14.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 12/1

(1)

Directiva 97/78/CE prevede că statele membre efectuează controale veterinare pentru produsele provenite din țări terțe și introduse în Uniune în conformitate cu directiva menționată anterior și cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 stabilește normele generale pentru desfășurarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor care vizează, în special, prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor la care sunt expuse persoanele și animalele, fie direct, fie prin mediul înconjurător.

(3)

Directiva 2002/99/CE stabilește normele generale de sănătate animală care reglementează toate etapele de producție, prelucrare și distribuție în Uniune și introducerea din țări terțe a produselor de origine animală și a produselor derivate din acestea destinate consumului uman.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 stabilește norme specifice pentru igiena alimentelor de origine animală care trebuie respectate de operatorii din sectorul alimentar. Articolul 6 alineatul (4) din regulament prevede că operatorii din sectorul alimentar care importă alimente care conțin atât produse de origine vegetală, cât și produse prelucrate de origine animală (produse compuse) trebuie să garanteze că produsele prelucrate de origine animală conținute satisfac anumite cerințele de sănătate publică stabilite în acesta. De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 853/2004 prevede că operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată demonstra că au respectat aceste cerințe, de exemplu, prin intermediul unei documentații sau al unei certificări adecvate.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 se aplică de la 1 ianuarie 2006. Cu toate acestea, aplicarea unora dintre măsurile prevăzute de acesta cu efect imediat de la data menționată ar fi implicat, în anumite cazuri, unele dificultăți de ordin practic.

(6)

În consecință, Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei (6) a stabilit că, prin derogare de la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, operatorii din sectorul alimentar care importau alimente conținând produse compuse urmau să fie scutiți de obligația prevăzută la articolul menționat.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 1162/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a unor măsuri tranzitorii de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului (7) a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 2076/2005. Regulamentul (CE) nr. 1162/2009 cuprinde aceeași derogare de la articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 ca și Regulamentul (CE) nr. 2076/2005.

(8)

În plus, Regulamentul (CE) nr. 1162/2009 prevede că importurile de produse compuse trebuie să respecte normele armonizate la nivelul Uniunii, dacă este cazul, și normele naționale puse în aplicare de statele membre, în celelalte cazuri.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 1162/2009 se aplică până la 31 decembrie 2013.

(10)

Decizia 2007/275/CE a Comisiei din 17 aprilie 2007 privind listele de animale și produse care urmează să fie supuse controalelor la punctele de control la frontieră în conformitate cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului (8) prevede că anumite produse compuse trebuie supuse controalelor veterinare atunci când sunt importate în Uniune. În conformitate cu această decizie, produsele compuse supuse controalelor veterinare sunt toate produsele care conțin produse prelucrate din carne, produsele a căror substanță conține în proporție de cel puțin jumătate orice fel de produs prelucrat de origine animală, altul decât un produs prelucrat din carne, precum și produsele care nu conțin produse prelucrate din carne și a căror substanță conține în proporție mai mică de jumătate un produs prelucrat din lapte, atunci când produsele finite nu satisfac anumite cerințe stabilite în Decizia 2007/275/CE.

(11)

În plus, Decizia 2007/275/CE stabilește anumite cerințe de certificare privind produsele compuse supuse controalelor veterinare. Aceasta prevede că produsele compuse care conțin produse prelucrate din carne trebuie să fie însoțite, la introducerea în Uniune, de certificatul relevant pentru produse din carne prevăzut de legislația Uniunii. Produsele compuse care conțin produse prelucrate din lapte și care trebuie supuse controalelor veterinare trebuie să fie însoțite, la introducerea în Uniune, de certificatul relevant prevăzut de legislația Uniunii. De asemenea, produsele compuse care conțin doar produse prelucrate din pește sau din ouă și care trebuie supuse controalelor veterinare trebuie să fie însoțite, la introducerea în Uniune, de certificatul relevant prevăzut de legislația Uniunii sau de un document comercial în cazurile în care nu se solicită un astfel de certificat.

(12)

Produsele compuse supuse controalelor veterinare în temeiul Deciziei 2007/275/CE sunt, prin natura lor, produse care pot prezenta și un risc mai ridicat pentru sănătatea publică. Nivelurile de risc potențial pentru sănătatea publică variază în funcție de produsul de origine animală care este inclus în produsul compus, de proporția în care produsul de origine animală este prezent în produsul compus și de tratamentele aplicate acestuia, precum și de stabilitatea la depozitare a produsului compus.

