ISSN 1977-0782

doi:10.3000/19770782.L_2012.185.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 185
European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 55
13 iulie 2012

Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

 

*

Regulamentul nr. 81 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea oglinzilor retrovizoare ale autovehiculelor cu două roți, cu sau fără ataș, cu privire la instalarea pe ghidon a oglinzilor retrovizoare

1

 

*

Regulamentul nr. 90 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea seturilor de garnituri de frână, garniturilor de frână cu tambur și discurilor și tamburilor de frână de schimb pentru autovehicule și remorcile acestora

24

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.

II Acte fără caracter legislativ

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE

13.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 185/1

Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 81 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea oglinzilor retrovizoare ale autovehiculelor cu două roți, cu sau fără ataș, cu privire la instalarea pe ghidon a oglinzilor retrovizoare

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 2 la versiunea originală a regulamentului — Data intrării în vigoare: 18 iunie 2007

CUPRINS

REGULAMENT

1.

 Domeniu de aplicare

I.   OGLINZI RETROVIZOARE

2.

 Definiții

3.

 Cerere de omologare

4.

 Marcaje

5.

 Omologarea

6.

 Cerințe generale

7.

 Specificații speciale

8.

 Încercări

9.

 Conformitatea producției

10.

 Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

11.

 Modificarea și extinderea omologării de tip a oglinzilor retrovizoare

12.

 Încetarea definitivă a producției

II.   INSTALAREA OGLINZILOR RETROVIZOARE

13.

 Definiții

14.

 Cererea de omologare

15.

 Omologarea

16.

 Cerințe

17.

 Conformitatea producției

18.

 Sancțiuni pentru neconformitatea producției

19.

 Modificarea și prelungirea omologării de tip a vehiculului

20.

 Încetarea definitivă a producției

21.

 Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 —

 Comunicare privind omologarea ori refuzul, extinderea sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producției unui tip de oglindă retrovizoare în conformitate cu Regulamentul nr. 81

Anexa 2 —

 Comunicare privind omologarea ori prelungirea, refuzul sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul în ceea privește instalarea oglinzilor retrovizoare în temeiul Regulamentului nr. 81

Anexa 3 —

 Exemplu de marcă de omologare a unei oglinzi retrovizoare

Anexa 4 —

 Exemple de mărci de omologare ale vehiculului în ceea ce privește montarea oglinzilor retrovizoare

Anexa 5 —

 Metodă de încercare pentru determinarea gradului de reflexie

Anexa 6 —

 Procedură pentru determinarea razei de curbură „r” a suprafeței de reflexie a unei oglinzi

Anexa 7 —

 Controlul conformității producției

1.   DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică:

1.1.

oglinzilor retrovizoare destinate instalării pe vehicule din categoriile L (1) fără caroserie care acoperă parțial sau total conducătorul; și

1.2.

instalării oglinzilor retrovizoare pe vehicule din categoria L fără caroserie care acoperă parțial sau total conducătorul (2).

I –   OGLINZI RETROVIZOARE

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.

„oglindă retrovizoare” înseamnă orice dispozitiv conceput pentru a permite o vedere clară înspre spate;

2.2.

prin „tip de oglindă retrovizoare” se înțeleg dispozitivele care nu prezintă diferențe în privința următoarelor caracteristici esențiale:

2.2.1.

dimensiunile și raza de curbură a suprafeței de reflexie a oglinzii retrovizoare;

2.2.2.

concepția, forma sau materialele oglinzilor retrovizoare, inclusiv sistemul de fixare pe vehicul;

2.3.

prin „clasă de oglinzi retrovizoare” se înțeleg toate dispozitivele care au una sau mai multe caracteristici sau funcții comune.

Oglinzile retrovizoare menționate în prezentul regulament fac parte din clasa „L”;

2.4.

prin „r” se înțelege media razelor de curbură măsurate pe suprafața de reflexie, conform metodei prezentate la punctul 2 din anexa 6 la prezentul regulament;

2.5.

„razele de curbură principale, (ri) și (r’i), într-un punct obținut pe suprafața de reflexie” înseamnă valorile calculate utilizând aparatura definită în anexa 6, măsurate pe arcul suprafeței de reflexie situat într-un plan paralel cu cea mai mare dimensiune a oglinzii și care trece prin centrul acesteia și prin arcul perpendicular pe aceasta;

2.6.

prin „rază de curbură într-un punct al suprafeței de reflexie (rp)” se înțelege media aritmetică a principalelor raze de curbură ri și r’i, adică:

Formula

2.7.

prin „centrul oglinzii” se înțelege centrul de greutate al zonei vizibile a suprafeței de reflexie;

2.8.

prin „raza de curbură a pieselor componente ale oglinzii retrovizoare” se înțelege raza „c” a arcului de cerc care se apropie cel mai mult de forma curbată a părții respective.

3.   CERERE DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare a unui tip de oglindă retrovizoare este depusă de către titularul denumirii sau mărcii comerciale sau de către reprezentantul său acreditat.

3.2.   Pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare, cererea este însoțită de documentele de mai jos, în triplu exemplar, precum și de următoarele specificații:

3.2.1.

o descriere tehnică, care include instrucțiunile de instalare și specifică, de asemenea, tipul (tipurile) de vehicul(e) căruia (cărora) îi (le) este destinată oglinda retrovizoare;

3.2.2.

desene suficient de detaliate pentru a permite:

3.2.2.1.

verificarea conformității cu specificațiile generale specificate la punctul 6;

3.2.2.2.

verificarea conformității cu dimensiunile precizate la punctul 7.1; și

3.2.2.3.

verificarea conformității cu poziționarea spațiilor prevăzute pentru mărcile de omologare și specificate la punctul 4.2.

3.3.   În plus, cererea de omologare este însoțită de patru eșantioane ale tipului de oglindă retrovizoare. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare poate solicita prezentarea de eșantioane suplimentare.

3.4.   Autoritatea competentă trebuie să verifice dacă există condiții corespunzătoare pentru asigurarea efectuării unui control eficient al conformității producției înainte de acordarea omologării de tip.

4.   MARCAJE

4.1.   Eșantioanele de oglinzi retrovizoare supuse omologării trebuie să poarte denumirea sau marca comercială a producătorului; acest marcaj trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters.

4.2.   Orice oglindă retrovizoare trebuie să aibă pe suportul acesteia un spațiu suficient de mare pentru a permite amplasarea mărcii de omologare, care trebuie să fie lizibilă când oglinda retrovizoare este instalată pe vehicul; acest spațiu se indică în schițele menționate la punctul 3.2.2 de mai sus.

5.   OMOLOGAREA

5.1.   În cazul în care eșantioanele prezentate în vederea obținerii omologării îndeplinesc cerințele de la punctele 6-8 de mai jos, se acordă omologarea respectivului tip de oglinzi retrovizoare.

5.2.   Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00, corespunzătoare regulamentului în forma sa originală) indică seria de amendamente care cuprind cele mai recente amendamente tehnice majore la regulament în momentul eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de oglindă retrovizoare.

5.3.   Omologarea, extinderea sau refuzul omologării unui tip de oglindă retrovizoare în conformitate cu prezentul regulament este comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă conformă cu modelul menționat în anexa 1 la prezentul regulament.

5.4.   Pe lângă marcajul specificat la punctul 4.1 pe fiecare oglindă retrovizoare conformă cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament, se fixează la vedere, în spațiul indicat la punctul 4.2, o marcă de omologare internațională conținând următoarele elemente:

5.4.1.

un cerc în interiorul căruia se află litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (3);

5.4.2.

un număr de omologare;

5.4.3.

un simbol suplimentar sub forma literei „L”.

5.5.   Marca de omologare și simbolul suplimentar trebuie să fie perfect lizibile și să nu poată fi șterse.

5.6.   Anexa 3 la prezentul regulament prezintă un exemplu de amplasare a mărcii de omologare și a simbolului adițional.

6.   CERINȚE GENERALE

6.1.   Toate oglinzile retrovizoare trebuie să fie reglabile.

6.2.   Muchia suprafeței de reflexie este protejată de un cadru care, de-a lungul perimetrului său, are o valoare „c” ≥ 2,5 mm în toate punctele și în toate direcțiile. În cazul în care suprafața de reflexie depășește suportul oglinzii, raza de curbură „c” pe perimetrul care depășește suportul trebuie să fie de cel puțin 2,5 mm, iar suprafața de reflexie care depășește suportul trebuie să reintre în acesta prin aplicarea unei forțe de 50 N în punctul în care depășirea față de suport este cea mai mare; forța se aplică într-o direcție orizontală aproximativ paralelă cu planul median longitudinal al vehiculului.

6.3.   În cazul în care oglinda retrovizoare se montează pe o suprafață plană, toate componentele acesteia, indiferent de poziția de ajustare a dispozitivului, inclusiv acele părți care rămân fixate de suport după încercarea precizată la punctul 8.2, care se află potențial în contact static cu o sferă cu diametrul de 100 mm trebuie să aibă o rază de curbură „c” mai mare sau egală cu 2,5 mm.

6.3.1.   Marginile orificiilor sau canalelor de fixare care au o lățime de cel mult 12 mm pot să nu îndeplinească condițiile referitoare la rază de la punctul 6.3, cu condiția ca acestea să fie rotunjite.

6.4.   Componentele oglinzilor retrovizoare care sunt fabricate dintr-un material cu duritatea Shore A mai mică sau egală cu 60 pot să nu respecte dispozițiile stabilite la punctele 6.2 și 6.3 de mai sus.

7.   SPECIFICAȚII SPECIALE

7.1.   Dimensiuni

7.1.1.   Dimensiunile minime ale suprafeței de reflexie trebuie să fie astfel încât:

7.1.1.1.

suprafața respectivă să nu fie mai mică de 69 cm2;

7.1.1.2.

în cazul oglinzilor circulare, diametrul să nu fie mai mic de 94 mm;

7.1.1.3.

în cazul oglinzilor necirculare, dimensiunile să permită înscrierea unui cerc cu diametrul de 78 mm în suprafața de reflexie.

7.1.2.   Dimensiunile maxime ale suprafeței de reflexie trebuie să fie astfel încât:

7.1.2.1.

în cazul oglinzilor circulare, diametrul să nu fie mai mare de 150 mm;

7.1.2.2.

în cazul oglinzilor necirculare, suprafața de reflexie să poată fi înscrisă într-un dreptunghi cu dimensiunile de 120 × 200 mm.

7.2.   Suprafața de reflexie și coeficientul de reflexie

7.2.1.   Suprafața de reflexie a oglinzii trebuie să fie sferică convexă.

7.2.2.   Distanțele dintre razele de curbură:

7.2.2.1.

diferența dintre ri sau r’i și rp în fiecare punct de referință nu trebuie să fie mai mare de 0,15 r;

7.2.2.2.

diferența dintre oricare dintre razele de curbură (rp1, rp2 și rp3) și r nu trebuie să fie mai mare de 0,15 r.

7.2.3.   „r” trebuie să aibă o valoare cuprinsă între cel puțin 1 000 mm și cel mult 1 500 mm.

7.2.4.   Valoarea coeficientului normal de reflexie, determinat conform metodei descrise în anexa 5 la prezentul regulament, nu trebuie să fie mai mică de 40 %. Dacă oglinda are două poziții („de zi” și „de noapte”), poziția „de zi” trebuie să permită recunoașterea culorilor folosite la indicatoarele rutiere. Valoarea coeficientului normal de reflexie în poziția „de noapte” nu trebuie să fie mai mică de 4 %.

7.2.5.   Suprafața de reflexie trebuie să își mențină caracteristicile precizate la punctul 7.2.4, chiar și la o expunere prelungită la intemperii, în condiții normale de utilizare.

8.   ÎNCERCĂRI

8.1.   Oglinzile retrovizoare fac obiectul încercărilor precizate la punctele 8.2 și 8.3 de mai jos, pentru a determina comportamentul acestora la șoc și la încovoierea suportului de protecție, atunci când suportul este fixat pe tijă.

8.2.   Încercare la șoc

8.2.1.   Descrierea dispozitivului de încercare:

8.2.1.1.

dispozitivul de încercare este constituit dintr-un pendul care poate să oscileze în jurul a două axe orizontale perpendiculare între ele, dintre care una este perpendiculară pe planul frontal în care se află traiectoria de „lansare” a pendulului. Pendulul are la extremitate un ciocan format dintr-o sferă rigidă cu un diametru de 165 ± 1 mm, având un înveliș din cauciuc gros de 5 mm și o duritate Shore A 50. Dispozitivul de încercare este prevăzut cu un mecanism care permite determinarea unghiului maxim pe care îl face brațul pendulului în planul de lansare. Trebuie să se prevadă un suport fixat rigid de structura de fixare a pendulului, care să servească la menținerea eșantioanelor în poziția conformă cu cerințele de încercare la șoc precizate la punctul 8.2.2.6 de mai jos. În figura 1 de mai jos sunt prezentate dimensiunile principale ale dispozitivului de încercare la impact și specificațiile speciale de proiectare;

8.2.1.2.

centrul de percuție al pendulului coincide cu centrul sferei care constituie ciocanul. Acesta se află la o distanță „l” de 1 m ± 5 mm de la axa de oscilație, măsurată în planul de lansare. Masa redusă a pendulului la centrul de percuție al acestuia este mo = 6,8 ± 0,05 kg. Relația dintre centrul de gravitație al pendulului și axa lui de rotație este dată de ecuația:

Formula Image

8.2.2.   Descrierea încercării:

8.2.2.1.

procedura utilizată pentru fixarea oglinzii retrovizoare pe suport este cea recomandată de către producătorul dispozitivului sau, după caz, de către producătorul vehiculului;

8.2.2.2.

poziționarea oglinzii retrovizoare în vederea încercării:

8.2.2.2.1.

oglinzile retrovizoare se poziționează pe dispozitivul de încercare la impact cu pendul astfel încât axele care sunt orizontale, respectiv verticale, la instalarea pe un vehicul în conformitate cu instrucțiunile de instalare furnizate de producătorul vehiculului sau al oglinzii retrovizoare, să se afle în poziții similare;

8.2.2.2.2.

în cazul în care o oglindă retrovizoare se poate ajusta față de bază, poziția pentru încercare trebuie să fie cea mai puțin favorabilă pentru orice dispozitiv pivotant care funcționează în limitele specificate de producătorul oglinzii sau al vehiculului;

8.2.2.2.3.

în cazul în care oglinda retrovizoare are un mecanism pentru reglarea distanței în raport cu baza, mecanismul se poziționează astfel încât distanța dintre bază și suportul de protecție al oglinzii să fie cea mai mică;

8.2.2.2.4.

în cazul în care suprafața de reflexie este mobilă în suportul oglinzii, ea va fi reglată astfel încât colțul superior cel mai îndepărtat de vehicul să fie cât mai exterior în raport cu suportul oglinzii;

8.2.2.3.

în cazul în care pendulul se află în poziție verticală, planele orizontal și vertical longitudinal care trec prin centrul ciocanului trebuie să treacă prin centrul oglinzii, astfel cum este definit la punctul 2.7 de mai sus. Direcția longitudinală de oscilație a pendulului este paralelă cu planul longitudinal al vehiculului;

8.2.2.4.

în cazul în care, în condițiile de reglare prezentate la punctele 8.2.2.2.1 și 8.2.2.2.2 de mai sus, unele părți componente ale oglinzii retrovizoare limitează cursa de întoarcere a ciocanului, punctul de impact trebuie deplasat într-o direcție perpendiculară pe respectiva axă de rotație sau de pivotare. Această deplasare trebuie să fie limitată la strictul necesar pentru efectuarea încercării.

Aceasta trebuie limitată astfel încât punctul de contact al ciocanului să fie situat la cel puțin 10 mm de periferia suprafeței de reflexie;

8.2.2.5.

încercarea constă în lăsarea ciocanului în cădere liberă de la o înălțime corespunzând unui unghi al pendulului de 60° față de verticală, astfel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare în momentul în care pendulul ajunge în poziție verticală;

8.2.2.6.

oglinzile retrovizoare sunt supuse impactului în următoarele condiții diferite:

8.2.2.6.1.

încercarea 1: punctul de impact este cel definit la punctul 8.2.2.3 sau 8.2.2.4 de mai sus. Impactul trebuie să se producă astfel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare pe partea suprafeței de reflexie;

8.2.2.6.2.

încercarea 2: punctul de impact este cel definit la punctul 8.2.2.3 sau 8.2.2.4 de mai sus. Impactul trebuie să se producă astfel încât ciocanul să lovească oglinda retrovizoare pe partea opusă suprafeței de reflexie.

8.3.   Încercarea la încovoiere a suportului fixat pe tijă

8.3.1.   Descrierea încercării:

8.3.1.1.

suportul este plasat orizontal într-un dispozitiv, astfel încât piesele de reglare ale suportului de fixare să poată fi fixate foarte bine. În direcția celei mai mari dimensiuni a suportului de protecție al oglinzii, capătul cel mai apropiat de punctul de fixare pe piesa de reglare este imobilizat prin intermediul unei piedici fixe cu lățimea de 15 mm, acoperind întreaga lățime a suportului de protecție;

8.3.1.2.

la celălalt capăt, o piedică identică cu cea descrisă mai sus este fixată pe suport astfel încât încărcătura de încercare specificată să poată fi aplicată pe acesta (a se vedea figura 2 de mai jos);

8.3.1.3.

capătul suportului opus celui la care se aplică forța poate fi prins fix, în loc de a fi menținut în poziția respectivă, astfel cum se arată în figura 2.

Image

8.3.2.   Sarcina de încercare are masa de 25 kg și se aplică timp de 1 minut.

8.4.   Rezultatele încercărilor:

8.4.1.   în încercările descrise la punctul 8.2 de mai sus, pendulul trebuie să continue să oscileze după impact astfel încât proiecția poziției brațului pe planul de lansare să formeze un unghi de cel puțin 20° cu verticala;

8.4.1.1.

precizia de măsurare a unghiului trebuie să fie de ± 1°;

8.4.2.   oglinda nu trebuie să se spargă în timpul încercărilor de la punctele 8.2 și 8.3 de mai sus. Cu toate acestea, se admite spargerea suprafeței de reflexie, în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile prezentate în continuare:

8.4.2.1.

fragmentele de sticlă continuă să adere pe spatele suportului de protecție sau pe o suprafață fixată rigid de suportul de protecție; desprinderea parțială a oglinzii de suportul acesteia este permisă, cu condiția ca aceasta să nu depășească 2,5 mm de fiecare parte a crăpăturilor. Este permisă desprinderea unor bucăți mici de pe suprafața sticlei în punctul de impact;

8.4.2.2.

oglinda este fabricată din sticlă securizată.

9.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1.   Orice oglindă retrovizoare omologată în conformitate cu prezentul regulament trebuie fabricată astfel încât să corespundă tipului omologat, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute la punctele 6-8 de mai sus.

9.2.   Pentru a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 9.1, trebuie efectuate verificări corespunzătoare ale producției.

9.3.   Titularul omologării are, în special, următoarele obligații:

9.3.1.

să asigure existența procedurilor de control eficient al calității oglinzilor retrovizoare;

9.3.2.

să aibă acces la echipamentele de control necesare în scopul verificării conformității fiecărui tip omologat;

9.3.3.

să se asigure că datele rezultatelor încercărilor sunt înregistrate și că documentele anexate sunt disponibile pentru o perioadă care urmează a fi stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

9.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a verifica și a asigura stabilitatea caracteristicilor oglinzii retrovizoare, ținând seama de variațiile care apar în producția industrială;

9.3.5.

să se asigure că pentru fiecare tip de oglindă retrovizoare se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 7 la prezentul regulament;

9.3.6.

să se asigure că orice eșantioane sau piese de încercare neconforme cu tipul de încercare avut în vedere determină o nouă eșantionare și o nouă încercare. Se iau toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției în cauză.

9.4.   Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate verifica, în orice moment, metodele de control al conformității aplicabile fiecărei unități de producție.

9.4.1.

Cu ocazia fiecărei inspecții, se prezintă inspectorului extern rapoartele de încercare și de control al producției.

9.4.2.

Inspectorul poate preleva eșantioane prin sondaj în vederea încercării acestora în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane poate fi stabilit în conformitate cu rezultatele propriei verificări a producătorului.

9.4.3.

Dacă nivelul calității se dovedește nesatisfăcător sau dacă este necesar să se verifice valabilitatea încercărilor efectuate în conformitate cu punctul 9.4.2, inspectorul trebuie să preleveze eșantioanelor care trebuie trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare de tip.

9.4.4.

Autoritatea competentă poate efectua oricare dintre încercările prevăzute în prezentul regulament.

9.4.5.

Frecvența normală a inspecțiilor autorizate de către autoritatea competentă este de o dată la doi ani. În cazul în care, în cursul uneia dintre aceste inspecții, sunt constatate rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că vor fi luate toate dispozițiile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

10.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

10.1.   În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele enunțate mai sus, omologarea acordată pentru un tip de oglindă retrovizoare în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă.

10.2.   În cazul în care o parte contractantă la acordul care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, aceasta informează de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.   MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE OGLINDĂ RETROVIZOARE

11.1.   Fiecare modificare a tipului de oglindă retrovizoare este notificată departamentului administrativ care a omologat tipul de oglindă retrovizoare. În urma notificării, departamentul în cauză poate:

11.1.1.

să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, oglinda retrovizoare rămâne conformă cu cerințele stabilite; sau

11.1.2.

să solicite un raport de încercare suplimentar serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare.

11.2.   Confirmarea sau refuzul acordării omologării, specificând modificările, se comunică părților la acord care aplică prezentul regulament, prin procedura prevăzută la punctul 5.3 de mai sus.

11.3.   Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie extinderii respective un număr de serie pe care îl notifică părților contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția tipului de oglindă retrovizoare omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează cu privire la aceasta celelalte părți contractante ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

II –   INSTALAREA OGLINZILOR RETROVIZOARE

13.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

13.1.

„viteza maximă prin construcție a vehiculului” este astfel cum se specifică la punctul 16.2 din prezentul regulament;

13.2.

prin „tip de vehicul din punct de vedere al oglinzilor retrovizoare” se înțeleg vehicule care sunt identice în privința următoarelor caracteristici esențiale:

13.2.1.

caracteristicile geometrice ale vehiculului, susceptibile să influențeze instalarea oglinzilor retrovizoare;

13.2.2.

pozițiile și tipurile oglinzilor retrovizoare specificate.

14.   CEREREA DE OMOLOGARE

14.1.   Cererea de omologare a unui tip de vehicul cu privire la instalarea oglinzilor retrovizoare se depune de către producătorul vehiculului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

14.2.   Cererea este însoțită de documentele menționate în continuare, în triplu exemplar, precum și de următoarele specificații:

14.2.1.

descrierea tipului de vehicul în ceea ce privește aspectele menționate la punctul 13.2 de mai sus;

14.2.2.

o listă a componentelor necesare pentru identificarea oglinzilor retrovizoare care pot fi instalate pe vehicul;

14.2.3.

desene care indică poziția oglinzilor retrovizoare și a componentelor de adaptare ale acesteia pe vehicul.

14.3.   Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare i se pune la dispoziție un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul destinat omologării.

14.4.   Înainte de acordarea omologării de tip, autoritatea competentă trebuie să verifice dacă există condiții corespunzătoare pentru asigurarea efectuării unui control eficient al conformității producției.

15.   OMOLOGAREA

15.1.   În cazul în care tipul de vehicul prezentat în vederea omologării în conformitate cu prevederile de la punctul 14 de mai sus satisface cerințele menționate la punctul 16 din prezentul regulament, tipul respectiv de vehicul este omologat.

15.2.   Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr (în prezent 00 pentru regulamentul în forma sa originală) indică seria de amendamente care include cele mai recente amendamente tehnice aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul.

15.3.   Notificarea privind omologarea, extinderea sau refuzul omologării unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă conformă cu modelul din anexa 2 la prezentul regulament.

15.4.   Pe fiecare vehicul corespunzător unui anumit tip omologat în temeiul prezentului regulament se aplică în mod vizibil și într-un loc ușor accesibil, menționat în fișa de omologare, o marcă de omologare internațională care conține următoarele elemente:

15.4.1.

un cerc în interiorul căruia se află litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (4);

15.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, de o liniuță și de numărul de omologare, plasate la dreapta cercului prevăzut la punctul 15.4.1.

15.5.   Dacă vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat în temeiul unui alt regulament sau a mai multor regulamente anexate la Acord, în aceeași țară care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, nu este necesar ca simbolul prezentat la punctul 15.4.1 să fie repetat; în acest caz, regulamentul, numerele de omologare și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea, în conformitate cu prezentul regulament, sunt amplasate în coloane verticale în partea dreaptă a simbolului prevăzut la punctul 15.4.1.

15.6.   Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

15.7.   Marca de omologare este amplasată lângă plăcuța cu date a vehiculului sau pe această plăcuță fixată de producător.

15.8.   În anexa 4 la prezentul regulament sunt prezentate exemple de mărci de omologare.

16.   CERINȚE

16.1.   Vehiculul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

16.1.1.

oglinzile retrovizoare instalate pe vehicul sunt de tipul de clasă L omologat în temeiul prezentului regulament;

16.1.2.

oglinzile retrovizoare se instalează astfel încât să rămână fixe în condiții normale de utilizare.

16.2.   Număr:

16.2.1.   toate vehiculele cu două roți cu o viteză maximă prin construcție de cel mult 50 km/h trebuie echipate cu cel puțin o oglindă retrovizoare. Dacă vehiculul este echipat doar cu o oglindă retrovizoare, aceasta trebuie montată în partea stângă a vehiculelor din țările unde circulația se efectuează pe partea dreaptă, respectiv în partea dreaptă a vehiculelor din țările în care circulația se efectuează pe partea stângă;

16.2.2.   toate vehiculele cu două roți cu o viteză maximă prin construcție de peste 50 km/h și toate vehiculele cu trei roți trebuie echipate cu două oglinzi retrovizoare, una în stânga vehiculului și cealaltă în dreapta acestuia.

16.3.   Amplasare:

16.3.1.   oglinzile retrovizoare trebuie instalate sau reglate astfel încât centrul suprafeței de reflexie, măsurat într-un plan orizontal, să fie la cel puțin 280 mm în exteriorul planului longitudinal care trece prin centrul ghidonului vehiculului. Înaintea măsurătorii, ghidonul trebuie orientat în direcția înainte, iar oglinda (oglinzile) trebuie reglată (reglate) la poziția ei (lor) normală.

16.4.   Reglare:

16.4.1.   oglinda (oglinzile) retrovizoare trebuie să fie concepută (concepute) astfel încât conducătorul să o (le) poată regla în poziția normală de conducere.

17.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

17.1.   Orice vehicul omologat în temeiul prezentului regulament trebuie produs astfel încât să corespundă tipului omologat și să respecte cerințele prevăzute la punctul 16 de mai sus.

17.2.   Pentru a verifica respectarea cerințelor prevăzute la punctul 17.1 de mai sus, se efectuează controale adecvate ale producției.

17.3.   În special, titularul omologării trebuie:

17.3.1.

să vegheze la existența procedurilor de control eficient al calității vehiculelor în ceea ce privește toate aspectele referitoare la respectarea cerințelor de la punctul 16 de mai sus;

17.3.2.

să se asigure că pentru fiecare tip de vehicul se efectuează un număr suficient de verificări în privința numărului și tipului de oglinzi retrovizoare și a dimensiunilor relevante pentru instalarea corectă a acestora, pentru a garanta că toate vehiculele aflate în curs de fabricație respectă specificațiile corespunzătoare vehiculului pentru care s-a depus cererea de omologare de tip;

17.3.3.

să vegheze la luarea tuturor măsurilor necesare pentru restabilirea conformității producției, în cazul în care controalele efectuate în conformitate cu punctul 17.3.2 de mai sus pun în evidență neconformitatea cu cerințele de la punctul 16 a unuia sau mai multor vehicule.

17.4.   Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate verifica, în orice moment, metodele de control al conformității aplicabile fiecărei unități de producție. Autoritatea poate, de asemenea, să efectueze orice control aleatoriu asupra vehiculelor produse în serie, în legătură cu cerințele de la punctul 16 de mai sus.

17.5.   În cazul în care, în timpul verificărilor și controalelor efectuate în conformitate cu punctul 17.4 de mai sus, se constată rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că sunt luate toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției cât mai rapid posibil.

18.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

18.1.   În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele enunțate mai sus, omologarea acordată pentru un tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă.

18.2.   Dacă o parte contractantă care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o inițial, ea notifică celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 2 la prezentul regulament.

19.   MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII DE TIP A VEHICULUI

19.1.   Fiecare modificare a tipului de vehicul este notificată departamentului administrativ care a omologat tipul de vehicul. În urma notificării, departamentul în cauză poate:

19.1.1.

să considere că modificările făcute nu sunt susceptibile să aibă un efect negativ considerabil și că, în orice caz, vehiculul respectă în continuare cerințele; sau

19.1.2.

să solicite un raport de încercare suplimentar serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare.

19.2.   Confirmarea sau refuzul acordării omologării, specificând modificările, se comunică părților la acord care aplică prezentul regulament, prin procedura prevăzută la punctul 15.3 de mai sus.

