(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1858/2005 (2), Consiliul a instituit măsuri antidumping asupra importurilor de cabluri din oțel, inclusiv cablurile închise, altele decât cele din oțel inoxidabil, cu o secțiune transversală maximă care depășește 3 mm (denumite în continuare „anumite cabluri din oțel” sau „produsul în cauză”), încadrate în prezent la codurile NC ex 7312 10 81 , ex 7312 10 83 , ex 7312 10 85 , ex 7312 10 89 și ex 7312 10 98 , originare, printre altele, din Republica Populară Chineză (denumite în continuare „măsurile inițiale”). Măsurile cu privire la importurile respective au constat dintr-un nivel al taxei aplicabil prețului CIF net franco frontieră a Uniunii, înainte de aplicarea taxei vamale, de 60,4 %.

(2)

La 12 august 2009 și ca urmare a unei cereri prezentate de Comitetul de legătură al industriilor cablurilor din sârmă din Uniunea Europeană (Liaison Committee of the EU Wire Rope Industries), Comisia a inițiat o anchetă în conformitate cu articolul 13 din regulamentul de bază. Respectiva anchetă a încetat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 400/2010 (3), prin care Consiliul a extins taxa antidumping definitivă impusă anumitor cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză (RPC) la importurile aceluiași produs expediat din Republica Coreea (denumite în continuare „măsurile extinse”). Prin același regulament, importurile produsului în cauză expediate de către anumite societăți coreene menționate în mod expres nu sunt supuse acestor măsuri pentru că nu s-a constatat o circumvenție a măsurilor comisă de societățile în cauză. Mai mult, chiar dacă unele dintre societățile coreene în cauză erau afiliate societăților din RPC care au făcut obiectul măsurilor inițiale, nu au existat dovezi care să ateste că aceste relații au fost stabilite sau utilizate în vederea circumvenției măsurilor în vigoare asupra importurilor originare din RPC (4).

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 102/2012 (5) și în urma unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Consiliul a menținut aceste măsuri.

(4)

Prin Regulamentul (UE) nr. 969/2011 (6), Comisia a inițiat o reexaminare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 400/2010 în scopul determinării posibilității de a acorda o scutire de la măsurile respective unui exportator coreean, Seil Wire & Cable (denumit în continuare „solicitantul”), a abrogat taxa antidumping cu privire la importurile provenite de la solicitant și le-a supus înregistrării.

(5)

Reexaminarea a fost inițiată după ce Comisia a considerat că există suficiente elemente de probă prima facie privind afirmațiile solicitantului conform cărora este un nou producător-exportator, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, și că ar putea îndeplini criteriile pentru a i se acorda o scutire de la extinderea măsurilor, în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(6)

Prin urmare, s-a efectuat o examinare pentru a stabili dacă solicitantul întrunește criteriile pentru acordarea unei scutiri de la extinderea măsurilor astfel cum se arată în considerentele 5-7 din Regulamentul (UE) nr. 969/2011, verificându-se dacă solicitantul:

(7)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare în scopul determinării îndeplinirii criteriilor de mai sus. Acest proces a inclus o verificare la fața locului, la sediul solicitantului.

(8)

Solicitantul a furnizat suficiente elemente de probă pentru a demonstra că îndeplinește toate cele trei criterii menționate în considerentul 6 de mai sus. Acesta a reușit, într-adevăr, să demonstreze că: (i) nu a exportat către Uniune produsul în cauză în perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 30 iunie 2009; (ii) nu a procedat la circumvenția măsurilor aplicabile anumitor cabluri din oțel originare din RPC; și (iii) a început să exporte produsul în cauză către Uniunea Europeană după 30 iunie 2009. Prin urmare, o scutire trebuie să fie acordată societății în cauză.

(9)

Având în vedere constatările investigației, indicate în considerentul 8 de mai sus, s-a ajuns la concluzia că societatea Seil Wire & Cable ar trebui să fie adăugată pe lista societăților care sunt scutite de taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 102/2012 asupra importurilor anumitor cabluri din oțel originare din Republica Populară Chineză, extinsă la importurile anumitor cabluri din oțel expediate din Republica Coreea. Prin urmare, Seil Wire & Cable ar trebui să fie adăugată pe lista societăților menționate în mod individual la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 102/2012. Astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 400/2010, aplicarea scutirii este condiționată de prezentarea către autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, care trebuie să fie conformă cu cerințele prevăzute în anexa la regulamentul respectiv. În cazul în care această factură nu este prezentată, taxa antidumping continuă să se aplice.

(10)

Solicitantul și industria din Uniune au fost informați cu privire la constatările anchetei și au avut ocazia să își prezinte observațiile. Observațiile lor au fost luate în considerare, după caz,

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2603/2000 (2), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de polietilen tereftalat („PET”) originare, printre altele, din India. Constatările și concluziile definitive ale reexaminării accelerate, în conformitate cu articolul 20 din regulamentul de bază, sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1645/2005 al Consiliului (3). Ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 193/2007 (4), a instituit o taxă compensatorie definitivă pentru o perioadă de încă cinci ani. Măsurile compensatorii au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 al Consiliului (5) în urma unei reexaminări intermediare parțiale („ultima anchetă de reexaminare”). Măsurile compensatorii constau într-o taxă specifică. Nivelul taxei se situează între 0 și 106,5 EUR/tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor de la toți ceilalți producători ridicându-se la 69,4 EUR/tonă.

(2)

Ca urmare a modificării denumirii unei societăți indiene, South Asian Petrochem Ltd, prin Avizul 2010/C 335/07 (6), concluzia Comisiei a fost că ar trebui să se aplice societății Dhunseri Petrochem & Tea Limited constatările privind procedura antisubvenții cu privire la South Asian Petrochem Ltd.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 (7), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de PET originare, printre altele, din India. Ulterior a avut loc o reexaminare în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (8) al Consiliului („regulamentul antidumping de bază”) cu privire la South Asian Petrochem Ltd, iar constatările și concluziile sale definitive au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1646/2005 (9). Ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 192/2007 (10), a impus o taxă antidumping definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani. Măsurile antidumping au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 în urma unei reexaminări intermediare parțiale. Măsurile au fost stabilite la nivelul de eliminare a prejudiciului și au constat în taxe antidumping specifice. Nivelul taxei variază între 87,5 și 200,9 EUR/tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor de la toți ceilalți producători ridicându-se la 153,6 EUR/tonă („măsurile antidumping actuale”).

(4)

Ca urmare a modificării denumirii unei societăți indiene, South Asian Petrochem Ltd, prin Avizul 2010/C 335/06 (11), concluzia Comisiei a fost că ar trebui să se aplice societății Dhunseri Petrochem & Tea Limited constatările privind procedura antidumping cu privire la South Asian Petrochem Ltd.

(5)

Prin Decizia 2005/697/CE (12), Comisia a acceptat angajamentele oferite de South Asian Petrochem Ltd de a stabili un preț minim de import („angajamentul”). Ca urmare a modificării denumirii, prin Avizul 2010/C 335/05 (13), concluzia Comisiei a fost că ar trebui să se aplice societății Dhunseri Petrochem & Tea Limited angajamentul oferit de South Asian Petrochem Ltd..

(6)

S-a înaintat o cerere de reexaminare intermediară parțială, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, de către Dhunseri Petrochem & Tea Limited, un producător-exportator indian de PET („solicitantul”). Cererea s-a limitat la stabilirea subvenționării în ceea ce îl privește pe solicitant. Totodată, acesta a solicitat și reexaminarea măsurilor antidumping aflate în vigoare. Taxele antidumping și taxele compensatorii reziduale se aplică la importurile de produse fabricate de solicitant, iar vânzările efectuate de solicitant către Uniune sunt reglementate de angajament.

(7)

Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea măsurii la nivelul său actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa subvenționarea care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Mai exact, solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie care confirmă faptul că valoarea subvenției sale a scăzut cu mult sub nivelul taxei care i se aplică în prezent acestuia. Această reducere a nivelului general de subvenționare se datorează, în principal, faptului că nu a mai beneficiat de statut de unitate orientată către export. Sistemul unităților orientate către export a reprezentat, la nivelul de 13,5 %, marea majoritate a subvențiilor stabilite în cursul reexaminării accelerate, subvenții care reprezintă 13,9 %.

(8)

În urma stabilirii, după consultarea Comitetului consultativ, a faptului că cererea conține suficiente elemente de probă prima facie, la 2 aprilie 2011 Comisia a anunțat, prin Avizul 2011/C 102/08 (14), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale („prezenta reexaminare”) în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază. Reexaminarea s-a limitat la analiza subvenționării în ceea ce îl privește pe solicitant.

(9)

Comisia a informat oficial solicitantul, reprezentanții țării exportatoare și asociația producătorilor din Uniune cu privire la deschiderea reexaminării. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(10)

O parte interesată a cerut și i s-a acordat o audiere.

(11)

Pentru a obține informațiile pe care le-a considerat necesare pentru anchetă, Comisia a trimis un chestionar solicitantului și guvernului indian și a primit răspunsuri în termenul stabilit în acest scop.

(12)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvenționării. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul solicitantului din Kolkata, India și la sediul guvernului indian din New Delhi (Directoratul General de Comerț Exterior și Ministerul Comerțului) și Kolkata (Departamentul de Comerț și Industrie, guvernul Bengalului de Vest).

(13)

Ancheta privind subvenționarea a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2010 și 31 martie 2011 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(14)

La 2 aprilie 2011, prin Avizul 2011/C 102/09 (15), Comisia a anunțat deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor antidumping în vigoare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul antidumping de bază, limitată la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant.

(15)

În cadrul anchetei antidumping desfășurate în paralel, s-a constatat că modificările nu au un caracter durabil. În consecință, ancheta de reexaminare a fost încheiată fără a modifica măsurilor în vigoare.

(16)

Produsul care face obiectul reexaminării este PET cu o viscozitate de 78 ml/g sau mai mult, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, încadrat în prezent la codul NC 3907 60 20 și originar din India („produsul în cauză”).

(17)

Ancheta a arătat faptul că produsul în cauză, fabricat în India și vândut către Uniune, prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și este destinat acelorași utilizări ca produsul fabricat și vândut pe piața internă din India. Prin urmare, s-a concluzionat că produsele vândute pe piața internă și de export sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(18)

Pe baza informațiilor furnizate de guvernul indian și de solicitant, precum și pe baza răspunsurilor la chestionarul Comisiei, au fost analizate următoarele sisteme, despre care se presupune că implică acordarea de subvenții:

(19)

Sistemele (a)-(d) menționate la considerentul 18 se bazează pe Legea privind dezvoltarea și reglementarea comerțului exterior din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 („Legea comerțului exterior”). Legea comerțului exterior autorizează guvernul indian să emită notificări privind politica de export și de import. Aceste politici sunt rezumate în documentele privind „Politica în domeniul comerțului exterior” (Foreign Trade Policy, „FTP”), publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate periodic. Două documente FTP sunt relevante pentru PAR în cauză, și anume: FTP 04-09 și FTP 09-14. Cel din urmă a intrat în vigoare în august 2009. În plus, guvernul indian stabilește și procedurile care guvernează FTP 04-09 și FTP 09-14 într-un „Manual de proceduri (Handbook of Procedures), volumul I” („HOP I 04-09” și, respectiv, „HOP I 09-14”). Manualul de proceduri este, de asemenea, actualizat cu regularitate.

(20)

Sistemul de la litera (e) se bazează pe articolele 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India („RBI”) să ofere instrucțiuni băncilor comerciale în domeniul creditelor de export.

(21)

Sistemul menționat la litera (f) se bazează pe Legea privind impozitul pe profit din 1961, modificată anual prin Legea finanțelor.

(22)

Sistemul de la litera (g) este gestionat de autoritățile publice din Bengalul de Vest și a fost instituit prin notificarea nr. 580-CI/H din 22 iunie 1999 a Departamentului de Comerț și Industrie al guvernului Bengalului de Vest, care a fost înlocuită prin notificarea nr. 134-CI/O/Incentive/17/03/I din 24 martie 2004.

(23)

Descrierea detaliată a DEPBS se regăsește la alineatul 4.3 din FTP 04-09 și FTP 09-14, precum și în capitolul 4 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14.

(24)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(25)

Un exportator eligibil poate solicita credite DEPBS care sunt calculate ca procente din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile din India au stabilit astfel de rate DEPBS pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Ratele sunt stabilite indiferent dacă taxele la import au fost sau nu achitate. Rata DEPBS pentru produsul în cauză în cursul PAR din ancheta actuală a fost de 8 % din valoarea FOB, cu un plafon de 58 INR/kg Prin urmare, beneficiul maxim este 4,64 INR/kg

(26)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul efectuării exportului, exportatorul trebuie să prezinte autorităților din India o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în cadrul DEPBS. Pentru ca bunurile să poată fi exportate, autoritățile vamale din India emit, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediție la export. Acest document indică, printre altele, cuantumul creditului DEPBS care urmează să fie acordat pentru respectiva operațiune de export. La emiterea avizului de expediție la export, exportatorul știe care este beneficiul pe care îl va primi. Odată ce avizul de expediție la export a fost emis de către autoritățile vamale, guvernul indian nu mai poate lua decizii privind acordarea creditului DEPBS. Rata DEPBS relevantă pentru calcularea beneficiului este cea aflată în vigoare la momentul întocmirii declarației de export. Prin urmare, modificarea retroactivă a nivelului beneficiului nu este posibilă.