(13)

Prin urmare, este oportun ca cerințele de sănătate publică stabilite în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 să se aplice produselor compuse respective chiar înainte de expirarea derogării prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1162/2009.

(14)

În special, prezentul regulament ar trebui să prevadă certificarea conformității cu cerințele de sănătate publică, astfel cum a fost stabilită în Regulamentul (CE) nr. 853/2004, pentru importurile de produse compuse care conțin produse prelucrate din carne, produse compuse a căror substanță conține în proporție de cel puțin jumătate produse lactate sau produse prelucrate din pește sau din ouă, precum și produse compuse care nu conțin produse prelucrate din carne și a căror substanță conține în proporție mai mică de jumătate produse prelucrate din lapte, atunci când produsele finite nu pot fi conservate la temperatură ambiantă sau când substanța acestora nu a fost supusă în întregime și în mod evident unui proces complet de pregătire culinară sau tratament termic în timpul producției, astfel încât niciun produs brut să nu fie denaturat.

(15)

În consecință, derogarea stabilită în Regulamentul (CE) nr. 1162/2009 nu ar trebui să se mai aplice pentru produsele compuse menționate.

(16)

Cerințele de sănătate animală privind produsele compuse menționate sunt deja stabilite de legislația Uniunii. Conform acestor cerințe, aceste produse compuse ar trebui, în special, să fie importate numai din țări terțe aprobate.

(17)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă un model de certificat sanitar specific, care să ateste că produsele compuse relevante importate în Uniune corespund cerințelor de sănătate publică și animală menționate. În consecință, cerințele de certificare stabilite în Decizia 2007/275/CE nu ar trebui să se mai aplice produselor compuse respective.

(18)

Pentru celelalte produse compuse a căror substanță conține în proporție de cel puțin jumătate produse de origine animală, altele decât produse lactate sau produse din pește sau din ouă, cerințele de certificare stabilite în cadrul Deciziei 2007/275/CE ar trebui să se aplice în continuare. Cu toate acestea, din motive de simplificare și claritate a legislației Uniunii, este oportun ca aceste cerințe de certificare să fie incluse în prezentul regulament, astfel încât principalele norme privind certificarea produselor compuse să fie prevăzute într-un singur document.

(19)

Prin urmare, Decizia 2007/275/CE și Regulamentul (CE) nr. 1162/2009 ar trebui modificate în consecință.

(20)

Din motive de sănătate animală, ar trebui să se prevadă un certificat și condiții specifice pentru tranzitul prin Uniune. Totuși, aceste condiții ar trebui să fie aplicabile numai pentru produse compuse care conțin produse prelucrate din carne sau produse lactate prelucrate.

(21)

Ca urmare a situației geografice a Kaliningradului, ar trebui prevăzute condiții specifice pentru tranzitul prin Uniune al transporturilor având ca destinație sau ca proveniență Rusia, cu efecte numai pentru Letonia, Lituania și Polonia.

(22)

Pentru a evita orice perturbare a schimburilor comerciale, utilizarea certificatelor eliberate în conformitate cu Decizia 2007/275/CE anterior datei de punere în aplicare a prezentului regulament ar trebui aprobată pentru o perioadă tranzitorie.

(23)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

produse compuse care conțin produse prelucrate din carne, menționate la articolul 4 litera (a) din Decizia 2007/275/CE;

(b)

produse compuse care conțin produse lactate prelucrate și care sunt acoperite de articolul 4 literele (b) și (c) din Decizia 2007/275/CE;

(c)

produse compuse a căror substanță conține în proporție de cel puțin jumătate produse prelucrate din pește sau din ouă și care sunt acoperite de articolul 4 litera (b) din Decizia 2007/275/CE.

(a)

transporturile provin dintr-o țară terță sau dintr-o parte a acesteia autorizată în sensul introducerii în Uniune a transporturilor de produse de origine animală conținute în acele produse compuse și respectă condițiile de tratament corespunzătoare pentru aceste produse, astfel cum se prevede în Decizia 2007/777/CE a Comisiei (9) și în Regulamentul (UE) nr. 605/2010 al Comisiei (10) pentru produsele de origine animală în cauză;

(b)

sunt însoțite de un certificat sanitar întocmit în conformitate cu modelul de certificat sanitar prezentat în anexa II;

(c)

respectă cerințele de sănătate animală specifice pentru importul în Uniune al produselor de origine animală conținute în produsele compuse în cauză, astfel cum se prezintă în certificatul de sănătate animală din modelul de certificat sanitar menționat la litera (b);

(d)

sunt certificate ca acceptabile pentru tranzit, inclusiv pentru depozitare, după caz, în documentul sanitar-veterinar comun de intrare menționat la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei (11), semnat de medicul veterinar oficial de la punctul de control la frontiera de introducere în Uniune.

(a)

transportul este sigilat cu un sigiliu purtând un număr de serie, la punctul de control la frontiera de introducere în Uniune, de către serviciile veterinare ale autorității competente;

(b)

documentele care însoțesc transportul menționate la articolul 7 din Directiva 97/78/CE cuprind pe fiecare pagină o ștampilă aplicată de medicul veterinar oficial al autorității competente responsabile de punctul de control la frontiera de introducere în Uniune, purtând mențiunea „EXCLUSIV PENTRU TRANZIT PRIN UE CU DESTINAȚIA RUSIA”;

(c)

sunt respectate cerințele procedurale prevăzute la articolul 11 din Directiva 97/78/CE;

(d)

transportul este certificat ca acceptabil pentru tranzit pe documentul sanitar-veterinar comun de intrare semnat de medicul veterinar oficial al punctului de control la frontiera de introducere în Uniune.

14.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 12/14

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 al Comisiei din 13 iunie 2002 privind standardele de comercializare a uleiului de măsline (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Uleiul de măsline are anumite calități, în special proprietăți organoleptice și nutritive care, ținând seama de costurile de producție, îi permit accesul la un preț de piață relativ ridicat în raport cu majoritatea celorlalte grăsimi vegetale. Ținând seama de această situație de piață, trebuie prevăzute standarde de comercializare a uleiului de măsline care să cuprindă, în special, norme speciale de etichetare suplimentare celor prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (4), în special normele prevăzute la articolul 2 al respectivei directive.

(3)

Pentru a garanta autenticitatea uleiului de măsline vândut, trebuie să se prevadă, pentru comerțul cu amănuntul, ambalaje mici, cu un sistem de închidere adecvat. Cu toate acestea, statele membre trebuie să poată autoriza o capacitate superioară pentru ambalajele destinate unităților colective.

(4)

Pe lângă descrierile obligatorii pentru diferitele categorii de ulei de măsline prevăzute la articolul 118 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, consumatorii trebuie informați cu privire la tipurile de ulei de măsline propuse.

(5)

Ca urmare a tradițiilor agricole și a metodelor locale de extracție sau de amestec, uleiurile virgine de măsline care se comercializează direct pot avea calități și gusturi destul de diferite, în funcție de originea lor geografică. Acest lucru poate duce la diferențe de preț în cadrul aceleiași categorii care perturbă piața. Pentru celelalte categorii de ulei comestibil nu există diferențe esențiale privind originea, iar indicarea originii pe ambalajele destinate consumatorilor îi poate face pe aceștia să creadă că diferențele de calitate există într-adevăr. Pentru a nu perturba piața de uleiuri de măsline comestibile, trebuie stabilit, la nivelul Uniunii, un regim obligatoriu pentru denumirile de origine, care să se limiteze la uleiurile extra virgine și virgine care îndeplinesc condiții precise. Regimurile opționale puse în aplicare până în 2009 nu s-au dovedit suficiente pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor în ceea ce privește caracteristicile reale ale uleiurilor virgine în acest sens. În plus, Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (5) a stabilit norme de trasabilitate aplicabile cu începere de la 1 ianuarie 2005. Experiența dobândită de operatori și de administrații în această privință a permis să se stabilească obligativitatea indicării pe etichetă a originii uleiului de măsline extra virgin și virgin.

(6)

Mărcile existente care cuprind referințe geografice pot fi folosite în continuare, cu condiția să fi fost oficial înregistrate în trecut, în conformitate cu Prima directivă a Consiliului 89/104/CEE din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (6), sau cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (7).

(7)

Denumirea de origine regională poate face obiectul unei denumiri de origine protejate (DOP) sau al unei indicații geografice protejate (IGP) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (8). Denumirile care indică o origine regională trebuie rezervate DOP sau IGP, pentru a se evita confuzia în rândul consumatorilor și, prin urmare, posibilele perturbări ale pieței. În cazul uleiurilor de măsline importate, trebuie respectate normele privind originea nepreferențială prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (9).

