29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/1

(1)

Acordul privind transportul aerian dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte (1) („Acordul privind transportul aerian”), semnat de Statele Unite ale Americii și de statele membre ale Comunității Europene, precum și de Comunitatea Europeană la 25 și 30 aprilie 2007, astfel cum a fost modificat prin Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, semnat la 25 și 30 aprilie 2007 (2) („protocolul”), semnat de Statele Unite ale Americii și de statele membre ale Uniunii Europene, precum și de Uniunea Europeană la 24 iunie 2010, prevede în mod explicit aderarea țărilor terțe la Acordul privind transportul aerian.

(2)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (5) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, comitetul mixt instituit în temeiul acordului menționat a elaborat o propunere privind aderarea Islandei și a Regatului Norvegiei la Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol.

(3)

La 16 noiembrie 2010, comitetul mixt a propus un acord de transport aerian între Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, și Regatul Norvegiei, ca a patra parte („Acordul de aderare”);

(4)

Comisia a negociat un acord auxiliar între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a doua parte, și Regatul Norvegiei, ca a treia parte, privind punerea în aplicare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, și Regatul Norvegiei, ca a patra parte („Acordul auxiliar”).

(5)

Sub rezerva încheierii lor la o dată ulterioară, Acordul de aderare și Acordul auxiliar ar trebui să fie semnate și să se aplice cu titlu provizoriu, până la finalizarea procedurilor privind încheierea lor,

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/25

(1)

Prin decizia sa din 5 iunie 2003, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocierile cu țări terțe în vederea înlocuirii anumitor dispoziții din acordurile bilaterale existente cu un acord la nivelul Uniunii,

(2)

Comisia a negociat, în numele Uniunii, un acord cu Statele Unite Mexicane privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (denumit în continuare „acordul”), în conformitate cu mecanismele și directivele din anexa la decizia Consiliului din 5 iunie 2003,

(3)

Acordul a fost semnat în numele Uniunii la 15 decembrie 2010, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară, în conformitate cu Decizia 2011/94/UE a Consiliului (1).

(4)

Acordul ar trebui să fie aprobat,

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/26

(1)

Comisia a negociat în numele Uniunii Memorandumul de cooperare NAT-I-9406 între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană (denumit în continuare „memorandumul”) în materie de cercetare și dezvoltare în sfera aviației civile.

(2)

Memorandumul a fost semnat la 3 martie 2011.

(3)

Memorandumul ar trebui aprobat de Uniunea Europeană.

(4)

Este necesar să se stabilească modalități procedurale pentru participarea Uniunii la Comitetul mixt instituit prin memorandum și pentru soluționarea dezacordurilor,

—

de anexe suplimentare la memorandum și apendice la acesta, astfel cum se menționează la articolul III litera E punctul 2 din memorandum;

—

de modificări la anexe și apendice la memorandum, astfel cum se menționează la articolul III litera E punctul 3 din memorandum.

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/27

(1)

Prin Decizia 2011/265/UE, Consiliul a autorizat semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (2) (denumit în continuare „acordul”). Decizia 2011/265/UE a confirmat aplicarea cu titlu provizoriu a acordului sub rezerva încheierii acestuia la o dată ulterioară, conform articolului 15.10 alineatul (5) din acord. Data de la care acordul începe să se aplice cu titlu provizoriu a fost stabilită la 1 iulie 2011.

(2)

În anexa II(a) la Protocolul privind definirea noțiunii de „produse originare” și metode de cooperare administrativă (3) (denumit în continuare „protocolul”) atașat la acord se prevăd, pentru o serie de produse specifice, derogări de la regulile de origine stabilite în anexa II la protocol. Aceste derogări sunt însă limitate prin contingente anuale. Prin urmare, este necesar să se prevadă condițiile de aplicare a respectivelor derogări.

(3)

În conformitate cu anexa II(a) la protocol, la dovada de origine pentru preparatele din surimi (cod NC 1604 20 05) trebuie să se atașeze probe documentare care să ateste că preparatul din surimi se compune din pește în proporție de cel puțin 40 % în greutate și că s-a folosit specia pește marin de Alaska (Theragra chalcogramma) drept ingredient principal pentru baza surimi.

(4)

Conform anexei II(a) la protocol, la dovada de origine pentru țesături vopsite încadrate la codurile NC 5408 22 și 5408 32 trebuie să se atașeze probe documentare care să ateste că țesătura nevopsită folosită nu depășește 50 % din prețul franco fabrică al produsului.

(5)

Întrucât contingentele stabilite în anexa II(a) la protocol sunt gestionate de Comisie pe principiul „primul venit, primul servit”, acestea trebuie gestionate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (4).

(6)

Având în vedere că acordul se aplică de la 1 iulie 2011, prezentul regulament trebuie să se aplice de la aceeași dată.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

(a)

la punerea în liberă circulație a produselor pe teritoriul Uniunii, se prezintă o declarație semnată a exportatorului autorizat, prin care se atestă că produsele în cauză îndeplinesc condițiile pentru derogare;

(b)

declarația menționată la litera (a) trebuie să conțină următoarea afirmație în limba engleză: „Derogation – Annex II(a) of the Protocol concerning the definition of originating products and methods of administrative cooperation”.

(a)

preparatul din surimi se compune din pește în proporție de cel puțin 40 % în greutate;

(b)

s-a folosit specia pește marin de Alaska (Theragra chalcogramma) drept ingredient principal pentru baza surimi.

(a)

cantitatea de pește din specia pește marin de Alaska (Theragra chalcogramma) utilizată, exprimată în procente din cantitatea de pește utilizată pentru a produce surimi;

(b)

țara de origine a peștelui marin de Alaska.

(a)

prețul în euro al țesăturilor nevopsite neoriginare folosite pentru fabricarea țesăturilor vopsite (codurile NC 5408 22 și 5408 32);

(b)

prețul franco fabrică în euro al țesăturilor vopsite (codurile NC 5408 22 și 5408 32).

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/30

(1)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1670/2006, cantitățile de cereale pentru care se acordă restituirea sunt cantitățile de cereale puse sub control și distilate, cărora li se aplică un coeficient stabilit anual pentru fiecare stat membru în cauză. Acest coeficient exprimă raportul care există între cantitățile totale exportate și cantitățile totale comercializate din băutura spirtoasă respectivă, pe baza tendinței constatate în evoluția acestor cantități pe parcursul numărului de ani corespunzător perioadei medii de maturare a băuturii spirtoase respective.

(2)

Pe baza informațiilor furnizate de Regatul Unit referitoare la perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010, pentru Scotch whisky această perioadă medie de maturare era, în 2010, de opt ani.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1113/2010 al Comisiei din 1 decembrie 2010 de stabilire a coeficienților aplicabili cerealelor exportate sub formă de Scotch whisky pentru perioada 2010/2011 (3) și-a încetat efectele, întrucât se referă la coeficienții aplicabili pentru anul 2010/2011. Prin urmare, este necesară stabilirea coeficiențiilor pentru perioada 1 octombrie 2011-30 septembrie 2012.

(4)

Articolul 10 din Protocolul nr. 3 la Acordul privind Spațiul Economic European exclude acordarea de restituirilor la exportul către Liechtenstein, Islanda și Norvegia. În plus, Uniunea a încheiat cu anumite țări terțe acorduri care prevăd eliminarea restituirilor la export. În consecință, este necesar, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1670/2006, ca aceste aspecte să fie luate în considerare la calcularea coeficientului pentru perioada 2011/2012,

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/32

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2) prevede monitorizarea importurilor produselor enumerate în anexa XVIII la respectivul regulament. Această monitorizare se efectuează în conformitate cu normele prevăzute la articolul 308d din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (3).

(2)

În scopul aplicării articolului 5 alineatul (4) din Acordul privind agricultura (4) încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din runda Uruguay și pe baza celor mai recente date disponibile pentru 2008, 2009 și 2010, trebuie adaptate nivelurile de declanșare a taxelor suplimentare pentru castraveți, anghinare, clementine, mandarine și portocale.

(3)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 trebuie modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/34

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/36

(1)

Utilizarea peroxidului de hidrogen face deja obiectul restricțiilor și condițiilor stabilite în partea 1 din anexa III la Directiva 76/768/CEE.

(2)

Comitetul științific pentru produse destinate consumatorilor, care a fost înlocuit de Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (CSSC) ca urmare a Deciziei 2008/721/CE a Comisiei din 5 august 2008 de instituire a unei structuri consultative compuse din comitete științifice și experți în domeniul siguranței consumatorilor, al sănătății publice și al mediului (2), a confirmat faptul că prezența peroxidului de hidrogen în produsele pentru cavitatea bucală sau eliberarea acestuia în astfel de produse din alți compuși sau amestecuri sunt sigure într-o concentrație maximă de 0,1 %. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă utilizarea, în continuare, a peroxidului de hidrogen în concentrația sus-menționată în produsele pentru cavitatea bucală, inclusiv în produse pentru albirea dinților.

(3)

CSSC consideră că utilizarea produselor de albire a dinților care conțin sau în care este eliberat din alți compuși sau amestecuri peroxid de hidrogen cu un nivel de concentrație cuprins între cel puțin 0,1 % și cel mult 6 % poate fi sigură în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții: se efectuează o examinare clinică adecvată pentru a se asigura absența factorilor de risc sau a oricăror alte patologii îngrijorătoare pentru cavitatea bucală și expunerea la aceste produse este limitată într-un mod care să asigure utilizarea acestor produse numai în limita condițiilor prevăzute în privința frecvenței și a duratei aplicării. Aceste condiții ar trebui să fie îndeplinite pentru a evita utilizarea inadecvată care se poate preconiza în mod rezonabil.

(4)

Produsele respective ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor reglementări care să garanteze că acestea nu sunt disponibile în mod direct pentru consumator. Pentru fiecare ciclu de utilizare a produselor respective, prima utilizare ar trebui să fie efectuată numai de medicii dentiști, astfel cum sunt definiți în Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (3), sau sub supravegherea directă a acestora, în cazul în care se asigură un nivel de siguranță echivalent. Ulterior, medicii dentiști ar trebui să asigure accesul la aceste produse pentru restul ciclului lor de utilizare.

(5)

Ar trebui să se asigure o etichetare corespunzătoare privind concentrația de peroxid de hidrogen din produsele pentru albirea dinților în cazul unei concentrații mai mari de 0,1 % a substanței respective, pentru a se asigura utilizarea adecvată a produselor în cauză. În acest scop, concentrația exactă, exprimată în procente, a peroxidului de hidrogen prezent sau eliberat din alți compuși sau amestecuri în produsele respective ar trebui să fie indicată în mod clar pe etichetă.

(6)

Prin urmare, Directiva 76/768/CEE ar trebui modificată în consecință.

(7)

Comitetul permanent pentru produse cosmetice nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președintele său,

29.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 283/39

(1)

Agenda digitală pentru Europa încearcă să optimizeze beneficiile tehnologiilor informației pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă și calitatea vieții cetățenilor europeni, ca parte a Strategiei Europa 2020. Digitizarea și conservarea memoriei culturale a Europei, care include tipărituri (cărți, reviste, ziare), fotografii, piese de muzeu, documente de arhivă, materiale audio și audiovizuale, monumente și situri arheologice (denumite în continuare „materialul cultural”) reprezintă unul dintre domeniile-cheie abordate de agenda digitală.

(2)

Strategia UE pentru digitizare și conservare se bazează pe lucrările realizate în ultimii ani în cadrul inițiativei privind bibliotecile digitale. Acțiunile europene în acest domeniu, inclusiv dezvoltarea instituției Europeana, bibliotecă digitală, arhivă și muzeu al Europei, au fost susținute de către Parlamentul European și Consiliu, cel mai recent în rezoluția Parlamentului din 5 mai 2010 și în concluziile Consiliului din 10 mai 2010. Programul de lucru pentru cultură pentru perioada 2011-2014 stabilit de Consiliu în cadrul reuniunii sale din 18 și 19 noiembrie 2010 evidențiază necesitatea unui efort coordonat în domeniul digitizării.

(3)

La 28 august 2006, Comisia a emis o recomandare adresată statelor membre cu scopul de a optimiza, prin intermediul internetului, potențialul economic și cultural al patrimoniului cultural al Europei. Rapoartele statelor membre din 2008 și 2010 privind punerea în aplicare a recomandării arată că au fost înregistrate progrese. Cu toate acestea, progresele nu sunt consecvente în statele membre și sunt inegale pentru diferitele puncte ale recomandării.

(4)

În plus, contextul eforturilor de digitizare și de colaborare la nivel european s-a schimbat considerabil în ultimii ani. Printre elementele noi se numără și lansarea bibliotecii Europeana în noiembrie 2008, publicarea, la 10 ianuarie 2011, a raportului „Noua renaștere” de către grupul de reflecție Comité des Sages, cu privire la accesul online la patrimoniul cultural al Europei, precum și propunerea de directivă a Comisiei din 24 mai 2011 având drept obiect operele orfane.

(5)

Prin urmare, un pachet actualizat de măsuri privind digitizarea și accesul online la patrimoniul cultural și privind conservarea digitală ar trebui să fie recomandat statelor membre. În acest context, dezvoltarea procesului de digitizare a materialului aflat în biblioteci, arhive și muzee ar trebui să fie încurajată în continuare, pentru a se garanta faptul că Europa își menține poziția de actor principal pe plan internațional în domeniul culturii și al conținutului creativ și că își utilizează bogăția materialului cultural în cel mai bun mod cu putință. După cum a subliniat grupul de reflecție Comité des Sages în ceea ce privește accesul online la patrimoniul cultural al Europei, Europa trebuie să acționeze imediat pentru a beneficia de avantajele digitizării și ale conservării digitale. Dacă statele membre nu își intensifică investițiile în acest domeniu, există riscul ca beneficiile culturale și economice aferente trecerii la era digitală să se materializeze pe alte continente, și nu în Europa.

(6)

Accesibilitatea online a materialului cultural va permite cetățenilor din întreaga Europă să aibă acces la el și să îl utilizeze în scopuri recreative, educative sau profesionale. Astfel, patrimoniul divers și multilingv european va dobândi un profil clar pe internet, iar digitizarea materialului instituțiilor de cultură ale Europei le va ajuta pe acestea să își ducă în continuare la îndeplinire misiunea de a furniza accesul la patrimoniul nostru și de a-l conserva în mediul digital.

(7)

Mai mult, materialul digitizat poate fi reutilizat – atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale – pentru utilizări cum ar fi dezvoltarea conținutului educațional și de învățare, a documentarelor, a aplicațiilor pentru turism, a jocurilor, a animațiilor și instrumentelor de proiectare, cu condiția ca acest lucru să se efectueze cu respectarea deplină a drepturilor de autor și a drepturilor conexe. Această reutilizare va contribui în mod considerabil la industriile creative, care reprezintă 3,3 % din PIB-ul UE și 3 % din locurile de muncă. Aceste industrii se confruntă cu tranziția digitală care afectează modelele clasice, transformând lanțurile valorice și lansând un apel la noi modele de afaceri. Digitizarea și accesul mai larg la resursele culturale oferă oportunități economice de proporții și reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea viitoare a capacităților culturale și creative ale Europei și a prezenței sale industriale în acest domeniu.

(8)

Digitizarea constituie un mijloc important de garantare a unui acces sporit la materialul cultural și a utilizării acestuia într-o mai mare măsură. Concertarea acțiunilor statelor membre în ceea ce privește digitizarea patrimoniului lor cultural ar conferi o mai mare coerență procesului de selectare a materialului și ar evita suprapunerile în digitizare. Această concertare ar conduce, de asemenea, la un climat mai sigur pentru societățile care investesc în tehnologiile de digitizare. Crearea unei imagini de ansamblu privind activitățile de digitizare actuale și planificate și obiectivele de digitizare cantitative ar contribui la atingerea acestor obiective.

(9)

Costul integral al procesului de digitizare a patrimoniului cultural al Europei este ridicat și nu poate fi acoperit doar prin finanțare publică. Sponsorizarea digitizării de către sectorul privat sau parteneriatele public-privat pot implica entitățile private în eforturile de digitizare și ar trebui să fie încurajate în continuare. Pentru a fi echitabile și echilibrate, aceste parteneriate ar trebui să respecte o serie de principii-cheie. Este, în special, necesar să se stabilească termene pentru utilizarea preferențială a materialului digitizat. Concluziile activității grupului de reflecție Comité des Sages în ceea ce privește accesul online la patrimoniul cultural al Europei au arătat că durata maximă de utilizare preferențială a materialului digitizat în cadrul parteneriatelor public-privat nu ar trebui să depășească șapte ani.

(10)

Fondurile structurale ale UE pot fi și sunt utilizate pentru a cofinanța activitățile de digitizare ca parte a proiectelor cu impact asupra economiei regionale. Însă o astfel de utilizare ar putea fi mai răspândită și sistematică. Procesele de digitizare masivă pot fi mai eficiente datorită amplorii acestora. Prin urmare, utilizarea eficientă a capacității de digitizare și, dacă este posibil, schimbul de echipamente de digitizare între instituții de cultură și țări ar trebui încurajate.

(11)

Doar o parte a materialului deținut de biblioteci, arhive și muzee aparține domeniului public, în sensul că acesta nu este sau nu mai este protejat de drepturi de proprietate intelectuală, în timp ce restul materialului este protejat de astfel de drepturi. Deoarece drepturile de proprietate intelectuală reprezintă un instrument-cheie pentru stimularea creativității, materialul cultural al Europei ar trebui să fie digitizat, pus la dispoziția publicului și păstrat doar cu respectarea deplină a drepturilor de autor și a drepturilor conexe.

(12)

La 24 mai 2011, Comisia a înaintat o propunere de directivă privind operele orfane. Pentru a avea un efect deplin, aceasta ar trebui să fie adoptată și pusă în aplicare rapid, pentru a asigura o abordare armonizată a problemei operelor orfane în întreaga UE. Pentru digitizarea pe scară largă a operelor retrase din comerț, ar putea fi necesar ca legislația să susțină în statele membre elaborarea voluntară de către părțile interesate a unor soluții de acordare de licențe, luându-se în considerare necesitatea de a se asigura un efect transfrontalier. În acest context, abordarea adoptată în cadrul dialogului părților interesate, sponsorizat de Comisie, pe tema cărților și a revistelor de specialitate retrase din comerț, care a avut drept rezultat un memorandum de înțelegere semnat la Bruxelles la data de 20 septembrie 2011, ar trebui să fie văzută ca un model pentru dialogurile viitoare menite să faciliteze acordurile privind digitizarea unui procent cât mai mare din materialul retras din comerț. Conectarea la nivel european a bazelor de date privind drepturile de autor poate duce la reducerea costurilor de tranzacție pentru procedurile de obținere a drepturilor de autor. Prin urmare, astfel de mecanisme ar trebui să fie încurajate, în strânsă cooperare cu toate părțile interesate.

(13)

Pentru a permite accesul larg la conținutul care aparține domeniului public și utilizarea acestuia, este necesar să se garanteze faptul că, după digitizare, conținutul care aparține domeniului public rămâne în domeniul public. Utilizarea securizării intruzive cu filigran sau a altor mijloace de protecție vizuală a copiilor materialelor din domeniul public ca un semn de proprietate sau de proveniență ar trebui evitată.

(14)

Europeana, biblioteca digitală a Europei, care este în același timp arhivă și muzeu, a fost lansată la data de 20 noiembrie 2008. Dezvoltarea viitoare a platformei Europeana va depinde în mare măsură de modul în care statele membre și instituțiile de cultură ale acestora o alimentează și îi asigură vizibilitatea în rândul cetățenilor. Măsurile menite să atingă acest obiectiv ar trebui încurajate.

(15)

În prezent, Europeana oferă acces direct la peste 19 milioane de elemente digitizate. Doar 2 % din aceste elemente sunt materiale audio sau audiovizuale. Creșterea conținutului accesibil prin Europeana, inclusiv în ceea ce privește tipurile de materiale care sunt actualmente subreprezentate, va spori gradul de atractivitate al site-ului pentru utilizatori și ar trebui, prin urmare, încurajată. Obiectivul general de 30 de milioane de elemente până în 2015 este conform cu planul strategic al Europeana și reprezintă o piatră de temelie în direcția digitizării întregului patrimoniu cultural al Europei până în 2025. Disponibilitatea, cu ajutorul bibliotecii Europeana, a tuturor capodoperelor din domeniul public (operele și obiectele culturale sau istorice esențiale, care au fost identificate ca atare și selectate de către statele membre) va îmbogăți conținutul site-ului web, în conformitate cu așteptările utilizatorilor. Dispozițiile adoptate de statele membre, prin care să se garanteze faptul că toate materialele digitizate cu fonduri publice sunt puse la dispoziția publicului prin Europeana, ar stimula dezvoltarea platformei și ar crea un cadru clar pentru contribuțiile în conținut ale instituțiilor de cultură; prin urmare, introducerea de astfel de dispoziții ar trebui încurajată.

(16)

Materialul digital trebuie să fie administrat și bine întreținut, în caz contrar fișierele putând fi ilizibile atunci când elementele de hardware și software utilizate pentru stocare nu mai sunt de actualitate, materialul putând fi pierdut în cazul în care dispozitivele de stocare se deteriorează cu timpul, iar dispozitivele de stocare nemaiputând suporta volumul considerabil de conținut nou și în continuă schimbare. În ciuda progreselor realizate pe teritoriul UE în domeniul conservării materialului digital, în mai multe state membre nu se aplică politici clare și cuprinzătoare în ceea ce privește conservarea conținutului digital. Absența unor astfel de politici constituie o amenințare la adresa perenității materialului digitizat și ar putea duce, de asemenea, la pierderea materialului produs în format digital (material digital original). Dezvoltarea unor mijloace eficiente de conservare digitală are implicații majore care depășesc cadrul instituțiilor de cultură. Aspectele legate de conservarea digitală sunt relevante pentru orice organizație publică sau privată, care este obligată sau care dorește să conserve materialul digital.

(17)

Conservarea digitală creează dificultăți de ordin financiar, organizațional și tehnic și uneori necesită o actualizare a dispozițiilor legislative. Mai multe state membre au introdus sau analizează posibilitatea de a introduce obligații legale prin care să impună producătorilor de material digital să pună la dispoziția unui organism autorizat de depozitare una sau mai multe copii ale materialului lor. Existența unor dispoziții și practici eficiente de depozitare legală poate minimiza sarcina administrativă a titularilor de conținut și a instituțiilor de depozitare, în egală măsură, și ar trebui, prin urmare, recomandată. Colaborarea efectivă între statele membre este necesară pentru a se evita diferențe importante la nivelul normelor care reglementează depozitarea materialului digital și ar trebui încurajată. Recoltarea de pe web (web-harvesting) este o tehnică nouă de colectare a materialelor provenind de pe internet în scopul conservării. Aceasta presupune existența unor instituții autorizate care colectează material în mod activ, în loc să aștepte ca acesta să fie depus, minimizând astfel sarcinile administrative ale producătorilor de material digital și, prin urmare, legislațiile naționale ar trebui să prevadă dispoziții în acest sens.

(18)

În ceea ce privește operele cinematografice, prezenta recomandare completează Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind patrimoniul cinematografic și competitivitatea activităților din sectoarele conexe (1) cu privire la o serie de aspecte,

1.

îmbunătățirea în continuare a procesului de planificare și monitorizare a digitizării cărților, revistelor, ziarelor, fotografiilor, obiectelor de muzeu, documentelor de arhivă, materialelor audio și audiovizuale, monumentelor și siturilor arheologice (denumite în continuare „materialul cultural”), prin:

2.

încurajarea parteneriatelor între instituțiile de cultură și sectorul privat, pentru a crea noi modalități de finanțare a digitizării materialului cultural și pentru a stimula utilizări inovatoare ale materialului, în paralel cu garantarea faptului că parteneriatele public-privat pentru digitizare sunt echitabile, echilibrate și conforme cu condițiile precizate în anexă;

3.

utilizarea fondurilor structurale ale UE, atunci când acest lucru este posibil, pentru a cofinanța activitățile de digitizare în cadrul strategiilor regionale de inovare pentru specializarea inteligentă;

4.

analizarea modalităților prin care să se optimizeze utilizarea capacității de digitizare și să se realizeze economii de scară, ceea ce ar putea implica gruparea eforturilor de digitizare ale instituțiilor de cultură și o colaborare transfrontalieră, având drept bază centrele europene competente în materie de digitizare;

5.

îmbunătățirea accesului la materialul cultural digitizat care aparține domeniului public și utilizarea acestuia, prin:

6.

îmbunătățirea condițiilor de digitizare și a accesibilității online a materialului protejat de drepturi de autor, prin:

7.

participarea la evoluția viitoare a bibliotecii Europeana, prin:

8.

consolidarea strategiilor naționale pentru conservarea pe termen lung a materialului digital, actualizarea planurilor de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiilor și schimbul de informații cu privire la strategii și la planurile de acțiune;

9.

elaborarea de dispoziții clare și explicite în legislațiile naționale, pentru a permite reproducerea în mai multe exemplare și migrarea materialului cultural digital de către instituțiile publice, în vederea conservării acestuia, cu respectarea deplină a legislației Uniunii Europene și internaționale privind drepturile de proprietate intelectuală;

10.

adoptarea prevederilor necesare pentru depozitarea materialului creat în format digital, pentru a garanta conservarea pe termen lung a acestuia și îmbunătățirea eficienței prevederilor existente privind depozitarea materialelor create în format digital, prin:

11.

luarea în considerare a evoluțiilor înregistrate în alte state membre, în momentul întocmirii sau actualizării politicilor și procedurilor de depozitare a materialului creat inițial în format digital, pentru a preveni apariția unor diferențe importante între diversele modalități de depozitare;

12.

informarea Comisiei, în termen de 24 de luni de la publicarea prezentei recomandări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și, ulterior, o dată la doi ani, cu privire la măsurile întreprinse ca răspuns la prezenta recomandare.