(27)

S-a constatat că, în conformitate cu standardele de contabilitate din India, creditele DEPBS pot fi înscrise ca profituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, odată ce obligația de export a fost îndeplinită. Astfel de credite pot fi utilizate pentru plata taxelor vamale la importurile ulterioare de orice bunuri care nu sunt supuse unor restricții de import, cu excepția bunurilor de capital. Bunurile importate utilizând astfel de credite pot fi vândute pe piața internă (fiind supuse unei taxe pe vânzări) sau utilizate în alt fel. Creditele DEPBS sunt transferabile fără restricții și au o valabilitate de 24 de luni de la data emiterii.

(28)

Cererile de credite DEPBS se prezintă în format electronic și pot acoperi un număr nelimitat de tranzacții de export. În fapt, nu există un termen strict pentru a solicita credite DEPBS. Sistemul electronic utilizat pentru gestionarea DEPBS nu exclude în mod automat tranzacțiile de export efectuate după termenul de transmitere a cererilor menționat la alineatul 4.47 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14. În plus, după cum se prevede în mod explicit la alineatul 9.3 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14, cererile primite după expirarea termenelor pot fi luate încă în considerare, cu condiția impunerii unei mici taxe de penalizare (de exemplu, 10 % din creditul cuvenit).

(29)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(30)

DEPBS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Un credit DEBPS este o contribuție financiară din partea guvernului indian, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru a compensa taxele de import, diminuând astfel venitul din taxe vamale care în mod normal ar fi fost percepute de guvernul indian. În plus, creditele DEPBS conferă exportatorului un beneficiu prin ameliorarea lichidității societății.

(31)

Mai mult, DEPBS depinde prin lege de valoarea exporturilor și, prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(32)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, astfel cum a susținut solicitantul. Sistemul nu respectă normele stricte stipulate în anexa I punctul (i), anexa II (definiție și norme privind sistemul de drawback) și în anexa III (definiție și norme privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază. Un exportator nu are nicio obligație de a consuma efectiv bunurile importate fără taxe vamale în procesul de producție, iar cuantumul creditului nu este calculat în funcție de cantitatea efectivă de materiale utilizate care intră în procesul de producție. În plus, nu există niciun sistem sau procedură prin care s-ar putea verifica ce inputuri sunt consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă de taxe de import, în sensul punctului (i) din anexa I și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În fine, un exportator este eligibil pentru a primi beneficiile DEPBS indiferent dacă importă sau nu materiale care intră în procesul de producție. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat vreun material care intră în procesul de producție. În consecință, chiar și exportatorii care își procură toate materialele care intră în procesul de producție de pe piața internă și care nu importă niciunul dintre materialele care intră în procesul de producție sunt îndreptățiți să beneficieze de DEPBS.

(33)

Prin Avizul public nr. 54 (RE-2010)/2009-2014 din 17 iunie 2011, DEPBS a obținut o extindere finală de trei luni, până la 30 septembrie 2011. Dat fiind că ulterior nu s-a mai publicat nicio altă prelungire, DEPBS a fost suprimat în mod efectiv începând cu 30 septembrie 2011. În consecință, acest sistem nu mai conferă solicitanților beneficii după 30 septembrie 2011. Prin urmare, s-a verificat dacă, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, trebuie să se instituie măsuri în cazul acestui sistem.

(34)

În acest sens, s-a stabilit că solicitantul a beneficiat de avantaje similare în temeiul sistemului paralel de „drawback al taxelor”. Rata de restituire a taxelor pentru PET a fost de 5,5 % din valoarea FOB, cu un plafon de 5,50 INR/kg. Cu toate acestea, dat fiind că sistemul „de drawback al taxelor” nu a fost utilizat în cursul PAR, nu este posibil să se calculeze valoarea subvenției pentru acest sistem.

(35)

Solicitantul a susținut că sistemul de drawback al taxelor este conform cu „orientările privind consumul de inputuri în procesul de producție” din anexa II la regulamentul de bază, în special cu partea I al anexei menționate. Cu toate acestea, ca și în cazul DEPBS, s-a stabilit că rata de restituire a taxelor este stabilită indiferent dacă taxele la import au fost sau nu achitate.

(36)

În conformitate cu articolul 3 punctul 2 și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată pe baza avantajului acordat beneficiarului, înregistrat în cursul anchetei de reexaminare. În această privință, s-a considerat că avantajul a fost acordat beneficiarului la momentul în care tranzacția de export a fost efectuată în cadrul acestui sistem. În momentul respectiv, guvernul indian poate renunța la perceperea taxelor vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(37)

Ținând seama de cele prezentate mai sus, se consideră adecvat ca beneficiul conferit în cadrul DEPBS să fie calculat prin însumarea creditelor obținute pentru toate tranzacțiile de export realizate în cadrul acestui sistem în cursul PAR.

(38)

În cazul cererilor justificate, costurile necesare obținerii subvenției au fost deduse din creditele astfel stabilite pentru a obține valorile subvenției ca numărător, în temeiul articolului 7 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(39)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste valori ale subvenției au fost repartizate pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare ca numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(40)

Pe baza celor menționate mai sus, nivelul subvenției stabilit conform acestui sistem pentru solicitant în cursul PAR se ridică la 6,7 %.

(41)

În cursul anchetei, s-a constatat că solicitantul nu a obținut niciun beneficiu în cadrul sistemelor EOU/EPZ/SEZ în cursul PAR. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a acestor sisteme în cadrul prezentei anchete.

(42)

Descrierea detaliată a EPCGS se regăsește la capitolul 5 din FTP 04-09 și FTP 09-14, precum și la capitolul 5 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14.

(43)

Pot beneficia de acest sistem producătorii-exportatori, comercianții-exportatori „asociați” producătorilor, precum și prestatorii de servicii.

(44)

Sub rezerva unei obligații de export, o societate comercială este autorizată să importe bunuri de capital (noi și uzate cu o vechime de cel mult zece ani) în condițiile unor taxe vamale reduse. În acest scop, guvernul indian emite la cerere o licență EPCGS, cu condiția plății unei taxe. Sistemul prevede un nivel redus al taxelor de import de 5 %, aplicabil tuturor bunurilor de capital importate în cadrul acestui sistem. Pentru a respecta obligația de export, bunurile de capital importate trebuie utilizate pentru a produce o anumită cantitate de bunuri pentru export într-o perioadă dată. Conform FTP 09-14, bunurile de capital pot fi importate cu un nivel al taxei de 0 % în cadrul EPCGS, însă, în acest caz, perioada pentru îndeplinirea obligației de export este mai scurtă.

(45)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze bunurile de capital de pe piața internă. În acest caz, producătorul intern de bunuri de capital poate să primească el însuși acest beneficiu și să importe fără taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea bunurilor de capital în cauză. În mod alternativ, producătorul intern poate solicita să beneficieze de avantajul aferent operațiunilor asimilate exporturilor în cazul livrării bunurilor de capital unui titular de licență EPCGS.

(46)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(47)

EPCGS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Reducerea taxei vamale constituie o contribuție financiară din partea guvernului indian, deoarece această concesie diminuează veniturile din taxe vamale pe care guvernul indian le-ar fi obținut în mod normal. În afară de aceasta, reducerea taxei conferă exportatorului un avantaj în măsura în care taxele economisite la import ameliorează lichiditățile societății.

(48)

În plus, EPCGS e condiționat prin lege de rezultatele la export, deoarece aceste licențe nu pot fi obținute fără angajamentul de a exporta. Prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. Solicitantul a susținut că subvențiile acordate în cadrul sistemului EPCGS pentru achiziționarea de bunuri de capital nu ar mai trebui considerate ca fiind condiționate de rezultatele la export în cazul în care obligația de export a fost deja îndeplinită înainte de PAR. Prin urmare, ele nu ar trebui considerate drept subvenții specifice și nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea, respectivul argument trebuie respins. Trebuie subliniat faptul că subvenția în sine a depins de rezultatele la export, mai precis, nu ar fi fost acordată în cazul în care societatea nu ar fi acceptat o anumită obligație de export.

(49)

Sistemul EPCGS nu poate fi considerat un sistem autorizat de drawback al taxelor vamale sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Bunurile de capital nu fac obiectul unor astfel de sisteme autorizate, după cum se specifică la punctul (i) din anexa I la regulamentul de bază, deoarece acestea nu sunt consumate în procesul de producție a produselor exportate.

(50)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru bunurile de capital importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor bunuri de capital în industria în cauză, și anume 18,93 ani. La această valoare s-au adăugat dobânzi pentru a reflecta valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale la împrumuturile în monedă locală, în India, în perioada anchetei de reexaminare, a fost considerată adecvată în acest scop.

(51)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției s-a repartizat pe cifra de afaceri realizată la export în cursul PAR ca numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export.

(52)

Nivelul subvenției stabilit conform acestui sistem pentru solicitant în cursul PAR se ridică la 0,6 %.

(53)

Descrierea detaliată a FMS se regăsește la alineatele 3.9.1-3.9.2.2 din FTP 04-09 și la alineatele 3.14.1-3.14.3 din FTP 09-14, precum și la alineatele 3.20-3.20.3 din HOP I 04-09 și la alineatele 3.8-3.8.2 din HOP I 09-14.

(54)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(55)

În cadrul acestui sistem, toate exporturile de produse către țări notificate în apendicele 37(C) al HOP I 04-09 și HOP I 09-14 beneficiază de un credit de taxe vamale echivalent cu 2,5 % din valoarea FOB a produselor exportate în cadrul acestui sistem. Anumite tipuri de activități de export sunt excluse din sistem, ca de exemplu exporturile de bunuri importate sau bunuri tranzitate, operațiunile asimilate exporturilor, exporturile de servicii și cifra de afaceri la export a unităților care funcționează în zone economice speciale/unități axate pe export. Sunt, de asemenea, excluse din acest sistem anumite tipuri de produse, ca de exemplu diamantele, metalele prețioase, minereurile, cerealele, zahărul și produsele petroliere.

(56)

Creditele de taxe vamale obținute în cadrul FMS sunt transferabile fără restricții și sunt valabile pe o perioadă de 24 de luni de la data emiterii certificatului relevant privind dreptul la credite. Aceste credite pot fi utilizate pentru plata taxelor vamale aferente importurilor ulterioare de orice materiale care intră în procesul de producție sau de bunuri, inclusiv bunuri de capital.

(57)

Certificatul privind dreptul la credite este eliberat din portul din care au fost efectuate exporturile, după realizarea acestora sau expedierea bunurilor. În măsura în care solicitantul pune la dispoziția autorităților copii ale tuturor documentelor relevante referitoare la export (de exemplu, ordine de export, facturi, avize de expediere, certificate bancare de atestare a realizării exporturilor), autoritățile indiene nu mai pot lua decizii privind acordarea de credite pentru taxe vamale.

(58)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(59)

FMS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Un credit FMS pentru taxe vamale este o contribuție financiară din partea autorităților indiene, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor vamale de import, diminuând astfel veniturile din taxe vamale care ar fi obținute în mod normal de autoritățile indiene. În plus, creditul pentru taxe FMS conferă un beneficiu exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(60)

În plus, FMS este condiționat prin lege de rezultatele obținute la export și, prin urmare, se consideră că este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(61)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor vamale sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte prevăzute la punctul (i) din anexa I, în anexa II (definiția și normele privind sistemele drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. Un exportator nu are nicio obligație de a consuma efectiv bunurile importate fără taxe vamale în procesul de producție, iar valoarea creditului nu este calculată în funcție de cantitatea efectivă de materiale utilizate care intră în procesul de producție. Nu există niciun sistem sau procedură care să confirme care sunt inputurile consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată în exces a taxelor de import în sensul punctului (i) din anexa I și al anexelor II și III la regulamentul de bază. Un exportator este eligibil pentru FMS indiferent dacă importă sau nu un material care intră în procesul de producție. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat vreun material care intră în procesul de producție. Astfel, chiar și exportatorii care își procură intern toate materialele care intră în procesul de producție și nu importă bunuri care pot fi folosite în acest scop sunt eligibili pentru a beneficia de FMS. În plus, un exportator poate utiliza creditele pentru taxe FMS pentru a importa bunuri de capital, deși acestea nu sunt acoperite de sistemele autorizate de drawback al taxelor, după cum se stipulează la punctul (i) din anexa I la regulamentul de bază, întrucât nu sunt consumate la fabricarea produselor exportate.

(62)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii s-a calculat pe baza avantajului conferit beneficiarului, astfel cum a fost constatat în perioada anchetei de reexaminare, și înscris de către solicitant ca profituri în conturile comerciale în momentul tranzacției de export. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost repartizată pe întreaga cifră de afaceri realizată la export în cursul PAR (numitor adecvat), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(63)

Nivelul subvenției stabilit conform acestui sistem pentru solicitant în cursul PAR se ridică la 0,1 %.

(64)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de rate de dobândă preferențiale pentru finanțarea exporturilor în cursul PAR, până la 30 iunie 2011. Temeiul juridic pentru această rată de dobândă preferențială este instituit prin Circulara directoare cu privire la rupii/creditele pentru export în valută străină & servicii pentru clienți prestate exportatorilor DBOD nr. DIR. (Exp). BC 07/04.02.02/2009-10, emisă de Reserve Bank of India, care este adresată tuturor băncilor comerciale din India.

(65)

La 1 iulie 2011, clauzele și condițiile privind ECS au fost revizuite prin Circulara directoare a RBI cu privire la rupii/creditele pentru export în valută străină & servicii pentru clienți prestate exportatorilor DBOD nr. DIR. (Exp).BC.04/04.02.002/2011-12. Condițiile revizuite nu au conferit niciun beneficiu solicitantului. În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, acest sistem nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(66)

În cursul anchetei, s-a constatat că solicitantul nu a obținut beneficii în cadrul ITES în cursul PAR. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a sistemului menționat în cadrul prezentei anchete.

(67)

Statul Bengalul de Vest acordă întreprinderilor industriale eligibile stimulente sub forma unui număr de avantaje, inclusiv scutiri de la taxa pe vânzări și de la taxa centrală pe vânzări pentru vânzările de produse finite, pentru a încuraja dezvoltarea industrială a regiunilor mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic din acest stat.

(68)

Descrierea detaliată a acestui sistem, astfel cum este aplicat de autoritățile statului Bengalul de Vest („GOWB”), este prevăzută în notificarea nr. 580-CI/H din 22 iunie 1999 a Departamentului de Comerț și Industrie din cadrul GOWB.

(69)

Societățile care creează o nouă unitate industrială sau care efectuează o extindere la scară largă a unei unități industriale existente în regiuni mai puțin dezvoltate sunt eligibile pentru a primi avantajele acordate în cadrul acestei scheme. Cu toate acestea, există o listă exhaustivă de industrii neeligibile (listă negativă) care împiedică societățile din anumite sectoare de activitate să beneficieze de aceste stimulente.

(70)

În cadrul acestui sistem, întreprinderile trebuie să investească în regiuni mai puțin dezvoltate. Aceste regiuni, care corespund anumitor unități teritoriale din Bengalul de Vest, sunt clasificate în categorii diferite, în funcție de nivelul lor de dezvoltare economică, existând, totodată, regiuni dezvoltate care sunt excluse de la aplicarea sistemelor de stimulente. Principalele criterii luate în considerare pentru stabilirea valorii stimulentelor sunt dimensiunea investiției și regiunea în care întreprinderea este sau urmează să fie stabilită.

(71)

Acest sistem acordă subvenții în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Reprezintă o contribuție financiară a GOWB, dat fiind că stimulentele acordate, în cazul de față, scutiri de la taxa pe vânzări și de la taxa centrală pe vânzările de produse finite, reduc veniturile fiscale în mod normal exigibile. În plus, aceste stimulente oferă un avantaj întreprinderii, deoarece neachitarea taxei în mod normal exigibile îi îmbunătățește situația financiară.

(72)

Mai mult decât atât, acest sistem este specific diferitelor regiuni în sensul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, deoarece este accesibil numai anumitor întreprinderi care au investit în anumite regiuni geografice desemnate, aflate sub jurisdicția statului în cauză. Acest sistem nu este accesibil societăților stabilite în afara acestor regiuni și, în plus, nivelul avantajului acordat diferă în funcție de regiunea în cauză.

(73)

WBIS 1999 poate, prin urmare, face obiectul unor măsuri compensatorii.

(74)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza valorii taxei pe vânzări și a taxei centrale pe vânzările de produse finite, exigibile în mod normal în perioada anchetei de reexaminare, dar care nu a fost achitată în temeiul acestui sistem. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost repartizată pe ansamblul vânzărilor realizate în cursul perioadei anchetei de reexaminare ca numitor adecvat, deoarece subvenția nu este condiționată de exporturi și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Nivelul subvenției obținute a fost de 1,4 %.

(75)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, stabilită în conformitate cu regulamentul de bază, exprimată pe o bază ad valorem, este de 8,7 % pentru solicitant. Respectiva valoare depășește pragul de minimis menționat la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(76)

Nivelurile de subvenționare instituite în prezenta procedură pentru solicitant sunt următoarele:

(77)

Prin urmare, se consideră că, în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază, subvenționarea a continuat în cursul PAR.

(78)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a examinat, de asemenea, dacă schimbarea circumstanțelor ar putea fi considerată, în mod rezonabil, ca având un caracter durabil.

(79)

S-a stabilit că, în cursul PAR, solicitantul a continuat să beneficieze de subvenții care puteau face obiectul unor măsuri compensatorii, acordate de autoritățile indiene. În plus, nivelul subvențiilor constatat în cursul prezentei reexaminări este mai mic decât cel stabilit în cursul ultimei anchete de reexaminare. De asemenea, s-a stabilit că modificările prezentate de către solicitant la considerentul 7 au avut într-adevăr loc. Într-adevăr, solicitantul nu a mai beneficiat de sistemul EOU în cursul PAR, astfel cum se menționează la considerentul 41.

(80)

Cu toate acestea, s-a stabilit, de asemenea, că cel mai important sistem utilizat de solicitant în cursul PAR (adică DEPBS) a încetat la 30 septembrie 2011 și că solicitantul folosește în prezent un alt sistem care nu a fost utilizat în cursul PAR (și anume, sistemul de drawback al taxelor). Prin urmare, este evident că situația existentă în cursul PAR nu este de natură durabilă, deoarece a fost deja modificată semnificativ între timp.

(81)

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că ancheta de reexaminare intermediară parțială ar trebui să fie încheiată fără a modifica măsurile compensatorii în vigoare. Atât solicitantului, cât și celorlalte părți în cauză li s-au adus la cunoștință faptele și motivele esențiale pe baza cărora se intenționează să se propună încheierea anchetei,

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de polietilen tereftalat (PET) originare, printre altele, din India. Ulterior, a fost efectuată o reexaminare în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază cu privire la South Asian Petrochem Ltd, iar constatările și concluziile definitive ale acesteia sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1646/2005 al Consiliului (3). Ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 192/2007 (4), a impus o taxă antidumping definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani. Măsurile antidumping au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 al Consiliului (5) ca urmare a unei reexaminări intermediare parțiale („ultima anchetă de reexaminare”). Măsurile constau în taxe antidumping specifice. Nivelul taxei se încadrează între 87,5 EUR și 200,9 EUR per tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor de la alți producători ridicându-se la 153,6 EUR per tonă („taxele actuale”).

(2)

Ca urmare a schimbării denumirii unei societăți indiene, South Asian Petrochem Ltd, prin Avizul 2010/C 335/06 (6), concluzia Comisiei a fost că ar trebui să se aplice societății Dhunseri Petrochem & Tea Limited constatările privind procedura antidumping cu privire la South Asian Petrochem Ltd.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2603/2000 (7), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de PET originar, între altele, din India. Ca urmare a unei reexaminări accelerate în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (8) („regulamentul de bază antisubvenții”), măsurile definitive au fost modificate, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1645/2005 al Consiliului (9). Ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 193/2007 (10), a impus o taxă compensatorie definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani. Măsurile compensatorii au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 ca urmare a ultimei anchete de reexaminare. Măsurile compensatorii constau într-o taxă specifică. Nivelul taxei se încadrează între 0 EUR și 106,5 EUR per tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, nivelul taxei reziduale aplicabile importurilor de la alți producători ridicându-se la 69,4 EUR per tonă („măsurile compensatorii actuale”).

(4)

Ca urmare a modificării denumirii unei societăți indiene, South Asian Petrochem Ltd, prin Avizul 2010/C 335/07 (11), concluzia Comisiei a fost că ar trebui să se aplice societății Dhunseri Petrochem & Tea Limited constatările privind procedura antisubvenții cu privire la South Asian Petrochem Ltd.

(5)

Prin Decizia 2005/697/CE (12), Comisia a acceptat angajamentele oferite de South Asian Petrochem Ltd de stabilire a unui preț minim la import („angajamentul”). Ca urmare a modificării denumirii, prin Avizul 2010/C 335/05 (13), concluzia Comisiei a fost că ar trebui să se aplice societății Dhunseri Petrochem & Tea Limited angajamentul oferit de South Asian Petrochem Ltd.

(6)

O cerere de reexaminare intermediară parțială, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, a fost înaintată de către Dhunseri Petrochem & Tea Ltd, un producător-exportator indian de PET („solicitantul”). Obiectul cererii s-a limitat la constatarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant. Totodată, acesta a solicitat și reexaminarea măsurilor compensatorii actuale. Taxele antidumping și compensatorii se aplică la importurile de produse fabricate de solicitant, iar vânzările efectuate de solicitant către Uniune fac obiectul angajamentului.

(7)

Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea taxei actuale la nivelul ei actual nu mai este necesară pentru a compensa dumpingul. Mai exact, solicitantul a susținut că au intervenit modificări semnificative privind costurile de producție ale societății și că, după instituirea măsurilor existente, aceste modificări au determinat o marjă de dumping substanțial mai mică. O comparație făcută de solicitant între prețurile sale pe piața autohtonă și prețurile sale la exportul către Uniune a indicat că marja de dumping ar fi substanțial mai mică față de nivelul actual al taxelor.

(8)

În urma consultării comitetului consultativ și după ce a constatat că cererea conține suficiente elemente de probă prima facie care să justifice deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat la 2 aprilie 2011, prin Avizul 2011/C 102/09 (14), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, limitată la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant („avizul de deschidere”).

(9)

Comisia a anunțat la 2 aprilie 2011, prin Avizul 2011/C 102/08 (15), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază antisubvenții, al cărei obiect s-a limitat la practicile de subvenționare în ceea ce îl privește pe solicitant.

(10)

În cadrul reexaminării intermediare parțiale a măsurilor compensatorii, s-a constatat că modificările nu au un caracter durabil. În consecință, ancheta de reexaminare a fost încheiată fără a modifica măsurile în vigoare.

(11)

Comisia a informat oficial solicitantul, reprezentanții țării exportatoare și asociația producătorilor din Uniune cu privire la deschiderea reexaminării. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(12)

Toate părțile interesate au fost informate de posibilitatea de a solicita o audiere. A fost solicitată și acordată o audiere.

(13)

Pentru a obține informațiile considerate necesare anchetei sale, Comisia a trimis un chestionar solicitantului și a primit răspunsul în termenul stabilit în acest scop.

(14)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea dumpingului. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediile solicitantului din Kolkata, India și Haldia, India.

(15)

Printr-o scrisoare trimisă Comisiei la 18 aprilie 2012, solicitantul și-a retras în mod oficial cererea de reexaminare intermediară parțială a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de PET originare din India. Retragerea este susținută în principal de extinderea în continuare a capacității de producție a solicitantului, care demonstrează că modificările în ceea ce privește dumpingul nu sunt de natură durabilă, ca urmare a unei scăderi suplimentare iminente a costurilor de producție. Solicitantul a declarat că procesul continuu de schimbări pune sub semnul întrebării caracterul durabil al modificărilor stabilite în timpul anchetei. S-a stabilit că, deși unele din modificările stabilite în timpul anchetei au un caracter durabil, societatea se află într-adevăr într-un proces continuu de schimbare.

(16)

Având în vedere retragerea cererii, s-a analizat dacă ar fi justificată continuarea din oficiu a anchetei de reexaminare. Serviciile Comisiei nu au găsit motive întemeiate conform cărora încheierea nu ar fi în interesul Uniunii. Având în vedere cele expuse anterior, ancheta ar trebui să fie încheiată.

(17)

Părțile interesate au fost informate cu privire la intenția de a încheia ancheta de reexaminare și au avut posibilitatea de a prezenta observații.

(18)

Prin urmare, se concluzionează că reexaminarea privind importurile de PET originare din India ar trebui încheiată fără modificarea măsurilor antidumping în vigoare,

(1)

La 19 aprilie 2011, Comisia a anunțat printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”) deschiderea unei proceduri antidumping cu privire la importurile de anumite produse pe bază de concentrate de proteine din soia originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „țara în cauză”).

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse în data de 7 martie 2011 de către Solae Europe S.A. (denumit în continuare „reclamantul”), care reprezintă o proporție majoră, în acest caz de peste 25 %, din producția totală a Uniunii de anumite produse pe bază de concentrate de proteine din soia (3). Plângerea conținea dovezi cu privire la existența dumpingului pentru produsele menționate și a prejudiciului material rezultat, care au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a anunțat oficial reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori și reprezentanții RPC, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți a fi interesați, precum și asociațiile acestora, cu privire la deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(4)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat aceasta și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(5)

Toate observațiile orale și scrise prezentate de către părțile interesate au fost examinate și avute în vedere după caz.

(6)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători-exportatori și de importatori neafiliați din Uniune, în avizul de deschidere a fost prevăzută eșantionarea, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, toți producătorii-exportatori și importatorii neafiliați din Uniune au fost rugați să se prezinte Comisiei și să furnizeze, după cum se specifică în avizul de deschidere, informații de bază privind activitățile lor legate de produsul în cauză în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și 31 decembrie 2010 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Autoritățile din RPC au fost, de asemenea, consultate cu privire la eșantionarea producătorilor-exportatori.

(7)

Douăzeci de producători-exportatori au furnizat informațiile solicitate în cadrul exercițiului de eșantionare și au acceptat să coopereze în termenele stabilite. Volumele de vânzări în UE declarate de către acești producători-exportatori sau de către aceste grupuri de producători-exportatori au reprezentat aproximativ 90 % din importurile în cauză pe parcursul perioadei de anchetă. Prin urmare, s-a considerat că nivelul de cooperare a fost ridicat.

(8)

Având în vedere numărul mare de (grupuri) de producători-exportatori care și-au manifestat intenția de a coopera, s-a hotărât că este necesar să se recurgă la eșantionare în cazul lor.

(9)

În conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi care putea fi anchetat în mod rezonabil, ținând cont de timpul disponibil. Eșantionul selectat astfel a fost alcătuit inițial din două grupuri de societăți afiliate, care reprezentau, inter alia, cinci producători individuali și constituiau între 40 % și 50 % din volumul de export al produsului în cauză din RPC către UE pe parcursul perioadei de anchetă. După primirea unor indicații potrivit cărora ar putea fi necesar ca aceste două grupuri să fie tratate ca o singură entitate în scopul impunerii unei taxe antidumping (a se vedea considerentul 41), eșantionul a fost extins pentru a include un al treilea grup de producători-exportatori, reprezentând, astfel, între 45 % și 60 % din importurile chineze. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, părțile în cauză și autoritățile chineze au fost consultate cu privire la selectarea inițială a eșantionului, precum și la extinderea ulterioară a acestuia. Doi producători-exportatori afiliați au obiectat față de extinderea eșantionului, susținând că, în cazul în care eșantionul ar trebui extins, ei ar fi mai calificați să facă parte din eșantion în calitate de al treilea grup de producători-exportatori. Ar trebui subliniat faptul că, în conformitate cu dispozițiile articolului 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, noul eșantion propus era alcătuit din cele trei grupuri de producători-exportatori cu cele mai mari volume de vânzări ale produsului în cauză în UE în cursul PA. În plus, volumele de vânzări ale produsului în cauză în UE în cursul PA ale celor doi producători afiliați care au susținut că ar fi trebuit selectați în eșantion în calitate de al treilea grup erau foarte mici, reprezentând sub 10 % din volumele înregistrate de către al treilea grup reținut în eșantion. Prin urmare, s-a confirmat că reprezentativitatea eșantionului extins era mai mare prin includerea celor trei grupuri propuse. Nu a fost exprimată nicio obiecție suplimentară.

(10)

După examinarea informațiilor prezentate și ținând seama de numărul mare de importatori care și-au manifestat intenția de a coopera, s-a decis că trebuie să se recurgă la eșantionare pentru importatorii neafiliați.

(11)

Șapte importatori neafiliați, reprezentând 20 % din totalul importurilor de produs în cauză în Uniune, au fost de acord să fie incluși în eșantion. Trei importatori, reprezentând aproximativ 17 % din totalul importurilor din RPC și aproximativ 90 % din importurile importatorilor cooperanți, au fost selectați pentru a fi incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, părțile interesate au avut posibilitatea de a prezenta observații privind selectarea eșantionului. Nu a fost exprimată nicio obiecție. Unul dintre importatorii incluși în eșantion și-a încetat cooperarea și nu a răspuns la chestionar.

(12)

Pentru a permite grupurilor de producători-exportatori din RPC incluși în eșantion să prezinte o cerere de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „TEP”) sau a tratamentului individual (denumit în continuare „TI”), dacă doreau acest lucru, Comisia le-a trimis formularele de cerere corespunzătoare. În acest sens, două grupuri de societăți incluse în eșantion au solicitat acordarea TEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, în timp ce celălalt grup de societăți inclus în eșantion a solicitat TI, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(13)

Au fost trimise formulare de cerere de acordare a TEP/TI și producătorilor-exportatori sau grupurilor de producători-exportatori care nu au fost incluse în eșantion, dar care și-au exprimat intenția de a solicita o examinare individuală în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(14)

Comisia a trimis chestionare producătorilor-exportatori incluși în eșantion, precum și producătorilor-exportatori neincluși în eșantion care și-au exprimat intenția de a solicita examinarea individuală, reclamantului și celuilalt producător cunoscut din Uniune, importatorilor incluși în eșantion și tuturor utilizatorilor cunoscuți.

(15)

După ce a solicitat informații de la producători din țările analoage potențiale, și anume Brazilia, Israel și Statele Unite ale Americii (denumită în continuare „SUA”), au fost trimise chestionare și producătorilor care s-au oferit să coopereze în Brazilia și în Israel, în vederea stabilirii unei valori normale pentru societățile cărora nu li s-a putut acorda TEP (a se vedea considerentele 60-64 de mai jos).

(16)

Au fost primite răspunsuri complete la chestionar de la trei grupuri de producători-exportatori din RPC incluse în eșantion, de la un producător brazilian, de la un producător israelian, de la un producător din Uniune (cu o unitate de producție în Belgia și o alta în Danemarca), de la doi (din trei) importatori incluși în eșantion și de la patru utilizatori din UE. Un alt producător brazilian a trimis un răspuns incomplet.

(17)

În plus, cererile de examinare individuală (denumită în continuare „EI”) în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază au fost primite de la un producător-exportator neinclus în eșantion (denumit în continuare „solicitantul A”) și de la un grup de producători-exportatori afiliați neincluși în eșantion (denumiți în continuare împreună „solicitantul B”) (4). După analizarea informațiilor prezentate de către părțile incluse în eșantion, precum și a acestor solicitări, inclusiv a chestionarelor completate în mod corespunzător, s-a considerat că numărul de (grupuri de) producători-exportatori care urmează a fi anchetați numai în cadrul eșantionului era atât de mare încât niște EI suplimentare ar fi complicat și mai mult sarcina și ar fi împiedicat finalizarea la timp a anchetei. Prin urmare, solicitanții au fost informați că cererile lor de examinare individuală au fost respinse.

(18)

Solicitantul B a contestat această decizie de a nu i se lua în considerare cererea de EI. El a afirmat că acest refuz ar fi în contradicție cu articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază și cu articolul 6.10 din acordul antidumping (denumit în continuare „AAD”), astfel cum a fost interpretat recent de către Organul de soluționare a litigiilor din cadrul OMC în cazul „Elemente de fixare” (5). În al doilea rând, un astfel de refuz ar fi în contradicție cu principiul fundamental al proporționalității.

(19)

În ceea ce privește primul argument, articolul 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, precum și articolul 6.10 din AAD permit în mod explicit autorității responsabile cu ancheta să nu ia în considerare cererile de EI în cazul în care numărul exportatorilor și/sau producătorilor respectivi este atât de mare încât o astfel de determinare ar fi impracticabilă. Raportul organului de apel al OMC în cazul „Elemente de fixare” a precizat că cererile de EI introduse în timp util ar trebui „ca regulă generală” să fie acceptate, cu excepția cazului în care acest lucru „ar complica în mod nenecesar sarcina” (6). În acest caz, verificarea răspunsurilor la chestionar și a răspunsurilor la formularele de cerere de acordare a TEP ale solicitanților de EI ar implica anchete la fața locului într-o societate (solicitantul A) și în alte două societăți (cele care reprezintă o parte din solicitantul B). În timpul acestor anchete la fața locului, ar trebui verificată conformitatea cu dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (c), precum și informațiile comunicate de toate aceste entități în ceea ce privește structura, costurile (inclusiv costurile de producție și achizițiile), vânzările și rentabilitatea lor. Având în vedere numărul mare de entități care fac deja obiectul unei anchete în cadrul eșantionului, faptul de a adăuga încă un solicitant ar fi complicat într-adevăr sarcina în mod inutil și ar fi pus serios în pericol încheierea anchetei în timp util. Prin urmare, decizia de a nu accepta aceste cereri de examinare individuală se justifică prin lege și nu încalcă principiul proporționalității.

(20)

După ce a fost informat că o EI ar complica prea mult sarcina, solicitantul B a propus ulterior să își retragă cererea de acordare a TEP dacă s-ar hotărî examinarea posibilității de a i se acorda TI. Deoarece a afirmat că nu a efectuat decât o singură tranzacție de export de amploare redusă pe parcursul PA și că nu mai solicită acordarea TEP, acesta a susținut că nu ar mai fi necesară realizarea de către Comisie a unei verificări la fața locului în RPC pentru a determina dumpingul și că ar fi suficient să se verifice acea tranzacție de export unică în același timp cu verificarea răspunsului la chestionar al reclamantului din UE. Pe această bază, exportatorul a susținut că acordarea examinării individuale nu ar mai fi împovărătoare.

(21)

Cu toate acestea, în cazul în care i s-ar acorda EI, ar fi necesară o verificare la fața locului a solicitantului B, întrucât fără o vizită de verificare la fața locului în RPC a ambilor producători din cadrul grupului, existența altor vânzări către UE în cursul PA nu ar putea fi exclusă. Având în vedere mărimea eșantionului, care este alcătuit din trei grupuri mari de societăți, o astfel de verificare ar fi complicat în mod inutil sarcina. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(22)

Decizia de a nu accepta cererile de acordare a tratamentului individual a fost menținută. Având în vedere motivele menționate mai sus, s-a decis în mod clar faptul că cererile de examinare individuală nu pot fi acceptate, întrucât ar complica în mod inutil ancheta și ar împiedica încheierea acesteia în timp util.

(23)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea dumpingului, a prejudiciului sau a riscului de prejudiciu care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(24)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și 31 decembrie 2010 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada începând din 2007 și până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(25)

În etapa intermediară s-a considerat că instituirea unor măsuri provizorii nu ar fi adecvată, având în vedere, în special, necesitatea de a analiza mai în detaliu legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping de anumite produse pe bază de concentrate de proteine din soia originare din RPC și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(26)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale, pe baza cărora s-a decis să nu fie instituite măsuri provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor intermediare”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările din etapa intermediară. Părților care au solicitat acest lucru li s-a acordat posibilitatea de a fi audiate.

(27)

Comisia a continuat să caute informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. În plus față de verificările menționate în considerentul 23 de mai sus, o verificare suplimentară a fost efectuată în incinta societății Kerry din Bristol, Regatul Unit, unul dintre importatorii și utilizatorii de proteine din soia care au cooperat în cadrul anchetei.

(28)

Produsul în cauză a fost definit în avizul de deschidere ca produse pe bază de concentrate de proteine din soia, cu un conținut de proteine de cel puțin 65 % din greutatea substanței uscate (N × 6,25), excluzându-se vitaminele, mineralele, aminoacizii și aditivii alimentari, originare din RPC (denumite în continuare „produsul în cauză”) și care se încadrează în prezent la codurile NC ex 2106 10 20 , ex 2106 90 92 , ex 2309 90 10 , ex 2309 90 99 (ex 2309 90 96 de la 1 ianuarie 2012) și ex 3504 00 90 .

(29)

Definiția produsului menționată anterior include două mari grupe de produse: (i) concentrate de proteine din soia (denumite în continuare „concentrate”, inclusiv concentratele simple/de bază și concentratele prelucrate ulterior), care au un conținut de proteine de peste 65 %, dar sub 90 %; și (ii) proteine din soia izolate (denumite în continuare „izolate”), care au un conținut de proteine de cel puțin 90 %.

(30)

S-a stabilit, de asemenea, că, în timp ce concentratul simplu este un produs destul de elementar cu valoare adăugată scăzută, izolatele și concentratele prelucrate ulterior necesită o prelucrare semnificativ mai complexă și sunt, prin urmare, produse cu o valoare adăugată mai ridicată.

(31)

Definiția produsului descris mai sus include, de asemenea, concentratele simple (neprelucrate ulterior) destinate hranei pentru animale. Acestea au fost produse în perioada luată în considerare în UE de una dintre instalațiile reclamantului, situată în Franța și de o altă societate, ADM, situată în Țările de Jos.

(32)

În urma comunicării constatărilor intermediare, reclamantul a solicitat o modificare a definiției produsului prin eliminarea concentratelor destinate hranei pentru animale. Reclamantul s-a opus abordării propuse în documentul intermediar și a susținut că excluderea datelor provenind de la instalația franceză care s-a închis în 2009 (adică în mijlocul perioadei luate în considerare) a avut ca rezultat o incoerență a restului de date (datele societății ADM fiind incluse). Prin urmare, vânzările și cota de piață a producătorilor din UE ale produsului care face obiectul anchetei au fost majorate artificial.

(33)

Reclamantul a susținut că, având în vedere stabilitatea relativă a cererii, o parte din producția instalației franceze a societății Solae până la închiderea ei în 2009 a fost preluată de concurentul său pe teritoriul UE, și anume de societatea ADM. În consecință, faptul de a nu ține cont de datele provenind de la instalația franceză a condus la o comparație înșelătoare între datele referitoare la anul 2008, când ADM deținea o cotă de piață mai scăzută în ceea ce privește concentratele destinate hranei pentru animale și datele referitoare la PA, pe parcursul căreia societatea respectivă deținea o cotă de piață mult mai mare în același domeniu.

(34)

În special, reclamantul a furnizat informații privind diferențele chimice și tehnice între concentratele destinate hranei pentru animale, pe de o parte, și alte concentrate și izolate pe de altă parte. De asemenea, pentru aceste subgrupuri sunt utilizate canale de distribuție diferite. În plus, concentratele destinate hranei pentru animale se încadrează la un cod NC diferit față de alte concentrate (pentru produse alimentare) și izolate.

(35)

În urma prezentării observațiilor reclamantului, un exportator nu a fost de acord cu cererea de a limita definiția produsului. Cu toate acestea, acest exportator înțelesese greșit cererea și considerase că cererea era aceea de a exclude toate concentratele de proteine din soia, în timp ce, în realitate, aceasta se referă numai la concentratele simple destinate hranei pentru animale. În plus, exportatorul nu a furnizat argumente factuale privind motivul pentru care cererea ar fi neîntemeiată.

(36)

Se observă, de asemenea, faptul că, pe baza informațiilor colectate în timpul anchetei, importurile de concentrate de proteine din soia destinate hranei pentru animale reprezintă sub 1 % din importurile totale din China în Uniune ale produsului care face obiectul anchetei (astfel cum a fost definit inițial).

(37)

Având în vedere cele menționate mai sus și, în special, diferențele clare din punct de vedere tehnic, chimic și comercial, se consideră oportună limitarea definiției produsului prin excluderea concentratelor de proteine din soia simple destinate hranei pentru animale. În consecință, produsul în cauză constă în produse pe bază de concentrate de proteine din soia, cu excepția celor destinate hranei pentru animale, cu un conținut de proteine de cel puțin 65 % din greutatea substanței uscate (N × 6,25), excluzându-se vitaminele, mineralele, aminoacizii și aditivii alimentari, originare din RPC (denumite în continuare „produsul în cauză”) și care se încadrează în prezent la codurile NC ex 2106 10 20 , ex 2106 90 92 și ex 3504 00 90 .

(38)

Produsul în cauză este utilizat, în principal, în industria alimentară în produsele pe bază de carne și în înlocuitorii cărnii. Printre celelalte aplicații alimentare se numără sosurile pentru salate, supele, pulberile pentru băuturi, batoanele energetice, înlocuitorii laptelui, deserturile congelate, frișca vegetală, preparatele pentru sugari, pâinea, cerealele pentru micul dejun, pastele etc. Datorită funcționalităților sale, produsul în cauză are, de asemenea, anumite aplicații specifice precum aceea de a intra în compoziția adezivilor, asfalturilor, rășinilor, agenților de curățare, produselor cosmetice, cernelurilor, pieii, vopselelor, hârtiei, pesticidelor/fungicidelor, materialelor plastice, poliesterilor și fibrelor textile.

(39)

În pofida unor diferențe la nivelul aplicațiilor finale posibile, diferitele tipuri de produs în cauză, concentrate și izolate, au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază. Prin urmare, s-a considerat că acestea alcătuiesc un singur produs.

(40)

S-a constatat că produsul în cauză și anumite produse pe bază de concentrate de proteine din soia fabricate și vândute pe piața internă a RPC și pe piața internă a Braziliei, țară selectată drept țară analoagă, precum și anumite produse pe bază de concentrate de proteine din soia fabricate și vândute în Uniune de industria din Uniune prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice esențiale și au aceleași utilizări. Prin urmare, aceste produse sunt considerate similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(41)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost Shandong Crown Soya Protein Co. Ltd. și societățile afiliate (denumit în continuare „grupul Crown”), Gushen Biological Technology Group Co. Ltd. și societățile afiliate (denumit în continuare „grupul Gushen”) și Sinoglory Health Food Co. Ltd. și societățile afiliate (denumit în continuare „grupul Sinoglory”). Într-o fază inițială a anchetei, s-a considerat că ar putea fi necesar ca grupul Gushen și grupul Sinoglory să fie tratate ca exportatori afiliați. Cu toate acestea, în urma explicațiilor furnizate de exportatorii respectiv, s-a decis în final ca grupul Gushen și grupul Sinoglory să fie luate în considerare ca entități separate în sensul prezentei anchete.

(42)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în anchetele antidumping privind importurile originare din RPC, valoarea normală se determină în conformitate cu alineatele (1)-(6) din articolul menționat pentru acei producători despre care s-a constatat că îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(43)

Pe scurt și numai în scopul unei consultări mai ușoare, aceste criterii sunt prezentate sintetizat în continuare:

(44)

TEP a fost solicitat atât de grupul Crown, cât și de grupul Sinoglory.

(45)

Pentru toți producătorii-exportatori sau grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion menționate mai sus, Comisia a căutat toate informațiile considerate necesare și a verificat informațiile comunicate în cererile de acordare a TEP și toate celelalte informații considerate necesare la sediile societăților în cauză.

(46)

Ancheta a stabilit că doi producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori din RPC incluse în eșantion nu îndeplinesc cerințele criteriilor pentru acordarea TEP stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(47)

În special, societățile din cele două grupuri nu au îndeplinit criteriile 1, 2, și 3.

(48)

În cazul unui grup, un producător din grup nu a îndeplinit criteriul 1 din cauza existenței unei obligații de a vinde toate produsele sale pe piața internațională. Deși societatea a susținut că această dispoziție nu este obligatorie, ea nu a efectuat niciodată vânzări pe piața internă (cu excepția unei vânzări minore în 2007). În ceea ce privește criteriul 2, s-au constatat mai multe probleme de contabilitate la ambii producători din grup. Mai mult, una dintre societățile din grup nu a prezentat niciun formular de cerere de acordare a TEP. În plus, o societate din grup a închiriat o parte din terenurile sale fără a înregistra în contabilitate veniturile provenite din chirii, întrucât nicio factură sau dovadă de plată nu a fost eliberată pentru aceste plăți. Atunci când aceasta s-a mutat într-o nouă unitate de producție și o parte din echipamentele sale au fost scoase din funcțiune, nu a fost efectuat niciun test de depreciere. În cele din urmă, în momentul în care una dintre societățile grupului a achiziționat un nou teren, aceasta a primit un transfer din partea administrației publice pentru a fi folosit drept compensare pentru locuitorii localității respective care au trebuit să se mute. Cu toate acestea, această plată nu a fost folosită în acest sens, ci pentru a reduce costul dreptului de folosire a terenului. În ceea ce privește criteriul 3, cei doi producători din grup fac schimb de materii prime obținute de la un furnizor comun fără ca niciun document corespunzător să țină evidența acestei operațiuni, pe baza unor înțelegeri informale și fără nicio ajustare pentru a ține cont de diferența de preț sau de taxe: ceea ce constituie o formă de barter. În plus, un producător a putut utiliza timp de mai mulți ani terenul care aparținea acționarului său majoritar fără a efectua niciun fel de plată. Conform societății respective, acest lucru a fost posibil deoarece drepturile conexe de folosire a terenului au fost dobândite la un preț foarte mic de către societatea-mamă în contextul privatizării acesteia.

(49)

După comunicarea constatărilor detaliate privind TEP și comunicarea constatărilor intermediare, grupul a reiterat argumentele formulate anterior potrivit cărora unul dintre cei doi producători nu ar trebui să fie considerat ca fiind afiliat din punct de vedere juridic la restul grupului. Cu toate acestea, în ceea ce privește acest argument, s-a constatat că cei doi producători urmau o strategie comercială și industrială coordonată cu restul grupului, inclusiv prin practicile comerciale de tip barter menționate în considerentul 48 de mai sus. Prin urmare, argumentul este respins.

(50)

Grupul a afirmat, de asemenea, că restricționarea vânzărilor pentru unul dintre producătorii săi a fost menționată numai în statut și nu în licența comercială sau certificatul de aprobare. Prin urmare, potrivit societății, restricționarea nu era obligatorie. În plus, s-a afirmat că societatea care nu a prezentat niciun formular de cerere de acordare a TEP nu era o societate de producție sau comercială, ci, mai degrabă, un agent de plată și că grupul a făcut tot posibilul pentru a furniza toate informațiile disponibile.

(51)

Cu toate acestea, după cum s-a menționat anterior, producătorul în cauză respecta în mod clar restricționarea vânzărilor. În plus, statutul face parte din documentele care sunt depuse în vederea aprobării de către autorități atunci când societatea este înființată și, prin urmare, este clar că conținutul acestor documente constituie baza pentru operațiunile efective ale societății. În sfârșit, în ceea ce privește societatea care nu a prezentat un formular de cerere de acordare a TEP, s-a constatat că aceasta era implicată în anumite aspecte legate de vânzările la export ale produsului în cauză și, prin urmare, ar fi trebuit să depună un formular de cerere de acordare a TEP. Prin urmare, cele două argumente sunt respinse.

(52)

În cazul celuilalt grup, unul dintre producătorii-exportatori a fost, de asemenea, supus unei restricționări a vânzărilor, conform căreia 70 % din producția sa trebuia să fie vândută la export și, prin urmare, nu a îndeplinit criteriul 1. În ceea ce privește criteriul 2, au fost constatate o serie de probleme referitoare la amortizarea activelor și modificări ale politicilor contabile. Referitor la criteriul 3, valoarea atribuită pentru două parcele de teren în contabilitatea uneia dintre societăți diferă în mod semnificativ și se consideră că prin achiziționarea unei parcele la un preț situat în mod clar sub valoarea de piață, societatea a primit o subvenție mascată. În plus, o altă societate din grup a beneficiat de închirierea gratuită a unui teren timp de un an și a obținut drepturi de folosire a terenului la un preț mai mic decât valoarea de piață. În cele din urmă, o serie de garanții intragrup nu erau indicate în anexele la registrele contabile, ceea ce constituie o încălcare a standardului internațional de contabilitate 24.

(53)

După comunicarea constatărilor detaliate privind TEP și comunicarea constatărilor intermediare, grupul a susținut că vânzările de facto ale celor doi producători nu au făcut obiectul unei restricționări a vânzărilor. Conform societăților, faptul că volumele de export ale acestora au fost în conformitate cu restricțiile prevăzute în statutul lor se datora doar echilibrului între cerere și ofertă privind piața de proteine din soia. Societățile au subliniat faptul că aceste dispoziții de restricționare au fost eliminate din textele respective la puțin timp după PA. Mai mult, în ceea ce privește criteriul 2, grupul a susținut că, cu excepția unor erori de contabilitate minore, a îndeplinit integral principiile contabile general acceptate în China pe care este obligat să le aplice cu prioritate față de standardele internaționale de contabilitate. În ceea ce privește drepturile de folosire a terenurilor, grupul a afirmat că diferența de valoare a celor două parcele de teren a fost cauzată de costurile de nivelare a uneia dintre cele două parcele. În sfârșit, a fost subliniat faptul că închirierea gratuită a unei alte parcele de teren s-a datorat unor întârzieri administrative înainte de achiziționarea efectivă a dreptului de folosire a terenului și că, în orice caz, valoarea exonerării a fost minoră în comparație cu veniturile societății provenite din exploatare.

(54)

În ceea ce privește criteriul 1, statutul face parte din documentele care sunt prezentate autorităților și aprobate în momentul în care societatea este înființată. Se consideră că faptul că societatea a respectat restricțiile referitoare la vânzări se datorează unei obligații în acest sens și este clar că conținutul acestor documente constituie baza pentru activitățile efective ale societății. În plus, se subliniază faptul că eliminarea restricțiilor din statut a avut loc după PA și, prin urmare, este irelevant pentru această anchetă. În ceea ce privește criteriul 2, era clar că precizia și fiabilitatea registrelor nu au putut fi confirmate. În plus, registrele contabile ale societății ar trebui să facă obiectul unui audit în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, lucru care nu a putut fi confirmat în cursul verificării. Referitor la criteriul 3, pe durata verificării la fața locului nu au putut fi prezentate dovezi care să vină în sprijinul costurilor de nivelare pentru parcela respectivă. În sfârșit, indiferent de explicațiile prezentate, este evident că una dintre societăți și-a închiriat terenul gratuit pentru o anumită perioadă de timp și, prin urmare, a beneficiat de o subvenție. Prin urmare, observațiile primite nu au fost în măsură să modifice constatările referitoare la acordarea TEP. Prin urmare, se confirmă constatările menționate.

(55)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, se stabilește o taxă la nivel de țară, după caz, pentru țările care intră sub incidența articolului menționat, cu excepția cazurilor în care societățile pot să demonstreze că îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază. Pe scurt și numai în scopul unei consultări mai ușoare, aceste criterii sunt descrise în continuare:

(56)

Grupul Gushen a solicitat doar TI. Această cerere a fost examinată și s-a constatat că nu există niciun element care să indice că societatea nu a respectat criteriile menționate anterior. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că grupului Gushen i se poate acorda TI.

(57)

O evaluare a fost făcută și pentru grupul Crown și grupul Sinoglory, întrucât acestor societăți nu le-a fost acordat TEP. În ambele cazuri, s-a constatat că nu există niciun element care să indice că societățile nu au respectat criteriile menționate anterior. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că ambelor grupuri li se poate acorda TI.

(58)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul și-a exprimat dezacordul față de acordarea TI grupurilor de exportatori incluși în eșantion. Cu toate acestea, având în vedere faptul că nu au fost instituite măsuri, nu a fost necesară examinarea mai detaliată a acestui aspect.

(59)

Astfel cum se explică în considerentul 46, nu a fost acordat TEP celor două grupuri incluse în eșantion care au solicitat acest lucru. Al treilea grup inclus în eșantion nu a solicitat acordarea TEP. Prin urmare. în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru toate societățile a fost stabilită pe baza prețurilor sau a valorii construite într-o țară analoagă.

(60)

În avizul de deschidere, Comisia și-a exprimat intenția de a folosi SUA ca țară analoagă corespunzătoare în vederea stabilirii valorii normale pentru RPC și a invitat părțile interesate să formuleze observații în legătură cu aceasta.

(61)

O serie de observații au fost primite și alte țări au fost propuse ca alternativă, în special Brazilia și Israel. Principalul argument adus împotriva SUA ca țară analoagă a fost acela că în SUA produsul în cauză ar fi obținut din boabe de soia modificate genetic, ceea ce nu se întâmplă în cazul RPC. Utilizarea boabelor de soia modificate genetic ar putea duce la utilizarea produsului de către utilizatori și/sau industrii de prelucrare diferite. Un producător-exportator a menționat, de asemenea, că filiala din SUA a reclamantului ar avea o poziție dominantă pe piața SUA, ceea ce ar conduce la prețuri de vânzare pe piața internă majorate în mod nejustificat.

(62)

Având în vedere observațiile primite, Comisia a solicitat cooperarea tuturor producătorilor cunoscuți ai respectivelor produse pe bază de concentrate de proteine din soia din Brazilia, Israel și SUA, adresându-le o serie de întrebări-cheie cu privire la producție, vânzări și piețele locale și întrebându-i dacă ar fi dispuși să ofere informații mai detaliate cu privire la costurile și prețurile lor, în cazul în care țara lor ar fi selectată ca țară analoagă. Doar un producător din SUA și doi producători din Brazilia au comunicat informațiile solicitate și s-au oferit să coopereze ulterior. Într-o etapă ulterioară, un producător israelian a prezentat, de asemenea, un răspuns complet la chestionar. De asemenea, Comisia a depus eforturi pentru a obține informații privind piețele menționate mai sus și alte piețe potențiale prin alte mijloace.

(63)

Informațiile astfel colectate au fost analizate cu atenție. S-a confirmat că produsul din SUA a fost fabricat în mod predominant din boabe de soia modificate genetic, spre deosebire de produsele pe bază de concentrate de proteine din soia din RPC, Brazilia sau Israel. Cu toate acestea, nu s-a putut trage nicio concluzie cu privire la impactul acestei diferențe de materii prime principale asupra caracteristicilor, utilizărilor, costului sau prețului produselor. Mai mult, cu toate că piața braziliană aplica o taxă la import de 14 %, volume semnificative de produse pe bază de concentrate de proteine din soia importate în Brazilia intrau în concurență cu produsul fabricat pe plan local. De fapt, cei doi producători brazilieni, care s-au oferit să coopereze, reprezentau aproximativ ¾ din consumul din Brazilia, în timp ce piața americană părea să fie clar dominată de doi producători naționali foarte mari, dintre care doar unul s-a oferit să coopereze. Prin urmare, deși volumul total al pieței americane era mai mare, păreau să existe condiții de concurență mai puternice în Brazilia, unde se detașau doi mari producători pe piața internă și unde volumele de importuri erau semnificative. Mai mult, în ansamblu, volumul de vânzări interne ale producătorilor brazilieni care au cooperat s-a dovedit a avea aceeași amploare ca volumul de vânzări către UE realizate de către producătorii chinezi incluși în eșantion, iar gamele de produse s-au dovedit a fi comparabile. În cele din urmă, s-a constatat că piața internă din Brazilia era semnificativ mai mare decât cea din Israel.

(64)

Pe baza celor de mai sus, Brazilia a fost selectată ca țară analoagă. Se confirmă această selecție.

(65)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori a fost stabilită pe baza informațiilor verificate primite de la producătorii din țara analoagă. În cazul în care tipurile de produs de pe piața internă a țării analoage nu au fost realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale sau în cazul în care niciun tip similar nu a fost vândut, valoarea normală a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(66)

În urma comunicării constatărilor intermediare, calculele au fost perfecționate pentru a lua în considerare, de asemenea, observațiile prezentate de către părți.

(67)

Producătorii-exportatori au efectuat vânzări la export în Uniune fie direct către clienții neafiliați, fie prin intermediul unor societăți comerciale afiliate stabilite în RPC. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit, în toate cazurile, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export efectiv plătite sau care urmează a fi plătite.

(68)

În urma comunicării constatărilor intermediare, calculele au fost perfecționate pentru a lua în considerare, de asemenea, observațiile prezentate de către părți.

(69)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate în condiții franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au făcut ajustări corespunzătoare ale diferențelor care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări corespunzătoare pentru a ține cont de diferențele existente la nivelul reducerilor, al cheltuielilor de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare și al costurilor auxiliare, precum și al costurilor de ambalare, al costurilor de credit și al impozitării indirecte, în toate cazurile în care acestea au părut a fi rezonabile, precise și susținute de dovezi verificate.

(70)

Marjele de dumping definitive au fost exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(71)

Pentru fiecare dintre cele trei grupuri de producători-exportatori cooperanți incluși în eșantion, a fost stabilită o marjă de dumping pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată în țara analoagă și prețul de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(72)

Pentru societățile cooperante neincluse în eșantion, marja de dumping a fost calculată ca medie a celor trei grupuri de societăți incluse în eșantion.

(73)

Având în vedere nivelul ridicat al cooperării în cadrul anchetei, societățile cooperante reprezentând aproximativ 90 % din toate importurile din RPC în decursul PA, pentru fiecare dintre societățile care nu cooperează, marja națională a fost stabilită folosind cea mai mare dintre marjele constatate pentru societățile sau grupurile de societăți incluse în eșantion.

(74)

Pe această bază, nivelurile definitive de dumping stabilite sunt următoarele:

(75)

În urma revizuirii definiției produsului (prin excluderea concentratelor destinate hranei pentru animale), o societate – ADM din Țările de Jos, a cărei producție este limitată la concentrate destinate hranei pentru animale – nu mai este considerată ca făcând parte din industria din Uniune. În consecință, numai reclamantul (Solae) a fabricat produsul similar în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Solae are în prezent două unități de producție în UE – unul în Belgia care produce izolate de proteine din soia și altul în Danemarca care produce concentrate de proteine din soia (concentrate de proteine din soia de bază și concentrate cu valoare ridicată prelucrate ulterior pentru care concentratul de proteine din soia de bază servește drept produs intermediar). Altă unitate de producție a Solae, situată în Boudreaux, Franța, care fabrica și comercializa numai concentrate simple destinate hranei pentru animale s-a închis la începutul anului 2009.

(76)

În ceea ce privește producția din UE, ancheta a arătat că procesul de fabricație al societății Solae se bazează exclusiv pe un contract de procesare în regim de subcontractare (tolling) încheiat cu societatea-mamă elvețiană, Solae Europe. În temeiul acestui acord, Solae Belgium și Solae Denmark prelucrează materia primă furnizată de Solae Europe contra unei taxe pentru servicii. Pe parcursul procesului, Solae Europe rămâne singurul proprietar al materiilor prime, al oricăror produse intermediare și al produselor finite.

(77)

Având în vedere faptul că dreptul de proprietate asupra materiilor prime și a produselor finite rămâne al părții principale, contractele de procesare în regim de subcontractare sunt diferite din punct de vedere juridic de alte acorduri de producție. Cu toate acestea, în cazul de față, valoarea adăugată de aceste societăți din UE se ridică la peste 50 % din costul de fabricație. Procentul valorii adăugate reflectă, de asemenea, investițiile tehnologice și investițiile de capital realizate în Uniune. Valoarea netă a acestor investiții în UE este semnificativă, iar industria are un număr important de angajați în Uniune.

(78)

Ar trebui să se observe, de asemenea, că operațiunile de procesare în regim de subcontractare din UE ar constitui „ultima transformare substanțială” și că, în această calitate, conferă produselor originea UE.

(79)

Prin urmare, având în vedere cele menționate mai sus, s-a concluzionat că o activitate economică asemănătoare celei realizate de Solae Belgium și Solae Denmark în UE ar putea fi amenințată de practicile de dumping și, în consecință, ar putea beneficia de protecție, indiferent de natura juridică a acestei activități (contract de procesare în regim de contractare sau alt acord de producție). Ținând seama de cele de mai sus, s-a hotărât ca Solae Belgium și Solae Denmark să fie considerați producători din Uniune care fac parte din industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(80)

În urma comunicării constatărilor intermediare, un exportator a afirmat că societățile care se ocupă cu procesarea în regim de subcontractare nu se califică drept producători din Uniune și nu au un statut în cadrul anchetelor antidumping. Exportatorul a susținut că, având în vedere faptul că dreptul de proprietate asupra materiilor prime și produselor finite a rămas al societății Solae Europe înregistrată în Elveția (adică în afara UE), Solae Belgium și Solae Denmark nu ar putea fi luate în considerare ca producători din Uniune și nu ar putea beneficia de protecție împotriva practicilor de dumping.

(81)

Exportatorul a subliniat faptul că, în cazurile anterioare, precum cel privind importurile de saci și pungi din materiale plastice originare din RPC (7), instituțiile au decis să excludă dintr-un eșantion de producători-exportatori două societăți din China deoarece nu erau producătorii unei cantități mari de produse exportate declarate, ci doar le prelucraseră pentru alți producători-exportatori.

(82)

Se observă că situația din cazul invocat de exportator nu este comparabilă cu cea din cazul de față. În primul rând, societățile chineze din cazul menționat mai sus privind sacii și pungile din materiale plastice aveau propria lor producție (nu încheiaseră acorduri de procesare în regim de subcontractare), dar volumul de vânzări de produse din propria producție era prea mic pentru ca societățile să fie incluse în eșantion, în timp ce, în situația de față, Solae Belgium și Solae Denmark lucrează exclusiv printr-un acord de procesare în regim de subcontractare.

(83)

În plus, deși Solae Belgium și Solae Denmark sunt deținute în întregime de societatea Solae Europe, ancheta asupra societăților chineze excluse din eșantion nu a stabilit nicio relație de proprietate cu ceilalți producători-exportatori pentru care prelucrau produsele.

(84)

În cadrul declarației sale, exportatorul s-a referit, de asemenea, la o altă anchetă anterioară, și anume la cea legată de importurile de glicină originară din RPC (8), în care Comisia a tratat anumite societăți chineze drept comercianți mai degrabă decât producători, întrucât s-a constatat că activitatea desfășurată de acestea nu putea fi considerată ca activitate de producție.

(85)

Se observă în această privință că nici respectivul caz privind glicina nu susține argumentul exportatorului, întrucât în cazul respectiv societățile chineze exportatoare au efectuat doar anumite operațiuni de prelucrare care nu au modificat compoziția chimică sau caracteristicile fizice ale produsului în cauză. Este o situație cu totul diferită în comparație cu situația de față în care operațiunile efectuate de societățile din UE constau în transformarea boabelor de soia sau a fulgilor de soia în proteine din soia și nu doar modifică compoziția chimică sau caracteristicile fizice ale materialului, ci, de asemenea, adaugă o valoare semnificativă produsului final.

(86)

Exportatorul a afirmat, de asemenea, că procesul decizional pentru întreaga producție în regim de subcontractare din cadrul Uniunii este centralizat într-o societate din afara UE și că soarta societăților care se ocupă cu procesarea în regim de subcontractare depinde complet și exclusiv de societatea-mamă elvețiană. Exportatorul a adăugat că, într-un alt caz cu privire la importurile de acetat de vinil originar din SUA (9), Comisia a exclus un producător din UE din definiția industriei din Uniune din cauza relației acestuia cu o societate aflată într-o țară vizată.

(87)

O altă parte a sugerat, de asemenea, că în examinarea chestiunii referitoare la contratele de procesare în regim de subcontractare și a posibilității de a le considera ca făcând parte din producție, aspecte precum localizarea sediului central, centrul de interes și angajamentul pe piața UE ar trebui să facă obiectul unei analize similare cu analiza societăților afiliate efectuată în scopul definirii industriei din Uniune.

(88)

Într-adevăr, societatea Solae, ca grup, are legături la nivel de structură cu societatea-mamă elvețiană și legături la nivel de societate cu societățile americane. Nu este o noutate că, în cadrul procedurilor antidumping, societățile cu prezență puternică în UE au astfel de legături la nivel de structură, capital sau societate cu societăți din afara UE. Cu toate acestea, astfel de legături la nivel de structură și societate în afara UE nu pot modifica concluzia potrivit căreia reclamanții pot fi considerați producători ai UE.

(89)

Este de remarcat faptul că aceste argumente ar fi relevante în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază și al definiției industriei din Uniune doar în cazul în care Solae Europe ar fi o societate stabilită într-o țară vizată, în acest caz RPC. Acest lucru nu este, cu siguranță, valabil în acest caz și, în consecință, argumentul exportatorului este irelevant.

(90)

În plus, se reamintește faptul că dreptul de proprietate asupra materialul utilizat și/sau a produsului finit nu este criteriul decisiv pentru a defini un producător din Uniune. Deși contractul de procesare în regim de subcontractare diferă din punct de vedere juridic de alte acorduri de producție, societățile care produc în cadrul unui astfel de contract pot fi considerate producători din Uniune.

(91)

Această abordare este în conformitate cu practica anterioară a instituțiilor, ca de exemplu în cazul reexaminării în perspectiva expirării măsurilor privind importurile de alcool furfurilic originare din Republica Populară Chineză (10).

(92)

Se reamintește faptul că, în cazul de față, valoarea adăugată de societățile din UE se ridică la peste 50 % din costul de fabricație. Procentul valorii adăugate reflectă investițiile tehnologice și investițiile de capital realizate în Uniune. Valoarea netă a acestor investiții în UE este semnificativă, iar industria are un număr important de angajați în Uniune.

(93)

În concluzie, Solae Belgium și Solae Denmark sunt considerate producători din Uniune care fac parte din industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și vor fi în continuare denumite „industria din Uniune”.

