedească identitatea atunci când formulează o solicitare. Autoritățile uruguayene de protecție a datelor au clarificat faptul că excepțiile de la principiul privind transferurile internaționale prevăzute la articolul 23 alineatul (1) din Legea nr. 18.331 nu pot fi înțelese ca având o sferă de aplicare mai largă decât articolul 26 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE.

(12)

Prezenta decizie ia în considerare și se bazează pe aceste explicații și asigurări.

(13)

Totodată, Republica Orientală a Uruguayului este parte la Convenția Americană a Drepturilor Omului („Pactul de la San José de Costa Rica”) din 22 noiembrie 1969, care a intrat în vigoare la 18 iulie 1978 (3). Articolul 11 din respectiva convenție stabilește dreptul la viață privată, iar articolul 30 prevede că restricțiile care, în temeiul acestei convenții, ar putea fi impuse asupra exercitării drepturilor sau libertăților recunoscute de convenție nu pot fi puse în aplicare decât în conformitate cu legile adoptate pe considerente de interes general și în concordanță cu obiectivul pentru care au fost stabilite asemenea restricții (articolul 30). Mai mult, Republica Orientală a Uruguayului a acceptat jurisdicția Curții Interamericane a Drepturilor Omului. În plus, la cea de a 1118-a reuniune la nivel de adjunct de ministru a Consiliului Europei, desfășurată la 6 iulie 2011, oficialii au invitat Republica Orientală a Uruguayului să adere la Convenția pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108) și la Protocolul adițional la aceasta (ETS nr. 118), în urma unei opinii favorabile a comitetului consultativ pertinent (4).

(14)

Prin urmare, ar trebui să se considere că Republica Orientală a Uruguayului dispune de un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în sensul Directivei 95/46/CE.

(15)

Prezenta decizie ar trebui să vizeze nivelul de adecvare al protecției furnizate de Republica Orientală a Uruguayului în scopul îndeplinirii cerințelor articolului 25 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE. Acest lucru nu ar trebui să afecteze alte condiții sau restricții prin care se pun în aplicare alte prevederi ale directivei respective care se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal în statele membre.

(16)

În interesul transparenței și în scopul protejării capacității autorităților competente din statele membre de a asigura protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor lor personale, este necesar să se specifice circumstanțele excepționale în care s-ar putea justifica suspendarea fluxului de date, fără a se aduce atingere identificării unei protecții adecvate.

(17)

Comisia trebuie să monitorizeze punerea în aplicare a deciziei și să informeze asupra constatărilor relevante Comitetul instituit în temeiul articolului 31 din Directiva 95/46/CE. Această monitorizare trebuie să acopere, între altele, regimul Republicii Orientale a Uruguayului aplicabil transferurilor în cadrul tratatelor internaționale.

(18)

Grupul de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE a emis un aviz favorabil cu privire la nivelul adecvat al protecției datelor cu caracter personal, luat în considerare la pregătirea prezentei decizii (5).

(19)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului instituit în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE,