(1)

Prin scrisoarea din 5 aprilie 2000, Comisia a primit o reclamație din partea societății comerciale daneze de radiodifuziune SBS Broadcasting SA/TvDanmark („SBS/TvDanmark”) cu privire la finanțarea de către stat a serviciului public danez de radiodifuziune TV2/Danmark [în continuare, „TV2” (3)]. La 3 mai 2000 a avut loc o reuniune cu reclamantul. Prin scrisorile din 28 februarie 2001, 3 mai 2001 și 11 decembrie 2001, reclamantul a prezentat informații suplimentare.

(2)

Prin scrisoarea din 5 iunie 2002, serviciile Comisiei au transmis autorităților daneze o solicitare de informare, la care autoritățile daneze au răspuns prin scrisoarea din 10 iulie 2002. Au avut loc două reuniuni cu autoritățile daneze, la 25 octombrie 2002 și 19 noiembrie 2002. Au fost primite informații suplimentare prin scrisorile din 19 noiembrie 2002 și 3 decembrie 2002.

(3)

Prin scrisoarea din 24 ianuarie 2003 (4), Comisia a informat Danemarca asupra deciziei de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în legătură cu finanțarea de către stat a serviciului public danez de radiodifuziune, TV2.

(4)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene din 14 martie 2003 (5). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile referitoare la aceste măsuri.

(5)

Comisia a primit observațiile autorităților daneze prin scrisoarea din 24 martie 2003. În plus, Comisia a primit observații din partea mai multor părți interesate. TvDanmark a transmis observații prin scrisoarea din 14 aprilie 2003. Asociația Televiziunilor Comerciale din Europa (ACT) și-a prezentat observațiile prin scrisoarea din 14 aprilie 2003. Posturile comerciale Antena 3 TV și Gestevisión Telecinco au prezentat observații la 16 aprilie 2003. Postul comercial TV3 a transmis observații prin scrisoarea din 14 aprilie 2003. Comisia a înaintat aceste observații Danemarcei, care a răspuns prin scrisoarea din 12 septembrie 2003.

(6)

Comisia a primit informații suplimentare de la reclamant prin scrisorile din 15 decembrie 2003 și 6 ianuarie 2004. La 17 decembrie 2003, între reclamant și serviciile Comisiei a avut loc o reuniune de clarificare a informațiilor conținute în scrisoarea reclamantului din 15 decembrie 2003. Comisia a transmis informațiile guvernului danez, care a răspuns prin scrisoarea din 15 martie 2004. Între autoritățile daneze și serviciile Comisiei a avut loc o reuniune la 9 februarie 2004.

(7)

La 19 mai 2004, Comisia a adoptat decizia privind finanțarea din fonduri publice acordată între anii 1995 și 2002 în favoarea TV2 sub formă de venituri din taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și alte măsuri (6). În concluzia acestei decizii se arată că ajutorul era compatibil cu piața comună, cu excepția unei sume în valoare de 628,2 milioane DKK (aproximativ 84,3 milioane EUR), care trebuia să fie recuperată împreună cu dobânda aferentă („decizia privind recuperarea”).

(8)

Ulterior, Decizia Comisiei privind recuperarea a fost contestată de TV2, de autoritățile daneze și de posturile private Viasat și SBS/TvDanmark.

(9)

Decizia Comisiei privind recuperarea a fost pusă în aplicare de autoritățile daneze. Prin urmare, TV2 a rambursat suma de 1 050 de milioane DKK (7).

(10)

Punerea în practică a deciziei de recuperare a condus la o criză financiară a TV2. În consecință, în 2004, Danemarca a notificat o recapitalizare a TV2.

(11)

Prin decizia din 6 octombrie 2004 (8), Comisia a autorizat decizia guvernului danez de a recapitaliza TV2 prin majorarea capitalului acesteia cu 440 de milioane DKK și prin conversia în capital propriu a unui împrumut din partea statului în valoare de 394 de milioane DKK („măsurile de recapitalizare”). SBS și Viasat au inițiat două acțiuni împotriva acestei decizii.

(12)

La 22 octombrie 2008 (9), Tribunalul de Primă Instanță (în prezent, Tribunalul) a confirmat domeniul de aplicare a obligației de serviciu public a TV2 și a anulat decizia de recuperare a Comisiei („hotărârea”). Această hotărâre nu a fost contestată.

(13)

În urma acestei hotărâri, Comisia trebuie să adopte o nouă decizie, deoarece procedura oficială de investigare, care vizează perioada 1995-2002, a fost redeschisă.

(14)

În plus, procedura contencioasă din cauza privind recapitalizarea a avut ca rezultat un ordin al Tribunalului (10) din 24 septembrie 2009 („ordinul”) prin care se declara că acțiunea din cauza T-12/05 era lipsită de obiect. Într-adevăr, conform punctului 35 din ordinul Tribunalului, între deciziile de recuperare și de recapitalizare există o strânsă legătură. Astfel, ca urmare a anulării deciziei de recuperare, tribunalul a hotărât că decizia de recapitalizare era lipsită de substanță și obiect. Acesta arăta că „Deși circumstanțele specifice ale prezentului caz au determinat Comisia să adopte două decizii, este evident că respectivele decizii constituie două aspecte diferite ale aceluiași aspect juridic, referitor la clasificarea ca ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și, într-un astfel de caz, la stabilirea compatibilității cu piața comună a măsurilor puse în aplicare de Regatul Danemarcei în favoarea TV2 și, ulterior, a TV2 A/S” (11). Anularea deciziei de recuperare impune așadar o „nouă examinare a tuturor măsurilor puse în aplicare de Regatul Danemarcei în favoarea TV2”. Ordinul nu a fost contestat.

(15)

În conformitate cu ordinul Tribunalului, în evaluarea sa din prezenta decizie, Comisia trebuie să ia în considerare măsurile care au fost puse în aplicare de autoritățile daneze în 2004 ca urmare a recuperării impuse prin decizia de recuperare anulată.

(16)

Prin urmare, conform considerentelor 13, 14 și 15 de mai sus, prezenta decizie se referă exclusiv la măsurile de ajutor de stat în favoarea TV2 din anii 1995-2002 și, în conformitate cu ordinul Tribunalului, Comisia va lua în considerare în prezenta decizie, în scopul evaluării, măsurile de recapitalizare din 2004, care au fost rezultatul recuperării impuse prin decizia de recuperare anulată.

(17)

Prin scrisoarea din 20 martie 2009, Comisia a solicitat autorităților daneze să prezinte o analiză privind implicațiile hotărârii în acest caz.

(18)

După ce au solicitat mai multe prelungiri ale termenului-limită, autoritățile daneze și-au prezentat observațiile prin scrisoarea din 26 iunie 2009, la care au anexat și observațiile TV2.

(19)

Au fost organizate diferite reuniuni cu autoritățile daneze și/sau TV2, inclusiv la 25 august 2009, 7 februarie 2011 și 4 martie 2011.

(20)

De asemenea, Comisia a transmis solicitări suplimentare de informare, inclusiv la 22 septembrie 2010, 28 octombrie 2010, 19 noiembrie 2010, 14 ianuarie 2011, la care autoritățile olandeze au răspuns la 17 noiembrie 2010, 30 noiembrie 2010, 3 februarie 2011, 24 februarie 2011 și 7 martie 2011. În plus, autoritățile daneze au prezentat diferite informații, în martie și aprilie 2011.

(21)

Comisia a primit, de asemenea, observații de la terțe părți, în special SBS/TvDanmark, la 7 februarie 2011.

(22)

Trebuie amintită, de asemenea, decizia Comisiei din 4 august 2008 de a nu formula obiecțiuni privind ajutorul de salvare urmând a fi acordat TV2 sub forma unei facilități de credit în valoare de 1 000 de milioane DKK (12). Această decizie a fost contestată de către concurentul MTG/Viasat. Tribunalul a decis amânarea procedurilor până la adoptarea de către Comisie a unei decizii în cazul privind restructurarea (13).

(23)

La 4 februarie 2009, Danemarca a notificat Comisiei, în temeiul articolului 108 alineatul (83) din TFUE, un plan de restructurare privind TV2 Danmark A/S (în continuare, „cazul privind restructurarea”). Prin scrisoarea din 2 iulie 2009, Comisia a informat Danemarca asupra faptului că a inițiat procedura de investigare în legătură cu planul de restructurare (14).

(24)

Investigarea de către Comisie a cazului privind restructurarea a avut loc în paralel cu evaluarea din prezentul caz, iar decizia Comisiei privind restructurarea va fi adoptată în paralel și simultan cu prezenta decizie.

(25)

În perioada 1995-2002, în Danemarca funcționau doi radiodifuzori publici: Danmarks Radio („DR”) și TV2. DR era finanțat aproape integral prin intermediul unei taxe de radiodifuziune. TV2 era finanțată parțial prin resurse provenite din taxa de radiodifuziune, dar și prin venituri rezultate din publicitate.

(26)

TV2 a fost înființată în 1986 (15) ca instituție autonomă finanțată prin împrumuturi guvernamentale. Noua companie a început să emită la nivel național la 1 octombrie 1988. Aceasta difuza canalul terestru TV2 și, începând cu anul 2000, canalul prin satelit TV2 Zulu. La sfârșitul anului 2002, TV2 Zulu și-a încetat statutul de canal public și s-a transformat în canal TV comercial cu plată. În plus, guvernul a autorizat opt stații regionale ale TV2. TV2 trebuia să difuzeze difuza emisiuni ale acestor stații regionale prin canalul său terestru național.

(27)

În perioada 1995-2002, în afara radiodifuzorilor publici, pe piața națională daneză de televiziune mai existau doi radiodifuzori comerciali, TvDanmark și Tv3/3+. Radiodifuzorii comerciali și TV2 erau concurenți pe piața națională a publicității televizate. TvDanmark face parte din SBS Broadcasting S.A. și difuzează două canale în Danemarca. Începând din 1997, aceasta difuzează TvDanmark2 prin intermediul unei rețele de 10 stații locale comerciale de televiziune, iar din anul 2000 emite TvDanmark1, un canal de televiziune prin satelit sub licență britanică. Canalele de televiziune prin satelit TV3 și 3 + au început să emită în 1992. Acestea fac parte din Modern Times Group (MTG).

(28)

Dispozițiile juridice care reglementează mandatul de serviciu public în perioada 1995-2002 supusă investigării sunt prevăzute în versiunile ulterioare ale Legii privind transmisiile radio și de televiziune (în continuare, „Legea radiodifuziunii”) (16).

(29)

Misiunea TV2 este de a furniza și a distribui programe naționale și regionale de televiziune. Distribuția poate fi efectuată prin echipamente radio, inclusiv prin satelit sau prin cablu. Obligațiile TV2 sunt stabilite de ministrul culturii, care emite norme privind obligațiile TV2.

(30)

TV2 are obligații de serviciu public. Conform Legii radiodifuziunii (în versiunea sa din 1994) (17), TV2 este o instituție independentă, a cărei misiune este de a furniza și distribui, în mod independent, programe naționale și regionale de televiziune. Gama de programe furnizate trebuie să îndeplinească cerințe privind calitatea, universalitatea și diversitatea. În planificarea programelor pentru stațiile TV2 regionale se va acorda prioritate, de asemenea, afinităților de la nivel regional.

(31)

Astfel cum s-a arătat în hotărâre (18), definiția exactă a misiunii de serviciu public a TV2 a evoluat de-a lungul timpului, dar, în orice caz, toate definițiile privind serviciul public aplicabile TV2 în diferitele perioade supuse investigării solicită „calitate, universalitate și diversitate”, acestea reprezentând cerințele calitative esențiale ale serviciului public de radiodifuziune încredințat TV2.

(32)

O altă definiție a serviciului public se află în statutul TV2. Acesta specifică, de exemplu, obligațiile de radiodifuziune ale TV2 în ceea ce privește arta și cultura, producția cinematografică daneză, programele pentru copii, tineri și minorități etnice. TV2 are, de asemenea, obligația de a transmite mesaje de urgență.

(33)

Serviciile publice ale TV2 sunt finanțate prin cota care revine TV2 din taxa de radiodifuziune, venituri din publicitate și alte venituri. În versiunea Legii radiodifuziunii în vigoare în 1994 (19) se afirma că activitățile colective ale TV2 sunt finanțate prin sume transferate de la Fondul TV2, în conformitate cu bugetele cadru stabilite de ministrul culturii, prin veniturile provenite din vânzarea de programe și din alte contribuții, subvenții etc. Trebuie reamintit că, în anii 1995 și 1996, TV2 și-a primit cota din taxa de radiodifuziune și veniturile din publicitate dintr-un fond special (Fondul TV2) (20).

(34)

Capitolul 5 din Legea radiodifuziunii stabilește cerințe referitoare la stațiile comerciale de televiziune a căror emisie depășește o singură zonă locală. Capitolul 6 reglementează serviciile de radio și televiziune locale. Aceste cerințe se referă, în special, la obținerea licențelor. Condițiile în materie de programe impuse titularilor de licență sunt stabilite în ordinul executiv nr. 874 privind programele europene și ordinul executiv nr. 1349 privind posturile locale de radio și televiziune (21). Conform acestor ordine, stațiile de rețea care obțin o licență de radiodifuziune locală trebuie să transmită programe locale timp de cel puțin o oră pe zi și să producă o parte importantă din programe în limba daneză sau pentru publicul danez. Deoarece TV3, 3 + și primul canal al TvDanmark sunt transmise sub o licență britanică, aceste prevederi se aplică doar în cazul TvDanmark2.

(35)

În perioada 1995-2002, TV2 a desfășurat o serie de activități comerciale autorizate, întrucât a beneficiat de un act juridic separat, valabil începând de la 1 ianuarie 1997 (22), activități care pot include exploatarea de echipamente tehnice, înființarea de societăți noi sau efectuarea de investiții de capital în societăți existente. În perioada menționată, printre aceste activități s-au numărat publicitatea, vânzarea de programe, construcția de stâlpi de susținere a antenelor, comercializare de mărfuri, activități legate de Internet, revânzarea drepturilor de emisie pentru evenimente sportive etc.

(36)

După ianuarie 2001, TV2 a fost obligată să contabilizeze separat activitatea sa de serviciu public și „orice alte activități”, atunci când acestea din urmă depășesc 5 % din cifra de afaceri și 3 milioane DKK pe an. Ar trebui aplicată o contabilitate a costurilor complete, prețul serviciilor/produselor, altele decât cele publice, ar trebui să fie stabilit în funcție de condițiile de piață, iar transferurile de capital între serviciul public și alte activități trebuie să aibă loc în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și nu pot implica resurse din taxa de radiodifuziune (23).

(37)

Între 1995 și 2002, TV2 a primit venituri din taxa de radiodifuziune.

(38)

Ministrul culturii stabilește suma taxei de radiodifuziune datorate de proprietarii de aparate radio și de televiziune pentru unul sau mai mulți ani (24). Taxa de radiodifuziune este colectată de DR și, pe baza unei decizii a Ministrului Culturii, în baza unui acord privind mass-media cu parlamentul danez, veniturile din taxa de radiodifuziune sunt apoi distribuite între DR și TV2.

(39)

Ministrul culturii stabilește normele privind începutul și încetarea obligației de plată a taxei de radiodifuziune, termenele de plată și colectarea, penalitățile de întârziere etc. În cazul neplății la termen, pentru suma restantă se calculează dobândă în conformitate cu prevederile Legii privind dobânzile. Taxa de radiodifuziune și dobânzile neachitate pot fi colectate de către Banca Ipotecară a Danemarcei. Suma restantă poate fi colectată din salariul persoanei în cauză, conform normelor referitoare la colectarea impozitelor personale prevăzute de Legea privind deducerea impozitelor la sursă.

(40)

Până în 1997, TV2 își obținea toate veniturile (venituri din publicitate și taxa de radiodifuziune) prin intermediul Fondului TV2. După 1997, TV2 își primește cota-parte din veniturile din taxa de radiodifuziune direct de la DR.

(41)

În 1995 și 1996, TV2 a primit venituri din publicitate de la Fondul TV2 (25).

(42)

În plus, TV2 a primit din partea Fondului radio suma de 58 de milioane DKK, întrucât aceasta s-a implicat tot mai mult în promovarea producției cinematografice daneze.

(43)

De asemenea, în momentul lichidării Fondului TV2 în 1997, TV2 a primit suma de 167 de milioane DKK pentru investiții în digitalizarea echipamentelor de televiziune și suma de 50 de milioane DKK pentru acoperirea costurilor de funcționare.