19.3.   Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere și informează ulterior celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 2 la prezentul regulament.

20.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării în cauză, autoritatea respectivă informează despre acest lucru celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare conformă cu modelul din anexa 2 la prezentul regulament.

21.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită certificatele privind omologarea, extinderea, refuzul sau retragerea omologării emise în alte țări.

(1)  Astfel cum sunt definite în anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2 modificat ultima dată prin amendamentul 4).

(2)  În cazul autovehiculelor cu mai puțin de patru roți prevăzut cu caroserie care acoperă parțial sau total conducătorul, se aplică cerințele Regulamentului nr. 46.

(3)  Numerele distinctive ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.2/Amend. 1.

(4)  A se vedea nota de subsol 3 de la punctul 5.4.1.

ANEXA 1

FIȘĂ DE COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image

ANEXA 2

FIȘĂ DE COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image

ANEXA 3

EXEMPLU DE MARCĂ DE OMOLOGARE A UNEI OGLINZI RETROVIZOARE

(A se vedea punctul 5.4 din regulament)

Image

Marca de omologare de mai sus, aplicată pe o oglindă retrovizoare, indică faptul că oglinda este o oglindă retrovizoare de tip „L” care a fost omologată în Țările de Jos (E 4), având numărul de omologare 002439. Primele două cifre indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 81 în forma sa originală.

Notă: Numărul de omologare se plasează în apropierea cercului și, în același timp, deasupra, dedesubtul, la stânga sau la dreapta literei „E”. Cifrele numărului de omologare trebuie să fie de aceeași parte a literei „E” și orientate în aceeași direcție. Simbolul suplimentar trebuie să fie în fața numărului de omologare. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

ANEXA 4

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE ALE VEHICULULUI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MONTAREA OGLINZILOR RETROVIZOARE INSTALAREA OGLINZILOR RETROVIZOARE

Modelul A

(A se vedea punctul 15.4 din regulament)

Image

Marca de omologare de mai sus aplicată pe un vehicul arată că tipul respectiv de vehicul a fost omologat în Țările de Jos (E 4), în temeiul Regulamentului nr. 81, cu numărul de omologare 002439. Primele două cifre indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 81 în forma sa originală.

Modelul B

(A se vedea punctul 15.5 din regulament)

Image

Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E 4) în conformitate cu Regulamentul nr. 81 și cu Regulamentul nr. 47 (1). Primele două cifre ale numerelor de omologare indică faptul că, la datele acordării respectivelor omologări, Regulamentul nr. 81 nu fusese modificat, iar Regulamentul nr. 47 includea deja seria de amendamente 01.

(1)  Al doilea număr este menționat doar pentru exemplificare.

ANEXA 5

METODĂ DE ÎNCERCARE PENTRU DETERMINAREA GRADULUI DE REFLEXIE

1.   DEFINIȚII

1.1.   Iluminant standard CIE A (1):

λ

Formula

(λ)

600

1,062

2

620

0,854

4

650

0,283

5

1.2.   Sursa standard CIE A (1): lampă cu incandescență cu filament de tungsten și atmosferă gazoasă, care funcționează la o temperatură de culoare corelată T68 = 2 855,6 K.

1.3.   Observator colorimetric standard CIE 1931 (1): receptor de radiații ale cărui caracteristici colorimetrice corespund componentelor tricromatice spectrale Formula, y(λ), z (λ) (a se vedea tabelul).

1.4.   Valori tricromatice spectrale CIE (1): valorile tricromatice, în sistem CIE (XYZ), ale componentelor monocromatice ale unui spectru de energie echivalentă.

1.5.   Vedere fotopică (1): vederea unui ochi normal atunci când acesta este adaptat la niveluri de intensitate luminoasă de cel puțin câteva candele (cd) pe metru pătrat.

2.   APARATURA

2.1.   Generalități

2.1.1.

Aparatura este constituită dintr-o sursă luminoasă, un suport pentru eșantioanele destinate încercărilor, o unitate receptoare cu celulă fotoelectrică și indicator (a se vedea figura 1) și din mijloace de eliminare a efectelor luminii străine.

2.1.2.

Receptorul poate include o sferă Ulbricht pentru a facilita măsurarea coeficientului de reflexie al oglinzilor retrovizoare care nu sunt plane (oglinzi convexe) (a se vedea figura 2).

2.2.   Caracteristicile spectrale ale sursei luminoase și ale receptorului

2.2.1.

Sursa luminoasă este constituită dintr-o sursă standard CIE A, asociată cu un sistem optic pentru a permite obținerea unui fascicul de raze luminoase aproape paralele. Se recomandă utilizarea unui stabilizator de tensiune pentru a păstra o tensiune fixă de alimentare a lămpii în timpul funcționării aparatului.

2.2.2.

Receptorul este prevăzut cu o celulă fotoelectrică având un răspuns spectral proporțional cu funcția de luminozitate fotopică a observatorului colorimetric CIE (1931) (a se vedea tabelul). Se poate utiliza orice altă combinație de iluminant, filtru și receptor care asigură echivalentul global al iluminantului standard CIE A și vedere fotopică. În cazul în care se folosește o sferă integratoare (sferă Ulbricht) în receptor, suprafața interioară a sferei trebuie acoperită cu un strat alb mat (difuziv) neselectiv din punct de vedere spectral.

2.3.   Condiții geometrice

2.3.1.

Unghiul (θ) format de fasciculul de raze incidente cu perpendiculara pe suprafața de încercare ar trebui să fie, de preferință, de 0,44 ± 0,09 rad (25 ± 5°) și nu trebuie să depășească limita superioară de toleranță (adică 0,53 rad sau 30°). Axa receptorului formează un unghi (θ) cu perpendiculara menționată, egal cu cel al fasciculului de raze incidente (a se vedea figura 1). La contactul cu suprafața de încercare, fasciculul de raze incidente trebuie să aibă un diametru de cel puțin 19 mm. Fasciculul reflectat nu trebuie să fie mai larg decât domeniul de sensibilitate al celulei fotoelectrice, nu trebuie să acopere mai puțin de 50 % din domeniul respectiv și, pe cât posibil, trebuie să acopere aceeași zonă a suprafeței ca cea utilizată în timpul etalonării aparatului.

2.3.2.

În cazul în care se utilizează o sferă integratoare (sferă Ulbricht) pentru receptor, aceasta trebuie să aibă un diametru de cel puțin 127 mm. Deschiderile practicate în peretele sferei pentru eșantion și pentru fasciculul de raze incidente vor avea dimensiunile astfel încât să permită intrarea în întregime a fasciculelor de raze de lumină incidente și reflectate. Celula fotoelectrică este amplasată astfel încât să nu primească direct lumina, nici de la fasciculele incidente, nici de la cele reflectate.

2.4.   Caracteristicile electrice ale unității celulă fotoelectrică-indicator

Semnalul de ieșire al celulei fotoelectrice, citit pe aparatul de măsură, trebuie să fie o funcție liniară a intensității luminoase pe zona fotosensibilă. Trebuie să se asigure mijloace (electrice și/sau optice) de facilitare a reglajelor de aducere la zero și de etalonare a instrumentului. Aceste mijloace nu trebuie să afecteze liniaritatea sau caracteristicile spectrale ale instrumentului. Precizia ansamblului receptor-indicator trebuie să fie de ± 2 % din întreaga scală sau de ± 10 % din valoarea măsurată, luându-se în considerare cea mai mică dintre aceste două valori.

2.5.   Suportul eșantionului

Mecanismul trebuie să permită amplasarea eșantionului supus încercării astfel încât axul brațului sursei și cel al receptorului să se intersecteze la nivelul suprafeței de reflexie. Suprafața de reflexie poate fi cuprinsă între fețele eșantionului de oglindă retrovizoare sau se poate afla pe una dintre fețele ei, acest lucru depinzând de tipul oglinzii, care poate fi de tip suprafață primară, de tip suprafață secundară sau prismatică de tip „flip”.

3.   METODA DE LUCRU

3.1.   Metoda etalonării directe

3.1.1.

În metoda etalonării directe, etalonul utilizat este aerul. Această metodă se poate aplica pentru instrumentele care sunt construite astfel încât să permită etalonarea la punctul 100 % al scalei orientând receptorul direct pe axa sursei luminoase (a se vedea figura 1).

3.1.2.

Această metodă permite, în unele cazuri (ca de exemplu, măsurarea suprafețelor cu coeficient scăzut de reflexie), să se utilizeze un punct de etalonare intermediar (cuprins între punctele 0 % și 100 % ale scalei). În cazurile susmenționate, se intercalează în drumul optic un filtru de densitate neutră cu un factor de transmitere cunoscut, iar apoi se reglează sistemul de etalonare până când indicatorul indică, în procente, transmisia corespunzătoare filtrului de densitate neutră. Acest filtru trebuie înlăturat înainte de efectuarea măsurătorilor pentru coeficientul de reflexie.

3.2.   Metoda etalonării indirecte

Metoda de etalonare indirectă se poate aplica instrumentelor cu geometrie fixă a sursei și receptorului. Este necesar să se utilizeze un dispozitiv standard de reflexie etalonat și menținut corespunzător. Dispozitivul standard menționat ar trebui să fie de preferință o oglindă plană cu un grad de reflexie cât mai apropiat de cel al eșantioanelor supuse încercărilor.

3.3.   Măsurarea în cazul oglinzilor neplane (convexe)

Pentru măsurarea gradului de reflexie al oglinzilor neplane (convexe) este necesară utilizarea instrumentelor care au prevăzută o sferă integratoare (sferă Ulbricht) în unitatea receptoare (a se vedea figura 2). Dacă la o oglindă etalon având gradul de reflexie de E %, indicatorul instrumentului indică ne diviziuni, atunci la o oglindă cu grad de reflexie necunoscut, nx diviziuni vor corespunde unui grad de reflexie de X %, conform formulei:

Formula

Image

Image

VALORI TRICROMATRICE SPECTRALE ALE OBSERVATORULUI COLORIMETRIC STANDARD CIE 1931 (2)

[acest tabel este preluat din publicația CIE 50 (45) (1970)]

λ nm

x (λ)

Formula

Formula

380

0,0014

0,0000

0,0065

390

0,0042

0,0001

0,0201

400

0,0143

0,0004

0,0679

410

0,0435

0,0012

0,2074

420

0,1344

0,0040

0,6456

430

0,2839

0,0116

1,3856

440

0,3483

0,0230

1,7471

450

0,3362

0,0380

1,7721

460

0,2908

0,0600

1,6692

470

0,1954

0,0910

1,2876

480

0,0956

0,1390

0,8130

490

0,0320

0,2080

0,4652

500

0,0049

0,3230

0,2720

510

0,0093

0,5030

0,1582

520

0,0633

0,7100

0,0782

530

0,1655

0,8620

0,0422

540

0,2904

0,9540

0,0203

550

0,4334

0,9950

0,0087

560

0,5945

0,9950

0,0039

570

0,7621

0,9520

0,0021

580

0,9163

0,8700

0,0017

590

1,0263

0,7570

0,0011

600

1,0622

0,6310

0,0008

610

1,0026

0,5030

0,0003

620

0,8544

0,3810

0,0002

630

0,6424

0,2650

0,0000

640

0,4479

0,1750

0,0000

650

0,2335

0,1070

0,0000

660

0,1649

0,0610

0,0000

670

0,0874

0,0320

0,0000

680

0,0468

0,0170

0,0000

690

0,0227

0,0082

0,0000

700

0,0114

0,0041

0,0000

710

0,0058

0,0021

0,0000

720

0,0029

0,0010

0,0000

730

0,0014

0,0005

0,0000

740

0,0007

0,0002 (3)

0,0000

750

0,0003

0,0001

0,0000

760

0,0002

0,0001

0,0000

770

0,0001

0,0000

0,0000

780

0,0000

0,0000

0,0000

Figură explicativă

Exemplu de dispozitiv pentru măsurarea gradului de reflexie al oglinzilor sferice

Image

(1)  Definiții preluate din publicația CIE 50 (45), International Electronical Vocabulary, Group 45, Lighting (Vocabular electronic internațional, grupa 45, Iluminat).

(2)  Tabel condensat. Valorile pentru Formula sunt rotunjite la patru zecimale.

(3)  Modificată în 1966 (de la 3 la 2).

ANEXA 6

PROCEDURĂ PENTRU DETERMINAREA RAZEI DE CURBURĂ „r” A SUPRAFEȚEI DE REFLEXIE A UNEI OGLINZI

1.   Măsurători

1.1.   Aparatură

Se utilizează „sferometrul” prezentat în figură.

1.2.   Punctele de măsurare

1.2.1.

Raza principală de curbură se măsoară în 3 puncte situate cât mai aproape posibil de punctele aflate la 1/3, 1/2 și 2/3 pe arcul suprafeței de reflexie aflate într-un plan paralel cu cea mai mare dintre dimensiunile oglinzii și care trece prin centrul acesteia și al arcului perpendicular pe aceasta.

1.2.2.

În cazul în care, din cauza dimensiunilor oglinzii, este imposibilă realizarea de măsurători în direcțiile definite la punctul 1.2.1, departamentele tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor pot efectua măsurători în punctul respectiv în două direcții perpendiculare, cât mai apropiate posibil de direcțiile prescrise anterior.

2.   Calculul razei de curbură „r”

„r”, exprimată în mm, se calculează cu formula:

Formula

unde rp1 este raza de curbură în primul punct de măsurare, rp2 în al doilea punct și rp3 în al treilea punct.

Image

Image

ANEXA 7

CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

prin „tip de sistem de orientare” se înțelege o combinație determinată de axe, puncte pivotante și alte mecanisme cu articulații care permit orientarea oglinzii retrovizoare în direcția șocului în cauză.

2.   ÎNCERCĂRI

Oglinzile retrovizoare se supun următoarelor încercări:

2.1.   suprafața de reflexie;

2.1.1.

verificarea razei de curbură nominale în conformitate cu cerințele de la punctul 2 din anexa 6 la regulament;

2.1.2.

măsurarea diferențelor dintre razele de curbură în conformitate cu cerințele de la punctul 7.2.2 din prezentul regulament;

2.2.   sistem de orientare:

încercare la impact în conformitate cu cerințele de la punctul 8.2 din prezentul regulament.

3.   FRECVENȚA ȘI REZULTATELE ÎNCERCĂRILOR

3.1.   Verificarea razei nominale de curbură și măsurarea diferențelor dintre razele de curbură

3.1.1.

Frecvență:

o încercare o dată la trei luni, pe număr de omologare, pe rază de curbură nominală.

3.1.2.

Rezultate

Toate rezultatele trebuie înregistrate.

Trebuie respectate valorile maxime ale diferențelor prevăzute la punctul 7.2.2 din prezentul regulament.

3.2.   Încercare la șoc

3.2.1.

Frecvență:

o încercare o dată la trei luni, pe număr de omologare, pe tip de sistem de orientare, pe configurație de bază.

3.2.2.

Rezultate

Toate rezultatele trebuie înregistrate.

Trebuie respectate dispozițiile de la punctul 8.4 din prezentul regulament.

3.3.   Selectarea eșantioanelor

Selectarea eșantioanelor pentru încercări trebuie să se facă ținând seama de cantitatea produsă pentru fiecare tip de oglinzi retrovizoare.

13.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 185/24

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație al CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la următoarea adresă:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 90 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea seturilor de garnituri de frână, garniturilor de frână cu tambur și discurilor și tamburilor de frână de schimb pentru autovehicule și remorcile acestora

Include întregul text valabil până la:

Seria 02 de amendamente – Data intrării în vigoare: 28 octombrie 2011

CUPRINS

1.

 Domeniul de aplicare

2.

 Definiții

3.

 Cererea de omologare

4.

 Omologarea

5.

 Specificații și încercări

6.

 Prezentare și marcare

7.

 Modificări și extinderi ale omologării pieselor de schimb

8.

 Conformitatea producției

9.

 Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.

 Încetarea definitivă a producției

11.

 Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale autorităților de omologare de tip

12.

 Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1A —

 Comunicare privind omologarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de set de garnituri de frână de schimb sau unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb în temeiul Regulamentului nr. 90

Anexa 1B —

 Comunicare privind omologarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui disc de frână de schimb sau a unui tambur de frână de schimb în temeiul Regulamentului nr. 90

Anexa 2 —

 Dispuneri ale mărcilor și datelor de omologare

Anexa 3 —

 Cerințe aplicabile seturilor de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile M1, M2 și N1

Anexa 4 —

 Cerințe aplicabile seturilor de garnituri de frână de schimb și garniturilor de frână cu tambur pentru vehicule din categoriile M3, N2 și N3

Anexa 5 —

 Cerințe aplicabile seturilor de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile O1 și O2

Anexa 6 —

 Cerințe aplicabile seturilor de garnituri de frână și garniturilor de frână cu tambur de schimb pentru vehicule din categoriile O3 și O4

Anexa 7 —

 Cerințe aplicabile seturilor de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoria L

Anexa 8 —

 Specificații tehnice privind seturile de garnituri de frână de schimb destinate a fi utilizate în sistemele de frânare de parcare separate independente de sistemul de frânare de serviciu al vehiculului

Anexa 9 —

 Proceduri suplimentare speciale pentru conformitatea producției

Anexa 10 —

 Ilustrații

Anexa 11 —

 Cerințe aplicabile discurilor sau tamburilor de frână de schimb pentru vehiculele din categoriile M și N

Anexa 12 —

 Cerințe aplicabile discurilor/tamburilor de frână de schimb pentru vehicule din categoria O

Anexa 13 —

 Model de raport de încercare pentru un disc/tambur de frână de schimb

1.   DOMENIUL DE APLICARE

1.1.

Prezentul regulament se aplică funcției de frânare de bază a următoarelor piese de schimb (1):

1.1.1.

Seturi de garnituri de frână de schimb destinate a fi utilizate la frânele de fricțiune care fac parte dintr-un sistem de frânare pentru vehicule din categoria M, N, L și O, care dețin o omologare de tip în conformitate cu Regulamentele nr. 13, nr. 13-H sau nr. 78.

1.1.2.

Garnituri de frână cu tambur de schimb destinate a fi nituite pe un sabot de frână pentru a fi montat și utilizat pe vehicule din categoria M3, N2, N3, O3 sau O4 care dețin o omologare de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13.

1.1.3.

Seturile de garnituri de frână de schimb utilizate pentru sisteme de frânare de parcare separate, independente de sistemul de frânare de serviciu al vehiculului, vor face numai obiectul specificațiilor tehnice definite în anexa 8 la prezentul regulament.

1.1.4.

Discuri și tamburi de frână de schimb destinați a fi utilizați la frânele de fricțiune care fac parte dintr-un sistem de frânare pentru vehicule din categoria M, N și O, care au primit o omologare de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13 sau cu Regulamentul nr. 13-H.

1.2.

Tamburii de frână și discurile de frână originale, montate la data fabricării vehiculului, și tamburii și discurile de schimb pentru serviciile de reparații și întreținere a vehiculului nu intră sub incidența prezentului regulament.

1.3.

Prezentul regulament nu se aplică în cazul „pieselor speciale” definite la punctul 2.3.4.

2.   DEFINIȚII

2.1.   Definiții generale

2.1.1.   „Producător” înseamnă întreprinderea capabilă să își asume răspunderea tehnică pentru fabricarea seturilor de garnituri de frână sau a garniturilor de frână cu tambur sau a discurilor și tamburilor de frână și să demonstreze că dispune de mijloacele necesare asigurării conformității producției.

2.1.2.   „Piesă de schimb” înseamnă un tip de set de garnituri de frână de schimb, un tip de garnitură de frână cu tambur de schimb, o garnitură de frână cu tambur de schimb, un tambur de frână de schimb sau un disc de frână de schimb.

2.1.3.   „Piesă originală” înseamnă o garnitură de frână originală, un set de garnituri de frână original, o garnitură de frână cu tambur originală, un tambur de frână original sau un disc de frână original.

2.2.   Definiții privind omologarea unui tip de set de garnituri de frână de schimb, a unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb sau a unei garnituri de frână cu tambur de schimb.

2.2.1.   „Sistem de frânare” are semnificația atribuită în Regulamentul nr. 13 punctul 2.3 sau în Regulamentul nr. 13-H punctul 2.3 sau în Regulamentul nr. 78, punctul 2.5.

2.2.2.   „Frână de fricțiune” înseamnă elementul unui sistem de frânare în care forțele care se opun mișcării vehiculului sunt generate de frecarea dintre o garnitură de frână și un disc sau un tambur de frână în mișcare relativă.

2.2.3.   „Set de garnituri de frână” înseamnă componenta unei frâne de fricțiune care se sprijină pe un tambur sau pe un disc pentru a genera forța de frecare.

2.2.3.1.

„Set de saboți” înseamnă un set de garnituri de frână al unei frâne cu tambur.

2.2.3.1.1.

„Sabot” înseamnă componenta unui set de saboți care susține garnitura de frână.

2.2.3.2.

„Set de plăcuțe” înseamnă un set de garnituri de frână al unei frâne cu disc.

2.2.3.2.1.

„Plăcuță” înseamnă componenta unui set de plăcuțe care susține garnitura de frână.

2.2.3.3.

„Garnitură de frână” înseamnă componenta realizată din material de frecare cu forma și dimensiunea finală pentru montare pe sabot sau pe plăcuță.

2.2.3.4.

„Garnitură de frână cu tambur” înseamnă o garnitură de frână pentru o frână cu tambur.

2.2.3.5.

„Material de frecare” înseamnă produsul unui ansamblu specific de materiale și procedee care determină caracteristicile unei garnituri de frână.

2.2.4.   „Tip de garnitură de frână” înseamnă o categorie de garnituri de frână care nu diferă în ceea ce privește caracteristicile materialului de frecare.

2.2.5.   „Tip de set de garnituri de frână” înseamnă o categorie de seturi de garnituri de frână care nu diferă în ceea ce privește tipul de garnitură și caracteristicile dimensionale sau funcționale.

2.2.6.   „Tip de garnitură de frână cu tambur” înseamnă o categorie de componente de garnituri de frână care, ulterior montării pe saboți, nu diferă în ceea ce privește tipul de garnitură de frână și caracteristicile dimensionale sau funcționale.

2.2.7.   „Garnitură de frână originală” înseamnă un tip de garnitură de frână menționat în documentația de omologare de tip a vehiculului, Regulamentul nr. 13 anexa 2 punctul 8.1.1, Regulamentul nr. 13-H anexa 1 punctul 7.1 (2) sau Regulamentul nr. 78 anexa 1 punctul 5.4.

2.2.8.   „Set de garnituri de frână original” înseamnă un set de garnituri de frână conform cu datele anexate la documentația de omologare de tip a unui vehicul.

2.2.9.   „Set de garnituri de frână de schimb” înseamnă un tip de set de garnituri de frână omologat în temeiul prezentului regulament ca piesă de schimb corespunzătoare pentru un set de garnituri de frână original.

2.2.10.   „Garnitură de frână cu tambur originală” înseamnă o garnitură de frână cu tambur conformă cu datele anexate la documentația de omologare de tip a unui vehicul.

2.2.11.   „Garnitură de frână cu tambur de schimb” înseamnă un tip de garnitură de frână cu tambur omologat în temeiul prezentului regulament ca piesă de schimb corespunzătoare atunci când este montată pe un sabot pentru o garnitură de frână cu tambur originală.

2.2.12.   „Set de garnituri de frână de parcare” înseamnă un set de plăcuțe sau un set de saboți care fac parte dintr-un sistem de frânare de parcare separat și independent de sistemul de frânare de serviciu.

2.3.   Definiții privind omologarea unui tambur de frână de schimb sau a unui disc de frână de schimb.

2.3.1.   „Disc/tambur de frână original”

2.3.1.1.

În cazul autovehiculelor, este un disc/tambur de frână inclus în omologarea de tip a sistemului de frânare al vehiculului în conformitate cu Regulamentul nr. 13 sau Regulamentul nr. 13-H.

2.3.1.2.

În cazul remorcilor:

(a)

este un disc/tambur de frână inclus în omologarea de tip a sistemului de frânare al vehiculului în conformitate cu Regulamentul nr. 13;

(b)

este un disc/tambur de frână care face parte dintr-un sistem de frânare pentru care producătorul axului deține un raport de încercare în conformitate cu anexa 11 la Regulamentul nr. 13.

2.3.2.   „Codul de identificare” identifică discurile de frână sau tamburii de frână incluși în omologarea sistemului de frânare în conformitate cu Regulamentele nr. 13 și nr. 13-H. Acesta conține, cel puțin, denumirea comercială sau marca și un număr de identificare.

La solicitarea serviciului tehnic și/sau a autorității de omologare, producătorul vehiculului pune la dispoziție informațiile necesare care dovedesc legătura dintre omologarea de tip a sistemului de frânare și codul de identificare aferent.

2.3.3.   Piese de schimb

2.3.3.1.

„Discuri și tamburi de frână de schimb originali”: discuri de frână/tamburi de frână originali pentru serviciile de reparație și întreținere a vehiculului, pe care este aplicat codul de identificare definit la punctul 2.3.2 în așa fel încât acesta să nu poată fi șters și să fie perfect lizibil.

2.3.3.2.

„Discul de frână identic” este un disc de frână de schimb cu proprietăți fizice și chimice identice din toate punctele de vedere cu cele ale discului de frână original, cu excepția mărcii producătorului vehiculului, care lipsește.

2.3.3.3.

„Tamburul de frână identic” este un tambur de frână de schimb cu proprietăți fizice și chimice identice din toate punctele de vedere cu cele ale tamburului de frână original, cu excepția mărcii producătorului vehiculului, care lipsește.

2.3.3.4.

„Discul de frână echivalent” este un disc de frână de schimb identic cu discul de frână original în ceea ce privește toate dimensiunile, caracteristicile geometrice și proiectarea de bază, fiind, de asemenea, fabricat din aceeași subcategorie de material ca discul de frână original definit la punctul 5.3.3.2.

2.3.3.5.

„Tamburul de frână echivalent” este un tambur de frână de schimb identic cu tamburul de frână original în ceea ce privește toate dimensiunile, caracteristicile geometrice și proiectarea de bază, fiind, de asemenea, fabricat din aceeași subcategorie de material ca tamburul de frână original definit la punctul 5.3.3.2.

2.3.3.6.

„Discul de frână interschimbabil” este un disc de frână de schimb cu dimensiuni ale interfeței identice cu cele ale discului de frână original, însă care poate prezenta diferențe față de discul de frână original în ceea ce privește proiectarea, compoziția și proprietățile mecanice.

2.3.3.7.

„Tamburul de frână interschimbabil” este un tambur de frână de schimb cu dimensiuni ale interfeței identice cu cele ale tamburului de frână original, însă care poate prezenta diferențe față de tamburul de frână original în ceea ce privește proiectarea, compoziția și proprietățile mecanice.

2.3.4.   „Disc/tambur de frână special” înseamnă un disc/tambur de frână de schimb care nu este inclus la punctele 2.3.1-2.3.3.

2.3.5.   „Dimensiuni funcționale”: toate măsurătorile relevante în ceea ce privește montarea și funcționarea componentelor sistemului de frânare (a se consulta punctul 5.3.7.1 și anexa 10).

2.3.6.   „Tip de disc/tambur de frână”: discuri sau tamburi de frână caracterizați prin aceeași proiectare de bază și categorie de material în conformitate cu criteriile de clasificare de la punctele 5.3.5.1, respectiv 5.3.5.2.

2.3.7.   „Categorie de încercare”: tip de discuri/tamburi de frână având aceleași caracteristici în conformitate cu punctul 5.3.6.

2.3.8.   „Variantă”: disc/tambur de frână individual, din cadrul unei anumite categorii de încercare.

2.3.9.   „Material”: compoziția chimică și proprietățile mecanice în conformitate cu punctul 3.4.1.2.

2.3.10.   „Categorie de material”: de exemplu, fontă cenușie, oțel, aluminiu etc.

2.3.11.   „Subcategorie de material”: una dintre subcategoriile definite la punctul 5.3.3.2.

2.3.12.   „Grosime minimă”: grosimea discului de frână la care se impune înlocuirea acestuia.

2.3.13.   „Diametru interior maxim”: diametrul interior maxim al tamburului de frână la care se impune înlocuirea acestuia.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare a unei piese de schimb pentru un anumit tip de vehicul sau pentru anumite tipuri de vehicule este depusă de către producătorul piesei de schimb sau de către reprezentantul său acreditat.

3.2.   Cererea poate fi depusă de deținătorul unei (unor) omologări de tip a(le) vehiculului în temeiul Regulamentului nr. 13 sau Regulamentului nr. 13-H sau Regulamentului nr. 78 în ceea ce privește piesele de schimb care corespund tipului prevăzut în documentația de omologare (omologărilor) de tip a(le) vehiculului.

3.3.   În cazul unei cereri privind omologarea unui tip de set de garnituri de frână de schimb, a unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb sau a unei garnituri de frână cu tambur de schimb:

3.3.1.

