(1)

Anexa XX la acord a fost modificată prin Decizia nr. … a Comitetului mixt al SEE din … (1).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 976/2009 al Comisiei din 19 octombrie 2009 de aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește serviciile de rețea (2) trebuie încorporat în acord.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 268/2010 al Comisiei din 29 martie 2010 de aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește accesul instituțiilor și organismelor comunitare, în condiții armonizate, la seturile și serviciile de date spațiale ale statelor membre (3) trebuie încorporat în acord.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 1088/2010 al Comisiei din 23 noiembrie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 976/2009 în ceea ce privește serviciile de descărcare și serviciile de transformare (4) trebuie încorporat în acord.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 1089/2010 al Comisiei din 23 noiembrie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește interoperabilitatea seturilor și serviciilor de date spațiale (5) trebuie încorporat în acord.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 102/2011 al Comisiei din 4 februarie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1089/2010 de punere în aplicare a Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește interoperabilitatea seturilor și serviciilor de date spațiale (6) trebuie încorporat în acord,

1.

Textul adaptărilor de la punctul 1j literele (a) și (b) (Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului) se înlocuiește cu următorul text:

2.

La punctul 1jb (Decizia 2009/442/CE a Comisiei) se adaugă următoarea adaptare:

„În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se citesc cu următoarele adaptări:

3.

După punctul 1jb (Decizia 2009/442/CE a Comisiei) se introduc următoarele puncte:

1.

Tahis (alias Tahib).

2.

Abdul Wasay Mu’tasim Agha [alias (a) Mutasim Aga Jan, (b) Agha Jan, (c) Abdul Wasay Agha Jan Motasem].

1.

Se elimină următoarea mențiune de la rubrica „Persoane fizice”:

„Ali Mohamed El Heit [alias (a) Kamel Mohamed, (b) Ali di Roma (c) Ali Il Barbuto]. Data nașterii: (a) 20.3.1970, (b) 30.1.1971. Locul nașterii: Rouiba, Algeria. Adresa: Via Ajraghi 3, Milano, Italia. Alte informații: numele mamei este Hamadche Zoulicha. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 17.3.2004.”

2.

Mențiunea „Moussa Ben Omar Ben Ali Essaadi [alias (a) Dah Dah, (b) Abdelrahmman, (c) Bechir]. Adresă: Sudan. Data nașterii: 4.12.1964. Locul nașterii: Tabarka, Tunisia. Cetățenia: tunisiană. Pașaport nr.: L335915 (pașaport tunisian emis la data de 8.11.1996 și expirat la data de 7.11.2001). Alte informații: considerat de autoritățile italiene ca sustrăgându-se justiției (din noiembrie 2009). Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 25.6.2003.” de la rubrica „Persoane fizice” se înlocuiește cu următorul text:

„Moussa Ben Omar Ben Ali Essaadi [alias (a) Dah Dah, (b) Abdelrahmman, (c) Bechir]. Adresa: Tunisia. Data nașterii: 4.12.1964. Locul nașterii: Tabarka, Tunisia. Cetățenia: tunisiană. Pașaport nr.: L335915 (pașaport tunisian emis la Milano, Italia, la 8.11.1996, expirat la 7.11.2001). Alte informații: A plecat din Sudan în Tunisia în 2011. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 25.6.2003.”

3.

Mențiunea „Ibrahim Awwad Ibrahim Ali Al-Badri Al-Samarrai [alias (a) Dr. Ibrahim ‘Awwad Ibrahim’ Ali al-Badri al-Samarrai’, (b) Ibrahim ‘Awad Ibrahim al-Badri al-Samarrai, (c) Ibrahim ‘Awad Ibrahim al-Samarra’i, (d) Dr. Ibrahim Awwad Ibrahim al-Samarra’i, (e) Abu Du’a, (f) Abu Duaa’, (g) Dr. Ibrahim, (h) Abu Bakr al-Baghdadi al-Husayni al-Quraishi, (i) Abu Bakr al-Baghdadi]. Titlu: Dr. Adresa: Irak. Data nașterii: 1971. Locul nașterii: Samarra, Irak. Cetățenia: irakiană. Alte informații: (a) lider Al-Qaida în Irak; (b) în prezent se află în Irak; (c) răspunde de gestionarea și coordonarea operațiunilor de mare amploare ale Al-Qaida; (d) este cunoscut îndeosebi cu numele de luptător (Abu Du’a, Abu Duaa’). Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 5.10.2011.” de la rubrica „Persoane fizice” se înlocuiește cu următorul text:

„Ibrahim Awwad Ibrahim Ali Al-Badri Al-Samarrai [alias (a) Dr. Ibrahim ‘Awwad Ibrahim’ Ali al-Badri al-Samarrai’, (b) Ibrahim ‘Awad Ibrahim al-Badri al-Samarrai, (c) Ibrahim ‘Awad Ibrahim al-Samarra’i, (d) Dr. Ibrahim Awwad Ibrahim al-Samarra’i, (e) Abu Du’a, (f) Abu Duaa’, (g) Dr. Ibrahim, (h) Abu Bakr al-Baghdadi al-Husayni al-Quraishi, (i) Abu Bakr al-Baghdadi]. Titlu: Dr. Adresa: Irak. Data nașterii: 1971. Locul nașterii: (a) Samarra, Irak; (b) Irak. Cetățenia: irakiană. Alte informații: (a) lider Al-Qaida în Irak; (b) în prezent se află în Irak; (c) este cunoscut îndeosebi cu numele de luptător (Abu Du’a, Abu Duaa’). Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 5.10.2011.”

1.

Tahis (alias Tahib).

2.

Abdul Wasay Mu’tasim Agha. [alias (a) Mutasim Aga Jan, (b) Agha Jan, (c) Abdul Wasay Agha Jan Motasem].

(1)

Capitolul privind ajutoarele regionale naționale pentru 2007-2013 din cadrul orientărilor Autorității AELS de Supraveghere (denumite în continuare „Orientări privind ajutoarele regionale”) clarifică abordarea generală a autorității în ceea ce privește ajutoarele de stat regionale (2). Conform condițiilor prevăzute în Orientările privind ajutoarele regionale și în ciuda efectelor negative pe care ajutoarele de stat regionale le pot avea asupra comerțului și concurenței, Autoritatea AELS de Supraveghere (denumită în continuare „autoritatea”) poate considera ajutoarele de stat ca fiind compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, în cazul în care acestea sunt acordate pentru a promova dezvoltarea economică a anumitor regiuni defavorizate din SEE.

(2)

În general, Orientările privind ajutoarele regionale țin seama de gravitatea relativă a problemelor care afectează dezvoltarea regiunilor respective, prin introducerea unor plafoane specifice pentru ajutoarele regionale. Intensitățile maxime ale ajutoarelor variază între 10 % și 50 % din costurile eligibile, bazate în principal pe valoarea PIB-ului pe cap de locuitor în regiunile în cauză, dar lăsând în același timp o anumită flexibilitate statelor AELS pentru a ține seama de condițiile locale. Hărțile ajutoarelor regionale pentru fiecare stat AELS sunt publicate pe site-ul internet al autorității (3). Existența acestei gradații a intensității ajutoarelor reflectă, în esență, exercițiul comparativ pe care trebuie să-l efectueze autoritatea între, pe de o parte, efectele pozitive pe care le pot avea ajutoarele regionale pentru investiții, în special din punctul de vedere al promovării coeziunii prin atragerea investițiilor în zonele defavorizate și, pe de altă parte, limitarea eventualelor efecte negative pe care acest tip de ajutor îl poate avea asupra întreprinderilor individuale, de exemplu asupra altor agenți economici și asupra regiunilor al căror avantaj competitiv este astfel redus.

(3)

Un proiect mare de investiții reprezintă o investiție inițială cu cheltuieli eligibile de peste 50 de milioane EUR (4). Proiectele mari de investiții sunt mai puțin afectate de handicapurile care caracterizează zonele defavorizate decât proiectele de investiții mai puțin importante. Există un risc sporit ca schimburile comerciale să fie afectate de proiectele mari de investiții și, prin urmare, ca efectul de denaturare față de concurenții din alte regiuni să fie mai puternic. Există, de asemenea, în cazul investițiilor mari, riscul ca valoarea ajutorului să depășească minimul necesar pentru a compensa dezavantajele regionale, dar și riscul ca ajutoarele de stat pentru aceste proiecte să genereze efecte negative precum alegerea de locații ineficiente, o denaturare mai mare a concurenței și, întrucât ajutoarele reprezintă un transfer costisitor de la contribuabili către beneficiarii ajutoarelor, pierderi nete de bunăstare, ca de exemplu costul ajutorului să depășească beneficiile pentru consumatori și producători.

(4)

Orientările privind ajutoarele regionale prevăd reguli specifice pentru ajutoarele regionale în favoarea proiectelor mari de investiții (5). Orientările privind ajutoarele regionale prevăd reducerea automată și progresivă a plafoanelor aplicabile ajutoarelor regionale pentru aceste proiecte mari de investiții pentru a limita denaturările concurenței la un nivel care poate fi considerat, în general, ca fiind compensat prin beneficiile aduse de acestea pentru dezvoltarea regiunilor respective (6).

(5)

Mai mult decât atât, statele AELS trebuie să notifice individual orice ajutor pentru proiectele de investiții în cazul în care valoarea ajutorului propus depășește suma maximă permisă de ajutor pe care o investiție cu cheltuieli eligibile de 100 de milioane EUR o poate primi conform regulilor aplicabile (pragul de notificare) (7). În cazul ajutoarelor notificate, autoritatea verifică în special intensitățile ajutoarelor, conformitatea cu criteriile generale ale Orientărilor privind ajutoarele regionale și măsura în care investiția notificată favorizează o creștere importantă a capacităților de producție, răspunzând în același timp problemelor reprezentate de o piață neperformantă sau chiar în declin, sau măsura în care aceasta conferă avantaje întreprinderilor cu cote mari de piață.

(6)

În ciuda acestei reduceri progresive automate, anumite ajutoare regionale cu o valoare ridicată, acordate pentru proiecte mari de investiții ar putea avea totuși efecte semnificative asupra schimburilor comerciale și pot determina denaturări importante ale concurenței. Din acest motiv, autoritatea avea drept politică să nu autorizeze ajutoarele pentru proiecte mari de investiții care depășeau următoarele praguri (8):

(7)

Cu toate acestea, conform actualelor Orientări privind ajutoarele regionale, autoritatea a optat pentru o abordare mai individualizată, care permite luarea în considerare, într-un mod cât mai concret posibil, a coeziunii și a altor beneficii care pot rezulta din astfel de proiecte. Orice astfel de beneficii trebuie însă să fie examinate din perspectiva efectelor negative probabile asupra schimburilor comerciale și concurenței, care la rândul lor ar trebui identificate într-un mod cât mai concret posibil. Prin urmare, punctul 57 al Orientărilor privind ajutoarele regionale prevede că, în cazul ajutoarelor care depășesc pragul de notificare și care îndeplinesc una sau ambele condiții prevăzute la punctul 57 literele (a) și (b) din Orientările privind ajutoarele regionale (praguri care justifică o evaluare aprofundată, care sunt aceleași ca pragurile descrise la punctul 6 al prezentului capitol), autoritatea va desfășura o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 1 alineatul (2) din partea I a Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție. În cazul acestor ajutoare, obiectivul procedurii oficiale de investigare este acela de a verifica în mod detaliat „dacă ajutorul este necesar pentru stimularea investiției, iar avantajele măsurii de ajutor sunt mai mari decât denaturarea concurenței și decât efectele asupra comerțului dintre părțile contractante rezultate ca urmare a acordării ajutorului” (9).

(8)

La nota de subsol 55 din Orientările privind ajutoarele regionale, autoritatea și-a anunțat intenția de a „elabora în timp util orientări suplimentare privind criteriile de care va ține seama în decursul acestei evaluări”. În cele ce urmează, autoritatea prezintă orientări referitoare la tipul de informații pe care le poate solicita și la metodologia pe care o va urma pentru măsurile supuse unei evaluări amănunțite. În conformitate cu Planul de acțiune al Comisiei Europene în domeniul ajutoarelor de stat (10), autoritatea va realiza o evaluare globală a ajutoarelor, comparând efectele pozitive și negative ale acestora pentru a determina dacă, în ansamblul său, măsura de ajutor poate fi aprobată.

(9)

Evaluarea aprofundată trebuie să fie proporțională cu eventualele denaturări pe care le poate produce ajutorul. Acest lucru înseamnă că sfera de aplicare a analizei va depinde de tipul de caz. Astfel, natura și nivelul dovezilor necesare vor depinde și de caracteristicile fiecărui caz individual. De asemenea, autoritatea poate, printre altele, solicita statului AELS să furnizeze studii independente în vederea confirmării informațiilor cuprinse în notificare sau să obțină date de la alți agenți economici activi pe piețele relevante sau de la experți în domeniul dezvoltării regionale, cu respectarea dispozițiilor care reglementează desfășurarea unei investigări oficiale, prevăzute la articolele 6 și 7 din partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție privind funcțiile și competențele Autorității AELS de Supraveghere în domeniul ajutoarelor de stat. Mai mult decât atât, observațiile formulate de părțile interesate în timpul investigării oficiale sunt binevenite. Autoritatea va identifica aspectele esențiale cu privire la care are nevoie de observații în momentul demarării procedurii.

(10)

Prezentul capitol este menit să garanteze transparența și previzibilitatea procesului decizional al autorității și aplicarea unui tratamentul egal statelor AELS. Autoritatea își rezervă dreptul de a modifica și revizui prezenta orientare în lumina experienței dobândite.

(11)

Ajutoarele regionale au un obiectiv de interes comun care reflectă considerații de ordin etic, respectiv promovarea coeziunii economice prin contribuirea la reducerea diferențelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni din SEE. Punctul 2 al Orientărilor privind ajutoarele regionale stabilește că: „Încercând să soluționeze dificultățile cu care se confruntă regiunile defavorizate, ajutoarele naționale regionale promovează coeziunea economică, socială și teritorială a statelor AELS și a SEE în ansamblul său”. La punctul 3 al Orientărilor privind ajutoarele regionale se adaugă: „Ajutoarele naționale pentru investiții cu finalitate regională au ca obiectiv susținerea dezvoltării regiunilor celor mai dezavantajate, prin încurajarea investițiilor și a creării de locuri de muncă. Acestea favorizează extinderea și diversificarea activităților economice ale întreprinderilor situate în regiunile cele mai puțin favorizate, în special prin încurajarea întreprinderilor să înființeze noi unități în aceste regiuni”.

(12)

Pentru acele proiecte mari de investiții care ating pragurile care justifică efectuarea unei evaluări aprofundate, statului AELS i se va solicita să dovedească faptul că ajutorul va viza obiectivul de echitate în cauză. Astfel, statul AELS va trebui să dovedească contribuția proiectului de investiții la dezvoltarea regiunii respective.

(13)

În timp ce obiectivul principal al ajutoarelor regionale este acela de a promova obiective de echitate precum coeziunea economică, ajutoarele regionale pot răspunde și fenomenului de eșec al pieței. Handicapurile regionale pot fi legate de eșecuri ale pieței, precum o informare incompletă, probleme de coordonare, dificultăți pentru beneficiar în ceea ce privește realizarea de investiții corespunzătoare în bunuri publice sau efectele induse ale investițiilor. În cazul în care, în afară de obiectivele de echitate, ajutoarele regionale răspund și unor preocupări legate de eficacitate, se va considera că ajutoarele au un efect pozitiv global mai mare.

(14)

Următoarea listă neexhaustivă de criterii orientative poate fi utilizată pentru a demonstra contribuția regională a ajutorului, în măsura în care determină atragerea de investiții și activități suplimentare în regiune. Aceste efecte pozitive ale ajutoarelor pot fi atât directe (de exemplu, locurile de muncă direct create), cât și indirecte (de exemplu, inovare la nivel local):

(15)

Statele AELS sunt, în special, invitate să se bazeze pe evaluările schemelor sau măsurilor de ajutor de stat anterioare, pe evaluările impactului efectuate de autoritățile care acordă ajutoarele, pe opiniile experților și pe alte posibile studii referitoare la proiectul de investiții supus evaluării. Planul de afaceri al beneficiarului ajutorului ar putea oferi informații în ceea ce privește numărul de locuri de muncă create, salariile plătite (având drept efect de contagiune creșterea nivelului de bunăstare a gospodăriilor), volumul vânzărilor producătorilor locali, cifra de afaceri generată de investiție și de care regiunea beneficiază eventual prin venituri fiscale suplimentare.

(16)

În cazul în care este relevant, trebuie luată în calcul și relația dintre proiectul de investiții prevăzut și cadrul de referință național strategic, precum și relația dintre proiect și programele operaționale cofinanțate din fondurile structurale.

(17)

Ajutorul de stat sub formă de subvenții pentru investiții nu reprezintă singurul instrument de politică la dispoziția statelor AELS în vederea sprijinirii investițiilor și creării de locuri de muncă în regiunile defavorizate. Statele AELS pot utiliza măsuri generale, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii, sporirea calității învățământului și formării sau îmbunătățirea mediului general de afaceri.

(18)

Măsurile pentru care statul AELS a luat în considerare alte opțiuni de politică și în cazul cărora sunt stabilite avantajele utilizării unui instrument selectiv cum ar fi ajutoarele de stat pentru o anumită întreprindere sunt considerate a fi un instrument adecvat. Autoritatea va ține seama în mod special de orice evaluare a impactului măsurii propuse pe care statul AELS este posibil să o fi realizat.

(19)

Analizarea efectului de stimulare al măsurii de ajutor reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale evaluării aprofundate a ajutoarelor regionale pentru proiecte mari de investiții. Autoritatea va evalua măsura în care ajutorul propus este necesar pentru producerea „unui efect real de stimulare a efectuării de investiții care altfel nu s-ar fi realizat în zonele asistate” (11). Această evaluare se va desfășura la două niveluri: mai întâi, la un nivel general, procedural și, după aceea, la un nivel mai detaliat, economic.

(20)

Punctul 30 al Orientărilor privind ajutoarele regionale conține criterii generale pentru efectuarea unei evaluări formale a efectului de stimulare al ajutoarelor regionale. Aceste criterii se aplică tuturor ajutoarelor regionale, nu numai ajutoarelor regionale pentru proiecte mari de investiții.

(21)

În cazul ajutoarelor regionale pentru proiecte mari de investiții care fac obiectul prezentului capitol, autoritatea verifică în detaliu „dacă ajutorul este necesar pentru stimularea investiției” (12). Obiectivul prezentei evaluări amănunțite este acela de a determina măsura în care ajutorul contribuie în mod efectiv la schimbarea comportamentului beneficiarului, astfel încât acesta să investească (suplimentar) în regiunea asistată în cauză. Există multe motive valabile pentru ca o societate să se stabilească într-o anumită regiune, chiar și fără a se acorda un ajutor.

(22)

Având în vedere obiectivul de echitate care derivă din politica de coeziune și în măsura în care ajutorul contribuie la atingerea acestui obiectiv, efectul de stimulare poate fi dovedit prin două scenarii posibile:

(23)

Statul AELS trebuie să demonstreze autorității existența unui efect de stimulare al ajutorului. Statul AELS va trebui să furnizeze dovezi clare că ajutorul are efectiv un impact asupra alegerii investiției sau locației. Acesta va trebui să specifice care scenariu se aplică. Pentru a permite o evaluare cuprinzătoare, statul AELS va trebui să furnizeze nu numai informații privind proiectul care beneficiază de ajutor, dar și o descriere completă a scenariului contrafactual în care statul AELS nu ar acorda niciun ajutor beneficiarului.

(24)

În scenariul 1, statul AELS ar putea furniza dovezi cu privire la efectul de stimulare al ajutorului punând la dispoziție documente ale întreprinderii care indică faptul că investiția nu ar fi profitabilă în absența ajutorului și că nicio altă locație în afara regiunii asistate respective nu ar fi putut fi luată în calcul.

(25)

În scenariul 2, statul AELS ar putea furniza dovezi cu privire la efectul de stimulare al ajutorului punând la dispoziție documente ale întreprinderii care indică faptul că au fost puse în balanță costurile și beneficiile amplasării în regiunea asistată respectivă față de o altă regiune. Aceste scenarii comparative vor trebui să fie considerate realiste de către autoritate.

(26)

Statele AELS sunt, în special, invitate să se bazeze pe evaluări ale riscurilor (inclusiv evaluarea riscurilor asociate locației respective), pe rapoarte financiare, pe planuri interne de afaceri, pe opiniile experților și alte studii privind proiectul de investiții supus evaluării. Documentele care conțin previziuni privind cererea, costurile, situația financiară, documentele prezentate unui comitet pentru investiții și care dezvoltă diferite scenarii de investiție sau documentele furnizate piețelor financiare ar putea contribui la verificarea efectului de stimulare.

(27)

În acest context și, în special, în cazul primului scenariu, nivelul profitabilității poate fi evaluat pe baza metodelor care sunt aplicate în mod curent în sectorul respectiv de activitate și care pot include: metode de evaluare a valorii actualizate nete a proiectului (VAN), a ratei interne de rentabilitate (RIR) sau a randamentului capitalurilor investite (RCI).

(28)

În cazul în care ajutorul nu schimbă comportamentul beneficiarului prin stimularea realizării de investiții (suplimentare) în regiunea asistată în cauză, nu există un efect de stimulare în vederea atingerii obiectivului regional. În cazul în care ajutorul nu are niciun efect de stimulare în vederea atingerii obiectivului regional, ajutorul în cauză poate fi considerat un aport de capital acordat gratuit întreprinderii. Astfel, în cazul unei evaluări aprofundate a ajutoarelor regionale pentru proiecte mari de investiții, ajutoarele nu vor fi aprobate în situațiile în care se dovedește că aceeași investiție ar putea fi realizată în regiune chiar și în absența ajutorului.

(29)

Pentru ca ajutoarele regionale să fie proporționale, valoarea și intensitatea ajutorului trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru realizarea investiției în regiunea asistată.

(30)

Orientările privind ajutoarele regionale garantează, în general, acordarea de ajutoare regionale proporționale cu gravitatea problemelor care afectează regiunile asistate, prin stabilirea de plafoane pentru ajutoarele regionale în general și printr-o reducere automată, progresivă a acestor plafoane pentru proiectele mari de investiții (a se vedea punctele 1 și 3).

(31)

În cazul ajutoarelor regionale care necesită o evaluare aprofundată, este necesară efectuarea unei verificări mai detaliate a acestui principiu general al proporționalității conținut în Orientările privind ajutoarele regionale.

(32)

În scenariul 1, pentru un stimulent privind investițiile, ajutorul va fi considerat, în general, ca fiind proporțional în cazul în care, datorită acestuia, randamentul investițiilor este conform cu rata normală de rentabilitate aplicată de întreprindere în alte proiecte de investiții, cu costul de capital al întreprinderii în ansamblul sau cu randamentele observate în mod normal în sectorul respectiv.

(33)

În scenariul 2, pentru un stimulent privind locația, ajutorul va fi considerat, în general, ca fiind proporțional în cazul în care este egal cu diferența dintre costurile nete pentru ca întreprinderea beneficiară să investească în regiunea asistată și costurile nete pentru investiții în altă (alte) regiune (regiuni). Trebuie avute în vedere toate aceste costuri și beneficii, inclusiv de exemplu costurile administrative, costurile de transport, costurile de formare neacoperite de ajutoarele pentru formare și, de asemenea, diferențele salariale.

(34)

În ultimă instanță, aceste costuri nete care se consideră că sunt legate de handicapurile regionale determină o profitabilitate mai scăzută a investiției. Din acest motiv, calculele utilizate pentru analiza efectului de stimulare pot fi utilizate și pentru evaluarea măsurii în care ajutorul este proporțional.

(35)

Statul AELS trebuie să dovedească proporționalitatea ajutorului pe baza unei documentații corespunzătoare, cum ar fi cea menționată la punctul 26.

(36)

Intensitatea ajutorului nu poate fi în niciun caz mai mare decât plafoanele aplicabile ajutoarelor regionale, ajustate de mecanismul de reducere treptată, astfel cum se indică în Orientările privind ajutoarele regionale.

(37)

Pentru a evalua cotele de piață și eventuala capacitate de producție excedentară pe o piață în declin structural, autoritatea trebuie să definească piața relevantă a produsului și piața geografică. Astfel, în mod obișnuit (14), piețele relevante sunt deja definite pentru toate măsurile de ajutor regional care fac obiectul unei evaluări aprofundate.

(38)

Doi indicatori principali ai eventualelor efecte negative care pot rezulta în urma ajutorului sunt deja identificați la punctul 57 al Orientărilor privind ajutoarele regionale, respectiv cotele mari de piață și eventuala capacitate de producție excedentară pe o piață în declin structural. Aceștia sunt legați de două teorii privind prejudiciile într-un context concurențial, respectiv crearea unei puteri de piață și crearea sau menținerea unor structuri de piață ineficiente. O măsurare prima facie a acestor doi indicatori a fost deja efectuată înainte de demararea procedurii de investigare. Pentru a furniza toate elementele necesare pentru compararea finală, evaluarea celor doi indicatori va fi detaliată în cadrul evaluării aprofundate. Un al treilea indicator al eventualelor efecte negative care pot rezulta în urma ajutorului, care va face obiectul unei evaluări aprofundate, este influența ajutorului asupra schimburilor comerciale. Deși acești trei indicatori sunt considerați a fi principalele efecte negative care pot rezulta în urma ajutoarelor regionale pentru un proiect mare de investiții, autoritatea nu exclude faptul că și alți indicatori pot fi relevanți în cazuri specifice.

(39)

Autoritatea va pune accentul în mod special pe efectele negative legate de noțiunea de putere de piață și capacitate excedentară în cazurile în care ajutorul stimulează schimbarea deciziei privind investiția, respectiv situațiile în care, în absența ajutorului, nu s-ar efectua nicio investiție (scenariul 1 al efectului de stimulare).

(40)

Cu toate acestea, în cazul în care analiza contrafactuală sugerează că investiția ar fi fost întreprinsă chiar și în absența ajutorului, deși eventual în altă locație (scenariul 2) și, în cazul în care ajutorul este proporțional, în principiu, indicațiile posibile ale denaturărilor cum ar fi o cotă mare de piață și creșterea capacității pe o piață neperformantă ar fi aceleași, indiferent de ajutor.

(41)

În momentul stabilirii nivelului optim de investiții, pe piețele cu un număr limitat de actori (o situație caracteristică proiectelor mari de investiții) fiecare întreprindere ia în considerare investițiile realizate de concurenți. În cazul în care ajutorul încurajează o anumită întreprindere să investească mai mult, concurenții pot reacționa prin reducerea cheltuielilor proprii în acel domeniu. În acest caz, ajutorul duce la eliminarea investițiilor private. În cazul în care, ca urmare a acestei situații, concurenții respectivi sunt slăbiți sau chiar forțați să iasă de pe piață, ajutorul denaturează concurența. În acest sens, după cum s-a discutat la punctul 38, Orientările privind ajutoarele regionale fac distincția între cazurile în care beneficiarul ajutorului deține putere de piață și cazurile în care ajutorul determină o creștere semnificativă a capacității pe o piață în declin.

(42)

În general, orice ajutor acordat unui singur beneficiar pe o piață concentrată prezintă un risc crescut de a denatura concurența, întrucât decizia fiecărei întreprinderi este posibil să-i afecteze pe concurenți într-un mod mai direct. Acesta este, în special, cazul în care un actor dominant de pe piață primește subvenții. Prin urmare, în cazul în care, ca urmare a ajutorului, beneficiarul își poate păstra sau spori puterea de piață (15), ajutorul regional pentru proiecte mari de investiții poate avea un efect descurajator asupra deciziilor investiționale ale concurenților și, în felul acesta, poate genera denaturări ale concurenței. Această situație ar fi în defavoarea consumatorilor. Prin urmare, autoritatea dorește să limiteze acordarea ajutoarelor de stat societăților cu putere de piață.

(43)

Pentru toate cazurile de ajutoare regionale în care se aplică pragul de notificare (punctul 53 al Orientărilor privind ajutoarele regionale), autoritatea trebuie să evalueze [punctul 57 litera (a) din Orientările privind ajutoarele regionale] cota beneficiarului ajutorului (sau grupul din care acesta face parte) din vânzările produsului sau produselor respectiv(e) pe piața (piețele) produsului relevant sau pe piața (piețele) geografică(e). Cu toate acestea, cotele de piață pot oferi numai o indicație preliminară a posibilelor probleme. Astfel, într-o evaluare aprofundată, autoritatea va lua în considerare, dacă îi va considera relevanți, și alți factori, inclusiv de exemplu structura pieței, analizând concentrarea pe piață (16), posibilele bariere la intrare (17), puterea de cumpărare (18) și barierele la ieșire.

(44)

Autoritatea va ține seama de cotele de piață și de alți factori aferenți înainte și după investiție (în mod normal, cu un an înainte de începerea investiției și la un an după atingerea stadiului de producție la capacitate deplină). În momentul evaluării în detaliu a efectelor negative, autoritatea va lua în calcul faptul că, în timp ce unele proiecte de investiții se desfășoară într-un interval relativ scurt de timp de unu sau doi ani, majoritatea proiectelor mari de investiții au o durată mai mare. Astfel, în majoritatea cazurilor, sunt necesare analize pe termen lung ale evoluției piețelor. Cu toate acestea, autoritatea va admite faptul că acele analize pe termen lung sunt mai speculative, în special în cazul piețelor volatile sau al piețelor supuse unor schimbări tehnologice rapide. Prin urmare, cu cât analiza are un orizont de timp mai lung și, astfel, este mai speculativă, cu atât posibilele efecte negative ale puterii de piață sau posibilitatea unui comportament de excludere vor avea o pondere mai scăzută.

(45)

Faptul că întreprinderile ineficiente sunt forțate să iasă de pe piață reprezintă un indicator al unei concurențe efective. Pe termen lung, acest proces stimulează progresul tehnologic și o utilizare eficientă a resurselor insuficiente din economie. Cu toate acestea, o extindere substanțială a capacității ca urmare a ajutoarelor de stat pe o piață slab performantă ar putea denatura în mod excesiv concurența, întrucât capacitatea de producție excedentară poate duce la o comprimare a marjelor de profit și la o reducere a capacității concurenților sau chiar la ieșirea acestora de pe piață. Acest fapt ar putea conduce la o situație în care concurenții care, altfel, ar putea rămâne pe piață, sunt forțați să iasă de pe piață, ca urmare a ajutoarelor de stat. De asemenea, aceasta poate împiedica intrarea pe piață a întreprinderilor cu costuri reduse și poate slăbi stimulentele pentru inovare ale concurenților. Această situație are ca rezultat structuri de piață ineficiente, care se dovedesc a fi și prejudiciabile pentru consumatori pe termen lung.

(46)

Pentru a evalua măsura în care ajutorul poate servi la crearea sau menținerea unor structuri de piață ineficiente, astfel cum s-a arătat mai sus, autoritatea va lua în considerare capacitatea suplimentară de producție creată de proiect și măsura în care piața este neperformantă (19). Conform Orientărilor privind ajutoarele regionale, capacitatea suplimentară va fi considerată drept problematică numai în cazul în care este creată într-o piață slab performantă și în cazul în care capacitatea suplimentară depășește cinci la sută din piața respectivă.

(47)

Întrucât, în mod normal, capacitatea creată pe o piață în declin absolut va avea un efect de denaturare mai mare decât capacitatea creată pe o piață în declin relativ, autoritatea va face diferența între cazurile în care pe termen lung piața relevantă este structural în declin (respectiv are o rată de creștere negativă) și cazurile în care piața relevantă este în declin relativ [respectiv are o rată de creștere pozitivă, însă nu depășește o rată de creștere de referință (a se vedea punctul 48)]. Atunci când capacitatea creată de proiect intervine pe o piață care este structural în declin absolut, autoritatea o va considera ca fiind un element negativ în testul comparativ, având puține șanse de a fi compensată de elemente pozitive. Beneficiul pe termen lung pentru regiunea respectivă este, de asemenea, mai incert într-un astfel de caz.

(48)

Performanța slabă a pieței va fi măsurată, în mod normal, în raport cu PIB-ul SEE din ultimii cinci ani anteriori demarării proiectului (rata de referință). Datele privind performanțele anterioare sunt mai ușor accesibile și mai puțin speculative decât proiecțiile viitoare. Cu toate acestea, în evaluarea aprofundată, autoritatea poate lua în considerare și tendințele viitoare anticipate, deoarece creșterea capacității își va face simțit efectul în perioada următoare realizării investiției. Indicatorii pot fi creșterea viitoare previzibilă a pieței respective și ratele anticipate de utilizare a capacității, precum și impactul probabil al creșterii capacității asupra concurenților prin efectele sale asupra prețurilor și marjelor de profit.

(49)

Experiența indică, de asemenea, că, în unele cazuri, este posibil ca luarea în considerare a creșterii produsului respectiv în SEE să nu fie etalonul corespunzător pentru evaluarea efectelor ajutoarelor, în special în cazul în care piața este considerată a fi internațională, iar producția sau consumul produselor respective în cadrul SEE este limitat. În aceste situații, autoritatea va aborda dintr-o perspectivă mai largă efectul ajutoarelor asupra structurilor pieței, având în vedere, în special, posibilitatea acestora de a elimina producătorii din SEE.

(50)

Astfel cum se explică la punctul 2 al Orientărilor privind ajutoarele regionale, specificitatea geografică a ajutoarelor regionale le deosebește pe acestea de alte forme de ajutor orizontal. O caracteristică specială a ajutoarelor regionale este faptul că sunt destinate să influențeze alegerea investitorilor cu privire la locația proiectelor de investiții. Atunci când ajutoarele regionale compensează costurile suplimentare rezultate din handicapurile regionale și sprijină realizarea de investiții suplimentare în zonele asistate, acestea contribuie nu numai la dezvoltarea regiunii, dar și la realizarea coeziunii și, în ultimă instanță, prezintă avantaje pentru SEE în ansamblul său (20). În ceea ce privește eventualele efecte negative ale ajutoarelor regionale asupra alegerii locației, acestea sunt deja recunoscute și limitate la un anumit nivel de Orientările privind ajutoarele regionale și de hărțile de ajutor regional, care definesc exhaustiv atât zonele care pot acorda ajutoare regionale, ținând seama de obiectivele de echitate și coeziune, cât și intensitatea admisibilă a ajutorului. Ajutoarele nu pot fi acordate pentru a atrage investiții în afara acestor zone. Atunci când evaluează proiectele mari de investiții în conformitate cu prezenta comunicare, autoritatea trebuie să dețină toate informațiile necesare pentru a analiza măsura în care ajutorul de stat ar avea ca efect o pierdere substanțială de locuri de muncă în locațiile existente din cadrul SEE.