(44)

Pe lângă acestea, TV2 a fost scutită de la plata impozitului pe profit prevăzut de Legea privind societățile comerciale. Avantajul de care beneficiază TV2 prin această scutire în perioada supusă investigației se ridică la 159,4 milioane DKK. În ianuarie 2001, statul danez a introdus un mecanism de neutralizare a efectelor scutirii fiscale acordate pentru activitățile comerciale ale TV2. TV2 a fost obligată să transfere în contul activităților sale de servicii publice 30 % din surplusul obținut din alte servicii decât cele publice. Acest procent corespunde impozitului pe profit aplicat de Danemarca începând din anul 2000.

(45)

Costurile de constituire și deficitul operațional al TV2 din perioada de început a activității au fost finanțate prin împrumuturi din partea statului. Conform primelor contracte de creditare, TV2 urma să plătească dobândă la capital și să ramburseze împrumuturile integral. Cu toate acestea, în întreaga perioadă supusă investigării, TV2 a fost scutită de plata dobânzilor și a beneficiat de o amânare a plății ratelor aferente împrumuturilor. Avantajul obținut în urma scutirii de la plata dobânzii și a ratelor împrumuturilor de funcționare în perioada supusă investigării se ridică la 341,8 milioane DKK.

(46)

Până la sfârșitul anului 1996, guvernul a emis garanții pentru împrumuturile contractate de Fondul TV2 în vederea finanțării activității TV2. În momentul lichidării fondului, suma împrumuturilor garantate a fost transferată către TV2. Avantajul obținut de TV2 prin această garanție se ridică la valoarea de 9,8 milioane DKK.

(47)

În perioada supusă investigației, Danemarca avea acces la trei frecvențe de transmisie terestră cu acoperire națională, care au fost rezervate radiodifuzorilor publici. Una dintre aceste frecvențe era rezervată TV2, o a doua pentru DR, în timp ce a treia frecvență era alocată televiziunii digitale.

(48)

TV2 a plătit o taxă pentru utilizarea frecvenței naționale rezervate la Agenția Națională pentru IT și Telecomunicații, un organism de stat în subordinea Ministerului Cercetării, Tehnologiei și Dezvoltării (26). Cuantumul acestei taxe a fost stabilit în Legea privind finanțele din Danemarca. În perioada supusă investigării, TV2 a achitat redevențe pentru frecvență cuprinse între 2 și 4 milioane DKK pe an.

(49)

Danemarca are, de asemenea, acces la frecvențe cu acoperire exclusiv regională. În 1997, guvernul a prevăzut posibilitatea de conectare a frecvențelor regionale în vederea obținerii unei acoperiri extinse (rețea). În perioada 1998-2001, stațiile locale comerciale de televiziune cu licență de emisie în configurație de rețea erau obligate să achite o redevență anuală către stat (27). Serviciile regionale ale TV2 erau scutite de la plata redevenței, fiind difuzate în „ferestre” pe frecvența națională a TV2. Radiodifuzorul comercial TvDanmark a fost singurul operator care a plătit această redevență pentru cel de al doilea canal al său. Suma totală achitată de TvDanmark s-a ridicat la 85 de milioane DKK.

(50)

Toți proprietarii de antene au obligația de a retransmite programele de serviciu public ale TV2 prin instalațiile proprii (obligația de retransmisie).

(51)

Mai întâi, ca urmare a deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a primit mai multe observații de la părțile interesate. Principalele elemente ale acestor observații sunt prezentate succint în continuare.

(52)

TvDanmark și-a exprimat opinia că asigurarea de către stat a unei frecvențe de emisie la nivel național constituie ajutor de stat, deoarece statul renunță la veniturile obținute din acest activ rar. Rata de penetrare a posturilor concurente este de numai 77 %. Conform TvDanmark, faptul că redevența pentru rețea a fost colectată doar de la TvDanmark2, nu și de la stațiile locale ale TV2, chiar dacă acestea aveau un statut comercial și economic identic, constituie ajutor de stat în favoarea stațiilor locale ale TV2. Conform ACT, Antena 3 TV și Telecinco, principiul comunitar al neutralității în domeniul mijloacelor de retransmisie prevede că redevența trebuie să fie impusă pentru orice tip de rețea.

(53)

În ceea ce privește scutirea de la impozitul pe profit, ACT, Antena 3 TV și Telecinco au arătat că obligația de a transfera 30 % din profitul obținut din activitățile comerciale ale TV2 către activitățile publice ale acestuia nu poate fi considerată ca echivalentă achitării impozitului pe profit către stat, deoarece denaturează concurența de pe piața radiodifuziunii.

(54)

Mai mulți terți au contestat legitimitatea definiției obligației de serviciu public al TV2. Îndeplinirea condițiilor privind obligația și proporționalitatea a fost, de asemenea, criticată. În special, TvDanmark a afirmat că la calcularea supracompensării, Comisia trebuie să țină seama de avantajele obținute de TV2 ca urmare a exceptării de la plata impozitului pe profit, de împrumuturile scutite de la plata dobânzii și a ratelor, de garanția de stat pentru împrumuturile de funcționare și de frecvența de transmisie gratuită. Conform TvDanmark, fluctuațiile generale ale veniturilor pe piața publicității televizate sunt relativ constante și nu justifică constituirea de capital de către TV2.

(55)

În ceea ce privește piața publicității, TvDanmark susține că practicile TV2 de stabilire a prețurilor nu permit operatorilor comerciali să își recupereze costurile individuale de activitate. TvDanmark trebuie să stabilească pentru punctele sale de audiență țintă (TRP) un preț cu aproximativ 30-40 % mai mic decât TV2 pentru acceptarea pe piață (punctele de rating țintă sau brute ale TV2 au o valoare mai ridicată datorită unei mai bune acoperiri a rețelei) (28). Ca urmare a poziției privilegiate a TV2 în ceea ce privește acoperirea și bugetul de programe, un client de publicitate va aloca întotdeauna o parte a bugetului pentru TV2, pentru a obține cele mai bune rezultate în termeni de număr de contacte, nivel de acoperire și/sau o anumit frecvență în cadrul unui buget. TvDanmark a prezentat date care ilustrează pierderile înregistrate de activitățile sale în perioada 1997-2002, susținând că practicile anticoncurențiale ale TV2 împiedică postul să genereze venituri suficiente. În plus, TvDanmark a prezentat o analiză a Copenhagen Economics privind prețurile pentru publicitatea TV practicate pe piața daneză. Acest raport compara prețurile medii și marginale de pe piață și considera că mediul concurențial funcționa doar în privința cererii reziduale, ceea ce înseamnă că o eventuală comparație trebuie să aibă în vedere exclusiv prețurile marginale. TvDanmark a prezentat, de asemenea, informații prin care tarifele pentru publicitate ale TV2 erau comparate cu cele ale altor tipuri de media și cele din alte țări.

(56)

Postul TV3 a afirmat că, pentru a fi acceptat de clienți, a fost nevoit să acorde reduceri substanțiale pentru spațiul publicitar, deoarece TV2 oferă o reducere marginală suplimentară pentru partea rămasă din bugetul pentru publicitate televizată al clientului de publicitate, în cazul în care această parte din buget este cheltuită tot pentru spațiul TV2.

(57)

În al doilea rând, ca urmare a deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a primit observații și din partea autorităților daneze. Principalele elemente ale acestor observații sunt prezentate succint mai jos.

(58)

Autoritățile daneze au afirmat că în opinia lor frecvențele de emisie ale TV2 nu pot fi considerate ca reprezentând un avantaj, deoarece stațiile locale de televiziune dispun, de asemenea, de frecvențe de emisie rezervate. Prin urmare, TV2 nu a beneficiat de un tratament preferențial. La fel ca alte stații, TV2 a plătit o redevență pentru utilizarea frecvenței.

(59)

În ceea ce privește scutirea de impozitul pe profit, autoritățile daneze au menționat că profitul din activitățile comerciale era destul de redus, iar metoda aleasă pentru neutralizarea beneficiilor obținute de TV2 prin scutirea de la plata impozitului pe profit pentru activitățile comerciale împiedica obținerea de profituri financiare de pe urma exceptării.

(60)

În ceea ce privește proporționalitatea, autoritățile daneze au menționat că suma de 167 de milioane DKK transferată din Fondul TV2 era alocată pentru digitalizarea rețelei de televiziune. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată ca reprezentând capital propriu disponibil.

(61)

Autoritățile daneze au mai arătat că profitul din perioada 1995-2002 reflecta o rată rezonabilă a rentabilității în comparație cu cifra de afaceri a TV2. În plus, capitalul era necesar ca rezervă în cazul unor eventuale scăderi ale veniturilor din publicitate, iar postului TV2 îi era interzis prin lege să contracteze împrumuturi mai mari de 4 % din cifra anuală de afaceri. În plus, potrivit autorităților daneze, statul acționa în conformitate cu „principiul investitorului în economia de piață”, deoarece capitalul propriu al TV2 nu depășea suma care ar fi fost adusă ca aport de un investitor obișnuit în economia de piață. În măsura în care nu este utilizat pentru subvenționarea încrucișată a activităților comerciale ale TV2, un astfel de capital nu încalcă prevederile tratatului.

(62)

În ceea ce privește practicile TV2 pe piața de publicitate, autoritățile daneze au precizat că TV2 și-a stabilit în mod constant prețurile astfel încât să își maximizeze veniturile. Prețurile erau stabilite anual, exclusiv în funcție de cerere și ofertă, pe baza estimărilor departamentului de publicitate al TV2 privind cotele de audiență comercială (segmentul 21-50 de ani), a grilei de programe, contextului economic și situației pe piața competitivă. Aceste estimări nu luau în considerare nici costurile de funcționare ale TV2, nici valoarea taxei de radiodifuziune. TV2 practica cele mai ridicate tarife de pe piața daneză, ceea ce exclude posibilitatea ca o eventuală reducere a prețurilor să fi determinat o nevoie acută de finanțare publică.

(63)

Autoritățile daneze au prezentat un raport al RBB Economics privind concurența de pe piața publicității televizate din Danemarca. Conform raportului, prețurile medii nete practicate de TV2 erau, în realitate, mai ridicate decât prețurile practicate de concurenții săi, iar diferența între tarifele de publicitate ale TV2 și TvDanmark era explicată prin diferențele între atractivitatea programelor și capacitatea fiecărui post de a atrage telespectatori.

(64)

În al treilea rând, după adoptarea hotărârii, Comisia a solicitat autorităților daneze să prezinte o analiză a implicațiilor acesteia asupra cazului.

(65)

Autoritățile daneze și-au prezentat observațiile, însoțite de precizări ale TV2. Principalele elemente ale acestora sunt rezumate mai jos.

(66)

În ceea ce privește veniturile din publicitate în anii 1995 și 1996, autoritățile daneze și TV2 au susținut că statul danez nu avea niciun control asupra acestor sume, care, astfel, nu ar trebui să fie considerate resurse de stat. În ceea ce privește datele, autoritățile daneze nu au confirmat cifrele prezentate de Comisie, ci au explicat că la calcularea veniturilor din publicitate pentru anii 1995 și 1996 ar trebui să se ia în considerare faptul că o parte din banii proveniți de la Fondul TV2 erau utilizată pentru a finanța posturile regionale TV2, iar această parte putea fi finanțată exclusiv din taxa de radiodifuziune. Cu toate acestea, autoritățile daneze au acceptat că, în orice caz, veniturile din publicitate trebuie să fie luate în considerare în scopul calculării costului net al mandatului de serviciu public, dar și faptul că veniturile din publicitate constituie venituri generate prin intermediul activităților de serviciu public.

(67)

În plus, autoritățile daneze și TV2 au invocat hotărârea tribunalului pentru a susține că erau întrunite condițiile prevăzute de hotărârea în cauza Altmark din 24 iulie 2003 (29). În acest context, autoritățile daneze au reamintit că, similar cauzei BUPA (30), circumstanțele cazului TV2 existau deja înainte de data la care s-a pronunțat hotărârea Altmark. Autoritățile daneze și TV2 au afirmat că în opinia lor, condițiile Altmark trebuie să fie aplicate în conformitate cu spiritul și scopul acestor condiții, astfel încât să fie luate în considerare aspectele specifice ale cazului. Conform interpretării pe care autoritățile daneze o dau hotărârii, singura cerință pe care tribunalul a impus-o statului danez era, „în esență”, aceea de a îndeplini condițiile prevăzute de hotărârea Altmark.

(68)

Mai precis, autoritățile daneze și TV2 au afirmat că procedura de stabilire a taxei de radiodifuziune era transparentă și îndeplinea, cel puțin în esență, cerințele celui de al doilea criteriu al hotărârii Altmark, ceea ce, în interpretarea lor, este suficient în temeiul hotărârii Tribunalului. Acestea au afirmat că cel de al treilea criteriu era, de asemenea, întrunit, în măsura în care TV2 putea păstra o marjă de profit rezonabilă. În ceea ce privește cea de a patra condiție a hotărârii Altmark, autoritățile daneze au subliniat metodele de control diferite aplicabile în cazul TV2 și, în plus, au făcut referire la jurisprudența BUPA și la hotărârea Tribunalului, susținând că acest test ar trebui relaxat într-o anumită măsură în cazul de față sau ar trebuit îndeplinit doar în esență. Acestea au arătat, de asemenea, pe baza cauzei Chronopost (31), că TV2 nu poate fi comparată, în practică, cu o întreprindere medie bine gestionată. Autoritățile daneze și-au menținut, de asemenea, punctul de vedere potrivit căruia compensarea trebuie acceptată în conformitate cu testul investitorului în economia de piață.

(69)

Pe lângă aceasta, autoritățile daneze și TV2 au afirmat că ajutorul de stat ar trebui să fie declarat compatibil. Aceștia au explicat procesul care a condus la constituirea bazei de capital propriu la TV2 și au subliniat diferitele motive pentru care acest capital era necesar în îndeplinirea misiunilor de serviciu public ale TV2.

(70)

De asemenea, unele părți terțe au transmis observații după hotărârea Tribunalului. În esență, aceștia au explicat motivul pentru care condițiile Altmark nu ar trebui să fie considerate îndeplinite, în special deoarece rapoartele economice menționate de Tribunal nu sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea celui de al treilea și celui de al patrulea criteriu. Aceștia au mai arătat că Comisia ar trebui să rămână la concluzia formulată în decizia de recuperare anulată, potrivit căreia ajutorul nu era compatibil.

(71)

Conform articolului 107 alineatul (1) din tratat, „cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(72)

Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile descrise mai sus constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(73)

Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile în cauză implică resurse de stat.

(74)

În ceea ce privește taxa de radiodifuziune, Comisia ia notă de constatările prezentate în hotărârea Tribunalului (32). În special, cuantumul taxei de radiodifuziune este stabilit de către autoritățile daneze; obligația de a plăti taxa de radiodifuziune nu este rezultatul unei relații contractuale între TV2 și plătitor, ci decurge exclusiv din deținerea unui aparat radio sau de televiziune; atunci când este cazul, taxa de radiodifuziune este colectată în conformitate cu normele privind colectarea impozitelor personale; și, în ultimul rând, autoritățile daneze sunt cele care stabilesc proporția din veniturile din taxa de radiodifuziune care revine TV2. Tribunalul a concluzionat că resursele din taxa de radiodifuziune se află la dispoziția și sub controlul autorităților daneze și, prin urmare, acestea constituie resurse de stat.

(75)

În ceea ce privește veniturile din publicitate pentru anii 1995 și 1996, hotărârea Tribunalului arăta că veniturile din taxa de radiodifuziune și veniturile din publicitate prezintă caracteristici diferite (33).

(76)

În această privință, Tribunalul aprecia în hotărârea (34) sa că nu s-a argumentat de către Comisie motivul pentru care veniturile din publicitate din anii 1995 și 1996 ar trebui să fie considerate resurse de stat.

(77)

Având în vedere hotărârea din cauza Preussen Elektra (35), Comisia trebuie să demonstreze dacă veniturile din publicitate obținute în anii 1995 și 1996 pot fi calificate ca resurse de stat. În acest scop, trebuie să stabilească dacă veniturile din publicitate se aflau sub controlul statului danez.

(78)

În această privință, Comisia ia notă de următoarele elemente, care sunt relevante pentru a decide dacă veniturile din publicitate din anii 1995 și 1996 sunt resurse de stat.

(79)

În 1995 și 1996, TV2 a încasat veniturile din publicitate de la Fondul TV2 care, la rândul său, le primise de la TV2 Reklame A/S.

(80)

TV2 Reklame era o societate deținută de stat, independentă de TV2. Societatea avea rolul de intermediar pentru vânzarea, în regim comercial, a spațiului publicitar al TV2 (36). TV2 Reklame încheia contracte cu clienții de publicitate.

(81)

Nu exista nicio obligație ca fondurile de la TV2 Reklame să fie transferate la Fondul TV2. Acest transfer a fost decis de către statul danez (37). Ministrul culturii trebuia să stabilească cota din profiturile TV2 Reklame care urma să fie transferată către Fondul TV2. Această decizie a fost adoptată timp de unul sau mai mulți ani la rând, cu aprobarea Parlamentului danez (Comisia parlamentară permanentă de finanțe). Ministrul culturii avea competența de a decide dacă profitul netransferat urma să fie utilizat, după aprobarea în acest sens de către Comisia de finanțe, pentru rambursarea garanției de stat emise anterior pentru TV2 Reklame sau în scopuri culturale.

(82)

În practică, în 1995 și 1996, toate fondurile TV2 Reklame au fost transferate Fondului TV2.

(83)

Fondul TV2 a fost înființat în vederea transferării către TV2 a încasărilor provenite din taxa de radiodifuziune și venituri din publicitate. Fondul TV2 aparținea Grupului TV2, fiind administrat de Consiliul de administrație al acestuia.

(84)

Nu exista nicio obligație de a transfera anual sumele din Fondul TV2 către TV2. Acest transfer a fost decis de către statul danez. Este adevărat că Fondul TV2 avea o obligație juridică de a transfera resurse către TV2, în conformitate cu bugetele-cadru stabilite de către ministrul culturii (38).

(85)

În practică, în 1995 și 1996, TV2 nu a primit toate veniturile din publicitate de la Fondul TV2.

(86)

În plus, în cadrul Fondului TV2 nu existau conturi separate pentru veniturile din publicitate și taxa de radiodifuziune. Veniturile netransferate către TV2 au fost acumulate în Fondul TV2. Acestea au fost transferate către TV2 ulterior, după lichidarea Fondului TV2.

(87)

Potrivit TV2 și autorităților daneze, veniturile din publicitate aparțineau, de drept, TV2. TV2 și autoritățile daneze au făcut referire la scrisoarea ministrului justiției din 22 noiembrie 2003, prin care se arăta că resursele din Fondul TV2 pot fi utilizate exclusiv pentru finanțarea activităților TV2. Astfel, potrivit TV2 și autorităților daneze, exista o obligație juridică de a transfera, la un moment dat, veniturile din publicitate de la Fondul TV2 către TV2. Totuși, astfel cum se arată mai sus, nu exista nicio obligație juridică de a transfera toate veniturile din publicitate către TV2, decizia privind transferul și suma care trebuia transferată către TV2 aparținând exclusiv ministrului.

(88)

În ceea ce privește TV2, trebuie adăugat că acesta nu avea o relație contractuală cu clienții finali de publicitate, și nici influență asupra activităților de publicitate (39). Guvernul danez a confirmat faptul că veniturile din publicitate anticipate pentru anul următor au fost stabilite fără consultarea TV2.

(89)

Având în vedere informațiile menționate mai sus, Comisia consideră că ministrul deținea controlul asupra sumelor aparținând TV2 Reklame și existente în Fondul TV2. În special, (i) statul danez decidea dacă veniturile din publicitate erau transferate integral sau parțial către Fondul TV2 și către TV2; (ii) în 1995 și 1996, TV2 nu a primit toate veniturile obținute din publicitate; și (iii) veniturile din publicitate netransferate au fost acumulate în Fondul TV2 unde, în practică, au fost amestecate cu sumele din taxa de radiodifuziune.

(90)

Din aceste motive, Comisia consideră că, în cazul de față, veniturile din publicitate din anii 1995 și 1996 care au fost transferate către TV2 prin intermediul TV2 Reklame și Fondului TV2 constituie resurse de stat.

(91)

În orice caz, cuantumul ajutorului de stat care ar putea fi declarat compatibil nu ar fi diferit dacă veniturile din publicitate nu ar fi clasificate ca resurse de stat (quod non). Într-adevăr, în conformitate cu practicile constante ale Comisiei, astfel cum au fost reflectate în Comunicarea privind radiodifuziunea din 2001 (40), veniturile rezultate din misiunea de serviciu public, cum ar fi veniturile din publicitate, vor fi luate în considerare în calcularea costurilor nete ale serviciului public chiar și atunci când nu sunt considerate resurse de stat, veniturile respective reducând necesitatea finanțării publice. Autoritățile daneze împărtășesc acest punct de vedere (41).

(92)

Trebuie menționat că transferul ad-hoc de resurse de la Fondul radio către TV2 se referă la venituri din taxa de radiodifuziune care au fost puse la dispoziția TV2 după o decizie a statului. Același lucru este valabil și pentru transferul ad-hoc de resurse de la Fondul TV2 în momentul lichidării acestuia, deoarece, pe lângă elementele menționate mai sus în ceea ce privește controlul statului danez asupra Fondului TV2, resursele transferate din Fondul TV2 în momentul lichidării sale au fost puse la dispoziția TV2 prin decizie a statului. Astfel, deoarece resursele rămâneau sub control public, era necesar ca acestea să fie considerate, de asemenea, resurse de stat. Deoarece veniturile din publicitate sunt considerate resurse de stat și, în orice caz, deoarece transferul către TV2 în momentul lichidării a fost decis de stat, această concluzie nu este afectată de faptul că autoritățile daneze susțin că suma forfetară transferată către TV2 în contextul lichidării este obținută exclusiv din venituri din publicitate.

(93)

În ceea ce privește celelalte măsuri de stat, Comisia consideră că scutirea de la impozitul de profit implică resurse publice, deoarece o renunțare la veniturile din taxe și impozite este echivalentă cu utilizarea de resurse de stat sub formă de cheltuieli fiscale (42).

(94)

Împrumuturile scutite de la plata dobânzii și ratelor care au fost acordate TV2 sunt oferite direct de către stat și alocate din bugetul public. Prin renunțarea la dobânda și ratele aferente acestor împrumuturi, statul danez renunță la venituri și, în consecință, aceste fonduri reprezintă resurse de stat. În plus, tot statul danez este cel care garantează împrumuturile de funcționare. Avantajul presupus de o garanție de stat constă în faptul că riscul asociat garantării este preluat de către stat. În mod normal, suportarea unui astfel de risc de către stat ar trebui să fie compensată printr-o primă corespunzătoare. Atunci când statul renunță la o astfel de primă, aceasta presupune atât un avantaj pentru TV2, cât și un consum de resurse ale statului (43).

(95)

În plus, statul a rezervat o frecvență de emisie la nivel național pentru TV2, pentru care achită o taxă de frecvență unui organism de stat. În perioada supusă investigației, taxa anuală plătită de TV2 a variat între 2 și 4 milioane DKK.

(96)

În lipsa unei baze de comparație privind taxa plătită pentru frecvența națională, aceasta poate fi comparată doar cu taxa plătită pentru permisiunea de creștere a audienței prin intermediul unei configurații de rețea. Taxa TV2 pentru acoperire națională este semnificativ mai redusă decât taxa de rețea impusă TvDanmark, care a variat între 5 milioane DKK în 1997 și 30 de milioane DKK în 2001, în condițiile în care rețeaua frecvențelor regionale ale TvDanmark are o rată de penetrare de numai 77 %. Astfel, TV2 a avut posibilitatea să acopere o parte mai mare din populația daneză, la un preț mai redus.

(97)

Prin urmare, Comisia consideră că taxa de frecvență nu reflectă condițiile de piață și că, atunci când nu a solicitat prețul de piață pentru acest activ, statul a renunțat la venituri cuvenite bugetului de stat.

(98)

În schimb, deoarece TV2 nu emite prin rețele locale pentru a alcătui o rețea națională, nu are obligația de a achita taxa de rețea. Deoarece statul nu ar fi putut colecta în mod legal această taxă de la TV2, rezultă că acesta nu a renunțat la venituri cuvenite bugetului de stat și, prin urmare, nu sunt implicate resurse de stat.

(99)

De asemenea, Comisia nu poate identifica prezența resurselor de stat în dispoziția juridică prin care proprietarii de antene sunt obligați să retransmită programele serviciilor publice prin respectivele instalații (obligația de retransmisie), deoarece statul nu renunță la venituri și nici nu transferă în mod activ fonduri către acei operatori. Astfel atunci când beneficiază de regula privind accesul, TV2 nu obține un avantaj financiar prin resurse de stat (44).

(100)

Toate măsurile menționate mai sus sunt imputabile statului danez deoarece, astfel cum s-a descris mai sus, acestea au implicat, într-o formă sau alta, o decizie din partea statului danez.

(101)

Comisia consideră că veniturile din taxa de radiodifuziune, transferurile de la Fondul TV2 (inclusiv veniturile din publicitate pentru anii 1995 și 1996) și de la Fondul radio, scutirea de impozitul pe profit, împrumuturile scutite de plata dobânzii și ratelor și garanția de stat pentru împrumuturile de funcționare, precum și accesul la o frecvență națională în condiții favorabile presupun un avantaj economic și financiar pentru TV2, prin care acesta este scutit de costuri de funcționare care, în mod normal, ar trebuie să fie suportate din propriul buget. În plus, concurenții TV2 nu au beneficiat de fonduri similare.

(102)

Cu toate acestea, măsurile de stat de compensare a costurilor suplimentare nete ale unui serviciu de interes economic general (SGEI) nu sunt considerate ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când sunt îndeplinite cele patru condiții stabilite prin hotărârea Altmark (45):

(103)

Astfel cum se va arăta în secțiunea privind compatibilitatea din prezenta decizie (a se vedea considerentul 160 și următoarele din prezenta decizie), hotărârea Tribunalului demonstrează că prima condiție Altmark a fost îndeplinită.

(104)

În ceea ce privește al doilea criteriu Altmark, conform căruia parametrii pe baza cărora se calculează compensația ar trebui să fie stabiliți anticipat, de manieră obiectivă și transparentă, Comisia trebuie să evalueze condițiile juridice și economice pe baza cărora a fost stabilit cuantumul venitului din taxa de radiodifuziune plătibil TV2 în perioada supusă investigării. În această privință, Comisia observă că procedura era cea descrisă mai jos.

(105)

Conform punctelor 29 și 30 ale scrisorii autorităților daneze din 24 martie 2003, Legea privind transmisiile de radio și televiziune, în vigoare în perioada supusă investigării (46), stabilea maniera de finanțare a postului TV2 în ansamblul său (taxa de radiodifuziune, venituri din publicitate și alte surse de venituri) și prevedea că ministrul culturii stabilea proporția din taxa de radiodifuziune care revenea TV2 și DR și, implicit, nivelul compensației acordate TV2. Trebuie amintit faptul că, în anii 1995 și 1996, TV2 își primea partea din taxa de radiodifuziune de la Fondul TV2.

(106)

Conform practicii curente, acest nivel al compensației era stabilit de către ministru în consultare cu Comisia de finanțe a parlamentului danez, în cadrul unui acord privind mass-media încheiat cu majoritatea partidelor politice din parlamentul danez. În perioada în cauză, au fost încheiate 3 acorduri privind mass-media: acordul privind mass-media pentru perioada 1994-1997, încheiat la 16 septembrie 1993, acordul privind mass-media pentru perioada 1997-2000, încheiat la 10 mai 1996 și acordul privind mass-media pentru perioada 2001-2004, încheiat la 28 martie 2000.

(107)

Astfel, veniturile din taxa de radiodifuziune au fost stabilite pentru o perioadă destul de lungă. În perioada supusă investigării, compensația acordată TV2 nu făcea obiectul unei revizuiri ulterioare, nici chiar în cazurile în care veniturile TV2 erau în scădere. De exemplu, deși veniturile din publicitate ale TV2 au suferit o scădere importantă în 1999, compensația nu a fost adaptată pentru a reflecta acest lucru.

(108)

Conform autorităților daneze, compensația a fost stabilită în funcție de indexarea prețurilor și salariilor în bugetul și contabilitatea TV2, precum și pe baza unor analize economice.

(109)

În 1995 și 1996, firma de audit KPMG a efectuat mai multe analize economice aprofundate. KPMG a fost asistată de un grup de monitorizare format din reprezentanți ai principalilor actori de pe piață, inclusiv concurenții TV2 indicați în raportul din 1999. A fost acordată o atenție deosebită informațiilor privind posibilele încasări din surse de venituri altele decât taxa de radiodifuziune, cum ar fi veniturile din publicitate.

(110)

La punctele 164 și 165 din scrisoarea din 24 martie 2003, autoritățile daneze arătau că studiile de consultanță ale KPMG, care încearcă să estimeze evoluția cea mai probabilă a cifrei de afaceri de pe piața daneză de publicitate și a surselor de venit ale TV2, precum și să identifice aspectele neclare ale acestor estimări, au fost întocmite pentru a oferi guvernului și parlamentului danez o bază mai solidă pentru deciziile de stabilire și alocare a veniturilor din taxa de radiodifuziune adoptate pe parcursul dezbaterilor privind politica în domeniul mass-media.

(111)

Potrivit autorităților daneze, documentele utilizate pentru stabilirea compensației erau disponibile în mod public. Acordurile privind mass-media au fost publicate în comunicate de presă și în Raportul oficial al dezbaterilor parlamentare (Folketingstidende). Legea de punere în aplicare a acordurilor privind mass-media a fost publicată în Jurnalul Oficial danez (Lovtidende). Au fost publicate, de asemenea, datele financiare ale TV2, însoțite de analizele economice menționate anterior.

(112)

Din perspectiva hotărârii, Comisia trebuie să evalueze dacă procedura descrisă mai sus poate conduce la concluzia că cel de al doilea criteriu Altmark a fost îndeplinit.

(113)

Pe de o parte, Comisia ia notă de faptul că în hotărârea (47) sa, Tribunalul afirmă că „(…) nu ar putea fi exclus că modalitățile de stabilire a cuantumului redevenței care a revenit TV2, menționate anterior, ar putea constitui modalități obiective și transparente din moment ce acestea implicau, mai cu seamă, intervenția Parlamentului danez, se întemeiau pe analize economice efectuate de o societate de audit, asistată de un grup de analiză compus din experți cu participarea reprezentanților concurenților TV2, și aceste analize erau publicate, asemenea situațiilor financiare anuale ale TV2. Nu ar putea fi, așadar, exclusă eventualitatea că Regatul Danemarcei, chiar înainte de definirea condițiilor Altmark, asigurase, în esență, respectarea celei de a doua dintre aceste condiții”. În plus, conform hotărârii Tribunalului, „totalul redevenței care a revenit TV2 era calculat pornind de la ipoteza menținerii altor măsuri statale în favoarea acestui organism de radiodifuziune” (48) (exceptare de la plata impozitelor etc.).

(114)

Comisia consideră că implicarea parlamentului danez în procesul de stabilire a taxei de radiodifuziune a asigurat un anumit nivel de transparență și obiectivitate. De asemenea, acordurile privind mass-media prin care se stabilea valoarea taxei de radiodifuziune care reveneau TV2 au fost decise în avans, pentru o perioadă de mai mulți ani, iar compensația oferită TV2 nu a fost niciodată modificată ulterior, în perioada supusă investigației.

(115)

Cu toate acestea, rapoartele economice pregătite de KPMG conțineau estimări referitoare doar la valoarea încasărilor din publicitate care reveneau TV2 (la secțiunea privind veniturile). În ceea ce privește partea referitoare la costurile pentru stabilirea compensației, aceste rapoarte economice nu au adoptat nicio poziție, iar Comisia consideră că acordurile privind mass-media se bazau exclusiv pe indexarea costurilor suportate de TV2 în anii anteriori. Într-adevăr, autoritățile daneze au indicat că nivelul compensației era stabilit în funcție de indexarea prețurilor și salariilor în bugetul și contabilitatea TV2, precum și pe baza analizelor economice în care au fost evaluare doar veniturile și nu au vizat perioada care a făcut obiectul acordului privind mass-media din 16 septembrie 1993.

(116)

În plus, nu a existat nicio mențiune privind parametrii pe baza cărora se calculează compensația. Suma compensației a fost stabilită în avans, dar cel de al doilea criteriu Altmark prevede că parametrii pe baza cărora se calculează compensația pentru serviciu public trebuie să fie stabiliți, de asemenea, anticipat și de manieră obiectivă și transparentă.

(117)

Pe baza elementelor de mai sus, Comisia consideră că cel de al doilea criteriu Altmark nu este îndeplinit. În orice caz, criteriile Altmark sunt cumulative, iar Comisia consideră că cel de al patrulea criteriu nu este îndeplinit (a se vedea mai jos).

