(1)

Regulamentul (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind punerea în aplicare în continuare a programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo) (3) prevede în anexă că obiectivele specifice ale programului Galileo constau în asigurarea faptului că semnalele emise de către sistemul constituit în cadrul programului respectiv pot fi utilizate în special pentru a oferi un serviciu public reglementat („PRS”) rezervat utilizatorilor autorizați de către guverne, pentru aplicații cu caracter sensibil care necesită un control eficace al accesului și un nivel ridicat de continuitate a serviciului.

(2)

Deși dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 683/2008 se aplică și serviciilor, inclusiv PRS, care figurează în anexa la regulament, având în vedere interdependența dintre sistemul constituit în cadrul programului Galileo și PRS din punct de vedere juridic, tehnic, operațional și financiar, precum și din punctul de vedere al proprietății, este oportun să se reproducă normele relevante privind aplicarea regulamentelor în materie de securitate în scopul aplicării prezentei decizii.

(3)

Parlamentul European și Consiliul au reamintit de mai multe ori că sistemul constituit în cadrul programului Galileo este un sistem civil aflat sub control civil, cu alte cuvinte sistemul este realizat pe bază de standarde civile plecând de la cerințe civile și sub controlul instituțiilor Uniunii.

(4)

Programul Galileo are o importanță strategică pentru independența Uniunii în ceea ce privește serviciile de radionavigație, de poziționare și de sincronizare prin satelit și are o contribuție importantă la implementarea strategiei „Europa 2020” pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă.

(5)

Dintre diferitele servicii oferite de sistemele europene de radionavigație prin satelit, PRS este serviciul cel mai securizat și cel mai sensibil și este, prin urmare, potrivit pentru serviciile în cazul cărora trebuie asigurate robustețe și o deplină fiabilitate. Acesta trebuie să asigure, spre avantajul participanților săi, o continuitate a serviciului chiar și în situațiile de criză cele mai grave. Consecințele unei încălcări a normelor de securitate în timpul utilizării acestui serviciu nu sunt limitate la utilizatorul în cauză, ci se pot extinde și la alți utilizatori. Utilizarea și gestionarea PRS fac astfel apel la responsabilitatea comună a statelor membre pentru asigurarea propriei securități și a securității Uniunii. În consecință, accesul la PRS trebuie restrâns strict la anumite categorii de utilizatori care fac obiectul unui control permanent.

(6)

Prin urmare, este necesară definirea normelor privind accesul la PRS și a normelor privind gestionarea acestuia, cu precizarea, în special, a principiilor generale referitoare la acces, a funcțiilor diferitelor entități de gestionare și de control, a condițiilor referitoare la fabricarea receptoarelor și la securitate, precum și a regimului de control al exporturilor.

(7)

Referitor la principiile generale de acces la PRS, scopul și caracteristicile acestui serviciu impun ca utilizarea acestuia să fie rezervată strict, acordându-se statelor membre, Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă („SEAE”) acces discreționar, nelimitat și neîntrerupt în toate zonele lumii. Mai mult, fiecare stat membru trebuie să fie în măsură să decidă în mod suveran referitor la utilizatorii autorizați și la utilizările PRS, inclusiv utilizările legate de securitate, în conformitate cu standarde minime comune.

(8)

În vederea promovării utilizării tehnologiei europene la nivel mondial, anumite țări terțe și organizații internaționale ar trebui să poată deveni participanți la PRS, în temeiul unor acorduri separate încheiate cu acestea. În cazul aplicațiilor guvernamentale securizate în materie de radionavigație prin satelit, termenii și condițiile în care țările terțe și organizațiile internaționale pot utiliza PRS ar trebui stabilite în cadrul unor acorduri internaționale, prin aceasta înțelegând-se că respectarea cerințelor în materie de securitate ar trebui să fie obligatorie în toate cazurile. În contextul respectivelor acorduri, fabricarea receptoarelor PRS ar trebui să fie permisă cu respectarea anumitor condiții și cerințe cel puțin echivalente cu condițiile și cerințele aplicabile statelor membre. Cu toate acestea, acordurile respective nu ar trebui să includă, în mod special, chestiuni sensibile din punctul de vedere al securității, precum fabricarea modulelor de securitate.

(9)

Acordurile cu țări terțe sau cu organizații internaționale ar trebui să fie negociate ținând seama pe deplin de importanța asigurării faptului că se respectă democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, protecția libertății de gândire, de conștiință și de religie, precum și libertatea de exprimare și de informare, demnitatea umană, principiile egalității și solidarității, precum și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite și ale dreptului internațional.

(10)

Regulamentele în materie de securitate ale Agenției Spațiale Europene ar trebui să ofere un grad de protecție cel puțin echivalent celui oferit de normele de securitate prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (4) și în Decizia 2011/292/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (5).

(11)

Uniunea și statele membre trebuie să depună toate eforturile pentru asigurarea siguranței și securității sistemului constituit în cadrul programului Galileo și a tehnologiei și echipamentelor PRS, pentru evitarea utilizării semnalelor emise pentru PRS de către persoane fizice sau juridice neautorizate și pentru a împiedica utilizarea ostilă a PRS împotriva Uniunii sau a statelor membre.

(12)

În acest sens, este important ca statele membre să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul nerespectărilor obligațiilor care decurg din prezenta decizie și să se asigure că aceste sancțiuni sunt aplicate. Sancțiunile respective trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(13)

În cazul entităților de gestiune și de control, soluția prin care participanții PRS desemnează o „autoritate PRS competentă” pentru gestionarea și controlul utilizatorilor pare a fi cea mai bună modalitate pentru asigurarea unei gestionări eficiente a utilizării PRS, facilitând relațiile dintre diferiți actori responsabili cu securitatea și garantând un control permanent al utilizatorilor, în special al utilizatorilor naționali, respectând în același timp standardele minime comune. Cu toate acestea, ar trebui să existe flexibilitate pentru a permite statelor membre să organizeze responsabilitățile în mod eficient.

(14)

În cadrul punerii în aplicare a prezentei decizii, prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui efectuată în conformitate cu normele Uniunii, prevăzute, în special, în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6) și în Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (7).

(15)

Mai mult, una dintre misiunile Centrului de securitate Galileo („Centrul de monitorizare a securității Galileo” sau „GSMC”) menționat la articolul 16 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 683/2008 ar trebui să fie asigurarea unei interfețe operaționale între diferiții actori însărcinați cu securitatea PRS.

(16)

Consiliul și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate ar trebui să participe la gestionarea PRS, prin punerea în aplicare a Acțiunii comune 2004/552/PESC a Consiliului din 12 iulie 2004 privind aspecte ale funcționării sistemului european de radionavigație prin satelit care aduc atingere securității Uniunii Europene (8). Consiliul ar trebui să aprobe acordurile internaționale care autorizează o țară terță sau o organizație internațională să utilizeze PRS.

(17)

În ceea ce privește fabricarea și securitatea receptoarelor, cerințele în materie de securitate fac necesară atribuirea acestei sarcini exclusiv unui stat membru care a desemnat o autoritate PRS competentă sau unor întreprinderi stabilite pe teritoriul unui stat membru care a desemnat o autoritate PRS competentă. Mai mult, entitatea care produce receptoare trebuie să fi fost autorizată în mod corespunzător de către consiliul de acreditare de securitate a sistemelor GNSS europene instituit prin Regulamentul (UE) nr. 912/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9) („consiliul de acreditare de securitate”) și să respecte deciziile acestuia. Autoritățile PRS competente au responsabilitatea de a controla în permanență respectarea atât a acestei cerințe de autorizare și a acestor decizii, cât și a cerințelor tehnice specifice care decurg din standardele minime comune.

(18)

Un stat membru care nu a desemnat o autoritate PRS competentă ar trebui în orice caz să desemneze un punct de contact pentru gestionarea oricărei interferențe electromagnetice dăunătoare detectate care afectează PRS. Acest punct de contact ar trebui să fie o persoană fizică sau juridică, care are rolul de punct de raportare, ori o adresă, care poate fi contactată de către Comisie în cazul producerii unei interferențe electromagnetice potențial dăunătoare, în vederea remedierii acestei interferențe.

(19)

În ceea ce privește restricțiile la export, exporturile în afara Uniunii de echipamente sau tehnologie și software legate de utilizarea PRS și de dezvoltarea și fabricarea PRS, indiferent dacă aceste echipamente, software sau tehnologie figurează sau nu în lista din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (10), trebuie să fie limitate numai la țările terțe care sunt autorizate corespunzător pentru acces la PRS în aplicarea unui acord internațional cu Uniunea. O țară terță pe teritoriul căreia este instalată o stație de referință care conține echipamente PRS și care aparține sistemului constituit în cadrul programului Galileo nu este considerată, numai din acest motiv, ca fiind participant la PRS.

(20)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește standardele minime comune în domeniile prevăzute în anexă și, după caz, pentru a actualiza și modifica anexa pentru a lua în considerare evoluția programului Galileo. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(21)

Având în vedere impactul pe care normele comune privind accesul la PRS și fabricarea de receptoare și module de securitate PRS îl pot avea asupra securității sistemului constituit în cadrul programului Galileo, al Uniunii și al statelor sale membre, atât la nivel individual, cât și colectiv, este esențial ca acestea să fie aplicate în mod uniform în fiecare stat membru. Prin urmare, este necesar să fie împuternicită Comisia să adopte cerințe detaliate, orientări și alte măsuri pentru a pune în practică standardele minime comune. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (11).

(22)

Auditurile și inspecțiile care urmează să fie efectuate de Comisie cu ajutorul statelor membre ar trebui, după caz, să fie efectuate într-o manieră similară celei prevăzute în partea VII din anexa III la Decizia 2011/292/UE.

(23)

Normele privind accesul la PRS oferit de sistemul constituit în cadrul programului Galileo reprezintă o condiție necesară pentru punerea în aplicare a PRS. Comisia ar trebui să analizeze dacă ar trebui introdusă o politică de taxare a utilizării PRS, inclusiv în ceea ce privește țările terțe și organizațiile internaționale, și să prezinte rapoarte Parlamentului European și Consiliului privind rezultatul acestei analize.

(24)

Deoarece obiectivul prezentei decizii, și anume definirea normelor prin care statele membre, Consiliul, Comisia, SEAE, agențiile Uniunii, țările terțe și organizațiile internaționale pot avea acces la PRS, nu poate fi realizat în mod suficient de către statele membre și, datorită dimensiunii acțiunii propuse, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(25)

De îndată ce PRS este declarat operațional, ar trebui creat un mecanism de raportare și revizuire,

(a)

„participanți la PRS” înseamnă statele membre, Consiliul, Comisia și SEAE, precum și agențiile Uniunii, țările terțe și organizațiile internaționale, în măsura în care aceste agenții, țări terțe și organizații au fost autorizate în mod corespunzător;

(b)

„utilizatori ai PRS” înseamnă persoane fizice sau juridice autorizate în mod corespunzător de un participant la PRS pentru deținerea sau utilizarea unui receptor PRS.

(a)

Comisia, atunci când acționează în calitate de gestionar al programului Galileo;

(b)

operatorii sistemului constituit în cadrul programului Galileo, exclusiv pentru respectarea conformității cu caietul de sarcini, în conformitate cu o modalitate specifică convenită cu Comisia;

(c)

Agenția GNSS European, pentru a-i permite să își îndeplinească sarcinile care îi sunt atribuite, în conformitate cu o modalitate specifică convenită cu Comisia;

(d)

Agenția Spațială Europeană, numai în scopul cercetării, al dezvoltării și al desfășurării de infrastructuri, în conformitate cu o modalitate specifică convenită cu Comisia.

(1)

Pe baza articolului 17 alineatul (3) litera (a) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (2), deciziile SCH/Com-ex (98)56 (3) și SCH/Com-ex (99)14 (4) au instituit manualul documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză. Aceste decizii ar trebui adaptate la cadrul instituțional și juridic din Uniune.

(2)

Lista documentelor de călătorie eliberate de țările terțe ar trebui monitorizată sistematic pentru a se asigura că autoritățile statelor membre care se ocupă de procesarea cererilor de viză și de controlul frontierelor dispun de informații exacte despre documentele de călătorie prezentate de resortisanții țărilor terțe. Ar trebui modernizate și eficientizate schimburile de informații dintre statele membre privind documentele de călătorie eliberate și privind recunoașterea acestora de către statele membre, iar lista completă ar trebui pusă la dispoziția publicului.

(3)

Lista documentelor de călătorie a fost întocmită cu un dublu scop: pe de o parte, permite autorităților de control la frontieră să verifice dacă un anumit document de călătorie este recunoscut în scopul traversării frontierelor externe, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (5); pe de altă parte, permite personalului consular să verifice dacă statele membre recunosc un anumit document de călătorie în vederea aplicării unui autocolant de viză.

(4)

În temeiul articolului 48 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (6), o listă exhaustivă a documentelor de călătorie eliberate de țara gazdă ar trebui elaborată în cadrul cooperării Schengen.

(5)

Ar trebui instituit un mecanism care să asigure actualizarea constantă a listei documentelor de călătorie.

(6)

Având în vedere importanța securității documentelor de călătorie în ceea ce privește eventuala lor recunoaștere, Comisia, asistată de experți ai statelor membre, ar trebui, după caz, să furnizeze o evaluare tehnică.

(7)

Statele membre au și ar trebui să își păstreze competența în materie de recunoaștere a documentelor de călătorie care permit titularului să treacă frontierele externe și pe care se poate aplica un autocolant de viză.

(8)

Statele membre ar trebui să își comunice poziția referitoare la toate documentele de călătorie și ar trebui să încerce să își armonizeze pozițiile privind diferitele tipuri de documente de călătorie. Deoarece deținătorii unui document de călătorie pot întâmpina dificultăți în cazul în care un stat membru nu își face cunoscută poziția cu privire la respectivul document de călătorie, ar trebui instituit un mecanism prin care statele membre să fie obligate să își exprime poziția cu privire la recunoașterea și nerecunoașterea acestor documente. Mecanismul respectiv nu ar trebui să împiedice statele membre să comunice schimbarea, în orice moment, a poziției lor.

(9)

Pe termen lung, pentru a facilita examinarea unui anumit document de călătorie de către autoritățile de control la frontieră și personalul consular, ar trebui instituită o bază de date online cuprinzând eșantioane ale tuturor documentelor de călătorie. Respectiva bază de date ar trebui actualizată pentru a ține seama de orice modificări referitoare la recunoașterea sau nerecunoașterea deja semnalată a unui anumit document de călătorie.

(10)

În scop informativ, Comisia ar trebui să întocmească o listă neexhaustivă de pașapoarte fantezie și camuflate cunoscute, supuse atenției sale de către statele membre. Pașapoarte fantezie și camuflate înscrise pe listă nu ar trebui să fie supuse recunoașterii sau nerecunoașterii. Ele nu ar trebui să îndrituiască deținătorii să treacă frontierele exterioare și nu ar trebui să permită aplicarea unei vize.

(11)

Pentru a asigura condiții unitare de întocmire și actualizare a listei documentelor de călătorie, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (7).

(12)

Pentru întocmirea și actualizarea listei documentelor de călătorie, ar trebui utilizată procedura de consultare, având în vedere că aceste acte constituie doar o compilare a unor documente de călătorie deja eliberate.

(13)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența articolului 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv (9).

(14)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care se află sub incidența articolul 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).

(15)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (12).

(16)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale. Deoarece prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta decizie, dacă o va pune în aplicare în legislația sa națională.

(17)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (13); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(18)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (14); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(19)

În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(20)

Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 al Consiliului (1) stabilește, pentru anul 2011, posibilitățile de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE.

(2)

Ar trebui să fie remediată o incoerență dintre formularea din Regulamentul (UE) nr. 57/2011 și formularea de la rubrica privind merluciul norvegian din anexa IA la regulamentul menționat.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 interzice pescuitul rechinului scrumbiilor în apele internaționale și prevede obligația eliberării imediate în cazul capturilor accidentale. Anexa IA la regulamentul respectiv fixează capturile totale admisibile pentru rechinul scrumbiilor la 0 tone în anumite zone ICES și nu conține dispoziții privind capturile accidentale. În consecință, în anumite zone din apele UE, capturile de rechin al scrumbiilor nu sunt restricționate, pe când în altele (Oceanul Atlantic), anumite zone (zonele ICES) sunt gestionate de captura totală admisibilă (TAC), iar altele nu (zonele CECAF). Având în vedere statutul acestei specii și discuțiile în curs privind posibilitatea includerii sale pe lista Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (convenția CITES) (apendicele III), este necesar să se asigure o protecție crescută pentru rechinul scrumbiilor în toate zonele și să fie avute în vedere atât navele din UE, cât și navele din țări terțe care pescuiesc în apele UE.

(4)

Evaluarea științifică privind codul din Marea Celtică s-a îmbunătățit, confirmând faptul că avizul pe care se bazează TAC actuală a subestimat abundența clasei de vârstă din 2009 și, în consecință, creșterea dinamică a biomasei acestui stoc. Pe lângă noile măsuri în materie de selectivitate prevăzute de Consiliul consultativ regional pentru apele de nord-vest (North Western Regional Advisory Council – NWWRAC), care ar urma să reducă riscul aruncării înapoi în mare a eglefinului și merlanului la pescuitul de cod, este oportun să se adapteze TAC pentru cod în Marea Celtică pentru restul anului 2011, având în vedere noul aviz științific.

(5)

La 26 iulie 2011, Organizația de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO) a comunicat tuturor părților contractante adoptarea unei revizuiri a TAC NAFO pentru 2011 pentru sebastă în subzona 2, diviziunile 1F și 3K, cu efect imediat. La 1 august 2011, Comisia a transmis aceleași informații tuturor statelor membre interesate de acest tip de pescuit. Revizuirea ar trebui să fie pusă în aplicare în dreptul Uniunii și să se aplice navelor din UE începând de la 2 august 2011.

(6)

În contextul stabilirii posibilităților de pescuit și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve (2), Consiliul poate, acționând în temeiul unei propuneri a Comisiei și pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a avizului Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), să excludă anumite grupuri de nave de la aplicarea regimului de efort de pescuit, cu condiția să fie disponibile date corespunzătoare cu privire la capturile de cod și la capturile de cod aruncate înapoi în mare ale navelor respective, a unui procentaj al capturilor de cod care să nu depășească 1,5 % din totalul capturilor grupului de nave și cu condiția ca includerea grupului în regimul de efort să constituie o sarcină administrativă disproporționată în raport cu impactul său global asupra stocurilor de cod.

(7)

Pe baza Regulamentului (CE) nr. 1342/2008, Regulamentul (CE) nr. 754/2009 (3) a exclus anumite grupuri de nave de la regimul efortului de pescuit prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1342/2008.

(8)

Irlanda a furnizat informații cu privire la capturile de cod efectuate de un grup de nave care operează în vestul Scoției și care utilizează traule de fund cu dimensiunea ochiului de plasă mai mare sau egală cu 120 mm și cu panouri de plasă cu ochiuri pătrate, în zona indicată la punctul 6.1 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 43/2009 al Consiliului din 16 ianuarie 2009 de stabilire, pentru 2009, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (4), și plasă cu dimensiunea ochiului de 100 mm, în alte zone din vestul Scoției. Pe baza acestor informații, care au fost evaluate de CSTEP, se poate stabili că, în cazul acestui grup de nave, capturile de cod, inclusiv capturile de cod aruncate înapoi în mare, nu depășesc 1,5 % din capturile totale ale grupului. În plus, măsurile de control și de monitorizare în vigoare asigură monitorizarea și controlul activităților de pescuit ale acestui grup de nave. În sfârșit, includerea grupului respectiv în regimul de efort de pescuit constituie o sarcină administrativă disproporționată în raport cu impactul global al acestei includeri asupra stocurilor de cod. Prin urmare, este oportun să se modifice Regulamentul (CE) nr. 754/2009 în vederea excluderii grupului de nave respectiv de la regimul de efort de pescuit prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1342/2008. Limitele efortului stabilite pentru Irlanda în Regulamentul (UE) nr. 57/2011 ar trebui modificate în consecință.

(9)

Un grup de nave din Germania este în prezent exclus de la aplicarea regimului de efort de pescuit prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1342/2008. Pe baza informațiilor furnizate de Germania în 2011, CSTEP nu a fost în măsură să evalueze dacă, în perioada de gestionare 2010, condițiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 se mai întrunesc. Prin urmare, este oportun să se reincludă acest grup de nave germane în regimul de efort de pescuit respectiv. Regulamentul (CE) nr. 754/2009 ar trebui modificat în consecință.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 se aplică, în general, de la 1 ianuarie 2011. Cu toate acestea, limitele efortului de pescuit stabilite de Regulamentul (UE) nr. 57/2011 se aplică pentru o perioadă de un an care începe la 1 februarie 2011. În consecință, dispozițiile prezentului regulament privind limitele capturilor și alocările ar trebui să se aplice începând de la 1 ianuarie 2011, cu excepția noilor dispoziții pentru sebastă din subzona 2, diviziunile 1F și 3K, care ar trebui să se aplice de la 2 august 2011. Dispozițiile prezentului regulament privind limitele efortului de pescuit ar trebui să se aplice de la 1 februarie 2011. Această aplicare retroactivă nu va aduce atingere principiului securității juridice, deoarece posibilitățile de pescuit în cauză nu au fost încă epuizate. Întrucât modificările regimurilor de efort de pescuit au o influență directă asupra activităților economice ale flotelor respective, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicare,

1.

La articolul 5 alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

2.

La articolul 8 alineatul (1), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

3.

La articolul 37, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

4.

În anexa IA, rubrica referitoare la cod în VIIb, VIIc, VIIe-k, VIII, IX și X; apele UE din zona CECAF 34.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

5.

În anexa IA, rubrica referitoare la rechinul scrumbiilor în apele UE și internaționale din zonele III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X și XII se înlocuiește cu următorul text:

6.

În anexa IA, rubrica referitoare la langustină în zona VII se înlocuiește cu următorul text:

7.

În anexa IC, rubrica referitoare la sebastă din subzona NAFO 2, diviziunile IF și 3K se înlocuiește cu următorul text:

8.

Apendicele 1 la anexa IIA se modifică după cum urmează:

(a)

litera (f) se elimină;

(b)

se adaugă următoarea literă:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 57/2011 al Consiliului din 18 ianuarie 2011 de stabilire, pentru anul 2011, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE (2) stabilește cotele pentru 2011.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2011.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1067/2008 al Comisiei din 30 octombrie 2008 privind deschiderea și gestionarea unor contingente tarifare comunitare pentru grâul comun de altă calitate decât cea superioară provenit din țări terțe și de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (5), Regulamentul (CE) nr. 2305/2003 al Comisiei din 29 decembrie 2003 privind deschiderea și administrarea unui contingent tarifar comunitar pentru importurile de orz din țările terțe (6) și Regulamentul (CE) nr. 969/2006 al Comisiei din 29 iunie 2006 privind deschiderea și administrarea unui contingent tarifar comunitar pentru importul de porumb originar din țările terțe (7) prevăd dispoziții specifice pentru depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import pentru grâul comun de altă calitate decât cea superioară în cadrul contingentelor 09.4123, 09.4124 și 09.4125, pentru orz în cadrul contingentului 09.4126 și pentru porumb în cadrul contingentului 09.4131.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2058/96 al Comisiei din 28 octombrie 1996 privind deschiderea și gestionarea contingentului tarifar de brizuri de orez din codul NC 1006 40 00 , pentru producția de preparate alimentare din codul NC 1901 10  (8) și Regulamentul (CE) nr. 1964/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare privind deschiderea și modul de gestionare a unui contingent de import de orez originar din Bangladesh, în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3491/90 al Consiliului (9) prevăd dispoziții specifice pentru depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import pentru brizuri de orez în cadrul contingentului 09.4079 și pentru orez originar din Bangladesh în cadrul contingentului 09.4517.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 828/2009 al Comisiei din 10 septembrie 2009 de stabilire, pentru anii de piață 2009/2010-2014/2015, a normelor de aplicare pentru importul și rafinarea produselor din sectorul zahărului încadrate la poziția tarifară 1701 în cadrul acordurilor preferențiale (10) prevede dispoziții specifice pentru depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import în cadrul contingentelor 09.4221, 09.4231 și 09.4241-09.4247.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 al Comisiei din 20 decembrie 2006 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare pentru uleiul de măsline originar din Tunisia (11) prevede dispoziții specifice pentru depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import pentru uleiul de măsline în cadrul contingentului 09.4032.

(5)

Având în vedere sărbătorile legale din anul 2012, trebuie să se prevadă derogări, în anumite perioade, de la Regulamentele (CE) nr. 2058/96, (CE) nr. 2305/2003, (CE) nr. 969/2006, (CE) nr. 1918/2006, (CE) nr. 1964/2006, (CE) nr. 1067/2008 și (CE) nr. 828/2009 în ceea ce privește datele de depunere a cererilor de licențe de import și de eliberare a licențelor de import, pentru a permite respectarea volumelor contingentelor în cauză.

(6)

Articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 382/2008 al Comisiei din 21 aprilie 2008 privind normele de aplicare a regimului licențelor de import și export în sectorul cărnii de vită și mânzat (12), articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1518/2003 al Comisiei din 28 august 2003 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de porc (13), articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1178/2010 al Comisiei din 13 decembrie 2010 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul ouălor (14) și articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 90/2011 al Comisiei din 3 februarie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a regimului licențelor de export în sectorul cărnii de pasăre (15) prevăd eliberarea licențelor de export în ziua de miercuri care urmează săptămânii în cursul căreia s-au depus cererile de licențe, cu condiția ca nicio măsură specială să nu fi fost luată între timp de către Comisie.

(7)

Articolul 7d alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 951/2006 al Comisiei din 30 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului în ceea ce privește schimburile cu țările terțe în sectorul zahărului (16) prevede că licențele de export pentru zahăr și izoglucoză peste cotă se eliberează începând cu ziua de vineri care urmează săptămânii în cursul căreia s-au depus cererile de licențe, cu condiția ca nicio măsură specială să nu fi fost luată între timp de către Comisie.

(8)

Având în vedere sărbătorile legale din 2012 și consecințele acestora asupra publicării Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, intervalul de timp între depunerea cererilor și data eliberării licențelor se dovedește a fi prea scurt pentru a garanta o bună gestionare a pieței. Prin urmare, este necesar ca acest interval de timp să fie prelungit.

(9)

În consecință, este necesar să se abroge Regulamentul (UE) nr. 1000/2010 (17) al Comisiei, care prevede derogări de la anumite regulamente în ceea ce privește datele de depunere a cererilor și de eliberare a licențelor de import și de export în 2011.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2075/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a normelor specifice aplicabile controalelor oficiale privind prezența de Trichinella în carne (2) prevede metode de depistare a prezenței Trichinella în eșantioane de carcase. Metoda de referință este prevăzută în capitolul I din anexa I la regulamentul respectiv. Trei metode de depistare echivalente cu metoda de referință sunt menționate în capitolul II din anexa I la regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2075/2005, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1245/2007 (3) permite folosirea pepsinei lichide pentru depistarea prezenței Trichinella în carne și stabilește cerințele sale de utilizare ca reactiv în metodele de depistare. Prin urmare, este necesar să se prevadă, de asemenea, cerințe identice pentru metodele de depistare echivalente, după caz. Prin urmare, partea C a capitolului II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2075/2005 ar trebui modificată în consecință.

(3)

În plus, dispozitive noi pentru testarea în vederea depistării Trichinella prin metoda digestiei echivalentă cu metoda de referință au început să fie fabricate de întreprinderile private. Ca urmare a acestor evoluții, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală a aprobat în unanimitate, la 16 decembrie 2008, orientările pentru validarea noilor dispozitive pentru testarea prezenței Trichinella prin metoda digestiei.

(4)

În 2010, o nouă metodă de depistare cu ajutorul unui dispozitiv a prezenței Trichinella la porcii domestici a fost validată de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru paraziți în conformitate cu aceste orientări.

(5)

Rezultatele validării arată că noul dispozitiv și metoda aferentă de depistare a prezenței Trichinella, validate în temeiul codului laboratorului de referință al Uniunii Europene, No EURLP_D_001/2011 (4), este echivalentă cu metoda de referință, astfel cum se prevede în capitolul I din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2075/2005. Prin urmare, ea ar trebui să fie inclusă în lista metodelor de depistare echivalente enumerate în capitolul II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2075/2005.

(6)

Prin urmare, capitolul II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2075/2005 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor destinați hranei animalelor și prezintă motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, s-a depus o cerere de autorizare pentru preparatul de endo-1,4-beta-xilanază produs de Trichoderma reesei (CBS 114044). Cererea a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea se referă la autorizarea preparatului enzimatic de endo-1,4-beta-xilanază produs de Trichoderma reesei (CBS 114044) ca aditiv pentru hrana găinilor ouătoare, a speciilor de păsări de curte minore și a porcilor pentru îngrășat, în vederea clasificării în categoria „aditivi zootehnici”.

(4)

Utilizarea preparatului respectiv a fost autorizată pe o perioadă de zece ani pentru puii de găină pentru îngrășat, puicuțele pentru ouat, curcanii pentru îngrășat, curcanii crescuți pentru reproducție și purceii înțărcați, prin Regulamentul (CE) nr. 902/2009 al Comisiei (2).

(5)

Au fost prezentate noi date în sprijinul cererii de autorizare a preparatului enzimatic de endo-1,4-beta-xilanază produs de Trichoderma reesei (CBS 114044) pentru găinile ouătoare, speciile de păsări de curte minore și porcii pentru îngrășat. În avizul său din data de 14 iunie 2011 (3), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („Autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, endo-1,4-beta-xilanaza produsă de Trichoderma reesei (CBS 114044) nu are un efect nociv asupra sănătății animale, asupra sănătății umane sau asupra mediului și că utilizarea preparatului respectiv poate îmbunătăți producția de ouă a găinilor ouătoare și creșterea altor specii de păsări de curte minore și a porcilor pentru îngrășat. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Aceasta a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului furajer în hrana animalelor, prezentat de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea endo-1,4-beta-xilanazei produse de Trichoderma reesei (CBS 114044) arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor destinați hranei animalelor și prezintă motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost depusă o cerere de autorizare pentru Lactobacillus plantarum (NCIMB 30236). Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea se referă la autorizarea Lactobacillus plantarum (NCIMB 30236) ca aditiv furajer pentru toate speciile de animale, urmând a fi clasificat în categoria „aditivi tehnologici”.

(4)

În avizul său din 14 iunie 2011 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că Lactobacillus plantarum (NCIMB 30236), în condițiile de utilizare propuse, nu are efecte nocive asupra sănătății animalelor, a sănătății oamenilor sau asupra mediului și că acest preparat prezintă potențialul de a îmbunătăți producția de furaje însilozate provenind din toate tipurile de furaje prin reducerea pH-ului și o mai bună conservare a materiei uscate și a proteinei. Autoritatea nu consideră necesară prevederea unor cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Aceasta a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivilor furajeri în hrana animalelor, prezentat de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea Lactobacillus plantarum (NCIMB 30236) arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei din 12 martie 2010 de stabilire a unor liste de țări terțe, teritorii sau părți ale acestora autorizate să introducă în Uniunea Europeană anumite animale și carne proaspătă, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (2) stabilește cerințele de certificare sanitar-veterinară pentru introducerea în Uniune a anumitor transporturi de carne proaspătă de ungulate și ecvidee destinată consumului uman. Regulamentul prevede că aceste loturi nu pot fi introduse în Uniune decât în cazul în care provin din țări terțe, teritorii sau părți ale acestora enumerate în partea 1 a anexei II la regulamentul respectiv.

(2)

La 19 septembrie 2011, Paraguay a informat Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) cu privire la apariția unui focar de febră aftoasă. Focarul este situat în districtul San Pedro și a fost confirmat la 18 septembrie 2011 prin analize de laborator (testele ELISA și EITB).

(3)

Partea 1 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 206/2010 precizează că importurile de carne proaspătă de bovine domestice provenind din Paraguay sunt autorizate.

(4)

Din cauza riscului de introducere a febrei aftoase în Uniune prin importul de carne proaspătă de bovine provenind din Paraguay și în lipsa unor garanții care să permită regionalizarea pentru Paraguay, astfel de importuri nu ar mai trebui să fie autorizate. Rubrica referitoare la Paraguay din partea 1 a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 206/2010 ar trebui modificată în consecință.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 206/2010 ar trebui modificat în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(1)

În cazul în care cantitatea de îngrășăminte de origine animală pe care un stat membru intenționează să o împrăștie anual pe hectar diferă de cantitățile prevăzute la punctul 2 al doilea paragraf prima teză din anexa III la Directiva 91/676/CEE și la litera (a) a aceluiași paragraf, cantitatea respectivă trebuie stabilită astfel încât să nu se compromită îndeplinirea obiectivelor specificate la articolul 1 din directiva menționată și trebuie justificată pe baza unor criterii obiective, precum perioadele lungi de vegetație și culturile cu o absorbție ridicată de azot.

(2)

Italia a înaintat Comisiei o cerere de derogare în temeiul punctului 2 al treilea paragraf din anexa III la Directiva 91/676/CEE, în privința regiunilor Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto.

(3)

Derogarea solicitată privește intenția Italiei de a permite împrăștierea în regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto a unei cantități anuale de până la 250 kg de azot pe hectar din îngrășăminte de origine animală provenind de la bovine și dejecții porcine tratate în exploatații cu o proporție de cel puțin 70 % de culturi cu necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație. Se estimează că derogarea privește în mod potențial aproximativ 10 313 exploatații de bovine și 1 241 de exploatații de porcine din regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto, reprezentând 15,9 % și 9,7 % din numărul total de exploatații de bovine, respectiv de porcine din aceste regiuni, 10,7 % din suprafața agricolă utilizată, 29,1 % din totalul animalelor de lapte și 49,3 % din totalul porcinelor din aceste regiuni. În plus, exploatațiile cultivate pot la rândul lor solicita această derogare.

(4)

Legislația de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE și de stabilire a programelor de acțiune din regiunile Emilia Romagna (Decizia nr. 1273/2011 din 5.9.2011), Lombardia (Decizia nr. IX/2208 din 14.9.2011), Piemont (Decizia nr. 18-2612 din 19.9.2011) și Veneto (Decizia nr. 1150 din 26.7.2011) s-a adoptat și se aplică concomitent cu prezenta decizie pentru perioada 2012-2015.

(5)

Zonele vulnerabile desemnate cărora li se aplică programele de acțiuni acoperă aproximativ 63 % din suprafața agricolă utilizată (SAU) a regiunii Emilia Romagna, 82 % din SAU a regiunii Lombardia, 38 % din SAU a regiunii Piemont și 87 % din SAU a regiunii Veneto.

(6)

Datele privind calitatea apei prezentate arată că, în cazul apei subterane din regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto, 89 % din corpurile de apă subterană au concentrații medii de nitrați mai mici de 50 mg/l, iar 63 % au concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l. În cazul apelor de suprafață, mai mult de 98 % din punctele de monitorizare au concentrații medii de nitrați mai mici de 25 mg/l și niciun punct nu are concentrații mai mari de 50 mg/l.

(7)

Regiunile Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto sunt responsabile pentru mai mult de 70 % din șeptelul din Italia, și anume 67,1 % din bovinele de lapte, 60,6 % din celelalte bovine, 81 % din porcine și 79,4 % din păsările de curte. În perioada 1982-2007, numărul șeptelului a prezentat o tendință descrescătoare (în medie 20 % pentru cele patru regiuni).

(8)

În perioada 1979-2008, consumul de azot chimic lichid a scăzut, ca și utilizarea îngrășămintelor minerale pe bază de fosfor; aceasta din urmă a scăzut cu 70 %.

(9)

Pășunile, porumbul boabe, porumbul însilozat și cerealele de iarnă ocupă aproximativ 53 % din suprafața agricolă totală din Emilia Romagna, Lombardia, Piemont și Veneto.

(10)

Documentele justificative prezentate în cererea de derogare demonstrează că cele 250 kg de azot din îngrășăminte provenind de la bovine și dejecții porcine tratate, propuse anual pe hectar, se justifică pe baza unor criterii obiective, precum volumul mare de precipitații nete, perioadele lungi de vegetație și culturile cu o absorbție ridicată de azot.

(11)

În urma examinării solicitării, Comisia consideră că această cantitate propusă, de 250 kg pe hectar din îngrășăminte de origine animală provenind de la bovine și dejecții porcine tratate, nu va aduce atingere realizării obiectivelor Directivei 91/676/CEE, dacă se respectă anumite condiții stricte.

(12)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru nitrați, instituit prin articolul 9 din Directiva 91/676/CEE,

(a)

„exploatații” înseamnă exploatațiile agricole care practică sau nu creșterea animalelor;

(b)

„parcelă” înseamnă un teren individual sau un grup de terenuri, omogene din punct de vedere al culturii, al tipului de sol și al practicilor de fertilizare;

(c)

„pășune” înseamnă pășunile permanente sau temporare (în general, „temporar” înseamnă mai puțin de patru ani);

(d)

„porumb tardiv” înseamnă porumb din clasa FAO 600-700, plantat între mijlocul lui martie și începutul lui aprilie, cu un ciclu vegetativ de cel puțin 145-150 zile;

(e)

„porumb sau sorg urmat de graminee de iarnă” înseamnă porumb sau sorg semitardiv sau timpuriu urmat de ierburi de iarnă, de exemplu raigras italian, orz, triticale sau secară de iarnă;

(f)

„cereale urmate de graminee de vară” înseamnă grâu de iarnă, orz de iarnă sau triticale, urmate de graminee de vară, cum ar fi porumbul, sorgul, Setaria sau Panicum sp.;

(g)

„culturi cu necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație” înseamnă pășune, porumb tardiv, porumb sau sorg urmate de ierburi de iarnă și cereale de iarnă urmate de ierburi de vară;

(h)

„îngrășământ de origine animală provenit de la bovine” înseamnă dejecțiile excretate de bovine, inclusiv în cursul păscutului și în formă prelucrată;

(i)

„tratarea îngrășămintelor de origine animală” înseamnă procesul de separare fizico-mecanică a dejecțiilor porcine într-o fracțiune solidă și una lichidă, proces destinat să amelioreze împrăștierea de îngrășăminte pe teren și să stimuleze recuperarea azotului și a fosforului;

(j)

„îngrășăminte de origine animală tratate” înseamnă fracțiunea lichidă rezultată din tratarea dejecțiilor porcine, cu un raport azot/fosfat (N/P2O5) de minimum 2,5;

(k)

„îngrășăminte de origine animală tratate, cu eliminarea azotului” înseamnă îngrășăminte de origine animală tratate cu un conținut de azot mai mic de 30 % comparativ cu cel al dejecțiilor porcine brute;

(l)

„soluri cu conținut scăzut de materie organică” înseamnă soluri cu un conținut de carbon organic mai mic de 2 % în stratul de 30 cm din partea superioară a solului;

(m)

„soluri nesaline și cu salinitate redusă” înseamnă acele soluri cu o conductivitate electrică a extractului de pastă de sol saturat (ECe) mai mică de 4 mS/cm sau o conductivitate electrică a extractului apos cu un raport sol/apă de 1:2 (EC 1:2) mai mică de 1mS/cm, sau zone definite cu certitudine ca nefiind afectate de riscul salinizării, după cum se indică pe harta solurilor definită la nivel regional;

(n)

„eficiența utilizării azotului” înseamnă procentajul de azot total împrăștiat sub formă de îngrășăminte de origine animală care este disponibil pentru culturi în anul împrăștierii.

(a)

cel puțin 70 % din suprafața exploatației conține culturi cu un necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație;

(b)

pășunile temporare sunt arate primăvara;

(c)

proporția de leguminoase sau alte plante care fixează azotul atmosferic nu depășește 50 % pe pășunile temporare și permanente;

(d)

porumbul tardiv se recoltează (planta întreagă);

(e)

gramineele de iarnă, cum ar fi raigrasul italian, orzul, triticale sau secara de iarnă, se însămânțează în interval de două săptămâni de la recoltarea porumbului/sorgului și se recoltează nu mai devreme de două săptămâni înainte de semănarea porumbului/sorgului;

(f)

ierburile de vară, cum ar fi porumbul, sorgul, Setaria sau Panicum sp., se însămânțează în interval de două săptămâni de la recoltarea cerealelor de iarnă și se recoltează nu mai devreme de două săptămâni înainte de semănarea cerealelor de iarnă;

(g)

aratul ierbii trebuie urmat în interval de două săptămâni de însămânțarea unei culturi cu un necesar ridicat de azot, iar în anul arării pășunilor permanente nu se împrăștie îngrășăminte.

(a)

evaluarea punerii în aplicare a condițiilor de acordare a derogării pe baza unor controale efectuate la nivel de exploatație, precum și a unor controale privind transportul îngrășămintelor de origine animală și a informațiilor privitoare la exploatațiile neconforme, pe baza rezultatelor inspecțiilor administrative și ale inspecțiilor pe teren;

(b)

informații privind tratarea îngrășămintelor de origine animală, inclusiv prelucrarea și utilizarea fracțiunilor solide, oferind date detaliate privind caracteristicile sistemelor de tratare, eficiența acestora și compoziția îngrășămintelor de origine animală tratate, precum și destinația fracțiunilor solide;

(c)

hărți care să prezinte zonele cu un conținut scăzut de materie organică, precum și măsurile luate în vederea încurajării utilizării fracțiunilor solide stabilizate pe solurile cu un conținut scăzut de materie organică, conform celor menționate la articolul 5 alineatul (2);

(d)

metodologiile pentru evaluarea compoziției îngrășămintelor de origine animală tratate, a variațiilor compoziției și a eficienței tratării pentru fiecare exploatație care beneficiază de o derogare individuală, menționate la articolul 5 alineatul (3);

(e)

inventarul amoniacului și al altor emisii provenite din tratarea îngrășămintelor de origine animală, conform dispozițiilor de la articolul 5 alineatul (4);

(f)

protocolul stabilit pentru măsurarea conductivității electrice și hărți care arată zonele afectate de salinizare, menționate la articolul 6 alineatul (12);

(g)

metodologiile de verificare a compatibilității derogărilor acordate cu capacitatea stațiilor de tratare a îngrășămintelor de origine animală, menționate la articolul 8 alineatul (1);

(h)

metodologiile de verificare a compatibilității dintre derogările acordate și utilizarea autorizată a apei în exploatațiile care beneficiază de această derogare, menționate la articolul 8 alineatul (2);

(i)

hărți care arată procentajul de exploatații, procentajul de animale, procentajul de terenuri agricole care fac obiectul unor derogări individuale și hărți care arată destinația terenurilor locale, precum și date privind rotația culturilor și practicile agricole din exploatațiile care fac obiectul derogării, menționate la articolul 10 alineatul (1);

(j)

rezultatele monitorizării apei, inclusiv informații privind tendințele calității apei pentru apele subterane și de suprafață, ca și impactul derogării asupra calității apei, conform dispozițiilor articolului 10 alineatul (2);

(k)

lista celor mai vulnerabile corpuri de apă, menționate la articolul 10 alineatul (3);

(l)

rezumatul și evaluarea datelor obținute de la punctele de monitorizare menționate la articolul 10 alineatul (4);