(51)

Mai concret, atunci când ajutorul de stat face posibile investiții care conduc la creșterea capacității de producție pe o piață, există riscul ca producția sau investițiile din alte regiuni ale SEE să fie afectate negativ. Acest lucru este și mai probabil în cazul în care creșterea capacității depășește creșterea pieței, ceea ce se întâmplă în general în cazul proiectelor mari de investiții care îndeplinesc al doilea criteriu prevăzut la punctul 57 al Orientărilor privind ajutoarele regionale. Efectele negative asupra comerțului asociate pierderii activității economice în regiunile afectate de ajutor pot fi resimțite prin pierderile de locuri de muncă pe piața respectivă, la nivelul subcontractanților (21) și ca urmare a efectelor induse pozitive care nu se mai manifestă (de exemplu efectul de grupare, diseminarea cunoștințelor, educație și formare profesională etc.).

(52)

După ce a stabilit că ajutorul este necesar ca stimulent pentru realizarea investiției în regiunea respectivă, autoritatea va compara efectele pozitive ale ajutorului regional pentru investiții acordat unui proiect mare de investiții cu efectele negative ale acestuia. Se va acorda o atenție deosebită efectelor globale ale ajutorului asupra coeziunii în cadrul SEE. Autoritatea nu va utiliza criteriile stabilite în prezenta comunicare în mod mecanic, ci va efectua o evaluare globală a importanței lor relative. În cadrul acestui exercițiu comparativ, nu există un element determinant și nici nu se poate considera că un set de elemente este suficient în sine pentru a asigura compatibilitatea ajutorului respectiv.

(53)

Mai exact, autoritatea consideră că atragerea unei investiții într-o regiune mai săracă (astfel cum este definită de plafonul mai ridicat al ajutoarelor regionale) este mai benefică pentru coeziunea în cadrul SEE decât în cazul în care aceeași investiție este realizată într-o regiune mai avantajată. Astfel, conform scenariului 2, în care trebuie furnizate dovezi privind existența unei locații alternative, o evaluare conform căreia, în absența ajutoarelor, investiția ar fi fost realizată într-o regiune mai săracă (mai multe handicapuri regionale – intensitatea maximă a ajutoarelor regionale mai ridicată) sau într-o regiune considerată a avea aceleași handicapuri regionale ca și regiunea țintă (aceeași intensitate maximă a ajutoarelor regionale) va constitui, în testul comparativ global, un element negativ care are puține șanse să fie compensat prin elemente pozitive deoarece este contrar obiectivului însăși care este urmărit de ajutoarele regionale. Pe de altă parte, în cadrul testului comparativ, se va considera, în mod normal, că efectele pozitive ale ajutoarelor regionale care nu fac decât să compenseze diferența în costuri relative legată de alegerea unei alte locații de investiții, mai dezvoltate (îndeplinind astfel criteriul proporționalității definit anterior, alături de condițiile de „efect pozitiv” legate de obiectiv, adecvare și efect de stimulare), compensează eventualele efecte negative ale celeilalte locații pentru noi investiții.

(54)

Cu toate acestea, atunci când există dovezi credibile ale faptului că ajutorul de stat ar avea drept efect, în locațiile existente de pe teritoriul reglementat de Acordul privind SEE, pierderi substanțiale de locuri de muncă care, în absența ajutorului, ar fi fost probabil menținute pe termen mediu, efectele sociale și economice ale ajutorului în locația existentă respectivă vor trebui avute în vedere în cadrul exercițiului comparativ.

(55)

În urma procedurii oficiale de investigare prevăzută la articolul 6 din partea II a Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, autoritatea poate încheia procedura adoptând o decizie, în conformitate cu articolul 7 din protocolul în cauză.

(56)

Autoritatea poate decide să aprobe, să condiționeze sau să interzică ajutorul (22). În cazul în care adoptă o decizie condiționată în temeiul articolului 7 alineatul (4) din protocolul în cauză, autoritatea poate impune condiții pentru a limita eventuala denaturare a concurenței și pentru a asigura proporționalitatea. În special, poate reduce suma notificată a ajutorului sau intensitatea acestuia la un nivel considerat a fi proporțional și, prin urmare, compatibil cu piața comună.

„(2)

Tratatul dispune că, la elaborarea politicii agricole comune și a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica, se va ține seama de caracterul special al activității agricole, determinat de structura socială a agriculturii și de disparitățile structurale și naturale dintre diversele zone rurale.”,

„(2)

Tratatul dispune că, la elaborarea politicii agricole comune și a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica, se va ține seama de caracterul special al activității agricole, determinat de structura socială a agriculturii și de disparitățile structurale și naturale dintre diversele zone agricole.”