22.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 82/7

DECIZIA NR. 534/09/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 16 decembrie 2009

de modificare, pentru a 78-a oară, a normelor procedurale și de fond în domeniul ajutoarelor de stat prin introducerea unui nou capitol privind bunele practici pentru desfășurarea procedurilor de acordare a ajutoarelor de stat

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE (1),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (2), în special articolele 61-63 și Protocolul 26 la acesta,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (3), în special articolul 24 și articolul 5 alineatul (2) litera (b),

ÎNTRUCÂT, în temeiul articolului 24 din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, Autoritatea pune în aplicare dispozițiile referitoare la ajutorul de stat din Acordul privind SEE,

ÎNTRUCÂT, în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, Autoritatea emite comunicări sau orientări privind aspectele tratate în Acordul privind SEE, în cazul în care acest acord sau Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție prevăd în mod expres acest lucru sau în cazul în care Autoritatea îl consideră necesar,

REAMINTIND normele procedurale și de fond în domeniul ajutoarelor de stat adoptate de către Autoritate la data de 19 ianuarie 1994 (4),

ÎNTRUCÂT, la 16 iunie 2009, Comisia Europeană a adoptat Codul celor mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat (5),

ÎNTRUCÂT această comunicare are relevanță și pentru Spațiul Economic European,

ÎNTRUCÂT aplicarea uniformă a normelor SEE privind ajutoarele de stat trebuie asigurată pe tot teritoriul Spațiului Economic European,

ÎNTRUCÂT, în conformitate cu punctul II de la titlul „Generalități” de la sfârșitul anexei XV la Acordul privind SEE, Autoritatea, după consultarea Comisiei Europene, trebuie să adopte acte corespunzătoare celor adoptate de Comisia Europeană,

ÎN URMA consultării Comisiei Europene și a statelor AELS asupra acestui subiect prin intermediul unor scrisori din 20 noiembrie 2009 (referințe nr. 537430, 537439 și 537441),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Orientările privind ajutoarele de stat se modifică prin introducerea unui nou capitol privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor privind ajutoarele de stat. Noul capitol este inclus în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Numai versiunea în limba engleză este autentică.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2009.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Per SANDERUD

Președinte

Kristján A. STEFÁNSSON

Membru al Colegiului

(1) Denumită în continuare „Autoritatea”.

(2) Denumit în continuare „Acordul privind SEE”.

(3) Denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”.

(4) Orientări privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul privind SEE și a articolului 1 din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, adoptate și emise de Autoritate la 19 ianuarie 1994, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare JO) L 231, 3.9.1994, p. 1 și în Suplimentul SEE nr. 32, 3.9.1994, p. 1, astfel cum a fost modificat. Denumite în continuare „Orientările privind ajutoarele de stat”. Versiunea actualizată a Orientărilor privind ajutoarele de stat este publicată pe site-ul web al Autorității: http://www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/.

(5) JO C 136, 16.6.2009, p. 13.

ANEXĂ

ORIENTĂRI PRIVIND CELE MAI BUNE PRACTICI DE DESFĂȘURARE A PROCEDURILOR DE CONTROL AL AJUTOARELOR DE STAT (1)

1. Domeniul de aplicare și obiectivele

Autoritatea AELS de Supraveghere (denumită în continuare „Autoritatea”) emite prezentele Orientări privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat pentru a face procedurile privind ajutoarele de stat cât mai productive și mai eficiente pentru toate părțile implicate.

Prezentul capitol al orientărilor emise de Autoritate se bazează pe experiența acumulată în urma aplicării părții II din Protocolul 3 la Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (denumită în continuare „partea II din Protocolul 3”) (2). Obiectivul principal al acestui capitol este de furniza recomandări privind desfășurarea de zi cu zi a procedurilor privind ajutoarele de stat, încurajând astfel o mai bună cooperare și înțelegere reciprocă între Autoritate, statele AELS și comunitatea juridică și de afaceri.

Îmbunătățirea eficientă a procedurilor privind ajutoarele de stat impune asumarea unei discipline comune și a unui angajament reciproc atât de către Autoritate, cât și de statele AELS. Autoritatea va depune eforturi în vederea consolidării cooperării sale cu statele AELS și părțile interesate și va lua în continuare măsuri pentru îmbunătățirea modului de desfășurare a investigațiilor sale și a procesului său decizional intern, în vederea asigurării unei mai mari transparențe, previzibilități și eficiențe a procedurilor privind ajutoarele de stat.

Acest capitol, care reflectă arhitectura modernă a ajutoarelor de stat, reprezintă partea finală dintr-un pachet de măsuri de simplificare, cuprinzând Orientările Autorității privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat (3) și Orientările Autorității privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale (4), care permite aplicarea unor proceduri mai previzibile și mai transparente.

5.	Caracteristicile specifice ale unui caz individual pot, cu toate acestea, să impună o adaptare a acestui capitol sau o abatere de la prevederile sale (5).

În plus, în măsura în care Acordul privind SEE se aplică acestor sectoare, specificitățile sectoarelor pescuitului și acvaculturii și ale activităților din producția, comercializarea sau prelucrarea primară a produselor agricole pot, de asemenea, justifica o abatere de la recomandările acestui capitol al orientărilor.

2. Legătura cu legislația SEE

Prezentul capitol nu este destinat să furnizeze o prezentare integrală sau exhaustivă a măsurilor legislative, de interpretare și administrative relevante care reglementează controlul ajutoarelor de stat. Acesta ar trebui citit împreună cu normele fundamentale care reglementează procedurile privind ajutoarele de stat și ca o completare a acestora.

De aceea, prezentul capitol nu creează și nici nu afectează drepturile sau obligațiile prevăzute în Protocolul 3 la Acordul privind SEE și în Decizia nr. 195/04/COL din 14 iulie 2004 (6), modificată, astfel cum au fost interpretate prin jurisprudența Curții AELS și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

9.	Prezentul capitol reglementează cele mai bune practici cotidiene în vederea asigurării unor proceduri mai rapide, mai transparente și mai previzibile în materie de ajutoare de stat, în fiecare etapă a investigației privind un caz notificat sau nenotificat sau o plângere.

3. Contacte prealabile notificării

10.

Experiența Autorității demonstrează valoarea adăugată a contactelor în faza de prenotificare, chiar și în cazurile aparent comune. Contactele în faza de prenotificare oferă Autorității și statului AELS care face notificarea posibilitatea de a discuta aspectele juridice și economice ale unui proiect propus într-un mod informal și în condiții de confidențialitate înaintea notificării, îmbunătățind astfel calitatea și exhaustivitatea notificărilor. În acest context, statul AELS și Autoritatea pot, de asemenea, să formuleze împreună propuneri constructive în vederea modificării aspectelor problematice ale unei măsuri planificate. Această fază face astfel posibilă o procesare mai rapidă a notificărilor, odată ce acestea au fost transmise în mod formal Autorității. Inițierea de contacte reușite în faza de prenotificare ar trebui să permită Autorității să adopte decizii în temeiul articolului 4 alineatele (2), (3) și (4) din partea II a Protocolului 3 în termen de două luni de la data notificării (7).

11.

Contactele în faza de prenotificare constituie o practică recomandată insistent în cazurile în care există elemente de noutate deosebite sau trăsături specifice care ar justifica purtarea de discuții informale cu Autoritatea, însă vor fi furnizate recomandări informale ori de câte ori un stat AELS solicită acest lucru.

3.1. Cuprins

12.