(8)

În cazul în care denumirea de origine a uleiului de măsline virgin se referă la Uniune sau la un stat membru, trebuie să se țină seama de faptul că nu numai măslinele utilizate, ci și tehnicile și metodele de extracție influențează calitatea și gustul uleiului. Prin urmare, denumirea de origine trebuie să se refere la zona geografică în care a fost obținut uleiul de măsline care este, în general, și zona în care uleiul a fost extras din măsline. Cu toate acestea, în unele cazuri, locul de extracție a uleiului nu corespunde cu locul de recoltare a măslinelor, informație care trebuie precizată pe ambalaje sau pe etichetele ambalajelor, pentru a nu induce în eroare consumatorii și pentru a nu perturba piața uleiului de măsline.

(9)

În cadrul Uniunii, o mare parte din uleiurile de măsline extra virgine și virgine sunt compuse din amestecuri de uleiuri provenite din diverse state membre și țări terțe. Ar trebui prevăzute dispoziții simple pentru indicarea pe etichetă a originii acestor amestecuri.

(10)

În conformitate cu Directiva 2000/13/CE, indicațiile precizate pe etichete nu pot induce cumpărătorul în eroare, în special în ceea ce privește caracteristicile uleiului de măsline în cauză sau prin atribuirea uleiului de măsline în cauză de proprietăți pe care acesta nu le are, sau prin sugestii care îi atribuie caracteristici speciale specifice, de fapt, majorității uleiurilor. De asemenea, unele indicații opționale des utilizate, specifice uleiului de măsline, necesită norme armonizate care să permită definirea precisă a acestora și care să asigure posibilitatea verificării acurateței lor. Prin urmare, noțiunile de „presare la rece” și „extracție la rece” trebuie să corespundă unei metode de producție tradiționale definită tehnic. Consiliul oleicol internațional (COI) a definit anumiți termeni care descriu caracteristicile organoleptice privind gustul și/sau mirosul uleiurilor de măsline extra virgine și virgine în metoda sa revizuită de evaluare organoleptică a uleiurilor de măsline virgine. Utilizarea acestor termeni la etichetarea uleiurilor de măsline extra virgine și virgine ar trebui rezervată uleiurilor care au fost evaluate conform metodei de analiză corespunzătoare. Sunt necesare dispoziții tranzitorii pentru anumiți operatori economici care utilizează în prezent termenii rezervați. Aciditatea menționată izolat sugerează în mod greșit un nivel de calitate absolută, înșelătoare pentru consumatori, deoarece acest criteriu reprezintă o valoare calitativă numai în cadrul altor calități ale uleiului de măsline în cauză. Prin urmare, ținând seama de proliferarea anumitor indicații și a importanței lor economice, trebuie stabilite criterii obiective de utilizare a acestora în scopul clarificării pieței de ulei de măsline.

(11)

Trebuie adoptate măsurile necesare pentru ca produsele alimentare care conțin ulei de măsline să nu înșele încrederea consumatorilor prin evidențierea reputației uleiului de măsline fără a preciza în mod clar compoziția reală a produsului. Prin urmare, proporția de ulei de măsline, precum și anumite indicații specifice produselor compuse exclusiv dintr-un amestec de uleiuri vegetale, trebuie precizate în mod clar pe etichete. În plus, trebuie să se țină seama de dispozițiile speciale prevăzute în anumite reglementări specifice produselor pe bază de ulei de măsline.

(12)

Denumirile categoriilor de ulei de măsline corespund caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice prevăzute de anexa XVI la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și de Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 al Comisiei din 11 iulie 1991 privind caracteristicile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora (10). Toate celelalte indicații prevăzute pe etichete trebuie coroborate prin elemente obiective, pentru a evita riscurile de abuz în detrimentul consumatorilor și denaturarea concurenței pe piața de uleiuri respectivă.

(13)

În cadrul sistemului de control stabilit la articolul 113, alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre trebuie să prevadă, în funcție de diversele precizări care pot fi făcute pe etichete, dovada care trebuie adusă și sancțiunile financiare aferente. Fără a elimina a priori nici o posibilitate, respectiva dovadă poate cuprinde fapte stabilite, rezultate ale analizei sau ale înregistrărilor fiabile, informații de ordin administrativ sau contabil.

(14)

Deoarece controalele asupra întreprinderilor responsabile cu etichetarea trebuie efectuate de către statul membru în care acestea sunt înființate, trebuie prevăzută o procedură de colaborare administrativă între Comisie și statele membre în care este comercializat uleiul.

(15)

În scopul evaluării sistemului prevăzut de prezentul regulament, statele membre în cauză trebuie să comunice situațiile și dificultățile întâlnite.