(94)

Producția totală din Uniune, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, a fost stabilită pe baza răspunsului reclamantului la chestionar.

(95)

Având în vedere faptul că industria din Uniune include numai un singur producător, datele de mai jos sunt prezentate sub formă de indici, pentru a menține caracterul confidențial al acestora, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(96)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumelor de vânzări ale industriei din Uniune în ceea ce privește produsele provenite din contractele de procesare în regim de subcontractare și destinate pieței Uniunii, a volumului de importuri pe piața Uniunii, obținut de la Eurostat și pe baza estimărilor reclamantului.

(97)

Codurile NC care încadrează anumite produse pe bază de concentrate de proteine din soia acoperă o gamă mai largă de produse, nu doar produsul care face obiectul anchetei. Bazându-se pe o vastă cercetare și pe cunoștințele sale despre piață, reclamantul a prezentat estimări ale valorii și volumului de importuri ale produsului care face obiectul anchetei în Uniune. Aceste estimări au fost examinate în cursul anchetei și sunt considerate a fi fiabile. Serviciile Comisiei nu au primit niciun comentariu cu o altă propunere care să fi pus sub semnul întrebării utilizarea acestor estimări în cadrul prezentei anchete.

(98)

O parte a susținut că metodologia de calcul a importurilor nu a fost suficient explicată. Aceste critici nu au fost totuși justificate ulterior. Partea a criticat abordarea Comisiei, fără a sugera totuși o alternativă mai adecvată sau mai fiabilă. Aceste critici au vizat în principal faptul că partea interesată nu a putut să prezinte observații. Se reamintește că versiunea neconfidențială a plângerii, în care se prezenta metodologia de excludere, a fost disponibilă în dosarul neconfidențial încă din momentul inițierii procedurii.

(99)

Se reamintește faptul că serviciile Comisiei au contraverificat datele furnizate în plângere și au constatat că nu există niciun factor care ar putea submina caracterul rezonabil al metodei alese. În plus, având în vedere faptul că părțile nu au propus o metodă alternativă de excludere, observațiile acestora au fost considerate neîntemeiate.

(100)

Pe parcursul perioadei luate în considerare cererea de pe piața Uniunii a scăzut cu 8 %. Mai precis, consumul la nivelul Uniunii a rămas stabil între 2007 și 2008, a scăzut cu 8 % în 2009 și a rămas stabil în PA.

Tabelul 1

(101)

Volumul de importuri ale produsului în cauză a crescut cu 15 % în cursul perioadei luate în considerare și s-a ridicat la 20 117 tone în timpul PA. Mai precis, importurile din RPC au rămas stabile între 2007 și 2008, crescând apoi cu 26 de puncte procentuale în 2009 și atingând astfel nivelul lor maxim. Este de remarcat faptul că importurile din RPC au scăzut cu aproximativ 9 puncte procentuale în timpul PA.

Tabelul 2

(102)

Indicele care reflectă evoluția cotei de piață deținute de importurile care fac obiectul unui dumping originare din RPC a crescut cu 25 % în cursul perioadei luate în considerare. Acesta a rămas stabil între 2007 și 2008, dar a crescut cu 36 % în 2009. În cursul PA, acesta a scăzut cu 11 puncte procentuale.

(103)

Prețul mediu al importurilor a crescut în total cu 37 % în cursul perioadei luate în considerare. Mai precis, a crescut inițial cu 48 % între 2007 și 2008, apoi a scăzut cu 11 puncte procentuale în 2009 și a rămas la nivelul respectiv în cursul PA. În timpul PA, prețul mediu al importurilor din RPC a fost de 1 569 EUR/tonă.

Tabelul 3

(104)

Pentru a analiza subcotarea prețurilor, prețurile de vânzare medii ponderate ale producătorului din Uniune pentru clienții neafiliați de pe piața Uniunii, ajustate, în special, pentru a ține cont de costurile de credit, costurile de livrare, de ambalare și comisioane, la nivel franco fabrică, au fost comparate cu prețurile CIF medii ponderate corespunzătoare ale exportatorilor cooperanți din RPC pentru primul client neafiliat de pe piața Uniunii, ajustate pentru a acoperi toate costurile legate de vămuire, adică tariful vamal și costurile ulterioare importului (prețul final la cumpărător).

(105)

Comparația a arătat că, în cursul PA, importurile de produs în cauză au subcotat prețurile industriei din Uniune cu aproximativ 12 %.

(106)

Una dintre părți a afirmat că, bineînțeles, nivelul subcotării prețurilor a fost calculat numai pentru PA și că nivelurile anterioare de subcotare nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, partea a sugerat că, dat fiind faptul că între 2007 și PA prețurile importurilor chineze au crescut cu mult mai mult decât cele ale industriei din Uniune, s-ar putea deduce că subcotarea prețurilor a fost în scădere.

(107)

Într-adevăr, se recunoaște faptul că, în timp ce între 2007 și PA, prețurile importurilor chineze au crescut cu 37 %, prețurile practicate de industria din Uniune au crescut cu numai 15 % (a se vedea considerentul 119 de mai jos). Prin urmare, este clar că, în ceea ce privește prețurile medii, diferența dintre prețurile chineze și prețurile UE s-a redus între 2007 și perioada de anchetă.

(108)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care au făcut obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus evaluarea tuturor factorilor și indicilor economici care au influențat situația industriei din Uniune în cursul perioadei luate în considerare.

(109)

În scopul analizei prejudiciului, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți pe baza informațiilor colectate din răspunsul complet și verificat în mod corespunzător al reclamantului la chestionar.

(110)

Producția din Uniune a scăzut cu 14 % între 2007 și PA. Mai precis, a scăzut cu 8 % în 2008, după care a scăzut cu încă 15 puncte procentuale în 2009. Cu toate acestea, s-a observat o îmbunătățire clară între 2009 și PA, când producția a crescut cu 9 puncte procentuale.

Tabelul 4

(111)

Capacitatea de producție a producătorului din Uniune a rămas stabilă în cursul perioadei luate în considerare.

Tabelul 5

(112)

Indicele care reflectă evoluția gradului de utilizare a capacității de producție a scăzut cu 14 % în cursul perioadei luate în considerare. Între 2007 și 2008 a înregistrat o scădere de 8 %, iar în 2009 o scădere cu încă 15 puncte procentuale. El a crescut cu 9 puncte procentuale în cursul PA. Evoluția gradului de utilizare a capacității de producție reflectă evoluția producției în perioada luată în considerare, având în vedere faptul că respectiva capacitate de producție a rămas stabilă.

(113)

Se precizează că, în ciuda unei scăderi globale, gradul de utilizare a capacității de producție a rămas relativ ridicat, iar în cursul PA a depășit 80 %.

(114)

Volumul de vânzări ale industriei din Uniune către clienți neafiliați de pe piața UE a scăzut cu 8 % în perioada luată în considerare. Vânzările au scăzut cu 9 % între 2007 și 2008 și cu încă 5 puncte procentuale în 2009. Cu toate acestea, s-a observat o îmbunătățire clară între 2009 și PA, când vânzările au crescut cu aproximativ 6 puncte procentuale.

Tabelul 6

(115)

În ansamblu, pe parcursul perioadei luate în considerare industria din Uniune și-a menținut cota de piață. Mai exact, indicele a scăzut cu 9 % între 2007 și 2008, însă în 2009 a crescut cu 1 punct procentual, iar în PA a crescut cu alte 7 puncte procentuale.

Tabelul 7

(116)

Între 2007 și PA, în timp ce consumul din Uniune a scăzut cu 8 %, volumul de vânzări a scăzut, de asemenea, cu 8 %, iar cota de piață a industriei din Uniune a rămas stabilă.

(117)

Ocuparea forței de muncă a scăzut cu 7 % între 2007 și PA, a înregistrat o ușoară creștere între 2007 și 2008 după care, în 2009, a scăzut drastic cu 10 puncte procentuale. Cu toate acestea, ocuparea forței de muncă a crescut din nou cu 2 puncte procentuale în cursul PA.

Tabelul 8

(118)

Productivitatea, măsurată ca producție (tone) pe salariat pe an, a scăzut cu 7 % în perioada luată în considerare. Această scădere reflectă faptul că producția a scăzut într-un ritm mai rapid decât ocuparea forței de muncă. Totuși, se observă că între 2009 și PA, productivitatea a crescut cu 8 puncte procentuale, reflectând creșterea producției într-un ritm și mai accelerat decât creșterea ocupării forței de muncă.

Tabelul 9

(119)

Prețurile de vânzare medii ale producătorilor din Uniune a crescut cu aproximativ 15 % în cursul perioadei luate în considerare. Prețul mediu a crescut în 2008 și 2009 (cu 8 % și, respectiv, cu 10 puncte procentuale), după care a scăzut ușor în PA cu 3 puncte procentuale. În general, prețurile produselor pe bază de concentrate de proteine din soia în cauză depind foarte mult de costurile principalelor materii prime (de exemplu, boabe de soia sau fulgi de soia) și ale energiei. Împreună, acestea reprezintă o parte majoră a costului de fabricație. Se remarcă faptul că piața boabelor de soia este volatilă și se caracterizează prin fluctuații semnificative anuale sau chiar lunare.

(120)

Având în vedere variațiile semnificative ale prețurilor de vânzare între diferitele tipuri de produs care fac obiectul anchetei, evoluția prețurilor de vânzare medii ar trebui analizată cu atenție, întrucât orice modificare a prețului mediu este influențată în mod puternic de orice schimbare a gamei de produse.

Tabelul 10

(121)

Având în vedere volumul, cota de piață și prețurile importurilor originare din RPC, impactul marjelor de dumping efective asupra industriei din Uniune nu poate fi considerat neglijabil.

(122)

Nivelul stocurilor la sfârșitul exercițiului financiar a rămas stabil, în ansamblu, între 2007 și PA. Se remarcă faptul că stocurile reprezintă o parte destul de mică din producția anuală și, prin urmare, relevanța acestui indicator pentru analiza prejudiciului este limitată.

Tabelul 11

(123)

Costul anual al forței de muncă a crescut cu 7 % între 2007 și PA. Între 2007 și 2008 a crescut cu 5 %, după care a scăzut cu 2 puncte procentuale în 2009, iar ulterior în cursul PA a crescut cu 4 puncte procentuale.

Tabelul 12

(124)

Pe parcursul perioadei luate în considerare, rentabilitatea vânzărilor de produs similar către clienți neafiliați de pe piața Uniunii, exprimată ca procentaj din vânzările nete, a fluctuat considerabil. În timp ce în 2007 și 2009 industria din Uniune a obținut profit, în 2008 și în cursul PA a înregistrat pierderi. Această rentabilitate instabilă poate reflecta fluctuațiile înregistrate pe piața boabelor de soia.

Tabelul 13

(125)

Randamentul investițiilor (denumit în continuare „RI”), exprimat ca profit în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat, în linii mari, evoluția rentabilității.

(126)

Fluxul net de lichidități rezultat din activitățile de exploatare a fluctuat semnificativ pe parcursul perioadei luate în considerare. Începând cu o cifră pozitivă în 2007, s-a deteriorat în 2008, când a devenit negativ, dar s-a îmbunătățit din nou în 2009, doar pentru a redeveni negativ încă o dată în cursul PA. În ansamblu, fluxul de lichidități a urmat, în linii mari, evoluția rentabilității.

(127)

Nu există niciun indiciu potrivit căruia industria din Uniune ar fi întâmpinat dificultăți în ceea ce privește mobilizarea de capital, în special pentru că face parte dintr-un grup mai mare.

Tabelul 14

(128)

Investițiile anuale în producția de produs similar au crescut cu 4 % între 2007 și 2008, după care au crescut și mai mult, cu 29 de puncte procentuale, în 2009. Pe parcursul PA, s-a înregistrat o ușoară scădere cu 5 puncte procentuale. În ansamblu, investițiile au crescut cu 28 % în perioada luată în considerare.

Tabelul 15

(129)

Analiza datelor arată că, în general, industria din Uniune și-a redus producția, gradul de utilizare a capacității de producție, vânzările, ocuparea forței de muncă și productivitatea în cursul perioadei luate în considerare. De asemenea, costurile salariale au crescut.

(130)

În același timp, această imagine negativă este atenuată de faptul că majoritatea acestor indicatori au înregistrat o dezvoltare pozitivă între 2009 și PA (2010). În special între 2009 și 2010 (PA) producția și gradul de utilizare a capacității de producție au crescut cu 9 puncte procentuale; Vânzările în UE și cota de piață au crescut cu 6 și respectiv 7 puncte procentuale; ocuparea forței de muncă a crescut cu 2 puncte procentuale, în timp ce productivitatea a crescut cu 8 puncte procentuale.

(131)

De asemenea, cota de piață a industriei din Uniune în ansamblu a rămas stabilă în perioada luată în considerare. Deși aceasta a scăzut în 2008, ea a crescut în 2009. În 2010 a atins un nivel foarte apropiat de cel din 2007.

(132)

Rentabilitatea, precum și randamentul investițiilor și fluxul de lichidități (ambele strâns legate de rentabilitate), reflectă împreună o imagine eterogenă a situației economice a industriei din Uniune. Deși în ansamblu (între 2007 și PA) acestea au scăzut, ele variază, de asemenea, în mod semnificativ și arată caracterul volatil al pieței.

(133)

Investițiile nete au fost în mod evident în creștere între 2007 și 2009 (cu 33 %) și au înregistrat doar o ușoară scădere (cu 5 puncte procentuale) în 2010 (PA).

(134)

De asemenea, nivelul real al pierderilor suferite de industria din Uniune în cursul PA este relativ moderat.

(135)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că industria din Uniune a suferit un anumit prejudiciu. Cu toate acestea, având în vedere nivelul relativ nesemnificativ al pierderilor reale suferite de industria din Uniune în cursul PA, precum și semnele de redresare spre sfârșitul perioadei luate în considerare, prejudiciul respectiv nu poate fi caracterizat ca fiind un prejudiciu material în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(136)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a susținut că prejudiciul în acest caz ar trebui să fie considerat material, deoarece în alte cazuri cu circumstanțe presupuse a fi similare (de exemplu, evoluția pozitivă observată spre sfârșitul perioadei luate în considerare) (11) constatările au fost diferite. De asemenea, reclamantul a declarat că examinarea ultimei părți a perioadei luate în considerare și concluzionarea pe baza semnelor de redresare din perioada respectivă sunt incompatibile cu normele OMC (12).

(137)

Se observă în această privință că fiecare caz trebuie să fie evaluat în funcție de propriile sale date. În acest caz particular, ancheta nu a stabilit numai semne clare de redresare a industriei din Uniune spre sfârșitul perioadei luate în considerare, ci și faptul că amploarea tendințelor negative a fost relativ limitată. De exemplu, cota de piață a industriei din Uniune a rămas stabilă și la un nivel relativ ridicat în ansamblu, gradul de utilizare a capacității de producție a scăzut ușor dar s-a menținut la un nivel de peste 80 %, iar investițiile au crescut. În schimb, în cazul acidului oxalic (13) a existat, de exemplu, o scădere de 9 % a cotei de piață a industriei din Uniune în cursul PA, comparativ cu primul an al perioadei de examinare a prejudiciului (14). În cazul acidului citric (15) s-a înregistrat o scădere similară a cotei de piață și o scădere a investițiilor (16).

(138)

În ceea ce privește la obligațiile OMC, raportul grupului menționat se referă la o situație complet diferită în care autoritatea însărcinată cu ancheta a analizat numai datele parțiale pentru numai 6 luni din fiecare din cei trei ani consecutivi și și-a bazat constatările pe această analiză incompletă. Situația în cazul de față este, în mod evident, diferită, deoarece analiza prejudiciului cuprinde datele anuale complete din patru ani consecutivi și, în plus, se accentuează faptul că la sfârșitul acestei perioade de patru ani s-a înregistrat o evoluție pozitivă a multora dintre tendințele analizate comparativ cu anul anterior PA.

(139)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat definitiv că orice prejudiciu suferit de industria din Uniune nu este caracterizat ca fiind prejudiciu material în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(140)

Fără a aduce atingere determinării cu privire la absența prejudiciului material și în ipoteza că prejudiciul suferit de către industria din Uniune ar fi putut fi considerat drept material, Comisia a examinat posibila legătură de cauzalitate.

(141)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă vreunul din prejudiciile suferite de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping din țara în cauză. Mai mult, au fost analizați factorii cunoscuți, diferiți de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut aduce prejudicii industriei din Uniune, pentru asigurarea faptului că niciun prejudiciu cauzat de acești factori nu este atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(142)

Importurile produsului în cauză au crescut, în total, cu 15 % între 2007 și PA, iar cota de piață corespunzătoare acestora a crescut cu 25 % în pofida cererii în scădere pe piața Uniunii. Aceste evoluții au coincis, în general, cu situația economică deteriorată a industriei din Uniune. În timp ce industria din Uniune a reușit să își păstreze cota sa de piață, importurile din China au câștigat peste 5 puncte procentuale.

(143)

Pe această bază, ar părea, la prima vedere, că există o legătură de cauzalitate între importurile din RPC și orice prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(144)

Cu toate acestea, o analiză mai detaliată a efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra situației industriei din Uniune nu pare să indice o corelație clară. De exemplu, în timp ce importurile din RPC au crescut foarte puțin între 2007 și 2008 (considerentul 101) și prețul CIF la import a crescut cu 48 de puncte procentuale (considerentul 103), cu toate acestea, industria din Uniune a suferit pierderi semnificative în 2008 și a pierdut o anumită cotă de piață. În schimb, în timp ce importurile din RPC au crescut cu 26 % între 2008 și 2009 și prețul CIF la import a scăzut cu 11 puncte procentuale, industria din Uniune a menținut cota sa de piață și s-a redresat după pierderile din 2008. De asemenea, între 2009 și PA, în timp ce importurile din RPC și-au menținut prezența pe piața Uniunii, situația industriei din Uniune s-a îmbunătățit în mod vizibil, astfel cum s-a menționat anterior în cadrul analizei prejudiciului.

(145)

Această lipsă de corelație între importurile din RPC și tendințele indicatorilor de prejudiciu sugerează în mod ferm faptul că alți factori au contribuit și, eventual, au cauzat prejudiciul suferit de industria din Uniune. Această problemă va fi examinată în detaliu mai jos.

(146)

Ceilalți factori care au fost examinați în contextul legăturii de cauzalitate sunt: (i) reducerea cererii din Uniune, probabil parțial legată de criza financiară și economică în anii 2008/2009; și (ii) volatilitatea pieței de boabe de soia.

(147)

O scădere a consumului din Uniune a putut fi observată în perioada luată în considerare, și anume cu 8 %, dacă ar fi să comparăm 2007 cu 2010 (PA). Mulți dintre factorii de prejudiciu au evoluat în mare parte în conformitate cu acest factor. De exemplu, volumul vânzărilor din industria din UE a scăzut, de asemenea, cu 8 %, dacă ar fi să comparăm cele două perioade. Alte exemple sunt ocuparea forței de muncă cu 7 % mai mică în 2010 decât în 2007 – și productivitatea – tot cu 7 % mai mică în 2010 decât în 2007. Prin urmare, este clar că reducerea cererii, indiferent de cauza principală a acesteia, a fost un factor major în evoluția stării industriei din Uniune.

(148)

Deși motivul reducerii cererii nu este în mod direct relevant pentru analiza legăturii de cauzalitate, este posibil ca aceasta să fi fost cauzată, cel puțin parțial, de criza financiară și economică. În acest context, trebuie menționat faptul că cererea a scăzut în special între 2008 și 2009. Din cauza coincidenței temporale, scăderea de 8 puncte procentuale între 2008 și 2009 a fost, după toate probabilitățile, legată de criza economică. Prin urmare, se poate susține că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de criza economică și de scăderea cererii care a decurs din aceasta.

(149)

Se observă, de asemenea, faptul că Solae Belgium recunoaște în raportul său anual din 2009 că veniturile mai mici din active financiare provocate de criza financiară au avut un impact negativ asupra situației financiare a societății.

(150)

Se reafirmă, de asemenea, faptul că industria din Uniune și-a îmbunătățit situația economică între 2009 și PA. Această creștere coincide în mod evident cu redresarea generală a economiei europene.

(151)

Ținând cont de cele de mai sus, se consideră că reducerea cererii, probabil parțial cauzată de criza economică, a fost o cauză majoră a oricărui prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(152)

Ca urmare a comunicării constatărilor finale, reclamantul a susținut că prejudiciul nu a fost provocat de criza financiară și economică, dar nu a furnizat niciun argument convingător în această privință, menționând doar o serie de alte cazuri (17) în care constatările au fost diferite.

(153)

În această privință, se reamintește că fiecare caz trebuie să fie evaluat în funcție de propriile sale date. În acest caz particular este evident că, deși există o lipsă de corelație clară între importurile care fac obiectul unui dumping și situația industriei din Uniune, reducerea cererii, probabil parțial cauzată de criza economică, a contribuit la situația precară a industriei din Uniune. De fapt, cel puțin într-o anumită măsură, astfel cum s-a explicat mai sus, acest lucru a fost recunoscut explicit în raportul anual al Solae Belgium din 2009.

(154)

Cu toate acestea, pot fi observate diferențe semnificative între cazurile menționate de reclamant și cazul de față. Mai multe astfel de diferențe sunt amintite în considerentele de mai jos.

(155)

În cazul acidului oxalic (18), deși anumiți indicatori au semnalat, într-adevăr, o evoluție pozitivă între 2009 și PA, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut, în timp ce, în cazul în speță, aceasta a crescut aproape de nivelul din 2007 (19). În plus, cazul acidului oxalic nu arată o absență anuală a corelării între importurile care fac obiectului unui dumping din țările în cauză și evoluția indicatorilor de prejudiciu, ceea ce este caracteristic pentru cazul în speță. De asemenea, evoluția rentabilității este diferită. În cazul în speță, în special, rentabilitatea fluctuează considerabil. În ultimul rând, în cazul în speță, piața este foarte volatilă.

(156)

În cazul țesăturilor cu ochiuri deschise din fibră de sticlă (20), cota de piață a industriei din Uniune a scăzut în fiecare an și, în general, cu 12 puncte procentuale (21). În același timp, cota de piață a importurilor chineze a crescut în mod constant de la an la an și, în ansamblu, cu 12,4 puncte procentuale (22). În cazul în speță, cota de piață a importurilor din China a crescut până în 2009 pentru a scădea apoi între 2009 și PA. În același timp, cota de piață a industriei din Uniune scăzuse deja în 2008 pentru a se redresa apoi, ajungând aproape de nivelul din 2007.

(157)

În cazul fibrei de sticlă (23), cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping a crescut în mod constant de la an la an și, în ansamblu, cu 6,3 puncte procentuale (24).

(158)

În cazul dalelor ceramice (25), cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping era în creștere constantă (26). Mai mult, evoluția stocurilor a fost foarte diferită. În cazul dalelor ceramice, creșterea stocurilor a fost un factor de prejudiciu semnificativ (27). În cele din urmă, ancheta a arătat că, în cazul dalelor ceramice, în pofida redresării manifestate în sectorul construcțiilor, indicatorii industriei din Uniune au continuat să aibă o tendință de scădere (28).

(159)

În sfârșit, în cazul alcoolilor grași (29), evoluția indicatorilor de prejudiciu între 2009 și PA era diferită de cea din cazul în speță (de exemplu, ocuparea forței de muncă a scăzut) (30), iar volumul și cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping au crescut între 2009 și PA (31).

(160)

Prin urmare, afirmația reclamantului trebuie să fie respinsă.

(161)

S-a demonstrat mai sus că rentabilitatea industriei din Uniune oscilează în mod semnificativ și indică un caracter volatil al pieței.

(162)

Această volatilitate este strâns legată de fluctuațiile înregistrate pe piața materiilor prime. Piața spot pentru principala materie primă – boabele de soia – este tradițional caracterizată prin importante fluctuații lunare și anuale (32), în timp ce prețurile pentru produsul final – produse pe bază de concentrate de proteine din soia – tind să fie relativ stabile (în măsura în care se bazează pe contracte pe termen lung). În consecință, nivelul de rentabilitate pentru produsul care face obiectul anchetei este puternic dependent de situația predominantă pe piața boabelor de soia.

(163)

În acest context, se precizează că, într-adevăr, a existat o creștere semnificativă a prețului boabelor de soia în 2008, care a avut un impact important asupra rentabilității și, în general, a situației industriei din Uniune. Reclamantul a recunoscut el însuși că această creștere a prețului boabelor de soia a contribuit la situația precară din 2008.

(164)

Având în vedere cele de mai sus, este clar că volatilitatea pieței de boabe de soia a fost, de asemenea, o cauză majoră a oricărui prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(165)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a susținut că volatilitatea prețurilor boabelor de soia nu a putut rupe legătura de cauzalitate și a fost relevantă numai pentru pierderile din 2008. Cu toate acestea, nu au fost prezentate dovezi temeinice în acest sens.

(166)

Se observă faptul că majorarea prețului boabelor soia coincide cu rezultatele financiare slabe ale industriei din Uniune și, având în vedere faptul că aceasta a fost considerată a fi principala cauză a pierderilor din anul 2008, nu există niciun motiv anume pentru a trata în mod diferit pierderile din 2010, care coincid cu o altă majorare a prețurilor boabelor de soia.

(167)

Prin urmare, afirmația reclamantului trebuie să fie respinsă.

(168)

Alți factori, în special scăderea cererii (probabil parțial cauzată de criza economică din 2008/2009) și caracterul volatil al pieței principalei materii prime au fost cauze importante ale oricărui prejudiciu suferit de către industria din Uniune.

(169)

Prin urmare, chiar în ipoteza că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material, deoarece acești alți factori rup legătura de cauzalitate, nu se poate concluziona faptul că orice prejudiciu a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping din RPC.

(170)

Deoarece s-a constatat anterior că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu care poate fi calificat drept prejudiciu material și că, în orice caz, alți factori rup legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul respectiv, nu este necesar să se analizeze interesul Uniunii.

(171)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns cu privire la absența unui prejudiciu material suferit de industria din Uniune și absența legăturii de cauzalitate, în conformitate cu articolul 9 din regulamentul de bază, procedura ar trebui încheiată fără instituirea de măsuri.

(172)

Toate părțile în cauză au fost informate cu privire la constatările finale și în legătură cu intenția de a încheia procedura și au avut posibilitatea de a prezenta observații. Observațiile acestora au fost luate în considerare, dar nu au modificat concluziile de mai sus,