Faza de prenotificare oferă posibilitatea de a discuta cu statul AELS în cauză și de a pune la dispoziția acestuia recomandări cu privire la conținutul informațiilor care trebuie transmise în formularul de notificare pentru a garanta faptul că acestea sunt complete la data notificării. O fază de prenotificare reușită va permite, de asemenea, discutarea, într-o atmosferă deschisă și constructivă, a oricăror probleme de fond ridicate de o măsură planificată. Acest lucru este deosebit de important în cazul proiectelor care nu ar putea fi acceptate ca atare și care ar trebui, prin urmare, retrase sau modificate substanțial. Această fază poate, de asemenea, include o analiză a disponibilității altor temeiuri juridice sau identificarea precedentelor relevante. În plus, o fază de prenotificare reușită va permite Autorității și statului AELS să abordeze principalele preocupări legate de concurență, să efectueze o analiză economică și, după caz, să consulte experți externi pentru a demonstra compatibilitatea proiectului planificat cu Acordul privind SEE în vigoare. Astfel, statul AELS care face notificarea poate, de asemenea, să solicite Autorității, în faza de prenotificare, să fie scutit de obligația de a furniza anumite informații prevăzute în formularul de notificare care, în circumstanțele speciale ale cazului, nu sunt necesare pentru examinarea acestuia. În cele din urmă, faza de prenotificare este decisivă pentru a putea stabili dacă un caz îndeplinește condițiile prima facie pentru a fi tratat conform procedurii simplificate (8).

3.2. Domeniul de aplicare și durata

13.

Pentru a permite desfășurarea unei faze de prenotificare constructive și eficiente, este în interesul statului AELS în cauză să furnizeze Autorității informațiile necesare pentru evaluarea unui proiect de ajutor de stat planificat, pe baza unui proiect de formular de notificare. Pentru a facilita tratarea rapidă a cazului, contactele prin e-mail-uri sau video-conferințe vor fi, în principiu, preferate reuniunilor. În două săptămâni de la data primirii proiectului de formular de notificare, Autoritatea va organiza în mod normal un prim contact în faza de prenotificare.

14.

Ca regulă generală, contactele în faza de prenotificare nu ar trebui să dureze mai mult de 2 luni și ar trebui să fie urmate de o notificare completă. În cazul în care contactele prealabile notificării nu au rezultatul dorit, Autoritatea poate declara ca încheiată faza de prenotificare. Cu toate acestea, cum durata și forma contactelor din faza de prenotificare depind de complexitatea cazului individual, aceste contacte pot dura câteva luni. Prin urmare, Autoritatea recomandă ca, în cazurile care sunt deosebit de complexe (de exemplu, ajutoarele de salvare, ajutoarele pentru cercetare și dezvoltare în cuantum ridicat, ajutoarele individuale în cuantum ridicat sau schemele de ajutor deosebit de complexe sau al căror cuantum este deosebit de ridicat), statele AELS să lanseze contacte de prenotificare cât mai curând posibil pentru a permite purtarea de discuții utile.

15.

Experiența Autorității a arătat că participarea beneficiarului ajutorului la contactele din faza de prenotificare este extrem de utilă, în special pentru cazurile cu importante implicații tehnice, financiare și specifice proiectului. Prin urmare, Autoritatea recomandă ca beneficiarii ajutoarelor individuale să participe la contactele prealabile notificării.

16.

Cu excepția cazurilor deosebit de noi sau complexe, Autoritatea se va strădui să furnizeze statului AELS în cauză o evaluare preliminară informală a proiectului, la sfârșitul fazei de prenotificare. Această evaluare cu caracter neobligatoriu nu va constitui o poziție oficială a Autorității, ci un set de recomandări cu caracter informal privind caracterul complet al proiectului de notificare și compatibilitatea prima facie a proiectului planificat cu Acordul privind SEE în vigoare. În cazurile deosebit de complexe, Autoritatea poate, de asemenea, să furnizeze recomandări scrise, la solicitarea statului AELS în cauză, privind informațiile care rămân de furnizat.

17.	Contactele din faza de prenotificare au loc în condiții de strictă confidențialitate. Discuțiile se desfășoară pe bază voluntară și nu aduc atingere tratării și investigării cazului în urma notificării oficiale.

18.

În vederea îmbunătățirii calității notificărilor, Autoritatea se va strădui, de asemenea, să răspundă solicitărilor statelor AELS privind organizarea de sesiuni de formare. Autoritatea va menține, de asemenea, contacte constante cu statele AELS pentru a discuta îmbunătățirile suplimentare care ar putea fi aduse procedurii privind ajutoarele de stat, în special legate de sfera de aplicare și de conținutul formularelor de notificare.

4. Planificare agreată de comun acord

19.

În cazurile care sunt deosebit de noi, complexe din punct de vedere tehnic sau sensibile dintr-un alt punct de vedere ori care trebuie examinate cu titlu de urgență absolută, Autoritatea va propune statului AELS care face notificarea o planificare agreată de comun acord, în vederea asigurării unei mai mari transparențe și previzibilități a duratei probabile a investigației privind ajutoarele de stat.

4.1. Cuprins

20.	Planificarea agreată de comun acord este o formă de cooperare structurată între statul AELS și Autoritate, bazată pe o planificare și o înțelegere comună a derulării probabile a investigației și a duratei sale preconizate.

21.

În acest context, Autoritatea și statul AELS care face notificarea ar putea să convină în special asupra următoarelor elemente:

—

tratarea în regim de prioritate a cazului respectiv, cu condiția ca statul AELS să accepte în mod oficial suspendarea investigației (9) altor cazuri notificate provenite din același stat AELS, în eventualitatea în care acest lucru ar fi necesar din motive de planificare sau de gestionare a resurselor;

—	informațiile care trebuie furnizate de statul AELS și/sau de beneficiarul în cauză, inclusiv studiile sau avizul experților externi sau culegerea unilaterală de informații de către Autoritate;

—	forma și durata probabilă a evaluării cazului de către Autoritate, după notificarea acestuia.

22.

În schimbul eforturilor statului AELS de a furniza toate informațiile necesare în timp util și în conformitate cu planificarea agreată de comun acord, Autoritatea se va strădui să respecte intervalul de timp convenit pentru continuarea investigării cazului, cu excepția cazului în care informațiile furnizate de statul AELS sau de părțile interesate ridică probleme neașteptate.

4.2. Domeniul de aplicare și durata

23.

Planificarea agreată de comun acord va fi rezervată, în principiu, pentru cazurile care sunt atât de noi, complexe din punct de vedere tehnic sau sensibile din alt punct de vedere încât o evaluare preliminară clară a cazului de către Autoritate se dovedește imposibilă la sfârșitul fazei de prenotificare. În astfel de cazuri, planificarea agreată de comun acord se va desfășura la sfârșitul fazei de prenotificare și va fi urmată de o notificare oficială.

24.	Cu toate acestea, serviciile Autorității și statul AELS în cauză pot, de asemenea, să convină, la solicitarea acestuia din urmă, asupra unei planificări agreate de comun acord pentru tratarea suplimentară a cazului la începutul procedurii oficiale de investigare.

5. Examinarea preliminară a măsurilor notificate

5.1. Solicitările de informații

25.

În vederea raționalizării derulării investigației, Autoritatea se va strădui să grupeze solicitările de informații în cursul fazei de examinare preliminară. Prin urmare, nu va exista, în principiu, decât o singură solicitare globală de informații, care trebuie trimisă în mod normal în termen de 4-6 săptămâni de la data notificării. Cu excepția cazului în care se convine altfel în planificarea agreată de comun acord, prenotificarea ar trebui să permită statelor AELS să trimită o notificare completă, reducând astfel necesitatea de a solicita informații suplimentare. Cu toate acestea, Autoritatea poate formula întrebări ulterioare, în special privind aspectele care au fost evidențiate de răspunsurile statelor AELS, cu toate că acest lucru nu indică neapărat faptul că întâmpină probleme serioase în evaluarea cazului.

26.

În cazul în care statul AELS nu furnizează informațiile solicitate în termenul propus, se va aplica, în mod obișnuit, după ce a fost trimisă o scrisoare de atenționare, articolul 5 alineatul (3) din partea II a Protocolului 3, iar statul AELS va fi informat că se consideră că notificarea a fost retrasă. Procedurile oficiale de investigare vor fi în mod obișnuit inițiate ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile necesare și, în general, după cel mult două runde de întrebări.

5.2. Suspendarea amiabilă a investigației preliminare

27.

În anumite situații, derularea investigației preliminare poate fi suspendată fie la solicitarea unui stat AELS care dorește să aducă modificări proiectului său sau să asigure conformitatea acestuia cu normele privind ajutorul de stat, fie de comun acord. Suspendarea nu poate fi acordată decât pentru o perioadă convenită în prealabil. În cazul în care statul AELS nu transmite un proiect complet, compatibil prima facie la sfârșitul perioadei de suspendare, Autoritatea reia procedura din punctul în care a fost întreruptă. Statul AELS în cauză va fi în mod obișnuit informat fără întârziere că notificarea este considerată retrasă sau că procedura oficială de investigare este considerată deschisă în cazul unor rezerve serioase.

5.3. Contacte privind stadiul procedurii

28.	Statele AELS care transmit notificarea vor fi informate, la cerere, privind stadiul în care se află o examinare preliminară în curs de desfășurare. Statele AELS sunt invitate să implice beneficiarul unui ajutor individual în cadrul acestor contacte.

6. Procedura oficială de investigare

29.

Având în vedere complexitatea generală a cazurilor care fac obiectul investigației oficiale, Autoritatea este hotărâtă să asigure, cu titlu de prioritate absolută, o mai mare transparență, previzibilitate și eficiență a acestei faze, pentru a putea contribui la adoptarea unei decizii pertinente, care să răspundă cerințelor practicilor economice moderne. Prin urmare, Autoritatea va raționaliza modul de desfășurare a investigațiilor oficiale prin utilizarea eficientă a tuturor mijloacelor procedurale de care dispune în temeiul părții II a Protocolului 3.

6.1. Publicarea deciziei și a rezumatului relevant

30.	Atunci când statul AELS în cauză nu solicită eliminarea informațiilor confidențiale, Autoritatea se va strădui să își publice decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, precum și rezumatul relevant, în termen de două luni de la data adoptării deciziei respective.

31.

În cazul în care există un dezacord privind problemele de confidențialitate, Autoritatea va aplica principiile expuse în Orientările privind secretul profesional în deciziile referitoare la ajutoarele de stat (10) și va depune toate eforturile pentru a asigura publicarea deciziei în termenul cel mai scurt de la adoptarea acesteia din urmă. Același lucru se aplică și în cazul publicării tuturor deciziilor finale.

32.	Pentru a asigura o mai mare transparență a procedurii, statul AELS, beneficiarul și alte părți interesate (în special eventualii reclamanți) vor fi informați cu privire la orice întârziere generată de dezacorduri privind confidențialitatea.

6.2. Observațiile părților interesate

33.

În conformitate cu articolul 6 din partea II a Protocolului 3, părțile interesate trebuie să transmită observații într-un termen care nu trebuie să depășească în mod normal o lună de la publicarea deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare. În mod normal, acest termen nu va fi prelungit; prin urmare Autoritatea nu va accepta, în general, nicio transmitere tardivă de informații din partea părților interesate, inclusiv din partea beneficiarului ajutorului (11). Termenul poate fi prelungit numai în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, precum în cazul furnizării unui volum important de informații concrete sau în urma contactelor între Autoritate și partea interesată în cauză.

34.

Pentru a îmbunătăți baza factuală a investigației în cazurile deosebit de complexe, Autoritatea poate trimite o copie a deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare părților terțe cunoscute, inclusiv asociațiilor comerciale sau de afaceri, și le poate invita să trimită observații privind aspecte specifice ale cazului (12). În acest context, cooperarea părților interesate se face pe bază pur voluntară, însă, în cazul în care o parte interesată decide să transmită observații, este în interesul său să transmită aceste observații în timp util, pentru a permite Autorității să le ia în considerare. Prin urmare, Autoritatea va invita părțile interesate să reacționeze în termen de o lună de la data la care o copie a deciziei le este trimisă. Autoritatea nu va aștepta să i se transmită observații dincolo de acest termen. Pentru a asigura egalitatea de tratament între părțile interesate, Autoritatea va trimite aceeași invitație de a transmite observații beneficiarului ajutorului. Pentru a respecta dreptul la apărare al statului AELS, aceasta va transmite statului AELS o versiune neconfidențială a tuturor observațiilor primite de la părțile interesate și va invita statul AELS să răspundă în termen de o lună.

35.

Pentru a asigura transmiterea cât mai rapidă a observațiilor din partea părților interesate statului AELS în cauză, statele AELS vor fi invitate să accepte, în măsura posibilului, transmiterea observațiilor părților terțe în limba lor originală. La cererea expresă a unui stat AELS, Autoritatea va pune la dispoziție o traducere, ceea ce poate avea implicații în ceea ce privește rapiditatea procedurilor.

36.	Statele AELS vor fi, de asemenea, informate cu privire la absența oricăror observații din partea părților interesate.

6.3. Observațiile statelor AELS

37.

Pentru a asigura finalizarea în timp util a procedurii oficiale de investigare, Autoritatea va asigura respectarea riguroasă a tuturor termenelor-limită aplicabile în această fază, în temeiul părții II a Protocolului 3. În cazul în care un stat AELS nu transmite observații privind decizia Autorității de inițiere a procedurii oficiale de investigare sau privind observațiile părților interesate în termenul de o lună prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din partea II a Protocolului 3, Autoritatea va trimite de îndată o scrisoare de atenționare statului AELS în cauză, acordându-i acestuia o perioadă suplimentară de o lună pentru formularea unui răspuns și informându-l că nu îi va fi acordată nicio altă prelungire, în afara unor cazuri excepționale. În absența unui răspuns relevant din partea statului AELS în cauză, Autoritatea va adopta o decizie pe baza informațiilor de care dispune, în conformitate cu articolul 7 alineatul (7) și cu articolul 13 alineatul (1) din partea II a Protocolului 3.

38.

În cazul unui ajutor ilegal și în absența observațiilor din partea statului AELS privind decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Autoritatea, în temeiul articolului 10 din partea II a Protocolului 3, va emite un ordin de furnizare a informațiilor. În cazul în care statul AELS nu răspunde la acest ordin de furnizare a informațiilor în termenul stabilit, Autoritatea va adopta o decizie pe baza informațiilor de care dispune.

6.4. Solicitarea de informații suplimentare

39.

Nu poate fi exclusă situația în care, în cazurile deosebit de complexe, informațiile transmise de statul AELS ca răspuns la decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare fac necesară trimiterea unei noi solicitări de informații de către Autoritate. Va fi stabilit un termen de o lună în care statul AELS are posibilitatea să răspundă.

40.

În cazul în care statul AELS nu răspunde în termenul stabilit, Autoritatea va trimite imediat o scrisoare de atenționare care stabilește un termen final de 15 zile lucrătoare și informează statul AELS în cauză că, la expirarea acestuia, Autoritatea va adopta o decizie pe baza informațiilor de care dispune sau, în cazul ajutoarelor ilegale, va emite un ordin de furnizare a informațiilor.

6.5. Suspendarea justificată a investigației oficiale

41.

Investigația oficială nu poate fi suspendată decât în circumstanțe excepționale și cu acordul Autorității și al statelor AELS în cauză. Suspendarea ar putea, de exemplu, surveni în cazul în care statul AELS solicită în mod oficial o suspendare pentru a asigura conformitatea proiectului său cu normele privind ajutoarele de stat sau în cazul unei acțiuni judiciare privind chestiuni similare, aflată pe rolul instanțelor comunitare, al cărei rezultat ar putea influența evaluarea cazului.

42.	Suspendarea nu va fi acordată în mod obișnuit decât o singură dată, pentru o perioadă convenită în prealabil între Autoritate și statul AELS în cauză.

6.6. Adoptarea deciziei finale și prelungirea justificată a investigației oficiale

43.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din partea II a Protocolului 3, Autoritatea va depune toate eforturile pentru a adopta o decizie în termen de 18 luni de la inițierea procedurii. Termenul-limită poate fi prelungit prin acord comun între Autoritate și statul AELS în cauză. Prelungirea duratei investigației poate fi oportună, mai ales în cazurile referitoare la proiecte noi sau care ridică probleme juridice noi.

44.

Pentru a asigura respectarea efectivă a articolului 7 alineatul (6) din partea II a Protocolului 3, Autoritatea se va strădui să adopte decizia finală în termen de cel mult 4 luni de la transmiterea ultimelor informații de către statul AELS sau de la expirarea ultimului termen fără să se fi primit informații.

7. Plângeri

45.

Tratamentul eficient și transparent, de către Autoritate, al plângerilor care îi sunt înaintate prezintă o importanță deosebită pentru toate părțile implicate în procedurile privind ajutoarele de stat. Prin urmare, Autoritatea propune următoarele bune practici, menite să permită atingerea acestui obiectiv comun.

7.1. Formularul de plângere

46.

Autoritatea va invita în mod sistematic reclamanții să folosească noul formular de depunere a plângerilor disponibil pe site-ul (http://www.eftasurv.int/media/documents/Complaint-form—State-aid.doc) și, totodată, să transmită o versiune neconfidențială a plângerii. Transmiterea de formulare complete va permite, în mod normal, reclamanților să amelioreze calitatea plângerilor formulate.

7.2. Termenul indicativ și rezultatul investigării unei plângeri

47.

Autoritatea va face tot posibilul pentru a investiga o plângere într-un termen indicativ de douăsprezece luni de la primirea acesteia. Termenul-limită nu constituie un angajament obligatoriu. În funcție de circumstanțele cazului individual, necesitatea eventuală de a solicita informații suplimentare din partea reclamantului, a statului AELS sau a părților interesate poate duce la prelungirea duratei de investigare a plângerii.

48.

Autoritatea are dreptul să acorde diferite grade de prioritate plângerilor (13) care îi sunt prezentate, în funcție, de exemplu, de amploarea presupusei încălcări, de mărimea beneficiarului, de sectorul economic vizat sau de existența unor plângeri similare. Având în vedere volumul său de muncă și dreptul său de a stabili investigarea cu caracter prioritar a anumitor cazuri (14), Autoritatea poate astfel amâna tratarea unei măsuri care nu constituie o prioritate. Prin urmare, în termen de douăsprezece luni, Autoritatea se va strădui, în principiu:

(a)	să adopte o decizie cu privire la cazurile prioritare, în conformitate cu articolul 4 din partea II a Protocolului 3, adresând o copie a acesteia reclamantului;

(b)

să trimită reclamantului o primă scrisoare administrativă în care își va prezenta opinia preliminară privind cazurile neprioritare. Scrisoarea administrativă nu reprezintă o poziție oficială a Autorității, ci doar o opinie preliminară a acesteia, bazată pe informațiile disponibile și în așteptarea oricăror observații suplimentare pe care reclamantul ar dori să le facă în termen de o lună de la data scrisorii respective. În cazul în care nu se primesc alte observații în termenul prevăzut, se va considera că plângerea a fost retrasă.

49.

Din motive de transparență, Autoritatea va depune toate eforturile pentru a informa reclamantul cu privire la caracterul prioritar al observațiilor transmise de acesta, în termen de două luni de la data primirii plângerii. În cazul plângerilor nefondate, Autoritatea va informa reclamantul în termen de două luni de la primirea plângerii că nu există probe suficiente pentru formularea unui punct de vedere privind cazul respectiv și că, în absența altor observații de fond în termen de o lună, plângerea va fi considerată retrasă. În ceea ce privește plângerile care se referă la ajutoare aprobate, Autoritatea se va strădui, de asemenea, să răspundă reclamantului în termen de două luni de la primirea plângerii.

50.	În cazul ajutoarelor ilegale, se va reaminti reclamanților că au posibilitatea să introducă acțiuni pe lângă instanțele naționale, care pot dispune suspendarea sau recuperarea unor astfel de ajutoare (15).

51.

Dacă este necesar, versiunea neconfidențială a plângerii va fi transmisă statului AELS în cauză, pentru eventuale observații. Statele AELS și reclamanții vor fi informați în mod sistematic cu privire la clasarea plângerii sau la orice altă formă de tratare a acesteia. În schimb, statele AELS vor fi invitate să respecte termenele stabilite pentru transmiterea observațiilor și pentru furnizarea informațiilor privind plângerile care le-au fost transmise. Statele AELS vor fi, de asemenea, invitate să accepte, în măsura posibilului, ca transmiterea plângerilor să se facă în limba originală. La cererea expresă a unui stat AELS, Autoritatea va pune la dispoziție o traducere, ceea ce poate avea implicații în ceea ce privește rapiditatea procedurilor.

8. Proceduri decizionale interne

52.	Autoritatea își asumă angajamentul de a raționaliza și de a îmbunătăți și mai mult procesul său decizional intern, pentru a putea permite o reducere generală a duratei procedurilor privind ajutoarele de stat.

53.	În acest scop, procedurile decizionale interne vor fi aplicate în mod cât mai eficient posibil. Autoritatea își va revizui, de asemenea, cadrul juridic intern în vigoare în vederea optimizării procedurilor sale decizionale.

54.	Autoritatea își va supune practica decizională internă unei examinări constante și o va adapta, dacă este nevoie.

9. Viitoarea examinare

55.

Pentru a fi eficace, cele mai bune practici procedurale trebuie să se bazeze pe un angajament comun al Autorității și al statelor AELS de a asigura desfășurarea scrupuloasă a investigațiilor privind ajutoarele de stat, de a respecta termenele prevăzute și, astfel, de a asigura transparența și previzibilitatea necesară a procedurilor. Prezentul capitol și bunele practici pe care le consacră constituie o primă contribuție la acest angajament comun.

56.	Autoritatea va aplica prezentul capitol cazurilor notificate Autorității sau supuse atenției Autorității în alt fel începând cu 1 ianuarie 2010.

57.

Prezentul capitol poate fi revizuit pentru a reflecta modificările aduse măsurilor legislative, de interpretare și administrative sau jurisprudenței Curții AELS sau a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la procedura privind ajutoarele de stat sau a oricărei experiențe acumulate cu ocazia punerii sale în aplicare. Autoritatea are, de asemenea, intenția de a se angaja într-un dialog constant cu statele AELS și cu alte părți interesate privind experiența dobândită în urma aplicării părții II a Protocolului 3, în general, și a prezentului capitol privind cele mai bune practici, în special.

(1) Acest capitol corespunde Codului celor mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat (JO C 136, 16.6.2009, p. 13).

(2) Partea II din Protocolul 3 reflectă Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, 27.3.1999, p. 1).

(3) JO L 75, 15.3.2012, p. 26 și Suplimentul SEE nr. 14, 15.3.2012, p. 1, disponibile la adresa: http://www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/. Aceste orientări corespund Comunicării Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat (JO C 136, 16.6.2009, p. 3).

(4) Nepublicate încă în JO sau în Suplimentul SEE. Aceste orientări corespund Comunicării Comisiei Europene privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale (JO C 85, 9.4.2009, p. 1).

(5) În contextul crizei bancare din 2008, Autoritatea a efectuat demersurile necesare pentru a asigura adoptarea rapidă a deciziilor după primirea notificării complete și, dacă este necesar, în mai puțin de două săptămâni. A se vedea Orientările Autorității privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat, adoptate cu referire la instituțiile financiare, în contextul crizei financiare globale actuale (nepublicate încă în JO sau în Suplimentul SEE), care corespund Comunicării Comisiei – Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (JO C 270, 25.10.2008, p. 8). În ceea ce privește economia reală, a se vedea Cadrul temporar al Autorității pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (nepublicat încă în JO sau în Suplimentul SEE), care corespunde Comunicării Comisiei – Cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (JO C 83, 7.4.2009, p. 1).

(6) Decizia nr. 195/04/COL (JO L 139, 25.5.2006, p. 37, Suplimentul SEE nr. 26, 25.5.2006, p. 1) corespunde Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 (JO L 140, 30.4.2004, p. 1), care pune în aplicare Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(7) Acest termen nu poate fi respectat atunci când Autoritatea trebuie să emită mai multe solicitări de informații, ca urmare a caracterului incomplet al notificărilor primite.

(8) A se vedea Orientările privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat.

(9) A se vedea articolul 4 alineatul (5) din partea II a Protocolului 3.

(10) Adoptate prin Decizia nr. 15/04/COL a Colegiului din 18 februarie 2004 (JO L 154, 8.6.2006, p. 27 și Suplimentul SEE nr. 29, 8.6.2006, p. 1). Aceste orientări corespund Comunicării Comisiei Europene din 1 decembrie 2003 privind secretul profesional în deciziile din domeniul ajutorului de stat (JO C 297, 9.12.2003, p. 6).

(11) Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (1) din partea II a Protocolului 3.

(12) Conform jurisprudenței consacrate a instanțelor comunitare, Autoritatea are dreptul să trimită decizia de inițiere a investigației oficiale părților terțe cunoscute; a se vedea, de exemplu, cauza T-198/01, Technische Glaswerke Ilmenau/Comisia, Rec., 2004, p. II-2717, punctul 195; cauza T-198/01R, Technische Glaswerke Ilmenau/Comisia, Rec., 2002, p. II-2153; cauzele conexate C-74/00 P și C-75/00 P, Falck Spa și alții/Comisia, Rec., 2002, p. I-7869, punctul 83.

(13) Cauza C-119/97, Ufex și alții/Comisia, Rec., 1999, p. I-1341, punctul 88.

(14) Cauza T-475/04, Bouygues SA/Comisia, Rec., 2007, p. II-2097, punctele 158 și 159.

(15) A se vedea Orientările Autorității privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale.

22.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 82/16

DECIZIA NR. 364/11/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 23 noiembrie 2011

de închidere a procedurii oficiale de investigare privind exonerarea Fondului islandez de finanțare a locuințelor Íbúðalánasjóður (HFF) de plata unei prime de garantare de stat (Islanda)

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE (DENUMITĂ ÎN CONTINUARE „AUTORITATEA”),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), în special articolul 61 și Protocolul 26,

AVÂND ÎN VEDERE articolul 1 alineatul (3) din partea I și articolul 7 alineatul (2) din partea II a Protocolului 3 la Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”) (Protocolul 3),

AVÂND ÎN VEDERE versiunea consolidată a Deciziei nr. 195/04/COL a Autorității din 14 iulie 2004 privind dispozițiile de punere în aplicare prevăzute la articolul 27 din partea II a Protocolului 3 (denumită în continuare „Decizia privind dispozițiile de aplicare”) (1),

ÎN URMA invitației adresate părților interesate de a-și prezenta observațiile (2),

întrucât:

I. DATE FACTUALE

1. Procedură

(1)

Prin scrisoarea din 28 septembrie 2007 (numărul de referință 442805), Autoritatea a solicitat autorităților islandeze să furnizeze informații privind garanțiile de stat și obligația de a plăti o primă de garantare de stat în conformitate cu Legea islandeză privind garanțiile de stat. Prin scrisoarea din 24 octombrie 2007 din partea Misiunii Islandeze pe lângă Uniunea Europeană, prin care se comunica mai departe scrisoarea din partea Ministerului de Finanțe islandez din aceeași dată și care a fost primită și înregistrată de către Autoritate la 25 octombrie 2007 (numerele de referință 448739 și 449598), autoritățile islandeze au răspuns solicitării respective.

(2)

Cazul a făcut obiectul unor discuții între reprezentanții Autorității și cei ai guvernului islandez, purtate la 7 septembrie 2007 în Bruxelles și la 29 octombrie 2007 în Reykjavik, precum și al unor discuții între reprezentanții Autorității și Asociația islandeză a serviciilor financiare, purtate cu ocazia reuniunii din 6 martie 2008 de la Bruxelles.

(3)

Decizia nr. 406/08/COL a Autorității din 27 iunie 2008 de inițiere a procedurii oficiale de investigare cu privire la exonerarea Fondului islandez de finanțare a locuințelor de plata unei prime de garantare de stat a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE (3). Prin această decizie, Autoritatea a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile. Autoritatea nu a primit observații de la părțile interesate. Prin scrisoarea din 8 septembrie 2008 (numărul de referință 490696), autoritățile islandeze au prezentat observații cu privire la Decizia nr. 406/08/COL a Autorității.

(4)

În octombrie 2008, Autoritatea a pus cazul în așteptare, ca urmare a prăbușirii sectorului bancar islandez. Cu toate acestea, cazul a făcut obiectul câtorva discuții purtate cu ocazia unei reuniuni generale, care s-a desfășurat la Reykjavik în zilele de 4 și 5 noiembrie 2009. În urma acestei reuniuni, Autoritatea a trimis, la 16 noiembrie 2009, o scrisoare prin care a reamintit autorităților islandeze să furnizeze informații cu privire la evaluarea compatibilității măsurii în curs de investigare. Autoritățile islandeze au răspuns prin scrisoarea din 7 decembrie 2009 (numărul de referință 539538).

(5)

În cadrul unei alte investigații privind măsurile de ajutor de stat acordate Fondului islandez de finanțare a locuințelor, Autoritatea a concluzionat în Decizia nr. 405/08/COL din 27 iunie 2008 (4) că garanția de stat acordată HFF constituie o măsură de ajutor existentă. Ulterior, la 18 iulie 2011, Autoritatea a adoptat Decizia nr. 247/11/COL privind o propunere de măsuri adecvate pentru finanțarea Fondului de finanțare a locuințelor din Islanda Íbúðalánasjóður (HFF) (5), printre altele, sub forma garanției de stat.

2. Descrierea măsurii investigate

2.1. Beneficiarul

(6)

Fondul de finanțare a locuințelor Íbúðalánasjóður (HFF) este o instituție de stat care funcționează în condiții normale de piață, în temeiul Legii islandeze nr. 44/1998 privind locuințele (lög um húsnæðismál) (6). HFF este gestionat de către un consiliu de administrație, aflat în sfera de competență a ministrului bunăstării. Misiunea HFF constă în promovarea securității și a drepturilor egale în ceea ce privește accesul la locuințe. În acest sens, HFF acordă credite ipotecare persoanelor fizice și credite entităților care oferă locuințe spre închiriere; de asemenea, HFF asigură organizarea generală a aspectelor referitoare la locuințe. Finanțarea este acordată în scopul specific de sporire a șanselor persoanelor de a achiziționa sau de a închiria locuințe în condiții acceptabile (cf. articolul 1 din Legea privind locuințele).

(7)

HFF nu este direct finanțat de stat; fondurile sale provin din rentabilitatea capitalurilor proprii (și anume rate, dobânzi și plăți de indexare a prețurilor aferente creditelor extinse), din dobânzile plătite la emiterea și la vânzarea de obligațiuni ale HFF (íbúðarbréf), care sunt cotate la Bursa islandeză, și din taxele pentru servicii achitate de clienții săi. HFF beneficiază, de asemenea, de o garanție de stat rezultată din răspunderea nelimitată a statului față de datoriile HFF, în calitate de proprietar al acestuia (7). În plus, HFF beneficiază de subvenții la dobândă plătite direct de la bugetul de stat și menite să acopere pierderile rezultate din acordarea de credite la o rată a dobânzii inferioară ratei de pe piață entităților care construiesc și pun la dispoziție locuințe de închiriat.

(8)	Pentru o descriere mai detaliată a sistemului HFF, prevăzut în Legea privind locuințele, se face trimitere la Decizia nr. 405/08/COL a Autorității.

2.2. Garanția de stat

(9)

HFF este o instituție de stat de drept public (cf. articolul 4 din Legea privind locuințele), beneficiind, în această calitate, de garantarea de către stat a tuturor obligațiilor sale, astfel cum rezultă din normelor generale nescrise ale dreptului public islandez aplicabil instituțiilor de stat. Garanția este aplicabilă tuturor instituțiilor de stat, indiferent de momentul înființării lor sau de tipul activităților pe care le desfășoară. După cum s-a menționat mai sus, acest tip de garantare decurge din răspunderea nelimitată a statului față de datoriile HFF, în calitate de proprietar al acestuia. Statul răspunde, așadar, pentru totalitatea obligațiilor HFF, întrucât garanția nu este legată de o tranzacție financiară specifică a HFF și nici nu este limitată la o sumă maximă fixă. Acest lucru reiese și din articolul 5 alineatul (3) din Legea nr. 21/1991 privind insolvabilitatea (lög um gjaldþrotaskipti o.fl.), prin care se exclude posibilitatea deschiderii procedurii de faliment sau a altor proceduri de insolvență împotriva unor instituții precum HFF.

(10)

În preambulul proiectului de lege care a devenit Legea nr. 121/1997 privind garanțiile de stat (lög um ríkisábyrgðir) s-au menționat următoarele:

„Acest lucru se bazează pe regula neechivocă a dreptului islandez conform căreia statul este responsabil pentru obligațiile instituțiilor și întreprinderilor sale, cu excepția cazului în care garanția este limitată printr-o dispoziție juridică explicită […] sau în cazul în care responsabilitatea statului într-o societate comercială cu răspundere limitată este limitată la contribuția la capitalul social.” (8)

(11)

De garanția de stat au beneficiat și organismele care au precedat HFF: Agenția de stat pentru locuințe, Fondul de stat pentru construcții și Fondul pentru locuințe pentru lucrători, exploatate de către Agenția de stat pentru locuințe, precum și Consiliul de stat pentru locuințe [cf. Legea nr. 97/1993 privind Agenția de stat pentru locuințe (lög um Húsnæðisstofnun ríkisins)].

2.3. Prima de garantare de stat

(12)

În momentul înființării HFF și a organismelor care i-au precedat, garanția de stat nelimitată de care au beneficiat acestea și care acoperea totalitatea obligațiilor lor nu a fost condiționată de o primă de risc sau de o primă de garantare. Potrivit autorităților islandeze, încă de la înființarea HFF, normele relevante din legislația internă au fost interpretate astfel încât să excludă HFF de la plata oricărei taxe pentru garanția de stat de care beneficiază (9).

(13)

Prin Legea provizorie nr. 68/1987 privind măsurile fiscale a fost prevăzută pentru prima dată o obligație generală de plată a unei prime de garantare către stat pentru garanțiile de stat care nu erau condiționate de o primă de risc. Ulterior, la articolul 8 din Legea nr. 37/1961 privind garanțiile de stat (lög um ríkisábyrgðir), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 65/1988 privind garanțiile de stat (lög um breyting á lögum nr. 37/1961, um ríkisábyrgðir, með síðari breytingum), s-a prevăzut ca băncile, fondurile de credit, instituțiile financiare, întreprinderile și alte entități de acest gen care, în conformitate cu legea, beneficiază de o garanție de stat fie pe baza faptului că sunt proprietate a statului, fie pe baza altor motive, să plătească statului o primă de garantare pentru angajamentele lor față de entități străine. Prima a fost stabilită la 0,0625 % pe trimestru pentru plata principală a angajamentelor externe, pe baza mediei acestora pentru fiecare perioadă (cf. articolul 8 alineatul (2) din Legea nr. 37/1961) (10).

(14)

Inițial, nu a fost impusă o primă similară pentru angajamentele interne. Cu toate acestea, prin Legea nr. 121/1997 privind garanțiile de stat (11) s-a introdus obligația de a plăti o primă în valoare de 0,0375 % în cazul angajamentelor interne. Această rată a fost ulterior majorată la 0,0625 % prin Legea nr. 180/2000 (12).

(15)

În Legea nr. 121/1997 s-a prevăzut, de asemenea, scutirea de plata primelor de garantare de stat în cazul obligațiunilor privind finanțarea construcției de locuințe, emise de Divizia de obligațiuni privind finanțarea construcției de locuințe a Agenției de stat pentru locuințe. În ceea ce privește alte obligații ale HFF, prin Legea privind bugetul suplimentar pentru anul 2001 s-au anulat retroactiv datoriile HFF rezultate din primele neplătite, pe care HFF le-a acumulat în temeiul Legii nr. 121/1997. În fine, prin Legea nr. 70/2000, intrată în vigoare la 26 mai 2000, s-a prevăzut scutirea generală a HFF de plata primei de garantare de stat în ceea ce privește toate angajamentele.

(16)	Pentru o descriere mai detaliată a legislației privind garanțiile de stat și a modificărilor ulterioare aduse ratelor general aplicabile ale primelor și dispozițiilor speciale privind HFF, se face trimitere la Decizia nr. 406/08/COL a Autorității.

3. Motive pentru inițierea procedurii

(17)

Prin Decizia nr. 406/08/COL, Autoritatea a explicat că, întrucât exista dinaintea intrării în vigoare a Acordului privind SEE la 1 ianuarie 1994, garanția de stat de care beneficiază HFF nu a fost tratată conform procedurii privind prima de garantare aplicabile în cazul ajutoarelor noi, ci conform unei proceduri separate aplicabile în cazul ajutoarelor existente (cazul nr. 64865, în prezent cazul nr. 70382). În Decizia nr. 406/08/COL a fost abordat faptul că HFF este scutit de plata unei prime de garantare pe care alte întreprinderi cu o organizare similară celei a HFF sunt obligate să o plătească. În acest context, opinia preliminară a Autorității a fost că, pentru evaluarea clasificării ajutorului drept nou sau existent, nu era relevant dacă Legea privind garanțiile de stat a schimbat, de fapt, sau nu situația HFF în ceea ce privește plata primei de garantare. Hotărâtor a fost considerat faptul că noua Lege nr. 121/1997 privind garanțiile de stat a introdus un nou sistem în care, pentru prima dată, HFF era tratat într-un mod mai favorabil decât era prevăzut în dispozițiile generale aplicabile întreprinderilor care beneficiază de garanția de stat implicită. Prin urmare, opinia preliminară a Autorității a fost că orice avantaj creat pentru HFF în urma scutirii acordate de Divizia de obligațiuni privind finanțarea construcției de locuințe, prevăzută la articolul 7 din Legea nr. 121/1997, ar fi constituit un ajutor nou. Același lucru ar fi fost valabil și în ceea ce privește scutirea/exonerarea de plata primei aferente altor operațiuni ale HFF, cf. Legea nr. 70/2000 de modificare a Legii nr. 121/1997 și Legea privind bugetul suplimentar pentru anul 2001.

(18)

În opinia preliminară a Autorității, scutirea HFF de plata unei prime de garantare era echivalentă cu un ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. În decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare au fost identificate următoarele elemente de ajutor de stat:

(i)

scutirea (fie de la început, fie la o dată ulterioară) de plata primei de garantare de stat în valoare de 0,0625 % pe trimestru din valoarea angajamentelor externe referitoare atât la obligațiunile privind finanțarea construcției de locuințe, cât și la alte angajamente în perioada de la 1 ianuarie 1998 până în prezent;

(ii)

scutirea (fie de la început, fie la o dată ulterioară) de plata primei de garantare de stat în valoare de 0,0375 % pe trimestru din valoarea angajamentelor interne referitoare atât la obligațiunile privind finanțarea construcției de locuințe, cât și la alte angajamente în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 10 ianuarie 2001;

(iii)

scutirea de plata primei de garantare de stat în valoare de 0,0625 % pe trimestru din valoarea tuturor angajamentelor interne ale HFF în perioada de la 11 ianuarie 2001 până în prezent.

(19)

În plus, Autoritatea a avut îndoieli că elementele de ajutor de stat menționate mai sus puteau fi considerate compatibile cu Acordul privind SEE. Autoritatea a explicat că, deși anumite împrumuturi pentru finanțarea locuințelor pot fi definite ca servicii de interes economic general în sensul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE și, prin urmare, pot fi eligibile pentru ajutor, concluzia sa preliminară a fost că sistemul general de împrumuturi al HFF este prea larg pentru a îndeplini condițiile prevăzute la articolul 59 alineatul (2). Autoritatea nu primise nicio informație care să îi dea motive să considere că piața nu ar fi fost în măsură să permită acordarea de credite pentru finanțarea locuințelor în condiții rezonabile în general. Conform sistemului general de împrumuturi al HFF, împrumuturile pot fi acordate oricui, indiferent de venituri și active sau de valoarea și mărimea locuinței care face obiectul finanțării. De asemenea, pot fi acordate împrumuturi oriunde, indiferent de disponibilitatea împrumuturilor pentru finanțarea locuințelor la nivel local.

4. Observații din partea autorităților islandeze

(20)

Observațiile guvernului islandez sunt axate pe faptul că oricare dintre elementele de ajutor în cauză rezultă direct din garanția de stat implicită acordată HFF, despre care s-a stabilit deja că reprezintă un ajutor existent. În viziunea autorităților islandeze, achitarea oricărui tip de taxe constituie parte integrantă din garanția de stat ca atare. Prin urmare, având în vedere lipsa unor modificări disociabile și de fond în ceea ce privește garanția de stat și plata taxei, nu este vorba de un ajutor nou, iar problema ar trebui să fie tratată în cadrul cazului privind ajutorul existent. Guvernul islandez și-a exprimat, de asemenea, părerea că, în cazul în care se considera că ar fi existat un ajutor nou, acesta constituia un ajutor compatibil, dat fiind caracterul social al HFF și având în vedere faptul că ajutorul acordat HFF a îndeplinit condițiile stabilite în jurisprudența Altmark (13).

(21)

În ceea ce privește introducerea, prin Legea nr. 68/1987, a unei obligații de plată a unei prime privind garanțiile de stat pentru angajamentele externe ale anumitor instituții financiare, autoritățile islandeze susțin că HFF nu a plătit niciodată astfel de prime deoarece nu a avut angajamente externe.

(22)

Mai mult, conform autorităților islandeze, datoria de a plăti prime pentru alte angajamente interne decât obligațiunile privind finanțarea construcției de locuințe, în conformitate cu Legea nr. 121/1997, avea un „temei legal discutabil”, dat fiind că nu s-a intenționat niciodată ca organismele care au precedat HFF să plătească o primă de garanție. Autoritățile islandeze subliniază, de asemenea, faptul că datoriile HFF rezultate din neachitarea primelor de garantare au fost anulate retroactiv prin Legea privind bugetul suplimentar pentru anul 2001, indicând astfel intenția legislatorului ca HFF să fi fost scutit întotdeauna de plata unei prime de garantare.

(23)

În fine, scutirea HFF de plata primei de garantare de stat s-a datorat faptului că HFF a colectat o marjă a dobânzii de 0,0375 % din instrumentele ipotecare care garantează angajamentele legate de obligațiunile privind finanțarea construcției de locuințe (14). Autoritățile islandeze numesc această taxă o „taxă specială de garantare de stat”. Această taxă este colectată într-un fond special de rezervă.

II. EVALUARE

(24)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede:

„Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, orice ajutor acordat de statele membre ale CE, statele AELS sau din resurse de stat, în orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri este incompatibil cu funcționarea prezentului acord, în măsura în care afectează comerțul dintre părțile contractante.”

(25)

Cu alte cuvinte, pentru a fi considerate drept ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, măsurile trebuie să implice un ajutor acordat din partea statului sau din resurse de stat, să confere un avantaj întreprinderii beneficiare, să fie selective, să denatureze concurența și să fie susceptibile de a afecta schimburile comerciale între părțile contractante.

(26)

În Orientările Autorității privind ajutoarele de stat referitoare la garanțiile de stat (15) se prevede că garanțiile acordate direct de stat, și anume de către autoritățile centrale, regionale sau locale, pot constitui ajutoare de stat. În plus, condițiile de finanțare mai avantajoase, obținute de întreprinderi a căror formă de organizare juridică exclude deschiderea unei proceduri de faliment sau a altor proceduri de insolvență ori care beneficiază de o garanție de stat explicită sau ale căror eventuale pierderi sunt suportate de stat, constituie un beneficiu de pe urma unei expuneri a statului pe durată nedeterminată, cunoscută sub denumirea de garanție de stat nelimitată (16). În plus,

„Avantajul presupus de o garanție de stat constă în faptul că riscul asociat garantării este preluat de către stat. Preluarea acestui risc de către stat ar trebui în mod normal remunerată printr-o primă adecvată. În cazul în care statul renunță parțial sau integral la o astfel de primă, este vorba în același timp de un avantaj pentru întreprinderea beneficiară și de o folosire a resurselor statului.” (17)

(27)

În Decizia nr. 247/11/COL, Autoritatea a concluzionat că garanția de stat implicită și nelimitată acordată HFF constituie un ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, dat fiind că reprezintă o folosire a resurselor de stat ale Islandei și că generează pentru HFF un avantaj economic. Autoritatea a menționat faptul că, în conformitate cu Orientările Autorității privind garanțiile de stat, întreprinderile a căror formă de organizare juridică exclude deschiderea unei proceduri de faliment sau a altor proceduri de insolvență ori care beneficiază de o garanție de stat explicită sau ale căror eventuale pierderi sunt suportate de stat pot fi considerate drept beneficiari ai ajutorului. Mai mult, nu este necesar ca statul să efectueze vreo plată în baza garanției în cauză. Ajutorul este acordat în mod continuu, din momentul în care este acordată garanția și nu doar în momentul în care garanția este invocată sau în momentul în care plățile sunt efectuate în condițiile garanției (18).

(28)

Având în vedere legătura directă între prezența elementelor de ajutor de stat în cadrul unei măsuri care constă într-o garanție de stat și necesitatea de a institui (și de a plăti) o primă (în condițiile pieței) pentru o astfel de intervenție a statului, întrebarea esențială este dacă exonerarea de plata unei taxe de garanție poate fi identificată ca element separat al ajutorului de stat în comparație cu avantajul care rezultă din garanția ca atare. O primă corespunzătoare poate neutraliza cel puțin o parte din avantajul acordat beneficiarului ajutorului. Dacă ar fi fost posibil să se stabilească o primă în condițiile pieței pentru garanția în cauză, care să fi corespuns riscului preluat de stat în ceea ce privește garanția, și dacă o astfel de primă ar fi fost plătită de către HFF, nu ar fi fost întrunite criteriile referitoare la prezența resurselor de stat și a unui avantaj economic pentru HFF, prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Prima constituie, așadar, un element integral pentru calcularea valorii ajutorului de stat acordat sub forma unei garanții. Aceeași concluzie se desprinde și din Orientările privind garanțiile de stat, astfel cum se menționează mai sus.

(29)

Autoritățile islandeze și-au exprimat o părere similară în observațiile lor pe marginea deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare (Decizia nr. 406/08/COL). Mai mult, autoritățile islandeze au subliniat că Legea privind garanțiile de stat trebuia să fie o legislație generală privind condițiile de acordare a garanțiilor de stat. Prin legea în sine nu s-a acordat nicio garanție ca atare, ci numai s-au stabilit condițiile în ceea ce privește garanțiile (19).

(30)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea consideră că, dat fiind caracterul special al elementelor de ajutor prezente într-o măsură de ajutor de stat sub forma unei garanții de stat, exonerarea HFF de plata unei prime de garantare de stat nu constituie o măsură separată de ajutor de stat din garanția de stat implicită și nelimitate acordată de statul islandez, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Faptul că nu a fost achitată o primă face parte din avantajul și din resursele de stat angajate în garanția de stat acordată HFF. Având în vedere faptul că avantajele care decurg din această garanție de stat sunt tratate de către Autoritate în cadrul procedurii prevăzute pentru ajutoarele de stat existente [cf. cazul nr. 70382 (număr anterior 64865), Decizia nr. 247/11/COL], procedura oficială de investigare privind exonerarea HFF de plata unei prime de garantare de stat este fără obiect și poate fi închisă,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Procedura oficială de investigare privind exonerarea HFF de plata unei prime de garantare de stat este închisă.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Republicii Islanda.

Articolul 3

Numai versiunea în limba engleză a prezentei decizii este autentică.

Adoptată la Bruxelles, 23 noiembrie 2011.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Oda Helen SLETNES

Președinte

Sverrir Haukur GUNNLAUGSSON

Membru al Colegiului

(1) Disponibil la următoarea adresă: http://www.eftasurv.int/media/decisions/195-04-COL.pdf

(2) Decizia nr. 406/08/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 27 iunie 2008 de inițiere a procedurii oficiale de investigare cu privire la exonerarea Fondului islandez de finanțare a locuințelor de plata unei prime de garantare de stat, publicată în JO C 64, 19.3.2009, p. 21 și în Suplimentul SEE nr. 15, 19.3.2009, p. 9.

(3) A se vedea nota de subsol 2 de mai sus pentru referințele de publicare.

(4) Decizia nr. 405/08/COL Autorității AELS de Supraveghere din 27 iunie 2008 de încheiere a procedurii de investigație formală cu privire la Fondul islandez de finanțare a locuințelor, JO L 79, 25.3.2010, p. 40 și Suplimentul SEE nr. 14, 25.3.2010. p. 20.

(5) Un text neconfidențial al Deciziei nr. 247/11/COL este disponibil pe site-ul internet al Autorității: http://www.eftasurv.int/media/decisions/247-11-COL.pdf

(6) Primul organism predecesor al HFF a fost Agenția de stat pentru locuințe, înființată în 1980.

(7) Cauza E-9/04, The Bankers’ and Securities’ Dealers Association of Iceland/Autoritatea AELS de Supraveghere, 2006, Raportul Curții AELS, p. 42, punctul 72.

(8) Traducerea neoficială a Autorității. Textul islandez original poate fi consultat la următoarea adresă: http://www.althingi.is/altext/122/s/0099.html

(9) A se vedea p. 4 din comunicarea din data 8.9.2008 (numărul de referință 490696).

(10) Nu au constituit o bază de calcul a primei de garantare creditele pentru care fusese plătită o primă de risc, anumite garanții la export și angajamente legate de soldul creditor în conturile în monedă națională [cf. articolul 9 alineatul (2) din Legea nr. 37/1961].

(11) Intrare în vigoare la 1.1.1998.

(12) Intrare în vigoare la 11.1.2001.

(13) Cauza C-280/00, Altmark Trans și Regierungspräsidium Magdeburg, Rec., 2003, p. I-7747.

(14) Inițial, nu s-a intenționat ca toate obligațiile HFF garantate de stat să fie scutite de plata primei de garantare.

(15) Disponibile la adresa următoare: http://www.eftasurv.int/?1=1&showLinkID=15646&1=1

(16) A se vedea capitolul 1.2 punctul 4 din Orientările privind garanțiile de stat și capitolul 7.2 punctul 2 din Orientările privind ajutorul de stat cu privire la aplicarea dispozițiilor privind ajutoarele de stat în cazul întreprinderilor publice din sectorul manufacturier, disponibile la adresa următoare: http://www.eftasurv.int/?1=1&showLinkID=16995&1=1

(17) Capitolul 2.1 din Orientările privind garanțiile de stat.

(18) A se vedea nota de subsol 17.

(19) Scrisoarea din data de 8.9.2008, p. 5.

		ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2012.082.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 82

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 55 22 martie 2012

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) nr. 249/2012 al Comisiei din 21 martie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 19/2011 privind cerințele pentru omologarea de tip referitoare la plăcuța producător regulamentară a autovehiculelor și a remorcilor acestora ( 1 )	1
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 250/2012 al Comisiei din 21 martie 2012 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 961/2011 de impunere a unor condiții speciale de reglementare a importurilor de hrană pentru animale și alimente originare sau expediate din Japonia, în urma accidentului de la centrala nucleară din Fukushima ( 1 )	3
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 251/2012 al Comisiei din 21 martie 2012 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	5

	III Alte acte
	SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN
*	Decizia nr. 534/09/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 16 decembrie 2009 de modificare, pentru a 78-a oară, a normelor procedurale și de fond în domeniul ajutoarelor de stat prin introducerea unui nou capitol privind bunele practici pentru desfășurarea procedurilor de acordare a ajutoarelor de stat	7
*	Decizia nr. 364/11/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 23 noiembrie 2011 de închidere a procedurii oficiale de investigare privind exonerarea Fondului islandez de finanțare a locuințelor Íbúðalánasjóður (HFF) de plata unei prime de garantare de stat (Islanda)	16

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	IL	188,6
	JO	64,0
	MA	47,9
	TN	68,9
	TR	96,0
	ZZ	93,1
0707 00 05	JO	107,2
	TR	165,2
	ZZ	136,2
0709 91 00	EG	76,0
0709 91 00	ZZ	76,0
0709 93 10	JO	225,1
	MA	55,1
	TR	127,5
	ZZ	135,9
0805 10 20	EG	52,6
	IL	79,2
	MA	52,2
	TN	80,1
	TR	70,0
	ZZ	66,8
0805 50 10	EG	43,8
	TR	52,6
	ZZ	48,2
0808 10 80	AR	89,5
	BR	83,2
	CA	125,0
	CL	84,7
	CN	108,7
	MK	31,8
	US	160,0
	UY	74,9
	ZA	119,9
	ZZ	97,5
0808 30 90	AR	85,1
	CL	123,8
	CN	63,0
	ZA	91,4
	ZZ	90,8