(118)

Conform celui de al patrulea criteriu Altmark, „furnizorul de servicii publice trebuie să fie ales printr-o procedură de achiziții publice sau nivelul compensației necesare a fost determinat pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere medie, bine gestionată și echipată în mod corespunzător cu mijloacele de transport care să îi permită respectarea cerințelor de serviciu public necesare, le-ar fi suportat pentru executarea respectivelor obligații, luând în considerare veniturile relevante și un profit rezonabil pentru executarea respectivelor obligații”.

(119)

În cazul de față, furnizorul de servicii publice TV2 nu a fost selectat prin intermediul unei proceduri de achiziții publice. Comisia consideră că, în absența unei cereri de oferte, trebuie să evalueze dacă nivelul compensației a fost stabilit pe baza costurilor pe care o întreprindere medie, bine gestionată și echipată în mod corespunzător cu mijloace de producție le-ar fi suportat pentru executarea respectivelor obligații.

(120)

Condițiile economice și juridice care guvernează stabilirea compensației pentru TV2 au fost descrise mai sus. În special, din perspectiva hotărârii și având în vedere faptul că Tribunalul a menționat că procedura instituită de Regatul Danemarcei pentru stabilirea cuantumului venitului din taxa de radiodifuziune care a revenit TV2 între anii 1995 și 2002 cuprindea, inter alia, o serie de analize economice la elaborarea cărora participaseră concurenții TV2, Comisia trebuie să ia în considerare rapoartele KPMG din 1995 și 1999 pentru a stabili dacă a avut loc o comparație între costurile TV2 și cele ale unei întreprinderi medii, bine gestionate.

(121)

Rapoartele întocmite de consultantul KPMG iau în considerare mai multe scenarii privind evoluția pieței de publicitate pentru respectivele perioade aferente taxei de radiodifuziune. Rapoartele nu conțin informații privind TV2 (de exemplu, situația financiară sau costurile de funcționare), dar ilustrează posibila evoluție a veniturilor din publicitate și partea din piața generală de publicitate care ar putea genera venituri pentru TV2. Deoarece estimează evoluțiile cele mai probabile ale cifrei de afaceri de pe piața daneză de publicitate și identifică incertitudinile acestor estimări, rapoartele respective fac parte din procedura urmată de autoritățile daneze pentru a stabili taxa de radiodifuziune urmând a fi acordată TV2.

(122)

Rapoartele KPMG nu evaluează costurile TV2 sau ale altor operatori, limitându-se la a analiza evoluția pieței de publicitate și partea din veniturile de publicitate care revine TV2. Trebuie observat, de asemenea, că aceste rapoarte nu fac referire la primii ani din perioada supusă investigării care au făcut obiectul acordului privind mass-media din 1993.

(123)

La elaborarea acestor rapoarte au participat, într-o anumită măsură, și unele posturi concurente. Raportul din 1995 susține că au fost implicate „numeroase părți interesate”, dar din raport nu reiese cu claritate identitatea acestora. Raportul KPMG din 1999 menționează un grup de analiză format din experți, la care au participat, într-adevăr, concurenți ai TV2. Totuși, faptul că aceste rapoarte economice au fost redactate, într-o anumită măsură, cu asistența concurenților TV2 nu presupune în mod automat că a avut loc o analiză a costurilor concurenților.

(124)

Cu alte cuvinte, aceste rapoarte nu includ o analiză a costurilor pe care o întreprindere medie, bine gestionată și echipată în mod corespunzător cu mijloace de producție le-ar fi suportat pentru executarea obligațiilor de serviciu public, ci tratează problema mai generală a perspectivelor pieței de publicitate, precum și a sumelor viitoarelor venituri din publicitate ale TV2. Trebuie adăugat faptul că prețurile de pe piața de publicitate sunt stabilite pe baza mai multor criterii, cum ar fi cota de audiență, nu doar în funcție de costuri.

(125)

Autoritățile daneze și TV2 au prezentat, de asemenea, argumente de drept și de fapt referitoare la cea de a patra condiție Altmark.

(126)

În primul rând, Danemarca face referire la cauza BUPA și susține că cea de a patra condiție Altmark nu se aplică în mod obligatoriu sau că, cel puțin, având în vedere hotărârea Tribunalului, Comisia ar trebui să stabilească doar dacă aceasta este îndeplinită în esență. Comisia consideră că situația din cauza BUPA avea un caracter mult mai specific, în sensul în care schema în cauză, privind furnizarea de servicii de sănătate, nu făcea referire la costuri, aceasta însemnând că, spre deosebire de alte sectoare de servicii publice, sistemul respectiv avea la bază profiluri de risc ale clienților. Într-o astfel de situație, operatorul nu avea posibilitatea de a fi eficient prin optimizarea costurilor. Totuși, în cazul radiodifuzorilor publici, compensația poate fi calculată pe baza costurilor și veniturilor.

(127)

În al doilea rând, făcând referire la cauza Chronopost (49), Danemarca argumentează că un furnizor de servicii publice precum TV2 nu poate fi comparat cu un operator privat. Cu toate acestea, Comisia este de părere că, spre deosebire de problema alocării costurilor în contextul unei evaluări a compatibilității care făcea obiectul cauzei Chronopost, al patrulea criteriu Altmark prevede în esență că, în lipsa unei cereri de oferte, trebuie efectuată o comparație între costurile serviciului public prestat și cele suportate de o întreprindere medie, bine gestionată și echipată în mod corespunzător cu mijloace de producție.

(128)

În plus, Danemarca susține că, în cadrul activității permanente de control al TV2, autoritatea națională de audit a desfășurat audituri administrative și financiare asupra conturilor TV2, precum și că au fost efectuate controale permanente, inclusiv din considerente de eficiență. Totuși, Comisia consideră că supunerea spre aprobarea Ministerului Culturii a conturilor TV2 nu este suficientă pentru a demonstra că TV2 are costuri similare celor ale unei întreprinderi medii bine gestionate. În plus, nu este clar dacă verificările ex post pot fi relevante în privința îndeplinirii celui de al patrulea criteriu în cazurile în care nu a avut loc o analiză a costurilor înainte de stabilirea compensației.

(129)

În plus, autoritățile daneze se bazează în principal pe raportul din 2000 al autorității naționale daneze de audit, în care evoluția productivității TV2 era comparată, într-o anumită măsură, cu cea a DR și a radiodifuzorilor publici străini (British Broadcasting Corporation „BBC”, Sveriges Television „SVT” și Norsk Riksringkastning „NRK”). În acest raport, autoritatea națională de audit constata că atât DR, cât și TV2 și-au îmbunătățit productivitatea între 1990 și 1999. DR și-a redus costurile orare ale primelor transmisiuni într-o măsură mai mare decât TV2, dar, în 1999, costul orar al primelor transmisiuni ale DR erau totuși cu 53 % mai ridicate decât costurile similare ale TV2. Costurile orare de emisie ale DR din 1999 erau cu aproximativ 29 % mai mari decât cele ale TV2. Autoritatea națională de audit a considerat, de asemenea, că evoluția productivității DR și TV2 era mai bună sau egală cu evoluția productivității celorlalți trei radiodifuzori publici.

(130)

Totuși, acest raport nu este suficient pentru a demonstra îndeplinirea celei de patra condiții.

(131)

Într-adevăr, raportul este întocmit ulterior acordurilor privind mass-media care stabileau suma compensației și, prin urmare, nu demonstrează că aceasta a fost stabilită pe baza costurilor care ar fi fost suportate de o întreprindere medie, bine gestionată, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu public.

(132)

În plus, raportul se referă la alți radiodifuzori publici și, prin urmare, nu privește costurile unui radiodifuzor „mediu”. De exemplu, nu se stabilește dacă DR, căruia îi este interzis să obțină venituri din publicitate și al cărui nivel al compensației este stabilit prin același acord privind mass-media în care este inclus și TV2, are costuri similare cu cele ale unei întreprinderi medii. Prin urmare, în sensul celui de al patrulea criteriu Altmark, nu este posibilă formularea niciunei concluzii pe baza comparării cu costurile DR.

(133)

În plus, în ceea ce privește comparația cu radiodifuzorii străini, raportul compară doar evoluția productivității TV2 cu cea a celorlalți radiodifuzori, dar nu exprimă niciun punct de vedere privind nivelul de eficiență propriu-zis și, implicit, costurile propriu-zise. În special, o evoluție mai puțin satisfăcătoare a productivității poate avea mai multe explicații, inclusiv faptul că eficiența propriu-zisă era mai ridicată la începutul perioadei sau că radiodifuzorul nu avea posibilitatea să își crească timpul de emisie. De exemplu, punctul 51 din raport arată că: „În perioada în cauză, costurile BBC și SVT au evoluat aproape identic, crescând cu aproximativ 50 % în termeni reali, în timp ce costurile NRK au crescut cu aproape 60 % în termeni reali. Astfel cum s-a arătat mai sus, costurile DR au crescut cu 23 % în termeni reali, iar cele ale TV2 cu 63 %. Deoarece, astfel cum s-a menționat, timpul de emisie al SVT și BBC nu a crescut la fel de mult ca timpul celorlalți radiodifuzori, această evoluție a costurilor demonstrează că productivitatea SVT și BBC nu a fost îmbunătățită în același ritm cu cea a celorlalți trei radiodifuzori publici.”

(134)

Comisia mai observă, la punctul 50 al raportului, că: „În condițiile în care autoritatea națională de audit nu a examinat conturile radiodifuzorilor publici străini în mod detaliat, pot apărea discrepanțe între activitățile acestor radiodifuzori și metodele de calcul utilizate în cazul elementelor de contabilitate individuale. Aceasta înseamnă că, în practică, costurile utilizate și costurile unitare derivate din acestea nu se referă în mod obligatoriu la activități identice și nu au fost calculate neapărat pe baza unor principii contabile identice. Prin urmare, nivelurile costurilor unitare nu sunt adecvate unei comparații. Deoarece scopul includerii radiodifuzorilor străini este de a compara «evoluția» productivității, și mai puțin productivitatea în sine, autoritatea națională de audit consideră că, în forma lor actuală, datele privind radiodifuzorii străini pot fi totuși utilizate ca indicator rezonabil al evoluției”. Punctul 53 din raport mai arată că „autoritatea națională de audit nu a examinat în detaliu cauzele evoluțiilor de mai sus deoarece, după cum s-a arătat anterior, evoluția costurilor unitare declarate depinde de conținutul programelor radiodifuzorilor și deoarece analiza presupune că, în orice caz, calitatea a rămas nemodificată. Deoarece aceasta presupune dificultăți imediate în ceea ce privește o comparație între radiodifuzorii publici în cauză, rezultatele analizei trebuie interpretate cu o anumită prudență. În această privință, Ministerul Culturii a declarat că este de acord cu evoluțiile costurilor unitare descrise, iar comparația între costurile unitare ale DR, TV2 și radiodifuzorilor publici străini trebuie să fie interpretate cu o anumită prudență.”

(135)

Prin urmare, din motivele menționate mai sus, Comisia consideră că raportul nu demonstrează că nivelul costurilor TV2 era similar cu cel care ar fi fost suportat de o întreprindere medie, bine gestionată, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu public.

(136)

În concluzie, pe baza elementelor de mai sus, Comisia consideră că cel de al patrulea criteriu Altmark nu este îndeplinit și, deoarece criteriile Altmark sunt cumulative, compensația acordată TV2 nu îndeplinește condițiile stabilite de Curte prin hotărârea Altmark. În orice caz, astfel cum se va demonstra mai jos, Comisia consideră că această compensație poate fi considerată ca fiind compatibilă cu piața internă.

(137)

Comisia ar trebui, de asemenea, să stabilească dacă măsurile în cauză pot trece „testul investitorului în economia de piață” (market economy investment test, MEIP). Autoritățile daneze și TV2 au susținut că măsurile nu se califică drept ajutor de stat, deoarece condițiile testului MEIP sunt îndeplinite. În special, în opinia acestora, în conformitate cu testul MEIP, este perfect justificată păstrarea excedentului la TV2 în vederea constituirii de capital propriu.

(138)

În această privință, trebuie în primul rând să se rețină că există o diferență între problema justificării măsurilor în conformitate cu testul MEIP și cea a necesității măsurilor pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu public (a se vedea evaluarea compatibilității de mai jos): faptul că TV2 poate avea nevoie de un anumit nivel de rezerve și capital propriu pentru a-și îndeplini misiunile de serviciu public nu presupune în mod automat că un investitor privat și-ar fi păstrat banii în societate și nu ar fi solicitat dividende.

(139)

În conformitate cu jurisprudența constantă, Comisia trebuie să se verifice dacă, în circumstanțe similare, un investitor privat de dimensiunea organismelor care gestionează sectorul public ar fi oferit contribuții de capital de valori similare (50). Deși comportamentul investitorului privat cu care trebuie comparată intervenția investitorului public nu trebuie să fie în mod necesar cel al investitorului obișnuit care efectuează investiții în vederea obținerii unui profit pe termen relativ scurt, acest comportament trebuie să fie cel puțin al unui holding privat sau al unui grup privat de întreprinderi care urmărește o politică structurală și trebuie să fie condus de perspective de rentabilitate pe termen mai lung.

(140)

De asemenea, conform jurisprudenței constante, testul MEIP trebuie să fie aplicat în momentul adoptării deciziei, nu ex post (51).

(141)

În cazul de față, deoarece Danemarca este unicul acționar al TV2, reprezintă deopotrivă primul și ultimul creditor care va fi despăgubit în cazul falimentului acesteia. Așadar, din punctul de vedere al investitorului, statul danez poate urmări o rentabilitate a investiției sale fie prin solicitarea unei remunerații sub formă de dobândă la un împrumut, fie printr-un profit în urma contribuției la capital.

(142)

În această privință, Comisia observă că, în perioada în cauză, Danemarca a renunțat la dreptul de a încasa dobândă și a exceptat împrumuturile de la plata ratelor. În plus, statul danez, nu a solicitat nicio remunerație pentru capitalul acumulat la TV2. Prin urmare, statul nu a urmărit o rentabilitate normală a investiției sale, cum ar fi procedat un creditor sau un proprietar de întreprindere.

(143)

În plus, autoritățile daneze nu au prezentat argumente solide care să justifice de ce din punct de vedere strategic ar fi indicată o reinvestiție a excedentului în TV2, în loc să se solicite o remunerație sub formă de dobândă sau dividende. O astfel de decizie ar fi luată de un investitor numai dacă acesta ar considera că reinvestiția ar genera o valoare adăugată suficientă pentru investiția inițială.

(144)

În cazul de față, nu s-a demonstrat că exista un plan de afaceri sau o strategie clară și bine dezvoltată care să demonstreze această situație. Nu există, de asemenea, nici alte indicii conform cărora TV2 avea intenția de a-și extinde activitățile pentru a produce o astfel de valoare adăugată. Afirmând acestea, Comisia nu încearcă să invoce argumente rigide pentru a respinge justificarea autorităților daneze privind testul MEIP, ci se limitează la stabili dacă un investitor în economia de piață ar fi decis să mențină fondurile în TV2 pe baza informațiilor de care dispunea în momentul în care urma să adopte această decizie. Totuși, având în vedere informațiile disponibile la momentul în care fondurile au fost menținute în TV2 (52) și independent de considerațiile privind resursele necesare pentru misiunile de serviciu public ale TV2 care nu ar fi fost luate în considerare de un investitor privat, Comisia consideră că nu exista un plan de afaceri, proiect de investiții sau orice alt element pe baza căruia un investitor privat rațional ar fi considerat că reinvestiția ar produce valoare adăugată pentru investiția inițială și, astfel, ar fi decis să păstreze banii în TV2, în loc să solicite o remunerație.

(145)

În plus, autoritățile daneze au utilizat rentabilitatea cifrei de afaceri ca punct de referință, pentru a demonstra că au acționat asemeni unui investitor privat atunci când au reinvestit în TV2. Totuși, în cazul de față, trebuie subliniat că guvernul danez are deja rolul de finanțator al TV2, furnizându-i acestuia fonduri semnificative prin care să își acopere o parte din costurile de funcționare. Valoarea acestor fonduri influențează în mod direct rezultatele pe care TV2 le poate obține. În practică, rata de performanță poate fi îmbunătățită doar prin simpla creștere a finanțării din partea statului. Totuși, deoarece finanțarea în exces poate conduce și la ineficiență, ceea ce are ca rezultat un consum mai mare de resurse de stat, nu este cert că o creștere a finanțării conduce la rezultate proporțional mai bune.

(146)

Prin urmare, comportamentul autorităților daneze nu poate fi considerat ca fiind tipic pentru un investitor dintr-o economie de piață. În orice caz, astfel cum se va arăta mai jos, Comisia consideră că această compensație poate fi considerată compatibilă. Astfel cum s-a menționat deja, există o diferență între testul MEIP și întrebarea dacă se justifică menținerea de către statul danez a excedentului la TV2 pentru a constitui capitalul propriu necesar pentru misiunile de serviciu public.

(147)

În concluzie, Comisia consideră că, în perioada supusă investigației, TV2 a fost favorizată de măsuri. TV2 concurează cu alți radiodifuzori de pe piața de televiziune, care nu au beneficiat de aceleași avantaje. Prin urmare, se consideră că măsurile sunt selective și denaturează concurența în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

(148)

Măsurile de stat intră sub incidența dispoziției de la articolul 107 alineatul (1) din TFUE în măsura în care afectează schimburilor comerciale între statele membre. Această situație apare atunci când activitățile în cauză fac obiectul schimburilor intracomunitare.

(149)

Curtea Europeană de Justiție dă o interpretare largă acestei noțiuni. Conform jurisprudenței acesteia, atunci când ajutorul consolidează poziția unei întreprinderi în raport cu aceea a altor întreprinderi concurente în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind afectate de ajutor (53). Faptul că întreprinderea în cauză nu desfășoară activități de export nu exclude faptul că schimburile comerciale ar putea fi afectate. Atunci când un stat membru acordă ajutor unei întreprinderi, activitățile interne pot fi menținute sau chiar intensificate ca urmare a ajutorului, ceea ce, în schimb, reduce șansele celorlalte întreprinderi de a se stabili pe piață. Prin urmare, ajutorul permite beneficiarului să își mențină o cotă de piață care, în caz contrar, ar fi putut fi ocupată de concurenți din alte state membre (54).

(150)

La punctul 18 din Comunicarea privind radiodifuziunea, Comisia afirma, prin referire la jurisprudența Curții, că „se poate considera că finanțarea acordată de stat organismelor publice de radiodifuziune influențează comerțul între statele membre. Acest fapt este evident în cazul achiziționării și vânzării drepturilor de difuzare, care se realizează de multe ori la nivel internațional. De asemenea, în cazul organismelor publice de radiodifuziune autorizate să vândă spații publicitare, publicitatea are un efect transfrontalier, în special în zonele lingvistice omogene situate de o parte și de alta a frontierelor naționale. În plus, structura acționariatului operatorilor comerciali poate cuprinde mai multe state membre”.

(151)

În cazul de față, Comisia observă că TV2 activează pe piața internațională și că operează schimburi de programe de televiziune (55). TV2 se află în concurență directă cu organismele comerciale de radiodifuziune care sunt active pe piața națională și internațională a radiodifuziunii și care au o structură internațională a acționariatului. Resursele financiare puse la dispoziția TV2 i-au conferit acesteia un avantaj concurențial în ceea ce privește achiziționarea de drepturi audiovizuale și investițiile în programe care pot fi revândute ulterior. În plus, măsurile de ajutor au plasat TV2 într-o poziție favorabilă comparativ cu concurenții săi din Uniunea Europeană, prin reducerea posibilităților celor din urmă de a se stabili în Danemarca.

(152)

Astfel, Comisia concluzionează că măsurile în favoarea TV2 au efecte asupra schimburilor comerciale între statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

(153)

Deoarece toate condițiile prevăzute de articolul 107 alineatul (1) TFUE sunt îndeplinite, Comisia concluzionează că măsurile menționate mai sus în favoarea TV2 se califică drept ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

(154)

Deoarece TV2 și-a început emisia în 1989, toate măsurile au fost acordate după aderarea Danemarcei la Uniunea Europeană. Din acest motiv, măsurile, inclusiv taxa de radiodifuziune, constituie ajutor de stat nou [nu ajutoare existente în sensul articolului 108 alineatul (1) TFUE].

(155)

Comisia consideră că, în mod evident, articolul 107 alineatele (2) și (3) literele (a), (b), (c) (d) din TFUE nu se aplică și nici autoritățile din daneze, nici TV2 nu au prezentat argumente în acest sens.

(156)

Prin urmare, Comisia va evalua dacă articolul 106 alineatul (2) TFUE poate fi aplicat în acest caz.

(157)

Conform articolului 106 alineatul (2) din TFUE, „întreprinderile care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun normelor tratatelor și, în special, regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii”.

(158)

Pentru ca o măsură să beneficieze de această derogare, este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor următoare:

(159)

Comunicarea privind radiodifuziunea din 2001 (56) (denumită în continuare „Comunicarea privind radiodifuziunea”) stabilește principiile și metodele pe care Comisia intenționează să le aplice în sectorul radiodifuziunii în vederea asigurării respectării condițiilor susmenționate.

(160)

Conform Legii radiodifuziunii (în versiunea sa din 1994) (57), TV2 este o instituție independentă, a cărei misiune este de a furniza și distribui, în mod independent, programe naționale și regionale de televiziune. Grila de programe furnizate trebuie să îndeplinească cerințe de calitate, universalitate și diversitate. În planificarea programelor pentru stațiile TV2 regionale se va acorda prioritate, de asemenea, afinităților de la nivel regional. Serviciul public de radiodifuziune este descris în mod detaliat în statutul TV2, care prevede că TV2 are obligația de a transmite programe constând în jurnale de știri, programe de informare generală, programe educative, de artă și divertisment întregii populații daneze (58).

(161)

Comisia ia notă de faptul că, în hotărâre (59), Tribunalul a adoptat o poziție referitoare la serviciul public pe care TV2 trebuie să îl furnizeze prin lege.

(162)

În primul rând, trebuie reamintit că statele membre se bucură de o largă marjă de apreciere cu privire la definirea a ceea ce consideră drept servicii de interes economic general și, prin urmare, definiția acestor servicii dată de un stat membru nu poate fi contestată de către Comisie decât în cazul unei erori vădite (60).

(163)

De asemenea, astfel cum se precizează la punctul 33 din Comunicarea privind radiodifuziunea, este responsabilitatea statelor membre să definească misiunea de serviciu public a radiodifuziunilor publice.

(164)

Mai exact, în ceea ce privește SGEI în domeniul radiodifuziunii, jurisprudența Curții Europene de Justiție recunoștea dreptul legitim al statelor membre de a defini un SGEI astfel încât să includă difuzarea unei grile de programe de interes general (61).

(165)

Pe de altă parte, atunci când, în Protocolul de la Amsterdam (62), statele membre prevedeau că „radiodifuziunea ca serviciu public în statele membre este direct legată de nevoile democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți, precum și de necesitatea de a păstra pluralismul în mass-media”, acestea făceau trimitere în mod direct la sistemele de radiodifuziune pe care le introduseseră și cărora le încredințaseră sarcina de a difuza, în beneficiul întregii populații a acestor state, programe de televiziune de interes general.

(166)

În hotărârea sa, Tribunalul a stabilit că nu se poate contesta competența statelor membre de a defini SGEI de radiodifuziune în termeni cuprinzători și calitativi, astfel încât să includă difuzarea unei game largi de programe, și nici libertatea statelor membre de a utiliza veniturile din publicitate pentru finanțarea acestor SGEI (63).

(167)

Posibilitatea unui stat membru de a defini SGEI de radiodifuziune în termeni cuprinzători, astfel încât să includă difuzarea de programe de interes general, nu ar putea fi pusă la îndoială din cauza faptului că furnizorul serviciului public de radiodifuziune desfășoară și activități comerciale, în special vânzarea de spațiu publicitar. Într-adevăr, aspectul definirii misiunii de serviciu public nu trebuie confundat cu aspectul mecanismului de finanțare ales pentru furnizarea respectivelor servicii (64).

(168)

În plus, Tribunalul a precizat că Comisia nu trebuie să compare grila de programe a TV2 cu grilele de programe ale posturilor comerciale. Dacă, prin intermediul unei analize comparative a programelor, definiția SGEI de radiodifuziune ar depinde de gama de programe a radiodifuzorilor comerciali, efectul ar fi acela că statele membre ar fi private de competențele lor în definirea serviciului public. Astfel, definiția SGEI ar ajunge să depindă, în final, de operatorii comerciali și de deciziile acestora de a difuza sau nu anumite programe.

(169)

Tribunalul (65) a confirmat, de asemenea, că obligațiile impuse radiodifuzorilor comerciali nu sunt comparabile cu obligațiile de serviciu public impuse TV2. Acestea din urmă vizează furnizarea pentru întreaga populație daneză a unor programe variate și care să îndeplinească cerințele de calitate, universalitate și diversitate. Aceste obligații de servicii publice grevează asupra activității de televiziune a TV2 în ansamblul său în mod mai restrictiv decât obligațiile minime prevăzute de legea daneză pentru acordarea unei autorizații de radiodifuziune.

(170)

Astfel, Tribunalul concluziona (66) că „definiția reținută de autoritățile daneze este una amplă, întrucât, fiind în principal de natură calitativă, aceasta permite organismului de radiodifuziune să stabilească în mod liber propria grilă de programe. Cu toate acestea, definiția nu prezintă aspecte imprecise, astfel cum pretind reclamantele. Dimpotrivă, mandatul TV2 este pe deplin clar și precis: trebuie să propună întregii populații daneze o gamă de programe de televiziune variată care să urmărească să ofere calitate, universalitate și diversitate”.

(171)

Pe baza celor de mai sus și având în vedere caracterul specific al sectorului radiodifuziunii, Comisia consideră că o definiție „largă”, prin care unui anumit radiodifuzor îi este încredințată misiunea de a oferi o grilă de programe echilibrată și variată, în conformitate cu misiunea sa, în sensul prevederilor interpretative ale protocolului, este legitimă în temeiul articolului 106 alineatul (2) din TFUE. O astfel de definiție ar fi conformă cu satisfacerea nevoilor democratice, sociale și culturale, precum și cu garantarea pluralismului, inclusiv a diversității culturale și lingvistice.

(172)

Astfel, pe baza elementelor menționate, Comisia consideră că definiția serviciului public furnizat de TV2 poate fi acceptată.

(173)

Trebuie adăugat că, pe perioada supusă investigării, TV2 a exploatat un site în cadrul sarcinii sale de serviciu public. Site-ul conține informații privind grila de programe de televiziune publice ale TV2. Comisia poate accepta faptul că site-ul TV2, care se limitează la a informa telespectatorii asupra grilei de programe de televiziune, face parte din sarcina TV2 de serviciu public de radiodifuziune. Prin urmare, includerea exploatării acestui site în mandatul de serviciu public nu constituie o eroare vădită. TV2 a exploatat, de asemenea, un site comercial conținând jocuri etc. Acest serviciu comercial prin Internet al TV2 trebuie considerat ca reprezentând o activitate strict comercială, deoarece oferă producte interactive la cerere, precum jocuri sau „camere de chat”, care nu sunt diferite de produsele comerciale similare. Prin urmare, ultimele activități nu se încadrează în sfera serviciului public oferit de TV2.

(174)

Pentru a beneficia de exceptarea prevăzută la articolul 106 alineatul (2) din TFUE, misiunea de serviciu public ar trebui să fie încredințată TV2 prin intermediul unui act oficial. Comisia observă că Legea radiodifuziunii (67) conferă în mod oficial postului TV2 sarcina de serviciu public de radiodifuziune. În plus, Comisa ia notă de hotărârea în care Tribunalul afirmă: „Este evident că TV2 este învestită cu o astfel de misiune [de serviciu public]” (68).

(175)

Totuși, deoarece definiția juridică nu specifică într-o manieră suficient de clară ce alte tipuri de servicii pot avea statutul de serviciu public, radiodifuzorul public trebuie să primească un mandat oficial prealabil pentru fiecare activitate suplimentară pe care TV2 intenționează să o desfășoare ca serviciu public. Comisia observă că, în perioada 1995-2002, TV2 nu a furnizat astfel de servicii, cu excepția sarcinilor sale publice de radiodifuziune. Este adevărat că site-ul care oferea servicii precum jocuri constituia o activitate comercială, în timp ce site-ul care se limita la a informa utilizatorul în privința grilei de programe de televiziune publice poate fi considerat ca făcând parte din misiunea de serviciu public de radiodifuziune, deoarece nu poate fi separat de serviciul de radiodifuziune. Prin urmare, Comisia concluzionează că misiunea de serviciu public de radiodifuziune a fost conferită în mod corespunzător TV2 în perioada 1995-2002.

(176)

Totuși, astfel cum se specifică la punctele 41-43 din Comunicarea privind radiodifuziunea din 2001, nu este suficient ca serviciul public să fie încredințat în mod oficial organismului public de televiziune, ci este necesar, de asemenea, ca serviciul public să fie asigurat în conformitate cu prevederile actului de încredințare. Deoarece Comisia nu are competența de a aprecia îndeplinirea unor standarde de calitate, este oportun să se instituie o autoritate adecvată de monitorizare, ceea ce înseamnă că statul membru este cel care alege mecanismul care asigură un control eficient, cu condiția ca autoritatea să fie independentă de întreprinderea căreia i se încredințează misiunea.

(177)

În acest context, Comisia observă că autoritatea națională de audit a efectuat, în 2000, o verificare specifică privind substanța și caracterul obligațiilor de serviciu public ale TV2, precum și maniera în care obligațiile au fost respectate în practică. Această verificare nu a constatat neconformități din partea TV2 în ceea ce privește obligațiile sale de serviciu public. În plus, între 2001 și 2002, a existat un Consiliu pentru servicii publice astfel încât să se asigure respectarea de către TV2 a obligației de serviciu public, deși acest organism nu a publicat niciun raport în această privință în scurta sa existență. Nici Comisia nu deține informații potrivit cărora TV2 nu și-a respectat obligațiile sau că activitatea acesteia este de așa natură încât serviciul nu mai poate fi considerat un SGEI în sensul articolului 106 alineatul (2) din TFUE.

(178)

În ceea ce privește controlul financiar al serviciului public de radiodifuziune, Comisia observă că autoritatea națională de audit a verificat conturile TV2. Aceste verificări au inclus atât audituri financiare, cât și de gestiune, chiar dacă autoritatea națională de audit nu avea competențele necesare pentru a preveni supracompensarea costurilor de serviciu public ale TV2.

(179)

În ceea ce privește proporționalitatea ajutorului de stat, Comisia are competența necesară de efectua această evaluare. Comisia observă că autoritățile daneze au transpus directiva privind transparența în dreptul intern. Comisia a primit informații din partea autorităților daneze care îi permit să evalueze caracterul proporțional al finanțării de stat.

(180)

Având în vedere hotărârea și Comunicarea privind radiodifuziunea din 2001, evaluarea proporționalității de către Comisie trebuie să vizeze două aspecte.

(181)

În primul rând, Comisia trebuie să calculeze costurile nete ale sarcinii publice încredințate TV2 și să verifice dacă aceste costuri au fost supracompensate comparativ cu cheltuielile suportate pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public.

(182)

În al doilea rând, Comisia trebuie să analizele comportamentul TV2 pe piața de publicitate. Este adevărat că, în conformitate cu Comunicarea privind radiodifuziunea din 2001, un radiodifuzor public, în măsura în care ajutorul de stat compensează diminuarea veniturilor, ar putea fi tentat să provoace scăderea prețului pentru publicitate sau prețul altor activități nespecifice unui serviciu public, pentru a reduce veniturile concurenților. Prin urmare, Comisia consideră că, atunci când un radiodifuzor public reduce prețurile activităților sale care nu sunt specifice serviciului public la un nivel inferior celui necesar pentru a acoperi ansamblul costurilor acestor activități, luate separat, pe care un operator comercial eficient ar trebui să le acopere în mod normal, o astfel de practică indică prezența unei compensări care depășește strictul necesar pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public.

(183)

În conformitate cu directiva privind transparența (69), statele membre au obligația de a contabiliza în mod separat activitățile de serviciu public și activitățile care nu reprezintă serviciu public. Costurile și veniturile trebuie să fie repartizate în mod corect pe baza unor principii de contabilizare a costurilor obiective și bine definite.

(184)

Comisia este de părere că, în sectorul serviciilor de radiodifuziune, contabilizarea separată a costurilor ar putea să fie dificilă sau chiar imposibilă, intrările fiind aceleași pentru activități diferite. În acest sector, statele membre pot considera că toate programele unui radiodifuzor sunt incluse în misiunea de serviciu public, permițând în același timp și exploatarea comercială a acestora (70).

(185)

În prezenta decizie, Comisia trebuie să identifice în primul rând costul SGEI îndeplinit de TV2.

(186)

Deoarece TV2 desfășoară și activități comerciale, toate activitățile sale trebuie să fie contabilizate în mod separat. Începând din 2001, TV2 este obligată prin lege să păstreze o evidență contabilă separată pentru serviciul public și pentru activitățile comerciale.

(187)

Atunci când calculează costurile nete, Comisia trebuie să deducă din costurile brute ale serviciului public toate beneficiile nete obținute din exploatarea comercială a activității de serviciu public. Autoritățile daneze au prezentat date în conformitate cu metoda descrisă la punctul 56 din Comunicarea privind radiodifuziunea, privind rezultatele activităților comerciale și de serviciu public ale TV2. Se pare că majoritatea activităților comerciale ale TV2 au aceleași date de intrare ca cele ale activităților de serviciu public. Prin urmare, nu a fost aplicată o metodă eficientă de atribuire a costurilor către aceste activități comerciale. Într-un astfel de caz, pentru a calcula costurile nete ale serviciului public, Comisia deduce veniturile nete ale exploatării comerciale. Activitățile comerciale prin Internet sunt singurele care pot fi considerate separabile de serviciul public. Pierderile înregistrate în activitățile comerciale prin Internet după lansarea lor din 1997 se ridică la […] (*1) milioane DKK.

(188)

În etapa următoare, Comisia a dedus veniturile generate prin activitatea de serviciu public (venituri din publicitate și alte venituri comerciale) din costurile brute ale serviciului public, obținând astfel costurile nete ale serviciului public. Finanțarea de stat în numerar a fost apoi dedusă din costurile nete ale serviciului public. Acest calcul este prezentat în tabelul de mai jos.

(189)

Trebuie reținut că, în pofida mai multor solicitări din partea Comisiei de furnizare a sumei exacte a veniturilor din publicitate în 1995 și 1996, autoritățile daneze și TV2 nu au prezentat date clare și explicite în acest sens.

(190)

În răspunsul din 26 iunie 2009, autoritățile daneze arătau că nu aveau posibilitatea de a confirma suma de 400,1 milioane DKK în 1995, respectiv 337,7 milioane DKK în 1996 în ceea ce privește veniturile din publicitate primite de TV2 de la Fondul TV2.

(191)

În răspunsul său, TV2 arăta că (i) Fondul TV2 a primit mai întâi resurse de la TV2 Reklame (824 de milioane DKK în 1995 și 904,5 milioane DKK în 1996), apoi venituri din taxa de radiodifuziune din partea statului (330,3 milioane DKK în 1995 și 356,3 milioane DKK în 1996), precum și faptul că (ii) Fondul TV2 a transferat către TV2 730,4 milioane DKK în 1995, respectiv 694 de milioane DKK în 1996, precum și suma de 269,6 milioane DKK și 275 milioane DKK către posturile regionale TV2. Destinația sumelor transferate către Fondul TV2 era acoperirea necesarului de finanțare a TV2 și a posturilor sale regionale.

(192)

În plus, în răspunsurile din 26 iunie 2009, 17 noiembrie 2010 și 30 noiembrie 2010, autoritățile daneze confirmau argumentul TV2 conform căruia, în lipsa altor venituri de natură comercială, posturile regionale ale TV2 erau finanțate, de facto, integral prin taxa de radiodifuziune, astfel explicându-se de ce sumele transferate anual către posturile regionale TV2 proveneau exclusiv din veniturile din taxa de radiodifuziune transferate către Fondul TV2. Această explicație presupune că veniturile din taxa de radiodifuziune transferate către TV2 pot fi considerate ca fiind echivalente cu suma maximă a taxei de radiodifuziune transferate către Fondul TV2 în perioada în cauză, după deducerea sumelor transferate către posturile regionale ale TV2. Astfel, pe baza celor de mai sus, autoritățile daneze și TV2 susțin că cea mai mare parte a fondurilor transferate de la Fondul TV2 către TV2 în 1995 și 1996 erau reprezentate de venituri nete din publicitate. Prin acest argument, autoritățile daneze sugerează că, în 1995, TV2 a încasat 60,7 milioane DKK sub forma taxei de radiodifuziune (valoarea reziduală după deducerea fondurilor acordate regiunilor) și 669,7 milioane DKK sub formă de venituri din publicitate (valoare reziduală), aceste sume fiind de 81,3 milioane DKK, respectiv 612,7 milioane DKK în 1996.

(193)

Comisia consideră neconvingătoare argumentele TV2 și ale autorităților daneze privind valoarea veniturilor din publicitate în anii 1995-1996. Comisia menționează în special faptul că Fondul TV2 nu a contabilizat în mod separat veniturile din publicitate și din taxa de radiodifuziune, care au fost înregistrate nediferențiat. Comisia regretă că autoritățile daneze nu au prezentat date clare și explicite privind valoarea veniturilor din publicitate din anii 1995 și 1996. Totuși, Comisia consideră că, în cazul de față, acest aspect nu reprezintă o problemă majoră și nu trebuie investigat deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, Comisia consideră că veniturile din publicitate din anii 1995 și 1996 constituie resurse de stat care, în orice caz, trebuie să fie deduse din costurile brute ale serviciului public. Prin urmare, în tabelul de mai jos, veniturile din publicitate transferate de la Fondul TV2 pentru anii 1995 și 1996 sunt menționate pe același rând cu taxa de radiodifuziune.

(194)

Trebuie observat, de asemenea, că Comisia a inclus taxa de radiodifuziune pentru perioada 1997-2002 care a fost transferată către posturile regionale TV2 prin intermediul TV2. Comisia consideră că, deoarece aceste sume au fost primite de TV2 și apoi transferate posturilor regionale, trebuie să fie incluse în calcul atât sub formă de venituri, cât și sub formă de cheltuieli, ceea ce, în mod concret, înseamnă că nu influențează calculul de mai jos al Comisiei.

(195)

În ceea ce privește infuzia de capital în TV2 în scopul digitalizării, aceasta este evidențiată în 1997 ca venit. Reducerile corespunzătoare au fost înregistrate sub formă de costuri în momentul realizării investițiilor. Costurile digitalizării reprezintă, într-adevăr, costuri de serviciu public. Pentru a evita dubla contabilizare a acelorași costuri, amortizarea aferentă investițiilor efectuate a fost dedusă din costul brut al serviciului public. În pofida criticilor TV2 în această privință, Comisia este de părere că, în conformitate cu practicile constante privind calculul compensațiilor oferite de stat, veniturile obținute din partea statului sau provenite dintr-un fond public trebuie să fie înregistrate în anul în care sunt acordate, nu în anul în care sunt cheltuite sau utilizate.

Tabelul 1

Costurile serviciului public și măsurile de compensare contabilizate în perioada 1995-2002

(196)

Conform tabelului de mai sus, finanțarea depășește costurile cu 628,2 milioane DKK (84,4 milioane EUR).

(197)

Comisia ia notă de opinia TvDanmark, care consideră că la evaluarea supracompensării trebuie luate în considerare și celelalte măsuri în favoarea TV2, precum exceptarea de la plata dobânzilor și impozitelor sau accesul în condiții avantajoase la o frecvență de emisie la nivel național. Aceste beneficii sunt rezumate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2

Beneficii estimate în urma scutirii fiscale, renunțării la dobândă și frecvenței de emisie

(198)

Comisia este de acord că aceste măsuri trebuie să fie analizate în prezenta investigație. Totuși, este incorectă introducerea lor în calculul de la tabelul 1 în vederea calculării supracompensării. În conformitate cu poziția Comisiei din decizia RAI (71), se poate considera aceste avantaje suplimentare compensează costuri care în caz contrar ar fi trebuit să fie finanțate. Astfel, aceste avantaje nu trebuie să fie incluse în calculul privind caracterul proporțional al finanțării de către stat a costurilor misiunii de serviciu public, deoarece obligația de a plăti costurile în cauză ar fi condus la o creștere proporțională a costurilor inițiale ale serviciului public încredințat TV2. Rezultatul net nu va fi influențat. Totuși, trebuie să existe garanția că aceste avantaje vor fi transferate doar misiunii de serviciu public, nu și activităților comerciale. Acest ultim aspect este tratat la considerentele 234-237 de mai jos.

(199)

Autoritățile daneze și TV2 au prezentat mai multe argumente pentru a justifica finanțarea în exces calculată la considerentul 196. În contextul hotărârii Tribunalului, Comisia ar trebui, în special, să stabilească dacă finanțarea în exces era cu adevărat necesară pentru ca TV2 să își poată îndeplini misiunea de serviciu public.

(200)

În această privință trebuie mai întâi amintit că Protocolul de la Amsterdam (72) a făcut subliniat elementele specifice ale sectorului radiodifuziunii în raport cu alte SGEI deoarece „radiodifuziunea ca serviciu public în statele membre este direct legată de nevoile democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți, precum și de necesitatea de a păstra pluralismul în mass-media”. Aceste elemente specifice ar trebui incluse în evaluarea Comisiei privind compatibilitatea din prezenta decizie.

(201)

În plus, în deciziile anterioare, Comisia a acceptat că, pentru a-și menține serviciile publice pe care le oferă, radiodifuzorii sunt îndreptățiți să își organizeze capitalul propriu într-o structură adecvată. De exemplu, într-un caz privind un radiodifuzor austriac (73), Comisia afirma că „în conformitate cu articolul 86 alineatul (2) CE, astfel cum este interpretat prin Protocolul de la Amsterdam, în principiu, statele membre pot furniza integral radiodifuzorilor care asigură un serviciu public finanțarea de care aceștia au nevoie pentru a continua efectuarea serviciului public. Aceasta se referă nu doar la costurile de funcționare aferente desfășurării SGEI, ci și la capitalul propriu”.

(202)

Conform hotărârii Tribunalului (74), „Comisia nu ar putea să își fundamenteze afirmațiile pe o pretinsă insuficiență a controlului pentru a dispune recuperarea de către Regatul Danemarcei a totalității sumelor revendicate, drept rezervă necesară pentru serviciul public, atât timp cât o examinare atentă a tuturor condițiilor juridice și economice în care a fost constituită această rezervă în perioada investigată era deplin posibilă, date fiind informațiile de care dispunea Comisia, și că, în lipsa unei asemenea examinări, nu era posibil pentru aceasta să se pronunțe în mod valabil cu privire la aspectul dacă această rezervă era, în tot sau chiar și în parte, cu adevărat necesară pentru serviciul public”.

(203)

Tribunalul a adăugat (75) că unele cerințe pur formale, cum ar fi obligația ca rezervele să fie specifice și transparente, nu pot justifica un ordin de recuperare, iar faptul că TV2 nu a fost nevoită în practică să își utilizeze rezervele nu sprijină concluzia că acestea trebuie să fie considerate disproporționate în raport cu nevoile TV2 de finanțare a serviciului public (76).

(204)

Prin urmare, Comisia trebuie să evalueze toate elementele pe baza cărora autoritățile daneze au stabilit compensația acordată TV2 în perioada 1995-2002 și au luat decizia de a constitui rezerve. În această privință, procedura de stabilire a taxei de radiodifuziune este examinată la considerentul 105 și următoarele.

(205)

În ceea ce privește elementele care au determinat autoritățile daneze să constituie o rezervă pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu public ale TV2, este necesar să se ia în considerare următoarele elemente prezentate de autoritățile daneze.

(206)

Înființarea TV2 din 1998 nu a fost însoțită de o infuzie de capital. Operațiunile TV2 erau finanțate exclusiv prin intermediul unui împrumut de constituire în valoare de 510,8 milioane DKK, prin care au fost achiziționate echipamentele de producție, sediile etc. ale TV2. Astfel, capitalizarea TV2 nu era adecvată deoarece era capitalizată prin împrumuturi neobișnuit de ridicate și capital propriu neobișnuit de redus. În consecință, TV2 s-a confruntat rapid cu dificultăți financiare.

(207)

Curtea de Conturi daneză (Rigsrevisionen), organism independent în cadrul parlamentului danez, are atribuții atât de audit financiar, cât și de audit administrativ. În 1995, aceasta concluziona că mare parte din problemele financiare ale TV2 își au originea în constituirea postului fără o infuzie de capital (77). Curtea de Conturi a recomandat statului, ca primă măsură, să contribuie cu o infuzie de capital în valoare de aproximativ 530 de milioane DKK în cadrul TV2, prin conversia împrumuturilor de constituire. Astfel, capitalul propriu al TV2 urma să se ridice la suma de aproximativ 350 de milioane DKK și să aibă o rată de solvabilitate de aproximativ 50 %. Rata de solvabilitate recomandată, de aproximativ 50 %, era echivalentă cu cea a unor societăți cu capital privat precum TV2 Norge (Norvegia) și TV4 (Suedia).

(208)

În urma acestui raport, auditorii statului – membrii parlamentului danez desemnați pentru efectuarea unui audit de o importanță deosebită privind, între altele, situația financiară a societăților de stat – au solicitat Ministerului de Finanțe o luare de poziție privind necesitatea ca TV2 să constituie capital propriu. Într-o declarație din august 1995, pregătită ca răspuns la propunerea Curții de Conturi privind necesitatea ca TV2 să dispună de capital propriu, Ministerul de Finanțe arăta că „Atât la constituirea unei societăți noi, cât și la conversia societăților de stat existente, trebuie să se asigure că întreprinderea dispune de baza de capital necesară. În același timp, statul trebuie să evite să efectueze o infuzie excesivă de capital, deoarece aceasta va presupune în primul rând o cheltuială inutilă pentru stat și, în al doilea rând, poate conferi societății un avantaj concurențial nejustificat. Prin urmare, trebuie să se evite atât subcapitalizarea, cât și supracapitalizarea societății”. Pe baza celor de mai sus, statul danez a considerat că este necesară constituirea de capital în TV2. Totuși, s-a decis că statul nu va contribui cu suma integrală într-o singură tranșă. În schimb, TV2 va constitui capitalul propriu necesar din excedentele obținute în cursul activității (?).

(209)

Obligația privind baza de capital este reflectată în statutele TV2 din 1997. După 1997, statutele TV2 specificau în mod clar că, începând din 2001, capitalul propriu disponibil al TV2 se va ridica la cel puțin 200 de milioane DKK, sumă care va fi utilizată pentru a compensa pierderile din exploatare ale radiodifuzorului (78). Ordinul executiv din 18 august 1997 arăta că, pentru a finanța posibilele pierderi din exploatare, capitalul propriu disponibil al TV2 – reprezentând capitalul propriu minus sumele blocate – trebuie să fie de cel puțin 200 de milioane DKK la sfârșitul anului 2000. Capitalul propriu disponibil urma a fi constituit până la o sumă de minimum 50 de milioane DKK la sfârșitul lui 1998 și de 100 de milioane DKK până la sfârșitul lui 1999. Începând din 2001, capitalul propriu disponibil indicat în ultimul bilanț trebuie să fie de minimum 200 de milioane DKK în orice moment. În cazul în care capitalul propriu urmează să scadă sub sumele menționate, situația este semnalată Ministerului Culturii. În cazuri speciale și după consultarea Rigsrevisionen, ministrul culturii poate accepta un capital propriu redus, la care poate atașa anumite condiții.

(210)

Ordinul executiv din 1997 emis de ministru în vederea constituirii unui capital propriu minim nerestricționat a fost publicat în Jurnalul Oficial danez (Lovtidende). În plus, începând din 1998, capitalul propriu constituit în conformitate cu cerințele statutelor a fost evidențiat în special în situațiile financiare anuale ale TV2.

(211)

Conform autorităților daneze, nerespectarea cerinței privind capitalul minim în valoare de 200 de milioane DKK prevăzute de actul constitutiv poate determina plasarea TV2 sub administrarea statului.

(212)

Comisia este de părere că cel mai important aspect este să se determine dacă și în ce măsură baza de capital constituită ca urmare a compensației era cu adevărat necesară pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public a TV2.

(213)

Având în vedere elementele de mai sus prin care se explică procedura și motivele care au condus la constituirea rezervelor TV2 sub forma unei baze de capital propriu, precum și în contextul hotărârii Tribunalului, Comisia consideră că constituirea unei rezerve era cu adevărat necesară pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public a TV2.

(214)

Cu toate acestea, Comisia se întreabă dacă se justifica și era necesară întreaga sumă a rezervelor, mai exact, dacă întreaga sumă a bazei de capital propriu constituită la sfârșitul lui 2002 era cu adevărat necesară pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public a TV2.

(215)

Comisia consideră că nivelul bazei de capital propriu care poate fi considerată proporțională și necesară pentru a garanta furnizarea serviciului public depinde de împrejurările și cadrul juridic al fiecărui caz în parte.

(216)

În ceea ce privește baza de capital propriu a TV2, datele aflate la dispoziția Comisiei sunt următoarele:

(217)

La 31 decembrie 2002, TV2 constituise un capital propriu în valoare de 550,5 milioane DKK, inclusiv 72 de milioane DKK reprezentând capital propriu restricționate (digitalizare), ceea ce corespunde unei rate de solvabilitate de 34 %. Valoarea capitalului propriu de la sfârșitul lui 2002 era de 478,5 milioane DKK.

(218)

Comisia observă, în primul rând, că o parte din capital nu reprezenta capital propriu disponibil. Într-adevăr, conform conturilor anuale ale TV2 din 1997 (79), Comisia pentru mass-media (Medieforliget) decisese că TV2 trebuia să digitalizeze echipamentul de producție înainte de sfârșitul anului 2000. Pentru digitalizarea TV2 și a posturilor regionale a fost alocată suma de 300 de milioane DKK. În 1997, în acest scop fuseseră transferate 167 de milioane DKK către TV2. Prin urmare, Comisia este de părere că această sumă era necesară pentru cheltuielile de serviciu public ale TV2. Faptul că sumele neinvestite în digitalizare (un sold de 72 de milioane DKK) au fost deblocate la 1 ianuarie 2003 nu pune sub semnul întrebării această concluzie, deoarece, în timpul perioadei supuse investigației, aceste sume erau clar evidențiate în conturile TV2 ca fiind capital propriu restricționat, puteau fi utilizate doar în scopuri de digitalizare și, conform hotărârii Tribunalului, faptul că TV2 nu a fost nevoit să își utilizeze rezervele în practică nu sprijină concluzia potrivit căreia acestea ar trebui să fie considerate disproporționate în raport cu nevoile TV2 de finanțare a serviciului public (80).

(219)

Trebuie remarcat, de asemenea, că suma capitalului propriu al TV2 avea un deficit de aproape 156 de milioane DKK până la 31 decembrie 1994 (începutul perioadei vizate de prezenta decizie), iar în 1995 și 1996, TV2 avea o rată de solvabilitate negativă și o valoare negativă a capitalului propriu, ceea ce explică de ce capitalul propriu total de la sfârșitul anului 2002 este mai mic decât compensația primită. Capitalul propriu nerestricționat al TV2 s-a ridicat peste pragul minim obligatoriu de 200 de milioane DKK abia la sfârșitul anului 2000.

(220)

Pentru a demonstra că nivelul capitalului propriu al TV2 este justificat, autoritățile daneze au prezentat o declarație pregătită de PricewaterhouseCoopers din 18 noiembrie 2002, potrivit căreia rata de solvabilitate de la sfârșitul perioadei supuse investigației era mai redusă decât cea a radiodifuzorilor scandinavi, aceștia având dimensiuni, activități, structură și piețe similare cu ale TV2. De exemplu, rata de solvabilitate a TV2 era mai redusă decât cea a TV2 Norge (36 %) și considerabil mai mică decât în cazul TV4 (Suedia), a cărei rată de solvabilitate era de 65 %, aproape dublă față de cea a TV2. Conform declarației, rata de solvabilitate a TV2 era inferioară celei a posturilor similare, neputând fi considerată excesivă. Declarația mai arată că nu există indicii care să demonstreze că structura de capital a radiodifuzorilor comparabili nu era optimizată. De asemenea, PricewaterhouseCoopers susținea că menținerea ratei de solvabilitate la o valoare sub 30 % este atipică și crește vulnerabilitatea societății la fluctuațiile de venituri.

(221)

Această comparație cu ceilalți operatori trebuie să fie utilizată cu prudență, deoarece operatorii respectivi nu au o misiune de serviciu public similară cu cea a TV2, nu sunt finanțați în mod similar și nu au același statut juridic. Totuși, această declarație oferă indicii care pot fi luate în considerare împreună cu alte elemente.

(222)

Într-adevăr, Comisia observă în această privință că autoritățile daneze au prezentat informații conform cărora intenționau, în ultima parte a perioadei supuse prezentei investigații, să modifice personalitatea juridică a TV2, să transforme TV2 în societate privată cu răspundere limitată, apoi să privatizeze TV2. În cursul procesului de transformare a TV2 s-a analizat, de asemenea, cum putea fi eliminată progresiv acordarea taxei de radiodifuziune, autoritățile daneze intenționând să renunțe la finanțarea prin intermediul taxei de radiodifuziune după privatizarea TV2.

(223)

Pentru a îndeplini aceste obiective, guvernul danez a încheiat, în iunie 2002, un acord cu o majoritate parlamentară privind liberalizarea completă a politicilor daneze în domeniul mediilor de comunicare. Conform acestui acord, transformarea TV2 trebuia să aibă loc în vederea unei privatizări cât mai rapide. A fost realizată o analiză a justificării financiare a transformării TV2 în societate cu răspundere limitată. În vara anului 2002, Ministerul Culturii a desemnat un grup director, format din reprezentanți ai Ministerului Culturii, Ministerului de Finanțe și ai „Kammeradvokaten” pentru a clarifica justificarea economică a privatizării TV2 și a constituirii acesteia sub formă de societate comercială. Pentru a-și desfășura activitatea, grupul director a apelat la serviciile unei societăți de audit și ale unui consilier financiar, pentru sarcini precum calcularea nivelului capitalului propriu necesar TV2. Conform societății de audit, capitalul propriu al TV2 trebuiau să se ridice la suma de 640 de milioane DKK.

(224)

Constituirea TV2 sub formă de corporație și stabilirea nivelului capitalului propriu au fost aprobate de către Comisia de finanțe a Parlamentului (Folketing). Modificarea statutului juridic al TV2 și transformarea în societate cu răspundere limitată a fost efectuată retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2003. După modificarea statutului juridic și transformarea TV2, mai multe măsuri în favoarea acesteia, precum scutirea de la plata dobânzii și a ratelor la împrumuturi și scutirea de impozitul pe profit, au fost anulate. În 2005, privatizarea a fost amânată, dar TV2 nu a mai primit venituri din taxa de radiodifuziune după 2004.

(225)

Astfel, pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că faptul că în ultima parte a perioadei supuse prezentei investigații, autoritățile daneze planificau deja modificarea – în special schimbarea statutului juridic al TV2, cu necesitățile privind baza de capital propriu pe care aceasta le presupune – trebuie luat în considerare de către Comisiei, printre alte elemente, în evaluarea compatibilității rezervelor.

(226)

Conform practicilor sale decizionale, Comisia are, în principiu, o atitudine favorabilă în ceea ce privește transformarea entităților de stat care concurează cu societăți comerciale, deoarece astfel de transformări în societăți comerciale poate conduce la reducerea denaturării concurenței prin înlocuirea avantajelor de stat nelimitate cu o sumă limitată a capitalului propriu și prin crearea unei distincții clare între rolul statului ca autoritate publică și ca antreprenor care urmărește rentabilitatea investiției sale.

(227)

În plus, printre alte elemente care trebuie avute în vedere, Comisia consideră că nivelul rezervelor TV2 trebuie privit din perspectiva fluctuațiilor de venituri de pe piața de publicitate.

(228)

Este adevărat că TV2 era vulnerabilă la variațiile de venituri care reprezintă un aspect inevitabil al pieței de publicitate. De exemplu, în anul 1998-1999, TV2 a suferit o scădere cu aproximativ 104 de milioane DKK a veniturilor din publicitate. Conform autorităților daneze, TV2 poate preveni scăderi de dimensiuni similare prin constituirea unui capital propriu disponibil în sumă considerabilă, veniturile din taxa de radiodifuziune fiind stabilite în avans pentru o perioadă de mai mulți ani. Chiar dacă TV2 depindea într-o măsură mai redusă de veniturile din publicitate decât TV2 Norge și TV4, care nu beneficiau de venituri din taxa de radiodifuziune, finanțarea din venituri din publicitate constituia totuși, în perioada supusă investigației, o importantă sursă de finanțare a activității TV2.

(229)

În această privință, Comisia ia notă în hotărârea (81) sa de explicația Tribunalului, potrivit căreia „faptul că TV2 nu ar fi avut nevoie să recurgă la rezervele sale în anul 1999 nu atrage concluzia că acestea ar trebui să fie considerate disproporționate în raport cu nevoile TV2 de serviciu public. Astfel, ține de însăși natura unei rezerve constituite pentru a face față unor evenimente aleatorii de a nu fi neapărat utilizată”.

(230)

Comisia acceptă argumentul autorităților daneze conform căruia analiza nevoilor TV2 trebuie să includă și faptul că TV2 se confruntă cu fluctuații semnificative ale lichidității pe parcursul anului și între diferiți ani, deoarece evenimentele sportive majore, precum jocurile olimpice, au loc la intervale de mai muți ani, iar drepturile de difuzare sunt oferite de obicei pe bază de contracte multianuale. De exemplu, în raportul anual 1995 (82) se observă că surplusul din 1995 a fost reportat în 1996 pentru a acoperi deficitul anticipat pentru acel an, când au fost suportate cheltuieli deosebit de ridicate în legătură cu Jocurile Olimpice și Campionatul European de Fotbal.

(231)

În plus, trebuie remarcat că în perioada supusă investigației, TV2 nu avea posibilitatea de a se finanța prin împrumuturi obișnuite. Puteau fi acordate împrumuturi de investiții cu o valoare de maximum 4 % din venituri, astfel cum apăreau în cele mai recente situații financiare. Toate celelalte forme de împrumuturi, garanții și obligații de leasing financiar erau interzise pentru TV2, cu excepția creditelor generale de funcționare. Ca urmare a opțiunilor reduse de finanțare ale TV2, necesarul său de lichidități trebuia, în principiu, să fie acoperit din fondurile obținute din activitate.

(232)

În sfârșit, nivelul capitalului propriu apare în situațiile financiare publicate. În perioada în cauză, conturile TV2 au fost auditate de către auditorul general. Aceste audituri au constat atât în audituri financiare, cât și de gestiune, chiar dacă auditorul general nu avea competențele necesare pentru a preveni supracompensarea costurilor de serviciu public ale TV2. Conform hotărârii Tribunalului (83), faptul că acest organism de audit nu avea competențele necesare pentru a preveni supracompensarea nu conduce la concluzia că autoritățile daneze nu au efectuat verificări. Dimpotrivă, autoritățile daneze au arătat că, în cazul în care autoritatea națională de audit ar fi ajuns la concluzia că baza de capital era prea consistentă, aceasta ar fi putut conduce, între altele, la reducerea cuantumului taxei de radiodifuziune datorate TV2 cu ocazia următorului acord privind mass-media.

(233)

Având în vedere elementele de probă de mai sus, luate împreună, Comisia consideră, în prima parte a evaluării privind proporționalitatea, că, în acest caz și având în vedere Protocolul de la Amsterdam și hotărârea Tribunalului, suma capitalului propriu constituit la sfârșitul anului 2002 (550 de milioane DKK) era necesară pentru îndeplinirea de către TV2 a misiunilor sale de serviciu public. În consecință, suma de 628 de milioane DKK primită în acest scop era proporțională și necesară în sensul articolului 106 alineatul (2) din TFUE.

(234)

Deși această decizie nu evaluează posibilul ajutor de stat acordat TV2 în 2003 și 2004, cu excepția măsurilor de recapitalizare, Comisia observă, de asemenea, că autoritățile daneze au prezentat informații potrivit cărora, în 2004, capitalul propriu al TV2 se ridica la suma de 640 de milioane DKK. O sumă de 96 de milioane DKK a fost investită în activități comerciale, neputându-se stabili dacă aceasta a fost finanțată din capitalul propriu sau obținută prin finanțare externă. Dacă se consideră că au fost utilizat doar capitalul propriu, aceasta poate însemna că TV2 avea la dispoziție 544 de milioane DKK pentru a-și desfășura activitățile de serviciu public.

(235)

În ceea ce privește considerentul 198 de mai sus, trebuie remarcat că TV2 realizează, de asemenea, mai multe activități comerciale. Acestea ocupă o pondere destul de redusă în cadrul activităților totale ale TV2. Costurile acestor activități comerciale au fost alocate pe baza metodei prezentate în Comunicarea privind radiodifuziunea din 2001 (84), care afirmă, contrar abordării adoptate în general în alte servicii publice, că cheltuielile care sunt în totalitate atribuibile activităților de serviciu public, dar care aduc profit și activităților din afara serviciului public, nu trebuie să fie repartizate între cele două tipuri de activități și pot fi alocate în întregime activităților de serviciu public. Comunicarea privind radiodifuziunea din 2001 considera că distribuirea acestor costuri între cele două tipuri de activități riscă să fie arbitrară și nesemnificativă. În ceea ce privește avantajul pe care TV2 îl obține de pe urma utilizării frecvenței de transmisie, Comisia observă că acesta este limitat la serviciul public. Comisia mai consideră că, în conformitate cu Comunicarea privind radiodifuziunea, costurile de finanțare (beneficiile din dobânzi) pot fi atribuite integral activităților de serviciu public.

(236)

Pentru a neutraliza efectul scutirii fiscale de care beneficiază activitățile de serviciu public, 30 % din profiturile activităților comerciale sunt transferate către serviciul public. Aceasta s-a întâmplat doar după 2001. Astfel, Comisia recunoaște că este posibil să fi avut loc o denaturare pe piața serviciilor de radiodifuziune prin faptul că TV2 nu a fost obligată să ia în considerare rata impozitului pe profit în stabilirea prețurilor sale comerciale. Totuși, acest avantaj nu ar trebui să se mențină și pe viitor, având în vedere că partea din transfer corespunde ratei de impozitare reale, datorită acestui mecanism de „neutralizare”. În trecut, aceasta nu reprezenta o problemă pentru stabilirea sumei supracompensării, veniturile totale din activitățile comerciale fiind utilizate pentru a reduce costurile nete ale serviciului public.

(237)

TV2 a desfășurat activități comerciale prin Internet care au generat pierderi. Deoarece aceste activități nu se încadrează în sfera serviciului public de radiodifuziune, nu este posibilă finanțarea din partea statului. În plus, deoarece nu există alte activități care au fost desfășurate în mod independent, nu există excedente din activități comerciale care să compenseze pierderile din activitățile prin Internet.

(238)

La punctul 58 al Comunicării privind radiodifuziunea se afirmă că „un serviciu public de radiodifuziune, în măsura în care ajutorul de stat acoperă profiturile scăzute, ar putea fi tentat să provoace scăderea prețurilor de pe piață pentru publicitate sau alte activități care nu sunt specifice unui serviciu public, pentru a reduce veniturile concurenților (…). În cazul în care un serviciu public de radiodifuziune reduce prețurile activităților sale care nu sunt specifice serviciului public la un nivel inferior celui necesar pentru a acoperi ansamblul costurilor acestor activități, luate separat, pe care un operator comercial eficient ar trebui să le acopere în mod normal într-un caz asemănător, o astfel de practică indică prezența unei compensări care depășește strictul necesar pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public (…)”.

(239)

TvDanmark a prezentat informații prin care arăta că nu poate acoperi costurile individuale ale activităților de televiziune prin prețurile pentru publicitate practicate de TV2. TvDanmark își compară costurile cu prețurile pentru publicitate TRP 21-50 percepute de TV2.

(240)

Pentru ca această comparație să fie validă, Comisia trebuie să stabilească mai întâi dacă TvDanmark se afla într-o situație similară cu TV2 și dacă putea fi considerat un operator eficient.

(241)

În primul rând, Comisia trebuie să stabilească dacă TvDanmark se afla într-o situație similară cu TV2. Comisia observă următoarele. În perioada supusă investigației, cota de audiență a TV2 era de aproximativ 35 %, în timp ce cota TvDanmark era de aproximativ 15 %. Cotele de pe piața de publicitate, diferă, de asemenea, considerabil. Cota de piață a TV2 se situează în jurul a 60 %, în timp ce cota de piață a TvDanmark este de aproximativ 8 %. Cifra de afaceri din publicitate a TV2 era de aproximativ cinci ori mai mare decât cea a TvDanmark. În plus, TV2 este singurul post care acoperă 100 % din populație, în timp ce TvDanmark2 are o acoperire de 77 %, iar TvDanmark1 chiar mai puțin. Având în vedere aceste elemente, Comisia consideră că TvDanmark nu poate fi comparată în mod direct cu TV2.

(242)

În al doilea rând, Comisia trebuie să stabilească dacă TvDanmark este un operator eficient pe piață. În acest scop, se analizează datele principale privind utilizarea și se compară cu rezultatele medii obținute în statul membru în cauză. Analiza trebuie să ia în considerare dimensiunile diferite ale societăților și structura specifică a costurilor acestora. Totuși, între situațiile operatorilor de pe piața daneză nu există suficiente similitudini pentru a permite o comparare directă a indicilor de performanță. Prin urmare, Comisia consideră că o analiză a acestor indici de pe piața daneză nu este adecvată în cazul de față.

(243)

În schimb, Comisia a analizat performanțele financiare ale TvDanmark și SBS Broadcasting. După această analiză, Comisia nu poate stabili cu certitudine dacă pierderile suportate sunt rezultatul costurilor inițiale ridicate de începere a activității pe care TvDanmark nu a reușit să le recupereze sau dacă, de fapt, TvDanmark este un operator ineficient. În pofida mai multor solicitări, Comisia nu a reușit să obțină date privind performanțele financiare ale celui de al treilea operator, TV3, care să îi permită o comparație și cu rezultatele de pe piață ale acestuia. Prin urmare, Comisia nu poate stabili cu certitudine dacă pierderile TvDanmark sunt rezultatul politicii de prețuri a TV2 sau dacă sunt provocate de alți factori aflați sub controlul TvDanmark.

(244)

Astfel, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă TvDanmark este un operator eficient și din moment ce o comparație directă a celor doi operatori nu este posibilă, Comisia este de părere că testul descris mai sus nu este concludent în cazul de față.

(245)

În consecință, Comisia a decis că este necesară o analiză mai amănunțită a politicilor TV2 în materie de prețuri și a datelor de pe piața publicității pentru a se putea evalua dacă TV2 a încercat să își maximizeze veniturile din publicitate în perioada supusă investigației.

(246)

În primul rând, Comisia a comparat prețurile celor doi operatori și a analizat politica de prețuri a TV2. Analiza vizează anii 1998-2002, perioada în care, conform reclamantului, TV2 a început să forțeze scăderea prețurilor pe piața de publicitate. În al doilea rând, a analizat cheltuielile de publicitate din Danemarca comparativ cu cele din UE și în special din alte țări scandinave. În al treilea rând, a comparat prețurile de contact din țările scandinave și practicate în mai multe tipuri de mass-media.

(247)

Comisia observă că practicile TV2 de pe piața de publicitate au fost investigate de către autoritățile daneze în domeniul concurenței. La 21 decembrie 2005, Consiliul Concurenței din Danemarca a decis că TV2 a încălcat articolul 102 din TFUE și dispozițiile naționale corespunzătoare prin practicarea de reduceri de fidelizare pe piața de publicitate. Această decizie a fost anulată de instanța de recurs în materie de concurență la 1 noiembrie 2006, dar fost apoi confirmată, în urma recursului la Înalta Curte a Danemarcei de Est, la 22 iunie 2009. Această ultimă hotărâre a fost contestată la Curtea Supremă, care a confirmat decizia Înaltei Curți la 18 martie 2011. Acest caz urmează unui caz anterior din 29 noiembrie 2000, în care Consiliul Concurenței din Danemarca constatase că reducerile aplicate de TV2 în anul 2000 erau abuzive. În această privință, Comisia observă că investigația autorităților daneze în domeniul concurenței acoperă perioada 2000-2005, deci doar ultimii ani din perioada supusă investigației în scopul prezentei decizii. Trebuie subliniat că o reducere de fidelizare nu presupune existența unei subvenții încrucișate în sensul Comunicării privind radiodifuziunea din 2001 („În cazul în care un serviciu public de radiodifuziune reduce prețurile activităților sale care nu sunt specifice serviciului public la un nivel inferior celui necesar pentru a acoperi ansamblul costurilor acestor activități, luate separat, pe care un operator comercial eficient ar trebui să le acopere în mod normal într-un caz asemănător, o astfel de practică indică prezența unei compensări care depășește strictul necesar pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public”). În realitate, după cum se arată mai jos, prețurile pentru publicitate ale TV2 erau semnificativ mai mari decât cele ale concurenților săi. Mai mult, în cazul reducerilor de fidelizare, clienții cheltuiau o parte mai mare din bugetele de publicitate anuală în TV2 decât ar fi făcut-o în alte circumstanțe. Afirmația sugerează că TV2 și-a sporit veniturile din publicitate prin intermediul schemei de fidelizare, care, în realitate ar fi condus la reducerea necesarului de venituri din taxa de radiodifuziune. În orice caz, deciziile autorităților daneze în domeniul concurenței nu impun nicio obligație Comisiei.

(248)

Cotele de audiență și tipul telespectatorilor, conținutul programelor, perioada maximă de publicitate prevăzută de lege și mecanismul de finanțare a posturilor reprezintă tot atâția factori care influențează concurența de pe piața de publicitate. Prin urmare, prețurile variază de la un radiodifuzor la altul. Pe lângă aceasta, radiodifuzorii vând o gamă de produse „diferențiate” ale căror prețuri, de asemenea, variază (85).

(249)

Tarifele practicate de stații includ reduceri importante. Prin urmare, compararea tarifelor de listă ale publicității televizate nu este concludentă. De cele mai multe ori (aproximativ 90 % din toate activitățile de publicitate la nivel național), publicitatea televizată este reglementată de contracte anuale, pe baza cărora posturile TV oferă reduceri. La acestea se adaugă și alte reduceri (pentru clienți noi, pentru spații publicitare mai puțin atractive, reduceri suplimentare de volum etc.). Negocierea și încheierea contractelor are loc prin intermediul agențiilor de publicitate.

(250)

Pentru a realiza o comparație între diferitele posturi se va stabili mai întâi o medie a diferitelor tarife practicate. Următorul tabel prezintă tarifele medii pentru grupul-țintă TRP 21-50. Aceste tarife au fost obținute prin împărțirea cifrei de afaceri în termeni de spoturi publicitare a posturilor naționale în cauză la numărul de TRP 21-50 obținute, după cum urmează (86):

(251)

Conform datelor de mai sus, tariful practicat de TvDanmark pentru TRP 21-50 a fost cu aproximativ 30-40 % mai scăzut decât cel al TV2. Conform explicației Comisiei din decizia privind ajutorul de stat în favoarea France 2 și France 3, există o relație pozitivă între numărul mediu de contacte și tariful mediu net per contact pe piața publicității televizate (88). Prin urmare, o diferență între tarifele radiodifuzorilor poate fi explicată prin capacitatea relativă a posturilor de a atrage telespectatori. Într-o astfel de situație, este util să se verifice dacă diferențele de tarif reflectă condițiile de pe piață.

(252)

Spre deosebire de situația din Franța, în cazul de față este suficientă prezentarea observațiilor privind doar doi operatori. Prin urmare, panta regresiei lineare va fi calculată pe baza tarifelor celor doi operatori și va avea o relevanță statistică redusă. În consecință, nu pot fi trase concluzii privind corectitudinea pantei.

(253)

Prin urmare, pentru a verifica dacă diferența reală de tarif între cei doi operatori reflectă condițiile de pe piață, a fost aplicat un factor de corecție care să neutralizeze poziția superioară a TV2 pe piață. Factorul de ponderare a fost derivat din calculul realizat de agenții de publicitate și reflectă diferența de audiență care poate fi obținută în grupul țintă dorit prin achiziționarea a câte 100 TRP 21-50 de la TvDanmark și TV2. În medie, TvDanmark are puțin sub 70 % din audiența TV2 (după achiziționarea a 100 TRP 21-50). După aplicarea acestui factor, tarifele sunt aproape similare, având totuși în vedere că tariful TV2 este în continuare puțin mai ridicat decât cel al TvDanmark. Astfel, se pare că diferența dintre tarife reflectă condițiile de pe piață. Însă acest rezultat trebuie privit cu prudență, având în vedere faptul că un astfel de factor de corecție nu poate ajusta toate diferențele dintre posturi.

(254)

Comisia mai observă că, potrivit reclamantului, concurența reală de pe piața publicității TV nu se poartă nici în privința tarifelor de listă, nici al GRP sau TRP prezentate mai sus. În schimb, TvDanmark susține că operatorii concurează prin așa-numitele tarife marginale. Acestea au apărut ca urmare a poziției avantajoase a TV2 pe piață. Pentru a-și realiza obiectivele, agenții de publicitate trebuie să cumpere un anumit număr de puncte de audiență exclusiv de la TV2. În cazul acestor unități inframarginale nu există concurență, TV2 reușind astfel să obțină profituri suplimentare din aceste unități. Prin urmare, operatorii concurau pentru puncte de audiență reziduale și, implicit, pentru tarife marginale. TvDanmark susține că aceste tarife erau chiar mai reduse decât tarifele medii prezentate în tabelele de mai sus.

(255)

Fără a analiza corectitudinea acestei afirmații, Comisia consideră că un astfel de comportament era posibil ca urmare a poziție solide a TV2 pe piață. Cu toate acestea, prezenta investigație trebuie să constate dacă practicile TV2 de pe piața publicității erau de așa natură încât acesta să nu încerce să își maximizeze veniturile. În această privință, nu se poate exclude că TV2 și-a menținut tarifele la un nivel redus pentru a păstra o cotă mare de piață, dar aceasta nu înseamnă că societatea nu a încercat să își maximizeze veniturile.

(256)

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona că tarifele TV2 au fost mai ridicate decât tarifele TvDanmark în perioada supusă investigației. Este evident, de asemenea, că în pofida majorării tarifelor de listă, nivelul real al prețurilor a scăzut în această perioadă. TV2 a majorat în mod considerabil reducerile pe care le-a oferit.

(257)

Totuși, după o analiză a tarifelor, nu se poate stabili dacă evoluția prețurilor a contribuit efectiv la reducerea veniturilor totale din publicitate, crescând astfel nevoia de finanțare de stat. Pentru a clarifica acest aspect, Comisia a analizat mai jos politica de prețuri a TV2 și consecințele acesteia asupra nivelului general al veniturilor din publicitate generate de TV2.

(258)

Astfel cum s-a arătat la considerentele de mai sus, în perioada supusă investigației, TV2 a aplicat mai multe majorări și scăderi de prețuri (prin acordarea de reduceri mai mari). Tabelul de mai jos prezintă o evoluție generală a veniturilor din publicitate ale TV2 în perioada 1998-2002, aceeași perioadă în care reclamantul susține că TV2 a forțat scăderea prețurilor pe piața daneză (milioane DKK):

(259)

În 1997, TV2 a adoptat decizia strategică de a nu crește rata de utilizare a capacităților sale, ci de a majora tarifele în 1998. O altă majorare a tarifelor a avut loc în 1999. Autoritățile daneze susțin că, până în 1999, concurența devenise atât de intensă încât TV2 a avut de suferit ca urmare a majorărilor de preț, iar veniturile sale din publicitate au scăzut cu aproximativ 10 % față de anul precedent.

(260)

În 2000, TV2 se aștepta la o intensificare a concurenței și, în consecință, nu a majorat prețurile. Într-adevăr, prețurile reale au scăzut ca urmare a noii scheme de reduceri introduse de TV2. Prin urmare, TV2 și-a sporit rata de utilizare a capacităților cu 33 % comparativ cu anul precedent. Cu toate acestea, politica de prețuri a condus la o creștere a cifrei de afaceri din publicitate a TV2 la nivel național cu 8,4 %. În 2001, TV2 și-a majorat din nou tarifele. În pofida acestei majorări, veniturile din publicitate ale TV2 și rata de utilizare a capacităților au scăzut la nivelul din 1999. În 2002, TV2 a aplicat o nouă reducere a tarifelor, rezultatul fiind o ușoară scădere a cifrei totale de afaceri. Cu toate acestea, cifra totală de afaceri pe piața de publicitate a scăzut la o rată și mai mare.

(261)

Pe baza celor de mai sus, se poate concluziona că utilizarea la scară largă a reducerilor a avut ca rezultat o scădere a prețurilor reale. TV2 a reușit să compenseze această scădere a tarifelor prin creșterea ratei de utilizare a capacităților. Deoarece concurenții săi nu dispuneau de aceeași rezervă de capacitate, nu au reușit acest lucru. Pentru a rămâne pe piață, aceștia au fost nevoiți să aplice o politică similară cu cea a TV2. În perioada în care TV2 și-a majorat tarifele, cifra sa totală de afaceri din publicitate a scăzut. În schimb, când și-a redus tarifele, TV2 a reușit să își crească cifra totală de afaceri. Prin urmare, Comisia concluzionează că reducerile de prețuri aplicate de TV2 au contribuit, de fapt, la creșterea veniturilor totale ale acesteia. În consecință, politica de prețuri a TV2 nu demonstrează că societatea nu a încercat să își maximizeze veniturile.

(262)

O comparație între prețurile practicate de operatorii danezi și o analiză a politicii de prețuri a TV2 nu demonstrează că prețurile generale de pe piața publicității televizate din Danemarca erau sau nu prea reduse. Un astfel de nivel scăzut al prețurilor poate fi rezultatul utilizării de către TV2 a poziției sale privilegiate pentru a forța scăderea tuturor cheltuielilor pentru publicitate televizată sub nivelul concurențial.

(263)

Pentru a clarifica această situație, Comisia a analizat datele economice de pe piața de publicitate generală de la nivelul UE și le-a comparat cu situația din Danemarca. Deoarece sectorul publicității televizate daneze poate fi comparat cel mai bine cu cel din celelalte țări nordice, Comisia a comparat, de asemenea, datele între Danemarca și țările nordice (Finlanda, Suedia și Norvegia) (89). Cifrele cheie ale cheltuielilor pentru publicitate televizată care au fost analizate sunt: 1. cheltuielile de publicitate televizată exprimate în proporție din cheltuielile de publicitate totale; 2. cheltuielile de publicitate pe cap de locuitor; și 3. cheltuielile de publicitate televizată exprimate în proporție din PIB. Tabelul de mai jos prezintă aceste cifre:

Cifre cheie privind cheltuielile de publicitate televizată în Danemarca, UE și celelalte țări scandinave

(264)

Conform tabelului de mai sus, proporția de publicitate televizată din cheltuielile totale de publicitate a fost mai redusă în Danemarca (27 %) comparativ cu media UE (37 %). Totuși, datele demonstrează că există o diferență majoră între nordul și sudul Europei (90). În statele membre din sud, cheltuielile de publicitate televizată sunt considerabil mai mari decât în statele membre din nord (91). Aceeași tendință poate fi observată în cazul cheltuielilor de publicitate televizată exprimate ca proporție din PIB (92). De asemenea, cheltuielile de publicitate televizată pe cap de locuitor indică o diferență considerabilă între statele membre (93). Când datele sunt comparate în contextul țărilor nordice, modelul danez de cheltuieli este similar cu cel din celelalte țări nordice.

(265)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că nu există probe clare și neechivoce potrivit cărora piața daneză de publicitate televizată ar fi fost sistematic și constant afectată de politica de prețuri a TV2.

(266)

Reclamantul a prezentat, de asemenea, date comparative privind prețurile de contact (exprimate în CPM (94) pentru un tip de media în mai multe țări și pentru mai multe tipuri de media dintr-o anumită țară. Datele prezentate de reclamant compară costul acoperirii a 1 000 de persoane în cazul unei reclame în presa tipărită sau la televiziune în Danemarca, Norvegia și Suedia (95).

(267)

Datele arată că publicitatea televizată este mai ieftină în Danemarca decât în Suedia și Norvegia (96), în timp ce situația este inversă în cazul presei tipărite (97).

(268)

Cu toate acestea, Comisia nu poate să verifice corectitudinea datelor furnizate, iar astfel de date nu sunt publice. Prin urmare, deoarece informațiile sunt insuficiente și nu țin seama de eventualele diferențe culturale, Comisia nu poate formula o concluzie validă privind nivelul prețurilor pentru audiență în legătură cu diferitele tipuri de media din țările scandinave.

(269)

Astfel, Comisia concluzionează că TV2 a practicat cele mai ridicate prețuri de pe piața daneză în perioada supusă investigației, reușind să ofere pentru produsele sale un preț cu 15-40 % mai mult decât concurenții săi, în funcție de audiența de care beneficia în grupul țintă respectiv. Comparativ cu Suedia și Norvegia, prețurile sunt cu aproximativ 20 % mai reduse în Danemarca.

(270)

Având în vedere diferitele analize realizate mai sus, Comisia concluzionează că, din perspectiva ajutorului de stat, nu există indicii clare care să demonstreze că TV2 nu a încercat să își maximizeze veniturile din publicitate și că practicile sale de pe piața de publicitate ar fi condus la o creștere a necesarului de finanțare din partea statului.