Cererea de omologare trebuie însoțită, în triplu exemplar, de o descriere a setului de garnituri de frână de schimb sau a garniturii de frână cu tambur de schimb în ceea ce privește elementele prevăzute în anexa 1 la prezentul regulament și de următoarele detalii:

3.3.1.1.

diagrame care indică dimensiunile funcționale ale setului de garnituri de frână de schimb sau ale garniturii de frână cu tambur de schimb;

3.3.1.2.

indicarea pozițiilor pe vehicule ale setului de garnituri de frână de schimb sau ale garniturii de frână cu tambur de schimb pentru care se solicită omologarea în vederea montării.

3.3.2.

Se pun la dispoziție suficiente seturi de garnituri de frână sau garnituri de frână cu tambur aparținând tipului pentru care se solicită omologarea, în vederea efectuării încercărilor de omologare.

3.3.3.

Solicitantul convine cu serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor de omologare și pune la dispoziția acestuia vehiculul (vehiculele) și/sau frâna (frânele) reprezentative corespunzătoare.

3.3.4.

Autoritatea competentă verifică existența unor măsuri satisfăcătoare pentru asigurarea controlului eficace al conformității producției anterior acordării omologării de tip.

3.3.4.1.

Solicitantul prezintă valorile comportamentului la frecare în conformitate cu anexa 9 partea A punctul 2.4.1 sau 3.4.1 din prezentul regulament.

3.4.   În cazul unei cereri privind omologarea unui tambur de frână de schimb sau a unui disc de frână de schimb:

3.4.1.   cererea de omologare trebuie însoțită, în triplu exemplar, de o descriere a tamburului de frână de schimb sau a discului de frână de schimb în ceea ce privește elementele prevăzute în anexa 1B la prezentul regulament și de următoarele detalii:

3.4.1.1.   schițe ale discului sau tamburului de frână incluzând dimensiunile caracteristicilor menționate la punctul 5.3.7.1, împreună cu toleranțe și orice alte accesorii însoțitoare:

(a)

amplasarea și natura marcajului în conformitate cu punctul 6.2.2 – dimensiuni în mm;

(b)

greutatea în grame;

(c)

materialul.

3.4.1.2.   Descrierea componentelor

Producătorul furnizează o descriere a componentelor care cuprinde cel puțin următoarele informații:

(a)

producătorul piesei neprelucrate;

(b)

o descriere a procesului de producție a piesei neprelucrate;

(c)

dovada fiabilității procesului (de exemplu, absența fisurilor și cavităților, dimensiuni);

(d)

compoziția materialului, mai exact:

(i)

compoziția chimică;

(ii)

microstructura;

(iii)

proprietățile mecanice:

(a)

duritatea Brinell în conformitate cu ISO 6506-1:2005;

(b)

rezistența la tracțiune în conformitate cu ISO 6892:1998;

(e)

coroziunea sau protecția suprafeței;

(f)

descrierea metodelor de echilibrare, eroarea de echilibrare maximă permisă;

(g)

gradul de uzură permis (grosimea minimă în cazul discurilor de frână sau diametrul interior maxim în cazul tamburilor de frână).

Solicitantul prezintă informațiile și specificațiile prevăzute la punctul 2.5 din partea B a anexei 9 la prezentul regulament.

3.4.2.   Conformitatea producției

Autoritatea competentă verifică existența unor măsuri satisfăcătoare pentru asigurarea controlului eficace al conformității producției anterior acordării omologării de tip.

3.4.2.1.   Solicitantul prezintă documentația prevăzută la punctul 2 din partea B a anexei 9 la prezentul regulament.

3.4.3.   Numărul și utilizarea eșantioanelor

3.4.3.1.   Se va furniza un număr minim de eșantioane de discuri și tamburi – având proiectarea pentru care se solicită omologarea – în conformitate cu tabelul următor.

Acest tabel ilustrează, de asemenea, modul recomandat de utilizare a eșantioanelor.

Nr. crt.

Verificare/încercare

Numărul eșantionului

Observații

 

 

1

2

3

4

5

6

 

1

Verificare geometrică

Punctele 5.3.3.1, 5.3.4.1

x

x

x

x

x

x

 

2

Verificarea materialelor

Punctele 5.3.3.2, 5.3.4.2

x

x

 

 

 

 

 

3

Verificarea condiției de echilibru

Punctul 5.3.7.2

 

 

x

x

x

x

 

4

Verificarea uzurii marcajului

Punctul 5.3.7.3

 

 

x

x

x

x

 

5

Încercare de integritate – oboseală termică

Punctele 4.1.1, 4.2.1 din anexa 11, 4.1.1, 4.2.1 din anexa 12

 

 

 

x

x

 

 

6

Încercare de integritate – încercare la sarcină ridicată

Punctele 4.1.2 și 4.2.2 din anexa 11 și punctele 4.1.2 și 4.2.2 din anexa 12

 

 

x

 

 

 

 

7

Încercare a performanței frânei de serviciu a vehiculului

Punctul 2.2 din anexa 11, punctul 2.2 din anexa 12

 

 

 

 

 

Pereche de discuri

Axul față sau axul spate

8

Încercare a performanței frânei de parcare a vehiculului

Punctul 2.3 din anexa 11, punctul 2.3 din anexa 12

 

 

 

 

 

Pereche de discuri

Dacă este cazul

9

Încercare pe standul dinamometric a performanței frânei de serviciu

Punctul 3.3 din anexa 11, punctul 3.3 din anexa 12

 

 

 

 

 

x

Alternativă la încercarea vehiculului

3.4.3.2.   Fiecare disc și tambur, cu excepția celor în cazul cărora se aplică verificări geometrice și ale materialelor, este însoțit de numărul corespunzător al setului de garnituri de frână pentru care există o omologare în temeiul Regulamentului nr. 13, Regulamentului nr. 13-H sau Regulamentului nr. 90.

3.4.3.3.   Dacă este necesară o comparație cu discul de frână original sau cu tamburul de frână original, se furnizează, după caz, un set de discuri de frână originale sau de tamburi de frână originale pentru un ax.

3.4.3.4.   În cazul în care se solicită omologarea unui disc/tambur de frână de schimb echivalent, se vor furniza două eșantioane de disc/tambur de frână original sau de disc/tambur de frână de schimb original pentru compararea materialelor și dimensiunilor.

3.4.3.5.   În cazul în care se solicită omologarea unui disc/tambur de frână de schimb interschimbabil, se vor furniza două eșantioane de disc/tambur de frână original sau de disc/tambur de frână de schimb original pentru compararea dimensiunilor.

4.   OMOLOGAREA

4.1.

În cazul în care piesa de schimb prezentată spre omologare în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele punctului 5 de mai jos, se acordă omologarea piesei de schimb respective.

4.1.1.

În cazul seturilor de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoria L cu un sistem combinat de frânare în sensul punctului 2.9 din Regulamentul nr. 78, omologarea trebuie să se limiteze la combinația (combinațiile) de seturi de garnituri de frână pe axele vehiculului care au fost supuse încercărilor în conformitate cu anexa 7 la prezentul regulament.

4.2.

Fiecărei piese de schimb omologate i se atribuie un număr de omologare alcătuit din trei grupuri de cifre:

4.2.1.

Primele două cifre (în cazul de față 02, întrucât regulamentul se află la seria 02 de amendamente) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării.

4.2.2.

Următoarea literă unică este indicatorul categoriei piesei de schimb după cum urmează:

A

Set de garnituri de frână de schimb

B

Garnitură de frână cu tambur de schimb

C

Disc de frână de schimb

D

Tambur de frână de schimb

4.2.3.

Următoarele patru cifre indică producătorul și tipul de garnitură de frână, tipul de disc sau tipul de tambur.

Ultimele patru cifre indică:

(a)

sabotul sau plăcuța sau dimensiunea specifică, în cazul garniturilor de frână cu tambur;

(b)

varianta, în cazul unui disc de frână de schimb sau a unui tambur de frână de schimb.

Image

Exemplu:

Image

4.3.

Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unei alte piese de schimb. Același număr de omologare de tip se poate referi la utilizarea acelei piese de schimb pe mai multe tipuri de vehicule.

4.4.

Notificarea omologării, extinderii, refuzului, retragerii omologării sau încetării definitive a producției unui tip de piesă de schimb în temeiul prezentului regulament se comunică părților la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

4.5.

Pe fiecare piesă de schimb omologată în temeiul prezentului regulament se aplică, în mod vizibil și într-o zonă ușor accesibilă, o marcă de omologare internațională alcătuită din:

4.5.1.

un cerc în interiorul căruia este plasată litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (3);

4.5.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță orizontală și numărul de omologare, la dreapta cercului prevăzut la punctul 4.5.1.

4.6.

Marca de omologare menționată la punctul 4.5 de mai sus trebuie să fie lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

4.7.

În anexa 2 la prezentul regulament sunt prezentate exemple de dispunere a mărcii și datelor de omologare menționate mai sus și la punctul 6.5 de mai jos.

5.   SPECIFICAȚII ȘI ÎNCERCĂRI

5.1.   Generalități

O piesă de schimb este proiectată și construită astfel încât, atunci când înlocuiește piesa montată inițial pe un vehicul, eficiența frânării vehiculului respectiv corespunde celei a tipului de vehicul omologat.

În mod specific:

(a)

o piesă de schimb pentru un tip de vehicul omologat anterior seriei 09 de amendamente aduse Regulamentului nr. 13 sau versiunii originale a Regulamentului nr. 13-H sau seriei 01 de amendamente aduse Regulamentului nr. 78 respectă, cel puțin, nivelul prevăzut în regulamentul susmenționat corespunzător;

(b)

o piesă de schimb prezintă caracteristici de performanță similare celor ale piesei originale pe care urmează să o înlocuiască;

(c)

o piesă de schimb trebuie să prezinte caracteristici mecanice corespunzătoare;

(d)

garniturile de frână nu trebuie să conțină azbest;

(e)

un disc/tambur de frână de schimb trebuie să prezinte o rezistență suficientă la deformare în condiții de temperatură;

(f)

grosimea minimă a discului de frână nu trebuie să fie mai mică decât grosimea discului de frână original specificată de producătorul autovehiculului;

(g)

diametrul interior maxim admis al tamburului de frână nu trebuie să fie mai mare decât diametrul interior maxim admis al tamburului de frână original specificat de producătorul autovehiculului.

5.1.1.   Seturile de garnituri de frână de schimb sau garniturile de frână cu tambur de schimb conforme tipului specificat în documentația de omologare de tip a vehiculului în temeiul Regulamentului nr. 13 sau Regulamentului nr. 13-H sau Regulamentului nr. 78 sunt considerate ca îndeplinind cerințele de la punctul 5 din prezentul regulament.

5.1.2.   Discurile de frână de schimb și tamburii de frână conformi cu codul de identificare specificat în documentația de omologare de tip a vehiculului în temeiul Regulamentului nr. 13 sau Regulamentului nr. 13-H sunt considerați ca îndeplinind cerințele de la punctul 5 din prezentul regulament.

5.2.   Cerințe privind omologarea unui tip de set de garnituri de frână de schimb, a unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb sau a unei garnituri de frână cu tambur de schimb

5.2.1.   Cerințe de performanță

5.2.1.1.   Seturi de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile M1, M2 și N1

Cel puțin o categorie de seturi de garnituri de frână de schimb, reprezentând tipul de garnitură care urmează să fie omologat, se montează și se supune încercărilor pe cel puțin un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul pentru care se solicită omologarea, în conformitate cu dispozițiile anexei 3, și îndeplinește cerințele prevăzute în această anexă. Vehiculul (vehiculele) reprezentativ(e) este (sunt) selectat(e) din intervalul aplicației utilizând analiza cea mai defavorabilă (4). În ceea ce privește sensibilitatea la viteză și echivalența performanței la rece, se utilizează una dintre cele două metode prezentate în anexa 3.

5.2.1.2.   Seturi de garnituri de frână de schimb și garnituri de frână cu tambur de schimb pentru vehicule din categoriile M3, N2 și N3

Cel puțin o categorie de seturi de garnituri de frână de schimb sau o categorie de garnituri de frână cu tambur de schimb, reprezentând tipul de garnitură care urmează să fie omologat, se montează și se supune încercărilor pe cel puțin un vehicul sau o frână reprezentativ(ă) pentru tipul de vehicul pentru care se solicită omologarea, în conformitate cu dispozițiile anexei 4, utilizând una dintre cele două metode prezentate la punctul 1 (încercarea pe vehicul) sau la punctul 2 (încercarea cu dinamometrul inerțial) și îndeplinește cerințele prevăzute în această anexă. Vehiculul (vehiculele) sau frâna (frânele) reprezentativă (reprezentative) este (sunt) selectată (selectate) din intervalul aplicației utilizând analiza cea mai defavorabilă (4).

5.2.1.3.   Seturi de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile O1 și O2

Seturile de garnituri de frână de schimb sunt supuse încercărilor în conformitate cu dispozițiile anexei 5 și îndeplinesc cerințele prevăzute în această anexă.

5.2.1.4.   Seturi de garnituri de frână de schimb și garnituri de frână cu tambur de schimb pentru vehicule din categoriile O3 și O4

Seturile de garnituri de frână de schimb și garniturile de frână cu tambur de schimb sunt supuse încercărilor în conformitate cu dispozițiile anexei 6 și îndeplinesc cerințele prevăzute în această anexă. În ceea ce privește încercările, se utilizează una dintre cele trei metode descrise la punctul 3 din apendicele 2 la anexa 11 la Regulamentul nr. 13.

5.2.1.5.   Seturi de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoria L

Cel puțin o categorie de seturi de garnituri de frână de schimb reprezentând tipul de garnitură care urmează să fie omologat, se montează și se supune încercărilor pe cel puțin un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul pentru care se solicită omologarea, în conformitate cu dispozițiile anexei 7, și îndeplinește cerințele prevăzute în această anexă. Vehiculul (vehiculele) reprezentativ(e) este (sunt) selectat(e) din intervalul aplicației utilizând analiza cea mai defavorabilă (4).

5.2.2.   Caracteristici mecanice

5.2.2.1.   Seturi de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile M1, M2, N1, O1, O2 și L

5.2.2.1.1.   Seturile de garnituri de frână de schimb aparținând tipului pentru care se solicită omologarea sunt supuse unor încercări de rezistență la forfecare în conformitate cu standardul ISO 6312:1981 sau ISO 6312:2001.

Rezistența la forfecare minimă permisă este de 250 N/cm2 pentru seturile de plăcuțe și 100 N/cm2 pentru seturile de saboți.

5.2.2.1.2.   Seturile de garnituri de frână de schimb aparținând tipului pentru care se solicită omologarea sunt supuse unor încercări de compresibilitate în conformitate cu unul dintre standardele ISO 6310:1981, ISO 6310:2001 sau ISO 6310:2009.

Compresibilitatea nu trebuie să depășească 2 % la temperatură ambiantă și 5 % la 400 °C pentru seturile de plăcuțe și 2 % la temperatură ambiantă și 4 % la 200 °C pentru seturile de saboți. Această cerință nu se aplică seturilor de garnituri de frână de parcare.

5.2.2.2.   Seturi de garnituri de frână de schimb și garnituri de frână cu tambur de schimb pentru vehicule din categoriile M3, N2, N3, O3 și O4

5.2.2.2.1.   Rezistența la forfecare

Această încercare se aplică numai seturilor de plăcuțe de frână cu disc.

Seturile de garnituri de frână de schimb aparținând tipului pentru care se solicită omologarea sunt supuse unor încercări de rezistență la forfecare în conformitate cu standardul ISO 6312:1981 sau ISO 6312:2001. Seturile de garnituri de frână pot fi împărțite în două sau trei părți pentru a corespunde capacității dispozitivului de încercare.

Rezistența la forfecare minimă permisă este de 250 N/cm2.

5.2.2.2.2.   Compresibilitatea

Seturile de garnituri de frână de schimb și garniturile de frână cu tambur de schimb aparținând tipului pentru care se solicită omologarea sunt supuse unor încercări de compresibilitate în conformitate cu unul dintre standardele ISO 6310:1981, ISO 6310:2001 sau ISO 6310:2009. Pot fi utilizate eșantioane plate în conformitate cu modelul tip I.

Compresibilitatea nu trebuie să depășească 2 % la temperatură ambiantă și 5 % la 400 °C pentru seturile de plăcuțe și 2 % la temperatură ambiantă și 4 % la 200 °C pentru seturile de saboți și garniturile de frână cu tambur.

5.2.2.2.3.   Duritatea materialelor (5)

Această cerință este valabilă pentru garniturile și seturile de garnituri de frână cu tambur.

Seturile de garnituri de frână de schimb sau garniturile de frână cu tambur de schimb de tipul prezentat pentru omologare sunt supuse unor încercări de duritate în conformitate cu standardul ISO 2039-2:1987.

Duritatea materialului de frecare la suprafața de frecare reprezintă valoarea medie a cinci eșantioane de garnituri din diferite loturi de producție (dacă este posibil) prin efectuarea a cinci măsurători în diferite puncte ale fiecărei garnituri de frână.

5.3.   Cerințe tehnice privind omologarea unui tambur de frână de schimb sau a unui disc de frână de schimb

Toate piesele de schimb trebuie separate în patru categorii:

(a)

disc/tambur de frână de schimb original;

(b)

disc/tambur de frână identic;

(c)

disc/tambur de frână echivalent;

(d)

disc/tambur de frână interschimbabil.

În funcție de categoria în care se încadrează, discul sau tamburul de frână de schimb trebuie să fie validat în urma următoarelor încercări:

 

Încercări de performanță în conformitate cu Regulamentele nr. 13 și nr. 13-H (Tipul 0, I, II etc.)

Încercare comparativă cu proprietățile dinamice la frecare ale piesei originale

Încercări de integritate (sarcină ridicată și oboseală termică)

Piese de schimb originale

Nu

Nu

Nu

Piese identice

Nu

Nu

Nu

Piese echivalente

Nu

Nu

Încercare pe standul dinamometric

Piese interschimbabile

Încercare pe vehicul sau încercare alternativă pe standul dinamometric

Încercare pe vehicul sau încercare alternativă pe standul dinamometric

Încercare pe standul dinamometric

Cerințele pentru încercarea discurilor și tamburilor de frână în cazul vehiculelor din categoriile M și N sunt detaliate în anexa 11.

Cerințele pentru încercarea discurilor și tamburilor de frână în cazul vehiculelor din categoria O sunt detaliate în anexa 12.

5.3.1.   Discuri/tamburi de frână de schimb originali

5.3.1.1.   Discurile/tamburii de frână de schimb originali se exclud din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu condiția să prezinte un cod de identificare astfel cum este definit la punctul 2.3.2 aplicat în așa fel încât să nu poată fi șters și să fie clar lizibil.

5.3.2.   Discuri/tamburi de frână identici

5.3.2.1.   Solicitantul omologării demonstrează autorității de omologare că îi furnizează producătorului de vehicule discurile sau tamburii de frână ca echipamente originale ale vehiculelor/axelor/frânelor menționate în anexa 1B la punctul 4. În special, discurile sau tamburii de frână se fabrică în sisteme și condiții de producție și asigurare a calității identice cu cele valabile în cazul pieselor originale, în conformitate cu punctul 2.3.1.

5.3.2.2.   Având în vedere că discurile/tamburii de frână identici îndeplinesc toate cerințele existente pentru piesele originale, nu se prevăd cerințe privind încercarea.

5.3.3.   Discuri sau tamburi de frână de schimb echivalenți

5.3.3.1.   Cerințe geometrice

Discurile sau tamburii de frână sunt identici cu discul sau tamburul de frână original în ceea ce privește toate dimensiunile, caracteristicile geometrice și proiectarea de bază.

5.3.3.1.1.   Pentru discurile de frână, se respectă următoarele valori maxime:

 

M1, N1, O1, O2

M2, M3, N2, N3, O3, O4

Variația grosimii

0,015 mm

0,030 mm

Variația grosimii paletelor de ventilare (doar pentru discuri ventilate)

1,5 mm

2,0 mm

Uzura laterală a suprafeței de frecare

0,050 mm (6)

0,15 mm (6)

Variația alezajului piesei de bază

H9

H9

Paralelismul capacului

0,100 mm

0,100 mm

Planeitatea feței piesei de bază

0,050 mm

0,050 mm

Rugozitatea suprafeței de frecare (7)

3,2 μm

3,2 μm

5.3.3.1.2.   Pentru tamburii de frână, se respectă următoarele valori maxime:

 

M1, N1, O1, O2

M2, M3, N2, N3, O3, O4

Uzura radială a suprafeței de frecare

0,050 mm

0,100 mm

Variația localizării alezajului

H9

H9

Ovalizare

0,040 mm

0,150 mm

Planeitatea feței piesei de bază

0,050 mm

0,050 mm

Rugozitatea suprafeței de frecare (8)

3,5 μm

3,5 μm

5.3.3.2.   Cerințe privind materialele și cerințe metalurgice

Pentru a fi considerat „echivalent”, discul sau tamburul de frână de schimb este fabricat din aceeași subcategorie de material ca discul sau tamburul de frână original. Există patru subcategorii de materiale din care se fabrică piese originale.

 

Standard de încercare

Subcategoria 1

Bază din fontă

DIN EN 1561

EN-GJL-200

Subcategoria 2

Bază cu conținut ridicat de carbon

EN-GJL-150

Subcategoria 3

Conținut ridicat de carbon aliat

Subcategoria 4

Conținut ridicat de carbon nealiat

Conținut de carbon

(%)

 

3,20-3,60

3,60-3,90

3,55-3,90

3,60-3,90

Conținut de silicon

(%)

 

1,70-2,30

1,60-2,20

1,60-2,20

1,60-2,20

Conținut de mangan

(%)

 

Min 0,40

Min 0,40

Min 0,40

Min 0,40

Conținut de crom

(%)

 

Max 0,35

Max 0,35

0,30-0,60

Max 0,25

Conținut de cupru

(%)

 

—

0,30-0,70

0,30-0,70

Max 0,40

Duritate HBW

ISO 6506-1:2005

190-248

160-210

180-230

160-200

Rezistență la tracțiune

(N/mm2)

ISO 6892:1998

Min 220

Min 160

Min 170

Min 150

5.3.3.3.   Cerințe de performanță

Piesa trebuie să treacă încercările de integritate la sarcină ridicată și la oboseală termică în conformitate cu anexele 11 și 12.

5.3.4.   Discuri sau tamburi de frână de schimb interschimbabili

5.3.4.1.   Cerințe geometrice

Aceleași cerințe de la punctele 5.3.3.1.1 și 5.3.3.1.2, plus aceleași dimensiuni ale interfeței.

Un disc sau tambur de frână de schimb se poate deosebi de piesa originală prin caracteristici de proiectare precum:

(a)

tipul și geometria ventilației (pentru discurile de frână ventilate);

(b)

disc sau tambur integral sau compus;

(c)

finisajul suprafeței (de exemplu, orificii, caneluri etc.).

5.3.4.2.   Cerințe de performanță

Piesa trebuie să fie validată în urma încercărilor de performanță de mai jos în conformitate cu anexele 11 și 12:

(a)

încercarea de performanță în conformitate cu Regulamentul nr. 13 sau cu Regulamentul nr. 13-H;

(b)

încercarea comparativă cu proprietățile dinamice la frecare ale piesei originale;

(c)

încercarea de integritate la sarcină ridicată și la oboseală termică.

5.3.5.   Tip

Discurile/tamburii de frână care nu prezintă diferențe în ceea ce privește caracteristicile principale detaliate mai jos se consideră ca aparținând aceluiași tip în cadrul unui raport sau al unei omologări.

5.3.5.1.   Criterii privind tipul pentru discurile de frână

5.3.5.1.1.   Proiectarea de bază:

(a)

cu sau fără ventilație (de exemplu, solid, ventilat);

(b)

proiectarea ventilației;

(c)

suprafață (de exemplu, cu sau fără canale sau orificii);

(d)

butuc (cu sau fără tambur de frână de parcare integrat);

(e)

montaj (rigid, semiflotant, flotant etc.);

(f)

capac (cu sau fără tambur de frână de parcare integrat).

5.3.5.1.2.   Categoria de material

Toate categoriile de materiale (inclusiv subcategoriile aferente acestora) sunt considerate ca fiind un tip separat.

5.3.5.1.2.1.   Fontă

5.3.5.1.2.2.   Oțel

5.3.5.1.2.3.   Materiale compozite

5.3.5.1.2.4.   Construcție din mai multe materiale

5.3.5.2.   Criterii privind tipul pentru tamburii de frână:

(a)

categoria de material (de exemplu, oțel, fontă, compozite);

(b)

butuc (cu/fără);

(c)

proiectare material compozit.

5.3.6.   Criterii pentru categoria de încercare (în cadrul aceluiași tip)

Testarea în cadrul unor categorii de încercare este posibilă în cazul pieselor interschimbabile doar dacă zona de contact dintre suprafața de montare și suprafețele de frecare ale discului de frână prezintă aceeași formă generală.

Din fiecare dintre categoriile de încercare menționate mai jos, cel puțin o variantă este supusă încercărilor corespunzătoare prevăzute în anexele 10, 11 sau 12. Varianta selectată din cadrul unei categorii de încercare pentru încercarea piesei de schimb este cea care prezintă cea mai mare energie cinetică în raport cu masa piesei de schimb direct corespondente:

Formula

unde:

vmax, i

viteza maximă proiectată a vehiculului pe care este montată piesa de schimb (în cazul remorcilor vmax, i se presupune că este de cel puțin 80 km/h);

m

masa de încercare în conformitate cu definiția din anexa 11, punctul 3.2.1.2 și anexa 12, punctul 3.2.1.2;

mpiesă de schimb, i

masa piesei de schimb a vehiculului corespunzător.

5.3.6.1.   Discuri de frână de schimb

5.3.6.1.1.   Criterii privind alcătuirea categoriilor de încercare pentru discurile de frână de schimb în cazul vehiculelor din categoriile M1, M2, N1, N2, O1 și O2

5.3.6.1.1.1.   Categoria de încercare pentru încercările prevăzute la punctele 1-4 din anexa 11 sau din anexa 12

Această categorie de încercare include toate discurile de frână care nu prezintă variații ale diametrului exterior mai mari de 6 mm și ale grosimii mai mari de 4 mm.

5.3.6.1.1.2.   În cazul unor materiale diferite în cadrul unei categorii de materiale, se prezintă o dovadă pentru fiecare material în parte care să ateste că au fost îndeplinite cerințele prevăzute în anexa 11 sau anexa 12.

5.3.6.1.2.   Criterii privind alcătuirea categoriilor de încercare pentru discurile de frână de schimb în cazul vehiculelor din categoriile M3, N3, O3 și O4

5.3.6.1.2.1.   Categoria de încercare pentru încercările prevăzute la punctele 1-4 din anexa 11 sau din anexa 12

Această categorie de încercare include toate discurile de frână care nu prezintă variații ale diametrului exterior mai mari de 6 mm și ale grosimii mai mari de 4 mm.

5.3.6.1.2.2.   În cazul unor materiale diferite în cadrul unei categorii de materiale, se furnizează o dovadă pentru fiecare material în parte care să ateste că au fost îndeplinite cerințele prevăzute în anexa 11 sau anexa 12.

5.3.6.2.   Tamburi de frână de schimb

5.3.6.2.1.   Criterii privind alcătuirea categoriilor de încercare pentru tamburii de frână de schimb în cazul vehiculelor din categoriile M1, M2, N1, N2, O1 și O2

5.3.6.2.1.1.   Categoria de încercare pentru încercările prevăzute la punctele 1-4 din anexa 11 sau din anexa 12

Această categorie include toți tamburii de frână care nu prezintă variații mai mari de 30 mm ale diametrului interior și mai mari de 10 mm ale lățimii sabotului tamburului de frână.

5.3.6.2.1.2.   În cazul unor materiale diferite în cadrul unei categorii de materiale, se furnizează o dovadă pentru fiecare material în parte care să ateste că au fost îndeplinite cerințele prevăzute în anexa 11 sau anexa 12.

5.3.6.2.2.   Criterii privind alcătuirea categoriilor de încercare pentru tamburii de frână de schimb în cazul vehiculelor din categoriile M3, N3, O3 și O4

5.3.6.2.2.1.   Categoria de încercare pentru încercările prevăzute la punctele 1-4 din anexa 11 sau din anexa 12

Această categorie include toți tamburii de frână care nu prezintă variații mai mari de 10 % (raportate la cea mai mică valoare) ale diametrului interior și mai mari de 40 mm ale lățimii sabotului tamburului de frână.

5.3.6.2.2.2.   În cazul unor materiale diferite în cadrul unei categorii de materiale, se furnizează o dovadă pentru fiecare material în parte care să ateste că au fost îndeplinite cerințele prevăzute în anexa 11 sau anexa 12.

5.3.7.   Domeniul de aplicare al evaluării în ceea ce privește discurile/tamburii de frână

5.3.7.1.   Verificări geometrice

Față de piesele de schimb originale, discurile/tamburii de frână de schimb sunt controlați în ceea ce privește următoarele caracteristici (a se consulta și anexa 10):

(a)

diametrul discului/tamburului, inclusiv diametrele suprafeței de frecare (în cazul unei frâne cu disc cu tambur de frână de parcare integrat, ambele diametre trebuie verificate);

(b)

grosimea discului (dimensiunile originale și indicatorul de uzură minimă admisă) – între suprafața de montare și suprafața de frecare exterioară;

(c)

grosimea flanșei de montaj;

(d)

diametrul cercului trasat prin centrul orificiilor/niturilor de fixare;

(e)

numărul orificiilor/niturilor de fixare;

(f)

diametrul flanșei de montaj;

(g)

tipul centrării (de exemplu, manșon central sau șuruburi/nituri de fixare);

(h)

în cazul discurilor de frână cu tamburi de frână de parcare integrate, lățimea zonei suprafeței de frecare și orice canelură (caneluri) de compensare a căldurii;

(i)

suplimentar, în cazul discurilor de frână ventilate:

(i)

tipul ventilației (internă/externă);

(ii)

numărul de striații și coloane;

(iii)

dimensiunile conductei de ventilație.

5.3.7.2.   Condiția de echilibru

Condiția de echilibru în ceea ce privește discul/tamburul de frână de schimb corespunde celei a piesei originale înlocuite.

5.3.7.3.   Evaluarea stării de uzură a suprafețelor de frecare

Aceasta respectă criteriile producătorului de vehicule.

5.3.7.4.   Încercări

Fiecare categorie de încercare (a se consulta punctul 5.3.6) din cadrul unui anumit tip de disc/tambur de frână de schimb (a se consulta punctul 3.3.2) este supusă încercărilor de către serviciul tehnic.

5.3.8.   Raportul de încercare

Se întocmește un raport de încercare, al cărui conținut este cel puțin cel prevăzut în anexa 13 la prezentul regulament.

6.   PREZENTAREA ȘI MARCAREA

6.1.   Cerințe privind ambalarea și marcarea unui tip de set de garnituri de frână de schimb, unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb sau unei garnituri de frână cu tambur de schimb:

6.1.1.

Seturile de garnituri de frână de schimb sau garniturile de frână cu tambur de schimb conforme cu un tip omologat în conformitate cu prezentul regulament sunt comercializate sub formă de seturi pentru un ax.

6.1.2.

Fiecare set pentru un ax este prezentat într-un ambalaj sigilat, realizat în așa fel încât orice deschidere anterioară să fie vizibilă.

6.1.3.

Fiecare ambalaj prezintă următoarele informații:

6.1.3.1.

cantitatea de seturi de garnituri de frână de schimb sau de garnituri de frână cu tambur de schimb din pachet;

6.1.3.2.

denumirea sau marca producătorului;

6.1.3.3.

marca și tipul seturilor de garnituri de frână de schimb sau ale garniturilor de frână cu tambur de schimb;

6.1.3.4.

vehiculele/axele/frânele pentru care este omologat conținutul;

6.1.3.5.

marca de omologare.

6.1.4.

Fiecare ambalaj conține instrucțiuni de montaj într-o limbă oficială a CEE-ONU, la care se adaugă textul corespunzător în limba țării de comercializare:

6.1.4.1.

în special pentru piesele anexe;

6.1.4.2.

cu precizarea faptului că seturile de garnituri de frână de schimb sau garniturile de frână cu tambur de schimb ar trebui înlocuite integral pentru un ax;

6.1.4.3.

o declarație generală, în cazul garniturilor de frână cu tambur de schimb, prin care se atrage atenția asupra următoarelor puncte:

 

integritatea platformei, suportului și pivotului sabotului;

 

sabotul nu prezintă distorsiuni, deformări și coroziune;

 

tipul și dimensiunea nitului care urmează a fi utilizat;

 

uneltele și forțele necesare pentru nituire;

6.1.4.4.

în plus, în cazul sistemelor combinate de frânare în sensul punctului 2.9 din Regulamentul nr. 78, o declarație care precizează combinația (combinațiile) setului de garnituri de frână omologat.

6.1.5.

Fiecare set de garnituri de frână de schimb sau fiecare garnitură de frână cu tambur de schimb este marcat permanent cu un set de date de omologare:

6.1.5.1.

marca de omologare;

6.1.5.2.

data fabricației, cel puțin luna și anul, sau numărul lotului;

6.1.5.3.

marca și tipul garniturii de frână.

6.2.   Cerințe privind ambalarea și marcarea discurilor de frână de schimb sau tamburilor de frână de schimb

6.2.1.   Fiecare unitate comercializată prezintă, cel puțin, următoarele informații:

6.2.1.1.

numărul piesei;

6.2.1.2.

în cazul autovehiculelor:

marca, tipul și denumirea comercială a vehiculului, axul pe care urmează să se efectueze montarea și perioada de fabricare a vehiculului; în cazul în care perioada de fabricare nu este disponibilă în timp util, poate fi utilizat numărul/codul de identificare al piesei originale;

6.2.1.3.

în cazul remorcilor, se utilizează numărul/codul de identificare al piesei originale;

6.2.1.4.

fiecare ambalaj conține instrucțiuni de montaj în limba țării de comercializare:

6.2.1.4.1.

în special pentru piesele anexe;

6.2.1.4.2.

cu precizarea faptului că discurile și tamburii de frână de schimb ar trebui înlocuiți integral pentru un ax.

6.2.2.   Marcaje

Fiecare disc/tambur de frână omologat în conformitate cu prezentul regulament se marchează permanent cu, cel puțin, următoarele informații:

6.2.2.1.

denumirea sau marca producătorului;

6.2.2.2.

numărul de omologare;

6.2.2.3.

o indicație care asigură trasabilitatea procesului de producție (de exemplu, data, numărul lotului, codul de origine);

6.2.2.4.

grosimea minimă a discului de frână sau diametrul interior maxim admis al tamburului de frână.

7.   MODIFICĂRI ȘI EXTINDERI ALE OMOLOGĂRII PIESELOR DE SCHIMB

7.1.

Fiecare modificare a piesei de schimb este notificată autorității de omologare de tip care a acordat omologarea de tip. Autoritatea respectivă poate:

7.1.1.

fie să considere că este puțin probabil ca modificările aduse să aibă efecte negative semnificative și că, în orice caz, piesa de schimb continuă să îndeplinească cerințele;

7.1.2.

fie să solicite serviciului tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor un raport suplimentar de încercare.

7.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, cu menționarea modificărilor, este notificată părților semnatare ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament prin procedura prevăzută la punctul 4.4 de mai sus.

7.3.

Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru această extindere și aduce acest lucru la cunoștința celorlalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1.

Piesele de schimb omologate în temeiul prezentului regulament sunt fabricate astfel încât să fie în conformitate cu tipul omologat.

8.2.

Piesele originale care fac obiectul unei cereri în temeiul punctului 3.2 sunt considerate ca îndeplinind cerințele prevăzute la punctul 8.

8.3.

Pentru a verifica îndeplinirea cerințelor de la punctul 8.1, se efectuează controale corespunzătoare ale producției. Acestea includ controlul materiilor prime și al componentelor utilizate.

8.4.

Titularul unei omologări are, în special, următoarele obligații:

8.4.1.

asigură efectuarea, pentru fiecare tip de set de garnituri de frână de schimb sau pentru fiecare tip de garnitură de frână cu tambur de schimb, cel puțin a încercărilor relevante prevăzute la punctul 5.2.2 și a încercărilor relevante prevăzute în anexa 9 la prezentul regulament în mod controlat din punct de vedere statistic și aleatoriu în conformitate cu o procedură obișnuită de asigurare a calității. Pentru seturile de garnituri de frână de parcare se aplică numai rezistența la forfecare prevăzută la punctul 5.2.2;

8.4.2.

asigură efectuarea, pentru fiecare disc sau tambur de frână de schimb, cel puțin a încercărilor prevăzute în anexa 9 la prezentul regulament în mod controlat din punct de vedere statistic și aleatoriu, în conformitate cu o procedură obișnuită de asigurare a calității;

8.4.3.

asigură instituirea unor proceduri pentru controlul eficace al calității produselor;

8.4.4.

are acces la echipamentele de control necesare pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

8.4.5.

analizează rezultatele fiecărui tip de încercare pentru verificarea și asigurarea consecvenței caracteristicilor produsului, ținând seama de variația unei producții industriale;

8.4.6.

asigură înregistrarea rezultatelor încercărilor și disponibilitatea documentelor anexate pe o perioadă care urmează a fi stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

8.4.7.

asigură faptul că orice eșantioane sau piese de încercare care dovedesc neconformitatea cu tipul de încercare avut în vedere determină efectuarea unei alte eșantionări și a unei noi încercări. Se adoptă toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

8.5.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment conformitatea metodelor de control aplicabile fiecărei unități de producție.

8.5.1.

Cu ocazia fiecărei inspecții, se prezintă inspectorului extern rapoartele de încercare și de control al producției.

8.5.2.

Inspectorul poate alege în mod aleatoriu eșantioane care vor fi supuse încercărilor în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane se poate stabili în funcție de rezultatele propriei verificări a producătorului.

8.5.3.

În cazul în care nivelul de calitate pare a fi nesatisfăcător sau atunci când pare necesară verificarea validității încercărilor efectuate în temeiul punctului 8.5.2, inspectorul va selecta eșantioane care vor fi trimise la serviciul tehnic care a realizat încercările de omologare de tip.

8.5.4.

Autoritatea competentă poate proceda la efectuarea oricăror încercări prevăzute în prezentul regulament.

8.5.5.

Frecvența normală a inspecțiilor autorizate de autoritatea competentă este de o inspecție pe an. În cazul în care se înregistrează rezultate negative în timpul uneia dintre aceste vizite, autoritatea competentă asigură adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru restabilirea conformității producției în cel mai scurt timp.

9.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.

Omologarea acordată cu privire la un set de garnituri de frână de schimb sau un tip de garnitură de frână cu tambur în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu sunt respectate cerințele stabilite la punctul 8.1 de mai sus.

Omologarea acordată cu privire la un tip de tambur de frână de schimb sau unui disc de frână de schimb în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu sunt respectate cerințele stabilite la punctul 8.1 de mai sus.

9.2.

În cazul în care o parte la acord, care aplică prezentul regulament, retrage o omologare acordată anterior, aceasta informează imediat celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1A sau anexa 1B la prezentul regulament.

10.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unei piese de schimb omologată în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. În momentul primirii comunicării, autoritatea respectivă informează celelalte părți semnatare ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1A sau 1B la prezentul regulament.

11.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP

Părțile contractante la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, comunică secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile pentru efectuarea încercărilor de omologare și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și cărora urmează să le fie trimise fișele care atestă omologarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției, emise în alte țări.

12.   DISPOZIȚII TRANZITORII

12.1.

Începând de la data oficială de intrare în vigoare a seriei 02 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea omologării în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

12.2.

Chiar și după intrarea în vigoare a seriei 02 de amendamente, omologările seturilor de garnituri de frână și garniturilor de frână cu tambur în temeiul seriei 01 de amendamente la prezentul regulament își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte și nu refuză să acorde extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriei 01 de amendamente la prezentul regulament.

12.3.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea sau utilizarea pe un vehicul în uz a unui set de garnituri de frână de schimb omologat în temeiul prezentului regulament în versiunea sa inițială, nemodificată.

(1)  Acesta nu se aplică posibilelor funcții suplimentare ale pieselor de schimb, de exemplu funcției de detectare a vitezei în cazul unor dispozitive integrate de detectare a vitezei sau de ghidare a roților în cazul în care butucii roților sunt integrați.

(2)  În cazul în care acest tip de garnituri de frână nu este disponibil pe piață, pot fi utilizate în schimb garniturile de frână prevăzute la punctul 8.2.

(3)  Numerele distinctive ale părților semnatare ale Acordului din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.2/Amend.1.

(4)  Analiza cea mai defavorabilă trebuie să includă următoarele caracteristici tehnice (minime) ale fiecărui tip de vehicul din intervalul aplicației:

(a)

diametrul rotorului;

(b)

grosimea rotorului;

(c)

rotor ventilat sau solid;

(d)

diametrul pistonului;

(e)

raza dinamică a pneului;

(f)

masa vehiculului;

(g)

masa axului și procentul efortului de frânare al axului;

(h)

viteza maximă a vehiculului.

Condițiile de încercare sunt specificate în raportul de încercare.

(5)  Această încercare este inclusă în scopul asigurării conformității producției. Valorile minime și limitele de toleranță se stabilesc de comun acord cu serviciul tehnic.

(6)  n/a în cazul unui disc flotant.

(7)  Valoarea Ra în conformitate cu ISO 1302:2002.

(8)  Valoarea Ra în conformitate cu ISO 1302:2002.

ANEXA 1A

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image

ANEXA 1B

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image

ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCILOR ȘI DATELOR DE OMOLOGARE

(A se consulta punctul 4.2 din prezentul regulament)

Image

Marca de omologare de mai sus indică faptul că dispozitivul în cauză a fost omologat în Franța (E2), în conformitate cu Regulamentul nr. 90, cu numărul de omologare C0359/7248. Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 90, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

Exemplu de marcaj pe un set de plăcuțe

Image

Exemplu de marcaj pe un set de saboți

Image

Exemplu de marcaj pe garnitura de frână cu tambur

Image

Notă:

Pozițiile marcajelor și pozițiile reciproce ale marcajelor indicate în exemple nu sunt obligatorii.

ANEXA 3

CERINȚE APLICABILE SETURILOR DE GARNITURI DE FRÂNĂ DE SCHIMB PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIILE M1, M2 ȘI N1

1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 13 sau cu Regulamentul nr. 13-H

Conformitatea cu cerințele Regulamentului nr. 13 sau ale Regulamentului nr. 13-H se demonstrează printr-o încercare pe vehicul.

1.1.   Pregătirea vehiculului

1.1.1.   Vehiculul de încercare

Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care setul de garnituri de frână de schimb este prezentat în vederea omologării este echipat cu tipul de seturi de garnituri de frână de schimb respectiv și prevăzut cu instrumente de încercare a frânelor astfel cum se prevede în Regulamentele nr. 13 și 13-H.

Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului de comun acord cu serviciul tehnic.

1.1.2.   Procedura de rodaj

1.1.2.1.   Condiții generale

Seturile de garnituri de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare. În cazul seturilor de garnituri de frână de schimb, trebuie utilizate garnituri de frână noi. Garniturile de frână cu tambur pot fi prelucrate pentru a se realiza cel mai bun contact inițial posibil între garnituri și tambur(e). Vehiculul de încercare este încărcat la capacitate maximă.

Seturile de garnituri de frână originale utilizate în cadrul încercării comparative, deja montate pe vehiculul de încercare, pot fi utilizate cu condiția să se afle în stare bună de funcționare, iar uzura lor să nu depășească 20 % din grosimea inițială. Acestea nu trebuie să prezinte deteriorări, crăpături, coroziune excesivă sau semne de supraîncălzire. Acestea se rodează în conformitate cu procedura de încercare descrisă mai jos.

1.1.2.2.   Procedură

Se parcurge cu vehiculul o distanță de cel puțin 50 km și se efectuează cel puțin 100 de frânări la diferite decelerații (cel puțin între 1 m/s2 și 5 m/s2), vitezele inițiale situându-se în intervalul 50 km/h-120 km/h. În timpul procedurii de rodaj, trebuie să se atingă de cel puțin 3 ori un interval de temperatură cuprins între 250 °C și 500 °C pentru seturile de plăcuțe sau între 150 °C și 250 °C pentru seturile de garnituri de frână cu tambur (măsurat la suprafața de frecare a discului sau tamburului). Temperaturile nu trebuie să depășească 500 °C pentru seturile de plăcuțe, respectiv 250 °C pentru seturile de garnituri de frână cu tambur.

1.1.2.3.   Verificarea performanței

Prin frânarea unui singur ax de fiecare dată, se execută cinci frânări de la 70 km/h la 0 km/h (axul față) și de la 45 km/h la 0 km/h (axul spate) la o presiune în conductă de 4 Mpa (1) și la o temperatură inițială de 100 °C pentru fiecare oprire. Cele cinci rezultate consecutive variabile trebuie să se încadreze în limita de toleranță de 0,6 m/s2 (axul față) sau de 0,4 m/s2 (axul spate) a decelerației medii complete.

În cazul în care această cerință nu este îndeplinită, procedura de rodaj prevăzută la punctul 1.1.2.2 trebuie extinsă, iar controlul performanței prevăzut la punctul 1.1.2.3 trebuie repetat.

1.2.   Sistemul de frânare al vehiculului se supune încercării în conformitate cu cerințele prevăzute pentru categoria de vehicule în cauză (M1, M2 sau N1) în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctele 1 și 2 sau în Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctele 1 și 2, oricare dintre prevederi este adecvată luând în considerare omologarea originală. Cerințele sau încercările aplicabile sunt următoarele:

1.2.1.   Sistemul de frânare de serviciu

1.2.1.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat, cu vehiculul încărcat, în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.4.2 sau cu Regulamentul nr. 13-H, anexa 3, punctul 1.4.2.

1.2.1.2.   Încercare de tip 0 cu motorul cuplat, cu vehiculul neîncărcat și apoi încărcat, în conformitate cu punctele 1.4.3.1 (încercarea de stabilitate) și 1.4.3.2 din anexa 4 la Regulamentul nr. 13 (numai încercarea cu viteza inițială v = 0,8 vmax) sau cu punctele 1.4.3.1 și 1.4.3.2 din anexa 3 la Regulamentul nr. 13-H.

1.2.1.3.   Încercare de tip I, în conformitate cu punctul 1.5 din anexa 4 la Regulamentul nr. 13 sau cu punctul 1.5 din anexa 3 la Regulamentul nr. 13-H.

1.2.2.   Sistemul de frânare de siguranță

1.2.2.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat, cu vehiculul încărcat, în conformitate cu punctul 2.2 din anexa 4 la Regulamentul nr. 13 sau cu punctul 2.2 din anexa 3 la Regulamentul nr. 13-H (această încercare poate fi omisă în cazul în care este evident că se respectă cerințele, de exemplu, sistemul de frânare cu dublu circuit diagonal).

1.2.3.   Sistemul de frânare de parcare

(Se aplică numai în cazul în care frânele pentru care se solicită omologarea garniturilor se utilizează la parcare.)

1.2.3.1.   Încercare a frânei de parcare la coborârea unei pante de 18 % cu vehiculul încărcat, în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2.3.1 sau încercare a frânei de parcare la coborârea unei pante de 20 %, cu vehiculul încărcat, în conformitate cu Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 2.3.1.

1.3.   Vehiculul trebuie să îndeplinească toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2 sau în Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 2 pentru categoria respectivă de vehicule.

2.   Cerințe suplimentare

Conformitatea cu cerințele suplimentare este dovedită prin utilizarea uneia dintre următoarele două metode:

2.1.   Încercarea vehiculului (încercare ax cu ax)

Pentru această încercare, vehiculul este încărcat la capacitate maximă și toate frânările se efectuează cu motorul decuplat pe un drum orizontal.

Sistemul de comandă al frânei de serviciu a vehiculului este echipat cu un dispozitiv care permite izolarea frânelor axului față de cele ale axului spate astfel încât acestea să poată fi utilizate independent de celelalte.

În cazul în care se solicită omologarea unui set de garnituri de frână pentru frânele axului față, frânele axului spate sunt nefuncționale pe tot parcursul încercării.

În cazul în care se solicită omologarea unui set de garnituri de frână pentru frânele axului spate, frânele axului față sunt nefuncționale pe tot parcursul încercării.

2.1.1.   Încercarea echivalenței performanței la rece

Se compară performanța la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului de garnituri de frână original, utilizând rezultatele încercării de mai jos:

2.1.1.1.

Se acționează frânele de cel puțin șase ori cu creșterea progresivă a efortului asupra pedalei sau a presiunii în conductă până la blocarea roților sau până la o decelerație medie completă de 6 m/s2 sau până la efortul maxim asupra pedalei admis pentru categoria de vehicul în cauză, pornind de la o viteză inițială indicată în tabelul de mai jos:

Categoria vehiculului

Viteza de încercare în km/h

Ax față

Ax spate

M1

70

45

M2

50

40

N1

65

50

Temperatura inițială a frânelor la începutul fiecărei frânări este ≤ 100 °C.

2.1.1.2.

Se notează și se reprezintă grafic forța aplicată pedalei sau presiunea din conductă și decelerația medie completă pentru fiecare frânare și se calculează forța aplicată pedalei sau presiunea din conductă necesară pentru a atinge (dacă este posibil) o decelerație medie totală de 5 m/s2 pentru frânele axului față și de 3 m/s2 pentru frânele axului spate. În cazul în care aceste valori nu pot fi atinse la forța maximă admisă aplicată pedalei, se calculează fie forța aplicată pedalei, fie presiunea din conductă necesară pentru a obține decelerația maximă.

2.1.1.3.

Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de performanță similare celor ale setului de garnituri de frână original, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași forță aplicată pedalei sau la aceeași presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % din cele obținute cu setul de garnituri de frână original.

2.1.2.   Încercarea de sensibilitate la viteză

2.1.2.1.   Folosind forța aplicată pedalei obținută conform metodei de la punctul 2.1.1.2 din prezenta anexă și la o temperatură inițială a frânei ≤ 100 °C, se acționează frânele de trei ori la fiecare dintre vitezele următoare:

(a)

axul față 65 km/h, 100 km/h și 135 km/h, unde vmax depășește 150 km/h;

(b)

axul spate 45 km/h, 65 km/h și 90 km/h, unde vmax depășește 150 km/h.

2.1.2.2.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de trei frânări și se reprezintă grafic viteza în raport cu decelerația medie completă corespunzătoare.

2.1.2.3.   Decelerațiile medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 15 % din cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

2.2.   Încercarea cu dinamometrul inerțial

2.2.1.   Echipamente de încercare

Pentru încercări, se montează pe un dinamometru inerțial frâna vehiculului în cauză. Dinamometrul este prevăzut cu instrumente pentru înregistrarea continuă a vitezei de rotație, a cuplului de frână, a presiunii în conducta de frână, a numărului de rotații după frânare, a timpului de frânare și a temperaturii rotorului de frână.

2.2.2.   Condiții de încercare

2.2.2.1.   Masa rotativă a dinamometrului corespunde unei jumătăți din partea masei maxime a vehiculului pe ax, conform tabelului de mai jos, și razei de rulare a celui mai mare pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

Categoria vehiculului

Partea din masa maximă a vehiculului pe ax

Ax față

Ax spate

M1

0,77

0,32

M2

0,69

0,44

N1

0,66

0,39

2.2.2.2.   Viteza de rotație inițială a dinamometrului corespunde vitezei liniare a vehiculului indicată la punctele 2.2.3 și 2.2.4 din prezenta anexă și se bazează pe raza de rulare dinamică a pneului.

2.2.2.3.   Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și se rodează conform procedurii următoare:

Etapa I de rodaj, 64 de frânări bruște de la 80 km/h la 30 km/h la diferite presiuni în conductă:

 

Ax spate

Ax spate

Parametru

Ax față

Frână cu disc

Frână cu tambur

Număr de frânări bruște per ciclu

32

32

32

Viteza de frânare (km/h)

80

80

80

Viteza de decuplare (km/h)

30

30

30

Temperatura inițială a frânelor (°C)

< 100

< 100

< 80

Temperatura finală a frânelor (°C)

Liberă

Liberă

Liberă

Presiunea la frânare bruscă 1 (kPa)

1 500

1 500

1 500

Presiunea la frânare bruscă 2 (kPa)

3 000

3 000

3 000

Presiunea la frânare bruscă 3 (kPa)

1 500

1 500

1 500

Presiunea la frânare bruscă 4 (kPa)

1 800

1 800

1 800

Presiunea la frânare bruscă 5 (kPa)

2 200

2 200

2 200

Presiunea la frânare bruscă 6 (kPa)

3 800

3 800

3 800

Presiunea la frânare bruscă 7 (kPa)

1 500

1 500

1 500

Presiunea la frânare bruscă 8 (kPa)

2 600

2 600

2 600

Presiunea la frânare bruscă 9 (kPa)

1 800

1 800

1 800

Presiunea la frânare bruscă 10 (kPa)

3 400

3 400

3 400

Presiunea la frânare bruscă 11 (kPa)

1 500

1 500

1 500

Presiunea la frânare bruscă 12 (kPa)

2 600

2 600

2 600

Presiunea la frânare bruscă 13 (kPa)

1 500

1 500

1 500

Presiunea la frânare bruscă 14 (kPa)

2 200

2 200

2 200

Presiunea la frânare bruscă 15 (kPa)

3 000

3 000

3 000

Presiunea la frânare bruscă 16 (kPa)

4 600

4 600

4 600

Presiunea la frânare bruscă 17 (kPa)

2 600

2 600

2 600

Presiunea la frânare bruscă 18 (kPa)

5 100

5 100

5 100

Presiunea la frânare bruscă 19 (kPa)

2 200

2 200

2 200

Presiunea la frânare bruscă 20 (kPa)

1 800

1 800

1 800

Presiunea la frânare bruscă 21 (kPa)

4 200

4 200

4 200

Presiunea la frânare bruscă 22 (kPa)

1 500

1 500

1 500

Presiunea la frânare bruscă 23 (kPa)

1 800

1 800

1 800

Presiunea la frânare bruscă 24 (kPa)

4 600

4 600

4 600

Presiunea la frânare bruscă 25 (kPa)

2 600

2 600

2 600

Presiunea la frânare bruscă 26 (kPa)

1 500

1 500

1 500

Presiunea la frânare bruscă 27 (kPa)

3 400

3 400

3 400

Presiunea la frânare bruscă 28 (kPa)

2 200

2 200

2 200

Presiunea la frânare bruscă 29 (kPa)

1 800

1 800

1 800

Presiunea la frânare bruscă 30 (kPa)

3 000

3 000

3 000

Presiunea la frânare bruscă 31 (kPa)

1 800

1 800

1 800

Presiunea la frânare bruscă 32 (kPa)

3 800

3 800

3 800

Număr de cicluri

2

2

2

Etapa a II-a de rodaj, 10 opriri de la 100 km/h la 5 km/h la o decelerație de 0,4 g și la temperaturi inițiale din ce în ce mai mari:

 

Ax spate

Ax spate

Parametru

Ax față

Frână cu disc

Frână cu tambur

Număr de opriri per ciclu

10

10

10

Viteza de frânare (km/h)

100

100

100

Viteza de decuplare (km/h)

< 5

< 5

< 5

Nivelul de decelerație (g)

0,4

0,4

0,4

Presiune maximă (kPa)

16 000

16 000

10 000

Temperatura inițială 1 (°C)

< 100

< 100

< 100

Temperatura inițială 2 (°C)

< 215

< 215

< 151

Temperatura inițială 3 (°C)

< 283

< 283

< 181

Temperatura inițială 4 (°C)

< 330

< 330

< 202

Temperatura inițială 5 (°C)

< 367

< 367

< 219

Temperatura inițială 6 (°C)

< 398

< 398

< 232

Temperatura inițială 7 (°C)

< 423

< 423

< 244

Temperatura inițială 8 (°C)

< 446

< 446

< 254

Temperatura inițială 9 (°C)

< 465

< 465

< 262

Temperatura inițială 10 (°C)

< 483

< 483

< 270

Număr de cicluri

1

1

1

Recuperare, 18 frânări bruște de la 80 km/h la 30 km/h la o presiune în conductă de 3 000 kPa:

 

Ax spate

Ax spate

Parametru

Ax față

Frână cu disc

Frână cu tambur

Număr de opriri per ciclu

18

18

18

Viteza de frânare (km/h)

80

80

80

Viteza de decuplare (km/h)

30

30

30

Presiune (kPa)

3 000

3 000

3 000

Temperatura inițială a frânelor (°C)

< 100

< 100

< 80

Temperatura finală a frânelor (°C)

Liberă

Liberă

Liberă

Număr de cicluri

1

1

1

2.2.2.4.   Se efectuează cinci frânări de la 80 km/h la 0 km/h la o presiune în conductă de 4 MPa și la o temperatură inițială de 100 °C pentru fiecare oprire. Cele cinci rezultate consecutive variabile trebuie să se încadreze în limita de toleranță de 0,6 m/s2 din decelerațiile lor medii complete.

În cazul în care această cerință nu este îndeplinită, prima parte a procedurii de rodaj „Etapa I de rodaj” trebuie repetată până când se atinge stabilitatea necesară a performanței.

2.2.2.5.   Se poate utiliza răcirea cu aer. Viteza fluxului de aer pe frână în timpul frânării este:

vaer = 0,33 v

unde:

v

=

viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

2.2.3.   Încercarea echivalenței performanței la rece

Se compară performanța la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului de garnituri de frână original, utilizând rezultatele încercării de mai jos.

2.2.3.1.   Pornind de la o viteză inițială de 80 km/h pentru categoriile de vehicule M1 și N1 și de 60 km/h pentru categoria de vehicule M2, precum și de la o temperatură a frânelor ≤ 100 °C la începutul fiecărei frânări, se acționează frânele de cel puțin șase ori, crescând presiunea în conductă până la atingerea unei decelerații medii complete de 6 m/s2.

2.2.3.2.   Se notează și se reprezintă grafic presiunea din conductă și decelerația medie completă pentru fiecare frânare și se calculează presiunea din conductă necesară pentru a atinge 5 m/s2.

2.2.3.3.   Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de performanță similare celor ale setului de garnituri de frână original, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași forță aplicată pedalei sau aceeași presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % din cele obținute cu setul de garnituri de frână original.

2.2.4.   Încercarea de sensibilitate la viteză

2.2.4.1.   Folosind presiunea din conductă calculată conform metodei definite la punctul 2.2.3.2 și la o temperatură inițială a frânelor ≤ 100 °C se acționează frânele de trei ori la viteze care corespund vitezelor liniare următoare ale vehiculului:

75, 120 km/h și, în mod suplimentar, 160 km/h, atunci când vmax depășește 150 km/h.

2.2.4.2.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de trei frânări și se reprezintă grafic viteza în raport cu decelerația medie completă corespunzătoare.

2.2.4.3.   Decelerațiile medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 15 % din cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

(1)  Pentru sistemele de frânare altele decât cele hidraulice ar trebui folosită o valoare echivalentă a mărimii la intrare.

ANEXA 4

CERINȚE APLICABILE SETURILOR DE GARNITURI DE FRÂNĂ DE SCHIMB ȘI GARNITURILOR DE FRÂNĂ CU TAMBUR PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIILE M3, N2 ȘI N3

1.   Încercarea pe vehicul

1.1.   Vehiculul de încercare

Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care se solicită omologarea setului de garnituri de frână de schimb sau garniturii de frână cu tambur este echipat cu tipul de seturi de garnituri de frână sau cu tipul de garnituri de frână cu tambur pentru care se solicită omologarea și este prevăzut cu instrumente de încercare a frânelor astfel cum se prevede în Regulamentul nr. 13.

Seturile de garnituri de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului de comun acord cu serviciul tehnic.

1.2.   Încercări și cerințe

1.2.1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 13

1.2.1.1.   Sistemul de frânare al vehiculului este supus încercării în conformitate cu cerințele prevăzute pentru categoria de vehicule în cauză (M3, N2 sau N3) din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctele 1 și 2. Cerințele sau încercările aplicabile sunt următoarele:

1.2.1.1.1.   Sistemul de frânare de serviciu

1.2.1.1.1.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat, cu vehiculul încărcat

1.2.1.1.1.2.   Încercare de tip 0 cu motorul cuplat, cu vehiculul neîncărcat și apoi încărcat, în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctele 1.4.3.1 (încercarea de stabilitate) și 1.4.3.2 (numai încercarea cu viteza inițială v = 0,8 vmax)

1.2.1.1.1.3.   Încercare de tip I în conformitate cu punctele 1.5.1 și 1.5.3 din anexa 4 la Regulamentul nr. 13

1.2.1.1.1.4.   Încercare de tip II

Vehiculul încărcat trebuie supus încercării astfel încât aportul de energie să fie echivalent celui înregistrat în același interval de timp cu vehiculul încărcat condus la o viteză medie de 30 km/h pe o pantă descendentă de 2,5 % pe o distanță de 6 km, scos din viteză, energia de frânare fiind preluată numai de frânele de serviciu.

1.2.1.1.2.   Sistemul de frânare de siguranță

1.2.1.1.2.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat și vehiculul încărcat (această încercare poate fi omisă în cazul în care este acoperită de încercările efectuate în conformitate cu punctul 1.2.2 din prezenta anexă)

1.2.1.1.3.   Sistemul de frânare de parcare

(Se aplică numai în cazul în care frânele pentru care se solicită omologarea garniturilor sunt utilizate la parcare.)

1.2.1.1.3.1.   Încercare la coborârea unei pante de 18 % cu vehiculul încărcat

1.2.1.2.   Vehiculul trebuie să îndeplinească toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2 pentru categoria respectivă de vehicule.

1.2.2.   Cerințe suplimentare (încercare ax cu ax)

Pentru încercările menționate în continuare, vehiculul este încărcat la capacitate maximă și toate frânările se efectuează cu motorul decuplat, pe un drum orizontal.

Sistemul de comandă al frânei de serviciu a vehiculului este echipat cu un dispozitiv care permite izolarea frânelor axului față de cele ale axului spate, astfel încât acestea să poată fi utilizate independent.

În cazul în care se solicită omologarea setului de garnituri de frână sau garniturii de frână cu tambur pentru frânele axului față, frânele axului spate sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

În cazul în care se solicită omologarea setului de garnituri de frână sau garniturii de frână cu tambur pentru frânele axului spate, frânele axului față sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

1.2.2.1.   Încercarea echivalenței performanței la rece

Se compară performanța la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului de garnituri de frână original sau a garniturii de frână cu tambur de schimb și cea a garniturii de frână cu tambur originale, utilizând rezultatele încercării de mai jos.

1.2.2.1.1.   Se acționează frânele de cel puțin șase ori cu creșterea progresivă a forței aplicate asupra pedalei sau a presiunii în conductă până la blocarea roților sau până la o decelerație medie completă de 3,5 m/s2 până la atingerea efortului maxim admis asupra pedalei sau până la atingerea presiunii maxime în conductă, pornind de la o viteză inițială de 45 km/h și o temperatură a frânelor ≤ 100 °C la începutul fiecărei frânări.

1.2.2.1.2.   Se notează și se reprezintă grafic forța aplicată pedalei sau presiunea din conductă și decelerația medie completă pentru fiecare frânare și se determină forța aplicată pedalei sau presiunea în conductă necesară pentru a atinge (dacă este posibil) o decelerație medie completă de 3 m/s2. În cazul în care această valoare nu poate fi atinsă, se determină fie forța aplicată pedalei, fie presiunea din conductă necesară pentru a atinge decelerația maximă.

1.2.2.1.3.   Setul de garnituri de frână de schimb sau garnitura de frână cu tambur de schimb este considerat(ă) a prezenta caracteristici de performanță similare celor ale setului de garnituri de frână original, respectiv ale garniturii de frână cu tambur originale, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași forță aplicată pedalei sau presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % față de cele obținute cu setul de garnituri de frână original sau cu garnitura de frână cu tambur originală.

1.2.2.2.   Încercarea de sensibilitate la viteză

1.2.2.2.1.   Folosind forța aplicată pedalei obținută conform metodei de la punctul 1.2.2.1.2 din prezenta anexă și la o temperatură inițială a frânei ≤ 100 °C, se acționează frânele de trei ori la fiecare dintre vitezele următoare:

 

de la 40 km/h la 20 km/h;

 

de la 60 km/h la 40 km/h; și

 

de la 80 km/h la 60 km/h (dacă vmax ≥ 90 km/h).

1.2.2.2.2.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de trei frânări și se reprezintă grafic viteza în raport cu decelerația medie completă corespunzătoare.

1.2.2.2.3.   Decelerațiile medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 25 % față de cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

2.   Încercarea cu dinamometrul inerțial

2.1.   Echipamente de încercare

Pentru încercări, se montează pe un dinamometru inerțial frâna vehiculului respectiv. Dinamometrul este prevăzut cu instrumente pentru înregistrarea continuă a vitezei de rotație, a cuplului de frână, a presiunii în conducta de frână, a numărului de rotații după frânare, a timpului de frânare și a temperaturii rotorului de frână.

2.1.1.   Condiții de încercare

2.1.1.1.   Masa rotativă a dinamometrului corespunde unei jumătăți din partea de 0,55 din masa maximă a vehiculului pe ax și razei de rulare a celui mai mare pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.1.1.2.   Viteza de rotație inițială a dinamometrului corespunde vitezei liniare a vehiculului indicată la punctele de mai jos și se bazează pe media razelor de rulare dinamice ale celui mai mare și celui mai mic pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.1.1.3.   Seturile de garnituri de frână sau garniturile de frână cu tambur supuse încercării se montează pe frâne și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului de comun acord cu serviciul tehnic.

2.1.1.4.   În cazul în care se utilizează răcirea cu aer, viteza fluxului de aer pe frână este:

vaer = 0,33v

unde:

v

=

viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

2.1.1.5.   Cilindrul de acționare montat pe frână trebuie să aibă cea mai mică dimensiune autorizată pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.2.   Încercări și cerințe

2.2.1.   Încercări în temeiul Regulamentului nr. 13

2.2.1.1.   Încercare de tip 0

Pornind de la o viteză inițială de 60 km/h și de la o temperatură a frânei ≤ 100 °C la începutul fiecărei frânări, se frânează de cel puțin șase ori, cu creșterea progresivă a presiunii în conductă până la valoarea asigurată permanent de sistemul de frânare al tipului (tipurilor) de vehicul(e) (de exemplu, reducerea presiunii compresorului). Trebuie să se obțină o decelerație medie completă de cel puțin 5 m/s2.

2.2.1.2.   Încercare de tip 0, performanță la viteză ridicată

Se efectuează trei frânări la o temperatură a frânelor ≤ 100 °C la începutul fiecărei frânări, de la o viteză de 100 km/h în cazul în care omologarea vizează vehicule din categoria N2 și de la o viteză de 90 km/h în cazul în care omologarea vizează vehicule din categoriile M3 și N3, folosind presiunea din conductă asigurată prevăzută la punctul 2.2.1.1. Valoarea medie a decelerației medii complete obținute pentru cele trei frânări trebuie să fie de cel puțin 4 m/s2.

2.2.1.3.   Încercare de tip I

2.2.1.3.1.   Procedura de încălzire

Se efectuează 20 de frânări bruște consecutive cu v1 = 60 km/h și v2 = 30 km/h într-un interval de timp de 60 s, pornind de la o temperatură a frânelor ≤ 100 °C la prima frânare. Presiunea în conductă corespunde unei decelerații de 3 m/s2 la prima frânare și trebuie să rămână constantă pe parcursul tuturor frânărilor ulterioare.

2.2.1.3.2.   Performanța la cald

La sfârșitul procedurii de încălzire, se măsoară performanța la cald în condițiile prevăzute la punctul 2.2.1.1 de mai sus, folosind presiunea din conductă asigurată definită la punctul 2.2.1.1 (condițiile de temperatură pot fi diferite). Decelerația medie completă cu frâna caldă nu trebuie să fie mai mică de 60 % din valoarea obținută cu frâna rece sau mai mică de 4 m/s2.

2.2.1.3.3.   Recuperare

Pornind la 120 s după stabilirea performanței la cald a frânării, se efectuează cinci opriri complete cu presiunea în conductă utilizată la punctul 2.2.1.3.1 de mai sus și la intervale de cel puțin două minute, de la viteza inițială de 60 km/h. La începutul celei de a cincea frânări, temperatura frânelor este ≤ 100 °C și decelerația medie completă atinsă se încadrează în limita de 10 % din cea rezultată din raportul presiune în conductă/decelerație de la încercarea de tip 0 la 60 km/h.

2.2.1.4.   Încercare de tip II

2.2.1.4.1.   Procedura de încălzire

Frânele se încălzesc prin cuplu constant de frânare corespunzător unei decelerații de 0,15 m/s2 la o viteză constantă de 30 km/h timp de 12 minute.

2.2.1.4.2.   Performanța la cald

La sfârșitul procedurii de încălzire, se măsoară performanța la cald în condițiile prevăzute la punctul 2.2.1.1 de mai sus, folosind presiunea din conductă asigurată definită la punctul 2.2.1.1 (condițiile de temperatură pot fi diferite). Decelerația medie completă cu frâna caldă nu trebuie să fie mai mică de 3,75 m/s2.

2.2.1.5.   Încercare statică pentru performanța la parcare

2.2.1.5.1.   Pentru întreaga serie de frânări, se stabilește cel mai pesimist scenariu în ceea ce privește forța aplicată frânei, masa maximă a vehiculului care trebuie frânat pe un singur ax și raza pneului.

2.2.1.5.2.   Se acționează frâna cu forța stabilită la punctul 2.2.1.5.1 de mai sus.

2.2.1.5.3.   Se aplică un cuplu crescător pe dinamometru pentru a roti tamburul sau discul. Se măsoară cuplul de ieșire la frână în momentul în care indicatorul dinamometrului începe să oscileze și se calculează forța de frânare pe axul corespunzător utilizând raza pneului determinată la punctul 2.2.1.5.1.

2.2.1.5.4.   Raportul între forța de frânare măsurată la punctul 2.2.1.5.3 și jumătate din masa vehiculului determinată la punctul 2.2.1.5.1 trebuie să fie cel puțin egal cu 0,18.

2.2.2.   Încercarea echivalenței performanței la rece

Se compară performanța la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului de garnituri de frână original sau a garniturii de frână cu tambur de schimb și a garniturii de frână cu tambur originale utilizând rezultatele încercării de tip 0 prevăzute la punctul 2.2.1.1.

2.2.2.1.   Încercarea de tip 0 prevăzută la punctul 2.2.1.1 se efectuează cu un set de garnituri de frână original sau cu o garnitură de frână cu tambur originală.

2.2.2.2.   Setul de garnituri de frână de schimb sau garnitura de frână cu tambur de schimb este considerat(ă) a prezenta caracteristici de performanță similare celor ale setului de garnituri de frână original sau ale garniturii de frână cu tambur originale, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se situează în limita de 15 % față de cele obținute cu setul de garnituri de frână original sau cu garnitura de frână cu tambur originală.

2.2.3.   Încercarea de sensibilitate la viteză

2.2.3.1.   Folosind presiunea asigurată din conductă definită la punctul 2.2.1.1 și la o temperatură inițială a frânelor ≤ 100 °C, se efectuează trei frânări la fiecare dintre următoarele viteze:

 

de la 60 km/h la 30 km/h;

 

de la 80 km/h la 60 km/h; și

 

de la 110 km/h la 80 km/h (dacă vmax ≥ 90 km/h).

2.2.3.2.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de trei frânări și se reprezintă grafic viteza în raport cu decelerația medie completă corespunzătoare.

2.2.3.3.   Decelerațiile medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 25 % din cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

ANEXA 5

CERINȚE APLICABILE SETURILOR DE GARNITURI DE FRÂNĂ DE SCHIMB PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIILE O1 ȘI O2

1.   Dispoziții generale

Metoda de încercare prezentată în prezenta anexă se bazează pe încercarea cu dinamometrul inerțial. Încercările se pot efectua fie pe un vehicul de încercare, fie pe un stand de încercare, în cazul în care sunt îndeplinite aceleași condiții de încercare și se măsoară aceiași parametri ca la încercarea cu dinamometrul inerțial.

2.   Echipamente de încercare

Pentru încercări, se montează pe un dinamometru inerțial frâna vehiculului respectiv. Dinamometrul este prevăzut cu instrumente pentru înregistrarea continuă a vitezei de rotație, a cuplului de frână, a presiunii în conducta de frână sau a forței aplicate comenzii, a numărului de rotații după frânare, a timpului de frânare și a temperaturii rotorului de frână.

2.1.   Condiții de încercare

2.1.1.   Masa rotativă a dinamometrului corespunde unei jumătăți din partea masei maxime pe ax a vehiculului și razei de rulare a celui mai mare pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.1.2.   Viteza de rotație inițială a dinamometrului corespunde vitezei liniare a vehiculului indicată la punctul 3.1 din prezenta anexă și se bazează pe raza de rulare dinamică a celui mai mic pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.1.3.   Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului de comun acord cu serviciul tehnic.

2.1.4.   În cazul în care se utilizează răcirea cu aer, viteza fluxului de aer pe frână este:

vaer = 0,33v

unde:

v

=

viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

2.1.5.   Dispozitivul de comandă montat pe frână trebuie să corespundă cu instalația vehiculului.

3.   Încercări și cerințe

3.1.   Încercare de tip 0

Pornind de la o viteză inițială de 60 km/h și de la o temperatură a frânelor ≤ 100 °C la începutul fiecărei frânări, se frânează de cel puțin șase ori, mărind progresiv presiunea în conductă sau forța aplicată pedalei până la valoarea maximă a presiunii din conductă sau până la o decelerație de 6 m/s2. Ultima frânare se repetă la o viteză inițială de 40 km/h.

3.2.   Încercare de tip I

3.2.1.   Procedura de încălzire

Frâna se încălzește prin frânare continuă în conformitate cu cerința prevăzută în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.2, pornind de la o temperatură a rotorului frânei ≤ 100 °C.

3.2.2.   Performanța la cald

La sfârșitul procedurii de încălzire, se măsoară performanța la cald pornind de la o viteză inițială de 40 km/h conform condițiilor de la punctul 3.2.1 de mai sus, folosind aceeași presiune în conductă sau aceeași forță asupra pedalei, condițiile de temperatură putând fi diferite. Decelerația medie completă cu frâna caldă nu trebuie să fie mai mică de 60 % din valoarea obținută cu frâna rece sau mai mică de 3,5 m/s2.

3.3.   Încercarea echivalenței performanței la rece

Se compară performanța la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului de garnituri de frână original, utilizând rezultatele încercării de tip 0 descrisă la punctul 3.1.

3.3.1.   Încercarea de tip 0 prevăzută la punctul 3.1 se efectuează cu un set de garnituri de frână original.

3.3.2.   Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de performanță similare celor ale setului de garnituri de frână original atunci când decelerațiile medii complete obținute la aceeași presiune din conductă sau forță aplicată pedalei în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % față de cele obținute cu setul de garnituri de frână original.

ANEXA 6

CERINȚE APLICABILE SETURILOR DE GARNITURI DE FRÂNĂ ȘI GARNITURILOR DE FRÂNĂ CU TAMBUR DE SCHIMB PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIILE O3 ȘI O4

1.   Condiții de încercare

Încercările prevăzute în prezenta anexă pot fi efectuate pe un vehicul de încercare, pe un dinamometru inerțial sau pe un stand de încercare în condiții identice cu cele prevăzute la punctele 3.1-3.4 din apendicele 2 al anexei 11 la Regulamentul nr. 13.

Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului de comun acord cu serviciul tehnic.

2.   Încercări și cerințe

2.1.   Conformitatea cu anexa 11 la Regulamentul nr. 13

Frânele sunt supuse încercării în conformitate cu cerințele de la punctul 3.5 din apendicele 2 al anexei 11 la Regulamentului nr. 13.

2.1.1.

Rezultatele se raportează într-o fișă în conformitate cu apendicele 3 al anexei 11 la Regulamentul nr. 13.

2.1.2.

Se realizează o comparație între aceste rezultate și cele obținute cu seturile de garnituri de frână originale sau cu garniturile de frână cu tambur originale în aceleași condiții.

2.1.3.

Performanța la cald obținută la același cuplu de intrare a setului de garnituri de frână de schimb sau a garniturii de frână cu tambur de schimb în timpul încercării de tip I sau, respectiv, de tip III (în funcție de situația corespunzătoare) trebuie să fie:

(a)

mai mare sau egală cu performanța la cald a setului de garnituri de frână original sau a garniturii de frână cu tambur originale; sau

(b)

cel puțin egală cu 90 % din performanța la rece a setului de garnituri de frână de schimb sau a garniturii de frână cu tambur de schimb.

Cursa corespunzătoare a elementului de acționare nu trebuie să fie ≥ 110 % din valoarea obținută cu setul de garnituri de frână original sau cu garnitura de frână cu tambur originală și nu trebuie să depășească valoarea sp definită la punctul 2 din apendicele 2 al anexei 11 la Regulamentul nr. 13. În cazul în care setul de garnituri de frână original sau garnitura de frână cu tambur originală a fost supusă încercării în conformitate cu cerințele încercării de tip II, cerințele minime de la punctul 1.7.2 din anexa 4 la Regulamentul nr. 13 (încercare de tip III) se aplică pentru setul de garnituri de frână de schimb sau pentru garnitura de frână cu tambur.

2.2.   Încercarea de echivalență (de tip 0) a performanței la rece

2.2.1.

În condițiile stabilite la punctul 1 din prezenta anexă și pornind de la o viteză inițială de 60 km/h la o temperatură a frânei ≤ 100 °C, se efectuează șase frânări, mărind forța asupra pedalei sau presiunea din conductă până la 6,5 bari sau până la atingerea unei decelerații de 6 m/s2.

2.2.2.

Se notează și se reprezintă grafic forța asupra pedalei sau presiunea din conductă și cuplul mediu de frânare sau decelerația medie completă pentru fiecare frânare.

2.2.3.

Rezultatele se compară cu cele obținute cu seturile originale de garnituri de frână sau cu garniturile de frână cu tambur originale în aceleași condiții de încercare.

2.2.4.

Se consideră că setul de garnituri de frână de schimb sau garnitura de frână cu tambur de schimb prezintă caracteristici de performanță similare cu cele ale setului de garnituri de frână original sau ale garniturii de frână cu tambur originale în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași forță de intrare sau la aceeași presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita cuprinsă între – 5 % și + 15 % față de cele obținute cu setul de garnituri de frână original sau cu garnitura de frână cu tambur originală.

ANEXA 7

CERINȚE APLICABILE SETURILOR DE GARNITURI DE FRÂNĂ DE SCHIMB PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIA L

1.   Condiții de încercare

1.1.   Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care se solicită omologarea setului de garnituri de frână de schimb este echipat cu seturile de garnituri de frână de tipul respectiv și este prevăzut cu instrumente de încercare a frânei astfel cum se prevede în Regulamentul nr. 78.

1.2.   Seturile de garnituri de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului de comun acord cu serviciul tehnic.

1.3.   În cazul seturilor de garnituri de frână pentru vehicule cu sistem de frânare combinat în sensul punctului 2.9. din Regulamentul nr. 78, trebuie supusă (supuse) încercării combinația (combinațiile) de seturi de garnituri de frână pentru axul față și pentru axul spate care fac obiectul omologării.

Combinația poate consta în seturi de garnituri de frână de schimb pentru ambele axe și/sau un set de garnituri de frână de schimb pe una dintre axe și un set de garnituri de frână original pe celălalt ax.

2.   Încercări și cerințe

2.1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 78

2.1.1.   Sistemul de frânare al vehiculului este supus încercării în conformitate cu cerințele privind categoria de vehicule în cauză (L1, L2, L3, L4 sau L5) din Regulamentul nr. 78 anexa 3 punctul 1. Cerințele sau încercările aplicabile sunt următoarele:

2.1.1.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat

Încercarea se efectuează numai în stare încărcată. Se acționează frânele de cel puțin șase ori cu creșterea progresivă a efortului asupra pedalei sau a presiunii din conductă până la blocarea roților sau până la o decelerație de 6 m/s2 sau până la atingerea efortului maxim admis asupra pedalei.

2.1.1.2.   Încercare de tip 0 cu motorul cuplat

Se aplică numai vehiculelor din categoriile L3, L4 și L5.

2.1.1.3.   Încercarea de tip 0 cu frâne ude

Nu se aplică vehiculelor din categoria L5 sau în cazul frânelor cu tambur sau al frânelor cu disc complet încorporat care nu fac obiectul acestei încercări pe parcursul omologării în temeiul Regulamentului nr. 78.

2.1.1.4.   Încercare de tip I

Se aplică numai vehiculelor din categoriile L3, L4 și L5.

2.1.2.   Vehiculul trebuie să îndeplinească toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 78 anexa 3 punctul 2 pentru categoria respectivă de vehicule.

2.2.   Cerințe suplimentare

2.2.1.   Încercarea echivalenței performanței la rece

Se compară performanța la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului de garnituri de frână original utilizând rezultatele încercării de tip 0 prezentate la punctul 2.1.1.1.

2.2.1.1.   Încercarea de tip 0 prevăzută la punctul 2.1.1.1 se efectuează cu un set de garnituri de frână original.

2.2.1.2.   Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de performanță similare celor ale setului de garnituri de frână original, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % față de cele obținute cu setul de garnituri de frână original.

2.2.2.   Încercarea de sensibilitate la viteză

Această încercare se aplică numai în cazul vehiculelor din categoriile L3, L4 și L5 și se efectuează cu vehiculul încărcat în condițiile încercării de tip 0 cu motorul decuplat. Cu toate acestea, vitezele de încercare sunt diferite.

2.2.2.1.   Din rezultatele încercării de tip 0 descrise la punctul 2.1.1.1 se stabilește forța asupra pedalei sau presiunea din conductă corespunzătoare valorii minime necesare a decelerației medii complete pentru categoria respectivă de vehicule.

2.2.2.2.   Utilizând forța asupra pedalei sau presiunea din conductă determinată la punctul 2.2.2.1 și la o temperatură inițială a frânei ≤ 100 °C, se efectuează trei frânări la fiecare dintre următoarele viteze:

40 km/h, 80 km/h și 120 km/h (dacă vmax ≥ 130 km/h).

2.2.2.3.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de trei frânări și se reprezintă grafic viteza în raport cu decelerația medie completă corespunzătoare.

2.2.2.4.   Decelerațiile medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 15 % din cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

ANEXA 8

Specificații tehnice privind seturile de garnituri de frână de schimb destinate a fi utilizate în sistemele de frânare de parcare separate independente de sistemul de frânare de serviciu al vehiculului

1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 13 sau cu Regulamentul nr. 13-H

Conformitatea cu cerințele Regulamentului nr. 13 sau ale Regulamentului nr. 13-H se demonstrează printr-o încercare pe vehicul.

1.1.   Încercarea pe vehicul

Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care se solicită omologarea setului de garnituri de frână de schimb este echipat cu tipul de seturi de garnituri de frână de schimb prezentat pentru omologare și prevăzut cu instrumente de încercare a frânelor astfel cum se prevede în Regulamentul nr. 13 sau Regulamentul nr. 13-H, după caz. Vehiculul este încărcat la capacitate maximă. Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și nu se rodează.

1.2.   Sistemul de frânare de parcare al vehiculului este supus încercării în conformitate cu toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2.3 sau în Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 2.3, după caz, în funcție de omologarea originală a sistemului.

ANEXA 9

PROCEDURI SUPLIMENTARE SPECIALE PENTRU CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

PARTEA A

Determinarea comportamentului la frecare prin încercarea pe un dispozitiv de încercare

1.   Introducere

Partea A se aplică seturilor de garnituri de frână de schimb sau garniturilor de frână cu tambur de schimb omologate în temeiul prezentului regulament.

1.1.   Sunt supuse încercării eșantioane ale unui tip de set de garnituri de frână de schimb pe un dispozitiv de încercare capabil să genereze condițiile de încercare și să aplice procedurile de încercare descrise în prezenta anexă.

1.2.   Se evaluează rezultatele încercării în vederea determinării comportamentului eșantioanelor la frecare.

1.3.   Se compară comportamentul la frecare al eșantioanelor pentru a se evalua conformitatea cu standardul înregistrat pentru un tip de set de garnituri de frână de schimb.

2.   Seturi de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile M1, M2, N1, O1, O2 și L.

2.1.   Echipamente

2.1.1.   Dispozitivul de încercare este proiectat astfel încât să accepte și să utilizeze o frână de dimensiuni normale similară celor montate pe axul vehiculului utilizat pentru încercările de omologare în conformitate cu punctul 5 din prezentul regulament.

2.1.2.   Viteza de rotație a discului sau a tamburului este de 660 ± 10 1/min (1) fără sarcină și nu este inferioară valorii de 600 1/min la sarcină maximă.

2.1.3.   Ciclurile de încercare și frânările efectuate pe parcursul ciclurilor sunt reglabile și automate.

2.1.4.   Se înregistrează cuplurile la ieșire sau presiunea de frânare (metoda cuplului constant), precum și temperatura suprafeței utile.

2.1.5.   Conform dispozițiilor, fluxul aerului de răcire asupra frânei are o viteză de 600 ± 60 m3/h.

2.2.   Procedura de încercare

2.2.1.   Pregătirea eșantioanelor

Procedura de rodaj a producătorului asigură o zonă superficială de contact de cel puțin 80 % pentru seturile de plăcuțe, fără a depăși o temperatură a suprafeței de 300 °C, respectiv de 70 % pentru seturile primare de saboți, fără a depăși o temperatură a suprafeței de 200 °C.

2.2.2.   Programul de încercări

Încercarea cuprinde o serie de cicluri consecutive de frânare, fiecare dintre acestea fiind alcătuit din X faze de frânare constând în 5 secunde de frânare, urmate de 10 secunde de decuplare a frânei.

Următoarele două metode pot fi utilizate alternativ.

2.2.2.1.   Efectuarea încercării la presiune constantă

2.2.2.1.1.   Seturi de plăcuțe

Presiunea hidraulică p de acționare a pistonului (pistoanelor) etrierului este constantă conform formulei:

Formula

Md

=

150 Nm pentru Ak ≤ 18,1 cm2

Md

=

300 Nm pentru Ak > 18,1 cm2

Ak

=

suprafața pistonului (pistoanelor) etrierului

rw

=

raza efectivă a discului

Nr. ciclului

Număr de frânări X

Temperatura inițială a rotorului de frână

(°C)

Temperatura maximă a rotorului de frână

(°C)

Răcire forțată

1

1 × 10

≤ 60

liberă

nu

2-6

5 × 10

100

liberă (350) (2)

nu

7

1 × 10

100

liberă

da

2.2.2.1.2.   Seturi de saboți

Presiunea medie de contact pe suprafață utilă a garniturii de frână este constantă la 22 ± 6 N/cm2 calculată pentru o frână statică fără servomecanism.

Nr. ciclului

Număr de frânări X

Temperatura inițială a rotorului de frână

(°C)

Temperatura maximă a rotorului de frână

(°C)

Răcire forțată

1

1 × 10

≤ 60

200

da

2

1 × 10

100

liberă

nu

3

1 × 10

100

200

da

4

1 × 10

100

liberă

nu

2.2.2.2.   Efectuarea încercării la cuplu constant

Această metodă se aplică numai seturilor de plăcuțe. Cuplul de frânare este constant în limita unei toleranțe de ± 5 % și este reglat pentru a garanta temperaturile maxime ale rotorului indicate în tabelul de mai jos.

Nr. ciclului

Număr de frânări X

Temperatura inițială a rotorului de frână

(°C)

Temperatura maximă a rotorului de frână

(°C)

Răcire forțată

1

1 × 5

≤ 60

300-350 (200-250) (3)

nu

2-4

3 × 5

100

300-350 (200-250)

nu

5

1 × 10

100

500-600 (300-350)

nu

6-9

4 × 5

100

300-350 (200-250)

nu

10

1 × 10

100

500-600 (300-350)

nu

11-13

3 × 5

100

300-350 (200-250)

nu

14

1 × 5

≤ 60

300-350 (200-250)

nu

2.3.   Evaluarea rezultatelor încercării

Comportamentul la frecare este determinat pe baza cuplului de frână notat în punctele selectate pe un plan de încercare. În cazul în care factorul de frânare este constant, de exemplu în cazul unei frâne cu disc, cuplul de frână se traduce prin coeficientul de frecare.

2.3.1.   Seturi de plăcuțe

2.3.1.1.   Coeficientul operațional de frecare (μop) reprezintă media valorilor înregistrate pe parcursul ciclurilor 2-7 (metoda presiunii constante) sau pe parcursul ciclurilor 2-4, 6-9 și 11-13 (metoda cuplului constant), măsurătoarea fiind efectuată la o secundă după începutul primei frânări a fiecărui ciclu.

2.3.1.2.   Coeficientul maxim de frecare (μmax) reprezintă cea mai mare valoare înregistrată pe parcursul tuturor ciclurilor.

2.3.1.3.   Coeficientul minim de frecare (μmin) reprezintă cea mai mică valoare înregistrată pe parcursul tuturor ciclurilor.

2.3.2.   Seturi de saboți

2.3.2.1.   Cuplul mediu de frânare (Mmediu) reprezintă media valorii maxime și a valorii minime ale cuplului de frânare înregistrate pe parcursul celei de a cincea frânări din ciclurile 1 și 3.

2.3.2.2.   Cuplul la cald (Mcald) reprezintă cuplul minim de frânare produs pe parcursul ciclurilor 2 și 4. În cazul în care temperatura depășește 300 °C pe parcursul acestor cicluri, valoarea înregistrată la 300 °C se consideră ca fiind Mcald.

2.4.   Criterii de acceptare

2.4.1.   Fiecare cerere de omologare a unui tip de set de garnituri de frână este însoțită de următoarele date:

2.4.1.1.

Valorile μop, μmin, μmax pentru seturile de plăcuțe.

2.4.1.2.

Valorile Mmediu și Mcald pentru seturile de saboți.

2.4.2.   Pe parcursul producției unui tip omologat de seturi de garnituri de frână, eșantioanele de încercare trebuie să demonstreze conformitatea cu valorile înregistrate conform punctului 2.4.1 din prezenta anexă, în limitele următoarelor toleranțe:

2.4.2.1.

Pentru plăcuțe de frână cu disc:

 

μop ± 15 % din valoarea înregistrată;

 

μmin ≥ valoarea înregistrată;

 

μmax ≤ valoarea înregistrată.

2.4.2.2.

Pentru garnituri de frână cu tambur simplex:

 

Mmediu ± 20 % din valoarea înregistrată;

 

Mcald ≥ valoarea înregistrată.

3.   Seturi de garnituri de frână și garnituri de frână cu tambur pentru vehicule din categoriile M3, N2, N3, O3 și O4

3.1.   Echipamente

3.1.1.   Dispozitivul de încercare este echipat cu un tip de frână cu disc cu etrier fix cu diametrul cilindrului de 60 mm și un disc solid (neventilat) cu diametrul de 278 ± 2 mm și o grosime de 12 mm ± 0,5 mm. Un material de frecare de formă dreptunghiulară cu o suprafață de 44 cm2 ± 0,5 cm2 și o grosime de cel puțin 6 mm este atașat discului de fixare a saboților de frână.

3.1.2.   Viteza de rotație a discului este de 660 ± 10 1/min fără sarcină și nu scade sub 600 1/min la sarcină maximă.

3.1.3.   Presiunea medie de contact pe suprafață utilă a garniturii de frână este constantă la 75 N/cm2 ± 10 N/cm2.

3.1.4.   Ciclurile de încercare și frânările efectuate pe parcursul ciclurilor sunt reglabile și automate.

3.1.5.   Se înregistrează cuplul la ieșire și temperatura suprafeței utile.

3.1.6.   Se asigură un flux al aerului de răcire asupra frânei la o viteză de 600 ± 60 m3/h.

3.2.   Procedura de încercare

3.2.1.   Pregătirea eșantioanelor

Procedura de rodaj a producătorului asigură o zonă superficială de contact de cel puțin 80 % fără a depăși o temperatură a suprafeței de 200 °C.

3.2.2.   Programul de încercări

Încercarea cuprinde o serie de cicluri consecutive de frânare, fiecare dintre acestea fiind alcătuit din X faze de frânare constând în 5 secunde de frânare urmate de 10 secunde de decuplare a frânei.

Nr. ciclului

Număr de frânări X

Temperatura inițială a rotorului de frână

(°C)

Răcire forțată

1

5

100

da

2

5

în creștere ≤ 200

nu

3

5

200

nu

4

5

în creștere ≤ 300

nu

5

5

300

nu

6

3

250

da

7

3

200

da

8

3

150

da

9

10

100

da

10

5

în creștere ≤ 300

nu

11

5

300

nu

3.3.   Evaluarea rezultatelor încercării

Comportamentul la frecare este determinat pe baza cuplului de frână notat în ciclurile selectate din programul de încercări. Cuplul de frână se traduce prin coeficientul de frecare μ.

Valoarea μ a fiecărei frânări se determină ca valoarea medie a frânei acționate timp de 5 secunde.

3.3.1.   Coeficientul operațional de frecare μop1 reprezintă valoarea medie a μ înregistrată pentru frânări pe parcursul ciclului 1, iar μop2 reprezintă valoarea medie a μ înregistrată pentru frânări în ciclul 9.

3.3.2.   Coeficientul maxim de frecare μmax reprezintă cea mai mare valoare a μ înregistrată pentru o frânare pe parcursul ciclurilor 1-11 inclusiv.

3.3.3.   Coeficientul minim de frecare μmin reprezintă cea mai mică valoare a μ înregistrată pentru o frânare pe parcursul ciclurilor 1-11 inclusiv.

3.4.   Criterii de acceptare

3.4.1.   Fiecare cerere de omologare a unui tip de set de garnituri de frână de schimb sau a unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb este însoțită de valorile corespunzătoare μop1, μop2, μmin și μmax.

3.4.2.   Pe parcursul producției unui tip omologat de seturi de garnituri de frână de schimb sau a unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb, eșantioanele de încercare trebuie să demonstreze conformitatea cu valorile înregistrate conform punctului 3.4.1 din prezenta anexă, în limitele următoarelor toleranțe:

 

μop1, μop2 ± 15 % din valoarea înregistrată;

 

μmin ≥ valoarea înregistrată;

 

μmax ≤ valoarea înregistrată.

PARTEA B

Conformitatea producției pentru discuri și tamburi de frână

1.   Introducere

Partea B se aplică discurilor și tamburilor de frână de schimb omologați în temeiul prezentului regulament.

2.   Cerințe

Conformitatea producției se demonstrează prin controlul de rutină și documentația aferentă cel puțin următoarelor elemente:

2.1.   Compoziția chimică

2.2.   Microstructura

Microstructura trebuie caracterizată în conformitate cu ISO 945-1:2006

(a)

descrierea compoziției matricei;

(b)

descrierea formei, distribuției și dimensiunii grafitului.

2.3.   Proprietățile mecanice

(a)

rezistența la tracțiune măsurată în conformitate cu ISO 6892:1998;

(b)

duritatea Brinell măsurată în conformitate cu ISO 6506-1:2005.

În fiecare dintre aceste cazuri, măsurătorile trebuie efectuate pe eșantioane prelevate din discul sau tamburul de frână real.

2.4.   Caracteristici geometrice

Discuri de frână:

(a)

variația grosimii;

(b)

uzura suprafeței de frecare;

(c)

rugozitatea suprafeței de frecare;

(d)

variația grosimii paletelor de ventilare (doar pentru discuri de frână ventilate).

Tamburi de frână:

(a)

ovalitate;

(b)

rugozitatea suprafeței de frecare.

2.5.   Criterii de acceptare

Fiecare cerere de omologare a unui disc sau tambur de frână de schimb este însoțită de o specificație de producție care cuprinde:

(a)

compoziția chimică și limita de variație admisă a acesteia sau, după caz, valoarea maximă pentru fiecare element;

(b)

microstructura în conformitate cu punctul 2.2;

(c)

proprietățile mecanice în conformitate cu punctul 2.3 și limita de variație admisă a acestora sau, după caz, valoarea minimă.

În timpul producției de rutină a unui disc sau tambur de frână de schimb omologat, producția trebuie să demonstreze conformitatea cu aceste specificații înregistrate.

În cazul caracteristicilor geometrice, nu trebuie depășite valorile prevăzute la punctul 5.3.3.1.1 pentru discurile de frână și la punctul 5.3.3.1.2 pentru tamburii de frână.

2.6.   Documentația

Documentația conține valorile maxime și minime admise de producător.

2.7.   Frecvența încercărilor

Măsurătorile prevăzute în prezenta anexă trebuie efectuate pentru fiecare lot de producție.

(1)  În cazul vehiculelor din categoriile L1 și L2, se poate utiliza o viteză mai redusă de încercare.

(2)  În cazul vehiculelor din categoria L, temperatura este limitată la 350 °C. Dacă este necesar, numărul de frânări pentru fiecare ciclu trebuie redus în consecință. Cu toate acestea, în cazul de față, numărul de cicluri este crescut pentru a păstra constant numărul total de frânări.

(3)  Valorile între paranteze sunt valabile pentru vehiculele din categoria L.

ANEXA 10

ILUSTRAȚII

1.   Tipuri de proiectare a discurilor de frână (exemple)

Tip plat

Image

Tip cilindru

Image

Tip butelie

Image

Tip conic

Image

Tip cu flanșă dublă

Image

B

Diametrul orificiilor pentru șuruburile de prindere (sau dimensiunea filetului în cazul orificiilor filetate)

D

Diametrul exterior al discului

F(i)

Diametrul interior al suprafeței de frecare (la interior)

F(o)

Diametrul interior al suprafeței de frecare (la exterior)

H

Grosimea flanșei de montaj

L(k)

Lățimea canalului de răcire (ventilare)

S(new)

Grosimea discului (nominală)

S(min)

Grosimea discului (grosimea de uzură minimă admisă)

T(i)

Diametru interior (diametrul manșonului central de montare)

T(k)

Număr „x” de orificii pentru șuruburile de prindere și diametrul cercului trasat prin centrul acestor orificii

T(t)

Lungimea totală a discului

2.   Tambur de frână (exemplu)

Image

A

Diametru interior al tamburului

B

Lățimea suprafeței de frecare

C

Număr „x” de orificii pentru șuruburile de prindere și diametrul cercului trasat prin centrul acestor orificii

D

Diametrul manșonului central de montare

E

Lățimea exterioară a tamburului

F

Grosimea flanșei de montare

G

Diametrul exterior al tamburului

H

Diametrul carcasei

I

Diametrul orificiilor pentru șuruburile de prindere

ANEXA 11

CERINȚE APLICABILE DISCURILOR SAU TAMBURILOR DE FRÂNĂ DE SCHIMB PENTRU VEHICULELE DIN CATEGORIILE M ȘI N

1.   Prezentare generală a încercărilor

Încercările prevăzute la punctul 5.3 din prezentul regulament sunt detaliate în continuare, în funcție de categoria vehiculului:

Tabelul A11/1A

Vehicule din categoriile M1 și N1

 

Încercare pe vehicul

Încercare alternativă pe standul dinamometric

Încercări de performanță în conformitate cu Regulamentul nr. 13 și Regulamentul nr. 13-H

2.2.1.

Tip 0, motor decuplat

3.4.1.

Tip 0

2.2.2.

Tip 0, motor cuplat

3.4.4.

Simulare a încercărilor frânelor cu motorul cuplat

Viteză și sarcină în conformitate cu punctul 2.2.2

2.2.3.

Tip I

3.4.2.

Tip I

2.3.

Sistem de frânare de parcare (dacă este cazul)

—

Încercare comparativă cu piesa originală

2.4.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)

3.5.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare frână de roată în parte)

Încercări de integritate

Nu se efectuează încercări pe vehicul – a se utiliza încercarea pe standul dinamometric

4.1.   Discuri de frână

4.1.1.

Încercare la oboseală termică a discului de frână

4.1.2.

Încercare la sarcină ridicată a discului de frână

4.2.   Tamburi de frână

4.2.1.

Încercare la oboseală termică a tamburului de frână

4.2.2.

Încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână

În cazul fiecărui tip de disc și tambur, cel puțin o categorie de încercare (a se vedea definiția de la punctul 5.3.6 din prezentul regulament) necesită efectuarea încercărilor de tip 0 și tip I pe un vehicul.

Tabelul A11/1B

Vehicule din categoriile M2, M3, N2, N3

 

Încercare pe vehicul

Încercare alternativă pe standul dinamometric

Încercări de performanță în conformitate cu Regulamentul nr. 13

2.2.1.

Tip 0, motor decuplat

3.4.1.

Tip 0

2.2.3.

Tip I

3.4.2.

Tip I

2.2.4.

Tip II

3.4.3.

Tip II

2.3.

Sistem de frânare de parcare (dacă este necesar)

—

Încercare comparativă cu piesa originală

2.4.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)

3.5.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare frână de roată în parte)

Încercări de integritate

Nu se efectuează încercări pe autovehicul – a se utiliza încercarea pe standul dinamometric

4.1.   Discuri de frână

4.1.1.

Oboseală termică

4.1.2.

Încercare la sarcină ridicată

4.2.   Tamburi de frână

4.2.1.

Oboseală termică

4.2.2.

Încercare la sarcină ridicată

2.   Verificarea cerințelor privind încercarea vehiculului

2.1.   Vehiculul de încercare

Un vehicul reprezentativ pentru categoria de încercare selectată (a se consulta definiția de la punctul 5.3.6 din prezentul regulament), în cazul căruia se solicită omologarea unui disc/tambur de frână de schimb sau un raport privind piesele, are montat discul/tamburul de frână de schimb respectiv și este echipat cu dispozitivele de încercare a frânelor în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 13 sau ale Regulamentului nr. 13-H.

Discul/tamburul de frână de schimb este montat pe axul în cauză, împreună cu garnitura de frână aferentă, care a primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13, Regulamentul nr. 13-H sau Regulamentul nr. 90, pusă la dispoziție de producătorul vehiculului sau axului.

În afara cazului în care este stabilită o procedură uniformă privind efectuarea frânării, încercarea se realizează de comun acord cu serviciul tehnic. Toate încercările enumerate mai jos se efectuează pe frâne rodate în prealabil.

Aceeași procedură de rodaj se utilizează atât pentru discurile și tamburii de frână de schimb, cât și pentru cei originali.

2.2.   Sistemul de frânare de serviciu

2.2.1.   Încercări de tip 0 ale frânelor, motor decuplat, vehicul încărcat

Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.4.2 sau Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 1.4.2.

2.2.2.   Încercări de tip 0 ale frânelor, motor cuplat, vehicul neîncărcat și apoi încărcat

Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.4.3 (încercare suplimentară vizând comportamentul vehiculului în momentul frânării la viteză ridicată) sau Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 1.4.3.

2.2.3.   Încercări de tip I ale frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.1 sau cu Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 1.5.1.

La finalul încercării de tip I a frânelor, performanța cu frânele calde trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.3 sau Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 1.5.2.

2.2.4.   Încercări de tip II ale frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.6.

2.3.   Sistem de frânare de parcare (dacă este necesar)

2.3.1.   În cazul în care sistemul de frânare de serviciu și sistemul de frânare de parcare folosesc o suprafață de frecare comună a discului sau a tamburului, nu se impune efectuarea unei încercări specifice a sistemului de frânare de parcare. Finalizarea satisfăcătoare a încercării de tip 0 cu vehiculul încărcat echivalează cu îndeplinirea cerințelor privind sistemul de frânare de parcare.

2.3.2.   Încercare statică pe o pantă de 18 %, vehicul încărcat

2.3.3.   Vehiculul îndeplinește toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2.3 sau în Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 2.3, aplicabile pentru categoria respectivă de vehicule.

2.4.   Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)

Pentru această încercare, vehiculul este încărcat și toate frânările se efectuează pe un drum plan, cu motorul decuplat.

Sistemul de frânare de serviciu al vehiculului este prevăzut cu un dispozitiv care separă frânele roților din față de frânele roților din spate astfel încât acestea să poate fi întotdeauna acționate în mod independent una față de cealaltă.

Dacă se solicită o omologare sau un raport privind piesele în cazul unui disc/tambur de frână de schimb pentru frânele roților din față, frânele roților din spate sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

Dacă se solicită o omologare sau un raport privind piesele în cazul unui disc/tambur de frână de schimb pentru frânele roților din spate, frânele roților din față sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

2.4.1.   Încercare comparativă a performanței cu frânele reci

Cu frânele reci, performanța discului/tamburului de frână de schimb se compară cu piesele echivalente originale printr-o comparație a rezultatelor încercării de mai jos.

2.4.1.1.   Folosind discul/tamburul de frână de schimb, în cadrul procesului, se acționează frânele de cel puțin șase ori consecutiv aplicând pedalei forțe sau presiuni diferite și din ce în ce mai mari, până în punctul în care se blochează roțile sau până la o decelerație medie completă de 6 m/s2 (M1, M2, N1) sau 3,5 m/s2 (M3, N2, N3) sau până la atingerea forței aplicate sau până la presiunea în conductă maximă admisă pentru categoria respectivă de vehicule. În acest sens, viteza inițială pentru încercarea discurilor și tamburilor de frână de pe axul față sau axul spate este în conformitate cu tabelul de mai jos:

Tabelul A11/2.4.1.1.

Categoria vehiculului

Viteza de încercare în km/h

Ax față

Ax spate

M1

70

45

M2

50

40

N1

65

50

M3, N2, N3

45

45

Înainte de fiecare frânare, temperatura inițială a discului/tamburului de frână este ≤ 100 °C.

2.4.1.2.   Încercarea frânelor descrisă la punctul 2.4.1.1 trebuie, de asemenea, efectuată folosind discul/tamburul de frână original.

2.4.1.3.   Proprietățile dinamice la frecare ale discului/tamburului de frână de schimb pot fi considerate similare celor ale discului/tamburului original, cu condiția ca valorile atinse în ceea ce privește decelerația medie completă la aceleași presiuni de funcționare sau forțe asupra pedalei în zona celor două treimi superioare ale curbei generate să nu depășească fie cu ± 10 %, fie cu ± 0,4 m/s2 valorile aferente discului/tamburului original.

3.   Încercarea pe standul cu rulouri

3.1.   Echiparea standului cu rulouri

Pentru efectuarea încercării, pe standul cu rulouri este montat etrierul de frână original sau frâna de roată originală a vehiculului (vehiculelor) vizat(e). Standul cu rulouri inerțial este prevăzut cu un dispozitiv pentru cuplu constant și cu echipament de înregistrare în mod continuu a vitezei de rotație, presiunii de frânare, numărului de rotații după începerea frânării, cuplului de frână, perioadei de frânare și temperaturii discurilor/tamburilor de frână.

3.2.   Condiții de încercare

3.2.1.   Masa inerțială a standului cu rulouri

Masa inerțială a standului cu rulouri se reglează cât mai aproape posibil, cu o limită de toleranță admisă de ± 5 %, de valoarea necesară din punct de vedere teoretic, echivalentă părții din inerția totală a vehiculului frânat de roata corespunzătoare. Formula utilizată pentru calcularea inerției este următoarea:

I = m · rdin 2

unde:

I

=

inerția rotației (kgm2);

rdin

=

raza de rulare dinamică a pneului (m);

m

=

masa de încercare (parte din masa maximă a vehiculului frânat de roata corespunzătoare) în conformitate cu prezentul regulament.

3.2.1.1.   Raza de rulare dinamică

La calculul masei de inerție, se ia în considerare raza de rulare dinamică (rdin) a celui mai mare pneu autorizat pentru vehicul (sau pentru ax).

3.2.1.2.   Masa de încercare

Masa de încercare pentru calculul masei de inerție este următoarea:

(a)

la încercarea discurilor și tamburilor de pe frâna axului față:

Formula

mveh

=

masa maximă admisă a vehiculului

nfață

=

număr de axe față

(b)

la încercarea discurilor și tamburilor de pe frâna axului spate:

Formula

mveh

=

masa maximă admisă a vehiculului

nspate

=

număr de axe spate

Tabelul A11/3.2.1.2.

Categoria vehiculului

Procent din masa m care se ia în considerare

Valori ale X (axul față)

Valori ale Y (axul spate)

M1

77

32

M2

69

44

N1

66

39

M3, N2, N3

55

55

3.2.2.   Viteza de rotație inițială a rulourilor corespunde vitezei liniare a vehiculului la 80 km/h (M1, N1) sau 60 km/h (M2, M3, N2, N3) bazată pe media dintre razele de rulare dinamice ale celui mai mare și celui mai mic pneu de dimensiunea autorizată.

3.2.3.   Răcirea

Răcirea se poate efectua în conformitate fie cu punctul 3.2.3.1, fie cu punctul 3.2.3.2.

3.2.3.1.   Încercare efectuată cu o roată completă (jantă și pneu) montată pe rotorul frânei, așa cum ar fi montată pe vehicul (scenariul pesimist).

În ceea ce privește încercările de tip I și tip II, în cursul rulărilor de încălzire se poate utiliza răcirea cu aer la o viteză și dintr-o direcție care simulează condițiile reale, viteza fluxului de aer fiind vaer = 0,33 v

unde:

v

=

viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

În alte cazuri, nu există restricții în ceea ce privește aerul de răcire.

Temperatura aerului de răcire este temperatura ambiantă.

3.2.3.2.   Încercări efectuate fără jantă

În ceea ce privește încercările de tip I și tip II, în cursul rulărilor de încălzire este interzisă răcirea.

În alte cazuri, nu există restricții în ceea ce privește aerul de răcire.

3.2.4.   Pregătirea frânei

3.2.4.1.   Frâne cu disc

Încercarea se efectuează folosind un disc nou cu seturi de garnituri de frână noi, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13, Regulamentul nr. 13-H sau Regulamentul nr. 90 (în starea în care sunt montate pe vehicul, de exemplu, fără lubrifiant de protecție).

3.2.4.2.   Frâne cu tambur

Încercarea se efectuează folosind un tambur nou cu seturi de garnituri de frână noi, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13, Regulamentul nr. 13-H sau Regulamentul nr. 90 (dacă este cazul, fără lubrifiant de protecție).

Se admite prelucrarea garniturilor pentru a obține un contact bun între garnitură și tambur.

3.3.   Încercare de performanță alternativă pe standul dinamometric

Tabelul A11/3.3.

1a.

În cazul vehiculelor din categoriile M1, M2 și N1

A se consulta procedura de rodaj descrisă în anexa 3 punctul 2.2.2.3

1b.

În cazul vehiculelor din categoriile M3, N2 și N3

Rodaj:

100 (disc) sau 200 (tambur) de frânări

Ti = 150 °C (disc) sau 100 °C (tambur)

vi = 60 km/h

dm = 1 și 2 m/s2 în mod alternativ

2.

Proprietăți dinamice la frecare, a se consulta punctul 3.5.1 al prezentei anexe

3.

Încercare de tip 0 a frânelor, a se consulta punctul 3.4.1 al prezentei anexe

4.

Încercare de tip I a frânelor, a se consulta punctul 3.4.2 al prezentei anexe

5.

Repetarea rodajului:

10 (disc) sau 20 (tambur) de frânări

Ti = 150 °C (disc) sau 100 °C (tambur)

vi = 60 km/h

dm = 1 și 2 m/s2 în mod alternativ

6.

Încercare de tip 0 a frânelor, a se consulta punctul 3.4.1 al prezentei anexe

7.

Simulare de încercare a frânelor cu motorul cuplat, a se consulta punctul 3.4.4 al prezentei anexe

8.

Repetarea rodajului: (la fel ca la punctul 5)

9.

Proprietăți dinamice la frecare, a se consulta punctul 3.5.1 al prezentei anexe

10.

Încercare de tip II a frânelor (dacă este cazul), a se consulta punctul 3.4.3 al prezentei anexe

11.

Repetarea rodajului: (la fel ca la punctul 5)

Etapele 12-19 sunt opționale (dacă activarea nu este suficientă)

12.

Încercare de tip 0 a frânelor, a se consulta punctul 3.4.1 al prezentei anexe

13.

Încercare de tip I a frânelor, a se consulta punctul 3.4.2 al prezentei anexe

14.

Repetarea rodajului: (la fel ca la punctul 5)

15.

Proprietăți dinamice la frecare, a se consulta punctul 3.5.1 al prezentei anexe

16.

Simulare de încercare a frânelor cu motorul cuplat, a se consulta punctul 3.4.4 al prezentei anexe

17.

Repetarea rodajului: (la fel ca la punctul 5)

18.

Proprietăți dinamice la frecare, a se consulta punctul 3.5.1 al prezentei anexe

19.

Repetarea rodajului: (la fel ca la punctul 5)

3.4.   Sistemul de frânare de serviciu

3.4.1.   Încercări de tip 0 ale frânelor cu vehiculul încărcat

Această încercare se efectuează în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.4.2 sau din Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 1.4.2.

3.4.2.   Încercare de tip I a frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.1 sau din Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 1.5.1.

La finalul încercării de tip I a frânelor, performanța cu frânele calde trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.3 sau Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 1.5.2.

3.4.3.   Încercare de tip II a frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 13 anexa 4 punctul 1.6.

3.4.4.   Simulare a încercărilor frânelor cu motorul cuplat

Ca alternativă la încercarea de tip 0 cu motorul cuplat, în scopul aplicării prezentului regulament se acceptă efectuarea unei încercări pentru simularea stării încărcate (a se consulta punctul 3.2 al prezentei anexe), îndeplinind condițiile de încercare prevăzute pentru încercarea de tip 0 cu motorul cuplat din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2.1.1 sau din Regulamentul nr. 13-H anexa 3 punctul 2.1.1.

3.5.   Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare frână de roată în parte)

Cu frânele reci, performanța discului/tamburului de frână de schimb se compară cu piesele echivalente originale printr-o comparație a rezultatelor încercării de mai jos.

3.5.1.   Folosind discul/tamburul de frână de schimb, în cadrul procesului se acționează frânele de cel puțin șase ori consecutiv, aplicând pedalei forțe sau presiuni diferite și din ce în ce mai mari, până la o decelerație medie completă de 6 m/s2 (M1, M2, N1) sau 5 m/s2 (M3, N2, N3). Forțele de acționare a pedalei sau presiunea în conductă nu trebuie să depășească forțele de acționare maxime admise sau presiunea în conductă asigurată permanent de sistemul de frânare al vehiculului (de exemplu, reducerea presiunii compresorului). Înainte de fiecare frânare, temperatura inițială a discului/tamburului de frână este ≤ 100 °C.

3.5.2.   Încercarea frânelor descrisă la punctul 3.5.1 trebuie, de asemenea, efectuată folosind discul/tamburul de frână original.

3.5.3.   Proprietățile dinamice la frecare ale discului/tamburului de frână de schimb, la finalul procedurii, pot fi considerate similare celor ale discului/tamburului original, cu condiția ca valorile atinse în ceea ce privește decelerația medie completă la aceleași presiuni de funcționare sau forțe asupra pedalei în zona celor două treimi superioare ale curbei generate să nu depășească fie cu ± 8 %, fie cu ± 0,4 m/s2 valorile aferente discului/tamburului de frână original.

4.   Încercări de integritate folosind un dinamometru inerțial

Aceste încercări se efectuează în conformitate cu punctul 4.1 (discuri) sau cu punctul 4.2 (tamburi).

Este necesară o singură încercare pentru fiecare categorie de încercare, cu excepția cazului în care piesa de schimb nu atinge numărul de cicluri necesare înainte de deteriorare sau defecțiune (a se consulta punctul 4.1.1.1.3 sau punctul 4.1.1.2.3 din prezenta anexă).

Frâna trebuie montată pe standul dinamometric în conformitate cu poziția de montare a acesteia pe vehicul (sunt exceptate frânele montate rigid sau cele instalate prin intermediul unei fuzete).

Temperatura discului de frână/tamburului de frână trebuie măsurată cât mai aproape posibil de suprafața de frecare. Temperatura măsurată trebuie înregistrată, iar metoda și punctul de măsurare trebuie să fie aceleași în cazul tuturor încercărilor.

Dacă se utilizează răcirea cu aer în timpul frânării sau între frânări în cadrul unui ciclu de frânare, viteza fluxului de aer pe frână se încadrează în limita de vaer = 0,33 v

unde:

v

=

viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

În alte cazuri, nu există restricții în ceea ce privește aerul de răcire.

Temperatura aerului de răcire este temperatura ambiantă.

4.1.   Discuri de frână

4.1.1.   Încercare la oboseală termică a discului de frână

Această încercare se efectuează folosind un disc nou, un etrier de frână original al vehiculului (vehiculelor) vizat(e) și seturi de garnituri de frână noi ale vehiculului (vehiculelor) în cauză care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13, Regulamentul nr. 13-H și Regulamentul nr. 90 (în starea în care sunt montate pe vehicul, de exemplu, fără lubrifiant de protecție).

Garniturile de frână uzate pot fi înlocuite, dacă este necesar, pe durata încercării.

4.1.1.1.   Vehicule din categoriile M1 și N1

4.1.1.1.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 3.2.1, 3.2.1.1 și 3.2.1.2 din anexa 11.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre razele de rulare dinamice ale celui mai mare și celui mai mic pneu de tipul autorizat pentru vehiculul respectiv.

4.1.1.1.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și se rodează conform procedurii de la punctul 1.1.2 din anexa 3:

Tabelul A11/4.1.1.1.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la oboseală termică

Categorii de vehicule

M1, N1

Tip de frânare

Frânări secvențiale

Interval de frânare (= ttotal)

70 s

Număr de frânări per ciclu

2

Cuplu de frână în conformitate cu o decelerație de

5,0 m/s2

Număr total de cicluri de frânare

100 sau 150 (a se consulta 4.1.1.1.3)

Frânări

 

de la

vmax

la

20 km/h

Temperatura inițială a primei frânări din fiecare ciclu

≤ 100 °C

unde:

vmax

vmax care urmează a fi folosită pentru a încerca piesa de schimb este viteza maximă corespunzătoare vehiculului cu cel mai ridicat raport dintre energia cinetică și masa discului;

tbra

perioada reală de frânare în timpul acționării pedalei de frână;

tacc

timpul minim de accelerație în conformitate cu capacitatea de accelerare a vehiculului respectiv;

trest

perioadă de repaus;

ttotal

interval de frânare (tbra + tacc + trest).

4.1.1.1.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 150 sau mai multe cicluri fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 150, dar mai mult de 100 de cicluri fără nicio defecțiune sau deteriorare, atunci încercarea trebuie repetată asupra unei noi piese de schimb. În aceste condiții, în cadrul ambelor încercări trebuie finalizate peste 100 de cicluri, fără nicio deteriorare sau defecțiune în cazul piesei care a trecut încercarea.

Dacă se finalizează mai puțin de 100 de cicluri înainte de deteriorare sau defecțiune, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele. Dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare înaintea efectuării numărului de cicluri cu piesa originală, mai puțin 10 %, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută cu succes.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri radiale pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din înălțimea radială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la diametrul interior sau exterior al suprafeței de frecare;

(c)

fisurare transversală a oricărui inel de etanșare;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.1.1.2.   Vehicule din categoriile M2, M3, N2 și N3

4.1.1.2.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

4.1.1.2.1.1.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t

Prin intermediul următorului program de încercare, discurile de frână sunt supuse încercării ca elemente constitutive ale sistemului de frânare. Acesta nu reproduce condițiile reale de circulație, însă este înțeles ca fiind pur și simplu o încercare a componentelor. Parametrii enumerați mai jos în tabelul A11/4.1.1.2.1.1 vizează frânele utilizate de regulă, la ora actuală, pe vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t.

Tabelul A11/4.1.1.2.1.1.

Diametru exterior al discului

Parametru de încercare

Parametru de încercare

Exemplu de echipament

 

Masă de încercare m

[kg]

rdin [m]

„Dimensiunea frânei”/cea mai mică dimensiune posibilă a jantei

320-350

3 100

0,386

17,5″

351-390

4 500

0,445

19,5″

391-440

5 300

0,527

22,5″

> 440 (1)

 (1)

 (1)

—

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele stabilite la punctul 3.2.1 din anexa 11, în coroborare cu parametrii specificați în tabelul de mai sus (masa de încercare și rdin).

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe razele de rulare dinamice specificate în tabelul A11/4.1.1.2.1.1.

4.1.1.2.1.2.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t

În ceea ce privește vehiculele cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t în cazul cărora nu se aplică parametrii prevăzuți în tabelul A11/4.1.1.2.1.1, parametrii de încercare se selectează astfel încât scenariul cel mai pesimist care a stat la baza seriei de condiții de utilizare a discului de frână de schimb (masa maximă autorizată a vehiculului, dimensiunea maximă a pneurilor montate) să fie acoperit.

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 3.2.1, 3.2.1.1 și 3.2.1.2 din anexa 11.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre razele de rulare dinamice ale celui mai mare și celui mai mic pneu de tipul autorizat pentru vehiculul respectiv.

4.1.1.2.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Tabelul A11/4.1.1.2.2.

Procedură de rodaj

100 de frânări

Viteză inițială: 60 km/h

Viteză finală: 30 km/h

dm alternând între 1 m/s2 și 2 m/s2

Temperatură inițială: ≤ 300 °C (începând de la temperatura ambiantă)

1.

Frânare condiționată

10 frânări de la 60 la 30 km/h

dm alternând între 1 m/s2 și 2 m/s2

Temperatură inițială: ≤ 250 °C

2.

Frânare la viteză ridicată

2 frânări de la 130 la 80 km/h

dm 3 m/s2

Temperatură inițială: ≤ 100 °C

3.

Frânare condiționată

A se consulta etapa 1

4.

Frânare la viteză ridicată

A se consulta etapa 2

5.

Frânare condiționată

A se consulta etapa 1

6.

Frânare continuă (1)

5 frânări la o viteză constantă de: 85 km/h

Cuplu de decelerație corespunzător pentru 0,5 m/s2

Perioadă de frânare de 60 s

Temperatură inițială: ≤ 80 °C

7.

Frânare condiționată

A se consulta etapa 1

8.

Frânare continuă (2)

5 frânări la o viteză constantă de: 85 km/h

Cuplu de decelerație corespunzător pentru 1,0 m/s2

Perioadă de frânare de 40 s

Temperatură inițială: ≤ 80 °C

9.

Se repetă etapele de încercare de la 1 la 8:

De 9 sau 14 ori (după caz) – a se consulta punctul 4.1.1.2.3

dm

decelerație medie determinată de distanță.

4.1.1.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 15 sau mai multe cicluri fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 15, dar mai mult de 10 cicluri fără nicio defecțiune sau deteriorare, atunci încercarea trebuie repetată asupra unei noi piese de schimb. În aceste condiții, în cadrul ambelor încercări trebuie finalizate peste 10 cicluri fără nicio deteriorare sau defecțiune în cazul piesei care a trecut încercarea.

Dacă se finalizează mai puțin de 10 cicluri înainte de deteriorare sau defectare, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele. Dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare înaintea efectuării numărului de cicluri cu piesa originală, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută cu succes.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri radiale pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din înălțimea radială a inelului de etanșare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la diametrul interior sau exterior al suprafeței de frecare;

(c)

fisurare transversală a oricărui inel de etanșare;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.1.2.   Încercare la sarcină ridicată a discului de frână

Această încercare se efectuează folosind un disc nou, un etrier de frână original al vehiculului (vehiculelor) în cauză și seturi de garnituri de frână noi ale vehiculului (vehiculelor) în cauză, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13, Regulamentul nr. 13-H sau Regulamentul nr. 90 (în starea în care sunt montate pe vehicul, de exemplu, fără lubrifiant de protecție).

Garniturile de frână uzate pot fi înlocuite pe durata încercării, dacă este necesar.

4.1.2.1.   Vehicule din categoriile M1 și N1

4.1.2.1.1.   Condiții de încercare (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

A se consulta punctul 4.1.1.1.1 de mai sus.

4.1.2.1.2.   Program de încercare (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

Încercarea trebuie efectuată în conformitate cu tabelul următor:

Tabelul A11/4.1.2.1.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la sarcină ridicată

Categorii de vehicule

M1, N1

Tip de frânare

Frânări individuale

Număr de frânări

70

Temperatura inițială la începutul frânării

≤ 100 °C

Cuplu de frână în conformitate cu

10,0 m/s2 (totuși, presiunea de frânare p ≤ 16 000 kPa)

Frânări

 

de la

vmax

la

10 km/h

unde:

vmax

vmax care urmează a fi folosită pentru a încerca piesa de schimb este viteza maximă corespunzătoare vehiculului cu cel mai ridicat raport dintre energia cinetică și masa discului.

4.1.2.1.3.   Rezultatul încercării (încercare a discului de frână la sarcină ridicată)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 70 sau mai multe frânări fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 70 de frânări înainte de deteriorare sau defectare, atunci o încercare trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele. Dacă momentul deteriorării sau defectării nu apare înaintea efectuării numărului de cicluri cu piesa originală minus 10 %, atunci încercarea este considerată ca fiind validată.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri radiale pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din înălțimea radială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la diametrul interior sau exterior al suprafeței de frecare;

(c)

fisurare transversală a oricărui inel de etanșare;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.1.2.2.   Vehicule din categoriile M2, M3, N2 și N3

4.1.2.2.1.   Condiții de încercare (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

A se consulta punctul 4.1.1.2.1 de mai sus.

4.1.2.2.2.   Program de încercare (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

Se efectuează 500 de frânări pornind de la o viteză de 50 km/h până la o viteză de 10 km/h, cu un cuplu de frână de 90 % din cuplul de frână maxim specificat de către solicitant.

Temperatură inițială: ≤ 200 °C

4.1.2.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

Această încercare se consideră ca fiind trecută cu succes dacă discul de frână nu prezintă niciun semn de fisură după 500 de frânări.

4.2.   Tamburi de frână

4.2.1.   Încercare la oboseală termică a tamburului de frână

Încercarea se efectuează folosind un tambur nou cu seturi de garnituri de frână noi, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13, Regulamentul nr. 13-H sau Regulamentul nr. 90 (dacă este cazul, fără lubrifiant de protecție).

Se admite prelucrarea garniturilor pentru a obține un contact bun între garnitură și tambur.

4.2.1.1.   Vehicule din categoriile M1 și N1

4.2.1.1.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 3.2.1, 3.2.1.1 și 3.2.1.2 din anexa 11.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre razele de rulare dinamice ale celui mai mare și celui mai mic pneu de tipul autorizat pentru vehiculul respectiv.

4.2.1.1.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Cerințele privind oboseala termică în cazul tamburilor de frână sunt acoperite de încercările la sarcină ridicată de la punctul 4.2.2.1.2.

4.2.1.1.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

A se consulta punctul 4.2.2.1.3.

4.2.1.2.   Vehicule din categoriile M2, M3, N2, N3

4.2.1.2.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

4.2.1.2.1.1.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t

Prin intermediul următorului program de încercare, tamburii de frână sunt supuși încercării ca elemente constitutive ale sistemului de frânare. Testul nu reproduce condițiile reale de circulație, ci este înțeles ca fiind pur și simplu o încercare a componentelor. Parametrii enumerați mai jos în tabelul A11/4.2.1.2.1.1 vizează frânele utilizate de regulă, la ora actuală, pe vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t.

Tabelul A11/4.2.1.2.1.1.

Diametru interior al tamburului

[mm]

Lățimea garniturii

Diametrul tipic al jantei

< 130 mm

130-190 mm

> 190 mm

Masa de încercare

[kg]

Raza pneului

[m]

Masa de încercare

[kg]

Raza pneului

[m]

Masa de încercare

[kg]

Raza pneului

[m]

< 330

2 750

0,402

3 200

0,390

5 500

0,402

17,5″

330-390

 (2)

 (2)

3 400

0,480

5 500

0,516

19,5″

391-430

3 400

0,510

4 500

0,527

5 500

0,543

22,5″

> 430

 (2)

 (2)

 (2)

 (2)

 (2)

 (2)

—

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele stabilite la punctul 3.2.1 din anexa 11, în coroborare cu parametrii specificați în tabelul de mai sus (masa de încercare și rdin).

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe razele de rulare dinamice specificate în tabelul A11/4.2.1.2.1.1.

4.2.1.2.1.2.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t

În ceea ce privește vehiculele cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t în cazul cărora nu se aplică parametrii prevăzuți în tabelul A11/4.1.1.2.1.1, parametrii de încercare se selectează astfel încât scenariul cel mai pesimist care a stat la baza seriei de condiții de utilizare a tamburului de frână de schimb (masa maximă autorizată a vehiculului, dimensiunea maximă a pneurilor montate) să fie acoperit.

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 3.2.1, 3.2.1.1 și 3.2.1.2 din anexa 11.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre cea mai mare și cea mai mică rază de rulare dinamică a pneurilor autorizate pentru vehiculul respectiv.

4.2.1.2.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Tabelul A11/4.2.1.2.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la oboseală termică

Tip de frânare

Frânări secvențiale

Număr de frânări

De 250 sau 300 de ori (după caz) – a se consulta punctul 4.2.1.2.3

NB: Încercarea se întrerupe în momentul în care apare o fisură transversală.

Cuplu de frână în conformitate cu

3,0 m/s2

Frânări

 

de la

130

la

80 km/h

Temperatură inițială a fiecărei frânări

≤ 50 °C

Răcire în conformitate cu punctul 3.2.3

Admisă

4.2.1.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 300 sau mai multe frânări fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 300, dar mai mult de 250 de frânări fără nicio defecțiune sau deteriorare, atunci serviciul tehnic trebuie să repete încercarea asupra unei noi piese de schimb. În aceste condiții, în cadrul ambelor încercări trebuie finalizate peste 250 de frânări, fără nicio deteriorare sau defecțiune în cazul piesei care a trecut încercarea.

Dacă se finalizează mai puțin de 250 de frânări înainte de deteriorare sau defectare, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele – dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare mai repede decât în cazul piesei originale, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din lățimea axială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la capătul axial exterior al tamburului;

(c)

fisurare transversală a tamburului;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.2.2.   Încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână

Încercarea la sarcină ridicată se efectuează asupra acelorași eșantioane, ulterior încercării alternative pe standul dinamometric (a se consulta punctul 3.3 din prezenta anexă).

4.2.2.1.   Vehicule din categoriile M1 și N1

4.2.2.1.1.   Condiții de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

A se consulta punctul 4.2.1.1.1 de mai sus.

4.2.2.1.2.   Program de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

Tabelul A11/4.2.2.1.2.

Procedură de rodaj

Se efectuează 100 de frânări bruște consecutive cu v1 = 80 km/h și v2 = 10 km/h și la o temperatură inițială de ≤ 100 °C.

Decelerația primei frânări rămâne constantă la 1,5 m/s2. De la cea de-a doua până la ultima frânare, presiunea rămâne constantă și echivalentă cu media primei frânări.

Rodajul trebuie continuat până la obținerea unui contact minim de 80 % între garnitură și tambur.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână

Tip de frânare

Frânări individuale

Număr de frânări

100

Temperatură inițială la începutul frânării

≤ 100 °C

Cuplu de frână în conformitate cu

10,0 m/s2

(totuși, presiunea de frânare p ≤ 16 000 kPa)

Frânări

 

de la

vmax

la

10 km/h

vmax

vmax care urmează a fi folosită pentru încercarea piesei de schimb este viteza maximă corespunzătoare vehiculului cu cel mai ridicat raport dintre energia cinetică și masa discului.

4.2.2.1.3.   Rezultatul încercării (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 100 sau mai multe frânări fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 100 de frânări înainte de deteriorare sau defecțiune, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele. Dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare înaintea efectuării numărului de cicluri cu piesa originală, mai puțin 10 %, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din lățimea axială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la capătul axial exterior al tamburului;

(c)

fisurare transversală a tamburului;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.2.2.2.   Vehicule din categoriile M2, M3, N2 și N3

4.2.2.2.1.   Condiții de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

A se consulta punctul 4.2.1.2.1 de mai sus.

4.2.2.2.2.   Program de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

Tabelul A11/4.2.2.2.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la sarcină ridicată

Tip de frânare

Frânare la mai puțin de 5 km/h

Număr total de frânări

150

Temperatură inițială a tamburului de frână la fiecare frânare

≤ 100 °C

Frânări

 

de la

60 km/h

la

≤ 5 km/h

Cuplu de frână în conformitate cu

6 m/s2

Proprietăți dinamice la frecare, a se consulta punctul 3.2.3 al prezentei anexe

Admisă

4.2.2.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

Rezultatul încercării este pozitiv cu condiția ca tamburul de frână să nu se fisureze.

(1)  Masa de încercare și raza de rulare dinamică a pneului se stabilesc de comun acord între solicitant și serviciul tehnic.

(2)  Masa de încercare și raza de rulare dinamică a pneului se stabilesc de comun acord între solicitant și serviciul tehnic.

ANEXA 12

CERINȚE APLICABILE DISCURILOR/TAMBURILOR DE FRÂNĂ DE SCHIMB PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIA O

1.   Prezentare generală a încercărilor

Încercările prevăzute la punctul 5.3 din prezentul regulament sunt detaliate în continuare, în funcție de categoria vehiculului:

Tabelul A12/1A

Vehicule din categoriile O1 O2 și O3

Încercare pe pistă

Încercare alternativă pe standul dinamometric (alternativă la încercarea pe pistă)

2.2.1.

Tipul 0

3.4.1.

Tipul 0

2.2.2.

Tipul I

3.4.2.

Tipul I

2.3.

Sistem de frânare de parcare (dacă este cazul)

—

2.4.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)

3.5.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)


Tabelul A12/1B

Vehicule din categoria O4

Încercare pe pistă

Încercare alternativă pe standul dinamometric (alternativă la încercarea pe pistă)

2.2.1.

Tipul 0

3.4.1.

Tipul 0

2.2.3.

Tipul III

3.4.3.

Tipul III

2.3.

Sistem de frânare de parcare (dacă este cazul)

—

2.4.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)

3.5.

Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)

2.   Verificarea cerințelor privind încercarea vehiculului

2.1.   Vehiculul de încercare

Un vehicul reprezentativ pentru categoria de încercare selectată (a se consulta definiția de la punctul 5.3.6 din prezentul regulament), cu privire la care se solicită omologarea unui disc/tambur de frână de schimb sau un raport privind piesele, este prevăzut cu discul/tamburul de frână de schimb respectiv și echipat cu dispozitivele de încercare a frânelor în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 13.

Discul/tamburul de frână de schimb este montat pe axul în cauză, împreună cu garnitura de frână aferentă, care a fost omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 13 sau Regulamentul nr. 90, furnizată de producătorul vehiculului sau axului. În cazul în care nu este stabilită o procedură uniformă privind efectuarea frânării, încercarea se realizează de comun acord cu serviciul tehnic. Toate încercările enumerate mai jos se efectuează asupra unor frâne rodate în prealabil. Atât pentru discurile și tamburii de frână de schimb, cât și pentru cei originali se utilizează același program de rodaj.

2.2.   Sistemul de frânare de serviciu

2.2.1.   Încercare de tip 0 a frânei, vehicul încărcat

Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.4.4.

2.2.2.   Încercări de tip I ale frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.2.

La finalul încercării de tip I a frânelor, performanța cu frânele calde trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.3.

2.2.3.   Încercări de tip III ale frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.7.

2.3.   Sistem de frânare de parcare (dacă este cazul)

2.3.1.   În cazul în care sistemul de frânare de serviciu și sistemul de frânare de parcare folosesc o suprafață de frecare comună a discului sau a tamburului, nu se impune efectuarea unei încercări specifice a sistemului de frânare de parcare. Finalizarea satisfăcătoare a încercării de tip 0 cu vehiculul încărcat echivalează cu îndeplinirea cerințelor privind sistemul de frânare de parcare.

2.3.2.   Încercare statică pe o pantă de 18 %, vehicul încărcat

2.3.3.   Vehiculul îndeplinește toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctele 2.3 și 3.2 aplicabile pentru categoria respectivă de vehicule.

2.4.   Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare ax în parte)

Pentru această încercare, vehiculul este încărcat și toate frânările se efectuează pe un drum plan.

Sistemul de frânare de serviciu al vehiculului este prevăzut cu un dispozitiv care separă frânele roților din față de frânele roților din spate, astfel încât acestea să poată fi întotdeauna acționate în mod independent.

Dacă se solicită o omologare sau un raport privind piesele în cazul unui disc/tambur de frână de schimb pentru frânele roților din față, frânele roților din spate sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

Dacă se solicită o omologare sau un raport privind piesele în cazul unui disc/tambur de frână de schimb pentru frânele roților din spate, frânele roților din față sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

2.4.1.   Încercare comparativă a performanței cu frânele reci

Cu frânele reci, performanța discului/tamburului de frână de schimb se compară cu piesele echivalente originale printr-o comparație a rezultatelor încercării de mai jos.

2.4.1.1.   Folosind discul/tamburul de frână de schimb în cadrul procesului, se acționează frânele de cel puțin șase ori consecutiv aplicând pedalei forțe sau presiuni diferite și din ce în ce mai mari, până în punctul în care se blochează roțile sau până la o decelerație medie completă de 3,5 m/s2 sau până la atingerea forței aplicate maxime admise pentru categoria respectivă de vehicule a cărei viteză inițială de încercare este de 45 km/h.

Înainte de fiecare frânare, temperatura inițială a tamburului de frână este ≤ 100 °C.

2.4.1.2.   Încercarea frânelor descrisă la punctul 2.4.1.1 trebuie efectuată folosind și discul/tamburul de frână original.

2.4.1.3.   Proprietățile dinamice la frecare ale discului/tamburului de frână de schimb pot fi considerate similare celor ale discului/tamburului original, cu condiția ca valorile atinse în ceea ce privește decelerația medie completă la aceleași presiuni de funcționare sau forțe asupra pedalei în zona celor două treimi superioare ale curbei generate să nu depășească cu mai mult de ± 10 % sau ± 0,4 m/s2 valorile aferente discului/tamburului de frână original.

3.   Încercarea cu dinamometrul inerțial

3.1.   Echiparea standului dinamometric

Pentru efectuarea încercării, pe standul dinamometric este montat etrierul de frână original sau frâna de roată originală a vehiculului în cauză. Dinamometrul inerțial este prevăzut cu un dispozitiv pentru cuplu constat și cu echipament de înregistrare a vitezei de rotație, presiunii de frânare, numărului de rotații după începerea frânării, cuplului de frână, perioadei de frânare și temperaturii tamburilor de frână în mod continuu.

3.2.   Condiții de încercare

3.2.1.   Masa inerțială a dinamometrului inerțial

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se reglează cât mai aproape posibil, cu o limită de toleranță admisă de ± 5 %, de valoarea necesară din punct de vedere teoretic, echivalentă părții din inerția totală a vehiculului frânat de roata corespunzătoare. Formula de calcul utilizată în acest sens este următoarea:

I = m · rdin 2

unde:

I

=

inerția rotației (kgm2);

rdin

=

raza de rulare dinamică a pneului (m);

m

=

masa de încercare (parte din masa maximă a vehiculului frânat de roata corespunzătoare) în conformitate cu prezentul regulament.

3.2.1.1.   Raza de rulare dinamică

La calculul masei de inerție, se ia în considerare raza de rulare dinamică (rdin) a celui mai mare pneu autorizat pentru vehicul (sau pentru ax).

3.2.1.2.   Masa de încercare

Masa de încercare pentru calculul masei de inerție este următoarea:

Formula

mveh

=

masa maximă admisă a vehiculului

n

=

numărul axelor sau numărul axelor din față sau din spate în cazul remorcilor integrale

3.2.2.   Viteza de rotație inițială a dinamometrului corespunde vitezei liniare a vehiculului la 40 sau 60 km/h (în funcție de tipul încercării) bazată pe media dintre razele de rulare dinamice ale celui mai mare și celui mai mic pneu de dimensiunea autorizată.

3.2.3.   Răcirea

Răcirea se poate efectua în conformitate fie cu punctul 3.2.3.1, fie cu punctul 3.2.3.2.

3.2.3.1.   Încercare efectuată cu o roată completă în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 11 apendicele 2 punctul 3.2.2.

În ceea ce privește încercările de tip I și tip III, în cursul rulărilor de încălzire se poate utiliza răcirea cu aer la o viteză și dintr-o direcție care simulează condițiile reale, viteza fluxului de aer fiind

vaer = 0,33 v

unde:

v

=

viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

În alte cazuri, nu există restricții în ceea ce privește aerul de răcire.

Temperatura aerului de răcire este temperatura ambiantă.

3.2.3.2.   Încercări efectuate fără jantă

În ceea ce privește încercările de tip I și tip III, în cursul rulărilor de încălzire este interzisă răcirea.

În alte cazuri, nu există restricții în ceea ce privește aerul de răcire.

3.2.4.   Pregătirea frânei

3.2.4.1.   Frâne cu disc

Această încercare se efectuează folosind un disc nou cu seturi de garnituri de frână noi, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13 sau Regulamentul nr. 90 (în starea în care sunt montate pe vehicul, de exemplu, fără lubrifiant de protecție).

3.2.4.2.   Frâne cu tambur

Încercarea se efectuează folosind un tambur nou cu seturi de garnituri de frână noi, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13 sau Regulamentul nr. 90 (după caz, fără lubrifiant de protecție).

Se admite prelucrarea garniturilor pentru a obține un contact bun între garnitură și tambur.

3.3.   Încercare de performanță alternativă pe standul dinamometric

Tabelul A12/3.3.

1.

Rodaj la rece

100 (disc) sau 200 (tambur) de frânări

Ti

=

150 °C (disc) sau 100 °C (tambur)

vi

=

60 km/h

dm

=

1 și 2 m/s2 în mod alternativ

2.

Proprietăți dinamice la frecare, a se consulta punctul 3.5.1 al prezentei anexe

3.

Rodaj la cald

Se efectuează 30 de frânări bruște consecutive cu v1 = 60 km/h și v2 = 30 km/h într-un interval de timp de 60 s, pornind de la o temperatură a frânelor ≤ 100 °C la prima frânare. Decelerația primei frânări rămâne constantă la 3 m/s2. De la cea de-a doua până la ultima frânare, presiunea rămâne constantă și echivalentă cu media primei frânări.

4.

Repetarea rodajului

30 de frânări

Ti

=

150 °C (disc) sau 100 °C (tambur)

vi

=

60 km/h

dm

=

1 și 2 m/s2 în mod alternativ

5.

Încercare de tip 0 a frânelor, a se consulta punctul 3.4.1 al prezentei anexe

6.

Încercare de tip I a frânelor (în cazul categoriilor O2 sau O3), a se consulta punctul 3.4.2 din prezenta anexă

7.

Repetarea rodajului (la fel ca la punctul 4)

8.

Încercare de tip 0 a frânelor, a se consulta punctul 3.4.1 al prezentei anexe

9.

Încercare de tip III a frânelor (în cazul categoriei O4), a se consulta punctul 3.4.3 din prezenta anexă

10.

Repetarea rodajului: (la fel ca la punctul 4)

3.4.   Sistemul de frânare de serviciu

3.4.1.   Încercări de tip 0 ale frânelor, vehicul încărcat

Această încercare se efectuează în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.4.4.

3.4.2.   Încercare de tip I a frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.2.

La finalul încercării de tip I a frânelor, performanța cu frânele calde trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.3.

3.4.3.   Încercare de tip III a frânelor

Această încercare se efectuează în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.7.

3.5.   Încercarea proprietăților dinamice la frecare (încercare comparativă efectuată pe fiecare frână de roată în parte)

3.5.1.   Această încercare se efectuează în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 19 punctele 4.4.3.1-4.4.3.4.

3.5.2.   Încercarea frânelor descrisă la punctul 3.5.1 trebuie efectuată folosind și discul/tamburul de frână original.

3.5.3.   Proprietățile dinamice la frecare ale discului/tamburului de frână de schimb, din cadrul celei de-a doua etape a procedurii, pot fi considerate similare celor ale discului/tamburului original, cu condiția ca valorile atinse în ceea ce privește decelerația medie completă la aceleași presiuni de funcționare sau forțe asupra pedalei în zona celor două treimi superioare ale curbei generate să nu depășească fie cu ± 8 %, fie cu ± 0,4 m/s2 valorile aferente discului/tamburului original.

4.   Încercări de integritate folosind un dinamometru inerțial

Aceste încercări se efectuează în conformitate cu punctul 4.1 (discuri) sau cu punctul 4.2 (tamburi).

Este necesară o singură încercare pentru fiecare categorie de încercare, cu excepția cazului în care piesa de schimb nu atinge numărul de cicluri necesare înainte de deteriorare sau defecțiune (a se consulta punctul 4.1.1.1.3 sau punctul 4.1.1.2.3 din prezenta anexă).

Frâna trebuie montată pe standul dinamometric în conformitate cu poziția de montare a acesteia pe vehicul (sunt exceptate frânele montate rigid sau cele instalate prin intermediul unei fuzete).

Temperatura discului de frână/tamburului de frână trebuie măsurată cât mai aproape posibil de suprafața de frecare. Temperatura măsurată trebuie înregistrată, iar metoda și punctul de măsurare trebuie să fie aceleași în cazul tuturor încercărilor.

Dacă se utilizează răcirea cu aer în timpul frânării sau între frânări în cadrul unui ciclu de frânare, viteza fluxului de aer pe frână se încadrează în limita de:

vaer = 0,33 v

unde:

v

=

viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

În alte cazuri, nu există restricții în ceea ce privește aerul de răcire.

Temperatura aerului de răcire este temperatura ambiantă.

4.1.   Discuri de frână

4.1.1.   Încercare la oboseală termică a discului de frână

Această încercare se efectuează folosind un disc nou cu seturi de garnituri de frână noi, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13 sau Regulamentul nr. 90 (în starea în care sunt montate pe vehicul, de exemplu, fără lubrifiant de protecție).

4.1.1.1.   Vehicule din categoriile O1 și O2

4.1.1.1.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 3.2.1, 3.2.1.1 și 3.2.1.2 din anexa 12.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre cea mai mare și cea mai mică rază de rulare dinamică a pneurilor autorizate pentru vehiculul respectiv.

4.1.1.1.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Tabelul A12/4.1.1.1.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la oboseală termică

Categorii de vehicule

O1, O2

Tip de frânare

Frânări secvențiale

Interval de frânare (= ttotal)

70 s

Număr de frânări per ciclu

2

Cuplu de frână în conformitate cu [m/s2]

5,0

Număr total de cicluri de frânare

100 sau 150 (a se consulta punctul 4.1.1.1.3)

Frânări

 

de la

80 km/h

la

20 km/h

Temperatura inițială a primei frânări din fiecare ciclu

≤ 100 °C

vmax

viteză maximă proiectată (în conformitate cu seria de condiții de utilizare);

tbra

perioada reală de frânare în timpul acționării pedalei de frână;

tacc

timpul minim de accelerație în conformitate cu capacitatea de accelerare a vehiculului respectiv;

trest

perioadă de repaus;

ttotal

interval de frânare (tbra + tacc + trest).

4.1.1.1.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 150 sau mai multe cicluri fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 150, dar mai mult de 100 de cicluri fără nicio defecțiune sau deteriorare, atunci încercarea trebuie repetată asupra unei noi piese de schimb. În aceste condiții, în cadrul ambelor încercări trebuie finalizate peste 100 de cicluri, fără nicio deteriorare sau defecțiune în cazul piesei care a trecut încercarea.

Dacă se finalizează mai puțin de 100 de cicluri înainte de deteriorare sau defecțiune, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele. Dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare înaintea efectuării numărului de cicluri cu piesa originală, mai puțin 10 %, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută cu succes.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri radiale pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din înălțimea radială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la diametrul interior sau exterior al suprafeței de frecare;

(c)

fisurare transversală a oricărui inel de etanșare;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.1.1.2.   Vehicule din categoriile O3 și O4

4.1.1.2.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

4.1.1.2.1.1.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t

Prin intermediul următorului program de încercare, discurile de frână sunt supuse încercării ca elemente constitutive ale sistemului de frânare. Acesta nu reproduce condițiile reale de circulație, însă este înțeles ca fiind pur și simplu o încercare a componentelor. Parametrii enumerați mai jos în tabelul A12/4.1.1.2.1.1 vizează frânele utilizate de regulă, la ora actuală, pe vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t.

Tabelul A12/4.1.1.2.1.1.

Diametru exterior al discului

Parametru de încercare

Parametru de încercare

Exemplu de echipament

Masă de încercare m

[kg]

rdin [m]

„Dimensiunea frânei”/cea mai mică dimensiune posibilă a jantei

320-350

3 100

0,386

17,5″

351-390

4 500

0,445

19,5″

391-440

5 300

0,527

22,5″

> 440 (1)

 (1)

 (1)

—

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele stabilite la punctul 3.2.1 din anexa 12, în coroborare cu parametrii specificați în tabelul de mai sus (masa de încercare și rdin).

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe razele de rulare dinamice ale pneului specificate în tabelul A12/4.1.1.2.1.1.

4.1.1.2.1.2.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t

În ceea ce privește vehiculele cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t în cazul cărora nu se aplică parametrii prevăzuți în tabelul A12/4.1.1.2.1.1, parametrii de încercare se selectează astfel încât scenariul cel mai pesimist care a stat la baza seriei de condiții de utilizare a discului de frână de schimb (masa maximă autorizată a vehiculului, dimensiunea maximă a pneurilor montate) să fie acoperit.

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 3.2.1, 3.2.1.1 și 3.2.1.2 din anexa 12.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre cea mai mare și cea mai mică rază de rulare dinamică a pneurilor autorizate pentru vehiculul respectiv.

4.1.1.2.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Tabelul A12/4.1.1.2.2.

Procedură de rodaj

100 de frânări

Viteză inițială: 60 km/h

Viteză finală: 30 km/h

dm alternând între 1 m/s2 și 2 m/s2

Temperatură inițială: ≤ 300 °C (începând de la temperatura ambiantă)

1.

Frânare condiționată

10 frânări de la 60 la 30 km/h

dm alternând între 1 m/s2 și 2 m/s2

Temperatură inițială: ≤ 250 °C

2.

Frânare la viteză ridicată

2 frânări de la 130 la 80 km/h

dm = 3 m/s2

Temperatură inițială: ≤ 100 °C

3.

Frânare condiționată

A se consulta etapa 1

4.

Frânare la viteză ridicată

A se consulta etapa 2

5.

Frânare condiționată

A se consulta etapa 1

6.

Frânare continuă (1)

5 frânări

La o viteză constantă de: 85 km/h

Cuplu de decelerație corespunzător pentru 0,5 m/s2

Perioadă de frânare de 60 s

Temperatură inițială: ≤ 80 °C

7.

Frânare condiționată

A se consulta etapa 1

8.

Frânare continuă (2)

5 frânări

La o viteză constantă de: 85 km/h

Cuplu de decelerație corespunzător pentru 1,0 m/s2

Perioadă de frânare de 40 s

Temperatură inițială: ≤ 80 °C

9.

A se repeta etapele de încercare de la 1 la 8:

De 9 sau 14 ori (după caz) – a se consulta punctul 4.1.1.2.3

dm decelerație medie determinată de distanță.

4.1.1.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a discului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind validată dacă se finalizează 15 sau mai multe cicluri fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 15 cicluri, dar mai mult de 10 cicluri fără nicio defecțiune sau deteriorare, atunci încercarea trebuie repetată asupra unei noi piese de schimb. În aceste condiții, în cadrul ambelor încercări trebuie finalizate peste 10 cicluri, fără nicio deteriorare sau defecțiune în cazul piesei care a trecut încercarea.

Dacă se finalizează mai puțin de 10 cicluri înainte de deteriorare sau defecțiune, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele. Dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare înaintea efectuării numărului de cicluri cu piesa originală, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută cu succes.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri radiale pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din înălțimea radială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la diametrul interior sau exterior al suprafeței de frecare;

(c)

fisurare transversală a oricărui inel de etanșare;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.1.2.   Încercare la sarcină ridicată a discului de frână

Încercările la sarcină ridicată se efectuează asupra acelorași eșantioane, ulterior încercării alternative pe standul dinamometric (a se consulta punctul 3.3 din prezenta anexă).

4.1.2.1.   Vehicule din categoriile O1 și O2

Nu se aplică.

4.1.2.2.   Vehicule din categoriile O3 și O4

4.1.2.2.1.   Condiții de încercare (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

A se consulta punctul 4.1.1.2.1 de mai sus.

4.1.2.2.2.   Program de încercare (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

Se efectuează 500 de frânări pornind de la o viteză de 50 km/h până la o viteză de 10 km/h, cu un cuplu de frână de 90 % din cuplul de frână maxim specificat de către solicitant.

Temperatură inițială: ≤ 200 °C

4.1.2.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la sarcină ridicată a discului de frână)

Această încercare se consideră ca fiind promovată dacă discul de frână nu prezintă niciun semn de fisură după 500 de frânări.

4.2.   Tamburi de frână

4.2.1.   Încercare la oboseală termică a tamburului de frână

Încercarea se efectuează folosind un tambur nou cu seturi de garnituri de frână noi, care au primit omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul nr. 13, Regulamentul nr. 13-H sau Regulamentul nr. 90 (dacă este cazul, fără lubrifiant de protecție).

Se admite prelucrarea garniturilor pentru a obține un contact bun între garnitură și tambur.

4.2.1.1.   Vehicule din categoriile O1 și O2

4.2.1.1.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

4.2.1.1.1.1.   Vehicule cu o sarcină maximă autorizată pe ax ≤ 1 200 kg

Nu se aplică.

4.2.1.1.1.2.   Vehicule cu o sarcină maximă autorizată pe ax > 1 200 kg

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 3.2.1, 3.2.1.1 și 3.2.1.2 din anexa 12.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre cea mai mare și cea mai mică rază de rulare dinamică a pneurilor autorizate pentru vehiculul respectiv.

4.2.1.1.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Tabelul A12/4.2.1.1.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la oboseală termică

Tip de frânare

Frânări secvențiale

Număr de frânări

De 250 sau 300 de ori (după caz) – a se consulta punctul 4.2.1.1.3

NB: Încercarea se întrerupe în momentul în care apare o fisură transversală.

Cuplu de frână reglat pentru a produce o decelerație de

3,0 m/s2

Frânări

 

de la

130

la

80 km/h

Temperatură inițială a fiecărei frânări

≤ 50 °C

Răcire în conformitate cu punctul 3.2.3

Admisă

4.2.1.1.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 450 sau mai multe frânări fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 450, dar mai mult de 300 de frânări fără nicio defecțiune sau deteriorare, atunci serviciul tehnic trebuie să repete încercarea asupra unei noi piese de schimb. În aceste condiții, în cadrul ambelor încercări trebuie finalizate peste 300 de frânări, fără nicio deteriorare sau defecțiune în cazul piesei care a trecut încercarea.

Dacă se finalizează mai puțin de 300 de frânări înainte de deteriorare sau defecțiune, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele – dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare mai repede decât în cazul piesei originale, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută cu succes.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din lățimea axială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la capătul axial exterior al tamburului;

(c)

fisurare transversală a tamburului;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.2.1.2.   Vehicule din categoriile O3 și O4

4.2.1.2.1.   Condiții de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

4.2.1.2.1.1.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t

Prin intermediul următorului program de încercare, tamburii de frână sunt supuși încercării ca elemente constitutive ale sistemului de frânare. Acesta nu reproduce condițiile reale de circulație, ci este înțeles ca fiind pur și simplu o încercare a componentelor. Parametrii enumerați mai jos în tabelul A12/4.2.1.2.1.1 vizează frânele utilizate de regulă, la ora actuală, pe vehicule cu o masă maximă autorizată > 7,5 t.

Tabelul A12/4.2.1.2.1.1.

Diametru interior al tamburului

[mm]

Lățimea garniturii

Diametrul tipic al jantei

< 130 mm

130-190 mm

> 190 mm

Masa de încercare

[kg]

Raza pneului

[m]

Masa de încercare

[kg]

Raza pneului

[m]

Masa de încercare

[kg]

Raza pneului

[m]

< 330

2 750

0,402

3 200

0,390

5 500

0,402

17,5″

330-390

 (2)

 (2)

3 400

0,480

5 500

0,516

19,5″

391-430

3 400

0,510

4 500

0,527

5 500

0,543

22,5″

> 430

 (2)

 (2)

 (2)

 (2)

 (2)

 (2)

—

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele stabilite la punctul 3.2.1 din anexa 12, în coroborare cu parametrii specificați în tabelul de mai sus (masa de încercare și rdin).

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe razele de rulare dinamice specificate în tabelul A12/4.2.1.2.1.1.

4.2.1.2.1.2.   Vehicule cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t

În ceea ce privește vehiculele cu o masă maximă autorizată > 3,5 t și ≤ 7,5 t în cazul cărora nu se aplică parametrii prevăzuți în tabelul A12/4.1.1.2.1.1, parametrii de încercare se selectează astfel încât scenariul cel mai pesimist care a stat la baza seriei de condiții de utilizare a discului de frână de schimb (masa maximă autorizată a vehiculului, dimensiunea maximă a pneurilor montate) să fie acoperit.

Masa inerțială a dinamometrului inerțial se stabilește în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 3.2.1, punctul 3.2.1.1 și punctul 3.2.1.2 din anexa 12.

Viteza de rotație a dinamometrului corespunde vitezei liniare de încercare a vehiculului, bazată pe media dintre razele de rulare dinamice ale celui mai mare și celui mai mic pneu de tipul autorizat pentru vehiculul respectiv.

4.2.1.2.2.   Program de încercare (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Tabelul A12/4.2.1.2.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la oboseală termică

Tip de frânare

Frânări secvențiale

Număr de frânări

De 250 sau 300 de ori (după caz) – a se consulta punctul 4.2.1.2.3

NB: Încercarea se întrerupe în momentul în care apare o fisură transversală.

Cuplu de frână reglat pentru a produce o decelerație de

3,0 m/s2

Frânări

 

de la

130

la

80 km/h

Temperatură inițială a fiecărei frânări

≤ 50 °C

Răcire în conformitate cu punctul 3.2.3

Admisă

4.2.1.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la oboseală termică a tamburului de frână)

Încercarea se consideră ca fiind trecută cu succes dacă se finalizează 300 sau mai multe frânări fără nicio deteriorare sau defecțiune.

Dacă se finalizează mai puțin de 300, dar mai mult de 250 de frânări fără nicio defecțiune sau deteriorare, atunci serviciul tehnic trebuie să repete încercarea asupra unei noi piese de schimb. În aceste condiții, în cadrul ambelor încercări trebuie finalizate peste 250 de frânări, fără nicio deteriorare sau defecțiune în cazul piesei care a trecut încercarea.

Dacă se finalizează mai puțin de 250 de frânări înainte de deteriorare sau defecțiune, atunci încercarea trebuie efectuată asupra piesei originale, comparând ulterior rezultatele – dacă punctul de deteriorare sau defectare nu apare mai repede decât în cazul piesei originale, atunci încercarea este considerată ca fiind trecută cu succes.

În acest context, deteriorare înseamnă:

(a)

fisuri pe suprafața de frecare, cu o lungime mai mare de două treimi din lățimea axială a suprafeței de frecare;

(b)

fisuri pe suprafața de frecare care se extind până la capătul axial exterior al tamburului;

(c)

fisurare transversală a tamburului;

(d)

orice tip de deteriorare a structurii sau fisuri în orice altă zonă exterioară suprafeței de frecare.

4.2.2.   Încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână

Încercarea la sarcină ridicată se efectuează asupra acelorași eșantioane, ulterior încercării alternative pe standul dinamometric (a se consulta punctul 3.3 din prezenta anexă).

4.2.2.1.   Vehicule din categoriile O1 și O2

4.2.2.1.1.   Condiții de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

A se consulta punctul 4.2.1.1.1 de mai sus.

4.2.2.1.2.   Program de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

A se consulta punctul 4.2.2.2.2 de mai jos.

4.2.2.1.3.   Rezultatul încercării (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

A se consulta punctul 4.2.2.2.3 de mai jos.

4.2.2.2.   Vehicule din categoriile O3 și O4

4.2.2.2.1.   Condiții de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

A se consulta punctul 4.2.1.2.1 de mai sus.

4.2.2.2.2.   Program de încercare (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

Tabelul A12/4.2.2.2.2.

Dispoziții referitoare la încercare

Încercare la sarcină ridicată

Tip de frânare

Frânare la oprire

Număr total de frânări

150

Temperatură inițială a tamburului de frână la fiecare acționare a frânei

≤ 100 °C

Frânări

 

de la

60 km/h

la

0 km/h

Cuplu de frână reglat pentru a produce o decelerație de

6 m/s2

Răcire (de asemenea, abatere de la punctul 3.2.3)

Admisă

4.2.2.2.3.   Rezultatul încercării (încercare la sarcină ridicată a tamburului de frână)

Rezultatul încercării este pozitiv cu condiția ca tamburul de frână să nu se fisureze.

(1)  Masa de încercare și raza de rulare dinamică a pneului se stabilesc de comun acord între solicitant și serviciul tehnic.

(2)  Masa de încercare și raza de rulare dinamică a pneului se stabilesc de comun acord între solicitant și serviciul tehnic.

ANEXA 13

MODEL DE RAPORT DE ÎNCERCARE PENTRU UN DISC/TAMBUR DE FRÂNĂ DE SCHIMB

Raport de încercare nr. … privind omologarea unui disc/tambur de frână de schimb în conformitate cu Regulamentul nr. 90

1.   Descriere tehnică generală a discului/tamburului de frână de schimb (1)

1.1.   Solicitant (denumire și adresă): …

1.2.   Producător (denumire și adresă): …

1.3.   Denumire comercială: …

1.4.   Categoria de disc/tambur de frână: Original/Identic/Echivalent/Interschimbabil (1)

1.5.   Tip de disc/tambur de frână (1): …

1.6.   Marcaj:

 

Identificare

Dispunerea marcajului

Metoda de marcare

Denumirea sau denumirea comercială a producătorului:

 

 

 

Număr de omologare

E2-90R02 Cxxxx/yyyy

 

 

 

xxxx => Tip nr.

yyyy => Variantă nr.

Informație privind trasabilitatea

 

 

 

Grosime minimă (pentru disc)/diametru interior maxim (pentru tambur) (1)

 

 

 

1.7.   Material

1.7.1.   Categorie de material: …

1.7.2.   Subcategorie de material (2): …

1.8.   Intervalul aplicației

Cu cel puțin următoarele informații:

Piesă

Piesă de schimb

Piesă originală

Variantă

numărul piesei

numărul piesei

cod de identificare

 

 

 

 


Autovehicul (2)

Marcă

Tip de vehicul

Denumire comercială

Greutate brută maximă

Viteză maximă

An de fabricație

 

 

 

 

 

 


Axe pentru remorci (2)

Marcă

Tip de ax

Denumire comercială

Sarcină maximă pe ax

Interval de variație a razei dinamice a pneului

(cea mai mică/cea mai mare)

 

 

 

 

 

 

 


Frână

Poziție

Etrier (2)

Dimensiuni

Tip de construcție

Față

Spate

 

 

 

 

 

1.9.   Informații suplimentare (2)

2.   Categorii de încercare

2.1.   Dimensiuni pentru fiecare categorie de încercare

2.1.1.   Diametrul exterior (pentru disc)/diametrul interior (pentru tambur) (1): …

2.1.2.   Grosimea (în cazul discului)/lățimea sabotului (în cazul tamburului) (1): …

2.2.   Cea mai mare proporție de energie cinetică pentru fiecare categorie de încercare în conformitate cu punctul 5.3.6 din Regulamentul nr. 90

Formula

2.3.   Materialul discului/tamburului (1) per categorie de încercare: …

3.   Date tehnice privind încercarea per categorie de încercare

3.1.   Încercarea vehiculului

3.1.1.   Date privind vehiculul de încercare

3.1.1.1.   Categoria vehiculului: …

3.1.1.2.   Producătorul vehiculului: …

3.1.1.3.   Marca vehiculului: …

3.1.1.4.   Tipul și denumirea comercială ale vehiculului: …

3.1.1.5.   Numărul de identificare al vehiculului: …

3.1.1.6.   Omologare de tip a vehiculului nr.: …

3.1.1.7.   Puterea motorului vehiculului: …

3.1.1.8.   Viteză:

Viteza maximă a vehiculului vmax: …

3.1.1.9.   Pneuri: …

3.1.1.10.   Configurația/amplasarea circuitului de frânare: …

3.1.1.11.   Mase de încercare:

Axul 1: …

Axul 2: …

Axul …: …

3.1.1.12.   Frână:

3.1.1.12.1.   Eșantion de disc/tambur de frână (1)

Cod de identificare a piesei de schimb originale …

Categorie de încercare: …

Numărul piesei: …

Masa piesei de schimb: …

Diametrul exterior al discului/diametrul interior al tamburului (1): …

Raza re, efectivă: …

Lățimea suprafeței de frecare: …

Grosimea discului (nominală)/Lățimea exterioară a tamburului (1): …

3.1.1.12.2.   Etrier de frână/Mecanism de frânare cu tambur (1)

Producător: …

Tip: …

Variantă: …

Numărul piesei: …

Metodă de construcție: …

Cuplu maxim admis din punct de vedere tehnic Cmax,e la pârghia frânei (acționare pneumatică)/Presiune în conductă (pmax,e) (acționare hidraulică) (1): …

Prag de cuplu C0,e (acționare pneumatică)/Presiune în conductă (acționare hidraulică) (1): …

Raport le/ee (acționare pneumatică)/Diametrul pistonului (acționare hidraulică) (1): …/…

Cuplu de frână maxim: …

3.1.1.12.3.   Plăcuță de frână/Garnitură de frână (1)

Producător: …

Marcă: …

Tip: …

Număr de omologare (2): …

Element de identificare (de exemplu, numărul piesei): …

Suprafață efectivă: …

3.1.2.   Echipamente de încercare:

3.1.2.1.   Decelerație: …

3.1.2.2.   Presiune: …

3.1.2.3.   Viteză: …

3.1.2.4.   Temperatura discului/tamburului: …

3.1.3.   Traseu de încercare:

3.1.3.1.   Amplasare: …

3.1.3.2.   Suprafață: …

3.1.3.3.   Condiții (de exemplu, teren umed/teren uscat): …

3.2.   Încercare pe standul dinamometric

3.2.1.   Date de încercare

3.2.1.1.   Categoria vehiculului: …

3.2.1.2.   Raza de rulare dinamică

Raza de rulare dinamică Riner pentru calculul inerției:

în conformitate cu punctul 3.2.1 din anexa 11/12 …

Raza de rulare dinamică Rveh în conformitate cu punctul 3.2.2 din anexa 11/12: …

3.2.1.3.   Mase și inerție

Masa maximă autorizată a vehiculului: …

Valoarea X (axul față): …

Valoarea Y (axul spate): …

Masă de încercare m: …

Inerție de încercare IAdj: …

3.2.1.4.   Răcire …

3.2.1.4.1.   Viteza aerului de răcire în timpul încercărilor de tip I, tip II și/sau tip III (1) …

3.2.1.4.2.   Viteza aerului de răcire în alte cazuri:

3.2.1.5.   Viteză

Viteza maximă vmax: …

3.2.1.6.   Dispozitiv de acționare

Producător: …

Marcă: …

Tip: …

Variantă: …

Zonă efectivă (acționare hidraulică)/Formula ThA (acționare pneumatică) (1): …

3.2.1.7.   Frână

3.2.1.7.1.   Eșantion de disc/tambur de frână (1)

Cod de identificare a piesei de schimb originale …

Categorie de încercare: …

Numărul piesei: …

Masa piesei de schimb …

Diametrul exterior al discului/diametrul interior al tamburului (1): …

Raza re, efectivă: …

Lățimea suprafeței de frecare: …

Grosimea discului (nominală)/Lățimea exterioară a tamburului (1): …

3.2.1.7.2.   Etrier de frână/Mecanism de frânare cu tambur (1)

Producător: …

Tip: …

Variantă: …

Metodă de construcție: …

Cuplu maxim admis din punct de vedere tehnic Cmax,e la pârghia frânei (acționare pneumatică)/Presiunea în conductă (pmax,e) (acționare hidraulică) (1): …

Prag de cuplu C0,e (acționare pneumatică)/Presiune în conductă (acționare hidraulică) (1): …

Raport le/ee (acționare pneumatică)/Diametrul pistonului (acționare hidraulică) (1): …/…

Cuplu de frână maxim: …

Număr de identificare: …

3.2.1.7.3.   Plăcuță de frână/garnitură de frână (1)

Producător: …

Marcă: …

Tip: …

Număr de omologare (2): …

Identificare: …

Lățime be: …

Grosime de: …

Suprafață efectivă: …

Metodă de fixare: …

4.   Înregistrarea rezultatelor încercării

4.1.   Control geometric: …

Numărul schiței și nivelul problemei: …

4.2.   Controlul materialului: …

4.3.   Controlul condițiilor de echilibru: …

4.4.   Controlul marcajului stării de uzură: …

4.5.   Încercarea vehiculului/Încercare alternativă pe standul dinamometric (1):

4.5.1.   Performanța frânei

4.5.1.1.   Performanța frânei de serviciu în cazul categoriilor M și N (2)

 

0

decuplat (2)

0

cuplat

I

Numărul eșantionului

 

 

 

 

Anexa 11 punctul:

2.2.1/3.4.1 (1)

2.2.2/3.4.4 (1)

2.2.3/3.4.2 (1)

 

Viteza de încercare

 

 

 

 

 

Inițială

km/h

 

 

 

 

Finală

km/h

 

 

 

 

Presiune în cilindrul de frână pe

kPa

 

 

 

 

Număr de frânări

—

 

 

 

 

Durata unui ciclu de frânare

s

 

 

 

 

Forța de frânare 0,5 · Te

daN

 

 

 

 

Coeficient de frânare 0,5 · Te/9,81 · m

(m = masa de încercare)

—

 

 

 

 

Cursa pistonului în cilindrul de frână se

mm

 

 

 

 

Prag de cuplu la pârghia frânei

 

 

 

 

 

Ce

Nm

C0,e

Nm

Rulare liberă: …

4.5.1.2.   Performanța frânei de serviciu în cazul vehiculelor din categoriile M2, M3, N2, N3  (2)

Tipul încercării

0

II

Numărul eșantionului

 

 

 

Anexa 11 punctul:

2.2.1/3.4.1 (1)

2.2.4/3.4.3 (1)

 

Viteza de încercare

 

 

 

 

Presiune în cilindrul de frână pe

kPa

 

 

 

Număr de frânări

—

 

 

 

Durata unui ciclu de frânare

s

 

 

 

Forța de frânare 0,5 · Te

daN

 

 

 

Coeficient de frânare 0,5 · Te/9,81 · m

(m = masa de încercare)

—

 

 

 

Cursa pistonului în cilindrul de frână se

mm

 

 

 

Prag de cuplu la pârghia frânei

 

 

 

 

Ce

Nm

C0,e

Nm

Rulare liberă: …

4.5.1.3.   Performanța frânei de serviciu în cazul vehiculelor din categoriile O1, O2 și O3  (2)

Tipul încercării

0

I

Numărul eșantionului

 

 

 

Anexa 12 punctul:

2.2.1/3.4.1 (1)

2.2.2/3.4.2 (1)

 

Viteza de încercare

 

 

 

 

Presiune în cilindrul de frână pe

kPa

 

 

 

Număr de frânări

—

 

 

 

Durata unui ciclu de frânare

s

 

 

 

Forța de frânare 0,5Te

daN

 

 

 

Coeficient de frânare 0,5Te/9,81 · m

(m = masa de încercare)

—

 

 

 

Cursa pistonului în cilindrul de frână se

mm

 

 

 

Prag de cuplu la pârghia frânei

 

 

 

 

Ce

Nm

C0,e

Nm

Rulare liberă: …

4.5.1.4.   Performanța frânei de serviciu în cazul categoriei O4  (2)

Tipul încercării

0

III

Numărul eșantionului

 

 

 

Anexa 12 punctul:

2.2.1/3.4.1 (1)

2.2.3/3.4.3 (1)

 

Viteza de încercare

 

 

 

 

Inițială

km/h

 

 

 

Finală

km/h

 

 

 

Presiune în cilindrul de frână pe

kPa

 

 

 

Număr de frânări

—

 

 

 

Durata unui ciclu de frânare

s

 

 

 

Forța de frânare 0,5Te

daN

 

 

 

Coeficient de frânare 0,5Te/9,81 · m

(m = masa de încercare)

—

 

 

 

Cursa pistonului în cilindrul de frână se

mm

 

 

 

Prag de cuplu la pârghia frânei

 

 

 

 

Ce

Nm

C0,e

Nm

Rulare liberă: …

4.5.1.5.   Performanța frânei de parcare (2): …

4.5.1.6.   Proprietățile dinamice la frecare Diagramă: decelerație comparativ cu presiune

4.6.   Încercări de integritate:

4.6.1.   Încercare la oboseală termică:

Numărul eșantionului

Cicluri fără deteriorare în conformitate cu

Anexa 11: punctele 4.1.1.1.3/4.1.1.2.3/4.2.1.2.3

Anexa 12: punctele 4.1.1.1.3/4.1.1.2.3/4.2.1.1.3/4.2.1.2.3 (1)

 

 

 

 

4.6.2.   Încercare la sarcină ridicată:

Numărul eșantionului

Cicluri fără deteriorare în conformitate cu

Anexa 11: punctele 4.1.2.1.3/4.1.2.2.3/4.2.2.1.3/4.2.2.2.3

Anexa 12: punctele 4.1.2.2.3/4.2.2.1.3/4.2.2.2.3 (1)

 

 

 

 

5.   Documente privind încercarea

6.   Apendice

Apendice …

7.   Data încercării: …

8.   Această încercare a fost efectuată și rezultatele au fost consemnate în conformitate cu Regulamentul nr. 90, astfel cum a fost modificat ultima dată prin seria 02 de amendamente.

Serviciul tehnic care efectuează încercarea

Semnătura: … Data: …

(1)  Se taie cu o bară mențiunile necorespunzătoare.

(2)  Dacă este cazul.