(16)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

(a)

pentru uleiul de măsline extra virgin:

„ulei de măsline de categorie superioară obținut direct din măsline și exclusiv prin procedee mecanice”;

(b)

pentru uleiul de măsline virgin:

„ulei de măsline obținut direct din măsline și exclusiv prin metode mecanice”;

(c)

pentru uleiul de măsline compus din uleiuri rafinate de măsline și uleiuri de măsline virgine:

„ulei cu un conținut exclusiv de uleiuri de măsline care au suferit un tratament de rafinare și uleiuri obținute direct din măsline”;

(d)

pentru uleiul din turte de măsline:

(a)

în cazul uleiurilor de măsline originare, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (4) și (5), dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță, o trimitere la statul membru respectiv, la Uniune sau la țara terță, după caz;

(b)

în cazul amestecurilor de uleiuri de măsline originare, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (4) și (5), dintr-unul sau mai multe state membre sau dintr-o țară terță, una dintre următoarele mențiuni, după caz:

(c)

o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 510/2006, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini al produsului respectiv.

(a)

indicația „prima presare la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline extra virgine sau virgine obținute la o temperatură mai mică de 27 °C în urma unei prime presări mecanice a pastei de măsline, printr-un sistem tradițional de extracție pe bază de prese hidraulice;

(b)

indicația „extracție la rece” poate figura numai pentru uleiurile de măsline extra virgine sau virgine obținute la o temperatură mai mică de 27 °C printr-un procedeu de percolare sau centrifugare a pastei de măsline;

(c)

indicația proprietăților organoleptice referitoare la gust și/sau miros poate figura numai pentru uleiurile de măsline extra virgine sau virgine; termenii prevăzuți la punctul 3.3 din anexa XII la Regulamentul (CEE) nr. 2568/91 pot figura pe etichetă numai dacă aceștia se bazează pe rezultatele unei evaluări realizate conform metodei prevăzute în respectiva anexă;

(d)

indicația acidității sau acidității maxime poate figura numai în cazul în care este însoțită de indicația valorii peroxidice, a conținutului de ceară și a absorbției de ultraviolete determinate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2568/91, înscrisă cu caractere de aceeași dimensiune și în aceeași rază vizuală.

(a)

elemente de fapt sau stabilite științific;

(b)

rezultate ale analizelor sau ale înregistrărilor automate pe eșantioane reprezentative;

(c)

informații de ordin administrativ sau contabil ținute în conformitate cu normele Uniunii și/sau naționale.

(a)

departamentele competente ale Comisiei;

(b)

o organizație de operatori din statul membru în cauză în conformitate cu articolul 125 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(c)

organismul de control al unui alt stat membru.

(a)

data de prelevare sau de achiziționare a uleiului în cauză;

(b)

denumirea sau forma juridică și adresa întreprinderii în care a fost prelevată proba sau din care a fost achiziționat uleiul în cauză;

(c)

numărul loturilor în cauză;

(d)

exemplare ale tuturor etichetelor care apar pe ambalajul uleiului în cauză;

(e)

rezultatele analizei sau ale altor expertize comparate care să indice metodele utilizate și denumirea și adresa laboratorului sau expertului în cauză;

(f)

după caz, denumirea și adresa furnizorului uleiului în cauză, după cum au fost declarate de către unitatea de comercializare.

(a)

dispune de instalații de ambalare;

(b)

se angajează să culeagă și să păstreze informațiile justificative solicitate de statele membre în conformitate cu articolul 7;

(c)

dispune de un sistem de depozitare care face posibilă verificarea originii uleiurilor care poartă o denumire de origine de către statul membru în cauză, după cum consideră necesar.

(a)

cererile de verificare primite în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);

(b)

verificările efectuate și verificările în curs, începute în anul comercial precedent;

(c)

rezultatele verificărilor efectuate și sancțiunile aplicate.

14.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 12/22

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

14.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 12/24

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stipulează că, pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00, taxa de import este egală cu prețul de intervenție valabil pentru astfel de produse la data importării, majorat cu 55 % și diminuat cu prețul de import CIF aplicabil expedierii în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful vamal comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei de import menționate la alineatul (1) din articolul respectiv, se stabilesc periodic prețuri de import CIF reprezentative pentru produsele în cauză.

(3)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei de import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00 este prețul de import CIF reprezentativ zilnic, stabilit în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 5 din regulamentul menționat.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele de import pentru perioada începând cu 16 ianuarie 2012, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe.

(5)

Dat fiind că este necesar să se asigure aplicarea acestei măsuri cât mai curând posibil după ce au devenit disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării,