20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/1

(1)

La 26 ianuarie 2011, Comisia Europeană (Comisia) a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (avizul de deschidere), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de acid oxalic originar din India și Republica Populară Chineză (RPC) (țările în cauză).

(2)

Procedura antidumping a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse la 13 decembrie 2010 de către Consiliul European al Industriei Chimice (CEFIC) în numele societății comerciale Oxaquim S.A. (reclamantul) care reprezintă o proporție majoră, în acest caz peste 25 %, din totalul producției de acid oxalic din Uniune. Plângerea conținea elemente probatoare prima facie care atestau existența dumpingului în privința produsului menționat, precum și a prejudiciilor materiale rezultate, aceste elemente fiind considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a anunțat în mod oficial reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori și reprezentanții țărilor în cauză, importatorii și utilizatorii, precum și asociațiile cunoscute a fi interesate, cu privire la deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere. S-a acordat o audiere tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și care au arătat că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(4)

Având în vedere numărul relativ mare de producători-exportatori din țările în cauză, în avizul de deschidere s-a prevăzut eșantionarea în scopul determinării dumpingului și prejudiciului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să stabilească componența eșantionului, toți producătorii-exportatori din țările în cauză au fost invitați să se prezinte Comisiei și să îi furnizeze acesteia, astfel cum este indicat în avizul de deschidere, informații de bază referitoare la activitățile lor în legătură cu produsul în cauză, desfășurate în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010. Patru societăți comerciale indiene, dintre care una nu a raportat nicio vânzare în Uniune, și trei grupuri de societăți din RPC au răspuns la exercițiul de eșantionare. Având în vedere numărul limitat al societăților sau grupurilor de societăți cooperante, s-a considerat că eșantionarea nu este necesară nici pentru India, nici pentru RPC, toate părțile fiind informate că nu se vor mai selecta eșantioane.

(5)

Ulterior, un grup de societăți comerciale din RPC au încetat, într-un stadiu timpuriu, să mai coopereze la anchetă. În plus, o societate comercială indiană a refuzat să acorde Comisiei accesul la unitatea sa de producție, în scopul efectuării unei vizite de verificare. Prin urmare, s-a considerat că aceasta nu dorește să coopereze în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază și a fost informată cu privire la eventualele consecințe.

(6)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din RPC să depună o cerere de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile economiei de piață (TEP) sau să solicite tratamentul individual (TI), Comisia a transmis formulare de cerere producătorilor-exportatori chinezi care au dorit să coopereze, precum și autorităților din RPC, în termenele stabilite în avizul de deschidere. Un singur grup de societăți comerciale chineze a solicitat TEP, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, sau TI, în cazul în care nu îndeplinește condițiile necesare acordării TEP, în timp ce un alt grup de societăți a solicitat numai TI.

(7)

S-au trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate. S-au primit răspunsuri din partea a trei societăți comerciale din India și două grupuri de societăți din RPC, precum și din partea reclamantului. Celălalt producător din Uniune nu a cooperat. De asemenea, s-au primit răspunsuri la chestionare din partea a trei utilizatori și opt importatori și au fost efectuate vizite la toți utilizatorii și la patru dintre importatori.

(8)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea provizorie a dumpingului, a prejudiciului rezultat și a interesului Uniunii și a efectuat verificări la sediile următoarelor societăți comerciale:

(9)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul vizează perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și 31 decembrie 2010 (perioada de anchetă sau PA). Examinarea evoluțiilor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada începând de la 1 ianuarie 2007 și până la sfârșitul perioadei de anchetă (perioada examinată).

(10)

Produsul în cauză este acidul oxalic, sub formă de dihidrat (număr CUS 0028635-1 și număr CAS 6153-56-6) sau sub formă anhidră (număr CUS 0021238-4 și număr CAS 144-62-7) și în soluție apoasă sau nu, încadrat în prezent la codul NC ex 2917 11 00 și originar din India și RPC. Există două tipuri de acid oxalic: acid oxalic nerafinat și acid oxalic rafinat. Acidul oxalic rafinat, care este produs în RPC, dar nu și în India, este obținut printr-un proces de purificare a acidului oxalic nerafinat, în scopul înlăturării urmelor de fier, cloruri și metale și a altor impurități.

(11)

Acidul oxalic este utilizat într-o gamă largă de aplicații, de exemplu, ca agent reducător și agent de albire în sinteza farmaceutică și la fabricarea produselor chimice.

(12)

Ancheta a arătat că acidul oxalic produs și comercializat de industria din Uniune în Uniune, acidul oxalic produs și comercializat pe piața internă a Indiei și a RPC și acidul oxalic importat în Uniune din India și RPC au, în esență, aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări finale de bază.

(13)

Prin urmare, aceste produse sunt provizoriu considerate ca fiind produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(14)

În timpul vizitei de verificare efectuată în India, o societate nu a furnizat la timp sau în formatul necesar informațiile solicitate. În consecință, Comisia nu a putut verifica informațiile comunicate în răspunsul la chestionarul antidumping. Societatea a fost informată în scris că probabil nu va putea fi considerată parte cooperantă și că este posibil ca viitoarele concluzii să se bazeze pe faptele cunoscute. În răspunsul său, societatea a invocat circumstanțe atenuante, care însă nu au putut conduce la o concluzie diferită. Prin urmare, în cazul acestei societăți s-au aplicat dispozițiile articolului 18, iar concluziile au fost stabilite pe baza faptelor cunoscute. În consecință, doar un singur producător-exportator din India se consideră că a cooperat cu Comisia în cadrul prezentei anchete.

(15)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat mai întâi dacă vânzările interne ale produsului similar realizate de producătorul-exportator către clienți independenți au fost reprezentative. Întrucât aceste vânzări au constituit peste 5 % din volumul vânzărilor produsului în cauză către Uniune, se concluzionează că volumul total al vânzărilor produsului similar a fost reprezentativ.

(16)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne realizate de către producătorul-exportator ar putea fi privite ca vânzări efectuate în cursul obișnuit al schimburilor comerciale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări profitabile pe piața internă către clienți independenți, raportată la volumul total al vânzărilor de produs similar.

(17)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile reprezintă cel puțin 80 % din volumul total de vânzări, valoarea normală se va calcula pe baza volumului total de vânzări, inclusiv cele neprofitabile. Pe de altă parte, dacă vânzările profitabile reprezintă mai puțin de 80 %, dar mai mult de 20 % din volumul total de vânzări și în cazul în care costul total mediu ponderat este mai mare decât prețul mediu ponderat, valoarea normală se va calcula numai pe baza vânzărilor profitabile. O vânzare este considerată profitabilă atunci când prețul unitar este cel puțin egal cu costul de producție.

(18)

Analiza vânzărilor interne efectuată de Comisie a arătat că 41 % din volumul total de vânzări ale produsului în cauză au fost profitabile, costul total mediu ponderat fiind mai mare decât prețul mediu ponderat. În consecință, valoarea normală se calculează ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările profitabile.

(19)

Producătorul-exportator din India a exportat produsul în cauză direct către consumatori independenți din Uniune. Prin urmare, prețurile de export sunt stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmează să fie plătite de către acești clienți independenți pentru produsul în cauză exportat în Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(20)

Comparația între valoarea normală și prețul de export se realizează pe baza condițiilor franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, prin ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(21)

În consecință, s-au efectuat ajustări pentru cheltuieli de transport, asigurare, manipulare și ambalare, costuri de creditare și comisioane.

(22)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marja de dumping pentru producătorul cooperant din India este stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat.

(23)

Pe baza metodologiei de mai sus, marja de dumping provizorie, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 22,8 % pentru societatea Punjab Chemicals and Crop Protection Limited (PCCPL).

(24)

Pentru a calcula marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți producători-exportatori din India, nivelul de cooperare a fost stabilit prin efectuarea unei comparații între volumul de exporturi către Uniune raportat de producătorul-exportator și statisticile Eurostat. Având în vedere nivelul scăzut de cooperare din partea Indiei, respectiv 38 %, se consideră adecvat ca marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din India, să fie stabilită pe baza celei mai importante tranzacții care face obiectul unui dumping a producătorului cooperant.

(25)

Pe această bază, marja de dumping la scară națională s-a stabilit provizoriu la 43,6 % din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(26)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, valoarea normală a importurilor originare din RPC se determină potrivit alineatelor (1)-(6) ale articolului menționat pentru acei producători care au îndeplinit criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Pe scurt și doar pentru a facilita referirea la ele, aceste criterii sunt enumerate mai jos în formă rezumată:

(27)

Un grup de societăți comerciale din RPC a solicitat TEP și a depus formulare de cerere privind TEP pentru trei societăți implicate în producția și comercializarea produsului în cauză. Informațiile furnizate au fost ulterior verificate de Comisie la sediile societăților respective.

(28)

Ancheta cu privire la TEP a arătat că o singură societate nu îndeplinea cerințele criteriilor 1, 2 și 3. În primul rând, aceasta nu a demonstrat că valorile de piață se reflectau în costurile sale, din cauza intervenției financiare semnificative a statului care afectează structura costurilor societății, de exemplu sub forma perioadelor de scutire de la plata impozitului pe profit și a împrumuturilor fără dobândă. În al doilea rând, ancheta cu privire la TEP a evidențiat deficiențe și erori grave în contabilitatea societății și faptul că aceasta nu a fost auditată în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate (IAS). În al treilea rând, s-au constatat denaturări determinate de vechiul sistem de economie planificată, în ceea ce privește drepturile societății de folosire a terenurilor. Mai precis, societatea obținuse un certificat de folosință a terenului fără să respecte condițiile contractuale sau să îl plătească în întregime.

(29)

De asemenea, o altă societate din grup nu a reușit să demonstreze că îndeplinește al doilea criteriu, deoarece evidențele sale contabile nu au fost auditate în mod independent.

(30)

Comisia a comunicat rezultatele concluziilor referitoare la TEP grupului de societăți respectiv, precum și reclamantului și le-a acordat posibilitatea de a-și prezenta observațiile. De asemenea, concluziile au fost făcute cunoscute autorităților din RPC. Nu au fost prezentate observații Comisiei.

(31)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că două dintre societățile din grup nu au îndeplinit criteriile TEP. Potrivit practicii curente a Uniunii de a analiza dacă un grup de societăți afiliate îndeplinesc în ansamblu condițiile pentru acordarea statutului de societate care funcționează în condițiile economiei de piață, grupului în ansamblu i-a fost refuzat TEP.

(32)

Astfel cum se menționează la considerentul 6 de mai sus, ambele grupuri de societăți chineze care au cooperat în cadrul procedurii au solicitat TI. Întrucât s-a constatat că ambele grupuri îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază, s-a decis provizoriu ca acestea să beneficieze de TI.

(33)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, pentru producătorii-exportatori care nu au beneficiat de TEP, valoarea normală trebuie stabilită pe baza prețurilor interne sau a valorii normale construite într-o țară analogă.

(34)

În avizul de deschidere a procedurii antidumping, Comisia și-a exprimat intenția de a considera India drept țară analogă adecvată, în scopul stabilirii valorii normale și a invitat părțile interesate să prezinte observații. Nu au fost prezentate observații. În orice caz, Comisia consideră că India este o țară analogă adecvată având în vedere faptul că mai există doar o singură țară producătoare din afara Uniunii, și anume Japonia, care are o piață de monopol închisă concurenței și care produce acid oxalic printr-o metodă unică, neputând fi comparată cu RPC. În schimb, producătorii indieni folosesc o metodă de fabricare comparabilă cu cea utilizată în RPC și sunt supuși concurenței de pe piața internă.

(35)

Societățile comerciale chineze fabrică și exportă în Uniune două tipuri de acid oxalic: acid oxalic nerafinat și acid oxalic rafinat. Acidul oxalic rafinat, care nu este produs în țara analogă, este obținut printr-un proces de purificare a acidului oxalic nerafinat, în scopul înlăturării urmelor de fier, cloruri și metale și a altor impurități. Costurile suplimentare de producție pentru acidul oxalic rafinat sunt estimate a fi cu 12 % mai mari comparativ cu producția de acid oxalic nerafinat. În consecință, Comisia a considerat adecvat să stabilească o valoare normală pentru ambele tipuri de acid oxalic.

(36)

În ceea ce privește acidul oxalic nerafinat, valoarea normală a fost stabilită pe baza valorii normale determinate pentru India în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Astfel cum se arată la considerentul 18 de mai sus, valoarea normală a fost stabilită exclusiv pe baza vânzărilor profitabile. Pentru acidul oxalic rafinat care nu se produce în țara analogă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost construită pe baza costurilor de producție a acidului oxalic nerafinat din țara analogă,. Costurile de producție sunt ajustate la o rată majorată de 12 % pentru a ține seama de costurile de producție suplimentare (a se vedea considerentul 35 de mai sus) plus costurile de vânzare, generale și administrative (VGA) și profitul.

(37)

Costurile VGA și profitul au fost determinate, prin analogie cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, adăugând costurile VGA și profitul aferente vânzărilor interne de acid oxalic nerafinat ale producătorului-exportator cooperant din țara analogă.

(38)

Întrucât ambele grupuri au beneficiat de TI, prețul de export a fost determinat pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmează să fie plătite de către primul client independent din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(39)

Ambii producători-exportatori din RPC au exportat acid oxalic în Uniune prin intermediul unor comercianți afiliați, ceea ce a însemnat un adaos la prețul plătit producătorilor. Acest adaos este luat în considerare atunci când se compară prețul de export cu valoarea normală stabilită (a se vedea considerentul 42 de mai jos).

(40)

În ceea ce privește acidul oxalic nerafinat, prețul de export la nivel franco fabrică a fost comparat cu valoarea normală stabilită pentru țara analogă.

(41)

Prețul de export pentru acidul oxalic rafinat, la nivel franco fabrică, a fost comparat cu valoarea normală calculată (a se vedea considerentul 36 de mai sus).

(42)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală sau valoarea normală construită și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, de ajustări, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În special, s-a efectuat o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) pentru comisioanele primite de către comercianții afiliați.

(43)

În acest sens, trebuie menționată constatarea Comisiei, potrivit căreia comercianții afiliați prin intermediul cărora producătorii-exportatori din RPC au exportat acid oxalic în Uniunea Europeană nu pot fi considerați ca fiind departamente interne de vânzări deoarece aceștia sunt implicați și în comerțul cu acid oxalic și alte produse chimice provenite de la furnizori neafiliați, în scopul exportului și/sau al vânzărilor. Așadar, concluzia este că funcțiile acestor comercianți sunt similare celor ale unui agent care lucrează pe bază de comision. În consecință, adaosul de preț aplicat de către comercianți a fost eliminat pentru a asigura o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Ajustarea a fost calculată pe baza profitului unui comerciant neafiliat din Uniunea Europeană și a costurilor de vânzare, generale și administrative ale comerciantului chinez respectiv.

(44)

De asemenea, după caz, s-au operat ajustări suplimentare în ceea ce privește impozitele indirecte, cheltuielile de transport, asigurare, manipulare, auxiliare, de ambalare și de creditare atunci când acestea au fost considerate rezonabile, exacte și susținute de dovezi verificate.

(45)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marjele de dumping au fost stabilite pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs și prețul de export mediu ponderat practicat de către fiecare societate care a exportat produsul în cauză în Uniune, astfel cum s-a menționat anterior.

(46)

Pe această bază, marjele de dumping provizorii exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(47)

Pentru a calcula marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți producători-exportatori din RPC, nivelul de cooperare a fost stabilit prin realizarea unei comparații între volumul de exporturi în Uniune raportat de către producătorii-exportatori cooperanți și statisticile Eurostat.

(48)

Având în vedere nivelul scăzut de cooperare din RPC, de aproximativ 46 %, se consideră adecvat ca marja de dumping la scară națională, aplicabilă tuturor celorlalți exportatori din RPC, să fie determinată pe baza celei mai importante tranzacții efectuate de către exportatorii cooperanți.

(49)

Pe această bază, nivelul dumpingului la scară națională se stabilește provizoriu la 52,2 % din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de achitarea taxelor vamale.

(50)

Plângerea a fost depusă de către Consiliul European al Industriei Chimice (CEFIC) în numele societății comerciale Oxaquim S.A. (denumită în continuare „reclamantul”), un producător de acid oxalic din Uniune reprezentând o proporție majoră din producția totală a Uniunii pe parcursul PA. Un al doilea producător din Uniune, și anume societatea comercială Clariant, nu a exprimat obiecții în ceea ce privește deschiderea anchetei, însă a decis să nu coopereze. În prezent, în Uniune nu există niciun alt producător al produsului în cauză. Pe această bază, cei doi producători, Oxaquim S.A. și Clariant, constituie industria din Uniune, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, reprezentând 100 % din producția Uniunii. Aceștia vor fi în continuare denumiți „industria din Uniune”.

(51)

Toate informațiile disponibile referitoare la cei doi producători, Oxaquim S.A. și Clariant, inclusiv informațiile furnizate în plângere și datele culese de la reclamant înainte și după deschiderea anchetei, au fost utilizate în scopul determinării producției totale din Uniune. Pe această bază, producția totală din Uniune a fost estimată între 11 000 și 15 000 de tone pe parcursul perioadei examinate.

(52)

S-a constatat că unul dintre producătorii din Uniune a folosit o parte din producția sa de acid oxalic ca material intermediar pentru producerea de oxalați [tetraoxalat, acetosella și bioxalați de potasiu]. Acest acid oxalic a fost pur și simplu transferat (fără factură) în cadrul aceleiași societăți comerciale. Această utilizare captivă a acidului oxalic nu a intrat pe piața liberă și nu este, așadar, expusă concurenței directe cu importurile produsului în cauză. În schimb, s-a descoperit că producția destinată vânzărilor pe piața liberă se află în concurență directă cu importurile produsului în cauză.

(53)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă a situației industriei din Uniune, s-au obținut și analizat date referitoare la întreaga activitate legată de acidul oxalic și s-a stabilit ulterior dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere.

(54)

În ceea ce privește următorii indicatori economici referitori la industria din Uniune, s-a constatat că analiza și evaluarea trebuie să se concentreze asupra situației predominante pe piața liberă: volumul de vânzări și prețurile de vânzare pe piața din Uniune, cota de piață, creșterea, volumul exporturilor, prețurile, profitabilitatea, randamentul investiției și fluxul de numerar.

(55)

În ceea ce privește alți indicatori economici, în urma anchetei s-a constatat că aceștia ar putea fi analizați numai prin raportare la întreaga activitate. Producția (atât pentru piața captivă, cât și pentru piața liberă), capacitatea, utilizarea capacității, investițiile, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, salariile și capacitatea de a mobiliza capitaluri depind, într-adevăr, de întreaga activitate, indiferent dacă producția este captivă sau comercializată pe piața liberă.

(56)

Având în vedere faptul că acidul oxalic este încadrat la un cod NC care include și alte produse, nu a fost posibil să se stabilească volumul importurilor pe baza datelor Eurostat. În consecință, consumul a fost determinat pe baza datelor furnizate de către reclamant cu privire la volumul importurilor, comparate cu datele verificate care au fost furnizate de către producătorii-exportatori din țările în cauză și cu volumul total de vânzări pe piața comunitară realizat de industria din Uniune.

(57)

Având în vedere numărul mic de furnizori și necesitatea protecției informațiilor comerciale confidențiale, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, evoluția consumului pe parcursul perioadei examinate a fost exprimată sub formă de indici.

Tabelul 1

Consumul din Uniune

(58)

În 2008 s-a înregistrat o creștere puternică, cu 24 %, a consumului total în Uniune, o scădere cu 50 % în anul următor, urmată apoi de o nouă creștere, pe parcursul PA. În ansamblu, consumul pe piața UE a scăzut cu 5 % în perioada examinată.

(59)

Comisia a analizat oportunitatea efectuării unei evaluări cumulative a importurilor de acid oxalic din RPC și India, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(60)

În ceea ce privește efectele importurilor originare din RPC și India, ancheta a arătat că marjele de dumping s-au situat peste pragul de minimis, astfel cum este definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, iar volumul importurilor care fac obiectul unui dumping din fiecare dintre cele două țări în cauză nu a fost neglijabil, în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(61)

În ceea ce privește condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din RPC și India, pe de o parte, și între acestea și produsul similar, pe de altă parte, ancheta a arătat că aceste condiții au fost similare. Mai precis, produsele importate sunt vândute prin aceleași canale de comercializare și către categorii similare de consumatori, astfel concurând între ele, precum și cu acidul oxalic produs în Uniune.

(62)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră în mod provizoriu că toate criteriile enumerate la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt îndeplinite și că importurile din RPC și India trebuie să facă obiectul unei evaluări cumulative.

(63)

Ancheta a arătat că importurile de acid oxalic din RPC și India au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Importurile din RPC și India

(64)

Volumul importurilor din țările în cauză a crescut cu 4 % pe parcursul perioadei examinate, în timp ce consumul total pe piața UE a scăzut cu 5 % în aceeași perioadă (a se vedea tabelul 1 de mai sus). Astfel cum se arată în tabelul de mai sus, între 2007 și 2008, s-a înregistrat o creștere importantă, de 25 %, a cotei de piață, și de 10 % în perioada examinată.

(65)

Prețurile medii ale importurilor din țările vizate au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețul importurilor din RPC și India

(66)

Prețurile de import au scăzut cu 36 % între 2007 și 2008, pentru ca, în 2009, să scadă, ajungând să fie similare celor din 2007. Prețurile au crescut din nou, cu aproape 15 %, pe parcursul PA. Prețurile au înregistrat o creștere cu 16 % în perioada examinată. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că prețurile de import au scăzut cu 20 % între 2008 și PA, în pofida creșterii prețurilor la principalele elemente necesare producției (sursele de carbon și energia), înregistrată în această perioadă.

(67)

Pentru efectuarea unei analize a subcotării prețurilor, s-a realizat o comparație între prețurile de vânzare medii ponderate practicate de industria din Uniune față de clienții neafiliați de pe piața Uniunii, ajustate la nivelul franco fabrică, adică prețurile nete de orice reduceri și rabaturi și fără a include cheltuielile de transport în Uniune, și prețurile medii ponderate corespunzătoare practicate de către exportatorii cooperanți din RPC și India față de primul client independent de pe piața Uniunii, adică prețurile nete de orice reduceri și ajustate, după caz, la nivelul CIF la frontiera Uniunii și care au făcut obiectul unei ajustări corespunzătoare privind costurile de vămuire și de costurile ulterioare importării.

(68)

Comparația a arătat că, în timpul PA, produsul în cauză care face obiectul unui dumping din RPC și India a fost vândut în Uniune la prețuri care au subcotat cu 16,9 % până la 34,6 % prețurile de vânzare practicate de industria din Uniune. Acest nivel de subcotare, precum și evoluția negativă a prețurilor pe piață au determinat o diminuare semnificativă a prețurilor.

(69)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, analiza impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor factorilor economici și a indicilor care reflectă situația industriei din Uniune, începând din 2007 și până la sfârșitul perioadei de anchetă.

(70)

Indicatorii macroeconomici (producția, capacitatea, utilizarea capacității, volumele vânzărilor, cota de piață, ocuparea forței de muncă, productivitatea, salariile și amploarea marjelor de dumping) au fost evaluați la nivelul industriei din Uniune, în timp ce indicatorii microeconomici (stocurile, prețurile de vânzare, profitabilitatea, fluxul de numerar și randamentul investiției, capacitatea de majorare a capitalului și a investițiilor, costurile de producție) s-au bazat pe informațiile obținute din chestionarele verificate în mod corespunzător, furnizate de către singurul producător cooperant din Uniune.

(71)

Având în vedere faptul că datele destinate analizei prejudiciului provin, în esență, dintr-o singură sursă, a fost necesar ca datele referitoare la industria din Uniune să fie exprimate în indici, pentru păstrarea confidențialității, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(72)

Tabelul de mai sus include date privind producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității industriei din Uniune, precum și, pentru anii 2007 și 2008, date referitoare la un alt producător din Uniune care și-a încetat producția de acid oxalic în 2008.

(73)

Astfel cum se arată în tabelul de mai sus, producția industriei din Uniune a fost relativ stabilă în 2007 și 2008, înainte de a înregistra o scădere semnificativă, în 2009. Producția a crescut pe parcursul perioadei de anchetă. În ansamblu, în perioada examinată, producția a crescut cu 6 %.

(74)

Ca urmare a închiderii, în 2008, a unității de producție a unui alt producător din Uniune, capacitatea de producție a industriei din Uniune a înregistrat o puternică scădere cu 23 % în 2008.

(75)

Combinarea acestor doi factori, respectiv creșterea volumului de producție și scăderea capacității de producție ca urmare a închiderii, începând din 2008, a unei unități de producție de către cel de-al treilea producător din Uniune, a determinat o creștere semnificativă, de 38 %, a utilizării capacității pe parcursul perioadei examinate.

(76)

Volumele vânzărilor din 2007 și 2008 includ vânzările producătorului din Uniune care a încetat producția în 2008.

(77)

În timp ce consumul din Uniune a scăzut cu 5 % în perioada examinată (a se vedea considerentul 58 de mai sus), volumul vânzărilor de produs în cauză ale industriei din Uniune către clienți independenți de pe piața Uniunii a scăzut cu 14 % în aceeași perioadă, determinând pierderea a 9 % din cota de piață.

(78)

Analizând evoluția pe parcursul perioadei examinate, scăderea cu 14 % a volumului vânzărilor industriei din Uniune a fost mult mai pronunțată decât scăderea cu 5 % a consumului din Uniune. În consecință, în aceeași perioadă cota de piață a industriei din Uniune a scăzut, de asemenea, semnificativ, mai precis cu 9 puncte procentuale.

(79)

Numărul de angajați s-a redus cu 4 % pe parcursul perioadei examinate. Trebuie remarcat faptul că producția de acid oxalic nu implică importante costuri salariale.

(80)

În perioada examinată, productivitatea totală pe angajat a crescut cu 11 %, deoarece producția a crescut, în timp ce numărul de angajați s-a redus.

(81)

Pe parcursul întregii perioade examinate, salariile au scăzut cu 1 %. După o creștere inițială de 21 % între 2007 și 2008, salariile au scăzut continuu, până la începutul perioadei de anchetă.

(82)

Marjele de dumping sunt specificate mai sus, la secțiunea referitoare la dumping. Toate marjele stabilite se situează cu mult peste nivelul de minimis. În plus, având în vedere volumele și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping, impactul marjelor de dumping efective nu poate fi considerat drept neglijabil.

(83)

Analiza indicatorilor microeconomici (prețurile de vânzare și costul de producție, stocurile, profitabilitatea, fluxul de numerar, randamentul investiției, capacitatea de a mobiliza capitaluri și investiții) s-a efectuat la nivelul reclamantului, din singurul motiv că nu s-au obținut date de la celălalt producător din UE, astfel cum s-a arătat la considerentul 70.

(84)

Prețurile medii de vânzare franco fabrică, practicate de industria din Uniune față de clienții neafiliați de pe piața Uniunii, au crescut cu 31 % în perioada examinată.

Tabelul 8

Costul de producție

(85)

Ancheta a arătat că, de-a lungul anilor, costul mediu de producție al producătorului cooperant din Uniune a fost relativ stabil, datorită îmbunătățirii continue a procesului de producție, aspect posibil numai cu ajutorul unor importante investiții (a se vedea tabelele 9 și 11 de mai sus).

(86)

Dată fiind natura produsului în cauză, acesta nu este păstrat în stocuri. Produsul în cauză se usucă rapid și formează aglomerări, prin urmare producătorii fabrică numai cantitățile destinate livrării imediate.

(87)

Profitabilitatea pentru produsul similar a fost determinată prin exprimarea profitului net înainte de impozitare care rezultă din vânzările produsului similar de către reclamant, ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări.

(88)

După ce a înregistrat pierderi dramatice în 2007, reclamantul a realizat un mic profit în 2008, pentru ca ulterior, în 2009, înregistreze din nou pierderi. Reclamantul a realizat un profit nesemnificativ în perioada de anchetă, datorită diminuării unor elemente ale costului de producție (CP), astfel cum se arată în tabelul 8 de mai sus.

Tabelul 10

Fluxul de numerar

(89)

Tendința pe care o arată fluxul de numerar, care reprezintă un indicator al capacității industriei de a-și autofinanța activitățile, reflectă într-o mare măsură evoluția profitabilității. În consecință, fluxul de numerar a fost negativ în 2007 și, în pofida unei oarecare îmbunătățiri în 2008, acesta s-a diminuat între 2008 și PA, determinând o deteriorare a situației financiare a producătorului cooperant din Uniune.

Tabelul 11

Investițiile

(90)

Tabelul de mai sus arată că reclamantul și-a majorat investițiile în produsul în cauză, chiar și atunci când s-a confruntat cu o diminuare a profitabilității. S-a investit, în principal, pentru punerea în funcțiune a unor noi utilaje pentru producție și introducerea unor noi procese de producție, în scopul creșterii eficienței. Majorarea investițiilor arată că industria nu a întâmpinat dificultăți în mobilizarea de capital, ceea ce demonstrează viabilitatea continuă a industriei.

(91)

Investițiile au crescut cu 177 % pe parcursul perioadei examinate.

(92)

Prin majorarea investițiilor în scopul îmbunătățirii proceselor sale de producție, industria, care este intens capitalizată, a dovedit că încă mai are capacitatea de a mobiliza capitalul; totuși, această capacitate este diminuată de scăderea vânzărilor și de sporirea dificultăților în ceea ce privește generarea fluxului de numerar.

Tabelul 12

Randamentul investițiilor

(93)

În pofida creșterii investițiilor, randamentul investiției pentru produsul în cauză nu a atins nivelul preconizat. Deși a existat o ușoară creștere în 2008, randamentul investițiilor a rămas la o valoare negativă pe parcursul perioadei examinate.

(94)

Prin urmare, creșterea industriei este limitată și în mod clar disproporționată față de investițiile realizate în ultimii ani.

(95)

Ancheta a arătat că unii indicatori ai prejudiciului prezintă o tendință pozitivă: volumul de producție a crescut cu 6 %, gradul de utilizare a capacității a crescut cu 38 %, investițiile au crescut cu 177 %, astfel încât societatea a putut realiza un oarecare profit relativ (de la o pierdere semnificativă, în 2007, la un mic profit în cursul PA). Cu toate acestea, astfel cum s-a arătat anterior, unii indicatori care se referă la situația economică a industriei din Uniune s-au deteriorat substanțial în cursul perioadei examinate.

(96)

Ca urmare a închiderii unității de producție a unui producător din Uniune, volumul vânzărilor s-a diminuat cu 14 %. Nivelul de ocupare a forței de muncă a trebuit să fie redus cu 4 %, iar capacitatea de producție a scăzut cu 23 %. Deși consumul a scăzut cu numai 5 %, cota de piață s-a redus cu aproape 9 %. Ca rezultat, profitabilitatea a fost nesatisfăcătoare, având un impact negativ asupra randamentului investițiilor și asupra fluxului de numerar, în special între 2008 și perioada de anchetă. Nivelul profitabilității s-a îmbunătățit în perioada examinată, însă a rămas foarte scăzut în perioada de anchetă și nu este suficient pentru menținerea producției pe termen mediu.

(97)

Chiar dacă producția, în ansamblu, a crescut, industria din Uniune a pierdut o cotă de piață considerabilă. În același timp, importurile care fac obiectul unui dumping din țările vizate au înregistrat o creștere importantă.

(98)

Având în vedere cele de mai sus, se conchide în mod provizoriu că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material în cursul perioadei de anchetă, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(99)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă prejudiciul material suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate. Mai mult, au fost analizați factorii cunoscuți, diferiți de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut aduce prejudicii industriei din Uniune, pentru a se asigura că orice prejudiciu cauzat de acești factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(100)

Consumul de acid oxalic din Uniune a scăzut cu 5 % în perioada examinată, deși importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate au crescut cu peste 4 % în această perioadă. Cea mai mare creștere a importurilor care au făcut obiectul unui dumping a avut loc între 2007 și 2008, când au crescut cu 54 %. Importurile din țările în cauză au determinat o creștere cu 25 % a cotei de piață a acestora între 2007 și 2008, care a coincis cu o reducere cu 21 % a cotei de piață a industriei din Uniune în aceeași perioadă.

(101)

Deși prețurile medii de import s-au majorat cu 16 % în perioada examinată, prețurile de import le-au subcotat, în medie, cu 21,9 % pe cele practicate de către producătorul cooperant din Uniune în cursul PA, exercitând astfel o presiune asupra prețurilor practicate de industria din Uniune și împiedicând producătorul cooperant din Uniune să majoreze prețurile la niveluri mai profitabile.

(102)

Trebuie reamintit faptul că industria din Uniune a cunoscut o reducere semnificativă a volumului vânzărilor (– 14 %). Totuși, această reducere a vânzărilor a fost mult mai pronunțată decât reducerea cererii și a determinat pierderea a 9 % din cota de piață. În același timp, cota de piață a țărilor în cauză a crescut cu 10 %. Acest lucru arată că, în mare parte, cota de piață a industriei din Uniune a fost preluată de importurile care fac obiectul unui dumping din țările vizate.

(103)

Prin urmare, se consideră că presiunea continuă exercitată asupra pieței Uniunii prin importurile la preț scăzut care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate nu a permis Uniunii să își adapteze prețurile sale de vânzare la costurile crescute ale materiilor prime și energiei. Aceasta a condus la pierderea cotei de piață și la o continuă situație nesatisfăcătoare privind profitabilitatea pentru industria din Uniune.

(104)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat în mod provizoriu că creșterea importurilor la preț scăzut care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză a avut un impact negativ considerabil asupra situației economice a industriei din Uniune.

(105)

Ceilalți factori care au fost analizați în contextul cauzalității sunt evoluția cererii de pe piața Uniunii, prețurile materiilor prime, rezultatele la export ale industriei din Uniune, importurile de produs în cauză din alte țări și utilizarea captivă a acidului oxalic de către industrie, precum și criza economică.

(106)

Astfel cum se arată în tabelul 1 de mai sus, consumul de acid oxalic în Uniune a înregistrat mai întâi o creștere cu 24 % în 2008, apoi s-a diminuat cu 39 % în anul următor, pentru ca, în cursul perioadei de anchetă, să crească din nou. În ansamblu, consumul de pe piața UE a scăzut cu 5 % în perioada examinată. În aceeași perioadă, industria din Uniune a pierdut din cota de piață.

(107)

Deși ancheta a arătat că importurile din țările în cauză au fost, de asemenea, afectate de reducerea cererii pe piața Uniunii în 2009, este de remarcat faptul că, în perioada examinată, exportatorii din țările vizate au reușit să își sporească volumul de vânzări și cota de piață prin intermediul presiunii exercitate asupra prețurilor de pe piață de către importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(108)

Ținând seama de cele de mai sus, se consideră în mod provizoriu că deteriorarea situației economice a industriei din Uniune se poate explica în principal prin creșterea importurilor care au făcut obiectul unui dumping din țările vizate și subcotarea practicată de exportatorii din țările în cauză, și nu prin scăderea consumului. Chiar dacă diminuarea cererii a contribuit la prejudiciu, aceasta nu ar putea anula legătura de cauzalitate dintre prejudiciul material suferit și creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping.

(109)

Astfel cum se arată în tabelul 8 de mai sus, costul mediu de producție a rămas relativ stabil, în pofida unei creșteri puternice a prețului la materia primă de bază (zahărul). Ancheta a arătat că, în ceea ce privește producătorul cooperant din Uniune, costul de producție al acestuia nu a avut aceeași evoluție ca a prețurilor uneia dintre principalele materii prime necesare producției de acid oxalic. Creșterea accentuată, cu 50 %, a prețurilor medii ale zahărului în perioada examinată a fost atenuată de investițiile efectuate de către producătorul cooperant din Uniune în scopul îmbunătățirii proceselor sale de producție. Prin urmare, în ansamblu, efectul net a fost o reducere cu 12 % a costului de producție. Cu toate acestea, astfel cum se prezintă în tabelul 7 de mai sus, prețul de vânzare unitar a crescut cu 31 % în perioada examinată. S-a constatat că exportatorii din țările în cauză au fost supuși acelorași condiții economice în ceea ce privește evoluția prețurilor materiilor prime, întrucât prețurile la import au urmat aceeași evoluție ca prețurile de vânzare unitare practicate de către producătorul cooperant din Uniune, deși la niveluri mai reduse.

(110)

În absența unui dumping prejudiciabil, era de așteptat ca prețurile să fie adaptate în mod periodic, astfel încât să reflecte evoluția diferitelor componente ale costului de producție. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Producătorul cooperant din Uniune, intens capitalizat, nu a putut realiza marjele de profit solide necesare, iar fluxul său de numerar a scăzut, de asemenea.

(111)

În consecință, se consideră în mod provizoriu că importurile care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză, care au subcotat prețurile producătorului cooperant din Uniune, au depreciat prețurile pe piața Uniunii și au împiedicat producătorul cooperant din Uniune să își majoreze prețurile de vânzare astfel încât să își acopere costurile sau să atingă un nivel rezonabil de profitabilitate.

(112)

Având în vedere faptul că prețurile materiilor prime au afectat și exportatorii din țările vizate, s-a concluzionat în mod provizoriu că majorarea prețurilor la materii prime nu ar fi putut avea un impact asupra prejudiciului material suferit de industria din Uniune în perioada examinată.

(113)

S-au analizat, de asemenea, rezultatele la export ca fiind unul dintre factorii cunoscuți, diferiți de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut, în același timp, să aducă un prejudiciu industriei din Uniune, pentru a se asigura faptul că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(114)

Analiza a arătat că vânzările la export către părți neafiliate, realizate de către producătorul cooperant din Uniune, au reprezentat o parte importantă din vânzările acestora (aproximativ 30 %). În perioada examinată, volumele exporturilor efectuate de către producătorul cooperant din Uniune au crescut cu 52 %, în timp ce prețul unitar pentru vânzările la export s-a redus considerabil, spre deosebire de prețul de vânzare practicat de acest producător în cadrul Uniunii, care a crescut semnificativ. Ancheta a arătat că exporturile au jucat un rol important în menținerea nivelului ridicat de utilizare a capacității, astfel încât să se acopere costurile fixe și costurile investiților în echipamente tehnice. Chiar dacă vânzările la export au fost efectuate la prețuri inferioare celor de pe piața Uniunii, aceste prețuri scăzute au fost rezultatul concurenței cu prețul scăzut al acidului oxalic de pe piețele de export, practicat de către exportatorii din țările vizate. Ancheta a arătat că aceste exporturi au permis producătorului cooperant din Uniune să atenueze prejudiciul suferit pe piața Uniunii Europene și, prin urmare, nu sunt de natură să anuleze legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping din țările vizate și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(115)

În absența oricăror importuri din alte țări decât cele în cauză, acest element nu a avut niciun impact asupra pieței Uniunii Europene.

(116)

Astfel cum s-a menționat la considerentele 52-55 de mai sus, utilizarea captivă este limitată la transferurile captive care au loc în fabrica unuia dintre producătorii din Uniune, unde acidul oxalic este transformat în oxalați în cadrul societății. Profiturile realizate prin vânzarea de oxalați sunt considerabile și practic acestea au permis producătorului să își continue activitatea, în pofida pierderilor legate de acidul oxalic. Prin urmare, acest element nu contribuie la prejudiciul material suferit de industria din Uniune.

(117)

În 2009, consumul de acid oxalic la nivelul Uniunii s-a redus la jumătate comparativ cu anul 2008, din cauza crizei economice, ceea ce pentru industria din Uniunea a însemnat o pierdere în ceea ce privește volumul vânzărilor (– 40 %) și valoarea acestora (– 45 %). Cu toate acestea, prin reducerea cu aproximativ 5 % a prețurilor în această perioadă, industria a putut să își extindă cota de piață (cu 11 %) și să minimizeze efectele negative ale crizei. Astfel, în 2009, industria a înregistrat rezultate apropiate de pragul de profitabilitate.

(118)

Deși este posibil ca rezultatele slabe ale industriei din Uniune să fi fost accentuate de criza economică din perioada 2008-2009, în ansamblu, nu se poate considera că aceasta a avut un impact de natură să rupă legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudicierea situației industriei din Uniune.

(119)

Analiza de mai sus demonstrează că, în perioada examinată, țările vizate au înregistrat o creștere a volumului de vânzări și a cotei de piață. În plus, s-a constatat că aceste importuri au fost efectuate la prețuri de dumping care, în cursul perioadei de anchetă, au fost semnificativ mai mici, cu aproape 22 %, decât prețurile practicate de industria din Uniune pe piața Uniunii, pentru produsul în cauză.

(120)

Această creștere a volumului și a cotei de piață pentru importurile la prețuri scăzute care fac obiectul unui dumping originar din țările vizate s-a realizat în pofida reducerii globale a cererii pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate. Cota de piață în creștere a importurilor a coincis cu evoluția negativă a cotei de piață a industriei din Uniune, înregistrată în aceeași perioadă. De asemenea, s-a observat o evoluție negativă a principalilor indicatori ai situației economice și financiare a industriei din Uniune, astfel cum au fost prezentați anterior.

(121)

Reducerea consumului pe piața Uniunii, în 2009, a avut un impact negativ asupra rezultatelor industriei din Uniune. Totuși, în ansamblu, nu se poate considera că reducerea consumului și ceilalți factori au avut un impact de natură să anuleze legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudicierea situației industriei din Uniune.

(122)

Pe baza analizei de mai sus care în mod corespunzător a separat și realizat o distincție între efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, s-a concluzionat în mod provizoriu că importurile care au făcut obiectul unui dumping originare din țările în cauză au cauzat un prejudiciu material industriei din Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(123)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziei provizorii privind dumpingul prejudiciabil, au existat motive imperioase care să conducă la constatarea că nu este în interesul Uniunii să se adopte măsurile antidumping provizorii în acest caz particular. Analiza interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor diferitelor interese implicate, inclusiv cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și utilizatorilor produsului în cauză.

(124)

Industria din Uniune este reprezentată de doi producători, ale căror fabrici sunt amplasate în diferite state membre ale Uniunii Europene, în cadrul cărora sunt angajate direct între 30 și 50 de persoane pentru producția și vânzarea produsului similar.

(125)

Unul dintre cei doi producători din Uniune nu a avut obiecții cu privire la deschiderea anchetei, însă nu a furnizat nicio altă informație și nu a cooperat pe durata anchetei.

(126)

Industria din Uniune a suferit un prejudiciu material din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză. Trebuie reamintit faptul că cei mai mulți indicatori relevanți ai prejudiciului au arătat o evoluție negativă pe parcursul perioadei examinate. În special, indicatorii de prejudiciu legați de performanțele financiare ale industriei din Uniune, precum profitabilitatea, fluxul de numerar și randamentul investiției, au fost grav afectați. În absența măsurilor, se consideră că redresarea din sectorul acidului oxalic nu va fi suficientă pentru a permite ameliorarea situației industriei din Uniune și că aceasta ar putea continua să se deterioreze..

(127)

Se preconizează că instituirea de măsuri va conduce la restabilirea condițiilor comerciale autentice și echitabile pe piața Uniunii, permițând industriei din Uniune să alinieze prețurile acidului oxalic pentru a reflecta costul producției. Este de așteptat ca instituirea măsurilor să permită industriei din Uniune să își recâștige cel puțin parțial cota de piață pierdută în cursul perioadei examinate, cu impact ulterior pozitiv asupra situației economice și asupra profitabilității sale.

(128)

Prin urmare, s-a concluzionat că instituirea de măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de acid oxalic originar din RPC și India ar fi în interesul industriei din Uniune.

(129)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea a opt importatori neafiliați. Trei dintre aceștia au importat produsul în cauză doar în cantități nesemnificative și au putut transfera majorarea de preț clienților lor. Unii dintre ei au arătat că, în cazul instituirii unei taxe antidumping, vor lua în calcul posibilitatea eliminării produsului din gama lor de produse ofertate.

(130)

Potrivit afirmațiilor celui de-al patrulea importator, clienții acestuia ar putea utiliza regimul de perfecționare activă pentru toate produsele lor finite în al căror proces de producție se folosește acid oxalic și ulterior reexportate în afara Uniunii Europene. Ținând seama de acest lucru, impactul instituirii măsurilor antidumping asupra acestui importator ar fi nesemnificativ.

(131)

Pe baza celor de mai sus, se conclude în mod provizoriu că instituirea măsurilor nu va avea, în ansamblu, un impact semnificativ asupra importatorilor. În general, marjele de profit pe care importatorii le realizează în comerțul cu acid oxalic sunt considerabil ridicate, iar aceștia se așteaptă să poată transfera majorările de preț clienților lor.

(132)

Utilizatorii cooperanți au reprezentat 22 % din consumul de acid oxalic din Uniune în perioada de anchetă. Ancheta a arătat că distincția care se face între utilizările acidului oxalic nerafinat și ale acidului oxalic rafinat este relevantă pentru testul de determinare a interesului Uniunii Europene în ceea ce privește utilizatorii. Industria cooperantă din Uniune produce acid oxalic nerafinat, iar celălalt producător necooperant din UE produce acid oxalic rafinat care se folosește, în principal, în sectoarele farmaceutic, alimentar și al extracției metalelor sub formă de pulberi fine.

(133)

Utilizatorii de acid oxalic nerafinat au afirmat că instituirea măsurilor ar conduce la o majorare a prețului de către industria cooperantă din Uniune, care este singurul furnizor din UE. Pe de altă parte, utilizatorii au menționat, de asemenea, că o dependență completă de importurile străine nu este de dorit.

(134)

Pentru utilizatorii care fabrică produse de curățare și albire, acidul oxalic reprezintă doar o mică parte din inputuri și aceștia ar putea, probabil, să transfere clienților majorarea de preț rezultată în urma aplicării taxei antidumping sau să modifice formulele produselor, acolo unde acest lucru este posibil, pentru a folosi produse de substituție în locul acidului oxalic.

(135)

Pentru utilizatorii care fabrică produse de lustruit, acidul oxalic reprezintă o parte importantă din costul inputurilor și nu poate fi substituit. Este puțin probabil ca utilizatorii să poată să transfere în întregime clienților majorările de preț, din cauza concurenței producătorilor din exteriorul UE. Cu toate acestea, ei exportă 95 % din produse în afara UE și ar putea recupera taxele în cadrul sistemului de perfecționare activă.

(136)

Pentru utilizatorii care folosesc acidul oxalic în alte aplicații, cum ar fi reciclarea metalelor din deșeuri, acidul oxalic reprezintă o parte importantă din totalul costurilor de producție ale produsului finit pentru care este folosit acidul. Piața produsului finit este foarte volatilă. Acidul oxalic nu se poate înlocui în procesul de producție. În prezent, principalul agent de reciclare a deșeurilor din UE cumpără întregul său necesar de acid oxalic de la producători din Uniune. Odată cu instituirea taxelor antidumping, industria se va afla în situația de a putea alege în ce măsură va majora prețurile, dacă este cazul, pentru a beneficia de pe urma instituirii taxelor. Prin urmare, impactul instituirii măsurilor asupra acestui utilizator este neclar. Totuși, având în vedere faptul că utilizatorul respectiv realizează în prezent profituri scăzute din vânzarea produsului finit, orice majorare a prețului va avea un impact negativ dacă societatea nu va fi în măsură să o transfere asupra clienților.

(137)

Acidul oxalic „rafinat” este folosit, între altele, pentru producerea pulberilor anumitor metale. Acidul oxalic reprezintă o parte importantă din totalul costurilor de producție. În acest proces, acidul oxalic nu poate fi înlocuit. Profiturile din acest sector pot fi totuși considerabile. Date fiind faptul că în acest sector se încheie, de regulă, contracte cu durată de un an, transferul creșterii prețurilor asupra clienților nu va fi ușor, pe termen scurt. Totuși, având în vedere că cel mai scăzut nivel propus al taxelor este de 14,6 % și că în prezent se realizează profituri mari, orice majorare de preț ar putea fi absorbită pe termen scurt.

(138)

Un utilizator a afirmat că producția de acid oxalic rafinat nu este suficientă pentru a satisface cererea. În acest sens, s-a constatat că diferența între producția tipului de acid rafinat și consumul din Uniune a fost de aproximativ 1 000-2 000 tone/an. Având în vedere că cea mai mare parte a produselor finite la fabricarea cărora se folosește acidul oxalic rafinat este exportată, utilizatorii ar putea, în orice caz, să opereze în regim de perfecționare activă dacă doresc.

(139)

Pe baza considerentelor de mai sus și a informațiilor disponibile privind interesul Uniunii, s-a concluzionat cu titlu provizoriu că, în general, nu există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri provizorii asupra importurilor de acid oxalic originar din RPC și India.

(140)

Ținând seama de concluziile privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii pentru prevenirea agravării prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping.

(141)

Pentru a determina nivelul acestor măsuri, s-a ținut cont de marjele de dumping constatate și de valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(142)

Pentru calcularea valorii taxei necesare pentru a elimina efectele dumpingului prejudiciabil, s-a considerat că orice măsură ar trebui să permită industriei din Uniune să își acopere costurile de producție și să realizeze profitul înainte de impozitare pe care o industrie de acest tip ar putea să îl obțină în mod rezonabil în acest sector, în condiții de concurență normală, adică în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping, din vânzarea produsului similar în Uniune. Se consideră că profitul care ar putea fi obținut în absența importurilor care fac obiectul unui dumping este de 8 % din cifra de afaceri și că această marjă de profit ar putea fi privită ca un minimum adecvat pe care industria din Uniune s-ar fi putut aștepta să îl obțină în absența unui dumping prejudiciabil.

(143)

Pe această bază, s-a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune. Acest preț neprejudiciabil a fost obținut adăugând la costul de producție marja de profit de 8 % menționată anterior.

(144)

Majorarea de preț necesară a fost apoi determinată prin compararea, pe tipuri de produse, a prețului de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din RPC și India, ajustat în mod corespunzător la costurile de import și la taxele vamale, cu prețul neprejudiciabil al tipurilor de produse vândute de producătorii din Uniune pe piața Uniunii în perioada de anchetă. Orice diferență care rezultă din această comparație a fost în continuare exprimată ca procent din valoarea CIF medie de import a tipurilor comparate.

(145)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie măsuri antidumping provizorii asupra importurilor originare din RPC și India, la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu, în conformitate cu regula celei mai mici taxe.

(146)

Pentru fiecare societate, nivelurile individuale ale taxelor antidumping menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cursul anchetei pentru societățile în cauză. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică, așadar, în mod exclusiv, importurilor de produse originare din Republica Populară Chineză și India fabricate de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților specificate, nu pot beneficia de aceste niveluri și fac obiectul nivelului taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(147)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei modificări a denumirii entității sau a înființării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (3), împreună cu toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților societății în ceea ce privește producția, vânzările interne și externe asociate, de exemplu, cu respectiva modificare a denumirii sau cu respectiva modificare a entităților de producție și de vânzare. Dacă este necesar, regulamentul va fi modificat în consecință, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(148)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antidumping, nivelul taxei reziduale ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori necooperanți, ci și acelor producători care nu au realizat exporturi către Uniune în perioada de anchetă.

(149)

Marjele de dumping și de prejudiciu stabilite sunt următoarele:

(150)

Orice producător exportator de acid oxalic din RPC care nu s-a făcut cunoscut încă deoarece a considerat că nu îndeplinește nici criteriile pentru a beneficia de TEP și nici pe cele pentru a obține TI, dar care consideră că ar trebui stabilit un nivel separat al taxei este invitat să se facă cunoscut Comisiei Europene în termen de zece zile, de la data următoare datei publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4).

(151)

În interesul bunei administrări, ar trebui să se stabilească o perioadă în decursul căreia părțile interesate care s-au făcut cunoscute în termenul specificat în avizul de deschidere să își poată prezenta în scris punctele de vedere și să poată solicita o audiere.

(152)

Constatările privind instituirea de taxe antidumping făcute în scopul prezentului regulament sunt provizorii și ar putea fi necesară reexaminarea lor în scopul oricăror constatări definitive,

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/16

(1)

În temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006, cererea Poloniei de înregistrare a denumirii „Kabanosy”, primită la 22 ianuarie 2007, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Republica Cehă, Germania și Austria au prezentat declarații de opoziție cu privire la înregistrare, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006. Declarațiile de opoziție au fost considerate admisibile în temeiul articolului 9 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din regulamentul menționat.

(3)

Prin scrisorile din 26 ianuarie 2010, Comisia a invitat statele membre în cauză să procedeze la consultări corespunzătoare.

(4)

În termenul desemnat, s-a ajuns la un acord între Austria și Polonia și între Republica Cehă și Polonia, însă nu s-a ajuns la niciun acord între Germania și Polonia. Prin urmare, Comisia trebuie să adopte o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006.

(5)

Declarațiile de opoziție au vizat nerespectarea condițiilor prevăzute la articolele 2 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006.

(6)

Referitor la presupusa nerespectare a dispozițiilor de la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 cu privire la specificitatea produsului „Kabanosy”, nu a fost identificată nicio eroare evidentă. Prin caracteristicile sale definite în caietul de sarcini (caracteristicile cărnii, gustului și formei unice), produsul „Kabanosy” se deosebește în mod evident de alte produse similare din aceeași categorie, corespunzând astfel definiției specificității de la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv. În caietul de sarcini, produsele „Kabanosy” sunt descrise ca fiind cârnați lungi, subțiri și uscați, răsuciți la un capăt, încrețiți uniform și pliați în două, aspect care trebuie considerat caracteristica fizică intrinsecă a produsului, așadar nu un aspect de prezentare a acestuia. În fine, standardizarea la nivel național a produsului „Kabanosy” nu reprezintă un obstacol pentru înregistrarea denumirii, din moment ce acest lucru a fost stabilit pentru a se defini specificitatea produsului și, în consecință, beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din regulamentul respectiv.

(7)

Nici în ceea ce privește declarațiile de opoziție bazate pe nerespectarea condițiilor stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 nu a fost identificată nicio eroare evidentă. Denumirea „Kabanosy” nu se referă numai la cerințe de ordin general utilizate pentru o serie de produse și nici nu este înșelătoare. Prin urmare, nu intră sub incidența articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat. În plus, specificitatea nu este conferită de proveniența sau originea geografică a produsului. Caietul de sarcini al produsului stabilește mai degrabă un criteriu de calitate pentru șeptelul porcin, care influențează calitatea produsului finit și într-adevăr specificitatea produsului „Kabanosy”. Principalele elemente ale caracterului tradițional al „Kabanosy” sunt utilizarea atât a materiilor prime tradiționale, cât și a metodelor tradiționale de producție, prin urmare aceste elemente sunt în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(8)

În ceea ce privește existența mai multor variații lingvistice sau ortografice ale denumirii, se solicită numai înregistrarea denumirii „Kabanosy” în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 509/2006.

(9)

Nu a fost solicitată protecția menționată la articolul 13 alineatul (2) din regulamentul în cauză. Înregistrarea fără rezervarea denumirii permite totuși ca o denumire înregistrată să poată fi folosită în continuare pe eticheta produselor care nu corespund caietului de sarcini înregistrat fără indicația „specialitate tradițională garantată”, abrevierea „STG” sau logoul UE asociat. Odată înregistrată denumirea „Kabanosy”, va fi încă posibil să se producă și să se comercializeze produse de tip „Kabanosy” sub denumirea „Kabanosy”, însă fără referire la înregistrarea de către UE. Prin urmare, înregistrarea produsului „Kabanosy” ca specialitate tradițională garantată nu ar aduce atingere în niciun fel drepturilor altor producători de a utiliza pentru produsele lor o denumire similară sau chiar identică.

(10)

Pentru a respecta utilizarea corectă și tradițională și a evita probabilitatea reală de confuzie, eticheta produsului „Kabanosy” trebuie să conțină o mențiune, în limbile țărilor în care este comercializat produsul, care să informeze consumatorii că produsul a fost fabricat conform tradiției polone.

(11)

Având în vedere aceste elemente, denumirea „Kabanosy” trebuie înscrisă în Registrul de specialități tradiționale garantate, iar caietul de sarcini al produsului trebuie actualizat în mod corespunzător.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru specialitățile tradiționale garantate,

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/23

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică, în ceea ce privește procedura și condițiile de aprobare, substanțelor active pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererilor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (3). Substanța asulam este o substanță activă pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererii în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (4) și (CE) nr. 1490/2002 (5) ale Comisiei stabilesc normele de punere în aplicare a etapelor a doua și a treia ale programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și liste de substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Aceste liste includ substanța asulam.

(3)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1095/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1490/2002 de stabilire a normelor suplimentare de aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2229/2004 de stabilire a normelor suplimentare de punere în aplicare a etapei a patra a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului (6), notificatorul și-a retras sprijinul pentru includerea substanței active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE, în termen de două luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1095/2007. În consecință, Decizia 2008/934/CE a Comisiei din 5 decembrie 2008 privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, precum și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe (7) a fost adoptată privind neincluderea substanței asulam.

(4)

În temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a prezentat o nouă cerere, solicitând aplicarea procedurii accelerate prevăzute la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Cererea a fost transmisă Regatului Unit, desemnat stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Perioada pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificația substanței active și utilizările propuse sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(6)

Regatul Unit a evaluat datele suplimentare transmise de solicitant și a pregătit un raport suplimentar. Raportul respectiv a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la data de 6 noiembrie 2009. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar celorlalte state membre și solicitantului pentru observații și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la cererea Comisiei, la 23 septembrie 2010 (8), autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa privind evaluarea riscurilor prezentate de substanța asulam. Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 14 iulie 2011, sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind substanța asulam.

(7)

În cursul evaluării acestei substanțe active, au fost identificate anumite aspecte problematice, în special în ceea ce privește elementele următoare: nu a fost posibil să se efectueze o evaluare fiabilă a expunerii consumatorilor, întrucât datele disponibile erau insuficiente pentru a determina prezența și toxicitatea metabolitului sulfanilamidă și prezența altor metaboliți potențial semnificativi, care nu au fost analizați în cadrul testelor disponibile privind reziduurile și al studiilor disponibile privind prelucrarea. În plus, nu a fost disponibilă nicio informație privind relevanța toxicologică a impurităților în specificațiile tehnice ale substanței active. De asemenea, a fost identificat un risc ridicat pentru păsări.

(8)

Comisia a invitat solicitantul să își prezinte observațiile privind concluzia autorității. În plus, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008, Comisia a invitat solicitantul să formuleze observații privind proiectul de raport de reexaminare. Solicitantul și-a prezentat observațiile, acestea fiind examinate cu atenție.

(9)

Cu toate acestea, în ciuda argumentelor prezentate de solicitant, aspectele problematice menționate în considerentul 7 nu au putut fi eliminate. În consecință, nu s-a demonstrat faptul că, în condițiile de utilizare prevăzute, produsele de protecție a plantelor care conțin asulam ar îndeplini, în linii generale, cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

(10)

Prin urmare, substanța asulam nu ar trebui aprobată, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(11)

În ceea ce privește produsele de protecție a plantelor care conțin asulam, în cazul în care statele membre acordă o perioadă de grație în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, această perioadă ar trebui să expire la 31 decembrie 2012 cel târziu, în conformitate cu dispozițiile articolului 3 al doilea paragraf din Decizia 2008/934/CE.

(12)

Prezentul regulament nu exclude prezentarea unei noi cereri referitoare la asulam, în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(13)

Din motive de claritate, rubrica referitoare la asulam din anexa la Decizia 2008/934/CE ar trebui eliminată.

(14)

Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(15)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor nu a emis un aviz. S-a considerat necesar un act de punere în aplicare, iar președintele a prezentat proiectul actului de punere de aplicare comitetului de apel pentru deliberări suplimentare. Comitetul de apel nu a emis un aviz,

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/25

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/27

(1)

Regulamentul (CE) nr. 341/2007 al Comisiei (3) prevede deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare și instituie un sistem de licențe de import și certificate de origine pentru usturoi și alte produse agricole importate din țări terțe.

(2)

Cantitățile pentru care importatorii tradiționali și noii importatori au depus cereri de licență „A” în primele șapte zile ale lunii octombrie 2011, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 341/2007, depășesc cantitățile disponibile pentru produsele provenind din China și din toate țările terțe altele decât China și Argentina.

(3)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006, este necesar să se stabilească în ce măsură se pot accepta cererile de licență „A” transmise Comisiei până la data de 14 a lunii octombrie 2011 cel târziu în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 341/2007.

(4)

Pentru a se asigura managementul eficace al procedurii de eliberare a licențelor de import, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare imediat după publicare,

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/29

(1)

Conform sistemului de asigurare a respectării legislației în domeniul concurenței instituit de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”), în materie de concurență Comisia investighează cazuri și ia decizii administrative care sunt supuse controlului jurisdicțional exercitat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”).

(2)

Comisia trebuie să desfășoare procedurile în domeniul concurenței în mod echitabil, imparțial și obiectiv și trebuie să asigure respectarea drepturilor procedurale ale părților în cauză în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (2), cu Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (3), cu Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (4) și cu Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (5), precum și cu jurisprudența în materie a Curții de Justiție. În special, dreptul părților în cauză de a fi audiate înainte de adoptarea oricărei decizii care le-ar afecta negativ constituie un drept fundamental în legislatia Uniunii, recunoscut de Carta drepturilor fundamentale, în special la articolul 41 (6).

(3)

Pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor procedurale ale părților în cauză, ale altor părți implicate în sensul articolului 11 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („alte părți implicate”), ale reclamanților în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 („reclamanți”) și ale altor persoane decât cele menționate la articolele 5 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și decât cele menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („terți”) implicate în procedurile în domeniul concurenței, responsabilitatea pentru asigurarea respectării acestor drepturi trebuie încredințată unei persoane independente, cu experiență în materie de concurență, care are integritatea necesară pentru a contribui la obiectivitatea, transparența și eficiența acestor proceduri.

(4)

Comisia a creat în acest scop, în 1982, funcția de consilier-auditor, pe care a redefinit-o prin Decizia 94/810/CECO, CE a Comisiei din 12 decembrie 1994 privind mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (7) și prin Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei (8). În prezent, este necesar să se clarifice și să se consolideze și mai mult rolul consilierului-auditor și să se adapteze mandatul acestuia în lumina evoluțiilor legislației Uniunii în materie de concurență.

(5)

Funcția consilierului-auditor este percepută, în general, ca aducând o contribuție importantă la procedurile în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei, datorită independenței și competențelor specifice ale consilierilor-auditori în cadrul acestor proceduri. Pentru a asigura independența constantă a consilierului-auditor față de Direcția Generală Concurență, acesta trebuie să fie atașat, din rațiuni administrative, pe lângă membrul Comisiei cu atribuții speciale în domeniul concurenței.

(6)

Consilierul-auditor trebuie să fie numit în conformitate cu normele stabilite de Statutul funcționarilor Uniunii Europene și de Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. În conformitate cu aceste norme, pot fi avuți în vedere și candidații care nu sunt funcționari ai Comisiei. Trebuie asigurată transparența cu privire la numirea, încetarea funcției și transferul consilierilor-auditori.

(7)

Comisia poate numi unul sau mai mulți consilieri-auditori și trebuie să pună la dispoziția acestora personal auxiliar. Atunci când observă un conflict de interese în contextul exercitării atribuțiilor sale, consilierul-auditor trebuie să înceteze orice implicare în cazul respectiv. În cazul în care consilierul-auditor se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, acestea trebuie preluate de un alt consilier-auditor.

(8)

Consilierul-auditor trebuie să acționeze ca un arbitru independent care încearcă să soluționeze problemele care afectează exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale de către părțile în cauză, alte părți implicate, reclamanți sau persoane terțe interesate, atunci când problemele respective nu au putut fi soluționate prin contacte prealabile cu serviciile Comisiei responsabile de desfășurarea procedurilor în domeniul concurenței, care au obligația să respecte aceste drepturi procedurale.

(9)

Mandatul consilierului-auditor în cadrul procedurilor în domeniul concurenței trebuie definit astfel încât să se asigure protecția exercitării efective a drepturilor procedurale pe tot parcursul procedurilor desfășurate în fața Comisiei în temeiul articolelor 101 și 102 din tratat și al Regulamentului (CE) nr. 139/2004, în special a dreptului de a fi audiat.

(10)

Pentru a se consolida acest rol, consilierului-auditor trebuie să i se încredințeze misiunea de a apăra exercitarea efectivă a drepturilor procedurale de către întreprinderi și asociații de întreprinderi în contextul competențelor de investigare ale Comisiei, astfel cum sunt prevăzute în capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care conferă Comisiei competența de a aplica amenzi întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi. Consilierului-auditor trebuie să i se încredințeze, de asemenea, atribuții specifice în timpul etapei de investigare în legătură cu cererile de protejare a secretului profesional, cu dreptul la neautoincriminare, cu termenele de răspuns la deciziile de solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și cu privire la dreptul întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi care fac obiectul unei măsuri de investigare întreprinse de Comisie conform capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 de a fi informate cu privire la statutul lor în cadrul procedurii, respectiv de a ști dacă fac obiectul unei investigații și, în caz afirmativ, care este obiectul și scopul respectivei investigații. Atunci când examinează cererile referitoare la dreptul la neautoincriminare, consilierul-auditor poate verifica dacă întreprinderile formulează, doar în scop dilatoriu, cereri de protecție care sunt în mod vădit nefondate.

(11)

Consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să faciliteze soluționarea cererilor de protejare a confidențialității unui document în temeiul secretului profesional. În acest scop, în cazul în care întreprinderea sau asociația de întreprinderi care depune cererea este de acord, consilierul-auditor va putea să examineze documentul în cauză și va putea emite o recomandare corespunzătoare, făcând trimitere la jurisprudența aplicabilă a Curții de Justiție.

(12)

Este responsabilitatea consilierului-auditor să decidă dacă un terț demonstrează un interes suficient pentru a fi audiat. Asociațiile de consumatori care solicită să fie audiate trebuie să fie, în principiu, considerate ca prezentând un interes suficient atunci când procedura se referă la produse sau servicii utilizate de consumatorii finali sau la produse sau servicii care contribuie direct la procesul de producție sau de furnizare a acestor produse sau servicii.

(13)

Consilierul-auditor trebuie să decidă dacă să admită reclamanții și persoanele terțe interesate la audierea orală, ținând cont de contribuția pe care o pot avea aceștia la clarificarea elementelor de fapt relevante ale cazului.

(14)

Dreptul părților în cauză de a fi audiate înainte de adoptarea unei decizii finale care le afectează în mod negativ interesele este garantat prin recunoașterea dreptului lor de a răspunde în scris la concluziile preliminare ale Comisiei, astfel cum se precizează în comunicarea privind obiecțiunile, precum și a dreptului lor de a-și expune argumentele, dacă doresc acest lucru, în cadrul audierii orale. Pentru a-și putea exercita efectiv aceste drepturi, părțile cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile au drept de acces la dosarul de investigație al Comisiei.

(15)

Pentru a garanta exercitarea efectivă a dreptului la apărare al părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, consilierului-auditor îi revine sarcina de a se asigura că diferendele privind accesul la dosar, protejarea secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale între părțile respective și Direcția Generală Concurență din cadrul Comisiei sunt soluționate. În situații excepționale, consilierul-auditor poate suspenda cursul termenului impus destinatarului comunicării privind obiecțiunile pentru a răspunde la comunicarea respectivă până la soluționarea diferendului privind accesul la dosar, în cazul în care destinatarul nu ar fi în măsură să răspundă în termenul acordat, iar o prelungire a termenului nu ar constitui o soluție adecvată la momentul respectiv.

(16)

Pentru a garanta exercitarea efectivă a drepturilor procedurale, respectând în același timp interesele legitime de păstrare a confidențialității, consilierul-auditor trebuie, după caz, să fie în măsură să dispună adoptarea unor măsuri specifice pentru a autoriza accesul la dosarul Comisiei. În special, consilierul-auditor trebuie să aibă competența de a decide să acorde părții care solicită accesul la dosar un acces restricționat la unele părți din dosarul în cauză, de exemplu prin limitarea numărului sau a categoriei de persoane care au drept de acces, precum și a utilizării informațiilor la care se acordă accesul.

(17)

Consilierul-auditor trebuie să poată lua decizii cu privire la solicitările de prelungire a termenelor stabilite pentru transmiterea răspunsurilor la comunicarea privind obiecțiunile, la comunicarea suplimentară privind obiecțiunile sau la o scrisoare de expunere a faptelor sau la solicitările de prelungire a termenelor pe care le au la dispoziție alte părți implicate, reclamanții sau părțile terțe interesate pentru a prezenta observații, în cazul unui dezacord între oricare dintre aceste persoane și Direcția Generală Concurență.

(18)

Consilierul-auditor trebuie să promoveze eficacitatea audierii orale, inter alia, prin adoptarea tuturor măsurilor pregătitoare corespunzătoare, inclusiv prin difuzarea, în timp util înainte de desfășurarea audierii, a unei liste provizorii a participanților și a ordinii de zi provizorii.

(19)

Audierea orală permite părților cărora Comisia le-a adresat o comunicare privind obiecțiunile și altor părți implicate să își exercite în continuare dreptul de a fi audiate prin expunerea pe cale orală a argumentelor lor în fața Comisiei, care trebuie reprezentată de Direcția Generală Concurență, precum și de alte servicii care contribuie la elaborarea deciziilor Comisiei. Audierea orală trebuie să ofere o șansă suplimentară pentru clarificarea, în măsura posibilului, a tuturor faptelor relevante – favorabile sau nefavorabile pentru părțile în cauză, inclusiv a elementelor de fapt legate de gravitatea și durata presupusei încălcări. Audierea orală trebuie să permită, de asemenea, părților să își prezinte argumentele cu privire la aspectele care pot fi importante în eventualitatea aplicării unor amenzi.

(20)

Pentru a asigura eficacitatea audierilor orale, consilierul-auditor poate permite părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, altor părți implicate, reclamanților, altor persoane invitate la audiere, serviciilor Comisiei și autorităților statelor membre să pună întrebări în timpul audierii. Audierea orală trebuie să nu fie publică, dându-se astfel tuturor participanților posibilitatea de a se exprima liber. Prin urmare, informațiile divulgate în timpul audierii orale nu trebuie utilizate în alte scopuri decât cel al procedurilor judiciare și/sau administrative în vederea aplicării articolelor 101 și 102 din tratat. Atunci când acest lucru este justificat de rațiuni legate de protejarea secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale, consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să audieze persoanele în cadrul unei ședințe secrete.

(21)

Părțile la procedură care propun angajamente în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și părțile care se angajează în proceduri de tranzacționare în cazurile de cartel în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 trebuie să fie în măsură să sesizeze consilierul-auditor în legătură cu exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale.

(22)

Consilierul-auditor trebuie să prezinte rapoarte privind respectarea exercitării efective a drepturilor procedurale pe tot parcursul desfășurării procedurilor în materie de concurență. În plus, separat de sarcina sa de a prezenta rapoarte, consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să formuleze observații privind progresele realizate în cadrul negocierilor și privind obiectivitatea acestora, contribuind astfel la garantarea faptului că procedurile în domeniul concurenței sunt încheiate pe baza unei evaluări solide a tuturor faptelor relevante.

(23)

Atunci când divulgă informații privind persoane fizice, consilierul-auditor trebuie să aibă în vedere în mod special dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (9).

(24)

Decizia 2001/462/CE, CECO trebuie să fie abrogată,

(a)

consilierului-auditor i se poate solicita, de către întreprinderi sau asociații de întreprinderi, să examineze cererile ca un document solicitat de Comisie în aplicarea competențelor ce i-au fost conferite potrivit articolelor 18, 20 sau 21 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, în cadrul inspecțiilor efectuate în temeiul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 sau în contextul măsurilor de investigare adoptate în cadrul unor proceduri care pot duce la aplicarea unor amenzi în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și a cărui consultare a fost refuzată Comisiei, să facă obiectul protecției confidențialității în temeiul secretului profesional, în sensul jurisprudenței Curții de Justiție. Consilierul-auditor nu poate analiza chestiunea decât dacă întreprinderea sau asociația de întreprinderi care a depus cererea respectivă sunt de acord ca acesta să vadă informațiile care, conform afirmațiilor lor, fac obiectul protecției în temeiul secretului profesional, precum și documentele conexe pe care consilierul-auditor le consideră necesare pentru evaluarea sa. Fără să dezvăluie conținutul potențial confidențial al informațiilor, consilierul-auditor comunică directorului responsabil și întreprinderii sau asociației de întreprinderi în cauză punctul său de vedere preliminar și poate lua măsurile adecvate pentru a promova o soluționare reciproc acceptabilă. În cazul în care nu se ajunge la o soluționare, consilierul-auditor poate adresa o recomandare motivată membrului competent al Comisiei, fără să dezvăluie conținutul potențial confidențial al documentului. Partea care a depus cererea respectivă primește o copie a recomandării în cauză;

(b)

atunci când destinatarul unei solicitări de informații în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 refuză să răspundă la o întrebare care îi este adresată în solicitarea respectivă invocând dreptul său de a nu contribui la propria sa incriminare, astfel cum este definit de jurisprudența Curții de Justiție, destinatarul în cauză poate sesiza consilierul-auditor în acest sens, în timp util de la primirea solicitării. În anumite cazuri și ținând cont de necesitatea de a evita întârzieri inutile în derularea procedurilor, consilierul-auditor poate formula o recomandare motivată privind aplicarea sau nu a dreptului la neautoincriminare și poate informa directorul responsabil cu privire la concluziile la care a ajuns, de care trebuie să se țină seama în orice decizie ulterioară adoptată în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Destinatarul solicitării primește o copie a recomandării motivate;

(c)

atunci când destinatarul unei decizii de solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 consideră că termenul în care trebuie să comunice un răspuns este prea scurt, poate sesiza consilierul-auditor în acest sens, în timp util înainte de expirarea termenului inițial. Consilierul-auditor decide dacă să acorde sau nu o prelungire a termenului, ținând seama de lungimea și de complexitatea solicitării de informații și de cerințele investigației;

(d)

întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi care fac obiectul unei măsuri de investigare de către Comisie conform capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 au dreptul să fie informate cu privire la statutul lor în cadrul procedurii, mai exact să știe dacă fac obiectul unei investigații și, în acest caz, care este obiectul și scopul acesteia. În cazul în care consideră că nu a fost informată în mod corespunzător de către Direcția Generală Concurență cu privire la statutul său în cadrul procedurii, întreprinderea sau asociația de întreprinderi în cauză poate sesiza în acest sens consilierul-auditor. Consilierul-auditor ia o decizie prin care impune Direcției Generale Concurență obligația de a informa întreprinderea sau asociația de întreprinderi care a formulat cererea cu privire la statutul său în cadrul procedurii. Această decizie este comunicată întreprinderii sau asociației de întreprinderi care a formulat cererea.

(a)

alte părți implicate care au motive să creadă că nu au fost informate cu privire la obiecțiunile formulate împotriva părților care au făcut notificarea în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004;

(b)

un reclamant pe care Comisia l-a informat în legătură cu intenția sa de a respinge o plângere depusă în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și care are motive să creadă că în posesia Comisiei se află documente care nu i-au fost dezvăluite și că documentele respective sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004;

(c)

un reclamant care consideră că nu a primit o copie a versiunii neconfidențiale a comunicării privind obiecțiunile în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 sau că versiunea neconfidențială a comunicării privind obiecțiunile nu a fost întocmită într-un mod care să îi permită să își exercite în mod efectiv drepturile, cu excepția cazurilor în care se aplică procedura de tranzacționare;

(d)

o persoană terță interesată în sensul articolului 5 din prezenta decizie, care are motive să creadă că nu a fost informată cu privire la natura și obiectul unei proceduri în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004. Același lucru este valabil pentru un reclamant într-un caz în care se aplică procedura de tranzacționare care are motive să creadă că nu a fost informat cu privire la natura și obiectul procedurii în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004.

(a)

dimensiunea și complexitatea dosarului;

(b)

accesul prealabil la informații al destinatarului comunicării privind obiecțiunile care este autorul cererii;

(c)

orice alte obstacole obiective cu care se poate confrunta destinatarul comunicării privind obiecțiunile care este autorul cererii atunci când își prezintă observațiile.

(a)

divulgarea documentelor și accesul la dosar;

(b)

termenele de răspuns la comunicarea privind obiecțiunile;

(c)

respectarea dreptului de a fi ascultat;

(d)

desfășurarea corespunzătoare a audierii.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 275/38

(1)

Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2005 intitulată „Nanoștiințe și nanotehnologii: un plan de acțiune pentru Europa 2005-2009” (1) definește o serie de măsuri articulate și interconectate care își propun să pună în aplicare fără întârziere o abordare sigură, integrată și responsabilă în domeniul nanoștiințelor și al nanotehnologiilor.

(2)

Comisia, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul planului de acțiune, a revizuit cu atenție legislația relevantă a Uniunii, cu scopul de a stabili aplicabilitatea reglementărilor existente la potențialele riscuri ale nanomaterialelor. Rezultatul revizuirii a fost inclus în comunicarea Comisiei din 17 iunie 2008 intitulată „Aspecte normative ale nanomaterialelor” (2). Comunicarea concluziona că termenul „nanomateriale” nu este menționat în mod specific în legislația Uniunii, dar că legislația actuală acoperă, în principiu, riscurile potențiale ale nanomaterialelor pentru sănătate, siguranță și mediu înconjurător.

(3)

Parlamentul European, în rezoluția sa din 24 aprilie 2009, referitoare la aspectele normative ale nanomaterialelor (3) a solicitat, inter alia, introducerea în legislația Uniunii a unei definiții științifice cuprinzătoare a nanomaterialelor.

(4)

Este necesar ca definiția formulată în prezenta recomandare să fie utilizată ca referință în Uniune pentru a stabili dacă un material trebuie să fie considerat „nanomaterial” în scopuri legislative și de politică. Definiția termenului „nanomaterial” în legislația Uniunii trebuie să se bazeze numai pe dimensiunea particulelor care intră în componența unui material, fără a se ține seama de riscuri sau de pericole. În această definiție, bazată numai pe dimensiunea unui material, sunt incluse materialele naturale, secundare sau fabricate.

(5)

Definiția termenului „nanomaterial” trebuie să aibă la bază cunoștințele științifice disponibile.

(6)

Măsurarea dimensiunii și a distribuției dimensionale a nanomaterialelor este adesea dificil de realizat, astfel încât prin metode de măsurare diferite se poate ajunge la rezultate care nu sunt comparabile. Trebuie să se elaboreze metode de măsurare armonizate pentru a se garanta că aplicarea definiției duce la rezultate consecvente indiferent de materiale și de momentul efectuării măsurătorilor. Până la introducerea metodelor de măsurare armonizate, trebuie aplicate cele mai bune metode alternative.

(7)

Raportul de referință al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene „Considerații privind definirea nanomaterialelor în scopuri de reglementare” (4) sugerează că o definiție a nanomaterialelor trebuie să se refere la nanomateriale formate din particule, să fie aplicabilă pe scară largă în legislația Uniunii și să fie în conformitate cu alte abordări la nivel mondial. Dimensiunea trebuie să fie singura proprietate definitorie necesitând o definire clară a limitelor scalei nanometrice.

(8)

Comisia a împuternicit Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) să furnizeze informații științifice referitoare la elementele de care trebuie să se țină cont la elaborarea unei definiții a termenului „nanomaterial” în scopuri de reglementare. Avizul „Bazele științifice pentru definirea termenului de «nanomaterial»” a făcut obiectul unei consultări publice în 2010. În avizul său din 8 decembrie 2010 (5), CSRSEN a concluzionat că dimensiunea este universal aplicabilă nanomaterialelor, fiind cea mai potrivită mărime supusă măsurării, iar un interval de mărime definit ar facilita o interpretare uniformă. S-a propus ca limita inferioară să fie de 1 nm. În mod obișnuit, se folosește o limită superioară de 100 nm în privința căreia există un consens general, însă nu există dovezi științifice care să demonstreze caracterul adecvat al acestei valori. Este posibil ca utilizarea unei singure valori limită superioare să limiteze prea strict clasificarea nanomaterialelor, o abordare diferențiată dovedindu-se mai adecvată. În scopuri de reglementare, trebuie să se țină cont și de distribuția dimensională după număr, utilizând dimensiunea medie și deviația standard a dimensiunilor pentru a obține o definiție mai exactă. Distribuția dimensională a unui material trebuie să fie prezentată ca fiind distribuția dimensională în funcție de concentrația numărului de particule (adică numărul obiectelor dintr-un anumit interval de mărime împărțit la numărul total al obiectelor), nu în funcție de procentul masic al particulelor la scală nanometrică din nanomaterial, ținând cont de faptul că un procent masic mic poate conține cel mai mare număr de particule. CSRSEN a identificat anumite cazuri particulare în care aplicarea definiției poate fi facilitată prin utilizarea suprafeței specifice pe unitate de volum ca indicator pentru a stabili dacă un material se încadrează în intervalul de mărime definit pentru scala nanometrică.

(9)

Organizația internațională pentru standardizare definește termenul „nanomaterial” ca fiind „un material cu dimensiuni externe pe scala nanometrică sau cu o structură internă sau de suprafață pe scala nanometrică”. Termenul „scală nanometrică” este definit ca interval de mărime situat între aproximativ 1 nm și 100 nm (6).

(10)

Distribuția dimensională după număr trebuie să țină cont de faptul că nanomaterialele sunt formate în general din numeroase particule de diferite mărimi cu o anumită distribuție. Dacă nu s-ar specifica distribuția dimensională după număr, ar fi dificil să se determine dacă un anumit material se încadrează în definiție în cazul în care unele particule au mai puțin de 100 nm, iar altele mai mult. Această abordare ține cont de avizul CSRSEN conform căruia distribuția particulelor dintr-un material trebuie să fie prezentată ca distribuție în funcție de concentrația numărului de particule (adică numărul particulelor).

(11)

Nu există o bază științifică clară care să sugereze o valoare specifică pentru distribuția dimensională sub care este de așteptat ca materialele conținând particule în intervalul de mărime 1 nm-100 nm să nu prezinte proprietățile specifice nanomaterialelor. Avizul științific a prevăzut utilizarea unei abordări statistice bazate pe deviația standard cu o valoare limită de 0,15 %. Date fiind larga răspândire a materialelor care se încadrează în această limită și necesitatea de a adapta domeniul de aplicare al definiției pentru utilizarea într-un context normativ, trebuie să se fixeze o limită mai mare. Un nanomaterial definit în prezenta recomandare trebuie să fie constituit în proporție de cel puțin 50 % din particule cu dimensiuni între 1 nm și 100 nm. În conformitate cu avizul CSRSEN, în anumite cazuri, chiar și un număr mic de particule din intervalul 1 nm-100 nm poate să justifice o evaluare sui-generis, dar clasificarea acestor materiale ca nanomateriale ar induce în eroare. Cu toate acestea, pot exista cazuri legislative specifice în care preocupările pentru mediu, sănătate, siguranță sau competitivitate să justifice aplicarea unei limite mai mici de 50 %.

(12)

Particulele aglomerate sau agregate pot manifesta aceleași proprietăți ca particulele libere. În plus, pe parcursul ciclului de viață al unui nanomaterial pot exista cazuri de eliberare a particulelor din aglomerate sau din agregate. Prin urmare, definiția din prezenta recomandare trebuie să includă și particulele din aglomerate sau agregate, atunci când particulele constituente se încadrează în intervalul de mărime 1 nm-100 nm.

(13)

În prezent se poate măsura suprafața specifică pe unitate de volum pentru materialele solide uscate sau pentru pulberi folosind metoda adsorbției de azot („metoda BET”). În aceste cazuri, suprafața specifică poate fi folosită ca indicator pentru a identifica un eventual nanomaterial. Noi cunoștințe științifice pot lărgi posibilitatea de a utiliza în viitor această metodă (sau alte metode) pentru alte tipuri de materiale. De la un material la altul, pot apărea discrepanțe între măsurarea suprafeței specifice și cea a distribuției dimensionale după număr. Prin urmare, trebuie să se precizeze că prevalează rezultatele distribuției dimensionale după număr și că nu se poate utiliza suprafața specifică pentru a demonstra că un material nu este nanomaterial.

(14)

Știința și tehnologia evoluează cu o deosebită rapiditate. Prin urmare, trebuie ca definiția, inclusiv descriptorii, să fie supusă unei revizuiri până în decembrie 2014, pentru a se asigura adecvarea acesteia la necesități. În special, revizuirea trebuie să evalueze necesitatea majorării sau a reducerii limitei de 50 % pentru distribuția dimensională după număr și necesitatea includerii anumitor materiale cu structură internă sau de suprafață pe scala nanometrică, cum ar fi nanomaterialele cu componenți complecși, inclusiv materialele nanoporoase și nanocompozite care sunt utilizate în anumite sectoare.

(15)

În funcție de fiabilitate și de fezabilitate, trebuie elaborate orientări și metode standardizate de măsurare și trebuie dezvoltate cunoștințele despre concentrațiile caracteristice de nanoparticule în serii reprezentative de materiale, pentru a facilita aplicarea definiției într-un context legislativ specific.

(16)

Definiția prevăzută în prezenta recomandare nu trebuie să prejudicieze și nici să reflecte domeniul de aplicare al actelor legislative ale Uniunii sau al oricărei dispoziții care ar putea să stabilească cerințe suplimentare pentru aceste materiale, inclusiv cele referitoare la gestionarea riscurilor. În unele cazuri, se poate dovedi necesar să se excludă anumite materiale din domeniul de aplicare al legislației specifice sau al dispozițiilor legislative, chiar dacă acestea corespund definiției. De asemenea, se poate dovedi necesar să se includă materiale suplimentare, precum unele materiale cu o dimensiune mai mică de 1 nm sau mai mare de 100 nm, în domeniul de aplicare al legislației specifice sau al dispozițiilor legislative aplicabile unui nanomaterial.

(17)

Ținând seama de condițiile speciale predominante în sectorul farmaceutic și de sistemele nanostructurate specializate aflate deja în uz, definiția din prezenta recomandare nu trebuie să aducă atingere utilizării termenului „nano” la definirea anumitor produse farmaceutice și dispozitive medicale,

1.

Statele membre, agențiile UE și operatorii economici sunt invitați să folosească următoarea definiție a termenului „nanomaterial” la adoptarea și punerea în aplicare a legislației, precum și a politicilor și programelor de cercetare referitoare la produse din domeniul nanotehnologiilor.

2.

„Nanomaterial” înseamnă un material natural, secundar sau fabricat care conține particule, fie în stare liberă, fie formând agregate sau aglomerate, atunci când una sau mai multe dimensiuni externe a cel puțin 50 % dintre particule, calculate folosind distribuția dimensională după număr, se încadrează în intervalul de mărime 1 nm-100 nm.

În cazuri specifice și dacă se justifică prin preocupări pentru mediu, sănătate, siguranță sau competitivitate, limita de 50 % aplicabilă distribuției dimensionale după număr poate fi înlocuită cu o limită cuprinsă între 1 și 50 %.

3.

Prin derogare de la punctul 2, se consideră nanomateriale fullerenele, fulgii de grafen și nanotuburile de carbon cu un singur perete care au una sau mai multe dimensiuni externe mai mici de 1 nm.

4.

În sensul punctului 2, termenii „particulă”, „aglomerat” și „agregat” se definesc după cum urmează:

5.

Atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și prevăzut de o legislație specifică, gradul de respectare a definiției de la punctul 2 poate fi determinat pe baza suprafeței specifice pe unitate de volum. Se consideră că un material corespunde definiției de la punctul 2 dacă suprafața specifică pe unitate de volum a materialului este mai mare de 60 m2/cm3. Cu toate acestea, dacă un material este declarat nanomaterial pe baza distribuției dimensionale după număr, atunci se consideră că acesta respectă definiția de la punctul 2, chiar dacă are o suprafață specifică mai mică de 60 m2/cm3.

6.

Definiția stabilită la punctele 1-5 va fi revizuită până în decembrie 2014, în funcție de experiența acumulată și de evoluțiile științifice și tehnologice. Revizuirea se va axa în special pe necesitatea majorării sau a reducerii limitei de 50 % pentru distribuția dimensională după număr.

7.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre, agențiilor UE și operatorilor economici.