(1)

Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (2) oferă asistență țărilor candidate și potențial candidate în vederea alinierii lor progresive la standardele și la politicile Uniunii, inclusiv la acquis, dacă este cazul, în vederea aderării.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 face o distincție clară între țările candidate și cele potențial candidate.

(3)

Consiliul European din 17 iunie 2010 a salutat avizul Comisiei privind cererea Islandei de aderare la Uniune, a luat notă de faptul că Islanda îndeplinește criteriile politice stabilite de Consiliul European de la Copenhaga în 1993 și a hotărât că negocierile de aderare cu Islanda ar trebui începute. Prin urmare, Islanda este țară candidată.

(4)

Consiliul European din 17 decembrie 2010 a aprobat concluziile Consiliului din 14 decembrie 2010 privind extinderea și a convenit să acorde Muntenegrului statutul de țară candidată.

(5)

Consiliul a invitat Comisia să propună modificarea articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 pentru clarificarea normelor privind participarea la acordarea contractelor de subvenții finanțate în cadrul componentei IPA de cooperare transfrontalieră și pentru asigurarea coerenței cu alte instrumente de ajutor extern, în special cu Instrumentul european de vecinătate și parteneriat.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 389/2006 al Consiliului din 27 februarie 2006 privind crearea unui instrument de sprijin financiar în scopul de a încuraja dezvoltarea economică a comunității cipriote turce (3) desemnează comitetul prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului din 18 decembrie 1989 privind ajutorul economic pentru anumite țări din Europa Centrală și de Est (4) („Comitetul Phare”) să asiste Comisia în gestionarea asistenței acordate comunității cipriote turce. În conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1085/2006, Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 a fost abrogat; cu toate acestea, continuă să se aplice actelor juridice și angajamentelor care pun în aplicare exercițiile bugetare anterioare anului 2007. Întrucât Regulamentul (CE) nr. 389/2006 continuă să fie actul de bază în ceea ce privește sprijinul financiar acordat comunității cipriote turce pentru exercițiile bugetare ulterioare, Comitetul Phare ar trebui, de asemenea, să își desfășoare în continuare activitatea în acest scop.

(7)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 19 se adaugă următorul alineat:

2.

La articolul 25 alineatul (1), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Aceste regulamente, precum și Regulamentul (CE) nr. 2666/2000, continuă să se aplice actelor juridice și angajamentelor care pun în aplicare exercițiile bugetare anterioare anului 2007, punerii în aplicare a articolului 31 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptărilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (*1) și punerii în aplicare a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 389/2006 al Consiliului din 27 februarie 2006 privind crearea unui instrument de sprijin financiar în scopul de a încuraja dezvoltarea economică a comunității cipriote turce (*2).

(*1)   JO L 157, 21.6.2005, p. 203."

(*2)   JO L 65, 7.3.2006, p. 5.” "

3.

În anexa I, următoarele mențiuni se introduc după mențiunea privind Croația:

4.

În anexa II, următoarele mențiuni se elimină:

(1)

Este necesar să se clarifice normele privind tranzitul prin zonele internaționale ale aeroporturilor pentru a se asigura securitatea juridică și transparența.

(2)

Resortisanții țărilor terțe care fac obiectul obligației de a deține viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu dispozițiile articolului 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (2), care dețin o viză valabilă eliberată de un stat membru, Canada, Japonia sau Statele Unite ale Americii sau care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un stat membru, Andorra, Canada, Japonia, San Marino sau Statele Unite ale Americii sunt exonerați de obligația de a deține viză de tranzit aeroportuar. Ar trebui să se precizeze faptul că această exonerare se aplică, de asemenea, titularilor de vize sau permise de ședere valabile eliberate de statele membre care nu au participat la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 810/2009 și de statele membre care nu aplică încă în totalitate dispozițiile acquis-ului Schengen.

(3)

În ceea ce îi privește pe resortisanții țărilor terțe care dețin o viză valabilă, exonerarea ar trebui să se aplice atunci când aceștia călătoresc în țara emitentă sau în orice altă țară terță și atunci când se întorc din țara emitentă după ce și-au utilizat viza.

(4)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume clarificarea normelor privind tranzitul prin zonele internaționale ale aeroporturilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv.

(5)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (3), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (4) privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv.

(6)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (6).

(7)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (8).

(8)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(9)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (9); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(10)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (10); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(11)

În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003.

(12)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005,

„(b)

resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament sau de un stat membru care nu aplică încă în totalitate dispozițiile acquis-ului Schengen, sau resortisanții țărilor terțe care dețin unul din permisele de ședere valabile menționate în anexa V, eliberate de Andorra, Canada, Japonia, San Marino sau Statele Unite ale Americii, care îi garantează titularului un drept de readmisie necondiționat;

(c)

resortisanții țărilor terțe care dețin o viză valabilă pentru un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament, pentru un stat membru care nu aplică încă în totalitate dispozițiile acquis-ului Schengen, sau pentru Canada, Japonia sau Statele Unite ale Americii, atunci când călătoresc în țara emitentă sau în orice altă țară terță, sau atunci când se întorc din țara emitentă, după ce au utilizat viza;”.