9.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 233/1

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 16 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea:

I.	centurilor de siguranță, a sistemelor de fixare, a sistemelor de fixare pentru copii și a sistemelor ISOFIX de fixare pentru copii pentru ocupanții autovehiculelor

II.	vehiculelor echipate cu centuri de siguranță, dispozitiv de avertizare privind portul centurii de siguranță, sisteme de fixare, sisteme de fixare pentru copii și sisteme ISOFIX de fixare pentru copii

Cuprinde întregul text valabil până la:

Completarea 1 la seria de modificări 06 – Data intrării în vigoare: 23 iunie 2011

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniu de aplicare

Definiții

3.	Cerere de omologare

Marcaje

Omologare

6.	Specificații

Încercări

8.	Cerințe referitoare la instalarea în vehicul

9.	Conformitatea producției

10.	Penalizări pentru neconformitatea producției

11.	Modificări și extinderea omologării tipului de vehicul sau a tipului de centură de siguranță ori sistem de fixare

12.	Încetarea definitivă a producției

13.	Instrucțiuni

14.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale departamentelor administrative

15.	Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1A –

Comunicare privind omologarea ori extinderea, refuzul sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul referitor la centura de siguranță, în conformitate cu Regulamentul nr. 16

Anexa 1B –

Comunicare privind omologarea ori extinderea, refuzul sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producției unui tip de centură de siguranță sau sistem de fixare pentru ocupanții adulți ai autovehiculelor, în conformitate cu Regulamentul nr. 16

Anexa 2 –

Dispunerile mărcilor de omologare

Anexa 3 –

Diagrama unui aparat pentru încercarea de anduranță a mecanismului retractor

Anexa 4 –

Diagrama unui aparat pentru încercarea blocării retractoarelor cu blocare în caz de urgență

Anexa 5 –

Diagrama unui aparat pentru încercarea rezistenței la praf

Anexa 6 –

Descrierea căruciorului, a scaunului, a ancorajelor și a dispozitivului de oprire

Anexa 7 –

Descrierea manechinului

Anexa 8 –

Descrierea curbei de decelerație sau de accelerație a căruciorului în funcție de timp

Anexa 9 –

Instrucțiuni

Anexa 10 –

Încercarea cataramei duble

Anexa 11 –

Încercarea la abraziune și microalunecare

Anexa 12 –

Încercarea de coroziune

Anexa 13 –

Ordinea încercărilor

Anexa 14 –

Controlul conformității producției

Anexa 15 –

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile pe scaun în autovehicule

Apendicele 1 –

Descrierea mașinii tridimensionale pentru punctul „H”

Apendicele 2 –

Sistemul de referință tridimensional

Apendicele 3 –

Date de referință privind pozițiile pe scaun

Anexa 16 –

Cerințe minime pentru centuri de siguranță și retractoare

Anexa 17 –

Cerințe privind instalarea centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare pentru ocupanții adulți ai scaunelor orientate cu fața spre înainte, precum și pentru instalarea sistemelor ISOFIX de fixare pentru copii

Apendicele 1 –

Dispoziții privind instalarea sistemelor de fixare pentru copii din categoria „universal” folosind centurile de siguranță ale vehiculului

Apendicele 2 –

Dispoziții privind instalarea sistemelor ISOFIX de fixare pentru copii cu fața spre direcția de mers și spre înapoi, de categoriile universală și semiuniversală instalate în poziții ISOFIX

Apendicele 3 –

Tabelul 1 – Tabel din manualul de întreținere al vehiculului privind compatibilitatea instalării sistemelor de fixare pentru copii în diferite poziții așezate

Tabelul 2 – Tabel cu informații din manualul vehiculului privind compatibilitatea instalării sistemelor ISOFIX de fixare pentru copii pentru diferite poziții ISOFIX

Apendicele 4 –

Instalarea manechinului unui copil de 10 ani

Anexa 18 –

Încercări pentru dispozitivul de avertizare privind portul centurii de siguranță

1. DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică:

1.1.

vehiculelor din categoriile M, N, O, L2, L4, L5, L6, L7 și T (1), cu privire la instalarea centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare destinate a fi utilizate separat, de exemplu ca accesorii individuale, de persoanele adulte ce ocupă scaunele cu orientare în direcția de mers sau în direcție opusă;

1.2.

centurilor de siguranță și sistemelor de fixare destinate a fi utilizate separat, de exemplu ca accesorii individuale, de persoanele adulte ce ocupă scaunele cu orientare în direcția de mers sau în direcție opusă, proiectate pentru a fi instalate în vehicule din categoriile M, N, O, L2, L4, L5, L6, L7 și T (1);

1.3.	vehiculelor din categoriile M1B and N1 (1) cu privire la instalarea sistemelor de fixare a scaunelor pentru copii și a sistemelor ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii;

1.4.	vehiculelor din categoria M1 cu privire la dispozitivul de avertizare privind portul centurii de siguranță (2);

1.5.	la cererea producătorului, se aplică, de asemenea, la instalarea sistemelor de fixare a scaunelor pentru copii și sistemelor ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii destinate instalării în vehicule din categoriile M2 and M3 (1).

2. DEFINIȚII

2.1. Centură de siguranță (centura scaunului, centura)

Un ansamblu format din chingi cu o cataramă de siguranță, dispozitive de reglare și piese de fixare, care poate fi ancorat în interiorul unui autovehicul și care este proiectat să diminueze riscul de vătămare a pasagerului în caz de coliziune sau frânare bruscă a vehiculului, limitând mobilitatea corpului pasagerului. Un astfel de ansamblu este în general denumit „centură”, termen care cuprinde de asemenea orice dispozitiv de absorbție a energiei sau de retractare a centurii.

Acest ansamblu poate fi testat și aprobat ca centură de siguranță sau sistem de fixare.

2.1.1. Centură abdominală

O centură cu prindere în două puncte care trece peste partea din față a regiunii pelviene a pasagerului.

2.1.2. Centură diagonală

O centură care trece în diagonală peste partea din față a pieptului, de la șold către umărul opus.

2.1.3. Centură cu prindere în trei puncte

O centură care în esență reprezintă o combinație între centura transversală și centura diagonală.

2.1.4. Centură de tip S

O altă centură centura cu prindere în trei puncte sau centura transversală.

2.1.5. Centură de tip ham

O centură de tip S conținând o chingă transversală și chingi pentru umeri; o astfel de centură poate fi suplimentar furnizată împreună cu o chingă de cuprindere a coapselor.

2.2. Tipul centurii

Centurile de diferite „tipuri” sunt centuri care diferă substanțial una de cealaltă; diferențele se pot referi în special la:

2.2.1.

componentele rigide (cataramă, piese de fixare, retractor etc.);

2.2.2.

materialul, țesătura, dimensiunile și culoarea chingilor; sau

2.2.3.

geometria centurii.

2.3. Chingă

O componentă flexibilă proiectată să susțină corpul și să transmită presiunile la ancorajele centurii.

2.4. Cataramă

Un dispozitiv cu decuplare rapidă care permite imobilizarea în scaun a pasagerului cu ajutorul centurii. Catarama poate să includă dispozitivul de reglare, cu excepția unei catarame pentru centura de tip ham.

2.5. Dispozitive de reglare

Un dispozitiv care permite reglarea centurii în conformitate cu cerințele fiecărui pasager și cu poziția scaunului. Dispozitivul de reglare poate face parte din cataramă, dintr-un retractor sau din orice altă parte a centurii de siguranță.

2.6. Dispozitiv de pretensionare

Un dispozitiv suplimentar sau integrat care strânge chinga pentru a reduce întinderea centurii în caz de accident.

2.7. „Zona de referință” înseamnă spațiul dintre două planuri longitudinale verticale, aflate la 400 mm distanță și simetrice față de punctul H, definit prin rotirea aparatului în formă de cap din poziție verticală în poziție orizontală, astfel cum este descris în Regulamentul nr. 21 anexa 1. Aparatul va fi așezat astfel cum este descris în anexa la Regulamentul nr. 21 și fixat la lungimea maximă de 840 mm.

2.8. „Ansamblul pernei de aer” înseamnă un dispozitiv instalat pentru a suplimenta centurile de siguranță și sistemele de fixare din autovehicule, adică un sistem care, în cazul unui impact sever care afectează automobilul, declanșează automat o structură flexibilă destinată să limiteze, prin comprimarea gazului din interior, severitatea contactului între una sau mai multe părți ale corpului pasagerului și interiorul habitaclului.

2.9. „Pernă de aer pentru pasager” înseamnă un ansamblu destinat protejării ocupantului unui loc, altul decât conducătorul auto, în cazul unei coliziuni frontale.

2.10. „Sistem de fixare a scaunului pentru copii” înseamnă un dispozitiv de siguranță astfel cum este definit în Regulamentul nr. 44.

2.11. „Orientat cu spatele la direcția de mers” înseamnă orientat în direcția opusă direcției normale de deplasare a vehiculului.

2.12. Dispozitive de fixare

Componente ale centurii, incluzând elementele de fixare necesare, care permit prinderea de ancorajele centurii.

2.13. Dispozitiv de absorbție a energiei

Dispozitiv destinat să disperseze energia separat sau împreună cu chinga, făcând parte din centură.

2.14. Retractor

Dispozitiv care adăpostește parțial sau integral chinga unei centuri de siguranță.

2.14.1. Retractor fără blocare (tipul 1)

Un retractor din care centura este extrasă pe toată lungimea de o forță externă mică și care nu reglează lungimea centurii extrase.

2.14.2. Retractor cu deblocare manuală (tipul 2)

Un retractor care necesită acționarea manuală de către utilizator a unui dispozitiv de deblocare pentru a extrage centura pe lungimea dorită și care se blochează automat când operațiunea menționată încetează.

2.14.3. Retractor cu blocare automată (tipul 3)

Un retractor care permite extragerea centurii pe lungimea dorită și care, atunci când catarama este prinsă, reglează automat lungimea centurii extrase. Extragerea în continuare a centurii este împiedicată fără intervenția voluntară a pasagerului.

2.14.4. Retractor cu blocare în caz de urgență (tipul 4)

Un retractor care, în condiții normale de parcurs, nu restricționează libertatea de mișcare a pasagerului care poartă centura de siguranță. Un astfel de dispozitiv are elemente de reglare a lungimii care ajustează automat centura la statura pasagerului, precum și un mecanism de blocare activat în caz de urgență de către:

2.14.4.1.

frânarea vehiculului (sensibilitate unică);

2.14.4.2.

o combinație între frânarea vehiculului, deplasarea centurii sau orice alte mijloace automate (sensibilitate multiplă).

2.14.5. Retractor cu blocare în caz de urgență, cu un prag mai mare de răspuns (tipul 4N)

Un retractor de tipul celui definit la punctul 2.14.4, dar cu proprietăți speciale în ceea ce privește utilizarea sa în vehiculele de categoriile M2, M3, N1, N2 și N3 (3)

2.14.6. Dispozitiv de reglare a centurii în înălțime

Un dispozitiv care permite reglarea pe înălțime a buclei superioare a stâlpului centurii în funcție de cerințele fiecărui pasager și de poziția scaunului. Un astfel de dispozitiv ar putea fi considerat drept o componentă a centurii sau a ancorajului centurii.

2.15. Ancorajele centurii

Componente din structura vehiculului sau a scaunului sau oricare alte componente ale vehiculului de care vor fi prinse centurile.

2.16. Tipul de vehicul în ceea ce privește centurile de siguranță și sistemele de fixare

Categorie de autovehicule care nu diferă în aspecte esențiale, cum sunt dimensiunile, liniile și materialele componentelor din structura vehiculului sau a scaunului sau a oricărei alte componente a vehiculului de care sunt prinse centurile de siguranță sau sistemele de fixare.

2.17. Sistem de fixare

Un sistem destinat pentru un tip anume de vehicul sau un tip definit de constructorul vehiculului și aprobat de serviciul tehnic, care constă într-un scaun și o centură fixate de vehicul prin mijloace adecvate și care cuprinde în plus orice elemente prevăzute să diminueze riscul de vătămare a pasagerului, în caz de frânare bruscă a vehiculului, limitând mobilitatea corpului pasagerului.

2.18. Scaun

O structură care poate sau nu să facă parte din structura vehiculului, completă cu tapițerie, și pe care să se așeze o singură persoană adultă. Termenul se referă atât la un scaun separat, cât și la o parte din bancheta spate pe care să se așeze o singură persoană.

2.18.1. „Scaun pentru pasagerul din față” înseamnă orice scaun la care „punctul H cel mai avansat” al scaunului respectiv se află în sau în fața planului transversal vertical prin punctul R al șoferului.

2.19. Grup de scaune

Fie o banchetă ca atare, fie un grup de scaune separate, dar alăturate (adică fixate astfel încât ancorajele frontale ale unuia dintre scaune să se afle pe aceeași linie cu ancorajele frontale sau posterioare ale celorlalte sau între ancorajele celorlalte scaune) și pe care să se așeze una sau mai multe persoane adulte.

2.20. Banchetă

O structură completă cu tapițerie pe care să se așeze mai multe persoane adulte.

2.21. Sistem de reglare a scaunului

Dispozitivul complet prin intermediul căruia scaunul sau componentele acestuia poate/pot fi reglat(e) într-o poziție adecvată structurii corporale a pasagerului așezat; acest dispozitiv poate permite, în special:

2.21.1.

deplasarea longitudinală;

2.21.2.

deplasarea verticală;

2.21.3.

deplasarea unghiulară.

2.22. Ancorajul scaunului

Sistemul prin care ansamblul scaunului este prins de structura vehiculului, inclusiv componentele afectate ale structurii vehiculului.

2.23. Tipul de scaun

O categorie de scaune care nu diferă în aspecte esențiale ca:

2.23.1.

forma, dimensiunile și materialele structurii scaunului;

2.23.2.

tipurile și dimensiunile sistemelor de blocare și de reglare a blocării scaunului;

2.23.3.

tipul și dimensiunile ancorajului centurii de pe scaun, ale ancorajului scaunului și ale componentelor afectate ale structurii vehiculului.

2.24. Sistem de deplasare a scaunului

Un dispozitiv care permite deplasarea unghiulară sau longitudinală a scaunului sau a unuia dintre componentele acestuia, fără o poziție intermediară fixă (pentru a facilita accesul pasagerilor).

2.25. Sistem de blocare a scaunului

Un dispozitiv care garantează că scaunul și componentele acestuia sunt menținute în orice poziție de utilizare.

2.26. Buton integrat de deblocare a cataramei

Un buton de deblocare a cataramei care să nu permită deblocarea acesteia folosind o sferă cu diametrul de 40 mm.

2.27. Buton neintegrat de deblocare a cataramei

Un buton de deblocare a cataramei care să permită deblocarea acesteia folosind o sferă cu diametrul de 40 mm.

2.28. Limitator de tensiune

Un dispozitiv încorporat în retractor și care limitează automat tensiunea centurii în momentul fixării acesteia. Când centura este eliberată, acest dispozitiv se decuplează automat.

2.29. „ISOFIX” este un sistem destinat conectării la vehicule a sistemelor de fixare pentru copii, formate din două ancoraje rigide în vehicul, două piese rigide de fixare corespunzătoare pe sistemul de fixare și un mijloc de limitare a rotirii sistemului de fixare în jurul axei transversale.

2.30. „Sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii” înseamnă un sistem de fixare a scaunelor pentru copii care îndeplinește condițiile Regulamentului nr. 44 și care trebuie prins de un sistem de ancorare ISOFIX, conform cerințelor Regulamentului nr. 14.

2.31. „Poziția ISOFIX” înseamnă un sistem care permite instalarea:

(a)	unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii, de tip universal, orientat cu fața la direcția de mers, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 44;

(b)	sau a unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii, de tip semiuniversal, orientat cu fața la direcția de mers, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 44;

(c)	sau a unui sistem semiuniversal de fixare a scaunului pentru copii ISOFIX, poziționat în partea din spate, așa cum se specifică în Regulamentul nr. 44;

(d)	sau a unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii, de tip semiuniversal, orientat spre lateral, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 44;

(e)	sau a unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii, pentru vehicule specifice, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 44.

2.32. „Sistem de ancorare ISOFIX”: un sistem alcătuit din două ancore cu prindere inferioară ISOFIX, care îndeplinește cerințele din Regulamentul nr. 14 și care este destinat prinderii unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii împreună cu un dispozitiv antirotație.

2.33. „Ancoră cu prindere inferioară ISOFIX”: o bară orizontală rotundă și rigidă, cu diametrul de 6 mm, care depășește structura vehiculului sau a scaunului, permițând prinderea unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii echipat cu piese de fixare ISOFIX.

2.34. „Dispozitiv antirotație”:

(a)	un dispozitiv antirotație pentru un sistem ISOFIX universal de siguranță pentru copii constă într-o ancoră de prindere în partea superioară ISOFIX;

(b)	un dispozitiv antirotație pentru un sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii semiuniversal constă într-o ancoră cu prindere superioară, tabloul de bord al vehiculului sau o tijă de sprijin vizând limitarea rotirii sistemului de fixare în cazul unui impact frontal;

(c)	în cazul sistemelor ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii, de tip universal și semiuniversal, scaunul vehiculului nu reprezintă în sine un dispozitiv antirotație.

2.35. „Sistem ISOFIX de ancorare în partea superioară”: o componentă care îndeplinește cerințele din Regulamentul nr. 14, cum ar fi o bară amplasată într-o zonă definită, destinată cuplării chingii de prindere superioară ISOFIX și transferării forței de imobilizare a acesteia la structura vehiculului.

2.36. Un „dispozitiv de ghidare” are rolul de a asista persoana care instalează sistemul ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii. El permite alinierea corectă între piesele de fixare ale sistemului ISOFIX și ancorele cu prindere inferioară ISOFIX, facilitând fixarea.

2.37. „Marcajul ISOFIX” este o informație furnizată persoanei care dorește să instaleze un sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii cu privire la pozițiile ISOFIX din vehicul și poziția fiecărui sistem de ancorare ISOFIX corespunzător.

2.38. „Gabaritul sistemului de fixare a scaunelor pentru copii” (GSFSC) este un dispozitiv în conformitate cu una dintre cele șapte clase de dimensiuni ISOFIX, astfel cum sunt definite la punctul 4 din anexa 17 – apendicele 2 din prezentul regulament și, în special, ale cărui dimensiuni sunt prezentate în figurile 1-7 de la punctul 4 menționat anterior. Gabaritele sistemelor de fixare a scaunelor pentru copii (GSFSC) se folosesc în prezentul regulament pentru a verifica clasele de dimensiuni ale sistemelor de fixare ISOFIX care se pot adapta la pozițiile ISOFIX ale vehiculului. În plus, unul dintre GSFSC, așa numitul ISO/F2 (B), descris în figura 2 de la punctul 4 menționat anterior, este utilizat în Regulamentul nr. 14 pentru a verifica amplasarea și posibilitatea de acces la oricare sistem de ancorare ISOFIX.

2.39. „Dispozitiv de avertizare privind portul centurii de siguranță” înseamnă un sistem destinat să avertizeze pe conducătorul/conducătoarea vehiculului când acesta/aceasta nu utilizeză centura de siguranță. Sistemul detectează neatașarea centurii de siguranță și oferă conducătorului vehiculului două nivele de avertizare: un prim nivel de avertizare și un al doilea nivel de avertizare.

2.40. „Avertizare vizuală” înseamnă avertizarea printr-un semnal vizual (luminos, intermitent sau afișarea unui simbol sau a unui mesaj).

2.41. „Avertizare sonoră” înseamnă avertizarea printr-un semnal sonor.

2.42. „Prim nivel de avertizare” înseamnă avertizarea vizuală activată atunci când cheia este în contact (cu motorul pornit sau nu), iar centura de siguranță a conducătorului vehiculului nu este atașată. Opțional, poate fi adăugat un semnal de avertizare sonoră.

2.43. „Al doilea nivel de avertizare” înseamnă un semnal de avertizare vizuală și sonoră activat atunci când conducătorul conduce vehiculul fără a fi atașat centura de siguranță.

2.44. „Centură de siguranță neatașată” înseamnă, la alegerea producătorului, fie că nu este atașată catarama centurii de siguranță, fie că lungimea centurii scoasă din retractor este de cel mult 100 mm.

2.45. „Vehicul în stare de funcționare normală” însemnă că vehiculul se deplasează înainte cu o viteză mai mare de 10 km/h.

3. CERERE DE OMOLOGARE

3.1. Tipul de vehicul

3.1.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește instalarea centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare trebuie trimisă de constructorul vehiculului sau de reprezentantul său acreditat.

3.1.2. Aceasta va fi însoțită de documentele menționate mai jos în trei exemplare și de următoarele informații:

3.1.2.1.

Desene ale structurii generale a vehiculului la scară adecvată, arătând pozițiile centurilor de siguranță și desene detaliate ale centurilor de siguranță și ale punctelor în care acestea sunt prinse.

3.1.2.2.

O specificație privind materialele utilizate care ar putea afecta rezistența centurilor de siguranță.

3.1.2.3.

O descriere tehnică a centurilor de siguranță.

3.1.2.4.

În cazul centurilor de siguranță prinse de structura scaunului.

3.1.2.5.

Descrierea detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește proiectarea scaunelor, a ancorajelor scaunelor și a sistemelor de reglare și blocare a acestora.

3.1.2.6.

Desene la scară adecvată și suficient de detaliate ale scaunelor, ale ancorajelor acestora în vehicul și ale sistemelor de reglare și blocare ale acestora.

3.1.3. La alegerea constructorului, trebuie prezentat serviciului tehnic însărcinat cu testele de omologare fie un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat, fie componente ale vehiculului considerate esențiale pentru testarea centurilor de siguranță de către acest serviciu.

3.2. Tipul de centură de siguranță

3.2.1. Cererea de omologare a unui tip de centură de siguranță trebuie trimisă de către deținătorul mărcii înregistrate sau de reprezentantul acreditat al acestuia. În cazul sistemelor de fixare, cererea de omologare trebuie trimisă de către deținătorul mărcii înregistrate sau de reprezentantul acestuia ori de constructorul vehiculului în care urmează a fi instalat sau de reprezentantul acestuia.

3.2.2. Aceasta va fi însoțită de:

3.2.2.1.

O descriere tehnică a tipului de centură, menționându-se chingile și părțile rigide folosite, însoțite de desene ale componentelor centurii; desenele trebuie să arate poziția vizată pentru numărul de omologare și simbolul (simbolurile) suplimentar(e) referitoare la cercul mărcii de omologare. Descrierea trebuie să menționeze culoarea modelului trimis spre omologare și să specifice tipul (tipurile) de vehicul pentru care se dorește centura. În cazul retractoarelor, trebuie furnizate instrucțiunile de instalare pentru dispozitivul de detectare, iar pentru dispozitivele sau sistemele de pretensionare, trebuie furnizată o descriere tehnică completă a construcției și funcționării, alături de dispozitivul de detectare, dacă există, care descrie metoda de activare, precum și orice metodă de evitare a activării accidentale. În cazul unui sistem de fixare, descrierea trebuie să cuprindă: desene la scară adecvată ale structurii vehiculului și ale structurii scaunului, ale sistemului de reglare și ale elementelor de prindere, indicând suficient de detaliat poziția ancorajelor scaunelor, a ancorajelor centurilor și a elementelor de consolidare, împreună cu o specificație a materialelor utilizate care sunt susceptibile să afecteze rezistența ancorărilor scaunelor și a centurilor și o descriere tehnică a ancorajelor scaunelor și a ancorajelor centurilor și o descriere tehnică a ancorajelor scaunelor și a ancorajelor centurilor. Dacă centura este destinată să fie fixată de structura vehiculului printr-un dispozitiv de reglare a centurii pe înălțime, descrierea tehnică trebuie să specifice dacă acest dispozitiv este considerat drept o componentă a centurii.

3.2.2.2.

Șase mostre ale tipului de centură, din care unul este de referință.

3.2.2.3.

O bucată lungă de zece metri din fiecare tip de chingă folosită la tipul de centură.

3.2.2.4.

Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare are dreptul să solicite mostre suplimentare.

3.2.3. În cazul sistemelor de fixare, trebuie trimise serviciului două mostre care pot include două dintre centurile prevăzute la punctele 3.2.2.2 și 3.2.2.3 și, la alegerea fabricantului, fie un vehicul reprezentativ pentru vehiculul de urmează a fi omologat, fie partea sau părțile vehiculului considerate drept esențiale pentru teste de către serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare.

4. MARCAJE

Mostrele unui tip de centură sau ale unui tip de sistem de fixare trimise spre omologare în conformitate cu dispozițiile punctelor 3.2.2.2, 3.2.2.3 și 3.2.2.4 de mai sus trebuie marcate clar, fără posibilitate de ștergere, cu denumirea, inițialele sau marca înregistrată a constructorului.

5. OMOLOGARE

5.1. Un certificat conform modelului specificat la punctele 5.1.1 sau 5.1.2 trebuie atașat certificatului de omologare de tip:

5.1.1.

Anexa 1A pentru cereri la care se face trimitere la punctul 3.1.

5.1.2.

Anexa 1B pentru cereri la care se face trimitere la punctul 3.2.

5.2. Tipul de vehicul

5.2.1. Dacă vehiculul trimis spre omologare conform prezentului regulament respectă condițiile prevăzute la punctul 8 de mai jos și în anexele 15 și 16 din prezentul regulament, se acordă omologarea pentru acel tip de vehicul.

5.2.2. Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 06, corespunzând seriei 06 de amendamente) indică seria de amendamente, incluzând cele mai recente amendamente tehnice majore aduse regulamentului la momentul omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul, așa cum este definit la punctul 2.16 de mai sus.

5.2.3. Orice notificare referitoare la omologarea, extinderea, refuzul ori retragerea omologării sau întreruperea definitivă a producției unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament se comunică părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular conform modelului din anexa 1A din prezentul regulament.

5.2.4. Pe orice vehicul conform unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică în mod vizibil și într-un loc ușor accesibil menționat pe formularul de omologare o marcă de omologare internațională ce cuprinde:

5.2.4.1.

un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (4);

5.2.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera R, o liniuță și numărul de omologare în dreapta cercului astfel cum este prevăzut la punctul 5.2.4.1.

5.2.5. În cazul în care vehiculul este conform unui tip de vehicul omologat, în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 5.2.4.1 nu trebuie repetat; într-o astfel de situație, numerele și simbolurile suplimentare din toate regulamentele în temeiul cărora s-a acordat omologarea în țara care a acordat omologarea conform prezentului regulament trebuie așezate în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 5.2.4.1.

5.2.6. Marca de omologare trebuie să fie vizibilă în mod clar, fără posibilitate de ștergere.

5.2.7. Marca de omologare trebuie amplasată în apropierea plăcuței cu datele vehiculului, fixată de constructor.

5.3. Tipul de centură de siguranță

5.3.1. Dacă mostrele unui tip de centură, care sunt trimise în conformitate cu dispozițiile punctului 3.2 de mai sus, respectă condițiile de la punctele 4, 5.3 și 6 ale prezentului regulament, omologarea este acordată.

5.3.2. Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 06, corespunzând seriei 06 de amendamente) indică seria de amendamente, incluzând cele mai recente amendamente tehnice majore aduse regulamentului la momentul omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de centură sau sistem de fixare.

5.3.3. Orice notificare referitoare la omologarea, extinderea sau refuzul omologării unui tip de centură ori sistem de fixare în conformitate cu prezentul regulament trebuie comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular conform modelului din anexa 1B din prezentul regulament.

5.3.4. Pe orice centură conformă unui tip omologat în temeiul prezentului regulament trebuie prevăzute, într-un loc adecvat, în afară de mărcile prevăzute la punctul 4 de mai sus, următoarele informații specifice:

5.3.4.1.

O marcă de omologare internațională ce cuprinde:

5.3.4.1.1.

un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (5);

5.3.4.1.2.

un număr de omologare.

5.3.4.2.

Următorul (următoarele) simbol(uri) suplimentar(e):

5.3.4.2.1.

Litera „A” pentru o centură cu prindere în trei puncte, litera „B” pentru o centură transversală și litera „S” pentru centuri speciale.

5.3.4.2.2.

În plus față de simbolurile la care se face trimitere la punctul 5.3.4.2.1 de mai sus, trebuie prevăzute următoarele marcaje adiționale:

5.3.4.2.2.1.

litera „e” pentru o centură cu un dispozitiv de absorbție a energiei;

5.3.4.2.2.2.

litera „r” pentru o centură care include un retractor, urmată de simbolul (1, 2, 3, 4 sau 4N) al retractorului utilizat, în conformitate cu punctul 2.14 din prezentul regulament și litera „m”, în cazul în care retractorul utilizat este un retractor de blocare în caz de urgență cu sensibilitate multiplă;

5.3.4.2.2.3.

litera „p” în cazul centurilor de siguranță cu dispozitiv de pretensionare;

5.3.4.2.2.4.

litera „t” în cazul unei centuri cu un retractor care include un limitator de tensiune;

5.3.4.2.2.5.

centurile dotate cu un retractor de tip 4N trebuie să poarte de asemenea un simbol constând într-un dreptunghi având un vehicul de categoria M1 tăiat, indicând interzicerea utilizării acestui tip de retractor la vehiculele din categoria respectivă.

5.3.4.2.2.6.

În cazul în care centura de siguranță este omologată în conformitate cu dispozițiile punctului 6.4.1.3.3 din prezentul regulament, aceasta va fi marcată de cuvântul „AIRBAG” într-un dreptunghi.

5.3.4.2.3.

Simbolul la care se face trimitere la punctul 5.3.4.2.1 de mai sus trebuie precedat de litera „Z” atunci când centura de siguranță face parte dintr-un sistem de fixare.

5.3.5. Anexa 2 punctul 2 din prezentul regulament oferă exemple de dispuneri ale mărcii de omologare.

5.3.6. Informațiile specifice la care se face referire la punctul 5.3.4 de mai sus trebuie să fie clar vizibile, fără posibilitate de ștergere, putând fi fixate permanent fie prin intermediul unei etichete, fie prin marcaj direct. Eticheta sau marcajul trebuie să fie rezistente la uzură.

5.3.7. Etichetele la care se face referire la punctul 5.3.6 de mai sus pot fi emise fie de autoritatea care a acordat omologarea, fie, cu autorizarea sa, de constructor.

6. SPECIFICAȚII

6.1. Specificații generale

6.1.1. Fiecare mostră trimisă în conformitate cu punctele 3.2.2.2, 3.2.2.3 și 3.2.2.4 de mai sus trebuie să respecte condițiile prevăzute la punctul 6 din prezentul regulament.

6.1.2. Centura sau sistemul de fixare trebuie proiectat(ă) și construit(ă) astfel încât, atunci când este instalat(ă) corect și folosit(ă) în mod corespunzător de către un ocupant, să fie asigurată buna sa funcționare și să reducă riscului de vătămare corporală în cazul unui accident.

6.1.3. Chingile centurii nu trebuie să permită vreo configurație periculoasă.

6.1.4. Folosirea materialelor având proprietățile poliamidei 6 în ceea ce privește reținerea apei este interzisă în toate piesele mecanice pentru care un astfel de fenomen poate afecta negativ funcționarea lor.

6.2. Componente rigide

6.2.1. În general

6.2.1.1. Elementele rigide ale centurii de siguranță, cum ar fi închizătorile, dispozitivele de reglare, elementele de fixare etc., nu trebuie să prezinte proeminențe ascuțite de natură să provoace uzura sau ruptura curelelor prin frecare.

6.2.1.2. Toate componentele centurii care pot fi afectate de coroziune trebuie protejate corespunzător în acest sens. După încercarea de rezistență la coroziune la care au fost supuse conform punctului 7.2, nu trebuie să se observe niciun semn de deteriorare care ar putea afecta funcționarea corectă a dispozitivului sau vreun semn de coroziune importantă atunci când componentele sunt examinate cu ochiul liber de un observator calificat.

6.2.1.3. Componentele rigide destinate să absoarbă energia ori să suporte sau să transmită o sarcină nu trebuie să fie fragile.

6.2.1.4. Elementele și componentele rigide din plastic ale unei centuri de siguranță trebuie amplasate și instalate astfel încât, în timpul utilizării normale a unui autovehicul, să nu riște să fie blocate sub un scaun reglabil sau într-o portieră a vehiculului respectiv. Dacă vreuna dintre aceste componente nu întrunește condițiile de mai sus, ea trebuie supusă încercării de impact la rece menționate la punctul 7.5.4 de mai jos. După test, în cazul în care apar crăpături vizibile în orice apărătoare sau dispozitiv de reținere din plastic al unei componente rigide, tot elementul din material plastic trebuie demontat și trebuie verificat dacă restul centurii continuă să ofere siguranța necesară. Dacă acesta este cazul sau dacă nicio crăpătură nu este vizibilă, se verifică din nou dacă centura întrunește condițiile prevăzute la punctele 6.2.2, 6.2.3 și 6.4.

6.2.2. Catarama

6.2.2.1. Catarama trebuie proiectată astfel încât să excludă orice posibilitate de utilizare incorectă. Aceasta înseamnă, între altele, că este imposibil ca o cataramă să rămână în poziție semiînchisă. Procedura de deschidere a cataramei trebuie să fie evidentă. Componentele cataramei care ar putea intra în contact cu corpul pasagerului trebuie să prezinte o secțiune de cel puțin 20 cm2 și cel puțin 46 mm lățime, măsurată într-un plan situat la distanța maximă de 2,5 mm de suprafața de contact. În cazul cataramelor pentru centura de tip ham, cea de-a doua condiție se consideră îndeplinită dacă zona de contact a cataramei cu corpul pasagerului este cuprinsă între 20 și 40 cm2.

6.2.2.2. Chiar și atunci când nu este sub tensiune, catarama trebuie să rămână închisă indiferent de poziția vehiculului. Nu trebuie să existe posibilitatea de deblocare a cataramei din greșeală, accidental sau la o forță mai mică de 1 daN. Catarama trebuie să fie ușor de utilizat și de apucat; atunci când nu se află sub tensiune sau se află sub tensiunea menționată la punctul 7.8.2 de mai jos, ea trebuie să poată fi deblocată de pasager printr-o singură mișcare a mâinii într-o singură direcție; în plus, în cazul centurilor care se vor utiliza la scaunele față laterale, în afară de centurile tip ham, catarama trebuie să poată fi de asemenea închisă de către pasager printr-o simplă mișcare a mâinii într-o singură direcție. Catarama trebuie deblocată apăsând fie un buton, fie un dispozitiv asemănător. Suprafața pe care se aplică această presiune trebuie să aibă următoarele dimensiuni, atunci când butonul este în poziția reală de deblocare, iar ea este proiectată pe un plan perpendicular pe direcția inițială de mișcare a butonului: pentru butoanele încastrate, o zonă mai mare de 4,5 cm2, cu lățimea mai mare de 15 mm; pentru butoane neîncastrate, o zonă mai mare de 2,5 cm2, cu lățimea mai mare de 10 mm. Zona de degajare a butoanelor trebuie colorată în roșu. Nicio altă parte a centurii nu trebuie să aibă această culoare. Când scaunul este ocupat, este permisă în orice parte a centurii o lumină roșie de avertizare, cu condiția ca acestă să se stingă după ce ocupantul a cuplat centura.

6.2.2.3. Atunci când este testată conform punctului 7.5.3 de mai jos, catarama trebuie să funcționeze normal.

6.2.2.4. Catarama trebuie să poată rezista la acționare repetată și, înainte de încercarea dinamic prevăzut la punctul 7.7, trebuie să fie supusă la 5 000 de cicluri de deschidere și închidere în condiții normale de utilizare. În cazul cataramelor pentru centuri de tip ham, acest test se poate derula fără a introduce toate limbile.

6.2.2.5. Forța necesară pentru a deschide catarama în încercarea prevăzută la punctul 7.8 de mai jos nu trebuie să depășească 6 daN.

6.2.2.6. Catarama trebuie supusă unor teste de rezistență conform punctului 7.5.1 și, acolo unde este cazul, 7.5.5. Ea nu trebuie să se rupă, să fie deteriorată grav sau să se desprindă sub tensiunea rezultată din sarcina prescrisă.

6.2.2.7. În cazul cataramelor care conțin o componentă comună pentru două centuri, testele de rezistență și deblocare de la punctele 7.7 și 7.8 trebuie de asemenea efectuate cu partea cataramei aparținând unei centuri fixată în partea corespunzătoare aparținând celeilalte centuri, în cazul în care catarama poate fi astfel asamblată în vederea utilizării.

6.2.3. Dispozitiv de reglare a centurii

6.2.3.1. Centura, după ce este fixată de pasager, trebuie să se ajusteze automat la talia acestuia, ori să fie proiectată în așa fel încât dispozitivul de reglare manuală să fie ușor accesibil pentru pasagerul așezat, și să permită utilizarea comodă și facilă. Acest dispozitiv trebuie de asemenea să permită strângerea centurii cu o singură mână în funcție de statura pasagerului și de poziția scaunului vehiculului.

6.2.3.2. Trebuie testate două mostre pentru fiecare dispozitiv de reglare a centurii conform condițiilor de la punctul 7.3. Alunecarea chingii nu trebuie să depășească 25 mm pentru fiecare mostră a dispozitivului de reglare, iar suma deplasărilor tuturor dispozitivelor de reglare nu trebuie să depășească 40 mm.

6.2.3.3. Toate dispozitivele de reglare trebuie supuse unor teste de rezistență conform punctului 7.5.1. Aceste dispozitive nu trebuie să se rupă sau să se desprindă sub tensiunea rezultată din sarcina prescrisă.

6.2.3.4. La testarea conform punctului 7.5.6, forța necesară pentru acționarea oricărui dispozitiv de reglare manuală nu trebuie să depășească 5 daN.

6.2.4. Piesă de fixare și dispozitive de reglare a centurii pe înălțime

Piesele de fixare trebuie supuse unor teste de rezistență conform punctelor 7.5.1 și 7.5.2. Dispozitivele de reglare pe înălțime propriu-zise trebuie supuse unor teste de rezistență conform punctului 7.5.2 din prezentul regulament atunci când nu au fost testate pe vehicul în aplicarea Regulamentului nr. 14 (în ultima sa versiune de modificări) referitor la ancorajele centurilor de siguranță. Aceste componente nu trebuie să se rupă sau să se desprindă sub tensiunea rezultată din sarcina prescrisă.

6.2.5. Retractoare

Retractoarele trebuie supuse unor teste și trebuie să respecte condițiile menționate mai jos, inclusiv testele de rezistență prevăzute la punctele 7.5.1 și 7.5.2 (Aceste condiții exclud retractoarele fără blocare.)

6.2.5.1. Retractoare cu deblocare manuală

6.2.5.1.1. Chinga unei centuri de siguranță dotată cu un retractor cu deblocare manuală nu trebuie să se miște mai mult de 25 mm între pozițiile de blocare ale reactorului.

6.2.5.1.2. Chinga unei centuri de siguranță trebuie să poată fi extrasă dintr-un retractor cu deblocare manuală până la 6 mm din lungimea sa maximă atunci când chinga este supusă unei tensiuni de minimum 1,4 daN și maximum 2,2 daN în direcția normală de tragere.

6.2.5.1.3. Chinga trebuie extrasă din retractor și lăsată să se retragă după metoda descrisă la punctul 7.6.1, până când sunt efectuate 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus încercării de coroziune prevăzute la punctul 7.2, după care încercării de praf prevăzute la punctul 7.6.3. Apoi el trebuie supus cu succes unui set suplimentar de 5 000 de cicluri de extragere și retragere. După testele de mai sus, retractorul trebuie să funcționeze corect, respectând condițiile de la punctele 6.2.5.1.1 și 6.2.5.1.2 de mai sus.

6.2.5.2. Retractori cu blocare automată

6.2.5.2.1. Chinga unei centuri de siguranță dotată cu un retractor cu blocare automată nu trebuie să se deplaseze mai mult de 30 mm între pozițiile de blocare ale retractorului. După o mișcare spre spate a pasagerului, centura trebuie fie să rămână în poziția sa inițială, fie să revină automat în poziția respectivă în momentul mișcării înspre înainte a pasagerului.

6.2.5.2.2. În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retragere a chingii nu trebuie să fie mai mică de 0,7 daN măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor în conformitate cu punctul 7.6.4.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură diagonală, forța de retragere a chingii trebuie să fie cuprinsă între 0,1 daN și 0,7 daN când este măsurată în mod similar.

6.2.5.2.3. Chinga trebuie extrasă din retractor și lăsată să se retragă după metoda descrisă la punctul 7.6.1, până când sunt efectuate 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus încercării de coroziune prevăzute la punctul 7.2, după care încercării de praf prevăzute la punctul 7.6.3. Apoi el trebuie supus cu succes unui set suplimentar de 5 000 de cicluri de extragere și retragere. După testele de mai sus, retractorul trebuie să funcționeze corect, respectând condițiile de la punctele 6.2.5.2.1 și 6.2.5.2.2 de mai sus.

6.2.5.3. Retractoare cu blocare în caz de urgență

6.2.5.3.1. Un retractor cu blocare în caz de urgență trebuie să respecte condițiile de mai jos atunci când este testat în conformitate cu punctul 7.6.2. În cazul unei sensibilități unice, în conformitate cu punctul 2.14.4.1, sunt valabile doar specificațiile cu privire la frânarea vehiculului.

6.2.5.3.1.1.

El trebuie să se blocheze atunci când frânarea vehiculului atinge 0,45 g (6) în cazul retractorilor de tip 4 sau 0,85 g în cazul celor de tip 4N.

6.2.5.3.1.2.

El nu trebuie să se blocheze la accelerări ale chingii, măsurate în direcția de extragere a acesteia, mai mici de 0,8 g pentru tipul 4 și 1,0 g pentru tipul 4N.

6.2.5.3.1.3.

El nu trebuie să se blocheze atunci când dispozitivul său de detectare este înclinat 12° sau mai puțin în orice direcție față de poziția de instalare specificată de fabricant.

6.2.5.3.1.4.

El trebuie să se blocheze atunci când dispozitivul său de detectare este înclinat mai mult de 27° în cazul retractoarelor de tip 4 sau 40° în cazul celor de tip 4N în orice direcție față de poziția de instalare specificată de fabricant.

6.2.5.3.1.5.

În cazurile în care funcționarea unui retractor depinde de un semnal exterior sau de o sursă de energie exterioară, retractorul trebuie proiectat astfel încât să se blocheze automat la căderea sau întreruperea semnalului sau a sursei de energie respective. Cu toate acestea, această condiție nu este necesar să fie îndeplinită în cazul unui retractor cu sensibilități multiple, cu condiția ca numai o sensibilitate să depindă de un semnal exterior sau de o sursă de energie exterioară, iar întreruperea semnalului sau a sursei de energie să fie indicată șoferului prin mijloace optice și/sau acustice.

6.2.5.3.2. Atunci când este testat în conformitate cu punctul 7.6.2, un retractor cu blocare în caz de urgență și cu sensibilitate multiplă, inclusiv sensibilitatea chingii, trebuie să respecte cerințele specifice și să se blocheze atunci când accelerația chingii măsurată în direcția de extragere nu este mai mică de 2,0 g.

6.2.5.3.3. În cazul testelor menționate la punctele 6.2.5.3.1 și 6.2.5.3.2 de mai sus, cursa chingii înainte de blocarea retractorului nu trebuie să depășească 50 mm, pornind de la lungimea prevăzută la punctul 7.6.2.1. În cazul încercării menționate la punctul 6.2.5.3.1.2 de mai sus, blocarea nu trebuie să se producă în timpul cursei de 50 mm a chingii pornind de la lungimea prevăzută la punctul 7.6.2.1.

6.2.5.3.4. În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retragere a chingii nu trebuie să fie mai mică de 0,7 daN măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor în conformitate cu punctul 7.6.4.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură diagonală, forța de retragere a chingii trebuie să fie cuprinsă între 0,1 daN și 0,7 daN când este măsurată în mod similar, cu excepția unei centuri dotate cu un limitator de tensiune, situație în care forța minimă de retragere poate fi redusă la 0,05 daN numai atunci când un astfel de limitator este în funcțiune. În cazul în care chinga trece printr-un ghidaj sau printr-o pulie, forța de retragere trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și ghidaj sau pulie.

Dacă centura comportă un mecanism manual sau automat care împiedică retragerea completă a chingii, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune la evaluarea forței de retragere.

Dacă centura comportă un limitator de tensiune, forța de retragere a chingii descrisă de mai sus trebuie măsurată cu limitatorul pus în funcțiune și apoi scos din funcțiune atunci când această evaluare este efectuată înainte sau după testele de durabilitate conform punctului 6.2.5.3.5.

6.2.5.3.5. Chinga trebuie extrasă din retractor și lăsată să se retragă după metoda descrisă la punctul 7.6.1, până când sunt efectuate 40 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus încercării de coroziune prevăzute la punctul 7.2, după care încercării de praf prevăzute la punctul 7.6.3. În continuare, trebuie supus cu succes unui set de 5 000 de cicluri ulterioare (adică în total 45 000).

Dacă centura include un limitator de tensiune, testele de mai sus se vor desfășura cu condiția ca limitatorul să fie pe rând pus în funcțiune și apoi scos din funcțiune.

După testele de mai sus, retractorul trebuie să funcționeze corect, respectând condițiile de la punctele 6.2.5.3.1, 6.2.5.3.3 și 6.2.5.3.4 de mai sus.

6.2.5.4. După încercarea de durabilitate efectuată în conformitate cu punctul 6.2.5.3.5 și imediat după măsurarea forței de retragere în conformitate cu punctul 6.2.5.3.4, retractoarele trebuie să respecte următoarele două specificații:

6.2.5.4.1.

atunci când retractoarele, cu excepția celor cu blocare automată, sunt testate conform punctului 7.6.4.2, ele trebuie să poată împiedica orice slăbire a centurii pe corpul pasagerului;

6.2.5.4.2.

când catarama este deblocată, doar retractorul trebuie să poată retrage chinga în întregime.

6.2.6. Dispozitiv de pretensionare

6.2.6.1. După ce este supus încercării de coroziune în conformitate cu punctul 7.2, dispozitivul de pretensionare (inclusiv senzorul de impact legat la dispozitiv prin intermediul unor conexiuni originale, fără a fi traversate de curent electric) trebuie să funcționeze normal.

6.2.6.2. Trebuie verificat ca declanșarea accidentală a dispozitivului să nu producă riscul de vătămare corporală a pasagerului.

6.2.6.3. În cazul dispozitivelor de pretensionare pirotehnică:

6.2.6.3.1.

după condiționare în conformitate cu punctul 7.9.1, dispozitivul de pretensionare nu trebuie să fie declanșat de temperatură și trebuie să funcționeze normal;

6.2.6.3.2.

trebuie luate măsuri pentru a împiedica gazele fierbinți eliminate să aprindă materialele inflamabile aflate în apropiere.

6.3. Chingi

6.3.1. În general

6.3.1.1. Chingile trebuie proiectate astfel încât presiunea asupra corpului pasagerului să fie distribuită cât mai uniform posibil pe lățimea lor și să nu se răsucească sub tensiune. Acestea trebuie să aibă capacitate de absorbție și de disipare a energiei. Ele trebuie să aibă margini finisate care să nu se desfacă la utilizare.

6.3.1.2. Lățimea chingii sub sarcină de 980 daN + 100 – 0 daN nu trebuie să fie mai mică de 46 mm. Acestă dimensiune se măsoară conform încercării descrise la punctul 7.4.3, oprind mașina în sarcina mai sus menționată (7).

6.3.2. Rezistența după condiționare la temperatura ambiantă

În cazul a două mostre de chingi condiționate în conformitate cu punctul 7.4.1.1, sarcina de rupere a chingii, determinată astfel cum este descris la punctul 7.4.2 de mai jos, va fi de cel puțin 1 470 daN. Diferența dintre sarcinile de rupere ale celor două mostre nu trebuie să depășească 10 % din sarcina de rupere cea mai mare măsurată.

6.3.3. Rezistența după condiționarea specială

În cazul a două mostre de chingi condiționate în conformitate cu una dintre dispozițiile punctului 7.4.1 (cu excepția punctului 7.4.1.1) de mai jos, sarcina de rupere a chingii trebuie să fie de cel puțin 75 % din media sarcinilor determinate în încercarea la care se face referire la punctul 6.3.2 și de cel puțin 1 470 daN. Serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare poate renunța la unul sau mai multe dintre aceste teste dacă structura materialului folosit sau informațiile deja disponibile fac încercarea sau testele inutil(e).

6.4. Centura sau sistemul de fixare

6.4.1. Încercare dinamică

6.4.1.1. Centura sau sistemul de fixare trebuie supus(ă) unei încercări dinamice în conformitate cu punctul 7.7 de mai jos.

6.4.1.2. Încercarea dinamică trebuie efectuată pe două centuri care nu s-au aflat anterior sub sarcină, cu excepția centurilor care fac parte din sistemele de fixare, caz în care încercarea dinamică trebuie efectuată pe sisteme de fixare create pentru un grup de scaune care nu s-au aflat anterior sub sarcină. Cataramele centurilor care vor fi testate trebuie să respecte condițiile de la punctul 6.2.2.4 de mai sus. În cazul centurilor de siguranță cu retractoare, retractorul trebuie supus încercării de rezistență la praf prevăzute la punctul 7.6.3; în plus, în cazul centurilor de siguranță sau a sistemelor de fixare dotate cu un dispozitiv de pretensionare conținând mijloace pirotehnice, dispozitivul trebuie supus condiționării specificate la punctul 7.9.1.

6.4.1.2.1. Centurile trebuie să fie în prealabil supuse încercării de coroziune descrise la punctul 7.2, după care cataramele trebuie supuse unui set de 500 de cicluri suplimentare de deschidere și închidere în condiții normale de utilizare.

6.4.1.2.2. Centurile de siguranță cu retractoare trebuie în prealabil supuse fie testelor descrise la punctul 6.2.5.2, fie testelor descrise la punctul 6.2.5.3. Dacă totuși un retractor a fost deja supus încercării de coroziune în conformitate cu dispozițiile punctului 6.4.1.2.1 de mai sus, nu este necesar să se repete acest test.

6.4.1.2.3. În cazul unei centuri destinate utilizării împreună cu un dispozitiv de reglare a centurii pe înălțime, astfel cum este definit la punctul 2.9.6 de mai sus, încercarea trebuie efectuată cu dispozitivul reglat în cea (cele) mai defavorabilă (defavorabile) poziție (poziții) aleasă (alese) de serviciul tehnic responsabil de testare. Cu toate acestea, dacă dispozitivul de reglare a centurii pe înălțime este alcătuit din ancorajul centurii, atestat în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 14, serviciul tehnic responsabil de testare poate aplica la discreție dispozițiile punctului 7.7.1 de mai jos.

6.4.1.2.4. În cazul unei centuri de siguranță cu dispozitiv de pretensionare, deplasarea minimă specificată la punctul 6.4.1.3.2 de mai jos poate fi redusă la jumătate. Pentru acest test, dispozitivul de pretensionare trebuie să fie în funcțiune.

6.4.1.2.5. În cazul unei centuri de siguranță cu limitator de tensiune, centura trebuie supusă unui test de durabilitate cu limitatorul în funcțiune conform punctului 6.2.5.3.5, înainte de un test dinamic. Încercarea dinamică trebuie apoi efectuată cu limitatorul de tensiune în funcțiune.

6.4.1.3. În timpul acestui test, trebuie respectate următoarele condiții:

6.4.1.3.1.

Nicio componentă a centurii sau a sistemului de fixare care afectează imobilizarea pasagerului nu trebuie să se rupă și nicio cataramă, niciun sistem de blocare și niciun sistem de deplasare nu trebuie să se declanșeze sau să se deblocheze; precum și

6.4.1.3.2.

Deplasarea în față a manechinului trebuie să fie între 80 și 200 mm la nivelul pelvisului în cazul centurilor transversale. În cazul altor tipuri de centuri, deplasarea în față trebuie să fie între 80 și 200 mm la nivelului pelvisului și între 100 și 300 mm la nivelul pieptului. În cazul unei centuri de tip ham, deplasările minime specificate de mai sus s-ar putea reduce la jumătate. Aceste deplasări sunt cele referitoare la punctele de măsurare prezentate în anexa 7, figura 6 din prezentul regulament.

6.4.1.3.3.

În cazul unei centuri de siguranță destinate utilizării la un scaun față lateral protejat de un airbag frontal, deplasarea punctului de referință al pieptului poate fi superioară celei menționate la punctul 6.4.1.3.2 de mai sus, dacă viteza sa la această valoare nu depășește 24 km/h.

6.4.1.4. În cazul unui sistem de fixare:

6.4.1.4.1.

Mișcarea punctului de referință al pieptului o poate depăși pe cea specificată la punctul 6.4.1.3.2 de mai sus, dacă se poate demonstra fie prin calcule, fie printr-un test suplimentar că nicio parte a corpului sau a capului manechinului, folosită în încercarea dinamic, nu vine în contact cu vreo componentă rigidă a părții frontale a vehiculului, alta decât pieptul cu dispozitivul de direcție, dacă acesta din urmă respectă cerințele din Regulamentul nr. 12 și cu condiția ca respectivul contact să nu aibă loc la o viteză mai mare de 24 km/h. Pentru această evaluare, scaunul se află în poziția specificată la punctul 7.7.1.5 de mai jos.

6.4.1.4.2.

La vehiculele în care se folosesc astfel de dispozitive, sistemele de deplasare și de blocare care permit ocupanților tuturor scaunelor să părăsească vehiculul trebuie să poată fi în continuare deblocate cu mâna după încercarea dinamică.

6.4.1.5. Prin derogare, în cazul unui sistem de fixare, deplasările pot fi mai mari decât cele menționate la punctul 6.4.1.3.2, acolo unde ancorajul superior fixat de scaun face obiectul derogării prevăzute în Regulamentul nr. 14 punctul 7.4.

6.4.2. Rezistența după condiționarea prin abraziune

6.4.2.1. În cazul ambelor mostre condiționate în conformitate cu punctul 7.4.1.6 de mai jos, rezistența la rupere trebuie evaluată astfel cum este prevăzut la punctele 7.4.2 și 7.5 de mai jos. Aceasta trebuie să fie cel puțin egală cu 75 % din media rezistenței la rupere determinate în timpul testelor pe chingi nesupuse abraziunii și cel puțin egală cu sarcina minimă specificată pentru articolul testat. Diferența dintre rezistența la rupere a celor două mostre nu trebuie să depășească 20 % din rezistența la rupere cea mai mare măsurată. Pentru procedurile de tipul 1 și tipul 2, încercarea de rezistență la rupere trebuie efectuată doar pe mostre de chingi (punctul 7.4.2). Pentru procedurile de tipul 3, încercarea de rezistență la rupere trebuie efectuată pe chingă împreună cu componenta metalică implicată (punctul 7.5).

6.4.2.2. Componentele unei centuri care vor fi supuse unei proceduri de abraziune sunt prezentate în următorul tabel, iar tipurile de proceduri la care pot fi supuse sunt indicate prin „x”. Pentru fiecare procedură trebuie folosită o nouă mostră.

	Procedura 1	Procedura 2	Procedura 3
Accesoriu	—	—	x
Ghidaj sau pulie	—	x	—
Bucla cataramei	—	x	x
Dispozitiv de reglare	x	—	x
Componente cusute pe chingă	—	—	x

7. ÎNCERCĂRI

7.1. Utilizarea mostrelor trimise pentru omologarea unui tip de centură sau a unui sistem de fixare (a se vedea anexa 13 din prezentul regulament)

7.1.1. Sunt necesare două centuri sau sisteme de fixare pentru inspecția cataramei, încercarea cataramei la temperatură joasă, dacă e cazul încercarea la temperatură joasă descrisă la punctul 7.5.4 de mai jos, încercarea de rezistență a cataramei, încercarea de coroziune a cataramei, testele de funcționare a retractoarelor, încercarea dinamică și încercarea de deschidere a cataramei după încercarea dinamică. Una dintre aceste două mostre trebuie folosită pentru inspecția centurii sau a sistemului de fixare.

7.1.2. Sunt necesare o centură sau un sistem de fixare pentru inspecția cataramei și pentru încercarea de rezistență a cataramei, a pieselor de fixare, a dispozitivelor de reglare a centurii și, unde este cazul, a retractoarelor.

7.1.3. Sunt necesare două centuri sau sisteme de fixare pentru inspecția cataramei, încercarea de microalunecare și încercarea de abraziune. Încercarea de funcționare a dispozitivului de reglare a centurii trebuie efectuată pe una dintre aceste două mostre.

7.1.4. Mostra de chingă trebuie folosită la testarea rezistenței la rupere a chingii. O parte din această mostră trebuie păstrată atât timp cât omologarea rămâne validă.

7.2. Încercarea de coroziune

7.2.1. O centură de siguranță completă trebuie poziționată într-o cameră de testare așa cum este prevăzut în anexa 12 la prezentul regulament. În cazul unui ansamblu care include și un retractor, centura trebuie derulată pe toată lungimea minus 300 ± 3 mm. Cu excepția unor scurte întreruperi care pot fi necesare, de exemplu, pentru verificarea și completarea soluției de sare, încercarea de expunere se efectuează timp de 50 de ore.

7.2.2. La finalizarea încercării de expunere, centura trebuie spălată cu grijă sau introdusă în apă curgătoare curată la o temperatură nu mai mare de 38 °C pentru a se înlătura orice depuneri de sare și a permite ulterior uscarea la temperatura ambiantă timp de 24 de ore, înainte de inspecția în conformitate cu punctul 6.2.1.2 de mai sus.

7.3. Încercare de microalunecare (a se vedea anexa 11, figura 3 din prezentul regulament)

7.3.1. Mostrele care vor fi supuse încercării de microalunecare trebuie păstrate minimum 24 de ore într-un mediu cu temperatura de 20 ± 5 °C și umiditatea relativă de 65 ± 5 %. Încercarea trebuie efectuată la o temperatură între 15 și 30 °C.

7.3.2. Trebuie să se verifice că secțiunea liberă a dispozitivului de reglare este orientată fie în sus, fie în jos pe bancul de probă, la fel ca în vehicul.

7.3.3. O sarcină de 5 daN trebuie atașată la capătul inferior al secțiunii chingii. Celălalt capăt trebuie supus unei mișcări înainte și înapoi, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm (a se vedea figura).

7.3.4. Dacă există un capăt liber care servește drept chingă de rezervă, acesta nu trebuie sub nicio formă fixat sau prins de secțiunea aflată sub sarcină.

7.3.5. Trebuie să se verifice pe bancul de probă că, în poziție slăbită, chinga coboară într-o curbă concavă de la dispozitivul de reglare, la fel ca în vehicul. Sarcina de 5 daN aplicată pe bancul de probă trebuie orientată vertical în așa fel încât să împiedice balansarea sarcinii și răsucirea centurii. Piesa de fixare trebuie fixată la sarcina de 5 daN, la fel ca în vehicul.

7.3.6. Înaintea demarajului definitiv al testării de control, se va efectua o serie de 20 de cicluri pentru ca sistemul de autoînchidere să se poziționeze.

7.3.7. Se efectuează 1 000 de cicluri la frecvența de 0,5 cicluri pe secundă, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm. Sarcina de 5 daN se aplică numai în timpul corespuzător variației de 100 ± 20 mm pentru fiecare semiperioadă.

7.4. Condiționarea chingilor și încercarea de rezistență la rupere (static)

7.4.1. Condiționarea curelelor pentru încercarea de rezistență la rupere

Mostrele tăiate din chinga menționată la punctul 3.2.2.3 de mai sus trebuie condiționate astfel:

7.4.1.1. Condiționarea la temperatura ambiantă și higrometrie

Cureaua trebuie condiționată în conformitate cu ISO 139 (2005), utilizând atmosfera standard sau atmosfera standard alternativă. În cazul în care încercarea nu este efectuată imediat după condiționare, specimenul trebuie așezat într-un recipient închis ermetic până la începerea încercării. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute după scoaterea curelei din atmosfera de condiționare sau din recipient.

7.4.1.2. Condiționarea luminii

7.4.1.2.1. Se aplică prevederile recomandării ISO/105-B02 (1994/Amd2:2000). Chinga trebuie expusă la lumină pe durata necesară obținerii, pe etalonul albastru standard nr. 7, a contrastului echivalent cu gradul 4 pe scara nuanțelor cenușii.

7.4.1.2.2. După expunere, chinga se condiționează conform specificațiilor de la punctul 7.4.1.1 În cazul în care încercarea nu este efectuată imediat după condiționare, specimenul trebuie așezat într-un recipient închis ermetic până la începerea încercării. Sarcina de rupere trebuie determinată în decurs de cinci minute de la scoaterea chingii din instalația de condiționare.

7.4.1.3. Condiționarea la rece

7.4.1.3.1. Chinga se condiționează conform specificațiilor de la punctul 7.4.1.1.

7.4.1.3.2. Chinga este apoi depusă pe o suprafață plană și ținută timp de o oră și jumătate într-o cameră cu temperatură joasă în care temperatura aerului este de – 30 ± 5 °C. Apoi se împăturește și chinga împăturită se încarcă cu o masă de 2 kg răcită în prealabil la – 30 ± 5 °C. După ce chinga este ținută sub sarcină timp de 30 de minute în aceeași încăpere cu temperatură scăzută, greutatea este înlăturată, iar sarcina de rupere trebuie măsurată în decurs de 5 minute de la scoaterea chingii din încăperea cu temperatură joasă.

7.4.1.4. Condiționarea la cald

7.4.1.4.1. Chinga trebuie ținută trei ore într-o etuvă cu temperatura de 60 ± 5 °C și umiditatea relativă de 65 ± 5 %.

7.4.1.4.2. Sarcina de rupere trebuie determinată în decurs de cinci minute de la scoaterea chingii din etuvă.

7.4.1.5. Expunerea la apă

7.4.1.5.1. Chinga trebuie ținută timp de trei ore scufundată complet în apă distilată având o temperatură de 20 ± 5 °C, la care s-a adăugat o urmă de agent de înmuiere. Se poate folosi orice agent de înmuiere adecvat pentru fibra care se testează.

7.4.1.5.2. Sarcina de rupere trebuie determinată în decurs de 10 minute de la scoaterea chingii din apă.

7.4.1.6. Condiționarea prin abraziune

7.4.1.6.1. Condiționarea prin abraziune trebuie efectuată pe fiecare dispozitiv în care chinga se află în contact cu o componentă rigidă a centurii, cu excepția tuturor dispozitivelor de reglare în care încercarea de microalunecare (7.3) arată că o chingă alunecă cu mai puțin din jumătatea valorii prevăzute. În acest caz, nu va fi necesară procedura 1 de condiționare prin abraziune (7.4.1.6.4.1). Instalarea dispozitivului de condiționare trebuie să reproducă aproximativ poziția relativă a chingii și a zonei de contact.

7.4.1.6.2. Eșantioanele se condiționează conform specificațiilor de la punctul 7.4.1.1. Temperatura ambiantă în timpul procedurii de abraziune trebuie să fie între 15 și 30 °C.

7.4.1.6.3. În tabelul de mai jos sunt prezentate condițiile generale pentru fiecare procedură de abraziune.

	Sarcină daN	Frecvență Hz	Cicluri Numere	Deplasare mm
Procedura 1	2,5	0,5	5 000	300 ± 20
Procedura 2	0,5	0,5	45 000	300 ± 20
Procedura 3 (8)	0-5	0,5	45 000	—

Deplasarea indicată în coloana a cincea din acest tabel reprezintă amplitudinea unei mișcări înainte și înapoi aplicate chingii.

7.4.1.6.4. Proceduri speciale de condiționare

7.4.1.6.4.1.

Procedura 1: pentru cazurile în care chinga glisează printr-un dispozitiv de reglare.

Trebuie menținută o sarcină verticală constantă de 2,5 daN pe unul dintre capetele chingii, celalalt capăt fiind anexat la un dispozitiv care supune chinga unei mișcări înainte și înapoi pe orizontală.

Dispozitivul de reglare trebuie așezat pe chinga orizontală, astfel încât chinga să rămână sub tensiune (a se vedea anexa 11 figura 1 din prezentul regulament).

7.4.1.6.4.2.

Procedura 2: pentru cazurile în care chinga își schimbă direcția trecând printr-o componentă rigidă.

În timpul acestui test, unghiurile chingilor trebuie menținute ca în anexa 11 figura 2 din prezentul regulament.

Trebuie menținută sarcina constantă de 0,5 daN în timpul încercării.

În cazurile în care chinga își schimbă de mai multe ori direcția trecând printr-o componentă rigidă, sarcina de 0,5 daN poate fi crescută astfel încât să se asigure deplasarea necesară a curelei pe 300 mm prin componenta rigidă respectivă.

7.4.1.6.4.3.

Procedura 3: pentru cazurile în care chinga este fixată de o componentă rigidă printr-o cusătură ori mijloace similare.

Mișcarea totală înainte și înapoi trebuie să fie de 300 ± 20 mm, dar sarcina de 5 daN trebuie aplicată doar în timpul unei deplasări de 100 ± 20 mm pentru fiecare jumătate de perioadă (a se vedea anexa 11 figura 3 din prezentul regulament).

7.4.2. Încercarea de rezistență la rupere a chingii (încercarea statică)

7.4.2.1. Încercarea trebuie efectuată de fiecare dată pe două mostre noi de chingă suficient de lungi, condiționate în conformitate cu dispozițiile punctului 7.4.1.

7.4.2.2. Fiecare chingă trebuie prinsă în clemele unei mașini de încercare la tracțiune. Clemele trebuie proiectate astfel încât să se evite ruperea chingii în dreptul lor sau în apropierea lor. Viteza de deplasare este de aproximativ 100 mm/min. Lungimea liberă a mostrei dintre clemele mașinii la începutul încercării trebuie să fie de 200 mm ± 40 mm.

7.4.2.3. Tensiunea trebuie crescută până când chinga se rupe, notându-se sarcina de rupere.

7.4.2.4. În cazul în care chinga alunecă în dreptul uneia dintre cleme sau la mai puțin de 10 mm de oricare dintre ele, încercarea nu este valabilă și trebuie efectuat un nou test pe un alt specimen.

7.4.3. Lățimea sub sarcină

7.4.3.1. Încercarea trebuie efectuată de fiecare dată pe două mostre noi de chingă suficient de lungi, condiționate în conformitate cu dispozițiile punctului 7.4.1.

7.4.3.2. Fiecare chingă trebuie prinsă între clemele unei mașini de testare la tracțiune. Clemele trebuie să fie proiectate în așa fel încât să se evite ruperea curelei în dreptul lor sau în apropierea lor. Viteza de deplasare este de aproximativ 100 mm/min. Lungimea liberă a mostrei dintre clemele mașinii la începutul încercării trebuie să fie de 200 mm ± 40 mm.

7.4.3.3. Când sarcina ajunge la 980 daN + 100 – 0 daN, mașina trebuie oprită și măsurătoarea efectuată în cel mult 5 secunde. Încercarea trebuie efectuată separat de încercarea la tracțiune.

7.5. Încercarea componentelor centurii care include componente rigide

7.5.1. Catarama și sistemul de reglare trebuie să fie legate la aparatul de încercare la tracțiune a părților ansamblului la care sunt în mod normal atașate, sarcina fiind atunci de peste 980 daN.

În cazul centurilor de tip ham, catarama trebuie conectată la aparatul de testare prin intermediul chingilor atașate la cataramă și la clema de prindere sau două cleme de prindere așezate în mod aproape simetric față de centrul geometric al cataramei. În cazul în care catarama sau dispozitivul de reglare face parte din piesa de fixare sau componenta comună a unei centuri cu prindere în trei puncte, catarama sau dispozitivul de reglare trebuie testat(ă) cu piesa de fixare, în conformitate cu punctul 7.5.2 de mai jos, exceptând retractoarele cu pulie ghidaj de chingă la ancorajul cu prindere superioară: în acest caz, sarcina trebuie să fie de 980 daN, iar lungimea chingii rămasă înfășurată pe rolă trebuie să fie lungimea rezultată din blocarea cea mai apropiată de 450 mm de la capătul chingii.

7.5.2. Piesele de fixare, împreună cu orice dispozitive de reglare a centurii pe înălțime, trebuie testate după metoda indicată la punctul 7.5.1, dar sarcina trebuie să fie de 1 470 daN și, conform dispozițiilor din a două frază de la punctul 7.7.1 de mai jos, ea trebuie aplicată în condițiile cel mai puțin favorabile care pot apărea într-un vehicul în care centura este instalată corect. În cazul retractoarelor, încercarea este efectuat având chinga complet derulată de pe rolă.

7.5.3. Două mostre ale centurii complete trebuie așezate timp de două ore într-un dulap frigorific la – 10° ± 1 °C. Piesele complementare ale cataramei trebuie cuplate manual, imediat după ce au fost scoase din dulapul frigorific.

7.5.4. Două mostre ale centurii complete trebuie așezate timp de două ore într-un dulap frigorific la – 10 °C ± 1 °C. Elementele și componentele rigide din plastic care sunt testate trebuie puse apoi pe rând pe o suprafață plană rigidă din oțel (care a fost păstrată împreună cu mostrele în dulapul frigorific), așezată pe suprafața orizontală a unui bloc compact rigid în greutate de cel puțin 100 kg și, în decurs de 30 de secunde de la scoaterea centurii din dulapul frigorific, o greutate de 18 kg din oțel trebuie lăsată să cadă pe mostra de testare sub forța gravitației, de la înălțime de 300 mm. Suprafața de impact a acestei greutăți trebuie să aibă o duritate de cel puțin 45 HRC cu o rază transversală de 10 mm și una în plan longitudinal de 150 mm plasată de-a lungul liniei mediane a masei. Pentru unul dintre eșantioane, se efectuează încercarea așezând axa barei curbe aliniată cu chinga, iar pentru celălalt eșantion se efectuează încercarea plasând bara curbă perpendicular pe chingă.

7.5.5. Cataramele care au elemente comune cu două centuri de siguranță trebuie supuse unei sarcini în așa fel încât să se simuleze condițiile de utilizare într-un vehicul cu scaune reglate în poziția de mijloc. Fiecare chingă trebuie simultan supusă unei sarcini de 1 470 daN. Direcția de aplicare a sarcinii trebuie stabilită conform punctului 7.7.1 de mai jos. Anexa 10 din prezentul regulament prezintă un dispozitiv adecvat pentru testare.

7.5.6. La încercarea unui dispozitiv de reglare manuală, chinga trebuie extrasă constant dintr-un dispozitiv de reglare, ținând cont de condițiile normale de utilizare, la o viteză de aproximativ 100 mm/s, forța maximă fiind măsurată la sarcina cea mai apropiată de 0,1 daN după extragerea primilor 25 mm de chingă. Încercarea trebuie efectuată în ambele direcții ale cursei chingii în dispozitiv, chinga fiind supusă la 10 cicluri înainte de măsurare.

7.6. Încercări suplimentare pentru centurile de siguranță cu retractoare

7.6.1. Rezistența mecanismului retractor

7.6.1.1. Chinga trebuie extrasă și lăsată să se retragă de atâtea ori cât este prescris, la o frecvență nu mai mare de 30 de cicluri pe minut. În cazul retractoarelor cu blocare în caz de urgență, se aplică o scuturare mai puternică, având ca efect blocarea retractorului, la fiecare 5 cicluri.

Se aplică același număr de scuturări din cinci poziții diferite, la 90, 80, 75, 70 și 65 % din lungimea totală a chingii rămasă înfășurată pe retractor. Cu toate acestea, atunci când această lungime depășește 900 mm, procentajele de mai sus trebuie raportate la ultima parte de 900 mm a chingii care poate fi derulată din retractor.

7.6.1.2. Anexa 3 din prezentul regulament prezintă un aparat adecvat pentru testele menționate la punctul 7.6.1.1 de mai sus.

7.6.2. Blocarea retractoarelor cu blocare în caz de urgență

7.6.2.1. Sistemul de blocare al retractorului trebuie testat o dată după ce chinga a fost derulată pe toată lungimea ei, minus 300 ± 3 mm.

7.6.2.1.1. În cazul unui retractor acționat prin mișcarea chingii, extragerea se va face în direcția în care are loc în mod normal, atunci când retractorul este instalat într-un vehicul.

7.6.2.1.2. Atunci când retractoarele sunt supuse unor teste de sensibilitate la frânarea vehiculului, testele trebuie efectuate cu extragerea de mai sus de-a lungul a două axe perpendiculare, care sunt orizontale dacă retractorul este instalat într-un vehicul așa cum este specificat de către fabricantul centurii de siguranță. Dacă această poziție nu este specificată, autoritatea responsabilă de testare trebuie să consulte fabricantul centurii de siguranță. Una dintre aceste axe trebuie să se afle în direcția aleasă de serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare, astfel încât să fie simulate cele mai defavorabile condiții de funcționare a mecanismului de blocare.

7.6.2.2. Anexa 4 la prezentul regulament descrie un aparat adecvat pentru testele specificate la punctul 7.6.2.1 de mai sus. Acest aparat trebuie proiectat astfel încât să se asigure că accelerația prescrisă este atinsă înainte ca chinga să fie derulată din retractor mai mult de 5 mm, iar derularea are loc la o rată medie de creștere a accelerației de cel puțin 55 g/s, dar nu mai mare de 150 g/s la încercarea sesnsibilității la mișcarea chingii, și de cel puțin 25 g/s, dar nu mai mare de 150 g/s la încercarea sensibilității la decelerația vehiculului.

7.6.2.3. Pentru a verifica respectarea cerințelor de la punctele 6.2.5.3.1.3 și 6.2.5.3.1.4, retractorul trebuie montat pe o masă orizontală, iar masa trebuie înclinată cu o viteză care să nu depășească 2° pe secundă până în momentul blocării. Încercarea trebuie repetată cu înclinarea în alte direcții pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele.

7.6.3. Rezistența la praf

7.6.3.1. Retractorul trebuie instalat într-o cameră de testare astfel cum este descris în anexa 5 la prezentul regulament. Direcția de montare trebuie să fie similară celei în care este instalat în vehicul. Camera de testare trebuie să conțină praf astfel cum este specificat la punctul 7.6.3.2 de mai jos. Chinga trebuie extrasă din retractor pe o lungime de 500 mm și ținută astfel extrasă, numai că trebuie supusă unui set de 10 cicluri complete de extragere și retragere în decurs de un minut sau două după fiecare agitare a prafului. În decurs de cinci ore, praful trebuie agitat o dată la 20 de minute timp de cinci secunde folosind aer comprimat sec și fără ulei la o presiune manometrică de 5,5 × 105 ± 0,5 × 105 Pa trecând printr-un orificiu cu diametrul de 1,5 ± 0,1 mm.

7.6.3.2. Praful folosit în încercarea descrisă la punctul 7.6.3.1 de mai sus trebuie să fie alcătuit dintr-un kg de cuarț uscat. Distribuția dimensiunii particulelor este următoarea:

(a)	trecând printr-o deschidere de 150 μm, cu diametrul firului de 104 μm: 99 până la 100 %;

(b)	trecând printr-o deschidere de 105 μm, cu diametrul firului de 64 μm: 76 până la 86 %;

(c)	trecând printr-o deschidere de 75 μm, cu diametrul firului de 52 μm: 60 până la 70 %.

7.6.4. Forțe de retragere

7.6.4.1. Forța de retragere trebuie măsurată cu centura de siguranță fixată de un manechin ca pentru încercarea dinamică prevăzut la punctul 7.7. Tensiunea chingii trebuie măsurată cât mai aproape posibil de punctul de contact cu manechiunul, în timp ce chinga este retrasă cu o viteză de aproximativ 0,6 m/min. În cazul unei centuri de siguranță cu dispozitiv de reducere a tensiunii, forța de retragere și tensiunea în chingă trebuie măsurate atât cu dispozitivul de reducere a tensiunii în funcțiune, cât și cu acesta scos din funcțiune.

7.6.4.2. Înainte de încercarea dinamică prevăzut la punctul 7.7, manechinul așezat, îmbrăcat în cămașă din bumbac, trebuie înclinat în față până când chinga este retrasă din retractor pe o lungime de 350 mm și lăsată apoi să revină în poziția inițială.

7.7. Încercarea dinamică a centurii sau a sistemului de fixare

7.7.1. Centura trebuie instalată pe un cărucior echipat cu scaunul și ancorajul definite în anexa 6 la prezentul regulament. Cu toate acestea, dacă centura este destinată pentru un vehicul specific sau tipuri specifice de vehicule, distanțele dintre manechin și ancoraje trebuie determinate de către serviciul tehnic responsabil de testare fie în conformitate cu instrucțiunile de fixare furnizate împreună cu centura, fie în conformitate cu informațiile furnizate de constructorul vehiculului. Dacă centura este echipată cu un dispozitiv de reglare a centurii pe înălțime astfel cum este definit la punctul 2.9.6 de mai sus, poziția dispozitivului și mijloacele de fixare trebuie să fie aceleași cu cele prevăzute pe vehicul.

În acest caz, atunci când încercarea dinamică s-a efectuat pentru un tip de vehicul, nu este necesar să fie repetat pentru alte tipuri de vehicule dacă fiecare punct de ancoraj este situat la o distanță mai mică de 50 mm față de punctul de ancorare corespunzător al centurii testate. În mod alternativ, fabricanții pot determina pozițiile ipotetice de ancorare pentru teste, astfel încât să includă numărul maxim de puncte de ancorare reale.

7.7.1.1. În cazul unei centuri de siguranță sau al unui sistem de fixare care face parte dintr-un ansamblu pentru care este necesară omologarea ca sistem de fixare, centura de siguranță trebuie montată fie așa cum se specifică la punctul 7.7.1, fie pe partea structurii vehiculului unde sistemul de fixare este prins în mod normal, această parte fiind bine fixată pe căruciorul de test în modul prevăzut la punctele 7.7.1.2-7.7.1.6.

În cazul unei centuri de siguranță sau al unui sistem de fixare cu dispozitive de pretensionare care se bazează pe alte componente decât cele care constituie centura propriu-zisă, centura trebuie montată împreună cu componentele suplimentare necesare ale vehiculului pe căruciorul de test, în modul prevăzut la punctele 7.7.1.2-7.7.1.6.

În mod alternativ, dacă dispozitivele respective nu pot fi testate pe căruciorul de test, fabricantul poate demonstra printr-un test de impact frontal convențional la viteza de 50 km/h, în conformitate cu procedura ISO 3560 (1975), că dispozitivul îndeplinește cerințele din regulament.

7.7.1.2. Metoda utilizată pentru a fixa vehiculul în timpul testării nu trebuie să aibă ca efect punerea în tensiune a ancorărilor scaunelor sau a centurilor de siguranță sau să atenueze deformarea normală a structurii. Nu trebuie să fie prezentă nicio componentă frontală a vehiculului care, limitând mișcarea spre înainte a manechinului, cu excepția piciorului, ar reduce sarcina asupra sistemului de fixare în timpul încercării. Componentele structurii eliminate pot fi înlocuite cu piese având o rezistență echivalentă, cu condiția să nu împiedice mișcarea spre înainte a manechinului.

7.7.1.3. Un dispozitiv de fixare este considerat satisfăcător dacă nu are niciun efect asupra unei zone care se extinde pe toată lățimea structurii și dacă vehiculul sau structura este blocat(ă) sau fixat(ă) în față la o distanță de cel puțin 500 mm de ancorajul sistemului de fixare. La partea din spate, structura trebuie asigurată la o distanță suficientă în spatele ancorajelor pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile punctului 7.7.1.2 de mai sus.

7.7.1.4. Scaunele vehiculului trebuie fixate și așezate în poziția de conducere aleasă de serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare, astfel încât să fie simulate cele mai defavorabile condiții de rezistență compatibile cu instalarea manechinului în vehicul. Pozițiile scaunelor trebuie menționate în raport. Dacă scaunul are un spătar cu înclinare reglabilă, spătarul trebuie fixat după cum este specificat de fabricant sau, în absența oricărei specificații, la un unghi efectiv cât mai aproape de 25° în cazul vehiculelor de categoriile M1 și N1 și cât mai aproape de 15° în cazul vehiculelor de alte categorii.

7.7.1.5. Pentru evaluarea cerințelor de la punctul 6.4.1.4.1, scaunul trebuie considerat în poziția sa cea mai avansată, adecvată dimensiunilor manechinului.

7.7.1.6. Toate scaunele din orice grup de scaune trebuie testate simultan.

7.7.1.7. Testele dinamice ale centurilor de tip ham trebuie efectuate fără chinga de cuprindere a coapselor, dacă există.

7.7.2. Centura trebuie fixată pe manechinul din anexa 7 la prezentul regulament, după cum urmează: se așază o planșă groasă de 25 mm între spatele manechinului și spătarul scaunului. Centura trebuie să fie strânsă bine pe manechin. Planșa trebuie apoi scoasă, iar manechinul așezat astfel încât spatele său să fie pe lungimea sa în contact cu spătarul scaunului. Trebuie să se asigure că modul de cuplare a celor două părți ale cataramei nu antrenează niciun risc de reducere a siguranței blocării.

7.7.3. Capetele libere ale chingilor trebuie să depășească suficient de mult ca lungime dispozitivele de reglare pentru a permite alunecarea.

7.7.4. Dispozitive pentru decelerare sau accelerare

Solicitantul poate decide să utilizeze unul dintre următoarele dispozitive:

7.7.4.1. Metoda de încercare prin decelerare

Căruciorul trebuie propulsat astfel încât, la momentul impactului, viteza liberă să fie de 50 km/h ± 1 km/h, iar manechinul să rămână nemișcat. Distanța de oprire a căruciorului este de 40 cm ± 5 cm. Căruciorul trebuie să rămână orizontal pe parcursul decelerării. Căruciorul trebuie frânat folosind aparatul descris în anexa 6 la prezentul regulament sau oricare alt dispozitiv care dă rezultate echivalente. Acest aparat trebuie să satisfacă cerințele de performanță specificate mai jos:

Curba de decelerare a căruciorului încărcat cu mase inerte pentru a obține o masă totală de 455 kg ± 20 kg, pentru încercări de centuri de siguranță, și de 910 kg ± 40 kg, pentru încercări de sisteme de reținere, când masa nominală a căruciorului și a structurii vehiculului este de 800 kg, trebuie să se înscrie în zona hașurată a graficului din anexa 8. Dacă este necesar, masa nominală a căruciorului și structura vehiculului atașat pot crește cu incremente de 200 kg, caz în care se adaugă o masă inertă suplimentară de 28 kg pentru fiecare increment. În niciun caz masa totală a căruciorului, masa structurii vehiculului și masele inerte nu trebuie să difere față de valoarea nominală pentru încercările de calibrare cu mai mult de ± 40 kg. În timpul calibrării dispozitivului de oprire, viteza căruciorului este de 50 km/h ± 1 km, iar distanța de oprire este de 40 cm ± 2 cm.

7.7.4.2. Metoda de încercare prin accelerare

Căruciorul este antrenat astfel încât variația vitezei sale ΔV este Formula km/h. Căruciorul trebuie să rămână orizontal în timpul accelerării. Accelerarea căruciorului se realizează utilizând un aparat care îndeplinește criteriile de performanță specificate mai jos:

Curba de accelerație a căruciorului, încărcat cu masă inertă, trebuie să rămână în interiorul zonei hașurate a graficului din anexa 8 și să se situeze deasupra segmentului definit prin coordonatele 10 g, 5 ms and 20 g, 10 ms. Momentul de debut al impactului (T0) este definit, conform ISO 17 373 (2005), la un nivel al accelerației de 0,5 g. În niciun caz masa totală a căruciorului, masa structurii vehiculului și masele inerte nu trebuie să difere față de valoarea nominală pentru încercările de calibrare cu mai mult de ± 40 kg. În timpul calibrării dispozitivului de încercare prin accelerare, variația totală a vitezei V este Formula km/h.

Chiar dacă cerințele de mai sus sunt îndeplinite, conform specificațiilor de la punctul 1 din anexa 6, serviciul tehnic utilizează o masă a căruciorului (echipat cu scaun) mai mare de 380 kg.

7.7.5. Trebuie măsurate viteza căruciorului imediat înainte de impact (numai pentru cărucioare de decelerare, necesară pentru calculul distanței de oprire), accelerația sau decelerația căruciorului, deplasarea spre înainte a manechinului, precum și viteza toracelui atunci când deplasarea toracelui este de 300 mm.

Variația vitezei se calculează prin integrarea accelerației sau decelerației măsurate a căruciorului.

Distanța pentru a atinge primii Formula km/h ai variației vitezei căruciorului poate fi calculată prin integrarea dublă a decelerației măsurate a căruciorului.

7.7.6. După impact, centura sau sistemul de fixare, precum și componentele rigide ale acesteia trebuie examinate vizual, fără a deschide catarama, pentru a determina dacă s-a produs vreo defecțiune sau rupere. În cazul sistemelor de fixare trebuie de asemenea constatat dacă, în urma încercării, componentele structurii vehiculului care sunt prinse de cărucior au suferit o deformare permanentă vizibilă. Dacă există o astfel de deformare, aceasta trebuie luată în considerare la calculul efectuat în conformitate cu punctul 6.4.1.4.1.

7.7.7. Cu toate acestea, dacă încercările au fost efectuate la viteze mai mari și/sau curba accelerației a depășit nivelul superior al zonei hașurate și centura de siguranță îndeplinește cerințele, încercarea se consideră satisfăcătoare.

7.8. Încercarea de deschidere a încuietorii

7.8.1. Pentru această încercare trebuie folosite centurile ori sistemele de fixare care au fost deja supuse încercării dinamice, în conformitate cu punctul 7.7 de mai sus.

7.8.2. Centura trebuie scoasă din căruciorul de încercare fără a deschide catarama. Asupra cataramei trebuie aplicată, prin intermediul chingilor legate de aceasta, o sarcină astfel încât toate chingile să fie supuse efortului de Formula daN. (Se înțelege că „n” reprezintă numărul de chingi legate de cataramă atunci când aceasta se află în poziție blocată.) În cazul în care catarama este conectată la o componentă rigidă, sarcina trebuie aplicată în același unghi cu cel format de cataramă și capătul rigid în timpul încercării dinamice. O sarcină la viteza de 400 ± 20 mm/min trebuie aplicată asupra centrului geometric al butonului de deblocare a cataramei, de-a lungul unei axe fixe care se desfășoară în paralel cu direcția inițială a mișcării butonului. În timpul aplicării forței necesare pentru deschiderea cataramei, aceasta din urmă trebuie susținută de un suport rigid. Sarcina menționată mai sus nu trebuie să depășească limita indicată la punctul 6.2.2.5 de mai sus. Punctul de contact al aparatului de încercare trebuie să fie de formă sferică, cu o rază de 2,5 mm ± 0,1 mm. Acesta trebuie să aibă o suprafață de metal șlefuită.

7.8.3. Se măsoară efortul de deschidere și se notează orice defecțiune a închizătorii.

7.8.4. După încercarea de deschidere a cataramei, componentele centurii sau ale dispozitivului de fixare care au fost supuse testelor descrise la punctul 7.7 de mai sus trebuie verificate, iar gravitatea deteriorărilor suferite de centură sau de dispozitivul de fixare în timpul încercării dinamice trebuie înregistrată în raportul de testare.

7.9. Încercări suplimentare pentru centurile de siguranță dotate cu dispozitive de pretensionare

7.9.1. Condiționare

Dispozitivul de pretensionare poate fi separat de centura de siguranță care urmează a fi încercată și păstrat 24 de ore la o temperatură de 60° ± 5 °C. Temperatura este mărită apoi până la 100° ± 5 °C în două ore. Ulterior, se păstrează timp de 24 de ore la o temperatură de – 30° ± 5 °C. După scoaterea din instalația de condiționare, dispozitivul este lăsat să revină la temperatura ambiantă. Dacă a fost demontat, atunci trebuie fixat din nou la centura de siguranță.

7.10. Raport de încercare

7.10.1. Raportul de încercare menționează:

(a)	rezultatele tuturor încercărilor de la punctul 7 de mai sus, în special:

(b)	tipul de dispozitiv utilizat pentru înccercare (dispozitiv cu accelerare sau cu decelerare);

(c)	variația totală a vitezei;

(d)	viteza căruciorului imediat înainte de impact, numai în cazul cărucioarelor utilizate în metoda cu decelerare;

(e)	curba de accelerație și de decelerație pe parcursul tuturor variațiilor de viteză ale căruciorului;

(f)	deplasarea maximă spre înainte a manechinului;

(g)	locul ocupat de cataramă (dacă acesta poate fi modificat) în timpul încercării;

(h)	forța de deschidere a cataramei;

(i)	orice defect sau rupere.

Dacă, în temeiul punctului 7.7.1, amplasarea ancorajelor prevăzute în anexa 6 la prezentul regulament nu a fost respectată, raportul de testare trebuie să descrie modul în care centura sau sistemul de fixare a fost instalat(ă) și să specifice unghiurile și dimensiunile relevante.

8. CERINȚE REFERITOARE LA INSTALAREA ÎN VEHICUL

8.1. Dotarea cu centuri de siguranță și sisteme de fixare

8.1.1. Cu excepția locurilor destinate exclusiv utilizării pe perioada de staționare a vehiculului, scaunele vehiculelor din categoriile M1, M2 (din clasa III sau B), M3 (din clasa III sau B) și N sunt echipate cu centuri de siguranță și/sau sisteme de fixare în conformitate cu cerințele prezentei directive.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament pot cere instalarea de centuri de siguranță pe vehiculele M2 și M3 aparținând clasei II.

Centurile de siguranță și/sau sistemele de fixare montate pe vehicule din categoriile M2 sau M3, clasele I, II sau A trebuie să fie conforme cu cerințele din prezentul regulament.

Părțile contractante pot, în temeiul legislației interne, să permită instalarea de centuri de siguranță sau sisteme de fixare, altele decât cele vizate de prezentul regulament, cu condiția ca acestea să fie destinate persoanelor cu handicap.

Sistemele de fixare care satisfac prevederile din anexa 8 a seriei 02 de amendamente la Regulamentul nr. 107 nu trebuie să îndeplinească dispozițiile din prezentul regulament.

Vehiculele din clasa I sau clasa A care aparțin categoriei M2 sau M3 pot fi echipate cu centuri de siguranță și/sau sisteme de fixare care sunt în conformitate cu cerințele prezentului regulament.

8.1.2. Tipurile de centuri de siguranță sau sisteme de fixare pentru fiecare scaun unde este necesară instalarea trebuie să fie cele specificate în anexa 16 [cu care nu pot fi utilizate nici retractoare fără blocare (punctul 2.14.1), nici retractoare cu deblocare manuală (punctul 2.14.2)]. Pentru toate scaunele unde este prevăzută instalarea centurilor transversale de tip B, așa cum este specificat în anexa 16, sunt permise centuri transversale de tip Br3, cu excepția cazului în care, atunci când sunt în uz, ele se retrag atât de mult, încât reduc semnificativ confortul după fixarea normală.

8.1.2.1. Cu toate acestea, pentru scaunele laterale, altele decât cele frontale, ale vehiculelor din categoria N1 prezentate în anexa 16 și marcate cu simbolul Ø, instalarea unei centuri transversale de tip Br4m sau Br4Nm este permisă în cazul în care există un culoar între un scaun și peretele lateral cel mai apropiat al vehiculului, destinat să permită accesul pasagerilor în alte părți ale vehiculului. Spațiul dintre un scaun și peretele lateral este considerat un culoar dacă distanța dintre peretele lateral, cu toate ușile închise, și un plan longitudinal vertical ce trece prin linia mediană a scaunului – măsurat în poziția punctului R și perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului – este mai mare de 500 mm.

8.1.3. Dacă nu sunt necesare centuri de siguranță, orice fel de centură de siguranță sau sistem de fixare, conform prezentului regulament, poate fi instalat(ă) la alegerea fabricantului. Centurile de tip A, conform modelelor permise în anexa 16, pot fi furnizate ca alternativă la centurile transversale pentru acele scaune unde este prevăzută instalarea de centuri transversale, așa cum este specificat în anexa 16.

8.1.4. În cazul centurilor cu prindere în trei puncte, echipate cu retractoare, un retractor trebuie să acționeze cel puțin asupra centurii diagonale.

8.1.5. Cu excepția vehiculelor de categoria M1, un retractor cu blocare în caz de urgență de tip 4N (punctul 2.14.5) poate fi permis în locul unui retractor de tip 4 (punctul 2.14.4), dacă se demonstrează serviciilor responsabile de testare că fixarea unui retractor de tip 4 retractor nu ar fi practică.

8.1.6. Pentru scaunele laterale frontale și centrale frontale prezentate în anexa 16 și marcate cu simbolul *, centurile transversale de tipul specificat în anexa respectivă trebuie considerate adecvate atunci când parbrizul se află în afara zonei de referință definită în anexa 1 la Regulamentul nr. 21.

În ceea ce privește centurile de siguranță, parbrizul este considerat ca făcând parte din zona de referință dacă poate intra în contact static cu aparatul de testare, conform metodei descrise în anexa 1 la Regulamentul nr. 21.

8.1.7. Pentru fiecare scaun prezentat în anexa 16 și marcat cu simbolul ·, trebuie furnizată o centură cu prindere în trei puncte de tipul specificat în anexa 16, dacă nu este îndeplinită una dintre următoarele condiții, caz în care pot fi prevăzute centuri cu prindere în două puncte, de tipul specificat în anexa 16;

8.1.7.1. un scaun sau alte componente ale vehiculului conforme cu punctul 3.5 din anexa 1 la Regulamentul nr. 80 este (sunt) situat(e) direct în față; sau

8.1.7.2. nicio componentă a vehiculului nu este situată în zona de referință sau nu se poate găsi în acea zonă atunci când vehiculul este în mișcare; sau

8.1.7.3. componentele vehiculului din cadrul zonei de referință menționate mai sus respectă cerințele privind absorbția energiei stabilite în anexa 6 la Regulamentul nr. 80.

8.1.8. Cu excepția cazului de la punctul 8.1.9, fiecare scaun pentru pasageri care este echipat cu un airbag trebuie să aibă o etichetă de avertizare împotriva utilizării unui sistem de fixare a scaunelor pentru copii montat cu spatele la direcția de mers. Eticheta de avertizare, sub forma unei pictograme care poate include un text explicativ, trebuie fixată în mod durabil și amplasată într-un loc ușor vizibil pentru o persoană care intenționează să monteze un astfel de sistem orientându-l cu spatele la direcția de mers. Un exemplu de pictogramă propusă este prezentat în figura 1. O referință permanentă trebuie să fie vizibilă în orice moment, dacă eticheta de avertizare nu este vizibilă atunci când ușa este închisă.

Figura 1

Culori:

(a)	pictograma este roșie;

(b)	scaunul, scaunul pentru copii și linia de contur a airbagului sunt negre;

(c)	cuvântul „airbag” și imaginea airbagului sunt albe.

8.1.9. Cerințele de la punctul 8.1.8 nu se aplică dacă vehiculul este echipat cu un mecanism care detectează automat prezența unui sistem de fixare a scaunelor pentru copii orientat cu spatele la direcția de mers, asigurând că airbagul nu se declanșează atunci când este fixat un astfel de sistem.

8.1.10. În cazul scaunelor care pot fi rotite sau plasate într-o altă orientare folosită numai când vehiculul staționează, cerințele de la punctul 8.1.1 trebuie aplicate doar acelor orientări destinate utilizării normale atunci când vehiculul se deplasează pe șosea, în conformitate cu prezentul regulament.

8.2. Condiții generale

8.2.1. Centurile de siguranță, sistemele de fixare și sistemele ISOFIX trebuie prinse, conform tabelului 2 din anexa 17 – apendicele 3, de ancoraje în conformitate cu specificațiile Regulamentului nr. 14, între altele proiectarea și caracteristicile referitoare la dimensiuni, numărul de ancoraje și condițiile de rezistență.

8.2.2. Centurile de siguranță, sistemele de fixare, sistemele de fixare a scaunelor pentru copii și sistemele ISOFIX recomandate de fabricant conform tabelelor 1 și 2 din anexa 17 – apendicele 3 trebuie instalate astfel încât să funcționeze satisfăcător și să reducă riscul de vătămare corporală în cazul unui accident. Acestea trebuie instalate în așa fel, încât:

8.2.2.1.

Chingile să nu se poată amesteca într-un mod periculos.

8.2.2.2.

Pericolul ca o centură poziționată corect să alunece de pe umărul unui pasager în urma deplasării spre înainte a acestuia să fie redus la minimum.

8.2.2.3.

Riscul de deteriorare a chingii prin contactul cu părți ascuțite ale structurii vehiculului ori scaunului, sisteme de fixare a scaunelor pentru copii sau sisteme ISOFIX recomandate de fabricant conform tabelelor 1 și 2 din anexa 17 – apendicele 3 să fie redus la minimum.

8.2.2.4.

Orice centură de siguranță destinată să echipeze un scaun trebuie să fie proiectată și instalată în așa fel încât să permită o utilizare facilă. În plus, dacă întregul scaun sau perna scaunului și/sau spătarul scaunului se pot rabata în întregime pentru a permite accesul la partea din spate a vehiculului sau la compartimentul de bagaje, ocupantul scaunului respectiv trebuie să poată, după ce readuce scaunul în poziția inițială, recupera centura de siguranță corespunzătoare de sub ori din spatele scaunului, conform instrucțiunilor din manualul de utilizare a vehiculului, fără a fi nevoie ca persoana respectivă să aibă pregătire sau experiență.

8.2.2.5.

Serviciul tehnic verifică dacă, atunci când limba cataramei este introdusă în locaș:

8.2.2.5.1.

posibila slăbire a centurii nu împiedică instalarea corectă a sistemelor de fixare a scaunelor pentru copii recomandate de fabricant; și

8.2.2.5.2.

în cazul centurilor în trei puncte, se poate obține o tensiune de cel puțin 50 N în zona în care centura protejează partea inferioară a abdomenului, prin aplicarea externă a unei tensiuni în secțiunea diagonală a centurii, când aceasta este poziționată:

(a)	fie pe un manechin reprezentând un copil de 10 ani, astfel cum este prevăzut în anexa 8 apendicele 1 la regulamentul nr. 44, și instalat în conformitate cu anexa 17 apendicele 4 la prezentul regulament;

(b)	fie pe dispozitivul specificat în anexa 17 apendicele 1 figura 1 la prezentul regulament pentru scaune care permit instalarea unui dispozitiv de fixare a scaunului pentru copil din categoria universală.

8.3. Condiții speciale pentru componente rigide încorporate în centuri de siguranță sau sisteme de fixare

8.3.1. Componentele rigide, cum ar fi cataramele, dispozitivele de reglare și piesele de fixare, nu trebuie să crească riscul de vătămare corporală a pasagerului respectiv sau a altor ocupanți ai vehiculului în cazul unui accident.

8.3.2. Dispozitivul de deblocare a cataramei trebuie să fie foarte vizibil pentru pasager și la îndemâna acestuia, fiind proiectat în așa fel încât să nu poată fi deschis din greșeală sau accidental. Catarama trebuie de asemenea să se afle într-o poziție ușor accesibilă pentru un salvator care trebuie să elibereze pasagerul în caz de urgență.

Catarama trebuie instalată în așa fel încât, atunci când nu se află sub sarcină și când suportă greutatea pasagerului, să poată fi scoasă de ocupantul scaunului printr-o singură mișcare a oricărei mâini într-o direcție.

În cazul unei centuri de siguranță sau a unor sisteme de fixare pentru scaunele laterale frontale, cu excepția centurilor de tip ham, catarama trebuie să poată fi blocată în același mod.

Trebuie să se asigure că, în cazul în care catarama se află în contact cu pasagerul, lățimea suprafeței de contact nu este mai mică de 46 mm.

Trebuie să se asigure că, în cazul în care catarama se află în contact cu pasagerul, suprafața de contact îndeplinește cerințele de la punctul 6.2.2.1 din prezentul regulament.

8.3.3. Atunci când centura este uzată, aceasta trebuie fie să se ajusteze automat la corpul pasagerului, fie să fie proiectată în așa fel încât dispozitivul de reglare manuală să fie ușor accesibil, comod și ușor de utilizat pentru pasager atunci când acesta este așezat. Centura trebuie de asemenea să poată fi strânsă cu o mână pentru a se ajusta la statura pasagerului și poziția scaunului din vehicul.

8.3.4. Centurile de siguranță sau sistemele de fixare care includ retractoare trebuie instalate în așa fel încât retractoarele să poată funcționa corect și să deruleze eficient centurile.

8.3.5. Pentru a informa utilizatorul (utilizatorii) vehiculului în legătură cu dispozițiile referitoare la pentru transportul copiilor, vehiculele de categoriile M1, M2, M3 și N1 trebuie să respecte cerințele de informare din anexa 17. Orice vehicul de categoria M1 trebuie echipat cu poziții ISOFIX, în conformitate cu prescripțiile aplicabile din Regulamentul nr. 14.

Prima poziție ISOFIX trebuie să permită cel puțin instalarea unuia dintre cele trei gabarite orientate cu fața la direcția de mers, ca în apendicele 2 din anexa 17; cea de-a doua poziție ISOFIX trebuie să permită cel puțin instalarea unuia dintre cele trei gabarite orientate cu spatele la direcția de mers, ca în apendicele 2 din anexa 17. Pentru această a doua poziție ISOFIX, în cazul în care gabaritul nu este proiectat să permită montarea cu spatele la direcția de mers pe al doilea rând de scaune ale vehiculului, instalarea unuia dintre cele șase gabarite este permisă în orice poziție din vehiculului.

8.4. Dispozitiv de avertizare privind portul centurii de siguranță

8.4.1. Locul conducătorului vehiculelor din categoria M1 trebuie echipat cu un dispozitiv de averizare privind portul centurii de siguranță care satisface cerințele prezentului regulament. Atunci când producătorul vehiculului echipează cu un dispozitiv de avertizare privind portul centurii de siguranță locul conducătorului unui vehicul din altă categorie, dispozitivul de avertizare privind portul centurii de siguranță paote fi omologat în conformitate cu prezentul regulament (9).

8.4.1.1. Părțile contractante pot permite dezactivarea centurii de siguranță, cu condiția ca o astfel de dezactivare să satisfacă cerințele punctului 8.4.2.6.

8.4.2. Tipul de centură de siguranță

8.4.2.1. Cerințe generale

8.4.2.1.1. Dispozitivul de avertizare vizuală trebuie amplasat astfel încât să fie ușor de văzut și recunoscut în lumină de zi de conducătorul auto și să poată fi ușor diferențiat de alte dispozitive de avertizare. Dacă dispozitivul de avertizare vizuală utilizează culoarea roșie, acesta trebuie să folosească un simbol în conformitate cu cel de la nr. 21 din tabelul 1 la Regulamentul CEE nr. 121.

(articol K.01 – ISO 2575:2000) sau

8.4.2.1.2. Semnalul de avertizare vizuală poate fi continuu sau intermitent.

8.4.2.1.3. Avertizarea sonoră se poate realiza printr-un semnal sonor continuu sau intermitent sau printr-un mesaj vocal. Dacă se utilizează un mesaj vocal, producătorul se asigură că avertizarea utilizează limba (limbile) pieței pe care este vândut vehiculul. Avertizarea sonoră poate să comporte una sau mai multe faze.

8.4.2.1.4. Avertizarea sonoră trebuie să poată fi recunoscută ușor de conducătorul vehiculului.

8.4.2.2. Primul nivel de avertizare constă cel puțin într-o avertizare vizuală activată timp de minimum 4 secunde când centura de siguranță a conducătorului nu este atașată și cheia este în contact.

8.4.2.3. Activarea primului nivel de avertizare se verifică în conformitate cu procedura de încercare definită în anexa 18 punctul 1.

8.4.2.4. Al doilea nivel de avertizare este un semnal vizibil și sonor activat pentru cel puțin 30 de secunde, cu excepția cazurilor în care avertizarea se oprește pentru mai mult de 3 secunde când centura de siguranță nu este atașată, când vehiculul se află în funcționare normală și când cel puțin una dintre următoarele condiții (sau o combinație a a cestor condiții) este îndeplinită:

8.4.2.4.1.

Distanța parcursă este superioară pragului de declanșare. Pragul nu trebuie să depășească 500 m. Distanța pe parcursul căreia vehiculul nu se află în funcționare normală trebuie exclusă.

8.4.2.4.2.

Viteza atinsă este mai mare decât viteza pragului de declanșare. Valoarea pragului nu trebuie să fie mai mare de 25 km/h.

8.4.2.4.3.

Durata de utilizare (cu motorul mergând) este superioară valorii pragului de declanșare. Acest prag nu poate fi mai mare de 60 de secunde. Durata avertizării la primul nivel și timpul în care vehiculul nu se află în funcționare normală trebuie excluse.

8.4.2.5. Activarea celui de-al doilea nivel de avertizare se verifică în conformitate cu procedura de încercare definită în anexa 18 punctul 2.

8.4.2.6. Dispozitivul de avertizare privind portul centurii de siguranță poate fi proiectat pentru a permite dezactivarea.

8.4.2.6.1. În cazul unei dezactivări de scurtă durată, trebuie să fie mai complicat să fie dezactivat dispozitivul de avertizare privind portul centurii de siguranță decât prin atașarea sau deschiderea centurii. Atunci când contactul motorului este întrerupt pentru mai mult de 30 de minute și apoi este restabilit, dispozitivul de avertizare privind portul centurii dezactivat pentru scurt timp trebuie să se reactiveze.

8.4.2.6.2. În cazul unei dezactivări de lungă durată, dezactivarea trebuie să necesite o secvență de operații care sunt detaliate numai în cartea tehnică a producătorului și/sau să necesite utilizarea unor unelte (mecanice, electrice, digitale etc.) care nu sunt furnizate odată cu vehiculul.

9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile privind conformitatea producției trebuie să fie conforme cu cele stabilite în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), ținând seama de următoarele cerințe:

9.1.	Fiecare tip de vehicul sau centură de siguranță ori sistem de fixare omologat(ă) în temeiul prezentului regulament trebuie fabricat în așa fel încât să fie în conformitate cu tipul omologat, îndeplinind condițiile stabilite la punctele 6, 7 și 8 de mai sus.

9.2.	Trebuie respectate cerințele minime de conformitate a procedurilor de control al producției, stipulate în anexa 14 din prezentul regulament.

9.3.	Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica oricând metodele de verificare a conformității aplicate în fiecare uzină de producție. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie de două ori pe an.

10. PENALIZĂRI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

10.1. Omologarea acordată pentru un vehicul sau un tip de centură sau sistem de fixare poate fi retrasă dacă nu se respectă cerința stipulată la punctul 9.1 de mai sus sau dacă centura (centurile) de siguranță sau sistemul (sistemele) de fixare nu a (au) reușit să treacă de verificările prevăzute la punctul 9.2 de mai sus.

10.2. În cazul în care o parte contractantă la acord, care aplică prezentul regulament, retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, ea trebuie să notifice imediat acest aspect celorlalte părți contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular de comunicare, conform modelului din anexa 1A sau anexa 1B din prezentul regulament (după caz).

11. MODIFICĂRI ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII TIPULUI DE VEHICUL SAU A TIPULUI DE CENTURĂ DE SIGURANȚĂ ORI SISTEM DE FIXARE

11.1. Orice modificare a tipului de vehicul sau a tipului de centură ori sistem de fixare sau a ambelor trebuie notificată departamentului administrativ care a omologat tipul de vehicul sau tipul de centură de siguranță ori sistem de fixare. În această situație, departamentul poate:

11.1.1.

să considere că modificările făcute nu pot avea efecte adverse considerabile și că, în orice caz, vehiculul, centura de siguranță sau sistemul de fixare respectă în continuare cerințele; sau

11.1.2.

să solicite un alt raport de probă din partea serviciului tehnic responsabil cu coordonarea încercărilor.

11.2. Fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 11.1 de mai sus, o variantă a vehiculului a cărui greutate în stare de funcționare este mai mică decât cea a vehiculului supus încercării de omologare nu trebuie privită drept o modificare a tipului de vehicul.

11.3. Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, trebuie comunicată prin procedura specificată la punctul 5.2.3 or 5.3.3 de mai sus părților acordului care aplică prezentului regulament.

11.4. Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere și să informeze celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular de comunicare, conform modelului din anexa 1A sau 1B la prezentul regulament.

12. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă deținătorul omologării încetează definitiv să mai fabrice un dispozitiv omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării respective, autoritatea menționată trebuie să informeze celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentului regulament prin intermediul unui formular de comunicare conform modelului din anexa 1A sau 1B din prezentul regulament.

13. INSTRUCȚIUNI

În cazul tipului de centură de siguranță furnizat separat de vehicul, instrucțiunile de ambalare și instalare trebuie să menționeze clar tipul (tipurile) de vehicul pentru care este destinat.

14. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice însărcinate cu testele de omologare, precum și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora urmează să li se trimită formulare care atestă omologarea sau refuzul, extinderea sau retragerea omologării emise în alte țări.

15. DISPOZIȚII TRANZITORII

15.1. Omologări ale unui tip de vehicul

15.1.1. De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 15 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza să acorde omologări CEE conform prezentului regulament, astfel cum este modificat prin suplimentul 15 la seria 04 de modificări.

15.1.2. După 2 ani de la intrare în vigoare a suplimentului 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament vor acorda omologări CEE numai dacă sunt îndeplinite cerințele din prezentul regulament, astfel cum este modificat prin suplimentul 15 la seria 04 de modificări.

15.1.3. După 7 ani de la intrare în vigoare a suplimentului 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament. Cu toate acestea, omologările existente pentru alte categorii de vehicule decât M1 care nu sunt afectate de suplimentul 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament rămân valabile, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte.

15.1.3.1. Cu toate acestea, de la 1 octombrie 2000, pentru vehiculele din categoriile M1 și N1, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările CEE care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 8 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament, în cazul în care nu se respectă cerințele de informare de la punctul 8.3.5 și anexa 17.

15.2. Instalarea centurilor de siguranță și a dispozitivului de avertizare privind portul centurii de siguranță

Prezentele dispoziții tranzitorii se aplică doar la instalarea centurilor de siguranță și a dispozitivelor de avertizare privind portul centurilor de siguranță pe vehicule și nu modifică marca centurii de siguranță.

15.2.1. De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 12 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza să acorde omologări CEE conform prezentului regulament, astfel cum este modificat prin suplimentul 12 la seria 04 de modificări.

15.2.2. La expirarea unei perioade de 36 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menționată la punctul 15.2.1 de mai sus, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări doar dacă tipul de vehicul satisface condițiile prezentului regulament modificate de suplimentul 12 la seria 04 de modificări.

15.2.3. La expirarea unei perioade de 60 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menționată la punctul 15.2.1 de mai sus, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 12 la seria 04 de modificări din prezentul regulament.

15.2.4. De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 14 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze să acorde omologări ale CEE-ONU conform prezentului regulament modificat de suplimentul 14 la seria 04 de modificări.

15.2.5. De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 16 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza să acorde omologări CEE conform prezentului regulament, astfel cum este modificat prin suplimentul 16 la seria 04 de modificări.

15.2.6. La expirarea unei perioade de 36 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menționată la punctul 15.2.4 de mai sus, părțile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să acorde omologări doar dacă tipul de vehicul satisface condițiile prezentului regulament modificate de suplimentul 14 la seria 04 de modificări.

15.2.7. La expirarea unei perioade de 60 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menționată la punctul 15.2.4 de mai sus, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 14 la seria 04 de modificări din prezentul regulament.

15.2.8. După data de 16 iulie 2006, părțile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să acorde omologarea doar dacă tipul de vehicul satisface condițiile prezentului regulament modificate de suplimentul 16 la seria 04 de modificări.

15.2.9. După data de 16 iulie 2008, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările vehiculelor din categoria N1 neacordate în conformitate cu suplimentul 16 la seria 04 de modificări din prezentul regulament.

15.2.10. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 05 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, modificat de seria 05 de amendamente.

15.2.11. După 18 de luni de la data intrării în vigoare, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai cu condiția ca tipul de vehicul care urmează să fie omologat să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 05 de amendamente.

15.2.12. După 72 luni de la data intrării în vigoare a seriei 05 de modificări la prezentul regulament, omologările în temeiul prezentului regulament încetează să fie valabile, cu excepția celor acordate pentru tipurile de vehicule conforme cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 05 de modificări.

15.2.13. Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 15.2.12, omologările categoriilor de vehicule altele decât M1 în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament, care nu sunt vizate de seria 05 de amendamente privind instalarea dispozitivelor de avertizare privind portul centurii de siguranță, își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte.

15.2.14. Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 15.2.12, omologările categoriilor de vehicule altele decât N2 și N3 în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament, care nu sunt vizate de seria 05 de amendamente privind cerințele minime din anexa 16 pentru centurile de siguranță și retractori, își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte.

15.2.15. Chiar și după intrarea în vigoare a seriei 05 de amendamente, omologările componentelor și unităților tehnice separate în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte și nu refuză să acorde extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriei 04 de amendamente la prezentul regulament.

15.2.16. Fără a aduce atingere dispozițiilor tranzitorii de mai sus, părțile contractante pentru care prezentul acord intră în vigoare după data intrării în vigoare a seriei 05 de amendamente nu sunt obligate să accepte omologări care au fost acordate în conformitate cu oricare dintre seriile de modificări precedente la prezentul regulament.

15.2.17. Începând cu data oficială de intrare în vigoare a seriei 06 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, modificat de seria 06 de modificări.

15.2.18. După 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 06 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai cu condiția ca tipul de vehicul care urmează să fie omologat să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 06 de amendamente.

15.2.19. După 36 de luni de la intrarea în vigoare a seriei 06 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările care nu sunt acordate conform seriei 06 de modificări ale prezentului regulament.

15.2.20. Chiar și după intrarea în vigoare a seriei 06 de amendamente, omologările componentelor și unităților tehnice separate în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte și nu refuză să acorde extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriei 05 de amendamente la prezentul regulament.

15.2.21. Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctele 15.2.18 și 15.2.19, omologările categoriilor de vehicule în temeiul seriei precedente de amendamente la regulament care nu sunt vizate de seria 06 de amendamente își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte.

15.2.22. Dacă la momentul aderării la prezentul regulament legislațiile lor naționale nu conțin prevederi privind instalarea obligatorie de centurilor de siguranță pe strapontine, părțile contractante pot continua să permită ca acestea să nu fie instalate în scopul omologărilor naționale; în acest caz, aceste categorii de autobuze nu pot primi omologarea de tip în temeiul prezentului regulament.

15.2.23. Nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea unei omologări CEE unei componente în temeiul unei serii anterioare de amendamente la prezentul regulament, dacă centurile de siguranță sunt destinate instalării în vehicule omologate înaintea adoptării seriei corespunzătoare de amendamente.

(1) În conformitate cu anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2 modificat ultima dată prin Modif.4.

(2) Japonia nu va putea fi împiedicată, prin obligațiile care decurg din acordul la care prezentul regulament este anexat, să ceară ca vehiculele din categoria N1, cărora le-a fost acordată omologarea de tip în temeiul prezentului regulament, să îndeplinească cerințele naționale în vigoare cu privire la dispozitivele de avertizare privind portul centurii.

(3) În conformitate cu anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2 modificat ultima dată prin Modif.4.

(4) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia și Herzegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35 (vacant), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (vacant), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (vacant), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de statele membre utilizând propria lor marcă CEE), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaysia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (vacante), 56 pentru Muntenegru, 57 (vacant) și 58 pentru Tunisia. Numerele ulterioare trebuie atribuite altor țări în ordinea cronologică în care ratifică sau aderă la acordul privind adoptarea prescripțiilor tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamentele și piesele care se pot fixa și/sau folosi la vehiculele pe roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate în temeiul acestor prescripții, iar numerele atribuite astfel trebuie comunicate de secretarul general al Națiunilor Unite părților contractante la acordul menționat.

(5) A se vedea nota de subsol de la punctul 5.2.4.1.

(6) g = 9,81 m/s2.

(7) Încercarea nu a fost efectuată pentru chingi din materiale țesute în cusătură diagonală din bobine din poliester de mare rezistență, deoarece aceste benzi se lățesc sub sarcină. În acest caz, lățimea fără sarcină trebuie să fie ≥ 46 mm.

(8) A se vedea punctul 7.4.1.6.4.3.

(9) Chiar dacă cerințele actuale pentru un dispozitiv de avertizare privind portul centurii de siguranță se limitează la locul conducătorului vehiculelor din categoria M1, se subînțelege că domeniul de aplicare al prezentului regulament va fi extins la vehicule din alte categorii și la alte locuri din vehicul. Având în vedere importanța factorului uman și importanța stimulilor conducătorului vehiculului, viitoarele dispozitive de avertizare cu privire la portul centurii de siguranță impuse prin prezentul regulament vor urmări o convergență armonizată a sistemelor de avertizare.

ANEXA 1A

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

ANEXA 1B

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

ANEXA 2

DISPUNERILE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

1. Dispuneri ale mărcilor de omologare a vehiculului în ceea ce privește instalarea centurilor de siguranță

Model A

(A se vedea punctul 5.2.4 din prezentul regulament)

În ceea ce privește centurile de siguranță, marca de omologare de mai sus lipită de vehicul demonstrează că tipul vehiculului în discuție a fost atestat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu Regulamentul nr. 16. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată conform condițiilor din Regulamentul nr. 16 modificat de seria 06 de modificări.

Model B

(A se vedea punctul 5.2.5 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus lipită de vehicul demonstrează că tipul vehiculului în discuție a fost atestat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu Regulamentele nr. 16 și 52 (1). Numerele de omologare indică faptul că, la data când au fost date aprobările respective, Regulamentul nr. 16 includea seria 06 de amendamente, iar Regulamentul nr. 52 includea seria 01 de amendamente.

2. Dispuneri ale mărcilor de omologare a centurilor de siguranță (A se vedea punctul 5.3.5 din prezentul regulament)

Centura care poartă marca de omologare de mai sus este o centură în trei puncte („A”), fixată cu un filtru de energie („e”) și atestată în Țările de Jos (E4) cu numărul 062439, regulamentul incluzând deja la momentul aprobării seria 06 de modificări.

Centura care poartă marca de omologare de mai sus este o centură abdominală („B”), fixată cu un retractor de tipul 4, cu sensibilitate multiplă (m) și atestată în Țările de Jos (E4) cu numărul 062489, regulamentul incluzând deja la momentul aprobării seria 06 de modificări.

Notă:

Numărul de omologare și simbolul (simbolurile) suplimentar(e) trebuie să fie situate în apropierea cercului, fie deasupra, fie dedesubtul literei „E”, fie la stânga, fie la dreapta literei respective. Cifrele din numărul de omologare trebuie să se afle de aceeași parte a literei „E” și să fie orientate în aceeași direcție. Simbolul (simbolurile) suplimentar(e) trebuie să fie diametral opuse numărului de omologare. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane drept numere de omologare pentru a se împiedica orice confuzie cu alte simboluri.

Centura care poartă marca de omologare de mai sus este un tip special de centură („S”), fixată cu un filtru de energie („e”) și atestată în Țările de Jos (E4) cu numărul 0622439, regulamentul incluzând deja la momentul aprobării seria 06 de modificări.

Centura care poartă marca de omologare de mai sus face parte dintr-un sistem de fixare („Z”), este un tip special de centură („S”) fixată cu un filtru de energie („e”). Aceasta a fost atestată în Țările de Jos (E4) cu numărul 0624391, regulamentul incluzând deja la momentul aprobării seria 06 de modificări.

Centura care poartă marca de omologare de mai sus este o centură cu prindere în trei puncte („A”) cu sensibilitate multiplă („m”) de tipul retractorului 4N („r4N”), cu privire la care omologarea tipului a fost dată în Țările de Jos („E4”) cu numărul 062439, regulamentul incluzând deja la momentul aprobării seria 06 de modificări. Această centură nu trebuie fixată la vehiculele din categoria M1.

Centura de siguranță care poartă această marcă de omologare este o centură cu prindere în trei puncte („A”) fixată cu un filtru de energie („e”), atestată drept respectând condițiile specifice din punctul 6.4.1.3.3 din prezentul regulament și cu retractor de tip 4 („r4”) cu multiplă sensibilitate („m”), pentru care omologarea tipului a fost acordată în Țările de Jos („E4”) cu numărul de omologare 062439. Primele două cifre indică faptul că regulamentul a inclus deja la momentul aprobării seria 06 de modificări. Această centură de siguranță trebuie fixată la un vehicul dotat cu airbag în poziția de așezare dată.

(1) Cel de-al doilea număr este dat doar ca exemplu.

ANEXA 3

DIAGRAMA UNUI APARAT PENTRU ÎNCERCAREA DE ANDURANȚĂ A MECANISMULUI RETRACTOR

ANEXA 4

DIAGRAMA UNUI APARAT PENTRU ÎNCERCAREA BLOCĂRII RETRACTOARELOR CU BLOCARE ÎN CAZ DE URGENȚĂ

Figura de mai jos reprezintă un aparat adecvat și se compune dintr-un motor cu came la care volantul este atașat prin fire de un mic cărucior montat pe o șină. Combinația dintre schița camei și viteza motorului oferă accelerația necesară cu o rată de creștere a accelerației astfel cum este specificat în punctul 7.6.2.2 din prezentul regulament, iar cursa este în exces față de mișcarea maximă admisă a cordonului înainte de blocare.

Pe cărucior se instalează un transportor care poate fi rotit astfel încât să permită retractorului instalarea în diverse poziții față de direcția de mișcare a căruciorului.

La testarea retractorilor referitor la sensibilitatea la mișcarea curelelor, retractorul este instalat pe un braț fixat adecvat, iar chinga este legată la cărucior.

Atunci când se efectuează testele de mai sus, producătorul sau reprezentantul său acreditat trebuie să încorporeze orice brațe în instalarea de probă pentru a simula pe cât posibil instalarea dorită într-un vehicul.

Producătorul sau reprezentantul său acreditat trebuie să furnizeze orice brațe suplimentare etc. care ar putea fi solicitate pentru simularea instalării dorite în vehicul.

ANEXA 5

DIAGRAMA UNUI APARAT PENTRU ÎNCERCAREA REZISTENȚEI LA PRAF

(dimensiuni în milimetri)

ANEXA 6

DESCRIEREA CĂRUCIORULUI, A SCAUNULUI, A ANCORAJELOR ȘI A DISPOZITIVULUI DE OPRIRE

1. CĂRUCIORUL

La încercările pentru centurile de siguranță, căruciorul care poartă doar scaunul trebuie să aibă o masă de 400 ± 20 kg. Pentru încercarea sistemelor de reținere, căruciorul împreună cu structura vehiculului atașată are o masă de 800 kg. Cu toate acestea, dacă este necesar, masa totală a căruciorului și a structurii vehiculului poate fi mărită cu incremente de 200 kg. În niciun caz masa totală nu trebuie să difere de valoarea nominală cu mai mult de ± 40 kg.

2. SCAUNUL

Cu excepția testelor la sistemele de fixare, scaunul trebuie să aibă o construcție rigidă și să prezinte o suprafață moale. Trebuie respectate elementele specifice prezentate în figura 1 din prezenta anexă, având grijă ca nicio parte metalică să nu poată veni în contact cu centura.

3. ANCORAJELE

3.1.	În cazul unei centuri dotate cu dispozitivul de reglare a centurii pe înălțime definit la punctul 2.14.6 din prezentul regulament, acest dispozitiv va fi asigurat fie de un cadru rigid, fie de o parte a vehiculului pe care este în mod normal instalat, care va fi fixată bine de căruciorul de probă.

3.2.

Ancorajele trebuie poziționate ca în figura 1. Semnele care corespund aranjării ancorajelor arată unde vor fi conectate la cărucior sau la traductorul de sarcină capetele centurii, în funcție de situație. Ancorajele de uz obișnuit sunt punctele A, B și K, dacă lungimea curelei dintre marginea superioară a cataramei și orificiul pentru fixarea suportului de curea nu este mai mare de 250 mm. În caz contrar, trebuie utilizate punctele A1 și B1. Toleranța în poziția punctelor de ancorare permite ca fiecare punct de ancorare să fie situat cel mai departe la 50 mm de punctele corespunzătoare A, B și K indicate în figura 1 sau A1, B1 și K, în funcție de situație.

3.3.

Structura care poartă ancorajele trebuie să fie rigidă. Ancorajul superior nu trebuie deplasat cu mai mult de 0,2 mm pe direcție longitudinală atunci când i se aplică o sarcină de 98 daN în direcția respectivă. Căruciorul va fi construit astfel încât să nu apară nicio deformare permanentă la părțile ce suportă ancorajele în timpul probării.

3.4.

În cazul în care este necesar al patrulea ancoraj pentru fixarea retractorului, acest ancoraj:

trebuie așezat în planul longitudinal vertical ce trece prin K;

trebuie să permită înclinarea retractorului în unghiul prevăzut de producător;

trebuie așezat pe arcul unui cerc cu rază KB1 = 790 mm dacă lungimea dintre ghidajul superior al curelei și orificiul de ieșire a curelei la retractor nu este mai mică de 540 mm sau, în toate celelalte cazuri, pe arcul unui cerc cu centrul K și raza 350 mm.

4. DISPOZITIV DE OPRIRE

4.1.

Dispozitivul constă în două absorbitoare identice montate in paralel, cu excepția cazului sistemelor de fixare la care trebuie utilizate patru absorbitoare pentru o masă nominală de 800 kg. Dacă este necesar, se utilizează un absorbitor suplimentar pentru fiecare increment de 200 kg al masei nominale. Fiecare absorbitor cuprinde:

o capsulă exterioară alcătuită dintr-un tub din oțel;

un tub absorbant de energie din poliuretan;

un buton în formă elipsoidală de oțel polizat care pătrunde în dispozitivul de absorbție; precum și

un stâlp și o plăcuță de impact.

4.2.	Dimensiunile diferitelor părți ale acestui filtru sunt prezentate în diagramele reproduse în figurile 2, 3 și 4.

4.3.

Caracteristicile materialului absorbant sunt prezentate în tabelul 1 din prezenta anexă. Imediat după fiecare probă, tuburile trebuie condiționate la o temperatură între 15° și 25 °C cel puțin 12 ore fără a fi folosite. În timpul încercării dinamice a centurilor de siguranță sau a sistemelor de oprire, dispozitivul de oprire trebuie să aibă aceeași temperatură ca în timpul încercării de calibrare, cu o toleranță de ± 2 °C. Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivul de oprire sunt prezentate în anexa 8 la prezentul regulament. Se pot folosi oricare alte dispozitive cu rezultate echivalente.

Tabelul 1

Caracteristicile materialului absorbant

(Metoda D 735 AIM, dacă nu se precizează altfel)

Duritatea shore A

95 ± 2 la o temperatură de 20 ± 5 °C

Rezistența la rupere

Ro > 343 daN/cm2

Elongația minimă

Ao > 400 %

Modulul la elongația de 100 %

> 108 daN/cm2

Modulul la elongația de 300 %

> 235 daN/cm2

Fragilitatea la frig (metoda ASTM D 736)

5 ore la – 55 °C

Deformarea remanentă (Metoda B)

22 de ore la 70 °C < 45 %

Densitatea la 25 °C

între 1,05 și 1,10

Îmbătrânirea în aer (metoda D 735 AIM)

70 de ore la 100 °C

—	duritate A-Shore:

variație maximă ± 3

—	forța de rupere:

scădere < 10 % din Ro

—	elongație:

scădere < 10 % din Ao

—

greutate:

scădere < 1 %

Scufundarea în ulei (ulei pentru metoda nr 1 AIM)

70 de ore la 100 °C

—	duritate A-Shore:

variație maximă ± 4

—	forța de rupere:

scădere < 15 % din Ro

—	elongație:

scădere < 10 % din Ao

—

volum:

dilatare < 5 %

Scufundarea în ulei (ulei pentru metoda nr 3 AIM)

70 de ore la 100 °C

—	forța de rupere:

scădere < 15 % din Ro

—	elongație:

scădere < 15 % din Ao

—

volum:

dilatare < 20 %

Scufundarea în apă distilată

1 săptămână la 70 °C

—	forța de rupere:

scădere < 35 % din Ro

—	elongație:

creștere < 20 % din Ao.

Figura 1

Cărucior, scaun, ancoraj

Figura 2

Dispozitiv de oprire

(asamblat)

Figura 3

Dispozitiv de oprire

(tub de poliuretan)

Figura 4

Dispozitiv de oprire

(buton de formă elipsoidală)

ANEXA 7

DESCRIEREA MANECHINULUI

1. CONDIȚII TEHNICE PRIVIND MANECHINUL

1.1. În general

Principalele caracteristici ale manechinului sunt ilustrate în următoarele imagini și tabele:

Figura 1

Imagine laterală a capului, gâtului și torsului;

Figura 2

Imagine frontală a capului, gâtului și torsului;

Figura 3

Imagine laterală a șoldului, coapselor și membrului inferior;

Figura 4

Imagine frontală a șoldului, coapselor și membrului inferior;

Figura 5

Dimensiuni principale;

Figura 6

Manechinul în poziție șezut, prezentând:

amplasarea centrului de greutate;

amplasarea punctelor în care trebuie măsurată deplasarea; precum și

înălțimea umărului;

Tabelul 1

Referințe, denumiri, materiale și principalele dimensiuni ale componentelor manechinului; precum și

Tabelul 2

Masele capului, gâtului, torsului, coapselor și membrului inferior.

1.2. Descrierea manechinului

1.2.1. Structura membrului inferior (a se vedea figurile 3 și 4)

Structura membrului inferior constă în trei componente:

—	plăcuță pentru talpă (30);

—	un tub pentru tibie (29); precum și

—	un tub pentru genunchi (26).

Tubul pentru genunchi are două console care limitează mișcarea membrului inferior în raport cu coapsa.

Membrul inferior poate fi răsucit spre spate la 120° față de poziția dreaptă.

1.2.2. Structura coapsei (a se vedea figurile 3 și 4)

Structura coapsei constă în trei componente:

—	un tub pentru genunchi (22);

—	bară pentru coapsă (21); precum și

—	un tub pentru șold (20).

Mișcarea genunchiului este limitată de două scobituri în tubul pentru genunchi (22), care se cuplează la consolele pentru membrul inferior.

1.2.3. Structura torsului (a se vedea figurile 1 și 2)

Structura torsului constă în:

—	un tub pentru șold (2);

—	un lanț cu role (4);

—	coaste (6) și (7);

—	stern (8); precum și

—	accesorii pentru lanț (3) și în părți (7) și (8).

1.2.4. Gâtul (a se vedea figurile 1 și 2)

Gâtul constă în șapte discuri din poliuretan (9). Rigiditatea gâtului se poate regla prin intermediul unui întinzător cu lanț.

1.2.5. Capul (a se vedea figurile 1 și 2)

Capul (15) este adânc; forma poliuretanică este întărită de plăcuța din oțel (17). Întinzătorul cu lanț prin care se poate regla gâtul constă într-un bloc din poliamidă (10), un distanțier tubular (11) și componente de tensionare (12) și (13). Capul poate fi răsucit în jurul articulației Atlas-Axis, alcătuită din ansamblul de reglare (14) și (18), distanțier (16) și bloc din poliamidă (10).

1.2.6. Articulația genunchiului (a se vedea figura 4)

Membrul inferior și coapsele sunt legate prin intermediul unui tub (27) și al unui întinzător (28).

1.2.7. Articulația șoldului (a se vedea figura 4)

Coapsele și torsul sunt legate printr-un tub (23), plăcuțe de frecare (24) și ansamblu cu întinzător (25).

1.2.8. Poliuretan

Tip	:	Compus PU 123 CH
Duritate	:	50-60 Shore A

1.2.9. Salopete

Manechinul este acoperit cu o salopetă specială (a se vedea tabelul 1).

2. DISPOZITIVE DE CORECȚIE

2.1. În general

Pentru calibrarea manechinului la anumite valori și la greutatea sa totală, distribuția greutăților este reglată de utilizarea a șase greutăți de oțel pentru corecție de 1 kg fiecare, care pot fi instalate la articulația șoldului. La partea din spate a torsului se pot instala șase greutăți din poliuretan, având fiecare masa de 1 kg.

3. PERNĂ

Trebuie așezată o pernă între pieptul manechinului și salopetă. Această pernă trebuie fabricată din spumă poliuretanică conform următoarelor condiții tehnice:

Duritate	:	7-60 Shore A
Grosime	:	25 mm ± 5

Perna trebuie să fie înlocuibilă.

4. REGLAREA ARTICULAȚIILOR

4.1. În general

Pentru a obține rezultate reproductibile, sunt necesare specificarea și controlul frecării la fiecare articulație.

4.2. Articulația genunchiului

Strângeți articulația genunchiului.

Așezați vertical coapsa și membrul inferior.

Rotiți membrul inferior cu 30°.

Reduceți gradat întinzătorul (28) până când membrul inferior începe să cadă sub propria greutate.

Blocați întinzătorul în această poziție.

4.3. Articulația șoldului

Strângeți articulația șoldului.

Așezați coapsa în poziție orizontală, iar torsul în poziție verticală.

Rotiți torsul în direcția înainte până când unghiul dintre tors și coapsă este de 60°.

Reduceți gradat întinzătorul până când torsul începe să cadă sub propria greutate.

Blocați întinzătorul în această poziție.

4.4. Articulația Atlas-Axis

Reglați articulația Atlas-Axis astfel încât să reziste la propria greutate în direcția înainte și înapoi.

4.5. Gâtul

Gâtul poate fi reglat prin intermediul unui întinzător cu lanț (13). După ce gâtul este reglat, capătul superior al întinzătorului trebuie să se deplaseze între 4-6 cm atunci când suportă o sarcină orizontală de 10 daN.

Tabelul 1

Criteriu nr.	Denumire	Material	Dimensiuni
1	Material pentru corp	Poliuretan	—
2	Tub pentru șold	Oțel	76 × 70 × 100 mm
3	Accesorii pentru lanț	Oțel	25 × 10 × 70 mm
4	Lanț cu role	Oțel	3/4
5	Plăcuță pentru umăr	Poliuretan	—
6	Secțiune rulată	Oțel	30 × 30 × 3 × 250 mm
7	Coaste	Plăcuță perforată din oțel	400 × 85 × 1,5 mm
8	Stern	Plăcuță perforată din oțel	250 × 90 × 1,5 mm
9	Discuri (șase)	Poliuretan	ø 90 × 20 mm
			ø 80 × 20 mm
			ø 75 × 20 mm
			ø 70 × 20 mm
			ø 65 × 20 mm
			ø 60 × 20 mm
10	Bloc	Poliamid	60 × 60 × 25 mm
11	Distanțier tubular	Oțel	40 × 40 × 2 × 50 mm
12	Șurub pentru întindere	Oțel	M16 × 90 mm
13	Piuliță pentru întinzător	Oțel	M16
14	Întinzător pentru articulația Atlas-Axis	Oțel	ø 12 × 130 mm (M12)
15	Cap	Poliuretan	—
16	Distanțier tubular	Oțel	ø 18 × 13 × 17 mm
17	Plăcuță de consolidare	Oțel	30 × 3 × 500 mm
18	Piuliță pentru întinzător	Oțel	M12 mm
19	Coapse	Poliuretan	—
20	Tub pentru șold	Oțel	76 × 70 × 80 mm
21	Bara coapsei	Oțel	30 × 30 × 440 mm
22	Tub pentru genunchi	Oțel	52 × 46 × 40 mm
23	Tub de conectare pentru șold	Oțel	70 × 64 × 250 mm
24	Plăcuțe de frecare (patru)	Oțel	160 × 75 × 1 mm
25	Ansamblu pentru întinzător	Oțel	M12 × 320 mm +
			Plăcuțe și piulițe
26	Tub pentru genunchi	Oțel	52 × 46 × 160
27	Tub de conectare pentru genunchi	Oțel	44 × 39 × 190 mm
28	Plăcuță pentru întinzător	Oțel	ø 70 × 4 mm
29	Tub pentru tibie	Oțel	50 × 50 × 2 × 460 mm
30	Plăcuță pentru talpă	Oțel	100 × 170 × 3 mm
31	Greutate de corectare a torsului (șase)	Poliuretan	Fiecare greutate de 1 kg
32	Pernă	Spumă de polistiren	350 × 250 × 25 mm
33	Salopetă	Benzi din bumbac și poliamidă	—
34	Greutăți de corectare a șoldului (șase)	Oțel	Fiecare greutate de 1 kg

Tabelul 2

Componentele manechinului	Greutatea în kg
Cap și gât	4,6 + 0,3
Tors și brațe	40,3 + 1,0
Coapse	16,2 + 0,5
Membrul inferior și laba piciorului	9,0 + 0,5
Masa totală, inclusiv greutățile de corectare	75,5 + 1,0

Figura 1

Figura 2

Figura 3	Figura 4

Figura 5

Figura 6

G	=	centrul de greutate
T	=	punctul de referință la tors (în spate pe linia centrală a manechinului)
P	=	punctul de referință la pelvis (în spate pe linia centrală a manechinului)

Măsurarea deplasării în punctul P nu trebuie să conțină componente de rotație în jurul axei șoldului și în jurul unei axe verticale.

ANEXA 8

DESCRIEREA CURBEI DE DECELERAȚIE SAU DE ACCELERAȚIE A CĂRUCIORULUI ÎN FUNCȚIE DE TIMP

În toate cazurile, procedurile de calibrare și măsurare trebuie să corespundă celor definite în Standardul internațional ISO 6487 (2002); echipamentele de măsurare trebuie să corespundă condițiilor tehnice ale unui canal de date cu o clasă de frecvență a canalului (CFC) 60.

Definiția diferitelor curbe

Timpul (ms)	Accelerația (g) Culoar inferior	Accelerația (g) Culoar superior
0	—	20
10	0	—
10	15	—
15	20	—
18	—	32
25	26	—
45	26	—
55	20	—
60	0	32
80	—	0

Segmentul suplimentar (a se vedea punctul 7.7.4.2) se aplică numai pentru dispozitivul de accelerare.

ANEXA 9

INSTRUCȚIUNI

Fiecare centură de siguranță trebuie să fie însoțită de instrucțiuni cu următorul conținut sau model în limba sau limbile țării în care va fi pusă în vânzare:

1.	Instrucțiunile de instalare (nu sunt necesare dacă producătorul de vehicule instalează centura de siguranță) care specifică la ce modele de vehicule se potrivește ansamblul, precum și metoda corectă de fixare a ansamblului la vehicul, inclusiv un avertisment de atenție la uzura curelelor.

Instrucțiunile pentru utilizator (pot fi incluse în manualul utilizatorului vehiculului dacă centura de siguranță este instalată de producătorul de vehicule) care specifică instrucțiunile pentru ca utilizatorul să obțină un beneficiu maxim de la centura de siguranță. În aceste instrucțiuni se are în vedere:

(a)	importanța purtării ansamblului în toate călătoriile;

(b)

modalitatea corectă de purtare a centurii și, în special:

(i)	urmărirea amplasării cataramei;

(ii)	dorința de a purta strâns centurile;

(iii)

poziționarea corectă a chingilor și nevoia de a evita răsucirea lor;

(iv)	importanța ca fiecare centură să fie folosită doar de un pasager, în special de a nu pune centura în jurul unui copil așezat în brațele unui pasager;

(c)	metoda de acționare a cataramei;

(d)	metoda de acționare a ajustorului;

(e)	metoda de acționare a oricărui retractor care poate fi încorporat în ansamblu, precum și modalitatea de a verifica dacă acesta se blochează;

(f)	metodele recomandate de curățare a centurii și reasamblarea acesteia după curățare acolo unde este cazul;

(g)

necesitatea înlocuirii centurii de siguranță atunci când aceasta a fost folosită într-un accident grav, prezintă semne de uzură severă sau de tăiere sau când, la o centură fixată cu un indicator de suprasarcină la vedere, se indică faptul că centura nu este potrivită pentru a fi utilizată în continuare sau când o centură de siguranță este dotată cu un dispozitiv de preîncărcare, în cazul în care aceasta din urmă a fost activată;

(h)	faptul că centura nu trebuie schimbată sau modificată în niciun fel, deoarece astfel de modificări ar putea face centura ineficientă și, în special, acolo unde proiectul permite dezasamblarea părții, instrucțiuni sau asigurarea reasamblării corecte;

(i)	faptul că centura are rolul de a fi utilizată de pasagerii adulți;

(j)	strângerea la loc a centurii atunci când nu este utilizată.

În cazul centurilor fixate cu un retractor de tip 4N, trebuie să se indice în instrucțiunile de instalare și pe orice ambalaj faptul că această centură nu este potrivită pentru instalarea în vehiculele cu motor având mai puțin de nouă locuri folosite la transportul pasagerilor, inclusiv cel al șoferului.

Producătorul/solicitantul trebuie să furnizeze consumatorului condiția de instalare pentru toate vehiculele în care se poate folosi un ansamblu de curele cu bifurcare. Producătorul centurii tip ham trebuie să prescrie instalarea elementelor suplimentare de întărire pentru fixarea curelelor cu bifurcare și instalarea lor în toate vehiculele în care este posibil acest lucru.

ANEXA 10

ÎNCERCAREA CATARAMEI DUBLE

ANEXA 11

ÎNCERCAREA LA ABRAZIUNE ȘI MICROALUNECARE

Figura 1

Procedura de tip 1

Exemple de încercări ale amplasărilor care corespund tipului de dispozitiv de reglare

Exemplul a

Exemplul b

Figura 2

Procedura de tip 2

Figura 3

Procedura de tip 3 și încercarea la microalunecare

Cursa totală: 300 ± 20 mm

Sarcina de 5 daN de pe dispozitivul de probă trebuie orientată vertical astfel încât să evite oscilația sub sarcină și torsionarea benzii.

Dispozitivul de legare trebuie fixat de sarcina de 5 daN la fel ca într-un vehicul.

ANEXA 12

ÎNCERCAREA LA COROZIUNE

1. APARATUL DE ÎNCERCARE

1.1.

Aparatul trebuie să conțină o cameră de ceață, un rezervor pentru soluția salină, o alimentare cu aer comprimat condiționat adecvat, una sau mai multe duze de pulverizare, suporturi pentru eșantioane, furnizarea de căldură în încăpere și mijloacele necesare de control. Dimensiunea și construcția detaliată a aparatului sunt opționale, numai dacă sunt îndeplinite condițiile de testare.

1.2.	Este important să nu cadă picături de soluție acumulate pe tavan sau pe acoperișul camerei pe eșantioanele pentru probă.

1.3.	Picăturile de soluție care cad din eșantioanele de probă nu trebuie să se întoarcă în rezervor pentru repulverizare.

1.4.	Aparatul nu trebuie construit din materiale care vor afecta corozivitatea ceții.

2. AMPLASAREA EȘANTIOANELOR DE PROBĂ ÎN CABINETUL DE CEAȚĂ

2.1.	Eșantioanele, cu excepția retractorilor, trebuie susținute sau suspendate între 15° și 30° vertical și, preferabil, în paralel cu direcția principală a fluxului orizontal de ceață prin cameră, în baza suprafeței dominante care se testează.

2.2.	Retractorii trebuie susținuți sau suspendați astfel încât axele bobinei pentru stocarea curelei să fie normale față de direcția principală a fluxului orizontal de ceață prin cameră. Chinga care se deschide în retractor trebuie orientată spre această direcție principală.

2.3.	Fiecare eșantion trebuie așezat astfel încât să permită instalarea rapidă a ceții pe toate eșantioanele.

2.4.	Fiecare eșantion trebuie așezat astfel încât să împiedice picurarea soluției saline de pe un eșantion pe altul.

3. SOLUȚIA SALINĂ

3.1.

Soluția salină trebuie pregătită prin dizolvarea a 5 ± 1 părți la masa de clorură de sodiu în 95 de părți de apă distilată. Sarea trebuie să fie clorură de sodiu fără nichel și cupru, conținând, raportat la greutatea în stare uscată, nu mai mult de 0,1 % iodură de sodiu și nu mai mult de 0,3 % din totalul impurităților.

3.2.	Soluția trebuie să fie astfel încât, atunci când se pulverizează la 35 °C, soluția strânsă să aibă pH-ul între 6,5 și 7,2.

4. ALIMENTARE CU AER

Alimentarea cu aer comprimat la duza sau duzele pentru pulverizarea soluției saline nu trebuie să conțină ulei și noroi, menținându-se la o presiune între 70 kN/m2 și 170 kN/m2.

5. CONDIȚIILE DIN CAMERA DE CEAȚĂ

5.1.

Expunerea în camera de ceață trebuie menținută la 35 ± 5 °C. Cel puțin două colectoare curate de ceață sunt amplasate în zona de expunere pentru a împiedica reținerea de picături de soluție din eșantioanele de încercare sau din alte surse. Rezervoarele trebuie așezate lângă eșantioane, unul cel mai aproape de oricare din duze, iar altul cel mai departe de toate duzele. Rezultă că, pentru fiecare 80 cm2 din suprafața orizontală de colectare, se strâng în fiecare rezervor între 1,0 și 2,0 ml de soluție pe oră măsurată la o medie de cel puțin 16 ore.

5.2.	Duza sau duzele trebuie direcționate sau ștrangulate astfel încât atomizorul să nu ricoșeze direct pe eșantioane.

ANEXA 13

ORDINEA ÎNCERCĂRILOR

PUNCTE

PROBĂ

EȘANTIOANE

Curea sau sistem de fixare nr.

Curea nr.

4/6.1.2/6.1.3/6.2.1.1/6.2.2/6.2.3.1/6.3.1.1

Verificarea centurii sau a sistemului de prindere

2.21/2.22/6.2.2.2

Verificarea cataramei

6.2.2.6/6.2.2.7/7.5.1/7.5.5

Încercarea de rezistență a cataramei

6.2.3.3/7.5.1

Încercarea de rezistență pe dispozitivul de reglare (și, unde este cazul, pe retractori)

6.2.4/7.5.2

Încercarea de rezistență pe accesorii (și, unde este cazul, pe retractori)

6.2.2.3/7.5.3

Încercarea la temperatură joasă pe cataramă

6.2.1.4/7.5.4

Încercarea de impact la temperatură joasă pe părțile rigide

6.2.3.2/6.2.3.4/7.5.6

Ușurința la reglare

Condiționarea/încercarea curelei sau a sistemului de fixare înainte de încercarea la șoc:

6.2.2.4

Durabilitatea cataramei

6.2.1.2/7.2

Rezistența la coroziune a părților rigide

Condiționarea retractorilor:

6.2.5.2.1/6.2.5.3.1/6.2.5.3.3/7.6.2

Prag de blocare

6.2.5.2.2/6.2.5.3.2/7.6.4

Forța de rapel

6.2.5.2.3/6.2.5.3.3/7.6.1

Durabilitate

6.2.5.2.3/6.2.5.3.3/7.2.

Coroziune

6.2.5.2.3/6.2.5.3.3/7.6.3

Praf

6.3.1.2/7.4.2.3

Testarea lățimii chingii

Testarea rezistenței chingii după:

6.3.2/7.4.1.1/7.4.2

Condiționarea încăperii

6.3.3/7.4.1.2/7.4.2

Condiționarea luminii

6.3.3/7.4.1.3/7.4.2

Condiționarea temperaturii joase

6.3.3/7.4.1.4/7.4.2

Condiționarea căldurii

6.3.3/7.4.1.5/7.4.2

Condiționarea apei

6.2.3.2/7.3

Test de microalunecare

6.4.2/7.4.1.6

Încercarea de abraziune

6.4.1/7.7

Testarea la șoc

6.2.2.5/6.2.2.7/7.8

Încercarea de deschidere a cataramei

7.1.4

Păstrarea eșantionului de chingă

ANEXA 14

CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1. ÎNCERCĂRI

Centurile de siguranță trebuie să demonstreze respectarea cerințelor pe care se bazează testele următoare:

1.1. Verificarea pragului de închidere și a durabilității retractorilor de blocare în caz de urgență

Conform dispozițiilor punctului 7.6.2, în cea mai nefavorabilă direcție posibilă după ce au fost supuse încercării de durabilitate detaliate la punctele 7.6.1, 7.2 și 7.6.3, ca cerință de la punctul 6.2.5.3.5 din prezentul regulament.

1.2. Verificarea durabilității retractoarelor cu blocare automată

Conform dispozițiilor punctului 7.6.1, completate de testele de la punctele 7.2 și 7.6.3 ca cerință de la punctul 6.2.5.2.3 din prezentul regulament.

1.3. Încercare de rezistență a chingilor cu condiționare

Conform procedurii descrise la punctul 7.4.2 după condiționare conform cerințelor de la punctele 7.4.1.1-7.4.1.5 din prezentul regulament.

1.3.1. Încercarea de rezistență a chingilor la abraziune

Conform procedurii descrise la punctul 7.4.2 după condiționare conform cerințelor de la punctul 7.4.1.6 din prezentul regulament.

1.4. Încercarea la microalunecare

Conform procedurii descrise la punctul 7.3 din prezentul regulament.

1.5. Încercarea componentelor rigide

Conform procedurii descrise la punctul 7.5 din prezentul regulament.

1.6. Verificarea cerințelor de performanță a centurii de siguranță sau a sistemului de prindere supuse la încercări dinamice

1.6.1. Încercări cu condiționare

1.6.1.1.

Centuri sau sisteme de prindere prevăzute cu un retractor de blocare în caz de urgență în conformitate cu dispozițiile menționate la punctele 7.7 și 7.8 din prezentul regulament, prin folosirea unei centuri care a fost supusă anterior la 45 000 de cicluri ale încercării de rezistență a retractorului prevăzut la punctul 7.6.1 din prezentul regulament și la testele prevăzute la punctele 6.2.2.4, 7.2 și 7.6.3 din prezentul regulament.

1.6.1.2.

Centuri sau sisteme de fixare prevăzute cu un retractor de blocare automată potrivit dispozițiilor menționate la punctele 7.7 și 7.8 din prezentul regulament, prin folosirea unei centuri care a fost supusă anterior la 10 000 de cicluri ale încercării de rezistență a retractorului prevăzut la punctul 7.6.1 și, de asemenea, la testele prevăzute în alineatele 6.2.2.4, 7.2 și 7.6.3 din prezentul regulament.

1.6.1.3.

Centuri statice: potrivit dispozițiilor menționate la punctele 7.7 și 7.8 din prezentul regulament, pe o centură de siguranță care a fost supusă încercării prevăzute la punctele 6.2.2.4 și 7.2 din prezentul regulament.

1.6.2. Încercare fără condiționare

Potrivit dispozițiilor menționate la punctele 7.7 și 7.8 din prezentul regulament.

2. FRECVENȚA ÎNCERCĂRILOR ȘI REZULTATELE ACESTORA

2.1. Frecvența testării conform cerințelor de la punctele 1.1-1.5 din prezenta anexă se va face pe bază aleatorie și va fi controlată statistic, în conformitate cu una dintre procedurile reglementate de asigurare a calității.

2.1.1. În plus, în cazul retractorilor de blocare în caz de urgență, vor fi verificate toate garniturile:

2.1.1.1.

fie conform dispozițiilor menționate la punctele 7.6.2.1 și 7.6.2.2 din prezentul regulament, în direcția cea mai nefavorabilă, astfel cum se specifică la punctul 7.6.2.1.2. Rezultatele încercării vor îndeplini cerințele de la punctele 6.2.5.3.1.1 și 6.2.5.3.3 din prezentul regulament;

2.1.1.2.

fie conform dispozițiilor menționate la punctul 7.6.2.3 din prezentul regulament, în direcția cea mai nefavorabilă. Cu toate acestea, viteza de înclinare poate fi mai mare decât cea prevăzută, în măsura în care nu afectează rezultatele încercării. Rezultatele încercării vor îndeplini cerințele de la punctul 6.2.5.3.1.4 din prezentul regulament.

2.2. În cazul unei conformități cu încercarea dinamică conform punctului 1.6 din prezenta anexă, acesta se va realiza cu o frecvență minimă de:

2.2.1. Încercări cu condiționare

2.2.1.1.

În cazul centurilor prevăzute cu un retractor de blocare în caz de urgență,

dacă producția zilnică este mai mare de 1 000 de centuri: una la 100 000 de centuri produse, cu o frecvență minimă de una la două săptămâni,

dacă producția zilnică este mai mică sau egală cu 1 000 de centuri: una la 10 000 de centuri produse, cu o frecvență minimă de una pe an, după tipul mecanismului de închidere (1),

vor fi supuse încercării prevăzute la punctul 1.6.1.1 din prezenta anexă.

2.2.1.2.

În cazul centurilor prevăzute cu un retractor de blocare automată și al centurilor statice,

dacă producția zilnică este mai mare de 1 000 de centuri: una la 100 000 de centuri produse, cu o frecvență minimă de una la două săptămâni,

dacă producția zilnică este mai mică sau egală cu 1 000 de centuri: una la 10 000 de centuri produse, cu o frecvență minimă de una pe an,

vor fi supuse încercării prevăzute la punctele 1.6.1.2 sau, respectiv, 1.6.1.3 din prezenta anexă.

2.2.2. Încercări fără condiționare

2.2.2.1.

În cazul centurilor prevăzute cu un retractor de blocare în caz de urgență, numărul următor de eșantioane va fi supus încercării prevăzute la punctul 1.6.2 de mai sus:

2.2.2.1.1.

pentru o producție de peste 5 000 de centuri pe zi, două centuri la 25 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe zi, după tipul mecanismului de închidere;

2.2.2.1.2.

pentru o producție sub 5 000 de centuri pe zi, o centură la 5 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe an, după tipul mecanismului de închidere.

2.2.2.2.

În cazul centurilor prevăzute cu un retractor de blocare automată și al centurilor statice, numărul următor de eșantioane va fi supus încercării prevăzute la punctul 1.6.2 de mai sus;

2.2.2.2.1.

pentru o producție de peste 5 000 de centuri pe zi, două centuri la 25 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe zi, după tipul omologat;

2.2.2.2.2.

pentru o producție sub 5 000 de centuri pe zi, o centură la 5 000 produse, cu o frecvență minimă de una pe an, după tipul omologat.

2.2.3. Rezultate

Rezultatele testelor vor îndeplini cerințele menționate la punctul 6.4.1.3.1 din prezentul regulament.

Deplasarea înainte a manechinului poate fi controlată conform punctului 6.4.1.3.2 din prezentul regulament (sau 6.4.1.4, unde este cazul) în timpul unui test realizat cu condiționare, conform punctului 6.1 din prezenta anexă, printr-o metodă adaptată simplificată.

2.2.3.1.

În cazul omologării conform punctului 6.4.1.3.3 din prezentul regulament și punctului 1.6.1 din prezenta anexă, se specifică doar că nicio componentă a centurii nu va fi desfăcută sau distrusă și că nu va fi depășită o viteză de 24 km/h a punctului de referință al pieptului la o deplasare de 300 mm.

2.3. Dacă un eșantion nu trece un anumit test la care a fost supus, se va efectua un alt test conform acelorași cerințe pe cel puțin alte trei eșantioane. În cazul încercărilor dinamice, dacă unul dintre aceste ultime eșantioane nu trece încercarea, deținătorul omologării sau reprezentantul acestuia acreditat în mod corespunzător va notifica autoritatea competentă care a acordat omologarea indicând măsurile care au fost luate pentru a restabili conformitatea producției.

(1) În sensul prezentei anexe, „tipul mecanismului de închidere” înseamnă orice retractori cu închidere de urgență ale căror mecanisme diferă doar din punct de vedere al unghiului (unghiurilor) de avans ale dispozitivului de captare față de sistemul axial de referință al vehiculului.

ANEXA 15

PROCEDURA DE DETERMINARE A PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI REAL AL TRUNCHIULUI PENTRU POZIȚIILE PE SCAUN ÎN AUTOVEHICULE

1. SCOP

Procedura descrisă în prezenta anexă este folosită pentru stabilirea poziției punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru una sau mai multe poziții de ședere într-un autovehicul și pentru a verifica relația dintre datele măsurătorilor și specificațiile de proiectare furnizate de producătorul vehiculului (1).

2. DEFINIȚII

2.1.

„Date de referință” înseamnă una sau mai multe dintre caracteristicile următoare ale unei poziții pe scaun:

2.1.1.

punctul „H” și punctul „R”, precum și relația dintre acestea;

2.1.2.

unghiul real al torsului și unghiul tehnic al torsului și relația acestora.

2.2.	„Manechin tridimensional pentru determinarea punctului «H» ” (manechin 3-D H) înseamnă dispozitivul folosit pentru determinarea punctelor „H” și a unghiurilor reale ale trunchiului. Acest dispozitiv este descris în apendicele 1 din prezenta anexă.

2.3.

„Punctul H” reprezintă centrul de pivotare între trunchiul și coapsa manechinului 3-D H instalat pe scaunul vehiculului în conformitate cu punctul 4 de mai jos. Punctul „H” este situat în centrul liniei mediane a dispozitivului, care se află între reperele punctului „H” situate pe fiecare parte a dispozitivului 3-D H. Teoretic, punctul „H” corespunde punctului „R” (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos). Odată determinat conform procedurii descrise la punctul 4, punctul „H” este considerat fix în raport cu structura de pernă a scaunului și mobil atunci când se reglează scaunul.

2.4.	„Punctul «R» ” sau „punctul de referință pe scaun” înseamnă un punct tehnic definit de către producătorul vehiculului pentru fiecare poziție pe scaun și stabilit conform sistemului de referință tridimensional.

2.5.	„Linia trunchiului” înseamnă linia mediană a sondei manechinului 3-D H atunci când sonda se află în poziția cea mai retrasă spre spate.

2.6.

„Unghiul real al torsului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală prin punctul „H” și linia torsului cu ajutorul cvadrantului pentru unghiul posterior de pe mașina 3-D H. Teoretic, unghiul real al torsului corespunde unghiului tehnic al torsului (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos):

2.7.	„Unghiul tehnic al torsului” înseamnă valorile unghiului dintre o dreaptă verticală prin punctul „R” și linia torsului într-o poziție care corespunde poziției tehnice a spătarului stabilite de producătorul vehiculului.

2.8.

„Planul median al ocupantului” (C/LO) înseamnă planul median al manechinului 3-D H așezat în fiecare poziție prevăzută; el este reprezentat de coordonata punctului „H” pe axa „Y”. Pentru scaunele individuale, planul central al scaunului coincide cu planul central al ocupantului. Pentru alte scaune, planul central al ocupantului este specificat de către producător.

2.9.	„Sistemul de referință tridimensional” înseamnă un sistem precum cel descris în apendicele 2 din prezenta anexă.

2.10.

„Puncte de reper” reprezintă reperele fizice (găuri, suprafețe, semne sau crestături) pe caroseria vehiculului, astfel cum sunt definite de constructor.

2.11.

„Asieta vehiculului” înseamnă poziția vehiculului definită de coordonatele punctelor de reper în sistemul de referință tridimensional.

3. CERINȚE

3.1. Prezentarea datelor

Pentru fiecare poziție pe scaun pentru care sunt cerute date de referință pentru a se demonstra conformitatea cu dispozițiile din prezentul regulament, vor fi prezentate toate datele următoare sau o selecție adecvată a acestora în forma indicată în apendicele 3 din prezenta anexă:

3.1.1.

coordonatele punctului „R” în raport cu sistemul de referință tridimensional;

3.1.2.

unghiul tehnic al torsului;

3.1.3.

toate indicațiile necesare pentru reglarea scaunului (dacă acesta este reglabil) la poziția de măsurare menționată la punctul 4.3 de mai jos.

3.2. Relația între datele măsurate și specificațiile tehnice

3.2.1.

Coordonatele punctului „H” și valoarea reală a unghiului trunchiului obținute prin procedura stabilită la punctul 4 de mai jos se compară cu coordonatele punctului „R”, respectiv cu unghiul prevăzut al trunchiului indicat de constructorul vehiculului.

3.2.2.

Pozițiile relative ale punctului „R” și punctului „H” și relația dintre unghiul tehnic al torsului și unghiul real al torsului vor fi considerate satisfăcătoare pentru poziția pe scaun respectivă dacă punctul „H”, după cum e definit de coordonatele sale, se află într-un pătrat cu latura de 50 mm cu laturi orizontale și verticale ale cărui diagonale se intersectează în punctul „R” și dacă unghiul real al torsului se află în limita de 5° a unghiului tehnic al torsului.

3.2.3.

Dacă sunt îndeplinite aceste condiții, punctul „R” și unghiul tehnic al torsului vor fi folosite pentru a demonstra conformitatea cu dispozițiile din prezentul regulament.

3.2.4.

Dacă punctul „H” sau unghiul real al torsului nu satisface cerințele de la punctul 3.2.2 de mai sus, punctul „H” și unghiul real al torsului vor fi determinate încă de două ori (de trei ori în total). Dacă rezultatele a două dintre aceste trei operații satisfac cerințele, se aplică condițiile de la punctul 3.2.3 de mai sus.

3.2.5.

Dacă rezultatele a cel puțin două dintre cele trei operații descrise la punctul 3.2.4 de mai sus nu satisfac cerințele de la punctul 3.2.2 de mai sus sau dacă verificarea nu poate avea loc deoarece producătorul vehiculului nu a furnizat informații cu privire la poziția punctului „R” sau cu privire la unghiul tehnic al torsului, va fi folosit centroidul celor trei puncte măsurate sau media celor trei unghiuri măsurate, iar acesta va fi considerat aplicabil în toate cazurile în care punctul „R” sau punctul tehnic al torsului este menționat în prezentul regulament.

4. PROCEDURA PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI REAL AL TORSULUI

4.1. Vehiculul va fi pus în prealabil la dispoziția producătorului, la o temperatură de 20 ± 10 °C pentru a garanta că materialul scaunului a atins temperatura camerei. Dacă pe scaunul care urmează a fi verificat nu s-a stat niciodată, o persoană de 70-80 kg sau un dispozitiv va sta pe scaun de două ori timp de un minut pentru a flexiona perna și a o readuce apoi în starea inițială. La cererea producătorului, scaunul se eliberează de toate sarcinile pentru cel puțin 30 de minute înainte de instalarea manechinului 3-D H.

4.2. Vehiculul va avea poziția la măsurare definită la punctul 2.11 de mai sus.

4.3. Scaunul, dacă este reglabil, va fi reglat mai întâi în poziția normală ridicată sau de conducere cât mai în spate, după cum este indicat de producătorul vehiculului, luându-se în considerare doar reglarea longitudinală a scaunului, excluzând manevrarea scaunului în alte scopuri decât pentru pozițiile normale ridicate sau de conducere. Dacă există alte moduri de reglare a scaunelor (vertical, unghiular, al spătarului etc.), acestea se reglează în poziția specificată de constructorul vehiculului. Pentru scaunele suspendate, poziția verticală va fi fixată strâns, conform unei poziții normale de conducere, după cum specifică producătorul.

4.4. Suprafața locului pe scaun cu care intră în contact manechinul 3-D H trebuie acoperită cu o țesătură de muselină de bumbac de mărime suficientă și cu textura corespunzătoare, descrisă ca țesătură de bumbac uniformă având 18,9 fire pe cm2 și cântărind 0,228 kg/m2, sau de un material tricotat sau nețesut cu caracteristici echivalente. Dacă încercarea se realizează pe un scaun în afara vehiculului, podeaua pe care se așază scaunul va avea aceleași caracteristici esențiale (2) precum podeaua vehiculului în care urmează să fie folosit scaunul în mod normal.

4.5. Ansamblul scaun și spate al manechinului 3-D H trebuie plasat în așa fel încât planul median al ocupantului (PMO) să coincidă cu planul median al manechinului 3-D H. La solicitarea constructorului, manechinul 3-D H poate fi deplasat spre înăuntru în raport cu C/LO prevăzut, dacă manechinul 3-D H este situat atât de mult în afară, încât marginea scaunului nu permite echilibrarea manechinului 3-D H.

4.6. Garniturile pentru laba piciorului și piciorul inferior se atașează la suportul scaunului, fie individual, fie folosind bara T și garnitura pentru piciorul inferior. O dreaptă printre butoanele vizibile pentru punctul „H” va fi paralelă cu podeaua și perpendiculară pe planul central longitudinal al scaunului.

4.7. Poziția tălpilor și a picioarelor manechinului 3-D H se reglează după cum urmează:

4.7.1. Poziția pe scaun indicată: șoferul și pasagerul din față lateral

4.7.1.1.

Atât garniturile pentru tălpi, cât și cele pentru picior vor fi mișcate înainte în așa fel încât talpa să ia poziția firească pe podea, între cele două pedale de comandă, dacă este necesar. Dacă este posibil, laba piciorului stâng trebuie așezată la aproximativ aceeași distanță de partea stângă a planului median al manechinului 3-D H la care se află laba piciorului drept de partea dreaptă. Nivela cu bulă de aer cu ajutorul căreia se verifică orientarea transversală a manechinului 3-D H se poziționează orizontal prin reglarea componentei de reazem, dacă este necesar, sau prin reglarea ansamblurilor labelor picioarelor și al picioarelor în poziție retrasă. Dreapta care trece printre butoanele vizibile pentru punctul „H” va fi menținută perpendiculară pe planul central longitudinal al scaunului.

4.7.1.2.

Dacă piciorul stâng nu poate fi ținut paralel cu piciorul drept, iar talpa stângă nu poate fi susținută de structură, mișcați talpa stângă până când aceasta este susținută. Va fi menținută alinierea butoanelor vizibile.

4.7.2. Poziția pe scaun indicată: spate lateral

Pentru scaunele din spate sau cele auxiliare, picioarele sunt poziționate după cum specifică producătorul. Dacă talpa atinge apoi părți ale podelei care sunt la niveluri diferite, talpa care vine prima în contact cu scaunul din față va servi ca referință, iar cealaltă talpă va fi așezată în așa fel încât nivela sferică care dă orientarea transversală a scaunului dispozitivului să indice orizontala.

4.7.3. Alte poziții pe scaun indicate:

Va fi urmată procedura generală indicată la punctul 4.7.1 de mai sus, cu excepția că tălpile vor fi poziționate după cum specifică producătorul vehiculului.

4.8. Se aplică greutățile coapselor și ale părții inferioare a piciorului și se aduce la orizontală manechinul 3-D H.

4.9. Se înclină suportul pentru spate spre înainte până la prima oprire și se îndepărtează manechinul 3-D H de spătar cu ajutorul barei în T. Se repoziționează manechinul 3-D H pe scaun cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:

4.9.1. În cazul în care este necesar, se repoziționează gambele. Se permite manechinului 3-D H să alunece înapoi până când nu mai este necesară aplicarea asupra barei T a unei forțe orizontale îndreptate înainte pentru a împiedica mișcarea, respectiv până când componenta de reazem intră în contact cu spătarul scaunului. Dacă este necesar, repoziționați teul.

4.9.2. Dacă mașina 3-D H nu tinde să alunece în spate, folosiți următorul procedeu. Manechinul 3-D H se împinge înspre înapoi aplicând barei în T o sarcină orizontală în direcția către spate până când suportul pentru șezut atinge spătarul scaunului (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă).

4.10. Aplicați o încărcătură de 100 ± 10 N pe garnitura pentru spătar și platformă a mașinii 3-D H la intersecția cvadrantului pentru unghiul șoldului cu lagărul teului. Direcția aplicării încărcăturii va fi menținută de-a lungul unei drepte care trece prin intersecția de mai sus spre un punct de deasupra lagărului pentru bara coapsei (a se vedea figura 2 din apendicele 1 din prezenta anexă). Apoi se readuce cu atenție spatele manechinului pe spătarul scaunului. Pe întreaga durată a acestei proceduri trebuie să se lucreze cu atenție pentru a împiedica alunecarea înainte a dispozitivului 3-D H.

4.11. Instalați greutățile pentru fesa dreaptă și stângă, iar apoi, alternativ, cele opt greutăți ale torsului. Se menține în echilibru manechinul 3-D H.

4.12. Se înclină spre înainte suportul pentru spate pentru a elimina presiunea aplicată spătarului. Balansați mașina 3-D H dintr-o parte în alta într-un arc de 10° (5° de fiecare parte a planului central vertical) pentru trei cicluri complete pentru a elibera orice fricțiune acumulată între mașina 3-D H și scaun.

În timpul balansării, bara T a dispozitivului 3-D H poate tinde să se deplaseze față de alinierea orizontală și verticală specificată. De aceea, bara T trebuie reținută prin aplicarea unei sarcini laterale corespunzătoare în timpul mișcărilor de balansare. Reținerea barei T și balansarea dispozitivului 3-D H trebuie făcute cu atenție pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare necorespunzătoare pe direcție verticală sau înainte și înapoi.

Tălpile manechinului 3-D H nu trebuie legate sau ținute în timpul acestei etape. Dacă picioarele își schimbă poziția, trebuie lăsate pentru moment în acea postură.

Se readuce cu atenție suportul pentru spate la spătar și se verifică faptul că cele două nivele indică poziția zero. Dacă în timpul operației de balansare a manechinului 3-D H picioarele și-au schimbat poziția, acestea trebuie repoziționate după cum urmează:

Alternativ, ridicați fiecare talpă de pe podea la o înălțime minimă necesară până când nu se obține nicio mișcare în plus a tălpii. În timpul ridicării, tălpile trebuie să fie libere să se rotească; nu se aplică nicio încărcătură laterală sau înainte. Când se așază fiecare talpă la poziția inițială de jos, călcâiul trebuie să fie în contact cu structura proiectată în acest scop.

Verificați nivela sferică pentru poziția zero; dacă este cazul, se aplică o forță laterală suficientă în partea de sus a suportului pentru spate ca să se aducă în poziție orizontală pe scaun suportul pentru șezut al manechinului 3-D H.

4.13. Blocând bara în T pentru a împiedica alunecarea în față a manechinului 3-D H pe perna scaunului, se procedează după cum urmează:

(a)	se readuce elementul de spate al manechinului pe spătarul scaunului;

(b)

alternativ, aplicați și eliberați o încărcătură orizontală spre spate, care să nu depășească 25 N, pe bara pentru unghiul posterior la o înălțime aproximativ la centrul greutăților torsului până când cvadrantul pentru unghiul șoldului arată că s-a atins o poziție stabilă după eliberarea încărcăturii. Se procedează cu atenție pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare orientate în jos sau lateral asupra manechinului 3-D H. Dacă este necesară o nouă echilibrare a manechinului 3-D H, se rotește elementul pentru spate spre înainte, se reechilibrează și se repetă procedura de la punctul 4.12.

4.14. Faceți toate măsurătorile:

4.14.1. Coordonatele punctului „H” sunt măsurate conform sistemului de referință tridimensional.

4.14.2. Unghiul real al trunchiului se citește pe cvadrantul unghiului spatelui manechinului 3-D H cu tija în poziția maximă spre înapoi.

4.15. Dacă se dorește o reinstalare a mașinii 3-D H, garnitura scaunului trebuie să rămână nedescărcată pentru cel puțin 30 de minute înainte de reinstalare. Mașina 3-D H nu trebuie lăsată încărcată pe garnitura scaunului mai mult decât timpul cerut pentru realizarea încercării.

4.16. Dacă scaunele de pe același rând pot fi considerate similare (banchete, scaune identice etc.), se determină doar un punct „H” și „un unghi real al trunchiului” pentru fiecare rând de scaune, manechinul 3-D H descris în apendicele 1 la prezenta anexă fiind așezat într-un loc considerat a fi reprezentativ pentru rândul respectiv. Acest loc poate fi:

4.16.1.

în cazul rândului din față, scaunul șoferului;

4.16.2.

în cazul rândului sau rândurilor din spate, un scaun exterior.

(1) În orice poziție de ședere, alta decât cea din locurile din față, în care punctul „H” nu poate fi determinat folosind manechinul tridimensional pentru determinarea punctului „H” sau alte proceduri, punctul „R” indicat de constructor poate fi luat drept referință de autoritățile competente, dacă acestea consideră necesar.

(2) Unghi de înclinare, diferență de înălțime cu o montură pentru scaun, suprafață.

Apendicele 1

DESCRIEREA MAȘINII TRIDIMENSIONALE PENTRU PUNCTUL „H” (1)

(manechin 3-D H)

1. PLATFORME PENTRU SCAUN ȘI SPĂTAR

Platformele pentru scaun și spătar sunt construite din metal și plastic ranforsat; ele simulează coapsa și torsul uman și sunt prinse mecanic cu balamale în punctul „H”. Un cvadrant este fixat de sonda prinsă cu balamale în punctul „H” pentru a măsura unghiul real al torsului. O bară reglabilă pentru coapsă, atașată de platforma scaunului, stabilește axa coapsei și servește drept linie zero pentru cvadrantul care măsoară unghiul șoldului.

2. ELEMENTE PENTRU CORP ȘI PICIOARE

Segmentele părților inferioare ale picioarelor sunt fixate la ansamblul suportului pentru șezut prin capetele barei în T care unește genunchii și care este o extensie laterală a barei ajustabile corespunzătoare coapselor. În segmentele părților inferioare ale picioarelor se încorporează cvadranți pentru măsurarea unghiurilor genunchilor. Garniturile pentru încălțăminte și talpă sunt calibrate pentru a măsura unghiul tălpii. Două nivele sferice orientează dispozitivul în spațiu. Greutățile elementelor pentru corp sunt plasate în centrele de greutate corespunzătoare pentru a crea o presiune pe scaun echivalentă cu cea a unui bărbat de 76 kg. Toate articulațiile manechinului 3-D H trebuie verificate pentru a se mișca liber cu o frecare neglijabilă.

Figura 1

Denumirea componentelor manechinului 3-D H

Figura 2

Dimensiunile elementelor mașinii 3-D H și distribuirea încărcăturilor

(1) Pentru detalii legate de construcția mașinii 3-D H, a se vedea Society of Automobile Engineers (SAE), 400 Commonwealth Drive, Warrendale, Pennsylvania 15096, United States of America.

Mașina corespunde cu cea descrisă în Standardul ISO 6549:1980.

Apendicele 2

SISTEMUL DE REFERINȚĂ TRIDIMENSIONAL

1.	Sistemul de referință tridimensional este definit de trei planuri ortogonale stabilite de producătorul vehiculului (a se vedea figura) (1).

2.	Poziționarea vehiculului pentru măsurători este stabilită prin așezarea vehiculului pe suprafața de susținere, astfel încât coordonatele punctelor de reper să corespundă valorilor indicate de către constructor.

3.	Coordonatele punctelor „R” și „H” sunt stabilite în raport cu punctele de reper definite de către constructorul vehiculului.

Figură

Sistemul de referință tridimensional

(1) Sistemul de referință corespunde Standardului ISO 4130:1978.

Apendicele 3

DATE DE REFERINȚĂ PRIVIND POZIȚIILE PE SCAUN

1. CODIFICAREA DATELOR DE REFERINȚĂ

Datele de referință sunt enumerate consecutiv pentru fiecare poziție pe scaun. Pozițiile de ședere sunt identificate printr-un cod format din două caractere. Primul caracter este o cifră arabă și indică rândul de scaune, numerotate din față înspre spatele vehiculului. Al doilea caracter este o literă majusculă care indică locul poziției pe scaun într-un rând văzut în direcția mișcării înainte a vehiculului; se vor folosi următoarele litere:

S	=	stânga
C	=	centru
D	=	dreapta

2. DESCRIEREA POZIȚIEI VEHICULULUI LA MĂSURARE

2.1. Coordonatele semnelor de reper

X …

Y …

Z …

3. LISTA DATELOR DE REFERINȚĂ

3.1. Poziția pe scaun: …

3.1.1. Coordonatele punctului „R”

X …

Y …

Z …

3.1.2. Unghiul tehnic al torsului: …

3.1.3. Indicații pentru reglarea scaunului (1)

orizontal: …

vertical: …

angular: …

unghiul torsului: …

Observație: Lista datelor de referință pentru alte poziții pe scaun la punctele 3.2, 3.3 etc.

(1) A se elimina mențiunile inutile.

ANEXA 16

CERINȚE MINIME PENTRU CENTURI DE SIGURANȚĂ ȘI PENTRU RETRACTOARE

Categoria vehiculului

Poziții pe scaun cu fața înainte

Locuri pe scaun

cu fața înapoi

Poziții pe scaun laterale

Poziție pe scaun centrală

Pasager

Alta decât în față

Pasager

Alta decât în față

Ar4m

B, Br3, Br4m

M2 ≤ 3,5 t

Ar4m, Ar4Nm

Br3, Br4m, Br4Nm

M2 > 3,5 t

Br3, Br4m, Br4Nm sau Ar4m sau Ar4Nm •

Br3, Br4m, Br4Nm

A se vedea punctul 8.1.7 pentru condițiile în care este permisă o centură abdominală

Ar4m, Ar4Nm

Ar4m, Ar4Nm, Br4m, Br4Nm Ø

B, Br3, Br4m, Br4Nm sau A, Ar4m, Ar4Nm (*) (1)

B, Br3, Br4m, Br4Nm

Punctul 8.1.2.1 centură abdominală permisă dacă scaunul se află în partea interioară a unui culoar

Pct. 8.1.6. centură abdominală permisă dacă parbrizul nu se află în zona de referință A

Br3, Br4m, Br4Nm sau Ar4m, Ar4Nm (*)

B, Br3, Br4m, Br4Nm

B, Br3, Br4m, Br4Nm sau A, Ar4m, Ar4Nm (*)

B, Br3, Br4m, Br4Nm

Punctul 8.1.6 centură abdominală permisă dacă parbrizul se află în afara zonei de referință și pentru scaunul șoferului

Punctul 8.1.6 centură abdominală permisă dacă parbrizul nu se află în zona de referință A

A:	centură (abdominală și diagonală) în trei puncte
3:	retractor de blocare automată
(*)	A se vedea punctul 8.1.6 din prezentul regulament ()
B:	centură (abdominală) în două puncte
4:	retractor de blocare în caz de urgență
Ø:	A se vedea punctul 8.1.2.1 din prezentul regulament
r:	retractor
N:	prag cu răspuns ridicat
•:	A se vedea punctul 8.1.7 din prezentul regulament ()
m:	retractor de blocare în caz de urgență cu sensibilitate multiplă (a se vedea Regulamentul nr. 16 punctele 2.14.3 și 2.14.5)

Observație:

În toate cazurile, toate centurile de tip S pot fi instalate în locul tuturor centurilor de tip A și B posibile, cu condiția ca ancorarea lor să respecte Regulamentul nr. 14.

În cazul în care o centură tip ham a fost aprobată ca o centură de tip S în temeiul prezentului regulament, chinga centurii abdominale, chinga centurii umerilor și unul sau mai mulți retractori, una sau două curele cu bifurcare suplimentare, inclusiv accesoriile acestora pentru ancorare pot fi furnizate de constructor/solicitant. Aceste ancoraje suplimentare nu este necesar să îndeplinească cerințele din Regulamentul nr. 14 (erată la Suplimentul 14 la seria 04 de modificări, aplicabilă „ab initio”).

(1) Erată la Suplimentul 12 la seria 04 de modificări, aplicabilă „ab initio”.

(2) Erată la Revizia 4, aplicabilă „ab initio”.

Observație:

În toate cazurile, toate centurile de tip S pot fi instalate în locul tuturor centurilor de tip A și B posibile, cu condiția ca ancorarea lor să respecte Regulamentul nr. 14.

ANEXA 17

CERINȚE PRIVIND INSTALAREA CENTURILOR DE SIGURANȚĂ ȘI A SISTEMELOR DE FIXARE PENTRU OCUPANȚII ADULȚI AI SCAUNELOR ORIENTATE CU FAȚA SPRE ÎNAINTE, PRECUM ȘI PENTRU INSTALAREA SISTEMELOR ISOFIX DE FIXARE PENTRU COPII

1. COMPATIBILITATEA CU SISTEMELE DE PRINDERE PENTRU COPII

1.1.

Producătorul va include în manualul vehiculului recomandări privind adecvarea fiecărei poziții pe scaun a pasagerului pentru transportul copiilor de până în 12 ani (sau până în 1,5 m înălțime) sau privind montarea sistemelor de fixare pentru copii. Aceste informații vor fi furnizate în limba națională sau în cel puțin o limbă națională a țării în care vehiculul este oferit spre vânzare.

Pentru fiecare poziție pe scaun a pasagerului cu fața înainte și pentru fiecare poziție ISOFIX, producătorul vehiculului va trebui fie:

(a)	să indice că poziția scaunului este adecvată pentru dispozitivele de fixare de categorie „universal” pentru copii (a se vedea punctul 1.2 de mai jos);

(b)	să indice dacă poziția ISOFIX este adecvată pentru sistemele de fixare ISOFIX de categorie „universal” pentru copii (a se vedea punctul 1.2 de mai jos);

(c)	să ofere o listă cu sistemele de fixare pentru copii, de categoriile „semiuniversal”, „restricționat” sau „tipic pentru vehicul”, indicând grupa (grupele) de greutate pentru care sunt proiectate dispozitivele de fixare;

(d)

să ofere o listă cu sistemele de fixare ISOFIX pentru copii, de categoriile „semiuniversal”, „restricționat” sau „tipic pentru vehicul”, adecvate pentru poziția ISOFIX a respectivului vehicul, indicând grupa de greutate și clasa de mărime ISOFIX pentru care sunt proiectate dispozitivele de fixare ISOFIX pentru copii;

(e)	să prevadă un sistem de fixare încorporat pentru copii, indicând grupa (grupele) de greutate pentru care este proiectat dispozitivul de fixare și configurația (configurațiile) corespunzătoare;

(f)	să prevadă orice combinație între (a), (b), (c), (d), (e);

(g)	să indice grupa (grupele) de greutate ale copiilor care nu vor fi transportați în acea poziție pe scaun.

Dacă o poziție pe scaun poate fi folosită doar cu sisteme de fixare pentru copii cu fața înainte, acest lucru va fi indicat.

În apendicele 3 din prezenta anexă sunt prezentate tabele în format corespunzător pentru informațiile de mai sus.

1.2.

Un sistem de fixare pentru copii sau un sistem de fixare ISOFIX pentru copii de categorie universală înseamnă un sistem de fixare omologat la categoria „universal” din Regulamentul nr. 44, Suplimentul 5 la seria 03 de modificări. Pozițiile scaunelor, sau pozițiile ISOFIX, care sunt indicate de producătorul vehiculului ca fiind adecvate pentru instalarea de sisteme de fixare pentru copii sau de sisteme de fixare ISOFIX pentru copii, vor respecta prevederile din apendicele 1 și 2 din prezenta anexă. Acolo unde este cazul, orice restricționare a folosirii simultane a pozițiilor adiacente a sistemelor de fixare ISOFIX pentru copii și/sau între pozițiile ISOFIX și pozițiile pentru adulți va fi expusă în tabelul 2 din apendicele 3 din prezenta anexă.

Apendicele 1

DISPOZIȚII PRIVIND INSTALAREA SISTEMELOR DE FIXARE PENTRU COPII DIN CATEGORIA „UNIVERSAL” FOLOSIND CENTURILE DE SIGURANȚĂ ALE VEHICULULUI

1. ÎN GENERAL

1.1.	Procedura de testare și cerințele din prezentul apendice vor fi utilizate pentru a determina adecvarea pozițiilor scaunului pentru instalarea sistemelor de fixare pentru copii de categorie „universal”.

1.2.	Testele pot fi realizate în vehicul sau într-o parte reprezentativă a vehiculului.

2. PROCEDURA DE ÎNCERCARE

2.1.	Reglați scaunul în poziție cât mai joasă și cât mai în spate.

2.2.	Reglați unghiul spătarului după poziția tehnică menționată de producător. În absența oricărei specificații în acest sens, se va folosi un unghi de 25 de grade de la verticală sau cea mai apropiată poziție fixă a spătarului conform acestui unghi.

2.3.	Fixați ancorajul pentru umăr în poziția cea mai joasă.

2.4.	Întindeți o pânză de bumbac pe spătar și pernă.

2.5.	Poziționați dispozitivul (astfel cum se descrie în figura 1 din prezentul apendice) pe scaunul vehiculului.

2.6.

Dacă poziția pe scaun vizează fixarea unui sistem de fixare universal cu fața înainte sau cu fața înapoi, procedați conform punctelor 2.6.1, 2.7, 2.8, 2.9 și 2.10. Dacă poziția pe scaun vizează fixarea unui sistem de fixare universal cu fața doar înainte, procedați conform punctelor 2.6.2, 2.7, 2.8, 2.9 și 2.10.

2.6.1.

Fixați chinga centurii de siguranță în jurul dispozitivului în poziția aproximativ corectă prezentată în figurile 2 și 3, iar apoi cuplați catarama.

2.6.2.

Fixați chinga abdominală a centurii de siguranță în poziția aproximativ corectă în jurul părții inferioare a dispozitivului pe o rază de 150 mm ca în figura 3, iar apoi cuplați catarama.

2.7.	Asigurați-vă că dispozitivul este poziționat cu axa acestuia pe axa aparentă a poziției pe scaun ± 25 mm cu axa acestuia paralelă cu axa vehiculului.

2.8.	Asigurați-vă că este îndepărtat orice surplus de chingi. Folosiți o forță suficientă pentru a îndepărta surplusul, nu încercați să întindeți chingile.

2.9.	Împingeți în spate pe centrul părții anterioare a dispozitivului cu o forță de 100 N ± 10 N, aplicată paralel cu suprafața inferioară, iar apoi eliberați.

2.10.

Împingeți vertical în jos pe centrul suprafeței superioare a dispozitivului cu o forță de 100 N ± 10 N, iar apoi eliberați.

3. CERINȚE

3.1.

Baza dispozitivului va intra în contact atât cu părțile frontale, cât și cu cele posterioare ale suprafeței pernei scaunului. Dacă acest contact nu este realizat datorită spațiului de acces la centură din dispozitivul pentru testare, acest spațiu poate fi umplut până se atinge suprafața de jos a dispozitivului pentru testare.

3.2.	Porțiunea abdominală a centurii va atinge dispozitivul pe ambele părți în spatele traiectului centurii subabdominale (a se vedea figura 3).

3.3.

Dacă cerințele de mai sus nu se potrivesc cu reglajele indicate la punctele 2.1, 2.2 și 2.3, ancorajele pentru scaun, spătar și centură de siguranță pot fi reglate într-o poziție alternativă indicată de către producător pentru o folosire normală, caz în care procedura de instalare de mai sus se va repeta, iar cerințele vor fi din nou verificate și îndeplinite. Această poziție alternativă trebuie inclusă ca informație în tabelul 1 din apendicele 3 la prezenta anexă.

Figura 1

Specificațiile dispozitivului

Figura 2

Instalarea dispozitivului pe scaunul vehiculului (a se vedea punctul 2.6.1)

Figura 3

Verificarea compatibilității (a se vedea punctele 2.6.1 și 3.2)

Apendicele 2

DISPOZIȚII PRIVIND INSTALAREA SISTEMELOR ISOFIX DE FIXARE PENTRU COPII CU FAȚA SPRE DIRECȚIA DE MERS ȘI SPRE ÎNAPOI, DE CATEGORIILE UNIVERSALĂ ȘI SEMIUNIVERSALĂ INSTALATE ÎN POZIȚII ISOFIX

1. ÎN GENERAL

1.1.	Procedura de testare și cerințele din prezentul apendice vor fi utilizate pentru a determina adecvarea pozițiilor ISOFIX pentru instalarea sistemelor ISOFIX de prindere pentru copii, de categoriile universal și semiuniversal.

1.2.	Testele pot fi realizate în vehicul sau într-o parte reprezentativă a vehiculului.

2. PROCEDURA DE TESTARE

Pentru fiecare poziție ISOFIX, după cum indică producătorul mașinii, în tabelul 2 din apendicele 3, trebuie verificată posibilitatea fixării dispozitivului (dispozitivelor) de prindere pentru copii (DFC) corespunzătoare:

2.1.	La verificarea DFC pe un scaun, acesta trebuie să fie reglat longitudinal în poziția cât mai joasă și cât mai în spate.

2.2.

Reglați unghiul spătarului după poziția tehnică menționată de producător și tetiera în poziția cât mai joasă și cât mai în spate. În absența oricărei specificații în acest sens, se va folosi un unghi al spătarului corespunzător unui unghi al torsului de 25 de grade de la verticală sau cea mai apropiată poziție fixă a spătarului conform acestui unghi.

La verificarea unui DFC pe un scaun din spate, scaunul vehiculului situat în fața acestui scaun din spate poate fi reglat longitudinal înainte, dar nu mai mult decât poziția mediană între pozițiile sale cât mai în spate și cât mai în față. Unghiul spătarului poate fi de asemenea reglat, dar nu la un unghi mai drept decât unghiul corespunzător unghiului torsului de 15°.

2.3.	Întindeți o pânză de bumbac pe spătar și pernă.

2.4.	Poziționați DFC în poziția ISOFIX.

2.5.	Împingeți spre sistemul de ancoraje ISOFIX, pe centrul dintre ancorajele ISOFIX cu o forță de 100 N ± 10 N, aplicată paralel cu suprafața inferioară, iar apoi eliberați.

2.6.	Atașați DFC de sistemul de ancoraje ISOFIX.

2.7.	Împingeți vertical în jos pe centrul suprafeței superioare a dispozitivului cu o forță de 100 N ± 10 N, iar apoi eliberați.

3. CERINȚE

Următoarele condiții pentru testare se aplică doar pentru DFC-urile fixate în poziția ISOFIX. În aceste condiții, se cere ca DFC să nu se poată mișca în interiorul și în afara pozițiilor ISOFIX.

3.1.	Trebuie să fie posibilă fixarea DFC fără să se atingă interiorul vehiculului. Baza DFC va avea un unghi de înclinare de 15° ± 10°, deasupra planului orizontal care trece prin sistemul de ancoraje ISOFIX.

3.2.	Ancorajul ISOFIX cu curele din partea de sus, dacă există, va rămâne accesibil.

3.3.

Dacă cerințele de mai sus nu se potrivesc cu reglajele indicate la punctul 2 de mai sus, sistemele de prindere pentru scaun, spătar și cap pot fi reglate în poziții alternative indicate de către producător pentru o folosire normală, caz în care procedura de instalare de mai sus se va repeta, iar cerințele vor fi verificate și îndeplinite. Aceste poziții alternative trebuie incluse ca informații în tabelul 2 prezentat în apendicele 3 la prezenta anexă.

3.4.

Dacă cerințele de mai sus nu sunt îndeplinite deoarece există accesorii interioare detașabile, aceste accesorii pot fi îndepărtate, iar apoi cerințele de la punctul 3 trebuie verificate din nou și îndeplinite. În acest caz, vor fi incluse informații corespunzătoare în tabelul 2 din apendicele 3 din prezenta anexă.

4. CLASE DE MĂRIME ȘI DISPOZITIVE DE FIXARE PENTRU SISTEMUL DE FIXARE ISOFIX PENTRU COPII (SRC)

A	—	ISO/F3: SRC pentru copii de înălțime maximă, cu fața înainte
B	—	ISO/F2: SRC pentru copii de înălțime redusă, cu fața înainte
B1	—	ISO/F2X: SRC pentru copii de înălțime redusă, cu fața înainte
C	—	ISO/R3: SRC pentru copii de mărime maximă, cu fața înapoi
D	—	ISO/R2: SRC pentru copii de mărime redusă, cu fața înapoi
E	—	ISO/R1: SRC pentru bebeluși, cu fața înapoi
F	—	ISO/L1: SRC pentru poziția cu fața în lateral stânga (coșuleț pentru nou-născuți)
G	—	ISO/L2: SRC pentru poziția cu fața în lateral dreapta (coșuleț pentru nou-născuți)

Dispozitivele de mai jos vor fi construite având o greutate între 5 și 15 kg și vor avea durabilitatea și rigiditatea adecvate pentru satisfacerea cerințelor funcționale.

Grupa de masă	Clasa de mărime ISOFIX	Dispozitiv (DFC)
0 – până la 10 kg	F	ISO/L1
	G	ISO/L2
	E	ISO/R1
0+ – până la 13 kg	C	ISO/R3
	D	ISO/R2
	E	ISO/R1
I – 9 până la 18 kg	A	ISO/F3
	B	ISO/
	B1	ISO/F2X
	C	ISO/R3
	D	ISO/R2

4.1. Schițele unui sistem de prindere pentru copii de înălțime normală, cu fața spre direcția de mers

Figura 1

ISO/F3 Dimensiunile unui SRC pentru copii de înălțime normală (720 mm), cu fața spre direcția de mers – SISTEM ISOFIX CLASA A

4.2. Schițele unui sistem de fixare pentru copii de înălțime redusă cu fața spre direcția de mers

Figura 2

ISO/F2 Dimensiunile unui SRC pentru copii de înălțime redusă (650 mm), cu fața spre direcția de mers – SISTEM ISOFIX CLASA B

4.3. Schițele sistemului de fixare pentru copii de înălțime redusă, cu fața spre direcția de mers (a doua versiune, forma posterioară a sistemului)

Figura 3

ISO/F2X dimensiunile unui SRC (a doua versiune, forma posterioară) pentru copii de înălțime redusă (înălțime 650 mm), cu fața spre direcția de mers – SISTEM ISOFIX CLASA B1

4.4. Schițele sistemului de fixare pentru copii de mărime maximă cu fața înapoi

Figura 4

ISO/R3 dimensiunile unui SRC pentru copii de mărime normală, cu fața spre înapoi – SISTEM ISOFIX CLASA C

4.5. Schițele sistemelor de fixare pentru copii de mărime redusă cu fața spre înapoi

Figura 5

ISO/R2 dimensiunile unui SRC pentru copii de mărime redusă, cu fața spre înapoi – SISTEM ISOFIX CLASA D

4.6. Schițele unui sistem de fixare pentru copii cu fața spre înapoi

Figura 6

ISO/R1 dimensiunile unui SRC pentru copii cu fața spre înapoi – CRS SISTEM ISOFIX CLASA E

4.7. Schițele unui sistem de fixare pentru copii, cu fața spre lateral

Figura 7

Dimensiunile pentru sistemele cu fața spre lateral CRS – ISO/L1 – SISTEM ISOFIX CLASA F sau orientate simetric în sens opus – ISO/L2 – ISOFIX CLASA G

Apendicele 3

Tabelul 1

Tabel din manualul de întreținere al vehiculului privind compatibilitatea instalării sistemelor de fixare pentru copii în diferite poziții așezate

Clasa de mărime	Poziția pe scaun (sau alt loc)
Clasa de mărime	Pasager Față	Centru Spate	Centru Spate	Lateral Intermediar	Centru Intermediar
Grupul 0 până la concurența a 10 kg
Grupul 0+ până la concurența a 13 kg
Grupul I de la 9 la 18 kg
Grupul II de la 15 la 25 kg
Grupul III. de la 22 la 36 kg

Legenda pentru literele care vor fi inserate în tabelul de mai sus:

U	=	Adecvat pentru sistemele de fixare de categoria „universal” omologate pentru această grupă de greutate.
UF	=	Adecvat pentru sistemele de fixare de categoria „universal” cu fața înainte, omologate pentru această grupă de greutate.
L	=	Adecvat pentru anumite sisteme de fixare menționate în lista atașată. Aceste sisteme de fixare pot fi de categoriile „vehicul specific”, „restricționat”, sau „semiuniversal”.
B	=	Sistem de fixare încorporat omologat pentru această grupă de greutate.
X	=	Poziția scaunului inadecvată pentru copiii din această grupă de greutate.

Tabelul 2

Tabel cu informații din manualul vehiculului privind compatibilitatea instalării sistemelor ISOFIX de fixare pentru copii pentru diferite poziții ISOFIX

Clasa de mărime	Dispozitiv	Dispozitiv	Pozițiile ISOFIX ale vehiculului
			Pasager Față	Centru Spate	Centru Spate	Lateral Intermediar	Centru Intermediar	Alte locuri
coșuleț de mână pentru nou-născuți	F	ISO/L1
	G	ISO/L2
		(1)
0 – până la 10 kg	E	ISO/R1
		(1)
0+ – până la 13 kg	E	ISO/R1
	D	ISO/R2
	C	ISO/R3
		(1)
I – 9 până la 18 kg	D	ISO/R2
	C	ISO/R3
	B	ISO/F2
	B1	ISO/F2X
	A	ISO/F3
		(1)
II – 15 până la 25 kg		(1)
III – 22 până la 36 kg		(1)

Legenda pentru literele care vor fi inserate în tabelul de mai sus:

IUF	=	Adecvat pentru sistemele de fixare ISOFIX din față de categorie „universal”, omologate pentru această grupă de greutate.
IL	=	Adecvat pentru anumite sisteme ISOFIX de fixare pentru copii (SRC) menționate în lista atașată. Aceste SRC ISOFIX sunt cele de categoriile „vehicul specific”, „restricționat” sau „semiuniversal”.
X	=	Poziția ISOFIX inadecvată pentru sistemele de fixare ISOFIX pentru această clasă de mărime și/sau această grupă de greutate.

(1) Pentru SRC care nu poartă identificarea clasei de mărime ISO/XX (A-G), pentru grupa de greutate aplicabilă, producătorul mașinii va indica sistemul (sistemele) ISOFIX de fixare pentru copii specifice pentru vehicul, recomandate pentru fiecare poziție.

Apendicele 4

Instalarea manechinului unui copil de 10 ani

(a)	Reglați scaunul în poziția cât mai în spate.

(b)	Reglați înălțimea scaunului în conformitate cu specificațiile producătorului. În lipsa oricărei specificații, reglați scaunul în poziția cea mai joasă.

(c)	Reglați unghiul spătarului după poziția tehnică menționată de producător. În absența oricărei specificații în acest sens, se va folosi un unghi de 25 de grade de la verticală sau cea mai apropiată poziție fixă a spătarului conform acestui unghi.

(d)	Fixați ancorajul pentru umăr în poziția cea mai joasă.

(e)	Așezați manechinul în scaun, asigurându-vă că bazinul este în contact cu spătarul.

(f)	Planul longitudinal care trece prin axa manechinului va coincide cu linia mediană aparentă a scaunului.

ANEXA 18

ÎNCERCĂRI PENTRU DISPOZITIVUL DE AVERTIZARE PRIVIND PORTUL CENTURII DE SIGURANȚĂ

1. Primul nivel de avertizare se încearcă în următoarele condiții:

(a)	centura de siguranță nu este cuplată;

(b)	motorul este oprit sau merge la ralanti și vehiculul nu se deplasează înainte sau înapoi;

(c)	transmisia se află în poziția neutră;

(d)	cheia se află în contact.

2. Al doilea nivel de avertizare se încearcă în următoarele condiții:

(a)	centura de siguranță nu este cuplată;

(b)	vehiculul este încercat și condus respectând una sau mai multe condiții specificate la punctele 2.1-2.3 din prezenta anexă, la alegerea producătorului.

2.1. Din poziția oprit, atingeți la viteza de 25 –0/+10 km/h și continuați sa conduceți cu această viteză.

2.2. Vehiculul de încercare este condus înainte cel puțin 500 m față poziția de pornire.

2.3. Vehiculul se încearcă după ce s-a aflat cel puțin 60 de secunde în funcționare normală.

3. Unui sistem al cărui prim nivel de avertizare se oprește după un anumit timp îi va fi încercat al doilea nivel de avertizare în condițiile specificate la punctul 2 din prezenta anexă cu primul nivel de avertizare dezactivat. Unui sistem al cărui prim nivel de avertizare nu se oprește după un anumit timp îi va fi încercat al doilea nivel de avertizare în condițiile specificate la punctul 2 din prezenta anexă cu primul nivel de avertizare activat.

9.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 233/95

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 44 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea sistemelor de siguranță pentru copiii pasageri în autovehicule („Sisteme de siguranță pentru copii”)

Include întreg textul valabil până la:

Corigendumul 4 la versiunea 2 a regulamentului — Data intrării în vigoare: 10 noiembrie 2010

CUPRINS

REGULAMENTUL

1.	Domeniul de aplicare

Definiții

3.	Cererea de omologare

Marcaje

5.	Omologarea

6.	Specificații generale

7.	Specificații particulare

8.	Descrierea încercărilor

9.	Rapoartele de încercare pentru omologarea de tip și calificarea producției

10.	Modificările și extinderea omologării de tip a unui sistem de siguranță pentru copii

11.	Calificarea producției

12.	Conformitatea producției și încercări de rutină

13.	Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

14.	Încetarea definitivă a producției

15.	Instrucțiuni

16.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale serviciilor administrative

17.	Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Fișă de comunicare privind acordarea, extinderea, refuzul sau retragerea omologării ori încetarea definitivă a producției sistemelor de siguranță pentru copiii pasageri în autovehicule, în conformitate cu Regulamentul nr. 44

Anexa 2 –

Dispuneri ale mărcii de omologare

Anexa 3 –

Schema aparaturii pentru încercarea de rezistență la praf

Anexa 4 –

Încercarea la coroziune

Anexa 5 –

Încercarea la abraziune și microalunecare

Anexa 6 –

Descrierea căruciorului

Anexa 7 –

Curbă a decelerației căruciorului în funcție de timp

Apendicele 1 –

Curbă a decelerației sau accelerației căruciorului în funcție de timp. Coliziune frontală

Apendicele 2 –

Curbă a decelerației sau accelerației căruciorului în funcție de timp. Coliziune din spate

Anexa 8 –

Descrierea manechinelor

Apendicele 1 –

Descrierea manechinelor care reprezintă copii de 9 luni și de 3, 6 și 10 ani

Apendicele 2 –

Descrierea manechinului care reprezintă un nou-născut

Apendicele 3 –

Descrierea manechinului care reprezintă un copil de 18 luni

Anexa 9 –

Încercarea la coliziunea frontală cu o barieră

Anexa 10 –

Procedura de încercare la coliziunea din spate

Anexa 11 –

Ancoraje suplimentare necesare pentru atașarea la autovehicul a sistemelor de siguranță pentru copii din categoria semiuniversală

Anexa 12 –

Scaun

Anexa 13 –

Centura de siguranță standard

Anexa 14 –

Organigrama procedurii de omologare de tip (diagrama ISO 9002:2000)

Anexa 15 –

Note explicative

Anexa 16 –

Controlul conformității producției

Anexa 17 –

Încercarea materialului de absorbție a energiei

Anexa 18 –

Metoda de definire a zonei de impact a capului la dispozitivele cu spătar și la dispozitivele orientate cu spatele la direcția de mers prin definirea mărimii minime a aripilor laterale

Anexa 19 –

Descrierea condiționării dispozitivelor de reglare montate direct pe sistemele de siguranță pentru copii

Anexa 20 –

Aparatul tipic de încercare a rezistenței la tracțiune a unei catarame

Anexa 21 –

Instalația pentru încercarea dinamică de impact

Anexa 22 –

Încercarea la blocarea părții inferioare a trunchiului

1. DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Prezentul regulament se aplică sistemelor de siguranță pentru copii destinate montării în autovehicule cu trei sau mai multe roți și care nu sunt proiectate pentru utilizarea pe scaune rabatabile (pliante) sau pe scaune orientate lateral.

2. DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.

Sistem de siguranță pentru copii („sistem de siguranță”) reprezintă un ansamblu de componente care poate conține o combinație de curele sau componente flexibile cu cataramă de siguranță, dispozitive de reglare, dispozitive de prindere și, în anumite cazuri, un dispozitiv suplimentar, de exemplu un coșuleț pentru sugari, un scaun pentru nou-născuți, un scaun suplimentar și/sau un scut de protecție la impact care poate fi montat pe autovehicul. Acest dispozitiv este conceput astfel încât să diminueze riscul de rănire a utilizatorului în caz de coliziune sau de decelerare bruscă a vehiculului, prin limitarea mobilității corpului pasagerului.

„ISOFIX” reprezintă un sistem cu ajutorul căruia sistemele de fixare a scaunelor pentru copii se atașează la autovehicul. Acesta are două puncte de ancorare rigide, două dispozitive de atașare rigide aferente amplasate pe sistemul de fixare a scaunului pentru copii și un dispozitiv care permite limitarea gradului maxim de rotație a sistemului de fixare a scaunului pentru copii.

2.1.1.

Sistemele de siguranță pentru copii se clasifică în cinci „grupe de masă”:

2.1.1.1.

grupa 0 pentru copii cu masa mai mică de 10 kg;

2.1.1.2.

grupa 0+ pentru copii cu masa mai mică de 13 kg;

2.1.1.3.

grupa I pentru copii cu masa între 9 kg și 18 kg;

2.1.1.4.

grupa II pentru copii cu masa între 15 kg și 25 kg;

2.1.1.5.

grupa III pentru copii cu masa între 22 kg și 36 kg.

2.1.1.6.

Sistemele ISOFIX de siguranță pentru copii se împart în 7 clase de mărime, astfel cum este descris în apendicele 2 al anexei 17 la Regulamentul nr. 16:

A – ISO/F3	:	SSC pentru nou-născuți de dimensiune standard, orientați cu fața la direcția de mers
B – ISO/F2	:	SSC de dimensiuni reduse, pentru nou-născuți, orientate cu fața la direcția de mers
B1 – ISO/F2X	:	SSC de înălțime redusă, pentru nou-născuți, orientate cu fața la direcția de mers
C – ISO/R3	:	SSC de dimensiuni standard, pentru nou-născuți, orientate cu spatele la direcția de mers
D – ISO/R2	:	SSC de dimensiuni reduse, pentru nou-născuți, orientate cu spatele la direcția de mers
E – ISO/R1	:	SSC pentru sugari orientate cu spatele la direcția de mers
F – ISO/L1	:	SSC poziționate cu fața spre lateral stânga (coșulețe pentru sugari)
G – ISO/L2	:	SSC poziționate cu fața spre lateral dreapta (coșulețe pentru sugari)

Grupa de masă		Categoria de mărime ISOFIX
0 — până la 10 kg	F	ISO/L1
	G	ISO/L2
	E	ISO/R1
0+ — până la 13 kg	C	ISO/R3
	D	ISO/R2
	E	ISO/R1
I — 9 până la 18 kg	A	ISO/F3
	B	ISO/F2
	B1	ISO/F2X
	C	ISO/R3
	D	ISO/R2

2.1.2.

Sistemele de siguranță pentru copii se clasifică în patru „categorii”:

2.1.2.1.

O categorie „universală” pentru utilizarea prevăzută la punctele 6.1.1, 6.1.3.1 și 6.1.3.2 pe majoritatea locurilor pe scaun ale vehiculelor și, în special, pe cele care au fost evaluate în conformitate cu Regulamentul nr. 16 ca fiind compatibile cu o astfel de categorie de sisteme de siguranță pentru copii.

2.1.2.2.

O categorie „restrânsă” pentru utilizarea prevăzută la punctele 6.1.1 și 6.1.3.1 pe locuri pe scaun desemnate pentru anumite tipuri de vehicule, astfel cum este indicat fie de producătorul de sisteme de siguranță pentru copii, fie de constructorul de autovehicule:

2.1.2.3.

o categorie „semiuniversală” pentru utilizarea prevăzută la punctele 6.1.1 și 6.1.3.2;

2.1.2.4.

o categorie „vehicul special” pentru utilizare:

2.1.2.4.1.

fie pe anumite tipuri de vehicule, în conformitate cu punctele 6.1.2 și 6.1.3.3; fie

2.1.2.4.2.

ca sistem „integral” de siguranță pentru copii.

2.1.3.

Sistemul de fixare al sistemelor de siguranță pentru copii se poate împărți în două clase:

o clasă integrală, în cazul în care menținerea copilului în sistemul de siguranță se realizează independent de orice mijloace atașate direct la vehicul;

o clasă neintegrală, în cazul în care menținerea copilului în sistemul de siguranță depinde de orice mijloace atașate direct la vehicul;

2.1.3.1.

„sistem parțial de siguranță” reprezintă un dispozitiv (de exemplu, o pernă de înălțare) care, atunci când este folosit împreună cu o centură de siguranță pentru adulți care trece în jurul corpului copilului sau fixează dispozitivul în care este așezat copilul, formează un sistem complet de siguranță pentru copii;

2.1.3.2.

„pernă de înălțare” reprezintă o pernă rigidă, care poate fi folosită împreună cu o centură de siguranță pentru adulți.

2.2.	„Scaun de siguranță pentru copii” reprezintă un sistem de siguranță pentru copii care include un scaun în care este ținut copilul.

2.3.	„Centură” reprezintă un sistem de siguranță pentru copii care cuprinde o combinație de curele, cu cataramă de siguranță, dispozitive de reglare și dispozitive de prindere.

2.4.

„Scaun” este o structură care reprezintă o parte componentă a sistemului de siguranță pentru copii și este destinată plasării copilului în poziția șezând.

2.4.1.

„Coșuleț pentru sugari” este un sistem de siguranță pentru copii destinat amplasării și menținerii copilului în poziția culcat pe spate sau pe burtă, coloana vertebrală a copilului fiind perpendiculară pe planul median longitudinal al vehiculului. Acesta este conceput astfel încât, în caz de coliziune, să distribuie forțele de fixare pe suprafața capului și corpului copilului, cu excepția membrelor.

2.4.2.

„Sistem de siguranță destinat coșulețului pentru sugari” reprezintă un dispozitiv folosit la fixarea coșulețului pentru sugari la structura vehiculului.

2.4.3.

„Scaun pentru sugari” reprezintă un sistem de siguranță destinat așezării copilului în poziția semiculcat, orientat cu spatele la direcția de mers. Acesta este conceput astfel încât, în caz de coliziune frontală, să distribuie forțele de fixare pe suprafața capului și corpului copilului, cu excepția membrelor.

2.5.	„Suport pentru scaun” reprezintă componenta sistemului de siguranță pentru copii cu ajutorul căreia se ridică scaunul.

2.6.	„Suport pentru copil” reprezintă componenta sistemului de siguranță pentru copii cu ajutorul căreia copilul poate fi ridicat în dispozitiv.

2.7.	„Scut de protecție la impact” reprezintă un dispozitiv fixat în fața copilului și conceput să distribuie forțele de fixare pe suprafața mai mare a înălțimii corpului copilului în caz de coliziune frontală.

2.8.

„Curea” este o componentă flexibilă concepută să transmită forțele.

2.8.1.

„Curea transversală” este o curea care, fie sub forma unei centuri complete, fie sub forma unei componente a unei astfel de centuri, trece peste partea frontală și fixează regiunea pelviană a copilului.

2.8.2.

„Curea diagonală” este partea centurii care fixează torsul superior al copilului.

2.8.3.

„Curea pentru coapse” este o curea (sau curele bifurcate, în cazul în care este alcătuită din cel puțin două chingi) prinsă de sistemul de siguranță pentru copii și de centura transversală care este poziționată astfel încât să treacă printre coapsele copilului. Aceasta este concepută astfel încât, în condiții normale de utilizare, să împiedice alunecarea copilului pe sub centura transversală, iar în caz de impact să împiedice deplasarea centurii transversale de pe bazin.

2.8.4.

„Curea de fixare a copilului” este o curea care face parte din elementele centurii și care fixează numai corpul copilului.

2.8.5.

„Curea de prindere a sistemului de siguranță pentru copii” este o curea care fixează sistemul de siguranță pentru copii la structura vehiculului și care poate fi o parte integrantă a sistemului de siguranță a scaunelor vehiculului.

2.8.6.

„Centură tip ham” este un ansamblu care cuprinde o curea transversală, curele diagonale și, în cazul în care este montată, o curea pentru coapse.

2.8.7.

„Centură în formă de Y” este o centură în care ansamblul de curele este alcătuit dintr-o curea care se trece printre picioarele copilului și din câte o curea pentru fiecare umăr.

2.8.8.

„Curea de ghidare” reprezintă o curea care fixează cureaua diagonală a centurii de siguranță pentru adulți într-o poziție adecvată pentru copil. În cazul acesteia, poziția eficace în care cureaua diagonală își schimbă direcția poate fi reglată cu ajutorul unui dispozitiv care se poate deplasa de-a lungul centurii pentru a localiza umărul utilizatorului, fiind apoi blocată în această poziție. Această curea de ghidare nu trebuie să preia o parte semnificativă a sarcinii dinamice.

2.9.

„Cataramă” este un dispozitiv de deblocare rapidă care permite menținerea copilului în sistemul de siguranță sau prinderea sistemului de siguranță la structura mașinii. Catarama se poate deschide rapid și poate avea un dispozitiv de reglare.

2.9.1.

„Buton de deblocare integrat” este un buton de deblocare a dispozitivului de închidere astfel conceput încât să nu fie posibilă deschiderea cataramei cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 40 mm.

2.9.2.

„Buton de deblocare neintegrat” este un buton de deblocare a dispozitivului de închidere astfel conceput încât să fie posibilă deschiderea cataramei cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 40 mm.

2.10.

„Dispozitiv de reglare” este un dispozitiv care permite reglarea sistemului de siguranță sau a dispozitivelor de prindere ale acestuia în funcție de corpul utilizatorului, de configurația vehiculului sau de ambele. Dispozitivul de reglare poate fie să facă parte din cataramă, fie să fie un retractor sau orice altă parte a centurii de siguranță.

2.10.1.

„Dispozitiv de reglare rapidă” este un dispozitiv de reglare care poate fi acționat cu o mână printr-o singură mișcare ușoară.

2.10.2.

„Dispozitiv de reglare montat direct pe sistemul de siguranță pentru copii” este un dispozitiv de reglare pentru întregul echipament care se montează direct pe sistemul de siguranță pentru copii, deosebindu-se prin această montare directă de cazul dispozitivului care este susținut nemijlocit de chingile la care el a fost proiectat să se ajusteze.

2.11.

„Dispozitive de prindere” reprezintă părțile sistemului de siguranță pentru copii, inclusiv componentele de siguranță, care permit fixarea fermă a sistemului de siguranță pentru copii la structura vehiculului, fie direct, fie cu ajutorul scaunului vehiculului.

2.11.1.

„Picior de sprijin” este un dispozitiv de prindere permanentă a sistemului de siguranță pentru copii care creează un traseu al sarcinii de compresiune între sistemul de siguranță pentru copii și structura vehiculului pentru a neutraliza efectele pernei scaunului în timpul decelerației; piciorul de sprijin poate fi reglabil.

2.12.

„Dispozitiv de absorbție a energiei” este un dispozitiv destinat dispersării energiei separat sau împreună cu cureaua, făcând parte din sistemul de siguranță pentru copii.

2.13.

„Retractor” este un dispozitiv care adăpostește parțial sau integral cureaua unui sistem de siguranță pentru copii. Termenul acoperă următoarele dispozitive:

2.13.1.

„retractor cu blocare automată”, un retractor care permite derularea centurii pe lungimea dorită și care, atunci când catarama este închisă, reglează automat lungimea centurii la corpul utilizatorului. Derularea curelei în continuare nu se poate realiza fără intervenția voluntară a utilizatorului;

2.13.2.

„retractor cu blocare de urgență”, un retractor care, în condiții normale de folosire, nu limitează libertatea de mișcare a utilizatorului. Retractorul cuprinde un dispozitiv de reglare pe lungime care ajustează automat cureaua la conformația fizică a utilizatorului și un mecanism de închidere acționat în cazuri de urgență prin intermediul:

2.13.2.1.

unei decelerări a vehiculului, unei derulări a curelei retractorului sau oricărui alt mijloc automat (sensibilitate unică); sau

2.13.2.2.

al unei combinații a mai multora dintre acești factori (sensibilitate multiplă).

2.14.

„Ancoraje” reprezintă părțile din structura vehiculului sau a scaunelor acestuia de care sunt fixate elementele de prindere a sistemului de siguranță pentru copii.

2.14.1.

„Ancoraj suplimentar” reprezintă o parte din structura vehiculului sau a scaunelor acestuia sau orice altă parte a vehiculului de care se fixează sistemul de siguranță pentru copii și care este prevăzută în plus față de ancorajele omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 14. Acesta include planșeul căruciorului astfel cum este descris în anexa 6 sau alte caracteristici structurale ale vehiculului respectiv (vehiculelor respective) când sunt susținute de un picior de sprijin.

2.14.2.

„Ancoraj inferior ISOFIX” reprezintă o bară orizontală rotundă rigidă cu diametrul de 6 mm, care reprezintă o extensie a structurii vehiculului sau a scaunului destinată montării și fixării unui sistem ISOFIX de siguranță pentru copii cu dispozitive de prindere ISOFIX.

2.14.3.

„Sistem de ancorare ISOFIX” reprezintă un sistem alcătuit din două ancoraje inferioare ISOFIX, care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 14, conceput pentru fixarea unui sistem ISOFIX de siguranță pentru copii împreună cu un dispozitiv de împiedicare a rotației.

2.14.4.

„Dispozitiv antirotație”

(a)	Un dispozitiv antirotație pentru un sistem ISOFIX universal de siguranță pentru copii constă într-un ancoraj ISOFIX de prindere în partea superioară.

(b)	Un dispozitiv antirotație pentru un sistem ISOFIX semiuniversal de siguranță pentru copii constă într-un ancoraj de prindere în partea superioară, în planșa de bord a vehiculului sau într-un picior de sprijin vizând limitarea rotirii sistemului de siguranță în cazul unei coliziuni frontale.

(c)	Pentru sistemele ISOFIX universale și semiuniversale de siguranță pentru copii, scaunul vehiculului ca atare nu reprezintă un dispozitiv antirotație.

2.14.5.

„Ancoraj ISOFIX de prindere în partea superioară” reprezintă o componentă care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 14, de exemplu o bară situată într-o anumită zonă, concepută pentru a permite cuplarea conectorului curelei de prindere în partea superioară ISOFIX și pentru a transmite forța de fixare a acestuia structurii vehiculului.

2.15.

„Orientat cu fața la direcția de mers” înseamnă orientat în direcția normală de deplasare a vehiculului.

2.16.

„Orientat cu spatele la direcția de mers” înseamnă orientat în direcția opusă direcției normale de deplasare a vehiculului.

2.17.

„Poziție înclinată” înseamnă o poziție specială a scaunului care îi permite copilului să stea întins.

2.18.

„Poziția întins/culcat pe spate/culcat pe burtă” înseamnă o poziție în care cel puțin capul și corpul copilului, cu excepția membrelor, se află pe o suprafață orizontală atunci când copilul se odihnește în sistemul de siguranță.

2.19.

„Tip de sistem de siguranță pentru copii” reprezintă un grup de sisteme de siguranță pentru copii care nu se deosebesc în privința unor aspecte esențiale, precum:

2.19.1.

categoria, grupa (grupele) de masă, poziția și orientarea (astfel cum au fost stabilite la punctele 2.15 și 2.16) în care se folosește sistemul de siguranță;

2.19.2.

geometria sistemului de siguranță pentru copii;

2.19.3.

dimensiunile, masa, materialul și culoarea:

scaunului;

căptușelii; precum și

ale scutului de protecție la impact;

2.19.4.

materialul, țesătura, dimensiunile și culoarea curelelor;

2.19.5.

componentele rigide (cataramă, dispozitive de prindere etc.).

2.20.

„Scaunul vehiculului” reprezintă o structură care poate fi sau nu parte integrantă a vehiculului, inclusiv tapițeria sa, și care este destinată ocupării de către o singură persoană adultă. În această privință:

2.20.1.

„grup de scaune ale vehiculului” înseamnă fie o banchetă, fie un grup de scaune individuale, dar alăturate (adică fixate astfel încât ancorajele frontale ale unui scaun să fie pe aceeași linie cu ancorajele frontale sau posterioare ale altui scaun sau pe dreapta care trece printre aceste ancore), fiecare scaun putând fi ocupat de una sau mai multe persoane adulte în poziția șezând;

2.20.2.

„banchetă a vehiculului” este o structură completă cu tapițeria sa, destinată cel puțin unei persoane adulte în poziția șezând;

2.20.3.

„scaune din față ale vehiculului” reprezintă grupul de scaune situate în partea din față a compartimentului de pasageri, adică fără alte scaune aflate direct în fața lor;

2.20.4.

„scaune din spate ale vehiculului” înseamnă scaune fixe, orientate cu fața la direcția de mers, situate în spatele altui grup de scaune ale vehiculului.

2.20.5.

„poziție ISOFIX” înseamnă un sistem care permite montarea:

(a)	fie a unui sistem ISOFIX universal de siguranță pentru copii orientat cu fața la direcția de mers, astfel cum este stabilit în prezentul regulament;

(b)	fie a unui sistem ISOFIX semiuniversal de siguranță pentru copii orientat cu fața la direcția de mers, astfel cum este stabilit în prezentul regulament;

(c)	fie a unui sistem ISOFIX semiuniversal de siguranță pentru copii orientat cu spatele la direcția de mers, astfel cum este stabilit în prezentul regulament;

(d)	fie a unui sistem ISOFIX semiuniversal de siguranță pentru copii orientat spre lateral, astfel cum este stabilit în prezentul regulament;

(e)	fie a unui sistem ISOFIX de siguranță pentru copii pentru anumite vehicule speciale, astfel cum este stabilit în prezentul regulament.

2.21.

„Sistem de reglare” reprezintă dispozitivul complet prin care scaunul vehiculului sau părțile sale pot fi ajustate la conformația fizică a ocupantului adult al scaunului; în special, acest dispozitiv poate permite:

2.21.1.

deplasarea longitudinală; și/sau

2.21.2.

deplasarea verticală; și/sau

2.21.3.

deplasarea unghiulară.

2.22.

„Ancoraj al scaunului vehiculului” reprezintă sistemul, inclusiv părțile deformate ale structurii vehiculului, prin care scaunul adultului este fixat integral de structura vehiculului.

2.23.

„Tipul de scaun” reprezintă o categorie de scaune pentru adulți care nu se deosebesc în privința unor aspecte esențiale, precum:

2.23.1.

forma, dimensiunile și materialele structurii scaunului;

2.23.2.

tipurile și dimensiunile dispozitivului de reglare a spătarului și a sistemelor de blocare; și

2.23.3.

tipul și dimensiunile ancorajului centurii de siguranță pentru adulți pe scaun, ale ancorajului scaunului și ale părților afectate ale structurii vehiculului.

2.24.

„Sistem de deplasare” reprezintă un dispozitiv care permite deplasarea unghiulară sau longitudinală a scaunului adultului sau a uneia dintre componentele sale, în absența unei poziții intermediare fixe, pentru a facilita urcarea și coborârea pasagerilor și încărcarea și descărcarea obiectelor.

2.25.

„Sistem de blocare” reprezintă un dispozitiv care asigură menținerea în poziția de utilizare a scaunului adultului și a componentelor acestuia.

2.26.

„Dispozitiv de blocare” reprezintă un dispozitiv care blochează și împiedică mișcarea unei singure secțiuni a centurii de siguranță pentru adulți legată de o altă secțiune a aceleiași centuri. Astfel de dispozitive pot acționa fie asupra secțiunii diagonale, fie asupra secțiunii transversale sau pot fixa în același timp atât secțiunea transversală, cât și secțiunea diagonală ale centurii pentru adulți. Termenul acoperă următoarele clase:

2.26.1.

„Dispozitiv clasa A”, un dispozitiv care îl împiedică pe copil să tragă chinga din retractor prin partea transversală a centurii, atunci când centura pentru adulți este folosită la fixarea directă a copilului.

2.26.2.

„Dispozitiv clasa B”, un dispozitiv care permite reținerea unei tensiuni aplicate în partea transversală a unei centuri de siguranță pentru adulți, în cazul în care se folosește o centură pentru adulți la fixarea sistemului de siguranță pentru copii. Dispozitivul este conceput pentru a împiedica alunecarea chingii din retractor prin dispozitiv, fapt care ar duce la eliberarea tensiunii și ar scoate sistemul de siguranță din poziția optimă.

2.27.

„Sistem de siguranță pentru copii cu nevoi speciale” înseamnă un sistem de siguranță conceput pentru copiii care au nevoi speciale ca urmare a unui handicap fizic sau mintal; în special, acest dispozitiv poate permite montarea unor dispozitive de siguranță suplimentare pentru oricare parte a corpului copilului, dar trebuie să includă cel puțin un mijloc principal de fixare care îndeplinește cerințele prezentului regulament.

2.28.

„Dispozitiv de prindere ISOFIX” reprezintă unul dintre cele două elemente de cuplare, îndeplinind cerințele de la punctul 6.3.2 din prezentul regulament, care se află în prelungirea structurii sistemului ISOFIX de siguranță pentru copii și care este compatibil cu un ancoraj inferior ISOFIX.

2.29.

„Sistem de siguranță ISOFIX pentru copii” reprezintă un sistem de siguranță pentru copii care trebuie prins de un sistem de ancorare ISOFIX, îndeplinind cerințele Regulamentului nr. 14.

2.30.

„Joncțiune pernă-spătar” reprezintă zona apropiată de intersecția suprafețelor pernei scaunului vehiculului și spătarului.

2.31.

„Gabarit pentru scaunele vehiculului (GSV)” înseamnă un gabarit, în conformitate cu clasele de dimensiuni ISOFIX stabilite la punctul 2.1.1.7, ale cărui dimensiuni sunt prezentate în figurile 1-6 din apendicele 2 al anexei 17 la Regulamentul nr. 16 și care este utilizat de producătorii de sisteme de siguranță pentru copii pentru a determina dimensiunile adecvate ale sistemului de siguranță pentru copii ISOFIX și amplasarea dispozitivelor de prindere ISOFIX ale acestuia.

2.32.

„Dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX” este un dispozitiv destinat cuplării la un ancoraj ISOFIX de prindere în partea superioară.

2.33.

„Cârlig de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX” reprezintă un dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX folosit de obicei pentru atașarea unei curele de prindere în partea superioară ISOFIX la un ancoraj de prindere în partea superioară ISOFIX, astfel cum este descris în figura 3 din Regulamentul nr. 14.

2.34.

„Curea de prindere în partea superioară ISOFIX” este o curea (sau echivalent) care se extinde în prelungirea părții superioare a unui sistem de siguranță pentru copii ISOFIX până la ancorajul ISOFIX de prindere în partea superioară și care este dotat cu un dispozitiv de reglare, un dispozitiv de eliberare a tensiunii și un dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX.

2.35.

„Dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX” este un dispozitiv pentru fixarea curelei de prindere în partea superioară ISOFIX la sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX.

2.36.

„Dispozitiv de eliberare a tensiunii” este un sistem care permite deblocarea dispozitivului care se reglează și menține tensiunea în cureaua de prindere în partea superioară ISOFIX.

2.37.

„Ghidaj al centurii de siguranță pentru adulți” este un dispozitiv cu ajutorul căruia centura pentru adulți trece prin traseul său corect, fapt care permite deplasarea liberă a chingii.

2.38.

„Încercare pentru omologarea de tip” este o încercare pentru determinarea măsurii în care un tip de sistem de siguranță pentru copii prezentat pentru omologare respectă cerințele.

2.39.

„Încercare pentru calificarea producției” este o încercare pentru a determina dacă producătorul are capacitatea să fabrice sisteme de siguranță pentru copii conforme cu cele prezentate pentru omologarea de tip.

2.40.

„Încercare de rutină” înseamnă încercarea unui număr de sisteme de siguranță pentru copii selectate dintr-un singur lot pentru a verifica măsura în care acestea îndeplinesc cerințele.

3. CEREREA DE OMOLOGARE

3.1. Cererea de omologare de tip a unui sistem de siguranță pentru copii este prezentată de către titularul mărcii comerciale sau de către reprezentantul acreditat al acestuia și respectă schema omologării de tip descrisă în anexa 14.

3.2. Cererea de omologare, referitoare la fiecare tip de sistem de siguranță pentru copii, trebuie să fie însoțită de:

3.2.1.

o descriere tehnică a sistemului de siguranță pentru copii, indicând curelele și alte materiale folosite, însoțită de desene ale părților componente ale sistemului de siguranță și, în cazul retractoarelor, de instrucțiunile de utilizare a acestora și a senzorilor lor, declarația privind toxicitatea (punctul 6.1.5) și inflamabilitatea (punctul 6.1.6). Desenele trebuie să indice poziția prevăzută a numărului de omologare și a simbolului (simbolurilor) suplimentar(e) în funcție de cercul mărcii de omologare. Descrierea include culoarea modelului prezentat pentru omologare;

3.2.2.

patru eșantioane ale sistemului de siguranță pentru copii;

3.2.3.

10 metri din fiecare tip de curea utilizată pentru sistemul de siguranță; precum și

3.2.4.

eșantioane suplimentare, la cererea serviciului tehnic responsabil cu încercarea;

3.2.5.

instrucțiuni și detalii privind ambalarea, în conformitate cu punctul 15 de mai jos;

3.2.6.

în cazul coșulețelor pentru sugari, dacă sistemul de siguranță al acestora poate fi folosit în combinație cu mai multe tipuri de coșulețe pentru sugari, fabricantul sistemului de siguranță va furniza o listă a acestora din urmă.

3.3. În cazul în care o centură de siguranță pentru adulți este folosită drept sistem de siguranță pentru copii, în cerere trebuie să se precizeze categoria centurii de siguranță care trebuie folosită, de exemplu centuri transversale statice.

3.4. Autoritatea de omologare a unei părți contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât sistemele de siguranță pentru copii, echipamentul sau componentele aflate în producție să fie conforme cu tipul omologat.

4. MARCAJE

4.1. Eșantioanele de sisteme de siguranță pentru copii prezentate în vederea omologării în conformitate cu dispozițiile de la punctele 3.2.2 și 3.2.3 de mai sus se marchează cu denumirea, inițialele sau marca comercială ale producătorului, în mod clar și de neșters.

4.2. Una dintre părțile fabricate din material plastic ale sistemului de siguranță pentru copii (cum ar fi carcasa, scutul împotriva coliziunii, husa etc.), cu excepția centurii (centurilor) sau a echipamentului, se marchează în mod clar (și de neșters) cu anul producției.

4.3. În cazul în care sistemul de siguranță trebuie folosit în combinație cu o centură de siguranță pentru adulți, traseul corect al chingilor trebuie să fie menționat în mod clar printr-un desen atașat în mod permanent la sistemul de siguranță. Dacă sistemul de siguranță se fixează cu centura de siguranță pentru adulți, traseele chingilor vor fi marcate în mod clar pe produs prin culori codificate. Atunci când dispozitivul este instalat orientat cu fața la direcția de mers, trebuie folosită culoarea roșie pentru traseul centurii de siguranță, iar atunci când acesta este instalat cu spatele la direcția de mers, trebuie folosită culoarea albastră. Aceleași culori se vor folosi de asemenea pe etichetele de pe dispozitivul care ilustrează metodele de utilizare.

Trebuie să existe o diferență clară între traseele prevăzute pentru secțiunea transversală a centurii de siguranță și, respectiv, secțiunea diagonală a centurii de siguranță. Indicații precum culori codificate, cuvinte, forme etc. vor distinge fiecare secțiune a centurii de siguranță.

În orice ilustrație a traseului centurii indicată pe produs, orientarea sistemului de siguranță pentru copii față de vehicul trebuie precizată în mod clar. Diagramele reprezentând traseul centurii în care nu se indică scaunul vehiculului nu pot fi acceptate.

Modul de marcare menționat în prezentul punct va fi amplasat în mod vizibil pe vehicul, alături de sistemul de siguranță. Pentru sistemele de siguranță din grupa 0, acest mod de marcare trebuie să fie vizibil inclusiv atunci când copilul se găsește în dispozitivul de siguranță.

4.4. Pe suprafața interioară vizibilă (incluzând aripa laterală de lângă capul copilului), aproximativ în zona în care se odihnește capul copilului instalat în dispozitivul de siguranță, sistemele de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers vor avea următoarea etichetă atașată în mod permanent (textul cu informații prezentat în exemplu reprezintă minimul necesar).

Această etichetă este furnizată în limba (limbile) țării în care este vândut dispozitivul.

Dimensiuni minime ale etichetei: 60 × 120 mm.

Eticheta se plasează de partea exterioară a dispozitivului pe toată suprafața lui și/sau se fixează permanent la spate pe toată suprafața ei. Orice altă formă de atașare permanentă și care nu poate fi îndepărtată de pe produs sau deteriorată este acceptabilă. Etichetele de tip steguleț sunt în mod expres interzise.

În cazul în care secțiuni ale sistemului de siguranță sau alte accesorii furnizate de fabricantul sistemului de siguranță pentru copii pot acoperi mesajul etichetei este necesară o etichetă suplimentară. O etichetă de avertizare trebuie să fie mereu vizibilă în toate situațiile în care dispozitivul de siguranță este gata de utilizare în orice configurare.

4.5. În cazul în care sistemele de siguranță pentru copii pot fi folosite atât cu fața, cât și cu spatele la direcția de mers, se include mențiunea:

„IMPORTANT — NU FOLOSIȚI SISTEMUL ORIENTAT CU FAȚA LA DIRECȚIA DE MERS DECÂT DACĂ MASA COPILULUI DEPĂȘEȘTE … (a se vedea instrucțiunile)”.

4.6. În cazul în care sistemul de siguranță pentru copii are trasee alternative pentru curea, punctele alternative de contact care suportă sarcina între sistemul de siguranță pentru copii și centura de siguranță pentru adulți trebuie marcate în permanență. Acest marcaj indică faptul că este vorba de traseul alternativ al curelei și el se va conforma cerințelor de codare de mai sus pentru scaunele orientate cu fața și cu spatele spre direcția de mers.

4.7. În cazul în care sistemul de siguranță pentru copii posedă puncte alternative de contact pentru suportul sarcinii, marcajul cerut la punctul 4.3 va include o indicație referitoare la faptul că traseul alternativ al curelei este descris în instrucțiuni.

4.8. Marcajul ISOFIX

În cazul în care produsul include accesorii ISOFIX, informațiile următoare trebuie să fie vizibile în mod permanent pentru persoana care instalează sistemul de siguranță în vehicul:

Sigla ISO pentru ISOFIX urmată de litera (literele) corespunzătoare pentru clasa (clasele) de dimensiuni ISOFIX în care se încadrează produsul. Este necesară utilizarea cel puțin a unui simbol constând într-un cerc cu diametrul de minimum 13 mm și conținând o pictogramă de o culoare în contrast cu fondul cercului. Pictograma trebuie să fie clar vizibilă, fie prin contrast de culori, fie prin punere în relief dacă este modelată sau gravată.

Informațiile următoare pot fi transmise prin pictograme și/sau text. Marcajul trebuie să indice:

(a)	etapele esențiale relevante necesare pentru a pregăti scaunul de instalare. De exemplu, metoda extinderii sistemului de închizători ISOFIX trebuie explicată;

(b)	trebuie explicată poziția, funcția și interpretarea fiecărui indicator;

(c)	se vor indica poziția și, dacă este necesar, traseul curelelor de prindere în partea superioară sau alte dispozitive de limitare a rotației scaunului care trebuie acționate de către utilizator, prin intermediul următoarelor simboluri, după caz:

(d)	se va indica reglarea închizătorilor ISOFIX și a modului de prindere în partea superioară sau se vor preciza alte dispozitive de limitare a rotației scaunului care trebuie acționate de către utilizator;

(e)	marcajul trebuie să fie fixat permanent și să fie vizibil pentru utilizatorul care instalează scaunul;

(f)	dacă este cazul, se fac referiri la instrucțiunile de utilizare a sistemului de siguranță pentru copii și la amplasarea documentului în cauză, prin intermediul simbolului de mai jos.

5. OMOLOGAREA

5.1. Fiecare eșantion prezentat în conformitate cu punctele 3.2.2 și 3.2.3 de mai sus trebuie să îndeplinească în toate privințele specificațiile de la punctele 6-8 din prezentul regulament înainte ca omologarea să poată fi acordată.

5.2. Un număr de omologare va fi atribuit fiecărui tip omologat. Primele sale două cifre (în momentul de față 04 corespunzând seriilor 04 de modificări care au intrat în vigoare la 12 septembrie 1995) vor indica seriile de modificări cuprinzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse la regulament în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr de omologare unui alt tip de sistem de siguranță pentru copii care intră sub incidența prezentului regulament.

5.3. Notificarea privind omologarea, extinderea sau refuzul omologării unui tip de sistem de siguranță pentru copii în temeiul prezentului regulament va fi comunicată părților la acord care pun în aplicare prezentul regulament prin intermediul unui formular în conformitate cu modelul din anexa I la prezentul regulament.

5.4. Pe lângă marcajele prescrise la punctul 4 de mai sus, următoarele detalii specifice vor fi fixate, într-un loc adecvat, de fiecare sistem de siguranță pentru copii conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament:

5.4.1.

o marcă de omologare internațională formată din următoarele elemente:

5.4.1.1.

un cerc în jurul literei „E” urmat de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (1);

5.4.1.2.

un număr de omologare;

5.4.2.

următoarele simboluri suplimentare:

5.4.2.1.

cuvântul (cuvintele) „universal”, „restrâns”, „semiuniversal” sau „vehicul specific”, în funcție de categoria sistemului de siguranță;

5.4.2.2.

intervalul de masă pentru care a fost prevăzut sistemul de siguranță, și anume 0-10 kg; 0-13 kg; 9-18 kg; 15-25 kg; 22-36 kg; 0-18 kg; 9-25 kg; 15-36 kg; 0-25 kg; 9-36 kg; 0-36 kg;

5.4.2.3.

simbolul „Y”, în cazul unui dispozitiv care conține o curea pentru coapse în conformitate cu cerințele suplimentului 3 la seria 02 de amendamente la prezentul regulament;

5.4.2.4.

simbolul „S”, în cazul unui „dispozitiv de siguranță pentru nevoi speciale”.

5.5. Anexa 2 la prezentul regulament oferă un exemplu de amplasare a marcajului de omologare.

5.6. Particularitățile menționate la punctul 5.4 de mai sus trebuie să fie clar lizibile și de neșters și pot fi înscrise fie pe o etichetă, fie prin marcaj direct. Eticheta sau marcajul trebuie să fie rezistente la uzură.

5.7. Etichetele menționate la punctul 5.6 de mai sus pot fi furnizate fie de autoritatea care a acordat omologarea, fie, sub rezerva autorizării de către autoritatea respectivă, de către fabricant.

6. SPECIFICAȚII GENERALE

6.1. Poziționarea și fixarea pe vehicul

6.1.1. Se permite utilizarea pe scaunele din față și din spate a sistemelor de siguranță pentru copii din categoriile „universal”, „semiuniversal” și „restrâns”, în cazul în care aceste sisteme sunt montate în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

6.1.2. Se permite utilizarea sistemelor de siguranță pentru copii din categoria „vehicul special” pe toate scaunele, precum și în compartimentul de bagaje, dacă aceste sisteme sunt montate în conformitate cu instrucțiunile producătorului. În cazul unui sistem orientat cu spatele la direcția de mers, acesta trebuie să fie proiectat astfel încât să nu poată fi utilizat fără tetieră când sistemul este gata de utilizare. Această tetieră este definită de o linie perpendiculară pe spătar care intersectează linia de la nivelul ochilor, punctul de intersecție fiind situat la cel puțin 40 mm sub punctul de pornire al razei acestei tetiere.

6.1.3. În funcție de categoria căreia îi aparține, sistemul de siguranță pentru copii trebuie fixat pe structura vehiculului ori pe structura scaunului.

CONFIGURAȚII POSIBILE PENTRU OMOLOGARE

TABEL DE GRUPE/CATEGORII

GRUP/CATEGORIE		Universal (2)		Semiuniversal (3)		Restrâns		Vehicul special
GRUP/CATEGORIE		SSC	SSC ISOFIX	SSC	SSC ISOFIX	SSC	SSC ISOFIX	SSC	SSC ISOFIX
0	Coșuleț pentru sugari	A	NA	A	A	A	NA	A	A
0	Orientare cu spatele la direcția de mers	A	NA	A	A	A	NA	A	A
0+	Orientare cu spatele la direcția de mers	A	NA	A	A	A	NA	A	A
I	Orientare cu spatele la direcția de mers	A	NA	A	A	A	NA	A	A
	Orientare cu fața la direcția de mers (integrală)	A	A	A	A	A	NA	A	A
	Orientare cu fața la direcția de mers (neintegrală)	NA	NA	NA	NA	NA	NA	NA	NA
	Orientare cu fața la direcția de mers (neintegrală – a se vedea punctul 6.1.12)	A	NA	A	NA	A	NA	A	A
II	Orientare cu spatele la direcția de mers	A	NA	A	NA	A	NA	A	A
	Orientare cu fața la direcția de mers (integrală)	A	NA	A	NA	A	NA	A	A
	Orientare cu fața la direcția de mers (neintegrală)	A	NA	A	NA	A	NA	A	A
III	Orientare cu spatele la direcția de mers	A	NA	A	NA	A	NA	A	A
	Orientare cu fața la direcția de mers (integrală)	A	NA	A	NA	A	NA	A	A
	Orientare cu fața la direcția de mers (neintegrală)	A	NA	A	NA	A	NA	A	A
în care: SSC: Sistem de siguranță pentru copii A: Se aplică NA: Nu se aplică

6.1.3.1. Pentru categoriile „universal” și „restrâns”, prin intermediul unei centuri de siguranță pentru adulți (cu sau fără retractor) care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 16 (sau echivalent), fixată de ancoraje care îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 14 (sau echivalent).

6.1.3.2. Pentru sistemele ISOFIX de siguranță pentru copii din categoria „universal”, prin intermediul unor dispozitive de prindere ISOFIX și al curelei ISOFIX de prindere în partea superioară, care îndeplinesc cerințele prezentului regulament, montate pe sistemul de ancorare ISOFIX și pe ancorajul superior ISOFIX, care îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 14.

6.1.3.3. Pentru categoria „semiuniversal”, prin intermediul ancorajelor inferioare prevăzute în Regulamentul nr. 14 și al unor ancoraje suplimentare care respectă recomandările din anexa 11 la prezentul regulament.

6.1.3.4. Pentru sistemele ISOFIX de siguranță pentru copii din categoria „semiuniversal”, prin intermediul unor dispozitive de prindere ISOFIX și al unei curele ISOFIX de prindere în partea superioară sau al unui picior de sprijin sau al planșei de bord, care îndeplinesc cerințele prezentului regulament, montate pe sistemul de ancorare ISOFIX și/sau pe ancorajul superior ISOFIX, care îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 14.

6.1.3.5. Pentru categoria „vehicul special”, prin intermediul ancorajelor proiectate de producătorul vehiculului sau al sistemului de siguranță pentru copii.

6.1.3.6. În cazul în care curelele de legare a copiilor sau cureaua de prindere a sistemului de siguranță pentru copii utilizează ancoraje pentru centuri la care sunt deja prinse una sau mai multe centuri de siguranță pentru adulți, serviciul tehnic trebuie să verifice dacă:

poziția efectivă de ancorare pentru adulți este omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 14 sau echivalent;

niciunul din cele două dispozitive nu împiedică buna funcționare a celuilalt;

cataramele centurilor pentru adulți și ale sistemului suplimentar nu sunt interschimbabile.

În cazul sistemelor de siguranță folosind bare sau dispozitive suplimentare fixate de ancorajele omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 14, care modifică poziția eficace a ancorajului astfel încât ea nu mai este conformă cu Regulamentul nr. 14, se aplică următoarea procedură:

astfel de dispozitive sunt omologate doar în calitate de dispozitive din categoriile semiuniversal sau vehicul special;

serviciul tehnic trebuie să aplice cerințele din anexa 11 la prezentul regulament în ceea ce privește bara și dispozitivele de prindere;

bara trebuie să fie supusă la încercarea dinamică, aplicând sarcina în poziția mediană și pe întinderea cea mai largă, în cazul în care bara este reglabilă;

poziția și funcționarea eficientă a ancorajelor centurilor pentru adulți de care se fixează bara nu trebuie să fie împiedicate.

6.1.3.7. Sistemele de siguranță care folosesc un picior de sprijin sunt omologate doar pentru categoria „semiuniversal” sau „vehicul special”, aplicându-se cerințele din anexa 11 la prezentul regulament. Producătorul sistemelor de siguranță trebuie să țină seama de condițiile de funcționare corectă a piciorului de sprijin în vehicul și să pună la dispoziție aceste informații.

6.1.4. O pernă de înălțare trebuie fixată folosind fie o centură de siguranță pentru adulți, folosind încercarea precizată la punctul 8.1.4, fie prin mijloace separate.

6.1.5. Producătorul sistemelor de siguranță pentru copii trebuie să declare în scris că toxicitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme și la care pot avea acces copiii fixați în poziția sigură pe scaun este în conformitate cu părțile corespunzătoare din standardul CEN, Siguranța jucăriilor, partea a treia (iunie 1982) (4). Încercările de confirmare a validității declarației pot fi efectuate dacă autoritatea responsabilă cu încercările consideră acest lucru necesar. Acest punct nu se aplică sistemelor de siguranță din grupele II și III.

6.1.6. Producătorul sistemului de siguranță pentru copii trebuie să declare în scris că inflamabilitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme este în conformitate cu punctele corespunzătoare din Rezoluția consolidată a CEE privind construcția vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1, punctul 1.20). Efectuarea încercărilor care confirmă validitatea declarației rămâne la discreția autorității responsabile cu încercările.

6.1.7. În cazul sistemelor de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers, sprijinite de planșa de bord, în vederea omologării pe baza prezentului regulament se consideră că planșa de bord este suficient de rigidă.

6.1.8. În cazul unui sistem de siguranță pentru copii din categoria „universal”, cu excepția sistemelor ISOFIX universale, principalul punct de contact pentru susținerea sarcinii, dintre sistemul de siguranță și centura pentru adulți, nu trebuie să se afle la mai puțin de 150 mm de axa Cr, măsurătorile efectuându-se cu sistemul de siguranță montat pe scaunul de încercare dinamică. Această condiție se aplică tuturor configurațiilor de reglare. Sunt permise trasee alternative suplimentare ale centurilor. În cazul existenței unui traseu alternativ al centurii, producătorul trebuie să precizeze acest traseu în instrucțiunile de utilizare, în conformitate cu cerințele de la punctul 15. În cazul în care sistemul de siguranță este supus încercărilor utilizând (un) astfel de traseu (trasee) alternativ (alternative), el trebuie să respecte toate cerințele din regulament, cu excepția celor de la prezentul punct.

6.1.9. Dacă centura pentru adulți este necesară pentru a fixa un sistem de siguranță din categoria „universal”, lungimea maximă care trebuie folosită pe scaunul de încercare dinamică este definită în anexa 13 la prezentul regulament.

Pentru a verifica respectarea acestei cerințe, sistemul de siguranță pentru copii se montează pe scaunul de încercare dinamică folosind centura adecvată standard descrisă în anexa 13. Manechinul se montează doar dacă sistemul de siguranță este conceput astfel încât instalarea unui manechin să necesite folosirea unei porțiuni mai mari din lungimea centurii. După fixarea sistemului de siguranță, centura nu trebuie supusă altei tensiuni în afară de cea exercitată de retractorul standard, în cazul în care acesta este disponibil. Dacă se utilizează o centură echipată cu retractor, această condiție trebuie îndeplinită în condițiile în care în tambur rămâne o secțiune de cel puțin 150 mm din centură.

6.1.10. Sistemele de siguranță din grupele 0 și 0+ nu trebuie montate cu fața la direcția de mers.

6.1.11. Sistemele de siguranță pentru copii din grupele 0 și 0+, cu excepția coșulețelor pentru sugari astfel cum sunt definite la punctul 2.4.1, fac parte din clasa integrală.

6.1.12. Sistemele de siguranță pentru copii din grupa I fac parte din clasa integrală, cu excepția situației în care ele sunt echipate cu un scut pentru protecția la impact, astfel cum se precizează la punctul 2.7.

6.2. Configurație

6.2.1. Sistemul de siguranță trebuie să aibă o configurație proiectată astfel încât:

6.2.1.1.

sistemul să ofere protecția necesară în orice poziție de montare; în cazul sistemului de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, mijlocul principal de fixare pe scaun trebuie să ofere protecția necesară în orice poziție de montare a sistemului, fără utilizarea unor dispozitive de siguranță suplimentare;

6.2.1.2.

copilul să poată fi așezat pe scaun și scos de pe scaun cât mai ușor și mai rapid; în cazul unui sistem de siguranță în care copilul este fixat pe scaun folosind o centură de tip ham sau o centură în formă de Y, fără retractor, cureaua transversală și cureaua longitudinală trebuie să se poată mișca fiecare în raport cu cealaltă în timpul procedurii descrise la punctul 7.2.1.4.

În aceste cazuri, ansamblul centurii din cadrul sistemului de siguranță poate fi proiectat cu două sau mai multe piese de prindere. În cazul sistemelor de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, se admite faptul că dispozitivele de siguranță suplimentare limitează viteza cu care un copil este așezat pe scaun și scos de pe scaun. Totuși, dispozitivele suplimentare trebuie proiectate pentru a se desface cât mai rapid posibil;

6.2.1.3.

dacă se poate schimba unghiul de înclinare al sistemului de siguranță, această schimbare nu trebuie să necesite reglarea manuală a curelelor. Este necesară acționarea manuală pentru a schimba unghiul de înclinare al sistemului de siguranță;

6.2.1.4.

sistemele de siguranță din grupele 0, 0+ și I mențin copilul astfel poziționat încât să-i ofere protecția necesară chiar și în timpul somnului;

6.2.1.5.

pentru a preveni tendința de alunecare pe sub centură, cauzată de impact sau mișcări continue, este necesară o curea pentru coapse pentru toate sistemele de siguranță din grupul I montate cu fața la direcția de mers și care includ o centură completă de tip ham. Cu această curea prinsă, aflată în poziția ei cea mai lungă (dacă este reglabilă), cureaua transversală nu trebuie să poată fi reglată deasupra pelvisului, nici în cazul manechinului de 9 kg, nici în cazul celui de 15 kg.

6.2.2. În cazul grupelor I, II și III, toate sistemele de siguranță pentru care se utilizează o curea transversală trebuie să ghideze pozitiv cureaua respectivă, pentru a se asigura că tensiunile preluate de cureaua transversală se transmit prin pelvis.

6.2.3. Toate curelele sistemului de siguranță trebuie să fie astfel așezate încât să nu cauzeze utilizatorului disconfort în timpul utilizării normale și să nu prezinte o configurație periculoasă. Distanța dintre curelele diagonale în zona gâtului trebuie să fie cel puțin egală cu lățimea gâtului manechinului corespunzător.

6.2.4. Ansamblul nu trebuie să supună părțile moi ale corpului copilului (abdomen, coapse etc.) unor tensiuni excesive. Prin proiectare, sarcinile de compresie nu trebuie să fie aplicate asupra capului copilului în caz de coliziune.

6.2.4.1.

Centurile în formă de Y pot fi folosite numai pentru sistemele de fixare orientate cu spatele la direcția de mers și spre lateral (coșulețe pentru sugari).

6.2.5. Sistemul de siguranță trebuie proiectat și instalat astfel încât:

6.2.5.1.

să reducă la minimum pericolul de rănire cu margini ascuțite sau proeminențe (așa cum sunt precizate în Regulamentul nr. 14, de exemplu) a copilului sau a celorlalți pasageri ai vehiculului;

6.2.5.2.

să nu prezinte margini ascuțite sau proeminențe care pot agăța husele scaunelor sau hainele pasagerilor;

6.2.5.3.

să nu supună părțile moi ale corpului copilului (abdomen, coapse etc.) unor forțe de inerție suplimentare pe care le generează;

6.2.5.4.

să se garanteze că în punctele de contact cu centurile, părțile solide nu au margini ascuțite care să erodeze centurile.

6.2.6. Orice piesă fabricată separat pentru a facilita prinderea și desprinderea trebuie să fie proiectată astfel încât să se evite pe cât posibil riscul de asamblare și utilizare incorectă. Sistemele de siguranță pentru copii cu nevoi speciale pot avea dispozitive suplimentare de fixare; aceste dispozitive trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite riscul de asamblare incorectă și să se garanteze că modul lor de desfacere și de funcționare poate fi observat imediat de un salvator, în caz de urgență.

6.2.7. În cazurile în care sistemul de siguranță prevăzut pentru grupa I, grupa II și grupele I și II combinate include un spătar, înălțimea internă a acestuia, determinată în conformitate cu schema din anexa 12, nu trebuie să fie mai mică de 500 mm.

6.2.8. Se pot folosi numai retractoare cu blocare automată sau cu blocare de urgență.

6.2.9. În cazul dispozitivelor destinate utilizării în grupa I, nu trebuie să fie posibil ca un copil, după ce este așezat în scaun, să poată slăbi cu ușurință partea sistemului care fixează bazinul; în acest scop, se aplică dispozițiile de la punctul 7.2.5 (dispozitive de blocare); orice dispozitiv proiectat în scopul precizat mai sus trebuie să fie fixat permanent pe sistemul de siguranță pentru copii.

6.2.10. Un sistem de siguranță poate fi proiectat pentru a fi utilizat pentru mai multe grupe de masă și/sau mai mulți copii, cu condiția să poată îndeplini cerințele stabilite pentru fiecare grupă în cauză. Un sistem de siguranță din categoria „universal” trebuie să îndeplinească cerințele acestei categorii pentru toate grupele de masă pentru care a fost omologat.

6.2.11. Sisteme de siguranță cu retractor

În cazul unui sistem de siguranță care include și un retractor, acesta trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 7.2.3 de mai jos.

6.2.12. În cazul pernelor de înălțare, trebuie să se verifice ușurința cu care curelele și clema unei centuri de siguranță pentru adulți trec prin punctele de fixare. Acest lucru este valabil în special în cazul pernelor de înălțare proiectate pentru scaunele din față, care pot avea profiluri lungi, semirigide. Catarama fixă nu trebuie să poată trece prin punctele de fixare ale pernelor de înălțare sau să permită atașarea centurii într-un mod complet diferită față de căruciorul de încercare.

6.2.13. Dacă sistemul de siguranță este proiectat pentru mai mulți copii, fiecare sistem trebuie să fie complet independent în ceea ce privește transferul de sarcină și reglările.

6.2.14. Sistemele de siguranță care includ elemente gonflabile trebuie să fie proiectate astfel încât condițiile de utilizare (presiune, temperatură, umiditate) să nu aibă nicio influență asupra respectării integrale de către acestea a cerințelor prezentului regulament.

6.3. Specificații privind sistemele de siguranță ISOFIX

6.3.1. Caracteristici generale

6.3.1.1. Dimensiuni

Dimensiunile maxime laterale, de jos și din spate ale sistemului de siguranță ISOFIX și amplasamentul sistemului de ancorare ISOFIX de care trebuie fixate dispozitivele de prindere sunt definite pentru producătorul sistemului de siguranță ISOFIX de gabaritul pentru scaunele vehiculului (GSV), definit la punctul 2.31 din prezentul regulament.

6.3.1.2. Masă

Masa unui sistem de siguranță ISOFIX din categoriile universal și semiuniversal și din grupele de masă 0, 0+ sau I nu trebuie să depășească 15 kg.

6.3.2. Dispozitivele de prindere ISOFIX

6.3.2.1. Tip

Dispozitivele de prindere ISOFIX pot corespunde exemplelor prezentate în figura 0 (a) sau altor modele adecvate care fac parte dintr-un mecanism rigid prevăzut cu posibilitatea de a fi reglat, natura acestora fiind determinată de producătorul sistemului de siguranță ISOFIX.

Figura 0 (a)

6.3.2.2. Dimensiuni

Dimensiunile părții dispozitivului de prindere a sistemului de siguranță ISOFIX care se fixează pe sistemul de ancorare ISOFIX nu trebuie să depășească dimensiunile maxime prezentate în figura 0 (b).

Figura 0 (b)

6.3.2.3. Indicatoare de fixare parțială

Sistemul de siguranță ISOFIX trebuie să includă mijloace care să indice clar că ambele dispozitive de prindere ISOFIX sunt complet fixate pe ancorajele inferioare ISOFIX corespunzătoare. Aceste modalități de indicare pot fi acustice, tactile sau vizuale sau o combinație a două sau mai multe dintre ele. În cazul unei indicații vizuale, aceasta trebuie să fie vizibilă în toate condițiile normale de iluminare.

6.3.3. Specificații pentru cureaua de prindere în partea superioară a sistemului de siguranță ISOFIX

6.3.3.1. Element de prindere în partea superioară

Elementul de prindere în partea superioară trebuie să fie un cârlig ISOFIX, astfel cum este indicat în figura 0 (c), sau dispozitive asemănătoare potrivite, astfel cum este indicat în figura 0 (c).

6.3.3.2. Caracteristici ale curelei ISOFIX de prindere în partea superioară

Cureaua ISOFIX este susținută de chingă (sau echivalentul său) și poate fi reglată sau eliberată de tensiune.

6.3.3.2.1. Lungimea curelei ISOFIX de prindere în partea superioară

Lungimea curelei de prindere în partea superioară a sistemului de siguranță ISOFIX trebuie să fie de cel puțin 2 000 mm.

6.3.3.2.2. Indicator de absență a slăbirii curelei

Cureaua ISOFIX de prindere în partea superioară ori scaunul pentru copii ISOFIX este echipat cu un dispozitiv care indică dacă centura nu este slăbită. Dispozitivul poate fi o componentă a dispozitivului de reglare și de eliberare a tensiunii.

6.3.3.2.3. Dimensiuni

Dimensiunile de fixare pentru cârligele ISOFIX de prindere în partea superioară sunt indicate în figura 0 (c).

Figura 0 (c)

Dimensiunile elementului de prindere în partea superioară ISOFIX (de tip cârlig)

6.3.4. Reglări

Dispozitivele de prindere ISOFIX sau sistemul de siguranță ISOFIX trebuie să fie reglabile pentru a putea fi instalate pe toate locurile de prindere a sistemului de ancorare ISOFIX descrise în Regulamentul nr. 14.

6.4. Verificarea marcajelor

6.4.1. Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare trebuie să verifice dacă marcajul este conform cu cerințele de la punctul 4.

6.5. Verificarea instrucțiunilor de instalare și a instrucțiunilor de utilizare

6.5.1. Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare trebuie să verifice dacă toate instrucțiunile de instalare și de utilizare respectă cerințele de la punctul 15.

7. SPECIFICAȚII PARTICULARE

7.1. Dispoziții aplicabile sistemului de siguranță în ansamblu

7.1.1. Rezistența la coroziune

7.1.1.1. Un sistem de siguranță complet sau componentele acestuia care sunt vulnerabile la coroziune trebuie supuse încercării de rezistență la coroziune precizate la punctul 8.1.1.

7.1.1.2. După încercarea de rezistență la coroziune descrisă la punctele 8.1.1.1 și 8.1.1.2, un observator calificat care examinează piesele cu ochiul liber nu trebuie să poată identifica nicio deteriorare care ar putea împiedica buna funcționare a sistemului de siguranță și nicio coroziune semnificativă.

7.1.2. Absorbția de energie

7.1.2.1. Pentru toate dispozitivele cu spătare, zonele definite în anexa 18 la prezentul regulament, supuse încercării în conformitate cu anexa 17, trebuie să atingă o accelerație maximă mai mică de 60 g. Această cerință se aplică, de asemenea, în cazul zonelor scuturilor de protecție la impact din regiunea capului.

7.1.2.2. În cazul sistemelor de siguranță prevăzute cu tetiere reglabile permanente atașate mecanic, în cazul cărora înălțimea centurii de siguranță pentru adulți sau a centurii de tip ham pentru copii este controlată direct de tetiera reglabilă, nu este necesar să se prevadă absorbția energiei în zone precum cele definite în anexa 18, care nu sunt susceptibile să lovească capul manechinului (de exemplu, în spatele tetierei).

7.1.3. Răsturnare

7.1.3.1. Sistemul de siguranță pentru copii trebuie supus încercării în conformitate cu punctul 8.1.2; manechinul nu trebuie să cadă de pe dispozitiv și, atunci când scaunul de încercare este în poziția răsturnat, capul manechinului nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 300 mm față de poziția originală în sens vertical în raport cu scaunul de încercare.

7.1.4. Încercarea dinamică

7.1.4.1. Generalități. Sistemul de siguranță pentru copii trebuie supus unei încercări dinamice în conformitate cu punctul 8.1.3 de mai jos.

7.1.4.1.1. Sistemele de siguranță din categoriile „universal”, „restrâns” și „semiuniversal” se supun încercării pe căruciorul de încercare cu ajutorul scaunului de încercare prevăzut la punctul 6 și în conformitate cu punctul 8.1.3.1.

7.1.4.1.2. Sistemele de siguranță din categoria „vehicul special” se supun încercării pe fiecare model de vehicul pentru care este prevăzută utilizarea unor astfel de sisteme. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor poate reduce numărul modelelor de vehicule supuse încercărilor dacă ele nu diferă mult în privința aspectelor enumerate la punctul 7.1.4.1.2.3. Sistemul de siguranță poate fi supus încercărilor:

7.1.4.1.2.1.

pe un vehicul complet, în conformitate cu punctul 8.1.3.3;

7.1.4.1.2.2.

pe caroseria unui vehicul montată pe căruciorul de încercare, în conformitate cu punctul 8.1.3.2; sau

7.1.4.1.2.3.

pe un număr suficient de mare de componente ale caroseriei vehiculului pentru a fi reprezentativ pentru structura vehiculului și pentru suprafețele de impact. În cazul în care sistemul de siguranță pentru copii este destinat utilizării pe bancheta din spate, aceste componente includ spătarul scaunului din față, bancheta, podeaua, stâlpul central și cel posterior, precum și plafonul. În cazul în care sistemul de siguranță este destinat utilizării pe scaunul din față, componentele includ planșa de bord, stâlpii frontali, parbrizul, orice manete sau mânere instalate în podea sau pe o consolă, scaunul din față, podeaua și plafonul. În plus, în cazul în care sistemul de siguranță este destinat utilizării împreună cu centura de siguranță pentru adulți, componentele includ centura (centurile) corespunzătoare. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercării poate permite excluderea unor elemente în cazul în care acestea sunt considerate inutile. Încercarea se efectuează conform indicațiilor de la punctul 8.1.3.2.

7.1.4.1.3. Încercarea dinamică se efectuează pe sisteme de siguranță care nu au fost anterior supuse unei sarcini.

7.1.4.1.4. În cursul încercărilor dinamice, nicio componentă a sistemului de siguranță care participă efectiv la menținerea copilului în poziția corectă nu trebuie să se rupă, iar, în plus, nicio cataramă, niciun dispozitiv de blocare și niciun dispozitiv de deplasare nu trebuie să se decupleze.

7.1.4.1.5. În cazul sistemelor de siguranță de tip „neintegral”, centura de siguranță folosită este centura standard, iar consolele ei de ancorare sunt conforme cu prevederile din anexa 13 la prezentul regulament. Această dispoziție nu se aplică omologărilor sistemelor de siguranță din categoria „vehicul special”, pentru care trebuie utilizată centura de siguranță a vehiculului.

7.1.4.1.6. În cazul în care se instalează un sistem de siguranță din categoria „vehicul special” în zona din spatele ultimelor scaune pentru adulți orientate cu fața la direcția de mers (de exemplu, în compartimentul de bagaje), trebuie efectuată o încercare cu cel(e) mai mare (mari) manechin(e) pe un vehicul complet, în conformitate cu punctul 8.1.3.33. Celelalte încercări, inclusiv cele de conformitate a producției, se pot efectua cu respectarea prevederilor de la punctul 8.1.3.2, în cazul în care producătorul dorește acest lucru.

7.1.4.1.7. În cazul unui sistem de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, fiecare încercare dinamică prevăzută în prezentul regulament pentru fiecare grup de masă trebuie efectuată de două ori: prima oară utilizând mijlocul principal de fixare pe scaun, iar a doua oară utilizând toate dispozitivele sistemului de siguranță în uz. În cursul acestor încercări, se acordă o atenție deosebită cerințelor prevăzute la punctele 6.2.3 și 6.2.4.

7.1.4.1.8. În cursul încercărilor dinamice, centura de siguranță standard utilizată pentru instalarea sistemului de siguranță nu trebuie să se desfacă din vreun ghidaj sau din vreun dispozitiv de blocare utilizat la efectuarea încercării.

7.1.4.1.9. Un sistem de siguranță cu picior de sprijin trebuie supus încercării după cum urmează:

(a)

în cazul categoriei semiuniversale, încercările la impact frontal trebuie efectuate cu piciorul de sprijin reglat atât pe lungimea minimă, cât și pe lungimea maximă, compatibil cu poziția podelei căruciorului. Încercările la impact posterior trebuie efectuate în poziția cea mai nefavorabilă selectată de serviciul tehnic. Pe parcursul încercărilor, piciorul de sprijin trebuie să se sprijine pe suprafața podelei căruciorului, astfel cum este descris în figura 2 din apendicele 3 al anexei 6. În cazul în care există un spațiu liber între lungimea cea mai mică a piciorului și poziția cea mai înaltă a podelei căruciorului, piciorul este reglat la 140 mm sub axa Cr. În cazul în care lungimea maximă a piciorului depășește spațiul utilizabil cu podeaua reglată în poziția sa cea mai de jos, piciorul este reglat în această poziție, adică la 280 mm sub axa Cr. În cazul unui picior de sprijin reglabil în pași, lungimea piciorului trebuie reglată până la următorul pas, pentru a se garanta că el este în contact cu podeaua;

(b)	în cazul picioarelor de sprijin care depășesc planul de simetrie, serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercării trebuie să aleagă cazul cel mai nefavorabil;

(c)	în cazul categoriei vehicul special, piciorul de sprijin trebuie reglat astfel cum este specificat de fabricantul sistemului de siguranță pentru copii.

7.1.4.1.10. În cazul unui sistem de siguranță care utilizează un sistem de ancorare ISOFIX și, eventual, un dispozitiv antirotație, încercarea dinamică trebuie efectuată:

7.1.4.1.10.1.

pentru SSC ISOFIX cu clasele de dimensiune A și B:

7.1.4.1.10.1.1.

cu dispozitivul antirotație în uz; și

7.1.4.1.10.1.2.

fără dispozitivul antirotație în uz. Această cerință nu se aplică atunci când un picior de sprijin permanent și nereglabil este folosit ca dispozitiv antirotație;

7.1.4.1.10.2.

pentru sistemul de siguranță ISOFIX din alte clase de dimensiuni cu dispozitivul antirotație în uz.

7.1.4.2. Accelerația pieptului (5)

7.1.4.2.1. Accelerația rezultantă a pieptului nu trebuie să depășească 55 g, cu excepția perioadelor a căror durată cumulată nu depășește 3 ms.

7.1.4.2.2. Componenta verticală a accelerației de la abdomen spre cap nu trebuie să depășească 30 g, cu excepția perioadelor a căror durată cumulată nu depășește 3 ms.

7.1.4.3. Perforarea abdomenului (6)

7.1.4.3.1. În cursul verificării descrise la punctul 5.3 din apendicele 1 al anexei 8 nu trebuie să existe semne vizibile de perforare a masticului în regiunea abdominală, cauzate de vreo parte a sistemului de siguranță.

7.1.4.4. Deplasarea manechinului

7.1.4.4.1. Sisteme de siguranță din categoriile „universal”, „restrâns” și „semiuniversal”:

7.1.4.4.1.1.

Sisteme de siguranță orientate cu fața la direcția de mers: capul manechinului nu trebuie să depășească planele BA și DA, astfel cum sunt definite în figura 1 de mai jos, cu excepția cazului utilizării celui mai mare manechin P10 pe perne de înălțare, caz în care valoarea față de planul DA este de 840 mm.

Figura 1

Sistem pentru încercarea unui dispozitiv orientat cu fața la direcția de mers

7.1.4.4.1.2.

Sisteme de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers:

7.1.4.4.1.2.1.

Sisteme de siguranță sprijinite de planșa de bord: capul manechinului nu trebuie să depășească planele AB, AD și DCr, astfel cum sunt definite în figura 2 de mai jos. Această poziție trebuie evaluată pe o durată maximă de 300 ms sau până la oprirea definitivă a manechinului, pentru evaluare alegându-se, dintre intervalele de mai sus, cel care se termină mai întâi.

Figura 2

Sistem pentru încercarea dispozitivului orientat cu spatele la direcția de mers

7.1.4.4.1.2.2.

Sisteme de siguranță din grupa 0 nesprijinite de planșa de bord și coșulețe pentru sugari: capul manechinului nu trebuie să depășească planele AB, AD și DE, astfel cum sunt definite în figura 3 de mai jos. Această poziție trebuie evaluată pe o durată maximă de 300 ms sau până la oprirea definitivă a manechinului, pentru evaluare alegându-se, dintre intervalele de mai sus, cel care se termină mai întâi.

Figura 3

Sistem pentru încercarea dispozitivelor de siguranță pentru copii din grupa 0, nesprijinite pe planșa de bord

7.1.4.4.1.2.3.

Alte sisteme de siguranță decât cele din grupa 0, nesprijinite de planșa de bord:

capul manechinului nu trebuie să depășească planele FD, FG și DE, astfel cum sunt definite în figura 4 de mai jos. Această poziție trebuie evaluată pe o durată maximă de 300 ms sau până la oprirea definitivă a manechinului, pentru evaluare alegându-se, dintre intervalele de mai sus, cel care se termină mai întâi.

În cazul în care sistemul de siguranță intră în contact cu bara cu diametrul de 100 mm și sunt îndeplinite toate criteriile de execuție, trebuie efectuată încă o încercare dinamică (impact frontal) cu manechinul cel mai greu proiectat pentru acest sistem și fără utilizarea barei cu diametrul de 100 mm; pentru această încercare, toate criteriile, cu excepția deplasării spre înainte, trebuie să fie îndeplinite.

Figura 4

Sistem pentru încercarea dispozitivelor orientate cu spatele la direcția de mers, cu excepția celor din grupa 0, nesprijinite de planșa de bord

7.1.4.4.2. Sisteme de siguranță din categoria „vehicul special”: atunci când încercarea se efectuează într-un vehicul complet sau pe caroseria unui vehicul, capul nu trebuie să intre în contact cu nicio componentă a vehiculului. Cu toate acestea, dacă are loc contactul, viteza impactului nu trebuie să depășească 24 km/h, iar partea aflată în contact trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare încercării de absorbție a energiei, stabilite în anexa 4 la Regulamentul nr. 21. În cazul încercărilor efectuate pe vehicule complete, la final manechinele trebuie să poată fi înlăturate din sistemul de siguranță fără a se folosi instrumente speciale.

7.1.5. Rezistența la temperatură

7.1.5.1. Cataramele, retractoarele, dispozitivele de reglare și dispozitivele de blocare care pot fi afectate de temperatură sunt supuse încercării de temperatură prevăzute la punctul 8.2.8 de mai jos.

7.1.5.2. După încercarea de temperatură prevăzută la punctul 8.2.8.1, un observator calificat care examinează piesele cu ochiul liber nu trebuie să poată identifica nicio deteriorare care ar putea împiedica buna funcționare a sistemului de siguranță.

7.2. Dispoziții aplicabile fiecărei componente a sistemului de siguranță

7.2.1. Catarama

7.2.1.1. Catarama trebuie proiectată astfel încât să excludă orice posibilitate de utilizare incorectă. Aceasta înseamnă, printre altele, că ea nu trebuie să poată rămâne în poziție semiînchisă; nu trebuie ca, din greșeală, să se poată inversa componentele cataramei atunci când ea este blocată; catarama trebuie să se blocheze numai atunci când sunt fixate toate componentele. În orice situație în care catarama este în contact cu corpul copilului, ea nu trebuie să fie mai îngustă decât lățimea minimă a curelei, astfel cum este specificat la punctul 7.2.4.1.1 de mai jos. Acest punct nu se aplică centurilor omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 16 al CEE sau cu orice standard echivalent în vigoare. În cazul unui sistem de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, numai catarama principalului mijloc de fixare pe scaun trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 7.2.1.1- 7.2.1.9 inclusiv.

7.2.1.2. Catarama, chiar și atunci când nu este supusă unei tensiuni, trebuie să rămână închisă indiferent de poziție. Ea trebuie să fie proiectată astfel încât să fie ușor de utilizat și de manipulat. Trebuie să poată fi deschisă apăsând fie pe un buton, fie pe un dispozitiv similar. Suprafața asupra căreia trebuie aplicată această presiune trebuie să aibă, în poziția de deschidere efectivă și atunci când este proiectată în plan perpendicular pe direcția inițială de mișcare a butonului: pentru dispozitivele încastrate, o suprafață minimă de 4,5 cm2 și o lățime minimă de 15 mm; pentru dispozitivele neîncastrate, o suprafață minimă de 2,5 cm2 și o lățime minimă de 10 mm. Lățimea este cea mai mică dintre cele două dimensiuni care alcătuiesc suprafața prescrisă și se măsoară perpendicular pe direcția de mișcare a butonului de deblocare.

7.2.1.3. Suprafața de deblocare a cataramei trebuie să fie de culoare roșie. Nicio altă parte a cataramei nu trebuie să fie de culoare roșie.

7.2.1.4. Copilul trebuie să poată fi eliberat din sistemul de siguranță printr-o singură acționare asupra unei singure catarame. În cazul sistemelor din grupele 0 și 0+, copilul poate fi scos împreună cu echipamente precum scaun pentru sugari/coșuleț pentru sugari/sisteme de siguranță pentru coșulețul pentru sugari dacă sistemul de siguranță pentru copii poate fi deblocat acționând cel mult două catarame.

7.2.1.4.1. Prinderea cu o clamă a curelelor diagonale ale unei centuri de tip ham este considerată ca nefiind conformă cu cerința privind o singură acționare prevăzută la punctul 7.2.1.4.

7.2.1.5. Pentru grupele II și III catarama trebuie amplasată astfel încât copilul de pe scaun să poată ajunge la ea. În plus, pentru toate grupele, ea trebuie amplasată astfel încât scopul și modul ei de funcționare să poată fi observate imediat de un salvator, în caz de urgență.

7.2.1.6. Deschiderea cataramei trebuie să permită eliberarea copilului independent de „scaun”, de „suportul scaunului” sau de „ scutul de protecție la impact”, în cazul în care este montat, iar în cazul în care dispozitivul cuprinde o curea pentru coapse, aceasta trebuie desfăcută prin acționarea aceleiași catarame.

7.2.1.7. Catarama trebuie să reziste la încercarea de temperatură prevăzută la punctul 8.2.8.1, precum și la o acționare repetată, și trebuie să fie supusă, înainte de încercarea dinamică prevăzută la punctul 8.1.3, la o încercare constând în 5 000 ± 5 cicluri de prindere și desfacere în condiții normale de utilizare.

7.2.1.8. Catarama trebuie supusă următoarelor încercări la desfacere:

7.2.1.8.1. Încercare sub sarcină

7.2.1.8.1.1. Pentru această încercare trebuie utilizat un sistem de siguranță care a fost în prealabil supus încercării dinamice prevăzute la punctul 8.1.3 de mai jos.

7.2.1.8.1.2. Forța necesară pentru desfacerea cataramei în încercarea prevăzută la punctul 8.2.1.1 nu trebuie să depășească 80 N.

7.2.1.8.2. Încercare fără sarcină

7.2.1.8.2.1. Pentru această încercare trebuie utilizată o cataramă care nu a fost în prealabil supusă unei sarcini. Forța necesară pentru desfacerea cataramei atunci când nu este supusă unei sarcini trebuie să fie cuprinsă între 40-80 N în încercările prevăzute la punctul 8.2.1.2.

7.2.1.9. Rezistență

7.2.1.9.1. În cursul încercării efectuate în conformitate cu punctul 8.2.1.3.2, nicio parte din cataramă sau curelele ori dispozitivele de reglare atașate nu trebuie să se rupă sau să se desprindă.

7.2.1.9.2. O cataramă a unei centuri de tip ham din grupele 0 și 0+ trebuie să reziste la o forță de 4 000 N.

7.2.1.9.3. O cataramă a unei centuri de tip ham din grupa I și grupele superioare trebuie să reziste la o forță de 10 000 N.

7.2.1.9.4. Autoritatea competentă poate acorda derogări de la obligația de efectuare a încercării de rezistență a cataramei în cazul în care informațiile deja disponibile sunt suficiente pentru a nu mai fi necesară încercarea.

7.2.2. Dispozitivul de reglare

7.2.2.1. Plaja de reglare trebuie să fie suficient de mare pentru a permite reglarea corectă a sistemului de siguranță la toate manechinele din grupa de masă căreia îi este destinat dispozitivul și a permite instalarea satisfăcătoare la toate modelele de vehicule specificate.

7.2.2.2. Toate dispozitivele de reglare trebuie să fie de tipul „cu reglare rapidă”, cu excepția dispozitivelor utilizate numai la instalarea inițială a sistemului de siguranță în vehicul, care pot fi diferite de tipul „cu reglare rapidă”.

7.2.2.3. Dispozitivele de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să fie ușor accesibile atunci când sistemul de siguranță este instalat corect, iar copilul sau manechinul este așezat pe scaun.

7.2.2.4. Un dispozitiv de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să poată fi reglat cu ușurință în funcție de statura copilului. În special, într-o încercare efectuată în conformitate cu punctul 8.2.2.1, forța necesară acționării unui dispozitiv de reglare manuală nu trebuie să depășească 50 N.

7.2.2.5. Două eșantioane de dispozitive de reglare din cadrul sistemelor de siguranță trebuie supuse încercării în conformitate cu cerințele încercării de temperatură prevăzute la punctele 8.2.8.1 și 8.2.3.

7.2.2.5.1. Derularea curelei nu trebuie să depășească 25 mm pentru un dispozitiv de reglare sau 40 mm pentru toate dispozitivele de reglare.

7.2.2.6. Dispozitivul nu trebuie să se rupă sau să se desprindă atunci când este supus încercării în conformitate cu punctul 8.2.2.1.

7.2.2.7. Un dispozitiv de reglare montat direct pe sistemul de siguranță trebuie să reziste la o acționare repetată și, înainte de încercarea dinamică prevăzut la punctul 8.1.3, trebuie supus unei încercări constând în 5 000 ± 5 cicluri, în conformitate cu punctul 8.2.7.

7.2.3. Retractoare

7.2.3.1. Retractoare cu blocare automată

7.2.3.1.1. Cureaua unei centuri de siguranță dotate cu un retractor cu blocare automată nu trebuie să se deruleze mai mult de 30 mm între pozițiile de blocare ale retractorului. După o mișcare spre înapoi a pasagerului, centura trebuie fie să rămână în poziția ei inițială, fie să revină automat la această poziție ca urmare a mișcării spre înainte a pasagerului.

7.2.3.1.2. În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retractare a centurii nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor în conformitate cu punctul 8.2.4.1. Dacă retractorul face parte dintr-un sistem de siguranță pentru piept, forța de retractare a centurii nu trebuie să fie mai mică de 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-un mod similar. În cazul în care centura trece printr-un ghidaj sau printr-o pulie, forța de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și ghidaj sau pulie. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acționare manuală sau automată care împiedică centura să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul efectuării acestor măsurători.

7.2.3.1.3. Centura trebuie derulată și lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condițiile descrise la punctul 8.2.4.2, până când se realizează o serie de 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus cerințelor încercării de temperatură prevăzute la punctul 8.2.8.1 și încercării de coroziune descrise la punctul 8.1.1, precum și încercării de rezistență la praf descrise la punctul 8.2.4.5. Acesta trebuie apoi să facă față cu succes unei alte serii de 5 000 de cicluri de derulare și retractare. După încercările menționate, retractorul trebuie să funcționeze în continuare corect și să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 7.2.3.1.1 și 7.2.3.1.2.

7.2.3.2. Retractoare cu blocare de urgență

7.2.3.2.1. Un retractor cu blocare de urgență trebuie să îndeplinească următoarele condiții, după ce este supus încercării conform dispozițiilor de la punctul 8.2.4.3:

7.2.3.2.1.1.

Trebuie să se blocheze la o decelerație a vehiculului de 0,45 g.

7.2.3.2.1.2.

Nu trebuie să se blocheze la o accelerație a curelei mai mică de 0,8 g, măsurată pe axa de derulare a curelei centurii.

7.2.3.2.1.3.

Nu trebuie să se blocheze dacă senzorul este înclinat în orice direcție cu cel mult 12° față de poziția de instalare indicată de producător.

7.2.3.2.1.4.

Trebuie să se blocheze dacă senzorul este înclinat în orice direcție cu peste 27° față de poziția de instalare indicată de producător.

7.2.3.2.2. Dacă acționarea unui retractor depinde de un semnal extern sau de o sursă de curent, retractorul trebuie proiectat astfel încât să se blocheze automat în caz de cădere sau de întrerupere a semnalului ori a sursei de curent în cauză.

7.2.3.2.3. Un retractor cu blocare de urgență cu sensibilitate multiplă trebuie să îndeplinească cerințele stabilite anterior. În plus, în cazul în care unul dintre factorii de sensibilitate se referă la derularea curelei, blocarea trebuie să se fi produs la o accelerație a curelei de 1,5 g, măsurată pe axa de derulare a curelei.

7.2.3.2.4. În încercările indicate la punctele 7.2.3.2.1.1 și 7.2.3.2.3, lungimea curelei derulate înainte ca retractorul să se blocheze nu trebuie să depășească 50 mm, ea fiind măsurată de la lungimea prevăzută la punctul 8.2.4.3.1. În încercarea prevăzută la punctul 7.2.3.2.1.2, blocarea nu trebuie să aibă loc pe parcursul primilor 50 mm ai curelei derulate, pornind de la lungimea prevăzută la punctul 8.2.4.3.1.

7.2.3.2.5. În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor, conform punctului 8.2.4.1. Dacă retractorul face parte dintr-un sistem de siguranță pentru piept, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-un mod similar. În cazul în care cureaua trece printr-un ghidaj sau printr-o pulie, forța de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și ghidaj sau pulie. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acționare manuală sau automată care împiedică cureaua să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul efectuării acestor măsurători.

7.2.3.2.6. Cureaua trebuie derulată și lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condițiile prevăzute la punctul 8.2.4.2, până când se realizează o serie de 40 000 de cicluri de derulare și retractare. Ulterior trebuie verificată respectarea cerințelor încercării de temperatură prevăzute la punctul 8.2.8.1 și încercării de coroziune prevăzute la punctul 8.1.1, precum și încercării de rezistență la praf descrise la punctul 8.2.4.5. Retractorul trebuie apoi facă față cu succes unei alte serii de 5 000 de cicluri de derulare și retractare (numărul total de cicluri fiind 45 000). După încercările menționate, retractorul trebuie să funcționeze în continuare corect și să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 7.2.3.2.1 și 7.2.3.2.5.

7.2.4. Curele

7.2.4.1. Lățime

7.2.4.1.1. Lățimea minimă a curelelor sistemelor de siguranță pentru copii, care intră în contact cu manechinul, trebuie să fie de 25 mm pentru grupele 0, 0+ și I, respectiv de 38 mm pentru grupele II și III. Aceste dimensiuni se măsoară în cursul încercării de rezistență a curelei prevăzută la punctul 8.2.5.1, fără a opri mașina și sub o sarcină egală cu 75 procente din tensiunea de rupere a curelei.

7.2.4.2. Rezistența după condiționare la temperatura ambiantă

7.2.4.2.1. Pe două eșantioane de curele condiționate conform punctului 8.2.5.2.1, tensiunea de rupere trebuie determinată în conformitate cu punctul 8.2.5.1.2.

7.2.4.2.2. Diferența dintre tensiunile de rupere ale celor două eșantioane nu trebuie să depășească 10 procente din cea mai mare tensiune de rupere măsurată.

7.2.4.3. Rezistența după condiționare specială

7.2.4.3.1. Pe două curele condiționate conform uneia din dispozițiile de la punctul 8.2.5.2 (cu excepția punctului 8.2.5.2.1), tensiunea de rupere trebuie să fie de cel puțin 75 procente din media tensiunilor determinate în încercarea prevăzută la punctul 8.2.5.1.

7.2.4.3.2. În plus, tensiunea de rupere nu trebuie să fie mai mică de 3,6 kN pentru sistemele de siguranță din grupele 0, 0+ și I, de 5 kN pentru cele din grupa II și de 7,2 kN pentru cele din grupa III.

7.2.4.3.3. Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligația de efectuare a unuia sau mai multora dintre aceste încercări în cazul în care structura materialului utilizat sau informațiile disponibile nu mai necesită efectuarea încercării.

7.2.4.3.4. Procedura de condiționare prin abraziune de tip 1, definită la punctul 8.2.5.2.6, se efectuează numai atunci când rezultatul încercării de microalunecare, definită la punctul 8.2.3, este cu 50 procente peste limita prevăzută la punctul 7.2.2.5.1.

7.2.4.4. Nu trebuie să fie posibilă derularea completă a curelei prin oricare dintre dispozitivele de reglare, catarame sau punctele de ancorare.

7.2.5. Dispozitivul de blocare

7.2.5.1. Dispozitivul de blocare trebuie atașat în permanență la sistemul de siguranță pentru copii.

7.2.5.2. Dispozitivul de blocare nu trebuie să afecteze durabilitatea centurii de siguranță pentru adulți și trebuie să respecte cerințele încercării de temperatură prevăzută la punctul 8.2.8.1.

7.2.5.3. Dispozitivul de blocare nu trebuie să împiedice eliberarea rapidă a copilului.

7.2.5.4. Dispozitive din clasa A

Chinga nu trebuie să alunece pe o distanța mai mare de 25 mm după încercarea prevăzută la punctul 8.2.6.1.

7.2.5.5. Dispozitive din clasa B

Chinga nu trebuie să alunece pe o distanța mai mare de 25 mm după încercarea prevăzută la punctul 8.2.6.2.

7.2.6. Specificații privind dispozitivele de prindere ISOFIX

„Dispozitivele de prindere ISOFIX” și indicatoarele de fixare trebuie să reziste la operații repetate și, înainte de încercarea dinamică prevăzută la punctul 8.1.3, trebuie să fie supuse unei încercări cuprinzând 2 000 ± 5 cicluri de deschidere și de închidere în condiții normale de utilizare.

8. DESCRIEREA ÎNCERCĂRILOR (7)

8.1. Încercări pentru sistemul de siguranță asamblat

8.1.1. Coroziune

8.1.1.1. Elementele din metal ale sistemului de siguranță pentru copii se amplasează într-o cameră de încercare, astfel cum se prevede în anexa 4. În cazul unui sistem de siguranță care include și un retractor, centura trebuie derulată pe toată lungimea minus 100 ± 3 mm. Cu excepția unor scurte întreruperi care pot fi necesare, de exemplu, pentru verificarea și completarea soluției de sare, încercarea de expunere se efectuează timp de 50 ± 0,5 ore.

8.1.1.2. La încheierea încercării de expunere, elementele din metal ale sistemului de siguranță trebuie spălate cu atenție în apă curată, la o temperatură maximă de 38 °C, pentru a îndepărta orice eventuală depunere de sare, după care se lasă la uscat la o temperatură a camerei de 18-25 °C, timp de 24 ± 1 ore înainte de a efectua verificarea în conformitate cu punctul 7.1.1.2 de mai sus.

8.1.2. Răsturnare

8.1.2.1. Manechinul trebuie așezat în sistemul de siguranță montat în conformitate cu prezentul regulament și cu instrucțiunile producătorului, ținând cont și de distanța standard, astfel cum se prevede la punctul 8.1.3.6.

8.1.2.2. Sistemul de siguranță trebuie fixat pe scaunul de încercare sau pe scaunul vehiculului. Întregul scaun se rotește în jurul unei axe orizontale situată în planul longitudinal median al scaunului cu un unghi de 360°, la o viteză de 2-5 grade/secundă. În scopul efectuării prezentei încercări, pe scaunul de încercare descris în anexa 6 pot fi prinse dispozitive destinate anumitor vehicule.

8.1.2.3. Încercarea trebuie efectuată din nou rotind scaunul în direcția inversă după ce manechinul a fost readus, după caz, în poziția inițială. Procedura trebuie repetată în ambele direcții de rotație, cu axa de rotație în planul orizontal și la un unghi de 90° față de cel adoptat pentru cele două încercări anterioare.

8.1.2.4. Încercările în cauză trebuie efectuate utilizând atât cel mai mic, cât și cel mai mare manechin din grupul sau grupurile cărora le este destinat sistemul de siguranță.

8.1.3. Încercări dinamice

8.1.3.1. Încercări pentru cărucior și scaunul de încercare

8.1.3.1.1. Orientare cu fața la direcția de mers

8.1.3.1.1.1. Căruciorul și scaunul de încercare folosite pentru încercarea dinamică trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în anexa 6 la prezentul regulament, iar procedura de instalare pentru încercarea dinamică de impact trebuie să fie efectuată în conformitate cu anexa 21.

8.1.3.1.1.2. Căruciorul trebuie să rămână în poziție orizontală pe tot intervalul decelerării sau accelerării.

8.1.3.1.1.3. Dispozitive de decelerare sau accelerare

Solicitantul trebuie să utilizeze, la alegere, unul dinte următoarele dispozitive:

8.1.3.1.1.3.1. Dispozitiv de încercare la decelerare:

Decelerația căruciorului trebuie efectuată folosind aparatul prevăzut în anexa 6 la prezentul regulament sau orice alt dispozitiv care produce rezultate echivalente. Acest aparat trebuie să poată obține performanța specificată la punctul 8.1.3.4 și descrisă în continuare:

Procedura de calibrare:

Curba decelerației căruciorului, în cazul încercărilor sistemelor de siguranță pentru copii efectuate în conformitate cu prevederile de la punctul 8.1.3.1, căruciorul fiind încărcat cu mase inerte de cel mult 55 kg pentru a reproduce un sistem de siguranță în care este fixat un copil, precum și în cazul încercărilor sistemelor de siguranță pentru copii fixate pe caroseria unui vehicul, efectuate în conformitate cu prevederile de la punctul 8.1.3.2, căruciorul fiind încărcat cu structura vehiculului și cu mase inerte cântărind de cel mult x ori 55 kg și reproducând un număr de x sisteme de siguranță în care sunt fixați copii, trebuie să se situeze, în cazul unei coliziuni frontale, în zona hașurată din graficul prezentat în apendicele 1 al anexei 7 la prezentul regulament și, în cazul unei coliziuni din spate, în zona hașurată din graficul prezentat în apendicele 2 al anexei 7 la prezentul regulament.

În timpul calibrării dispozitivului de oprire, distanța de oprire trebuie să fie de 650 ± 30 mm, în cazul unei coliziuni frontale, respectiv de 275 ± 20 mm, în cazul unei coliziuni din spate.

8.1.3.1.1.3.2. Dispozitiv de încercare la accelerare

Condițiile încercării dinamice:

În cazul unei coliziuni frontale, căruciorul trebuie să fie propulsat astfel încât, în timpul încercării, variația totală a vitezei, ΔV, să fie de 52 + 0/ – 2 km/h, iar curba accelerației să se încadreze în zona hașurată din graficul din apendicele 1 al anexei 7 și să rămână deasupra segmentului definit de coordonatele (5 g, 10 ms) și (9 g, 20 ms). Momentul inițial al impactului (T0) este definit în conformitate cu ISO 17 373 pentru un nivel al accelerației de 0,5 g.

În cazul unei coliziuni din spate, căruciorul trebuie să fie propulsat astfel încât, în timpul încercării, variația totală a vitezei, ΔV, să fie de 32 + 2/ – 0 km/h, iar curba accelerației să se încadreze în zona hașurată din graficul din apendicele 2 al anexei 7 și să rămână deasupra segmentului definit de coordonatele (5 g, 5 ms) și (10 g, 10 ms). Momentul inițial al impactului (T0) este definit în conformitate cu ISO 17 373 pentru un nivel al accelerației de 0,5 g.

Chiar dacă cerințele de mai sus sunt îndeplinite, serviciul tehnic trebuie să folosească un cărucior (echipat cu scaun) având masa mai mare de 380 kg, astfel cum se precizează la punctul 1 din anexa 6.

Cu toate acestea, în cazul în care încercările de mai sus au fost efectuate la viteze mai mari și/sau curba accelerației a depășit nivelul superior al zonei hașurate, în timp ce sistemul de siguranță pentru copii continuă să îndeplinească cerințele, rezultatele încercării se consideră satisfăcătoare.

8.1.3.1.1.4. Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.1.1.4.1.

viteza căruciorului imediat înainte de impact (numai în cazul săniilor de decelerare, necesară pentru calcularea distanței de oprire);

8.1.3.1.1.4.2.

distanța de oprire (numai în cazul săniilor de decelerare), care poate fi calculată prin integrarea dublă a decelerației înregistrate a saniei;

8.1.3.1.1.4.3.

deplasarea capului manechinului în planele vertical și orizontal pentru grupele I, II și III, iar, pentru grupele 0 și 0+, deplasarea manechinului fără a lua în calcul membrele;

8.1.3.1.1.4.4.

decelerația pieptului în trei direcții reciproc perpendiculare, cu excepția manechinelor reprezentând nou-născuți;

8.1.3.1.1.4.5.

orice semne vizibile de perforare a masticului în regiunea abdominală (a se vedea punctul 7.1.4.3.1), cu excepția cazului manechinelor reprezentând nou-născuți;

8.1.3.1.1.4.6.

accelerația sau decelerația căruciorului cel puțin în primele 300 ms.

8.1.3.1.1.5. După impact, sistemul de siguranță trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune sau rupere.

8.1.3.1.2. Orientare cu spatele la direcția de mers

8.1.3.1.2.1. Scaunul de încercare trebuie rotit la 180° când încercarea are loc în conformitate cu cerințele încercării la coliziunea din spate.

8.1.3.1.2.2. La încercarea unui sistem de siguranță destinat utilizării cu spatele la direcția de mers pe scaunul din față, planșa de bord a vehiculului trebuie reprezentată de o bară rigidă prinsă de cărucior, astfel încât întreaga energie să fie absorbită de sistemul de siguranță.

8.1.3.1.2.3. Condițiile de decelerare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.1.1.3.1.

Condițiile de accelerare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.1.1.3.2.

8.1.3.1.2.4. Măsurătorile care urmează a fi efectuate trebuie să fie aceleași cu cele stabilite la punctele 8.1.3.1.1.4-8.1.3.1.1.4.6 de mai sus.

8.1.3.2. Încercări pentru cărucior și caroseria vehiculului

8.1.3.2.1. Orientare cu fața la direcția de mers

8.1.3.2.1.1. Metoda folosită pentru a imobiliza vehiculul în timpul încercării nu trebuie să aibă ca efect întărirea ancorajelor scaunelor, a centurilor de siguranță pentru adulți sau a oricăror ancoraje suplimentare necesare pentru a fixa sistemul de siguranță pentru copii sau pentru a reduce deformarea normală a structurii. Trebuie înlăturate orice componente ale vehiculului care, limitând mișcarea manechinului, pot reduce sarcina aplicată asupra sistemului de siguranță în timpul încercării. Componentele eliminate ale structurii pot fi înlocuite cu altele având aceeași rezistență, cu condiția să nu împiedice mișcarea manechinului.

8.1.3.2.1.2. Un dispozitiv de imobilizare este considerat satisfăcător dacă nu produce niciun efect asupra unei suprafețe care se întinde peste întreaga lățime a structurii și dacă vehiculul sau structura este blocată sau fixată în partea din față la o distanță de cel puțin 500 mm față de ancorajul sistemului de siguranță. În partea din spate, structura trebuie imobilizată la o distanță suficientă în spatele ancorajelor pentru a îndeplini toate cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.2.1.1.

8.1.3.2.1.3. Scaunul vehiculului și sistemul de siguranță trebuie montate și amplasate într-o poziție aleasă de serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare pentru a reproduce cele mai nefavorabile condiții cu privire la rezistență, compatibile cu instalarea manechinului în vehicul. Poziția spătarului de la scaunul vehiculului și cea a sistemului de siguranță trebuie precizate în raport. Spătarul de la scaunul vehiculului, dacă poate fi înclinat, trebuie blocat în conformitate cu indicațiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificații, la un unghi efectiv cât mai apropiat de 25°.

8.1.3.2.1.4. În cazul în care instrucțiunile de montare și de utilizare nu prevăd altceva, scaunul din față trebuie deplasat în poziția cea mai din față folosită în mod normal pentru sisteme de siguranță destinate utilizării pe scaunul din față și în poziția cea mai din spate folosită în mod normal pentru sisteme de siguranță destinate utilizării pe scaunul din spate.

8.1.3.2.1.5. Condițiile de decelerare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.4 de mai jos. Scaunul de încercare trebuie să fie scaunul vehiculului efectiv.

8.1.3.2.1.6. Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.2.1.6.1.

viteza căruciorului imediat înainte de impact (numai în cazul săniilor de decelerare, necesară pentru calcularea distanței de oprire);

8.1.3.2.1.6.2.

distanța de oprire (numai în cazul săniilor de decelerare), care poate fi calculată prin integrarea dublă a decelerației înregistrate a saniei;

8.1.3.2.1.6.3.

orice contact dintre capului manechinului și interiorul caroseriei;

8.1.3.2.1.6.4.

decelerația pieptului în trei direcții reciproc perpendiculare, cu excepția cazului manechinelor reprezentând nou-născuți;

8.1.3.2.1.6.5.

orice semn vizibil de perforare a masticului în regiunea abdominală (a se vedea punctul 7.1.4.3.1), cu excepția manechinelor reprezentând nou-născuți;

8.1.3.2.1.6.6.

accelerația sau decelerația căruciorului cel puțin în primele 300 ms.

8.1.3.2.1.7. După impact, sistemul de siguranță trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune.

8.1.3.2.2. Orientare cu spatele la direcția de mers

8.1.3.2.2.1. Pentru încercările la coliziunea din spate, caroseria vehiculului trebuie rotită cu 180° pe căruciorul de încercare.

8.1.3.2.2.2. Aceleași cerințe ca în cazul coliziunii frontale.

8.1.3.3. Încercare cu vehicul complet

8.1.3.3.1. Condițiile de decelerație trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.4 de mai jos.

8.1.3.3.2. Pentru încercările la coliziunea frontală, procedura este cea stabilită în anexa 9 la prezentul regulament.

8.1.3.3.3. Pentru încercările la coliziunea din spate, procedura este cea stabilită în anexa 10 la prezentul regulament.

8.1.3.3.4. Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.3.4.1.

viteza vehiculului/elementului de impact imediat înainte de impact;

8.1.3.3.4.2.

orice contact între corpul manechinului (în cazul grupei 0, manechinul fără a lua în considerare membrele sale) și interiorul vehiculului;

8.1.3.3.4.3.

accelerația pieptului în trei direcții reciproc perpendiculare, cu excepția manechinelor reprezentând nou-născuți;

8.1.3.3.4.4.

orice semn vizibil de perforare a masticului în regiunea abdominală (a se vedea punctul 7.1.4.3.1), cu excepția manechinelor reprezentând nou-născuți.

8.1.3.3.5. Scaunele din față, dacă se pot înclina, trebuie blocate în conformitate cu indicațiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificații, la un unghi efectiv al spătarului cât mai apropiat de 25°.

8.1.3.3.6. După impact, sistemul de siguranță trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune sau rupere.

8.1.3.4. Condițiile pentru încercarea dinamică sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

COLIZIUNE FRONTALĂ

COLIZIUNE DIN SPATE

Încercare

Sistem de siguranță

Viteză

(km/h)

Impuls de încercare

Distanța de oprire în timpul încercării (mm)

Viteză

(km/h)

Impuls de încercare

Distanța de oprire în timpul încercării (mm)

Cărucior cu scaun de încercare

Orientare cu fața la direcția de mers Față și spate: scaune de tip universal, semiuniversal și restrâns (8)

50 + 0

– 2

650 ± 50

—

Orientare cu spatele la direcția de mers Față și spate: scaune de tip universal, semiuniversal și restrâns (9)

50 + 0

– 2

650 ± 50

30 + 2

– 0

275 ± 25

Caroserie fixată pe cărucior

Orientare cu fața la direcția de mers (8)

50 + 0

– 2

1 sau 3

650 ± 50

—

Orientare cu spatele la direcția de mers (8)

50 + 2

– 2

1 sau 3

650 ± 50

30 + 2

– 0

2 sau 4

275 ± 25

Încercarea la coliziunea cu o barieră pentru un vehicul complet

Orientare cu fața la direcția de mers

50 + 0

– 2

nu este precizată

—

Orientare cu spatele la direcția de mers

50 + 0

– 2

nu este precizată

30 + 2

– 0

nu este precizată

Notă:

Toate sistemele de siguranță pentru grupele 0 și 0+ trebuie supuse încercărilor conform condițiilor din secțiunea „Orientare cu spatele la direcția de mers” la coliziunile frontală și din spate.

Legendă:

Impuls de încercare nr. 1	–	astfel cum se indică în anexa 7 – coliziune frontală.
Impuls de încercare nr. 2	–	astfel cum se indică în anexa 7 – coliziune din spate.
Impuls de încercare nr. 3	–	impuls de decelerație a vehiculului supus unei coliziuni frontale.
Impuls de încercare nr. 4	–	impuls de decelerație a vehiculului supus unei coliziuni din spate.

8.1.3.5. Sisteme de siguranță care presupun utilizarea unor ancoraje suplimentare

8.1.3.5.1. În cazul unor sisteme de siguranță destinate utilizării conform specificațiilor de la punctul 2.1.2.3 și care presupun utilizarea unor ancoraje suplimentare, trebuie efectuată o încercare la coliziunea frontală, în conformitate cu punctul 8.1.3.4, după cum urmează:

8.1.3.5.2.

Pentru sistemele care includ curele scurte de prindere în partea superioară, de exemplu cele destinate fixării de copertina portbagajului, configurația ancorajelor superioare pe căruciorul de încercare trebuie să fie cea prescrisă la apendicele 3 al anexei 6.

8.1.3.5.3.

Pentru sistemele care includ curele lungi de prindere în partea superioară, de exemplu în cazul celor folosite în lipsa unei copertine a portbagajului, și în cazul în care curelele sunt prinse de podeaua vehiculului, ancorajele de pe căruciorul de încercare trebuie să fie în conformitate cu apendicele 3 al anexei 6.

8.1.3.5.4.

Pentru sistemele care se pot folosi cu ambele configurații, trebuie efectuate încercările prevăzute la punctele 8.1.3.5.2 și 8.1.3.5.3, dar, în cazul încercării efectuate în conformitate cu prevederile de la punctul 8.1.3.5.3, trebuie folosit doar manechinul mai greu.

8.1.3.5.5.

Pentru dispozitivele montate cu spatele la direcția de mers, configurația ancorajelor inferioare de pe căruciorul de încercare trebuie să fie în conformitate cu prevederile din apendicele 3 la anexa 6.

8.1.3.5.6.

Pentru coșulețele pentru sugari care includ curele suplimentare prinse de două centuri de siguranță pentru adulți, în cazul în care forța de compresie se aplică direct prin centura pentru adulți asupra ancorajului inferior al centurii respective, ancorajele de pe căruciorul de încercare trebuie să fie în conformitate cu punctul 7 din apendicele 3 la anexa 6 (A1, B1). Montarea pe scaunul de încercare trebuie realizată în conformitate cu nota 5 din anexa 21. Acest sistem trebuie să funcționeze în mod corect chiar și atunci când centura de siguranță pentru adulți este deblocată și este considerat ca făcând parte din grupa „universal” în cazul în care corespunde cerințelor de la punctul 6.1.8.

8.1.3.6. Manechine de încercare

8.1.3.6.1. Sistemul de siguranță pentru copii și manechinele se instalează astfel încât să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 8.1.3.6.3.

8.1.3.6.2. Sistemul de siguranță trebuie supus încercării cu ajutorul manechinelor descrise în anexa 8 la prezentul regulament.

8.1.3.6.3. Instalarea manechinului

8.1.3.6.3.1. Manechinul trebuie așezat astfel încât să se creeze un spațiu între spatele manechinului și sistemul de siguranță. În cazul coșulețelor pentru sugari, manechinul trebuie așezat în poziție orizontală, cât mai aproape de linia mediană a coșulețului.

8.1.3.6.3.2. Se fixează scaunul pentru copii pe scaunul de încercare.

Se fixează manechinul pe scaunul pentru copii.

Se plasează un panou cu balamale sau un dispozitiv flexibil similar cu o grosime de 2,5 cm, o lățime de 6 cm și o lungime egală cu înălțimea umărului (poziția șezut, anexa 8) minus înălțimea centrului șoldului (poziția șezut, în anexa 8, înălțimea popliteului plus jumătate din înălțimea coapsei, în poziția șezut) corespunzătoare dimensiunii manechinului supus încercării, între manechin și spătarul scaunului. Panoul trebuie să urmeze cât mai îndeaproape curbura scaunului, iar capătul său inferior trebuie să fie la înălțimea articulației de la șold a manechinului.

Se reglează centura în conformitate cu instrucțiunile producătorului, dar la o tensiune de 250 ± 25 N peste forța de reglare, cu un unghi de deflecție a curelei față de dispozitivul de reglare de 45 ± 5° sau, în mod alternativ, cu unghiul stabilit de producător.

Se finalizează montarea scaunului pentru copil pe scaunul de încercare, în conformitate cu anexa 21 la prezentul regulament.

Se înlătură dispozitivul flexibil.

Această procedură se aplică doar sistemelor de siguranță cu centuri de tip ham sau sistemelor de siguranță în cazul cărora copilul este legat cu centura de siguranță pentru adulți cu prindere în trei puncte și în care se folosește un dispozitiv de blocare și nu se aplică pentru curelele de legare a copilului prinse direct la un retractor.

8.1.3.6.3.3. Planul longitudinal care trece prin linia mediană a manechinului trebuie reglat la jumătatea distanței dintre cele două ancoraje inferioare ale centurii de siguranță, ținându-se în același timp cont de prevederile de la punctul 8.1.3.2.1.3. În cazul sistemelor de siguranță pentru copii care se supun încercării cu un manechin reprezentând un copil de 10 ani, planul longitudinal care trece prin linia mediană a manechinului se reglează la cel mult 80 mm spre partea ancorajelor punctului C în raport cu mijlocul distanței dintre cele două ancoraje inferioare ale centurii de siguranță. Valoarea acestei deplasări trebuie decisă de serviciul tehnic pentru a optimiza mișcarea centurii diagonale pe manechin.

8.1.3.6.3.4. În cazul dispozitivelor care presupun utilizarea unei centuri obișnuite, traseul curelei transversale poate fi menținut pe manechin înainte de încercarea dinamică cu ajutorul unei benzi izolatoare de masă redusă, cu o lungime maximă de 250 mm și o lățime maximă de 20 mm. În cazul unor dispozitive cu spatele la direcția de mers, capul poate fi sprijinit de spătarul sistemului de siguranță cu ajutorul unei benzi izolatoare suficient de lungi și având lățimea maximă de 20 mm.

8.1.3.7. Categorii de manechine care urmează a fi utilizate

8.1.3.7.1. Dispozitiv din grupa 0: încercările trebuie efectuate folosind manechinul reprezentând un nou-născut și un manechin reprezentând un copil de 9 kg.

8.1.3.7.2. Dispozitiv din grupa 0+: încercările trebuie efectuate folosind manechinul reprezentând un nou-născut și un manechin reprezentând un copil de 11 kg.

8.1.3.7.3. Dispozitiv din grupa I: încercările trebuie efectuate folosind un manechin reprezentând un copil de 9 kg, respectiv unul de 15 kg.

8.1.3.7.4. Dispozitiv din grupa II: încercările trebuie efectuate folosind un manechin reprezentând un copil de 15 kg, respectiv unul de 22 kg.

8.1.3.7.5. Dispozitiv din grupa III: încercările trebuie efectuate folosind un manechin reprezentând un copil de 22 kg, respectiv de 32 kg.

8.1.3.7.6. În cazul în care sistemul de siguranță este compatibil cu două sau mai multe grupe de masă, încercările trebuie efectuate folosind manechinul cel mai ușor, respectiv cel mai greu, menționate anterior pentru toate grupele în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care configurația dispozitivului este în mod substanțial diferită de la un grup la altul, de exemplu, atunci când configurația centurii de tip ham sau lungimea acesteia se modifică, laboratorul care efectuează încercările poate, în cazul în care consideră necesar, să adauge o încercare cu un manechin având o masă intermediară.

8.1.3.7.7. În cazul în care sistemul de siguranță este proiectat pentru cel puțin doi copii, trebuie efectuată o încercare folosind manechinul cel mai greu, așezat rând pe rând pe toate scaunele. Trebuie efectuată, de asemenea, o a doua încercare folosind manechinul cel mai ușor, respectiv cel mai greu, astfel cum se menționează mai sus. Încercările trebuie efectuate folosind scaunul de încercare, astfel cum se indică în figura 3 din apendicele 3 al anexei 6. Laboratorul care efectuează încercările poate, în cazul în care consideră necesar, să adauge o a treia încercare folosind orice combinație de manechine sau scaune neocupate.

8.1.3.7.8. În cazul în care un sistem de siguranță din grupa 0 sau 0+ prezintă configurații diferite în funcție de masa copilului, fiecare configurație trebuie supusă încercării folosind ambele manechine din grupa de masă corespunzătoare.

8.1.3.7.9. În cazul în care sistemul de siguranță ISOFIX necesită folosirea unei curele de prindere în partea superioară, trebuie efectuată o încercare cu manechinul cel mai mic și lungimea cea mai mică a curelei respective (punctul de ancorare G1). O a doua încercare trebuie efectuată cu manechinul cel mai greu și lungimea cea mai mare a curelei respective (punctul de ancorare G2). Se reglează cureaua pentru a obține o tensiune de 50 ± 5 N.

8.1.3.7.10. Încercarea prevăzută la punctul 7.1.4.1.10.1.2 trebuie efectuată folosind doar manechinul cel mai mare pentru care este proiectat sistemul de siguranță.

8.1.4. Fixarea pernelor înălțătoare

Se plasează o cârpă din bumbac pe scaunul de încercare. Se așază perna de înălțare pe scaunul de încercare, se plasează blocul trunchiului inferior pe suprafața banchetei astfel cum se indică în figura 1 din anexa 22, apoi se fixează și se întinde centura de siguranță cu prindere în trei puncte astfel cum este indicat în anexa 21. Cu ajutorul unei bucăți de chingă lată de 25 mm sau a unei benzi asemănătoare legate în jurul pernei de înălțare, se aplică o tensiune de 250 ± 5 N în direcția săgeții A (a se vedea figura 2 din anexa 22) pe o direcție paralelă cu suprafața scaunului de încercare.

8.2. Încercări pentru fiecare componentă

8.2.1. Catarama

8.2.1.1. Încercarea de desfacere sub sarcină

8.2.1.1.1. Pentru această încercare trebuie folosit un sistem de siguranță care a fost supus în prealabil încercării dinamice prevăzute la punctul 8.1.3.

8.2.1.1.2. Sistemul de siguranță trebuie scos din căruciorul de încercare sau din vehicul fără a se desface catarama. Asupra cataramei se aplică o tensiune de 200 ± 2 N. În cazul în care catarama este prinsă de o parte rigidă, trebuie aplicată o forță care să redea unghiul format între cataramă și partea rigidă în cauză în timpul încercării dinamice.

8.2.1.1.3. Se aplică o sarcină la o viteză de 400 ± 20 mm/min în centrul geometric al butonului de deblocare a cataramei, de-a lungul unei axe fixe paralele cu direcția inițială de mișcare a butonului; centrul geometric se referă la partea de pe suprafața cataramei asupra căreia se va aplica presiunea de deblocare. Catarama se prinde de un suport rigid în timpul aplicării forței de desfacere.

8.2.1.1.4. Forța de desfacere a cataramei trebuie aplicată folosind un dinamometru sau un dispozitiv similar, în modul și direcția de utilizare normale. Capătul de contact trebuie să fie o emisferă metalică lustruită, cu o rază de 2,5 ± 0,1 mm.

8.2.1.1.5. Se măsoară forța de desfacere a cataramei și se notează orice defecțiune.

8.2.1.2. Încercarea de desfacere fără sarcină

8.2.1.2.1. O cataramă care nu a fost supusă în prealabil unei sarcini trebuie montată și poziționată astfel încât să nu fie supusă vreunei sarcini.

8.2.1.2.2. Metoda de măsurare a forței de desfacere a cataramei este cea prescrisă la punctele 8.2.1.1.3 și 8.2.1.1.4.

8.2.1.2.3. Se măsoară forța de desfacere a cataramei.

8.2.1.3. Încercarea de rezistență

8.2.1.3.1. Pentru încercarea de rezistență se folosesc două eșantioane. Toate dispozitivele de ajustare, cu excepția celor montate direct pe un sistem de siguranță, se verifică prin această încercare.

8.2.1.3.2. În anexa 20 este prezentat un dispozitiv tipic pentru o încercare de rezistență a cataramei. Catarama se așează pe plăcuța rotundă superioară (A) în alveola prevăzută în acest scop. Toate curelele prinse de cataramă au o lungime de cel puțin 250 mm și sunt dispuse astfel încât să atârne din plăcuța superioară în funcție de poziția lor pe cataramă. Capetele libere ale curelelor sunt apoi înfășurate în jurul plăcuței rotunde inferioare (B) până când ies prin deschizătura interioară a plăcuței. Toate curelele trebuie să fie în poziție verticală între A și B. Plăcuța rotundă de strângere (C) se strânge ușor pe partea inferioară a plăcuței (B), lăsând totuși cureaua să se miște între plăcuțe. Aplicând o forță mică cu ajutorul mașinii de întindere, curelele sunt tensionate și trase între plăcuțele (B) și (C) până când toate curelele se află sub sarcină în funcție de dispunerea lor. Catarama nu trebuie să atingă plăcuța (A) sau ale componente ale plăcuței (A) în timpul acestei operațiuni și a încercării propriu-zise. Plăcuțele (B) și (C) se strâng apoi bine una de cealaltă, iar forța de întindere se mărește cu o viteză de întindere de 100 ± 20 mm/min până când se ating valorile necesare.

8.2.2. Dispozitivul de reglare

8.2.2.1. Ușurința reglării

8.2.2.1.1. La încercarea unui dispozitiv de reglare manuală, cureaua se derulează constant prin dispozitivul de reglare, ținând seama de condițiile normale de utilizare, la o viteză de 100 ± 20 mm/min, și se măsoară forța maximă rotunjită la cea mai apropiată valoare a lui N după primii 25 ± 5 mm de derulare a curelei.

8.2.2.1.2. Încercarea trebuie efectuată în ambele direcții de derulare a curelei prin dispozitiv, cureaua fiind supusă întregului ciclu de derulare de 10 ori înainte de măsurare.

8.2.3. Încercarea de microalunecare (a se vedea figura 3 din anexa 5)

8.2.3.1. Componentele sau dispozitivele care urmează a fi supuse încercării de microalunecare trebuie ținute timp de cel puțin 24 de ore înainte de încercare la o temperatură de 20 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 procente. Încercarea trebuie efectuată la o temperatură între 15 și 30 °C.

8.2.3.2. Capătul liber al curelei se dispune în aceeași configurație ca și atunci când dispozitivul este folosit în vehicul și nu se atașează la nicio altă componentă.

8.2.3.3. Dispozitivul de reglare trebuie fixat pe o secțiune verticală a curelei care suportă la un capăt o sarcină de 50 ± 0,5 N (ghidată astfel încât să împiedice legănarea sarcinii și răsucirea curelei). Capătul liber al curelei care iese din dispozitivul de reglare trebuie orientat vertical în sus sau în jos, în funcție de poziția sa în vehicul. Celălalt capăt trebuie să treacă peste o rolă deflectoare, a cărei axă orizontală este paralelă cu planul secțiunii de curea care suportă sarcina, secțiunea care trece peste rolă fiind orizontală.

8.2.3.4. Dispozitivul supus încercării trebuie poziționat astfel încât centrul său, în cea mai înaltă poziție la care poate fi ridicat, să fie la 300 ± 5 mm față de o masă de sprijin, iar sarcina de 50 N să fie la 100 ± 5 mm față de masa de sprijin respectivă.

8.2.3.5. Trebuie efectuate 20 ± 2 cicluri de preîncercare, urmate de 1 000 ± 5 cicluri, la o frecvență de 30 ± 10 cicluri pe minut, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm sau conform indicațiilor de la punctul 8.2.5.2.6.2. Sarcina de 50 N trebuie aplicată numai pe durata corespunzătoare unei deplasări de 100 ± 20 mm la fiecare jumătate de perioadă. Microalunecarea se măsoară din poziția constatată la sfârșitul celor 20 de cicluri de preîncercare.

8.2.4. Retractorul

8.2.4.1. Forța de retractare

8.2.4.1.1. Forțele de retractare se măsoară cu centura de siguranță legată pe un manechin, ca și în cazul încercării dinamice prevăzute la punctul 8.1.3. Tensiunea curelei se măsoară la punctul de contact cu manechinul (însă fără a-l atinge), în timp ce cureaua este retractată cu o viteză de 0,6 m/min.

8.2.4.2. Durabilitatea mecanismului retractorului

8.2.4.2.1. Cureaua se derulează și se lasă să se retragă în retractor pentru numărul necesar de cicluri cu o frecvență de cel mult 30 de cicluri pe minut. În cazul retractoarelor cu blocare de urgență, la fiecare al cincilea ciclu trebuie aplicat un șoc care să blocheze retractorul. Șocurile se aplică în număr egal la fiecare cinci lungimi diferite de extragere, și anume 90, 80, 75, 70 și 65 procente din lungimea totală a curelei pe retractor. Cu toate acestea, în cazul în care lungimea curelei depășește 900 mm, procentajele menționate anterior se raportează la ultima porțiune de 900 mm a curelei care poate fi derulată din retractor.

8.2.4.3. Blocarea retractoarelor echipate cu sisteme de blocare de urgență

8.2.4.3.1. Blocarea retractorului trebuie verificată o singură dată, după ce cureaua a fost derulată pe toată lungimea ei, minus 300 ± 3 mm.

8.2.4.3.2. În cazul unui retractor activat printr-o deplasare a curelei, derularea trebuie să se facă în direcția în care aceasta are loc în mod obișnuit când există un retractor instalat într-un vehicul.

8.2.4.3.3. La încercarea sensibilității retractoarelor la accelerările vehiculului, retractoarele trebuie supuse încercării la lungimea de derulare menționată anterior în ambele direcții, de-a lungul celor două axe reciproc perpendiculare care sunt orizontale dacă retractoarele urmează a fi instalate într-un vehicul, conform specificațiilor producătorului sistemului de siguranță. În situația în care această poziție nu este specificată, autoritatea de încercare trebuie să consulte producătorul sistemului de siguranță. Una dintre aceste direcții de încercare trebuie selectată de serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare pentru a identifica cele mai nefavorabile condiții pentru declanșarea mecanismului de blocare.

8.2.4.3.4. Aparatul folosit trebuie să fie proiectat astfel încât accelerația necesară să fie obținută la o creștere medie a accelerației de cel puțin 25 g/s (10).

8.2.4.3.5. Pentru verificarea conformității cu cerințele prevăzute la punctele 7.2.3.2.1.3 și 7.2.3.2.1.4, retractorul trebuie montat pe o masă orizontală, înclinată la o viteză care să nu depășească 2° pe secundă până când se declanșează blocarea. Încercarea se repetă cu înclinări în alte direcții pentru a asigura respectarea cerințelor.

8.2.4.4. Încercarea la coroziune

8.2.4.4.1. Încercarea la coroziune este descrisă la punctul 8.1.1 de mai sus.

8.2.4.5. Încercarea de rezistență la praf

8.2.4.5.1. Retractorul se introduce într-o cameră de încercare, astfel cum se prevede în anexa 3 la prezentul regulament. Direcția de montare a retractorului trebuie să fie aceeași cu cea de montare în vehicul. Camera de încercare trebuie să conțină praf, astfel cum se prevede la punctul 8.2.4.5.2. O secțiune de curea lungă de 500 mm trebuie derulată din retractor și menținută în această poziție, fiind însă supusă la 10 cicluri complete de derulare și retractare timp de unul sau două minute după fiecare agitare a prafului. Pentru o durată de cinci ore, praful trebuie agitat la fiecare douăzeci de minute timp de cinci secunde cu aer comprimat fără ulei și umezeală la o presiune manometrică de 5,5 ± 0,5 bar care intră printr-un orificiu cu diametrul de 1,5 ± 0,1 mm.

8.2.4.5.2. Praful folosit pentru încercarea descrisă la punctul 8.2.4.5.1 trebuie să conțină circa 1 kg de cuarț uscat. Distribuirea particulelor este următoarea:

(a)	trecând printr-o deschidere de 150 μm, cu diametrul firului de 104 μm: 99-100 procente;

(b)	trecând printr-o deschidere de 105 μm, cu diametrul firului de 64 μm: 76-86 procente;

(c)	trecând printr-o deschidere de 75 μm, cu diametrul firului de 52 μm: 60-70 procente.

8.2.5. Încercarea statică pentru curele

8.2.5.1. Încercarea de rezistență a curelei

8.2.5.1.1. Fiecare încercare se efectuează pe două eșantioane noi de curea, condiționate astfel cum se prevede la punctul 7.2.4.

8.2.5.1.2. Fiecare curea trebuie prinsă între clemele unei mașini de încercare a rezistenței la întindere. Clemele trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite ruperea curelei în dreptul lor sau în apropierea lor. Viteza traversei este de 100 ± 20 mm/min. Lungimea liberă a eșantionului dintre clemele mașinii la începutul încercării este de 200 mm ± 40 mm.

8.2.5.1.3. Tensiunea se mărește până când se rupe cureaua, iar tensiunea de rupere trebuie notată.

8.2.5.1.4. În cazul în care cureaua alunecă sau se rupe în dreptul clemelor sau la mai puțin de 10 mm față de oricare dintre cleme, încercarea nu este valabilă și se efectuează o nouă încercare pe un alt eșantion.

8.2.5.2. Eșantioanele decupate din eșantioanele de curea, astfel cum se prevede la punctul 3.2.3, trebuie condiționate în modul următor:

8.2.5.2.1. Condiționarea la temperatura ambiantă

8.2.5.2.1.1. Cureaua se păstrează timp de 24 ± 1 ore la o temperatură de 23 ± 5 °C și o umiditate relativă de 50 ± 10 procente. În cazul în care încercarea nu se efectuează imediat după condiționare, cureaua se pune într-un recipient închis ermetic până la începerea încercării. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute după scoaterea curelei din atmosfera de condiționare sau din recipient.

8.2.5.2.2. Condiționarea la lumină

8.2.5.2.2.1. Se aplică prevederile recomandării ISO/105-B02(1978). Cureaua se expune la lumină atât timp cât este necesar pentru a obține o decolorare a etalonului albastru tip nr. 7 până la un contrast egal cu nivelul 4 pe scara de gri.

8.2.5.2.2.2. După expunere, cureaua trebuie menținută timp de cel puțin 24 de ore într-o atmosferă în care temperatura este de 23 ± 5 °C și umiditatea relativă de 50 ± 10 procente. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute de la scoaterea curelei din instalația de condiționare.

8.2.5.2.3. Condiționarea la rece

8.2.5.2.3.1. Cureaua trebuie menținută timp de cel puțin 24 de ore într-o atmosferă în care temperatura este de 23 ± 5 °C și umiditatea relativă de 50 ± 10 procente.

8.2.5.2.3.2. Cureaua se ține apoi timp de 90 ± 5 minute pe o suprafață plană într-o cameră cu o temperatură scăzută de – 30 ± 5 °C. Aceasta este apoi pliată, iar pe pliu se aplică o masă de 2 ± 0,2 kg răcită în prealabil la – 30 ± 5 °C. După menținerea curelei sub sarcină timp de 30 ± 5 minute în aceeași cameră rece, se îndepărtează masa și se măsoară sarcina de rupere în primele 5 minute de la scoaterea curelei din camera rece.

8.2.5.2.4. Condiționarea la cald

8.2.5.2.4.1. Cureaua trebuie păstrată timp de 180 ± 10 minute într-un dulap de încălzire, la o temperatură de 60 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 procente.

8.2.5.2.4.2. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute de la scoaterea curelei din dulapul de încălzire.

8.2.5.2.5. Expunerea la apă

8.2.5.2.5.1. Cureaua se scufundă complet, timp de 180 ± 10 minute, în apă distilată cu adaos neînsemnat de agent de înmuiere, la o temperatură de 20 ± 5 °C. Se poate folosi orice tip de agent de înmuiere compatibil cu fibrele supuse încercării.

8.2.5.2.5.2. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult zece minute de la scoaterea curelei din apă.

8.2.5.2.6. Condiționarea la abraziune

8.2.5.2.6.1. Componentele sau dispozitivele care urmează a fi supuse încercării de microalunecare se păstrează timp de cel puțin 24 de ore înainte de încercare la o temperatură de 23 ± 5 °C și o umiditate relativă de 50 ± 10 procente. Încercarea la abraziune se efectuează la o temperatură ambiantă cuprinsă între 15° și 30 °C.

8.2.5.2.6.2. Tabelul de mai jos stabilește condițiile generale pentru fiecare încercare:

	Sarcină (N)	Cicluri pe minut	Cicluri (nr.)
Încercare de tipul 1	10 ± 0,1	30 ± 10	1 000 ± 5
Încercare de tipul 2	5 ± 0,05	30 ± 10	5 000 ± 5

În cazul în care lungimea curelei nu este suficientă pentru a efectua încercarea pe o lungime de deplasare de 300 mm, încercarea se poate aplica pe o lungime mai scurtă, dar de minimum 100 mm.

8.2.5.2.6.3. Condiții speciale de încercare

8.2.5.2.6.3.1. Încercarea de tipul 1: în cazurile în care cureaua alunecă prin dispozitivul de ghidare rapidă. Se aplică o sarcină verticală permanentă de 10 N pe una dintre curele. Cealaltă curea, așezată orizontal, trebuie prinsă de un dispozitiv, imprimând chingii o mișcare rectilinie alternativă. Dispozitivul de reglare se fixează astfel încât cureaua orizontală a chingii să rămână sub tensiune (a se vedea figura 1 din anexa 5).

8.2.5.2.6.3.2. Încercarea de tipul 2: în cazurile în care cureaua își modifică direcția când trece printr-o componentă rigidă. În timpul acestei încercări, unghiurile ambelor curele ale chingii trebuie să fie astfel cum se indică în figura 2 din anexa 5. Sarcina de 5 N trebuie aplicată în mod continuu. În cazurile în care cureaua își modifică direcția de cel puțin două ori când trece printr-o componentă rigidă, sarcina de 5 N poate fi mărită pentru ca lungimea de deplasare a curelei prin componenta rigidă în cauză să atingă valoarea prescrisă de 300 mm.

8.2.6. Dispozitivele de blocare

8.2.6.1. Dispozitivele din clasa A

Sistemul de siguranță pentru copii și manechinul cel mai mare pentru care este proiectat sistemul trebuie instalate astfel cum se indică în figura 5 de mai jos. Chinga folosită trebuie să fie conformă cu prevederile din anexa 13 la prezentul regulament. Dispozitivul de blocare se strânge puternic, iar pe curea se face un semn în dreptul locului în care aceasta intră în dispozitiv. Dinamometrele se fixează pe curea printr-un inel în D, iar timp de cel puțin 1 secundă se aplică o forță egală cu dublul (± 5 procente) greutății celui mai greu manechin din grupa I. Poziția inferioară trebuie folosită pentru dispozitivele de blocare aflate în poziția A, iar cea superioară pentru dispozitivele aflate în poziția B. Forța se aplică de încă 9 ori. Un alt semn trebuie făcut în dreptul locului în care cureaua intră în dispozitivul de blocare, măsurându-se apoi distanța dintre cele două semne. Retractorul trebuie deblocat în timpul acestei încercări.

Figura 5

8.2.6.2. Dispozitivele din clasa B

Sistemul de siguranță se fixează solid, iar chinga, ale cărei caracteristici trebuie să fie conforme cu descrierea din anexa 13 la prezentul regulament, se trece prin dispozitivul de blocare și prin cadru, urmând traseul descris în instrucțiunile producătorului. Centura se trece prin echipamentul de încercare, astfel cum se indică în figura 6 de mai jos, și se leagă de o masă de 5,25 ± 0,05 kg. Între masă și punctul în care chinga iese din cadru trebuie să existe o lungime liberă a chingii de 650 ± 40 mm. Dispozitivul de blocare trebuie strâns puternic, iar pe curea trebuie făcut un semn în dreptul locului în care intră în dispozitiv. Masa se ridică și se lasă să cadă liber pe o distanță de 25 ± 1 mm. Procedura se repetă de 100 ± 2 ori cu o frecvență de 60 ± 2 cicluri pe minut, pentru a simula mișcarea intermitentă a sistemului de siguranță într-un vehicul. Se face un alt semn în dreptul locului în care cureaua intră în dispozitivul de blocare, măsurându-se apoi distanța dintre cele două semne.

Dispozitivul de blocare trebuie să acopere întreaga lățime a chingii în poziția instalată, cu manechinul de 15 kg instalat. Această încercare se efectuează folosind aceleași unghiuri ale chingii ca și cele care se formează în mod obișnuit. Se fixează capătul liber al centurii transversale. Încercarea se efectuează cu sistemul de siguranță strâns fixat pe bancheta de încercare folosită la încercarea de răsturnare sau la încercarea dinamică. Cureaua de tensionare poate fi prinsă de catarama simulată.

Figura 6

Prezentare schematică a încercării pentru dispozitivele de blocare din clasa B

8.2.7. Încercarea de condiționare pentru dispozitivele de reglare montate direct pe un sistem de siguranță

Se instalează manechinul cel mai mare căruia îi este destinat sistemul de siguranță, ca și cum el ar fi pregătit pentru încercarea dinamică, lăsând centura slăbită astfel cum se precizează la punctul 8.1.3.6. Se trasează o linie de referință pe centură, în dreptul locului în care centura intră în dispozitivul de reglare.

Se înlătură manechinul și se așază sistemul de siguranță în aparatul de condiționare indicat în figura 1 din anexa 19.

Chinga trebuie supusă unor cicluri de întindere pe o distanță totală de cel puțin 150 mm prin dispozitivul de reglare. Mișcarea se efectuează astfel încât cel puțin 100 mm din chinga de pe partea liniei de referință situată înspre capătul liber al chingii și restul lungimii de deplasare (circa 50 mm) de pe partea centurii de tip ham integrale să treacă prin dispozitivul de reglare.

În cazul în care lungimea chingii între linia de referință și capătul liber al chingii este insuficientă pentru a permite deplasarea menționată anterior, cursa de 150 mm prin dispozitivul de reglare se obține plecând de la poziția complet extinsă a centurii de tip ham.

Frecvența ciclurilor de întindere trebuie să fie de 10 ± 1 cicluri/minut, cu o viteză în punctul B de 150 ± 10 mm/sec.

8.2.8. Încercarea de temperatură

8.2.8.1. Componentele prevăzute la punctul 7.1.5.1 se expun unei temperaturi de cel puțin 80 °C deasupra suprafeței unui recipient de apă într-un spațiu închis pe o durată continuă de cel puțin 24, după care se răcesc într-un mediu a cărui temperatură este de maximum 23 °C. Perioada de răcire trebuie urmată imediat de trei cicluri consecutive de 24 de ore, fiecare ciclu cuprinzând următoarele secvențe consecutive:

(a)	se menține o temperatură ambiantă de cel puțin 100 °C pe o perioadă continuă de 6 ore, această temperatură fiind obținută în cel mult 80 de minute de la începerea ciclului; apoi

(b)	se menține o temperatură ambiantă care să nu depășească 0 °C, pe o perioadă continuă de 6 ore, această temperatură fiind obținută în cel mult 90 de minute; apoi

(c)	pe durata restului ciclului de 24 de ore se menține o temperatură ambiantă care să nu depășească 23 °C.

8.3. Etalonarea pernei scaunului de încercare

8.3.1. Perna scaunului de încercare se etalonează atunci când este nouă, pentru a stabili valorile inițiale pentru penetrarea la impact și accelerația maximă, și după fiecare 50 de încercări dinamice sau cel puțin o dată pe lună, în funcție de care situație apare mai întâi, sau înainte de fiecare încercare, dacă aparatul de încercare este folosit în mod frecvent.

8.3.2. Procedurile de etalonare și măsurare trebuie să corespundă celor precizate în ultima versiune a ISO 6487; echipamentul de măsurare trebuie să corespundă specificațiilor aplicabile clasei de frecvență (CFC) 60.

Cu ajutorul dispozitivului de încercare definit în anexa 17 la prezentul regulament, se efectuează 3 încercări, la 150 ± 5 mm față de marginea frontală a pernei pe linia mediană și la 150 ± 5 mm de-o parte și de alta a liniei mediane.

Se așază dispozitivul în poziție verticală pe o suprafață plană și rigidă. Se lasă în jos masa de impact până când atinge suprafața și se reglează indicatorul de penetrare în poziția zero. Se așază dispozitivul în poziție verticală deasupra punctului de încercare, se ridică masa la o înălțime de 500 ± 5 mm și se lasă să cadă liber pe suprafața scaunului. Se înregistrează gradul de penetrare și curba de decelerație.

8.3.3. Valorile maxime înregistrate nu trebuie să se abată cu mai mult de 15 procente de la valorile inițiale.

8.4. Înregistrarea comportamentului dinamic

8.4.1. În vederea analizării comportamentului manechinului și a deplasărilor sale, toate încercările dinamice trebuie înregistrate în condițiile următoare:

8.4.1.1.

Condiții de filmare și înregistrare:

(a)	frecvența este de cel puțin 500 de cadre pe secundă;

(b)	încercarea se înregistrează pe peliculă cinematografică, bandă video ori suport de stocare pentru date numerice;

8.4.1.2.

Evaluarea incertitudinii:

Laboratoarele de încercare trebuie să aibă și să aplice procedurile de evaluare a incertitudinii de măsurare a deplasării capului manechinului. Incertitudinea de măsurare nu trebuie să depășească ± 25 mm.

Exemple de standarde internaționale pentru astfel de proceduri sunt EA-4/02 al Organismului european de acreditare sau ISO 5725:1994 ori metoda de măsurare a incertitudinii generale (GUM).

8.5. Procedurile de măsurare trebuie să corespundă celor definite în standardul ISO 6487:2002. Clasele de benzi de frecvență ale canalului trebuie să fie următoarele:

Tipul măsurătorii	CFC (FH)	Frecvența de deconectare (FN)
Accelerația căruciorului	60	a se vedea ISO 6487:2002, anexa A
Sarcini asupra centurii	60	a se vedea ISO 6487:2002, anexa A
Accelerația pieptului	180	a se vedea ISO 6487:2002, anexa A
Accelerația capului	1 000	1 650

Frecvența de eșantionare trebuie să fie de cel puțin 10 ori mai mare decât clasa de benzi de frecvență a canalului (adică, în instalații cu filtre de preeșantionare din clasa 1 000, aceasta corespunde unei frecvențe de eșantionare minime de circa 10 000 eșantioane/secundă per canal).

9. RAPOARTELE DE ÎNCERCARE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP ȘI CALIFICAREA PRODUCȚIEI

9.1. Raportul de încercare cuprinde rezultatele tuturor încercărilor și măsurătorilor, inclusiv următoarele date colectate în timpul încercărilor:

(a)	tipul de dispozitiv folosit pentru încercare (dispozitiv de accelerare sau decelerare);

(b)	variația totală a vitezei;

(c)	viteza căruciorului imediat înainte de coliziune, numai în cazul săniilor de decelerare;

(d)	curba accelerației sau decelerației pe tot parcursul perioadei de variație a vitezei căruciorului, dar nu pentru mai puțin de 300 ms;

(e)	timpul (în ms) în care capul manechinului ajunge la punctul extrem al deplasării pe parcursul încercării dinamice;

(f)	locul ocupat de cataramă în timpul încercărilor, dacă acesta poate fi modificat; precum și

(g)	orice defecțiune sau ruptură.

9.2. În cazul în care dispozițiile referitoare la ancoraje, prevăzute în apendicele 3 al anexei 6 la prezentul regulament, nu au fost respectate, procesul verbal trebuie să descrie modul de instalare a sistemului de siguranță pentru copii, specificând orice unghiuri și dimensiuni semnificative.

9.3. Dacă sistemul de siguranță este supus încercării într-un vehicul sau într-o structură a unui vehicul, procesul verbal de încercare trebuie să specifice modul de fixare a structurii vehiculului pe cărucior, poziția sistemului de siguranță și a scaunului vehiculului, precum și înclinarea spătarului scaunului.

9.4. Procesele verbale de încercare pentru omologarea de tip și calificarea producției trebuie să consemneze verificarea marcajelor și a instrucțiunilor de instalare și utilizare.

10. MODIFICĂRILE ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII DE TIP A UNUI SISTEM DE SIGURANȚĂ PENTRU COPII

10.1. Orice modificare a unui sistem de siguranță pentru copii trebuie notificată departamentului administrativ care l-a omologat. În urma notificării, departamentul în cauză poate:

10.1.1.

fie să considere că este puțin probabil ca modificările aduse să aibă vreun efect advers și că, în orice caz, sistemul de siguranță pentru copii respectă în continuare cerințele; fie

10.1.2.

să solicite un nou raport de încercare serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, trebuie comunicată, conform procedurii specificate la punctul 5.3 de mai sus, părților la acord care aplică prezentul regulament.

10.3. Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere și informează ulterior celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

11. CALIFICAREA PRODUCȚIEI

11.1. Pentru a garanta că sistemul de producție al fabricantului corespunde cerințelor, serviciul tehnic care a efectuat încercările pentru omologarea de tip trebuie să realizeze încercări pentru calificarea producției în conformitate cu punctul 11.2.

11.2. Calificarea producției sistemelor de siguranță pentru copii

Producția fiecărui nou tip omologat de sistem de siguranță pentru copii din categoriile „universal”, „semiuniversal” și „restrâns” trebuie supusă unor încercări de calificare a producției.

În acest scop, se prelevează în mod aleatoriu un eșantion format din 5 sisteme de siguranță din primul lot de producție.

Primul lot de producție este considerat ca fiind producția primului bloc cuprinzând minimum 50 de sisteme de siguranță și maximum 5 000 sisteme de siguranță pentru copii.

11.2.1. Încercări dinamice

11.2.1.1. Cinci sisteme de siguranță pentru copii se supun încercării dinamice descrise la punctul 8.1.3. Serviciul tehnic care a efectuat încercările pentru omologarea de tip alege condițiile care au produs deplasarea orizontală maximă a capului pe parcursul încercărilor dinamice pentru omologarea de tip, excluzând condițiile menționate la punctul 7.1.4.1.10.1.2 de mai sus. Toate cele cinci sisteme de siguranță pentru copii trebuie supuse încercării în aceleași condiții.

11.2.1.2. Pentru fiecare din încercările descrise la 11.2.1.1 trebuie măsurate deplasarea orizontală a capului și accelerațiile pieptului.

(a)

Rezultatele măsurării deplasării orizontale maxime a capului trebuie să respecte următoarele două condiții:

Nicio valoare nu trebuie să depășească 1,05 L și

X + S nu trebuie să depășească L,

unde:

L	=	valoarea limită prescrisă
X	=	media valorilor
S	=	abaterea standard a valorilor.

(b)

Rezultatele măsurării accelerațiilor pieptului trebuie să respecte cerințele de la punctul 7.1.4.2.1; în plus, condiția X + S de la punctul 11.2.1.3 litera (a) trebuie să fie aplicată rezultatelor măsurării accelerației rezultante a pieptului după 3 ms (astfel cum se precizează la punctul 7.1.4.2.1) și trebuie înregistrate doar în scop informativ.

11.2.2. Verificarea marcajelor

11.2.2.1. Serviciul tehnic care a efectuat încercările de omologare trebuie să verifice dacă marcajele respectă cerințele menționate la punctul 4.

11.2.3. Verificarea instrucțiunilor de instalare și a instrucțiunilor de utilizare

11.2.3.1. Serviciul tehnic care a efectuat încercările de omologare trebuie să verifice dacă instrucțiunile de instalare și instrucțiunile de utilizare respectă cerințele menționate la punctul 15.

12. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI ȘI ÎNCERCĂRI DE RUTINĂ

Procedurile pentru conformitatea producției sunt conforme cu cele prevăzute în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), respectându-se următoarele cerințe:

12.1.

Orice sistem de siguranță pentru copii omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să fie fabricat astfel încât să fie în conformitate cu tipul omologat, îndeplinind cerințele menționate la punctele 6-8 de mai sus.

12.2.

Trebuie respectate cerințele minime privind procedurile de control al conformității producției prevăzute în anexa 16 la prezentul regulament.

12.3.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate oricând să verifice metodele de control al conformității producției aplicate în fiecare uzină de producție. Frecvența normală a acestor verificări este de două ori pe an.

13. SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

13.1. Omologarea acordată unui sistem de siguranță pentru copii în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care un sistem de siguranță având caracteristicile menționate la punctul 5.4 nu satisface condițiile corespunzătoare încercărilor aleatorii descrise la punctul 11 sau nu este în conformitate cu tipul omologat.

13.2. În cazul în care o parte a acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă este obligată să anunțe neîntârziat celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

14. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

14.1. În cazul în care titularul omologării încetează în mod definitiv producția unui tip de sistem de siguranță pentru copii care face obiectul prezentului regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat omologarea. La primirea informației respective, autoritatea o comunică celorlalte părți ale acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

15. INSTRUCȚIUNI

15.1. Fiecare sistem de siguranță pentru copii trebuie însoțit de instrucțiuni, în limba țării în care este vândut, referitoare la punctele de mai jos:

15.2. Instrucțiunile de instalare trebuie să includă elementele următoare:

15.2.1.

În cazul sistemelor de siguranță pentru copii din categoria „universal”, eticheta de mai jos trebuie să fie clar vizibilă la punctul de vânzare, înainte de îndepărtarea ambalajului:

NOTĂ

Acesta este un sistem de siguranță pentru copii din categoria „universal”. Este omologat în temeiul Regulamentului nr. 44, seria 04 de amendamente, pentru utilizare generală în vehicule și se poate instala pe majoritatea scaunelor de vehicule pentru persoane.

Montarea corectă este posibilă în cazul în care fabricantul a declarat în manualul vehiculului că vehiculul poate accepta un sistem de siguranță pentru copii din categoria „universal” pentru acest grup de vârste.

Acest sistem de siguranță pentru copii a fost clasificat drept „universal” în condiții mai stricte decât cele care au fost aplicate modelelor anterioare care nu poartă această etichetă.

În caz de nelămuriri, consultați fabricantul sau vânzătorul sistemului.

15.2.2.

În cazul sistemelor de siguranță pentru copii din categoria „restrâns” și „semiuniversal”, informațiile următoare trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, înainte de îndepărtarea ambalajului:

Acest sistem de siguranță pentru copii este clasificat pentru uz „(restrâns/semiuniversal)” și poate fi instalat pe scaunele următoarelor vehicule:

AUTOMOBIL	FAȚĂ	SPATE
	Exterior	Central
(Model)	Da	Da	Nu

Acest sistem de siguranță pentru copii poate fi montat și pe scaunele altor vehicule. În caz de nelămuriri, consultați fabricantul sau vânzătorul sistemului.

15.2.3.

În cazul sistemelor de siguranță pentru copii din categoria „vehicul special”, informațiile privind vehiculul în cauză trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, înainte de îndepărtarea ambalajului.

15.2.4.

În cazul în care pentru sistemul în cauză este nevoie de o centură de siguranță pentru adulți, următorul text trebuie să fie de asemenea vizibil la punctul de vânzare, înainte de îndepărtarea ambalajului:

„Acest sistem poate fi folosit doar pentru vehicule omologate și echipate cu centuri de siguranță transversale/cu prindere în 3 puncte/statice/cu retractor, omologate în temeiul Regulamentului CEE-ONU nr. 16 sau al altor standarde echivalente.” (A se tăia mențiunile necorespunzătoare.)

În cazul sistemelor de siguranță pentru coșulețe pentru sugari trebuie inclusă o listă a coșulețelor pentru care se poate utiliza sistemul respectiv.

15.2.5.

Fabricantul sistemului de siguranță pentru copii trebuie să indice pe ambalaj adresa la care clientul îl poate contacta pentru a obține informații suplimentare privind fixarea sistemului de siguranță pentru copii în vehicule specifice.

15.2.6.

Metoda de instalare este descrisă în fotografii și/sau desene foarte clare.

15.2.7.

Utilizatorul trebuie informat cu privire la faptul că elementele rigide și componentele din plastic ale unui sistem de siguranță trebuie amplasate și instalate astfel încât, în timpul utilizării zilnice a vehiculului, să nu poată fi blocate de un scaun mobil sau de vreo ușă a vehiculului.

15.2.8.

Utilizatorul trebuie sfătuit să utilizeze coșulețele pentru sugari perpendicular pe axa longitudinală a vehiculului.

15.2.9.

În cazul unor sisteme de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers, clientul trebuie sfătuit să nu le utilizeze pe scaunele echipate cu airbag. Aceste informații trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, înainte de îndepărtarea ambalajului.

15.2.10.

În cazul sistemelor de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, următoarele informații trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, înainte de îndepărtarea ambalajului:

Acest sistem de siguranță pentru copii cu cerințe speciale este conceput pentru a oferi sprijin suplimentar copiilor pentru care este dificil să stea corect pe scaunele obișnuite. Consultați întotdeauna medicul pentru a vă asigura că acest sistem de siguranță este adecvat pentru copilul dumneavoastră.

15.2.11.

În cazul unui sistem ISOFIX de siguranță pentru copii, următoarea etichetă trebuie să fie clar vizibilă la punctul de vânzare, înainte de îndepărtarea ambalajului:

NOTĂ

1.	Acesta este un SISTEM ISOFIX DE SIGURANȚĂ PENTRU COPII. Este omologat în temeiul Regulamentului nr. 44, seria 04 de amendamente, pentru utilizare generală pe vehicule echipate cu sisteme de ancorare ISOFIX.

2.	Poate fi instalat pe vehicule care dispun de locuri omologate ca poziții ISOFIX (astfel cum se precizează în manualul de utilizare a vehiculului), în funcție de categoria scaunului pentru copii și a gabaritului.

3.	Grupa de masă și clasa de dimensiune ISOFIX pentru care a fost prevăzut acest dispozitiv sunt: …

15.3. Instrucțiunile de utilizare trebuie să conțină următoarele elemente:

15.3.1.

grupa de masă și gabaritul pentru care a fost prevăzut acest dispozitiv;

15.3.2.

dacă dispozitivul este utilizat în combinație cu o centură de siguranță pentru adulți, tipul ce va fi utilizat, împreună cu următoarele indicații: Poate fi utilizat numai la vehiculele indicate, echipate cu centuri de siguranță transversale/cu prindere în 3 puncte/statice/cu retractor, omologate în temeiul Regulamentului CEE nr. 16 sau al altor standarde echivalente (A se tăia mențiunile necorespunzătoare.);

15.3.3.

metoda de utilizare trebuie ilustrată în fotografii și/sau desene foarte clare. În cazul scaunelor care pot fi utilizate fie cu fața la direcția de mers, fie cu spatele la direcția de mers, trebuie subliniat printr-un avertisment clar că este necesar ca sistemul de siguranță să fie orientat cu spatele la direcția de mers, atât timp cât masa copilului este mai mare decât o limită dată sau până când sunt depășite alte criterii de dimensiuni;

15.3.4.

funcționarea cataramei și a dispozitivelor de reglare trebuie explicată clar;

15.3.5.

trebuie recomandat ca orice curele folosite pentru fixarea sistemului de siguranță pe vehicul să fie bine strânse, orice curele folosite pentru legarea copilului pe scaun să fie reglate la statura copilului, iar curelele să nu fie răsucite;

15.3.6.

trebuie subliniat că este important să se verifice că orice curea transversală este fixată cât mai jos, pentru a susține bine pelvisul;

15.3.7.

trebuie recomandat ca dispozitivul să fie schimbat dacă a fost supus unor tensiuni violente în caz de accident;

15.3.8.

trebuie furnizate instrucțiuni de curățare;

15.3.9.

utilizatorul trebuie să fie avertizat cu privire la pericolul efectuării oricăror modificări sau adăugări la dispozitiv fără aprobarea autorității competente, precum și cu privire la pericolul nerespectării instrucțiunilor de instalare furnizate de fabricantul sistemului de siguranță;

15.3.10.

dacă scaunul nu este prevăzut cu o husă din material textil, trebuie recomandat ca el să fie ferit de lumina soarelui, în caz contrar putând deveni prea fierbinte pentru pielea copilului;

15.3.11.

trebuie recomandat să nu fie lăsați copii nesupravegheați într-un sistem de siguranță;

15.3.12.

trebuie recomandat ca orice bagaj sau alt obiect care ar putea provoca răniri în caz de coliziune să fie fixat în mod corespunzător;

15.3.13.

trebuie recomandat ca:

(a)	sistemul de siguranță să nu fie folosit fără husă;

(b)	husa scaunului să fie înlocuită numai cu alta recomandată de fabricant, deoarece husa contribuie integral la atingerea nivelului de performanță al sistemului de siguranță;

15.3.14.

trebuie prevăzut un text sau o diagramă care să indice modul de verificare a poziției corecte a cataramei centurii de siguranță pentru adulți față de principalele punctele de contact portante ale sistemului de siguranță. Utilizatorul trebuie sfătuit să contacteze fabricantul sistemului în caz de nelămuriri cu privire la acest aspect;

15.3.15.

în cazul în care sistemul de siguranță are un punct de contact portant alternativ, modul de utilizare a acestuia trebuie descris în mod clar. Utilizatorul trebuie informat cu privire la modul în care poate verifica dacă acest traseu alternativ este sau nu satisfăcător. Utilizatorul trebuie sfătuit să contacteze fabricantul sistemului în caz de nelămuriri cu privire la acest aspect. Utilizatorul trebuie sfătuit în mod clar să înceapă instalarea sistemului de siguranță pe scaune din vehicul clasificate în categoria „universal” în manualul posesorului autovehiculului, folosind traseul principal al centurii;

15.3.16.

trebuie garantat faptul că instrucțiunile pot rămâne pe sistemul de siguranță pe toată durata existenței sale sau în manualul vehiculului în cazul sistemelor de siguranță integrate;

15.3.17.

trebuie prevăzute avertismente explicite prin care să se interzică folosirea altor puncte de contact portante în afara celor descrise în instrucțiuni și marcate pe sistemul de siguranță;

15.3.18.

în cazul unui sistem de siguranță ISOFIX, instrucțiunile de utilizare trebuie să menționeze obligația de a citi manualul de utilizare.

16. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

16.1. Părțile la acord care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale departamentelor administrative care acordă omologarea, la care urmează a fi trimise fișele de omologare sau de extindere, refuz sau retragere a omologării emise în alte țări.

17. DISPOZIȚII TRANZITORII

17.1. Începând cu data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, nicio parte contractantă care pune în aplicare prezentul regulament nu poate refuza acordarea omologărilor CEE, în temeiul prezentului regulament astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

17.2. Începând cu 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai dacă tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

17.3. În timpul perioadei de 12 de luni care urmează datei intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot continua să acorde omologări de tip acelor tipuri de sisteme de siguranță pentru copii care respectă cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

17.4. În aceeași perioadă de 12 luni, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriilor precedente de amendamente la prezentul regulament.

17.5. Începând cu data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, prevederile anexei 16 la prezentul regulament se aplică și dispozitivelor de siguranță pentru copii care au fost deja omologate în temeiul seriei 02 de amendamente.

17.6. Începând cu data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea unui tip de sistem de siguranță pentru copii care nu respectă cerințele de la punctele 6.2.2 și 6.2.14 din seria 03 de amendamente.

17.7. Începând cu 36 de luni de la intrarea în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea sistemelor de siguranță pentru copii care nu îndeplinesc cerințele seriei 03 de amendamente la prezentul regulament.

17.8. Începând cu data intrării în vigoare a suplimentului 2 la seria 03 de amendamente, eticheta prevăzută la punctul 4.5 din prezentul regulament trebuie plasată pe toate sistemele noi de siguranță pentru copii fabricate în conformitate cu prezentul regulament.

17.9. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, nicio parte contractantă care pune în aplicare prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE, în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

17.10. Începând cu 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai dacă sistemul de siguranță pentru copii care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

17.11. În timpul perioadei de 12 de luni care urmează datei de intrare în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot continua să acorde omologări de tip acelor tipuri de sisteme de siguranță pentru copii care respectă cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

17.12. Pe durata perioadei de 36 de luni care urmează datei intrării în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu pot refuza cererile de extindere a omologării în cazul omologărilor acordate în temeiul seriilor anterioare de amendamente la prezentul regulament.

17.13. Începând cu 48 de luni de la intrarea în vigoare a seriei 04 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea sistemelor de siguranță pentru copii care nu îndeplinesc cerințele seriei 04 de amendamente la prezentul regulament.

17.14. Începând cu șase luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 04 la seria 04 de amendamente, omologările acordate, în conformitate cu seriile 03 și 04 de amendamente, pentru sistemele de siguranță pentru copii din grupele 0, 0+ și I care nu respectă cerințele de la punctul 6.1.11 sau 6.1.12 își încetează validitatea.

17.15. Începând cu data intrării în vigoare a suplimentului 04 la seria 04 de amendamente la prezentul regulament, prin derogare de la obligațiile părților contractante pe parcursul perioadei tranzitorii precizate la punctul 17.14 și în baza declarației făcute de Comunitatea Europeană la momentul aderării la Acordul din 1958 (Notificarea depozitarului C.N.60.1998.TREATIES-28), statele membre ale Comunității Europene pot interzice introducerea pe piață a sistemelor de siguranță pentru copii care nu îndeplinesc cerințele suplimentului 4 la seria 04 de amendamente la prezentul regulament.

(1) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (liber), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (liber), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (liber), 34 pentru Bulgaria, 35 (liber), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (liber), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (liber), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de către statele membre care utilizează marca lor respectivă CEE), 43 pentru Japonia, 44 (liber), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaezia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (liber) și 56 pentru Muntenegru. Numerele ulterioare trebuie atribuite altor țări în ordinea cronologică în care ratifică sau aderă la acordul privind adoptarea prescripțiilor tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamentele și piesele care se pot fixa și/sau folosi la vehiculele pe roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate în temeiul acestor prescripții, iar numerele atribuite astfel trebuie comunicate de Secretarul General al Națiunilor Unite părților contractante la acordul menționat.

(2) SSC ISOFIX universal înseamnă sisteme de siguranță orientate cu fața la direcția de mers, destinate utilizării la vehicule având scaune dotate cu sistem de ancorare ISOFIX și un ancoraj superior.

(3) SSC ISOFIX semiuniversal înseamnă:

—	sisteme de siguranță orientate cu fața la direcția de mers dotate cu picior de sprijin; sau

—	sisteme de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers, dotate cu un picior de sprijin sau cu o curea de prindere în partea superioară, destinate utilizării la vehiculele echipate cu sistem ISOFIX și cu un ancoraj superior, dacă este necesar;

—	sau sisteme de siguranță orientate cu spatele la direcția de mers, sprijinite de planșa de bord a vehiculului, destinate utilizării pe scaunul pentru pasager din față, dotat cu sistem de ancorare ISOFIX;

—	ori un sistem de siguranță orientat cu fața în lateral, dotat, dacă este cazul, cu un dispozitiv antirotație destinat utilizării la vehicule având scaune dotate cu sistem de ancorare ISOFIX și un ancoraj superior, dacă este necesar.

(4) Adresa la care se pot solicita standardele CEN corespunzătoare este următoarea: CEN, 2 rue Bréderode, B.P. 5, 1000 Bruxelles, Belgia.

(5) Limitele de accelerație a pieptului nu se aplică atunci când se folosește un manechin reprezentând un nou-născut, deoarece acesta nu include instrumente.

(6) Manechinul reprezentând un nou-născut nu este echipat cu nicio inserție abdominală. Prin urmare, pentru a determina gradul de perforare a abdomenului se poate folosi doar o analiză subiectivă.

(7) Dacă nu se prevede altfel, toleranțele pentru dimensiuni nu se aplică valorilor limită.

Intervalul de dimensiuni (mm)	sub 6	între 6 și 30	între 30 și 120	între 120 și 315	între 315 și 1 000	peste 1 000
Toleranța (mm)	± 0,5	± 1	± 1,5	± 2	± 3	± 4

Toleranțe unghiulare, dacă nu se prevede altfel: ± 1°.

(8) În timpul calibrării, distanța de oprire trebuie să fie de 650 ± 30 mm.

(9) În timpul calibrării, distanța de oprire trebuie să fie de 275 ± 20 mm.

Notă:

Legendă:

Impuls de încercare nr. 1	–	astfel cum se indică în anexa 7 – coliziune frontală.
Impuls de încercare nr. 2	–	astfel cum se indică în anexa 7 – coliziune din spate.
Impuls de încercare nr. 3	–	impuls de decelerație a vehiculului supus unei coliziuni frontale.
Impuls de încercare nr. 4	–	impuls de decelerație a vehiculului supus unei coliziuni din spate.

(10) g = 9,81 m/s2.

ANEXA 1

FIȘĂ DE COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCII DE OMOLOGARE

ANEXA 3

SCHEMA APARATURII PENTRU ÎNCERCAREA DE REZISTENȚĂ LA PRAF

(dimensiuni în milimetri)

ANEXA 4

ÎNCERCAREA LA COROZIUNE

1. Aparatura de încercare

1.1.

Aparatura de încercare este constituită dintr-o cameră de ceață, un rezervor pentru soluția salină, o alimentare cu aer comprimat condiționat adecvat, una sau mai multe duze de pulverizare, suporturi pentru eșantioane, un dispozitiv de încălzire a camerei și mijloacele de control necesare. Dimensiunile și detaliile de construcție ale aparaturii rămân opționale, cu condiția să fie întrunite condițiile de încercare.

1.2.	Este necesar să se garanteze că picăturile care se acumulează pe plafonul sau acoperișul camerei nu cad pe eșantioanele pentru încercare.

1.3.	Picăturile de soluție care cad de pe eșantioanele supuse încercării nu trebuie să fie recirculate la rezervor și pulverizate din nou.

1.4.	Aparatura nu se fabrică din materiale care influențează corozivitatea ceții.

2. Amplasarea eșantioanelor pentru încercare în camera de ceață

2.1.	Eșantioanele, cu excepția retractoarelor, trebuie susținute sau suspendate la un unghi de 15°-30° față de verticală și preferabil în paralel cu direcția principală a fluxului orizontal de ceață prin cameră, stabilită ținând cont de suprafața dominantă supusă încercării.

2.2.

Retractoarele trebuie suspendate sau susținute astfel încât axele bobinei destinate stocării curelei să fie perpendiculare pe direcția principală a fluxului orizontal al ceții în cameră. Deschiderea destinată trecerii curelei prin retractor trebuie de asemenea să fie orientată spre această direcție principală.

2.3.	Fiecare eșantion trebuie plasat astfel încât ceața să se depună liber pe toate eșantioanele.

2.4.	Fiecare eșantion trebuie plasat astfel încât soluția de sare să nu se scurgă de pe un eșantion pe altul.

3. Soluția salină

3.1.

Soluția salină se prepară dizolvând 5 ± 1 părți masă de clorură de sodiu în 95 de părți de apă distilată. Această sare trebuie să fie clorură de sodiu aproape complet lipsită de nichel și cupru și să nu conțină, în stare uscată, mai mult de 0,1 procente iodură de sodiu și nici mai mult de 0,3 procente impurități în total în stare uscată.

3.2.	Soluția trebuie să fie astfel încât, atunci când se pulverizează la 35 °C, soluția obținută să aibă pH-ul între 6,5 și 7,2.

4. Aerul comprimat

4.1.	Aerul comprimat care alimentează duza (duzele) care permite (permit) pulverizarea soluției de sare trebuie să fie lipsit de ulei și impurități și menținut la o presiune cuprinsă între 70 kN/m2 și 170 kN/m2.

5. Condițiile în camera cu ceață

5.1.

Zona de expunere a camerei cu ceață trebuie să fie menținută la 35 ± 5 °C. Se plasează cel puțin două colectoare de ceață curate în zona de expunere pentru a împiedica colectarea picăturilor de soluție care provin de la eșantioanele de încercare sau din alte surse. Colectoarele trebuie plasate aproape de eșantioanele pentru încercare, unul cât mai aproape, iar celălalt cât mai departe posibil de duze. Ceața trebuie să fie produsă astfel încât, pentru fiecare 80 cm2 de zonă de colectare orizontală, volumul mediu de soluție adunat în fiecare colector timp de o oră să fie cuprins între 1,0 și 2,0 ml atunci când aceste măsurători sunt efectuate pe o perioadă de cel puțin 16 ore.

5.2.	Duza (sau duzele) trebuie să fie dirijată (dirijate) sau ștrangulată (ștrangulate) astfel încât jetul pulverizat să nu fie proiectat direct pe eșantioanele supuse încercării.

ANEXA 5

ÎNCERCAREA LA ABRAZIUNE ȘI MICROALUNECARE

Figura 1

Procedura de tip 1

Exemple de încercări ale amplasărilor care corespund tipului de dispozitiv de reglare

Exemplul a

Exemplul b

Figura 2

Procedura de tip 2

Figura 3

Încercarea la microalunecare

Cursa totală: 300 ± 20 mm

Sarcina de 50 N asupra dispozitivului de încercare va fi direcționată vertical pentru a fi posibilă prevenirea balansării acesteia și răsucirea curelei.

Dispozitivul de prindere se supune unei sarcini de 50 N în același fel ca în vehicul.

ANEXA 6

DESCRIEREA CĂRUCIORULUI

1. Căruciorul

1.1. În cazul încercărilor sistemelor de siguranță pentru copii, căruciorul, doar cu scaunul fixat pe el, trebuie să cântărească peste 380 kg. În cazul încercărilor pentru sistemele de siguranță pentru copii din categoria „vehicul special”, masa căruciorului, cu structura vehiculului atașată, trebuie să fie mai mare de 800 kg.

2. Ecranul de calibrare

2.1. Se fixează pe cărucior un ecran de calibrare, având marcată pe el o linie care să reprezinte limita de mișcare, pentru a face posibilă respectarea criteriilor de mișcare înspre înainte care trebuie determinate din înregistrările fotografice.

3. Scaun

3.1. Scaunul se construiește în modul următor:

3.1.1. un spătar rigid, fix, ale cărui dimensiuni sunt indicate în apendicele 1 al acestei anexe. Partea inferioară și partea superioară sunt alcătuite dintr-un tub cu diametrul de 20 mm;

3.1.2. un scaun rigid, ale cărui dimensiuni sunt indicate în apendicele 1 la prezenta anexă. Partea din spate a scaunului este alcătuită dintr-o fâșie rigidă de metal, a cărei limită superioară este un tub cu diametrul de 20 mm. Partea din față a scaunului este de asemenea alcătuită dintr-un tub cu diametrul de 20 mm;

3.1.3. pentru a permite accesul la brațele ancorajului, se fac deschizături în spatele pernei scaunului, astfel cum este descris în apendicele 1 al prezentei anexe;

3.1.4. lățimea scaunului este de 800 mm;

3.1.5. spătarul și scaunul se acoperă cu spumă de poliuretan, ale cărei caracteristici sunt precizate în tabelul 1. Dimensiunile pernei sunt indicate în apendicele 1 la prezenta anexă;

Tabelul 1

Densitatea conform ISO 485 (kg/m3)	43
Rezistența la rupere conform ISO 2439B (N)
p — 25 procente	125
p — 40 procente	155
Factor de rezistență la rupere conform ISO 3386 (kPa)	4
Alungire la rupere conform ISO 1798 (procente)	180
Rezistența la rupere conform ISO 1798 (kPa)	100
Set de compresiune conform ISO 1856 (procente)	3

3.1.6. spuma de poliuretan se acoperă cu o pânză de protecție împotriva luminii soarelui, confecționată din fibră poliacrilată, ale cărei caracteristici sunt indicate în tabelul 2.

Tabelul 2

Masa specifică (g/m2)	290
Rezistența la rupere (conform DIN 53587) asupra specimenului supus încercării, lat de 50 mm:
pe lungime (kg):	120
pe lățime (kg):	80

3.1.7. Îmbrăcarea scaunului și a spătarului (1)

3.1.7.1.

Perna din spumă a scaunului este obținută dintr-un bloc pătrat de spumă (800 × 575 × 135 mm) astfel încât (vezi figura 1 din apendicele 1 al prezentei anexe) forma ei să semene cu forma plăcii de aluminiu pentru partea inferioară menționată în figura 2 din apendicele 1 al prezentei anexe.

3.1.7.2.

Se fac șase găuri în placa pentru partea inferioară pentru a o fixa de cărucior prin șuruburi. Găurile sunt practicate de-a lungul celei mai lungi părți a plăcii, câte trei pe fiecare latură, poziția lor depinzând de construcția căruciorului. În găuri sunt introduse șase șuruburi. Se recomandă lipirea șuruburilor de placă cu un adeziv corespunzător. Șuruburile sunt fixate ulterior cu piulițe.

3.1.7.3.

Materialul pentru husă (1 250 × 1 200 mm, a se vedea figura 3 din apendicele 1 al prezentei anexe) este tăiat pe lățime astfel încât să nu fie posibil ca husa să se suprapună după ce este așezată. Trebuie lăsat un spațiu de aproximativ 100 mm între marginile husei. Prin urmare, materialul trebui tăiat la aproximativ 1 200 mm.

3.1.7.4.

Pe materialul pentru husă sunt trasate două linii pe lățime. Ele sunt situate la 375 mm de o parte și de alta a liniei mediane a husei. (A se vedea figura 3 din apendicele 1 la prezenta anexă.)

3.1.7.5.

Perna de spumă a scaunului este amplasată invers pe husă, cu placa de aluminiu pentru partea inferioară deasupra.

3.1.7.6.

Pe ambele părți, husa este întinsă până când segmentele desenate pe ea corespund marginilor plăcii de aluminiu pentru partea inferioară. În dreptul fiecărui șurub se fac găuri mici, iar husa este trasă peste șuruburi.

3.1.7.7.

Materialul husei se taie în dreptul fiecărei crestături din placa de aluminiu pentru partea inferioară și în spumă.

3.1.7.8.

Husa este lipită de placa de aluminiu cu un adeziv flexibil. Piulițele trebuie îndepărtate înainte de lipire.

3.1.7.9.

Colțurile laterale sunt îndoite pe placă și sunt, de asemenea, lipite.

3.1.7.10.

Colțurile din crestături sunt îndoite înspre interior și legate cu o bandă rezistentă.

3.1.7.11.

Adezivul flexibil trebuie lăsat să se usuce cel puțin timp de 12 ore.

3.1.7.12.

Perna spătarului este acoperită exact în același mod ca și scaunul, cu diferența că liniile de pe husă (1 250 × 850 mm) sunt trasate la 320 mm de-o parte și de alta a liniei mediane a materialului.

3.1.8. Linia Cr coincide cu linia de intersecție dintre planul superior al scaunului și culoarul din fața scaunului din spate.

3.2. Încercarea destinată dispozitivelor orientate cu spatele spre direcția de mers

3.2.1. Se montează pe cărucior un cadru special pentru a sprijini sistemul de siguranță astfel cum se arată în figura 1.

3.2.2. Se fixează solid de cărucior un tub de oțel astfel încât o sarcină de 5 000 ± 50 N aplicată orizontal pe centrul tubului să nu cauzeze o deplasare mai mare de 2 mm.

3.2.3. Dimensiunile tubului sunt următoarele: 500 × 100 × 90 mm.

Figura 1

Sistem pentru încercarea dispozitivului orientat cu spatele la direcția de mers

3.3. Podeaua căruciorului

3.3.1. Podeaua căruciorului se compune dintr-o placă de metal uniformă ca grosime și material (a se vedea figura 2 din apendicele 3 al prezentei anexe).

3.3.1.1.

Podeaua se fixează rigid pe cărucior. Înălțimea sa în raport cu punctul de proiecție al axei Cr [dimensiunea X (2) din figura 2] se ajustează pentru a îndeplini cerințele punctului 7.1.4.1.9.

3.3.1.2.

Podeaua se proiectează astfel încât duritatea suprafeței să nu fie mai mică de 120 HB, conform EN ISO 6506-1:1999.

3.3.1.3.

Podeaua trebuie să suporte o sarcină concentrată de 5 kN aplicată vertical fără ca aceasta să provoace o mișcare verticală mai mare de 2 mm față la axa Cr și fără apariția vreunei deformări permanente.

3.3.1.4.

Rugozitatea de la suprafața podelei nu trebuie să fie mai mare de 6,3 Ra conform ISO 4287:1997.

3.3.1.5.

Podeaua se proiectează astfel încât să nu apară nicio deformare permanentă după încercarea dinamică a sistemului de siguranță pentru copii, în conformitate cu prezentul regulament.

4. Dispozitiv de oprire

4.1. Acest dispozitiv este compus din două dispozitive de absorbție identice montate în paralel.

4.2. Dacă este necesar, se utilizează un dispozitiv de absorbție suplimentar pentru fiecare creștere cu 200 kg a masei nominale. Fiecare dispozitiv de absorbție include:

4.2.1.

o capsulă exterioară alcătuită dintr-un tub de oțel;

4.2.2.

un tub din poliuretan pentru absorbția energiei;

4.2.3.

un buton din oțel polizat, cu secțiunea elipsoidală, care pătrunde în dispozitivul de absorbție; precum și

4.2.4.

o tijă și o placă de șoc.

4.3. Dimensiunile diferitelor părți ale dispozitivului de absorbție sunt indicate în diagrama din apendicele 2 al prezentei anexe.

4.4. Caracteristicile materialului absorbant sunt specificate în tabelele 3 și 4 din prezenta anexă.

4.5. Ansamblul dispozitivului de oprire se condiționează la o temperatură între 15 și 25 °C, cel puțin 12 ore înainte de a fi folosit pentru încercările de calibrare descrise în anexa 7 la prezentul regulament. Dispozitivul de oprire trebuie să atingă, pentru fiecare tip de încercare, performanțele stabilite în apendicele 1 și 2 ale anexei 7. Pentru încercările dinamice ale unui sistem de siguranță pentru copii, ansamblul dispozitivului de oprire se condiționează cel puțin 12 ore la aceeași temperatură ca și cea necesară pentru încercarea de calibrare (cu o aproximație de ± 2 °C). Se poate accepta orice alt dispozitiv care duce la rezultate echivalente.

Tabelul 3

Caracteristicile materialului absorbant „A” (3)

(Metoda ASTM D 735, dacă nu se precizează altfel)

Duritatea shore A:	95 ± 2 la temperatura de 20 ± 5 °C
Rezistența la rupere:	Ro ≥ 350 kg/cm2
Elongația minimă:	Ao ≥ 400 procente
Modulul la o elongație de 100 procente:	≥ 110 kg/cm2
la o elongație de 300 procente:	≥ 240 kg/cm2
Fragilitatea la frig (metoda ASTM D 736):	5 ore la – 55 °C
Compresiunea remanentă (metoda B):	22 de ore la 70 °C: ≤ 45 procente
Densitatea la 25 °C:	1,05-1,10
Îmbătrânirea în aer (metoda ASTM D 573):
70 de ore la 100 °C:	duritatea shore: variația maximă: ± 3 rezistența la rupere: scădere < 10 procente din Ro elongația: scădere < 10 procente din Ao masa: scădere < 1 procente
Imersiune în ulei (metoda ASTM nr 1 Ulei):
70 de ore la 100 °C:	duritatea shore: variația maximă: ± 4 rezistența la rupere: scădere < 15 procente din Ro elongația: scădere < 10 procente din Ao volumul: creștere < 1 procent
Imersiune în ulei (metoda ASTM nr 3 Ulei):
70 de ore la 100 °C:	rezistența la rupere: scădere < 15 procente din Ro elongația: scădere < 15 procente din Ao volumul: creștere < 20 procente
Imersiune în apă distilată:
1 săptămână la 70 °C:	rezistența la rupere: scădere < 35 procente din Ro elongația: creștere < 20 procente din Ao

Tabelul 4

Caracteristici ale materialului absorbant „B”

[metoda ASTM 2000 (1980), în cazul în care nu este menționat altfel]

Duritatea shore A:	88 ± 2 la temperatura de 20 ± 5 °C
Rezistența la rupere:	Ro ≥ 300 kg/cm2
Elongația minimă:	Ao ≥ 400 procente
Modulul la o elongație de 100 procente:	≥ 70 kg/cm2
la o elongație de 300 procente:	≥ 130 kg/cm2
Fragilitatea la frig (metoda ASTM D 736):	5 ore la – 55 °C
Compresiunea remanentă (metoda B):	22 de ore la 70 °C: ≤ 45 procente
Densitatea la 25 °C:	1,08-1,12
Învechirea în aer [metoda ASTM D 573 (1981)]:
70 de ore la100 °C:	duritatea shore: variația maximă: ± 3 rezistența la rupere: scădere < 10 procente din Ro elongația: scădere < 10 procente din Ao masa: scădere < 1 procent
Imersiune în ulei [metoda ASTM D 471 (1979) Ulei nr. 1]:
70 de ore la 100 °C:	duritatea shore: variația maximă: ± 4 rezistența la rupere: scădere < 15 procente din Ro elongația: scădere < 10 procente din Ao volumul: creștere < 5 procente
Imersiune în ulei [metoda ASTM D 471 (1979) Ulei nr. 3]:
70 de ore la 100 °C:	rezistența la rupere: scădere < 15 procente din Ro elongația: scădere < 15 procente din Ao volumul: creștere < 20 procente
Imersiune în apă distilată:
1 săptămână la 70 °C:	rezistența la rupere: scădere < 35 procente din Ro elongația: creștere < 20 procente din Ao

(1) Detalii privind materialele folosite în acest proces pot fi obținute de la TNO (Institutul de cercetare pentru autovehicule), Schoemakerstraat 97, 2628 VK Delft, Țările de Jos.

(2) Dimensiunea X este de 210 mm, având un interval de reglare de ± 70 mm.

(3) Adresa la care se pot solicita standardele ASTM corespunzătoare este următoarea: ASTM, 1916 Race Street, Philadelphia, SUA PA 19 103.

Apendicele 1

Figura 1

Dimensiunile scaunului și ale huselor acestuia

Figura 2

Dimensiuni ale plăcii de aluminiu inferioare

Figura 3

Dimensiuni ale husei

Figura 4

Vedere în spațiu a scaunului

Apendicele 2

Dispozitiv de oprire

Impact frontal

dimensiuni (în mm)

Figura 1

Figura 1a

Material A

Figura 1b

Material B

Figura 2

Dispozitiv de oprire buton cu secțiune transversală elipsoidală

Figura 3

Dispozitiv de oprire buton cu secțiune transversală elipsoidală

Figura 4

Dispozitiv de oprire (asamblat)

Coliziune din spate

dimensiuni (în mm)

Figura 5

Dispozitiv de oprire

Tub de poliuretan

Coliziune din spate

dimensiuni în mm

Apendicele 3

DISPUNEREA ȘI UTILIZAREA ANCORAJELOR ÎN CĂRUCIORUL DE ÎNCERCARE

1.	Ancorajele se amplasează conform indicațiilor de mai jos. Când se atașează placa standard de ancorare la punctele de ancorare A și B sau B0, plăcile se montează cu șurubul în direcția orizontală de traversare cu suprafața unghiulară orientată înspre bord și se pot mișca liber în jurul axului.

În cazul sistemelor de siguranță pentru copii din categoriile „universal” și „restrâns” se folosesc următoarele puncte de ancorare:

2.1.	pentru sistemele de siguranță pentru copii care folosesc curele transversale, punctele A și B;

2.2.	pentru sistemele de siguranță pentru copii dotate cu curele transversale și diagonale, punctele A, B0 și C.

2.3.	pentru sistemele de siguranță pentru copii echipate cu dispozitiv de prindere ISOFIX, punctele situate cel mai în spate, H1 și H2.

3.	Ancorajele A, B și/sau H1, H2 (situate cel mai în spate) și D se folosesc pentru sistemele de siguranță pentru copii din categoria „semiuniversal” având un singur ancoraj suplimentar de prindere în partea superioară.

4.	Ancorajele A, B și/sau H1, H2 (situate cel mai în spate), E și F se folosesc pentru sistemele de siguranță pentru copii din categoria „semiuniversal” având un singur ancoraj suplimentar de prindere în partea superioară.

5.	Punctele de ancorare R1, R2, R3, R4 și R5 sunt punctele suplimentare de ancorare pentru sistemele de siguranță pentru copii orientate cu fața spre direcția de mers din categoria „semiuniversal” având unul sau mai multe ancoraje suplimentare (a se vedea punctul 8.1.3.53).

Cu excepția punctului C (care reprezintă poziția nodală), punctele care corespund dispunerii ancorajelor arată unde trebuie să fie conectate capetele centurii la cărucior sau la traductorul de sarcină, după caz. Structura care susține ancorajele trebuie să fie rigidă. Ancorajele superioare nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 0,2 mm în direcție longitudinală când li se aplică o greutate de 980 N în această direcție. Căruciorul se construiește astfel încât să nu apară nicio deformare permanentă în părțile care susțin ancorajele pe parcursul încercării.

7.	În cazul coșulețelor pentru sugari din grupa 0, punctele A1 și/sau B1 pot fi folosite alternativ, astfel cum este specificat de fabricantul sistemelor de siguranță pentru copii. A1 și B1 se află la o distanță de 350 mm de R1, pe o linie transversală care trece prin R1.

În cazul încercării destinate sistemelor de siguranță pentru copii din categoriile „universal” și „restrâns”, pe scaunul de încercare se fixează o centură standard cu retractor, astfel cum se precizează în anexa 13. Chinga folosită între retractor și placa de ancorare A1 a centurii de siguranță standard se înlocuiește cu una nouă la fiecare încercare dinamică.

9.	Pentru încercarea destinată sistemelor de siguranță pentru copii echipate cu curele de prindere în partea superioară, se utilizează ancorajul G1 sau G2.

10.	În cazul sistemelor de siguranță pentru copii dotate cu un picior de sprijin, serviciul tehnic selecționează ancorajele care trebuie folosite în conformitate cu punctul 2, 3, 4 sau 5 de mai sus, piciorul de sprijin fiind ajustat astfel cum se precizează la punctul 7.1.4.1.9.

Figura 1

Figura 2

Figura 3

ANEXA 7

CURBĂ A DECELERAȚIEI SAU ACCELERAȚIEI CĂRUCIORULUI ÎN FUNCȚIE DE TIMP

În toate cazurile, procedurile de calibrare și măsurare trebuie să corespundă celor definite în standardul internațional ISO 6487:2002; echipamentul de măsurare trebuie să corespundă condițiilor tehnice ale unui canal de date cu o clasă de benzi de frecvență a canalului (CFC) 60.

Apendicele 1

Curbă a decelerației sau accelerației căruciorului în funcție de timp

Coliziune frontală

Definirea diferitelor curbe

Timpul (ms)	Accelerația (g) Coridor inferior	Accelerația (g) Coridor superior
0	—	10
20	0	—
50	20	28
65	20	—
80	—	28
100	0	—
120	—	0

Segmentul suplimentar (a se vedea punctul 8.1.3.1.1.3.2) există numai în cazul saniei de accelerare.

Apendicele 2

Curbe ale decelerației sau accelerației căruciorului în funcție de timp

Coliziune din spate

Definirea diferitelor curbe

Timpul (ms)	Accelerația (g) Coridor inferior	Accelerația (g) Coridor superior
0	—	21
10	0
10	7	—
20	14	—
37	14	—
52	7	—
52	0
70	—	21
70	—	0

Segmentul suplimentar (a se vedea punctul 8.1.3.1.1.3.2) există numai în cazul saniei de accelerare.

ANEXA 8

DESCRIEREA MANECHINELOR

1. Generalități

1.1.	Manechinele prevăzute de prezentul regulament sunt descrise în apendicele 1-3 ale prezentei anexe și în desenele tehnice efectuate de TNO (Institutul de cercetare pentru autovehicule), Schoemakerstraat 97, 2628 VK Delft, Țările de Jos.

1.2.

Se pot folosi alte manechine, cu condiția ca:

1.2.1.

echivalența lor să poată fi demonstrată în fața autorității competente; și

1.2.2.

folosirea lor să fie înregistrată în raportul de încercare și în fișa de comunicare descrise în anexa 1 la prezentul regulament.

Apendicele 1

DESCRIEREA MANECHINELOR CARE REPREZINTĂ COPII DE 9 LUNI ȘI DE 3, 6 ȘI 10 ANI

1. Generalități

1.1. Dimensiunile și masele manechinelor descrise mai jos sunt bazate pe antropometria copiilor de 9 luni, respectiv de 3, 6 și 10 ani având a 50-a percentilă.

1.2. Manechinele sunt alcătuite dintr-un schelet de metal sau poliester cu componente din mulaj de poliuretan.

1.3. În figura 9 este prezentată o vedere explodată a manechinului.

2. Structura

2.1. Capul

2.1.1. Capul este construit din poliuretan și întărit cu benzi de metal. În interiorul capului este posibilă instalarea echipamentului de măsurare pe un bloc de poliamidă în centrul de greutate.

2.2. Vertebre

2.2.1. Vertebrele gâtului

2.2.1.1.

Gâtul este realizat din 5 inele de poliuretan conținând un nucleu de elemente de poliamidă. Articulația dintre atlas și axis este realizată din poliamidă.

2.2.2. Vertebrele lombare

2.2.2.1.

Cele cinci vertebre lombare sunt făcute din poliamidă.

2.3. Piept

2.3.1. Scheletul pieptului constă într-un cadru tubular de oțel pe care sunt montate articulațiile brațului. Coloana vertebrală constă într-un cablu de oțel cu patru capete filetate.

2.3.2. Scheletul este acoperit cu poliuretan. Echipamentul de măsurare poate fi amplasat în cavitatea toracică.

2.4. Membre

2.4.1. Brațele și picioarele sunt, de asemenea, confecționate din poliuretan și întărite cu elemente din metal sub forma unor tuburi pătrate, benzi și plăci. Genunchii și umerii sunt prevăzuți cu articulații mobile. Articulațiile brațelor și picioarelor sunt construite dintr-o bilă reglabilă și din articulații care servesc drept locaș pentru bilă.

2.5. Bazin

2.5.1. Bazinul este alcătuit din poliester întărit cu sticlă și acoperit de asemenea cu poliuretan.

2.5.2. Forma părții superioare a bazinului, care este importantă pentru determinarea sensibilității la solicitarea abdominală, copiază cât se poate de bine forma bazinului copilului.

2.5.3. Articulațiile șoldurilor sunt situate imediat sub bazin.

2.6. Asamblarea manechinului

2.6.1. Gât-piept-bazin

2.6.1.1.

Vertebrele lombare și bazinul sunt înșurubate pe cablul de oțel, iar tensiunea lor este ajustată cu o piuliță. Vertebrele gâtului sunt montate și ajustate în același mod. Întrucât cablul de oțel nu trebuie să se poată mișca prin piept, trebuie să fie imposibilă ajustarea tensiunii vertebrelor lombare din gât sau invers.

2.6.2. Cap-gât

2.6.2.1.

Capul poate fi montat și ajustat prin intermediul unui șurub și al unei piulițe prin blocul atlas-axis.

2.6.3. Trunchi-membre

2.6.3.1.

Brațele și picioarele pot fi montate și ajustate pe trunchi prin intermediul unor articulații formate din bile și locașuri ale bilei.

2.6.3.2.

Pentru articulațiile brațului bilele sunt montate pe trunchi; în cazul articulațiilor picioarelor, ele sunt montate la picioare.

3. Caracteristici principale

3.1. Masă

Tabelul 1

Componentă	Masa în kg în funcție de grupa de vârstă
Componentă	9 luni	3 ani	6 ani	10 ani
Cap + gât	2,20 ± 0,10	2,70 ± 0,10	3,45 ± 0,10	3,60 ± 0,10
Trunchi	3,40 ± 0,10	5,80 ± 0,15	8,45 ± 0,20	12,30 ± 0,30
Partea superioară a brațului (2x)	0,70 ± 0,05	1,10 ± 0,05	1,85 ± 0,10	2,00 ± 0,10
Partea inferioară a brațului (2x)	0,45 ± 0,05	0,70 ± 0,05	1,15 ± 0,05	1,60 ± 0,10
Partea superioară a piciorului (2x)	1,40 ± 0,05	3,00 ± 0,10	4,10 ± 0,15	7,50 ± 0,15
Partea inferioară a piciorului (2x)	0,85 ± 0,05	1,70 ± 0,10	3,00 ± 0,10	5,00 ± 0,15
Total	9,00 ± 0,20	15,00 ± 0,30	22,00 ± 0,50	32,00 ± 0,70

3.2. Dimensiuni principale

3.2.1. Dimensiunile principale, având la bază figura 1 din prezenta anexă, sunt indicate în tabelul 2.

Figura 1

Principalele dimensiuni ale manechinului

Tabelul 2

Nr.	Dimensiuni	Dimensiuni în mm în funcție de grupa de vârstă
Nr.	Dimensiuni	9 luni	3 ani	6 ani	10 ani
1	Din spatele feselor în fața genunchiului	195	334	378	456
2	Din spatele feselor la popliteu, șezând	145	262	312	376
3	De la centrul de greutate la scaun	180	190	190	200
4	Circumferința pieptului	440	510	580	660
5	Profunzimea pieptului	102	125	135	142
6	Distanța dintre omoplați	170	215	250	295
7	Diametrul capului	125	137	141	141
8	Lungimea capului	166	174	175	181
9	Circumferința șoldului, șezând	510	590	668	780
10	Circumferința șoldului, în picioare (neindicată în desen)	470	550	628	740
11	Adâncimea șoldului, șezând	125	147	168	180
12	Lățimea șoldului, șezând	166	206	229	255
13	Diametrul gâtului	60	71	79	89
14	De la scaun la cot	135	153	155	186
15	Lățimea umerilor	216	249	295	345
16	Nivelul ochilor față de sol, șezând	350	460	536	625
17	Înălțimea, șezând	450	560	636	725
18	Înălțimea umărului, șezând	280	335	403	483
19	De la talpă la popliteu, șezând	125	205	283	355
20	Statura (neindicată în desen)	708	980	1 166	1 376
21	Înălțimea coapsei, șezând	70	85	95	106

4. Reglarea articulațiilor

4.1. Generalități

4.1.1. Pentru a obține rezultate reproductibile folosind manechinele, este esențială specificarea și reglarea frecării la diferitele articulații, a tensiunii în gât și în cablurile lombare, precum și a rigidității inserției abdominale.

4.2. Reglarea cablului gâtului

4.2.1. Se așază trunchiul pe partea dorsală în plan orizontal.

4.2.2. Se montează ansamblul complet al gâtului fără cap.

4.2.3. Se strânge piulița dispozitivului de reglare pe blocul atlas-axis.

4.2.4. Se trece o bară potrivită sau un șurub prin blocul atlas-axis.

4.2.5. Se slăbește presiunea piuliței dispozitivului de reglare până când blocul atlas-axis coboară cu 10 ± 1 mm în momentul în care o sarcină de 50 N direcționată în jos este aplicată barei sau șurubului prin blocul atlas-axis (a se vedea figura 2).

Figura 2

4.3. Articulația atlas-axis

4.3.1. Se așază trunchiul pe partea dorsală în plan orizontal.

4.3.2. Se montează ansamblul complet al gâtului și capului.

4.3.3. Se strâng șurubul și piulița de reglare prin cap și prin blocul atlas-axis, capul fiind în poziție orizontală.

4.3.4. Se slăbește piulița de reglare până când capul începe să se miște (a se vedea figura 3).

Figura 3

4.4. Articulația coapsei

4.4.1. Se așază trunchiul pe partea frontală, în plan orizontal.

4.4.2. Se montează partea superioară a piciorului (fără partea lui inferioară).

4.4.3. Se strânge piulița de reglare cu partea superioară a piciorului în poziție orizontală.

4.4.4. Se slăbește piulița de reglare până când partea superioară a piciorului începe să se miște.

4.4.5. Articulația coapsei se verifică frecvent în fazele inițiale din cauza problemelor de „rodaj” (a se vedea figura 4).

Figura 4

4.5. Articulația genunchiului

4.5.1. Se așază partea superioară a piciorului în poziție orizontală.

4.5.2. Se montează partea inferioară a piciorului.

4.5.3. Se strânge piulița de reglare a încheieturii genunchiului cu partea inferioară a piciorului în poziție orizontală.

4.5.4. Se slăbește strânsoarea piuliței de reglare până când partea inferioară a piciorului începe să se miște (a se vedea figura 5).

Figura 5

4.6. Articulația umărului

4.6.1. Se așază trunchiul în poziție verticală.

4.6.2. Se montează partea superioară a brațului fără partea inferioară a brațului.

4.6.3. Se strâng piulițele de reglare ale umărului menținând partea superioară a brațului în poziție orizontală.

4.6.4. Se slăbesc piulițele de reglare până când partea inferioară a brațului începe să se miște (a se vedea figura 6).

4.6.5. Articulațiile umărului se verifică în mod frecvent în etapele inițiale din cauza problemelor de „rodaj”.

Figura 6

4.7. Articulația cotului

4.7.1. Se așază partea superioară a brațului în poziție verticală.

4.7.2. Se montează partea inferioară a brațului.

4.7.3. Se strânge piulița de reglare a cotului menținând partea inferioară a brațului în poziție orizontală.

4.7.4. Se slăbește piulița de reglare până când partea de inferioară a brațului începe să se miște (a se vedea figura 7).

Figura 7

4.8. Cablul lombar

4.8.1. Se asamblează partea superioară a trunchiului, vertebrele lombare, partea inferioară a trunchiului, inserția abdominală, cablul și arcul.

4.8.2. Se strânge piulița de reglare a cablului în partea inferioară a trunchiului până când arcul este comprimat la 2/3 din lungimea sa netensionată (a se vedea figura 8).

Figura 8

4.9. Calibrarea inserției abdominale

4.9.1. Generalități

4.9.1.1.

Încercarea se efectuează cu ajutorul unei mașini care produce tensiunea corespunzătoare.

4.9.2. Se așază inserția abdominală pe un bloc rigid având aceleași lungime și lățime precum coloana vertebrală lombară. Grosimea blocului respectiv trebuie să fie de două ori mai mare decât cea a coloanei vertebrale în zona lombară (a se vedea figura 9).

4.9.3. Se aplică o sarcină inițială de 20 N.

4.9.4. Se aplică o sarcină constantă de 50 N.

4.9.5. Deformarea inserției abdominale după 2 minute trebuie să fie:

pentru manechinul care reprezintă un copil de 9 luni	:	11,5 ± 2,0 mm
pentru manechinul care reprezintă un copil de 3 ani	:	11,5 ± 2,0 mm
pentru manechinul care reprezintă un copil de 6 ani	:	13,0 ± 2,0 mm
pentru manechinul care reprezintă un copil de 10 ani	:	13,0 ± 2,0 mm

Figura 9

5. Folosirea instrumentelor

5.1. Generalități

5.1.1. Procedurile de calibrare și măsurare au la bază standardele internaționale ISO 6487 (1980).

5.2. Instalarea accelerometrului în piept

Accelerometrul se montează în cavitatea protejată din piept.

5.3. Indicarea penetrării abdominale

5.3.1. Un eșantion de mastic se fixează vertical în fața vertebrelor lombare cu ajutorul unei fâșii subțiri de bandă adezivă.

5.3.2. O deformare a masticului nu înseamnă neapărat că penetrarea a avut loc.

5.3.3. Eșantioanele de mastic au lungimea și lățimea egale cu cele ale coloanei vertebrale în zona lombară; grosimea eșantioanelor este de 25 ± 2 mm.

5.3.4. Se utilizează exclusiv masticul furnizat odată cu manechinele.

5.3.5. Temperatura masticului pe durata încercării trebuie să fie de 30 ± 5 °C.

Apendicele 2

DESCRIEREA MANECHINULUI CARE REPREZINTĂ UN NOU-NĂSCUT

Manechinul este compus din cap, trunchi, brațe și picioare formând un tot unitar. Trunchiul, brațele și picioarele sunt un mulaj din sorbotan acoperit cu un înveliș din PVC și incluzând o coloană vertebrală din oțel în formă de arc. Capul este confecționat dintr-un mulaj din material spongios de poliuretan acoperit cu un înveliș din PVC; mulajul este în permanență atașat de trunchi. Manechinul este prevăzut cu un costum din bumbac sau din poliester supraelastic.

Dimensiunile și repartizarea masei manechinului au la bază dimensiunile și repartizarea masei unui nou-născut având cea de-a 50-a percentilă și sunt prezentate în tabelele 1 și 2 și în figura 1.

Tabelul 1

Principalele dimensiuni ale manechinului care reprezintă un nou-născut

Dimensiune		mm
A	Posterior-creștet	345
B	Posterior-talpă (cu piciorul întins)	250
C	Diametrul capului	105
D	Profunzimea capului	125
E	Diametrul umărului	150
F	Diametrul pieptului	105
G	Profunzimea pieptului	100
H	Lățimea șoldurilor	105
I	C-G din creștetul capului	235

Tabelul 2

Distribuția masei manechinului care reprezintă un nou-născut (1)

Cap și gât	0,7 kg
Trunchi	1,1 kg
Brațe	0,5 kg
Picioare	1,1 kg
Masa totală	3,4 kg

Figura 1

Calibrarea manechinului care reprezintă un sugar

1. RIGIDITATEA UMĂRULUI

1.1.	Se așază manechinul pe partea dorsală în poziție orizontală și se sprijină trunchiul pe o parte pentru a preveni deplasarea (figura 2).

1.2.

Se aplică o sarcină de 150 N pe un piston plat cu diametrul de 40 mm, în poziție orizontală, în direcția perpendiculară pe axul superior-inferior al manechinului. Axul pistonului trebuie să se afle în mijlocul umărului manechinului și să fie adiacent punctului A de pe umăr (a se vedea figura 2). Devierea laterală a pistonului din momentul primului contact cu brațul trebuie să se situeze în intervalul 30-50 mm.

1.3.	Se repetă operațiunile cu celălalt umăr, schimbând poziția de sprijin.

2. RIGIDITATEA ARTICULAȚIEI PICIORULUI

2.1.	Se așază manechinul pe partea dorsală pe un plan orizontal (figura 3) și se apropie părțile inferioare ale picioarelor până la contactul părții interioare a genunchiului.

2.2.	Se aplică o sarcină verticală pe genunchi cu un piston plat cu dimensiunile de 35 mm × 95 mm și se poziționează axul central al pistonului peste cel mai înalt punct al genunchilor.

2.3.

Se aplică o forță suficient de mare asupra pistonului pentru a îndoi șoldurile, până când partea din față a pistonului se află la o distanță de 85 mm deasupra planului de sprijin. Forța exercitată trebuie să fie între 30 și 70 N. În timpul încercării se verifică absența contactului dintre membrele inferioare și orice suprafață.

3. TEMPERATURA

Calibrarea se desfășoară la o temperatură cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

Figura 2

Figura 3

(1) Grosimea învelișului din PVC este de 1 + 0,5/– 0 mm

Gravitația specifică este 0,865 ± 0,1.

Apendicele 3

DESCRIEREA MANECHINULUI CARE REPREZINTĂ UN COPIL DE 18 LUNI

1. GENERALITĂȚI

1.1. Dimensiunile și masele manechinelor sunt bazate pe antropometria unui copil de 18 luni având cea de-a 50-a percentilă.

2. STRUCTURA

2.1. Capul

2.1.1.

Capul constă într-un craniu de plastic semirigid acoperit cu scalp. Craniul are o cavitate care permite montarea instrumentelor (opționale).

2.2. Gâtul

2.2.1.

Gâtul este alcătuit din trei părți:

2.2.2.

o coloană de cauciuc solid;

2.2.3.

o articulație reglabilă OC în vârful coloanei de cauciuc, permițând rotația la frecare reglabilă în jurul axului lateral;

2.2.4.

o articulație sferică nereglabilă la baza gâtului.

2.3. Trunchi

2.3.1.

Trunchiul este alcătuit dintr-un schelet de plastic, acoperit cu un sistem care imită carnea/pielea. Trunchiul are o cavitate în fața scheletului și poate fi umplut cu spumă pentru a obține o rigiditate adecvată a toracelui. De asemenea, trunchiul are o cavitate în spate, care permite montarea instrumentelor.

2.4. Abdomenul

2.4.1.

Abdomenul manechinului este un element deformabil alcătuit dintr-o singură parte care este introdusă în spațiul dintre torace și bazin.

2.5. Zona lombară a coloanei vertebrale

2.5.1.

Zona lombară a coloanei vertebrale este alcătuită dintr-o coloană de cauciuc care este montată între scheletul toracic și bazin. Rigiditatea zonei lombare a coloanei vertebrale este prereglată cu ajutorul unui cablu de metal care trece prin nucleul gol al coloanei de cauciuc.

2.6. Bazinul

2.6.1.

Bazinul este alcătuit din plastic semirigid și are forma unui bazin de copil. Este acoperit cu un sistem care imită carnea/pielea în jurul bazinului și al feselor.

2.7. Articulația coapsei

2.7.1.

Articulațiile coapsei sunt montate în partea inferioară a bazinului. Articulația permite rotația în jurul unei axe laterale, precum și rotația în jurul unei axe care formează un unghi drept cu axa laterală, folosind o articulație cardanică. Ambele axe sunt supuse unei frecări reglabile.

2.8. Articulația genunchiului

2.8.1.

Articulația genunchiului permite flexiunea și extensia părți inferioare a piciorului în condiții de frecare reglabilă.

2.9. Articulația umărului

2.9.1.

Articulația umărului se montează pe scheletul cavității toracice. Sistemul de înclichetare permite poziționarea brațului în două poziții inițiale.

2.10. Articulația cotului

2.10.1.

Articulația cotului permite flexiunea și extensia părții inferioare a brațului. Sistemul de înclichetare permite poziționarea părții inferioare a brațului în două poziții inițiale.

2.11. Asamblarea manechinului

2.11.1.

Cablul coloanei vertebrale se montează pe partea lombară a coloanei vertebrale.

2.11.2.

Partea lombară a coloanei vertebrale se fixează de scheletul dintre bazin și coloana vertebrală a toracelui.

2.11.3.

Inserția abdominală se fixează între torace și bazin.

2.11.4.

Gâtul se montează în partea superioară a toracelui.

2.11.5.

Capul se montează pe gât prin intermediul plăcii de interfață.

2.11.6.

Se montează brațele și picioarele.

3. CARACTERISTICI PRINCIPALE

3.1. Masă

Tabelul 1

Distribuția masei manechinului care reprezintă un copil de 18 luni

Componenta	Masa (kg)
Cap + gât	2,73
Trunchi	5,06
Partea superioară a brațului	0,27
Partea inferioară a brațului	0,25
Partea superioară a piciorului	0,61
Partea inferioară a piciorului	0,48
Masa totală	11,01

3.2. Dimensiuni principale

3.2.1.

Dimensiunile principale, bazate pe figura 1 din prezenta anexă (reproduse mai jos), sunt indicate în tabelul 2.

Figura 1

Principalele dimensiuni ale manechinului

Tabelul 2

Nr.	Dimensiune	Valoare (mm)
1	Din spatele feselor în fața genunchiului	239
2	Din spatele feselor la popliteu, șezând	201
3	De la centrul de greutate la scaun	193
4	Circumferința pieptului	474
5	Profunzimea pieptului	113
7	Diametrul capului	124
8	Lungimea capului	160
9	Circumferința șoldului, șezând	510
10	Circumferința șoldului, în picioare (neindicată în desen)	471
11	Adâncimea șoldului, șezând	125
12	Lățimea șoldului, șezând	174
13	Diametrul gâtului	65
14	De la scaun la cot	125
15	Lățimea umerilor	224
17	Înălțimea, șezând	495 (1)
18	Înălțimea umărului, șezând	305
19	De la talpă la popliteu, șezând	173
20	Statura (neindicată în desen)	820 (1)
21	Înălțimea coapsei, șezând	66

4. REGLAREA ARTICULAȚIILOR

4.1. Generalități

4.1.1.

Pentru a obține rezultate reproductibile utilizând manechinele, este esențială reglarea frecării în diferite articulații, a tensiunii din partea lombară a coloanei vertebrale, precum și a rigidității inserției abdominale.

Înainte de punerea în practică a acestor instrucțiuni, trebuie verificată, la toate părțile componente, existența unor eventuale erori de construcție.

4.2. Zona lombară a coloanei vertebrale

4.2.1.

Partea lombară a coloanei vertebrale se calibrează înainte de a fi montată în manechin.

4.2.2.

Se fixează placa inferioară de montare a părții lombare a coloanei vertebrale astfel încât partea frontală a zonei lombare a coloanei vertebrale să se situeze la bază (figura 2).

Figura 2

4.2.3.

Se aplică plăcii superioare de montare o forță verticală de 250 N orientată în jos. Deplasarea descendentă rezultată se înregistrează la 1-2 secunde după aplicarea forței și trebuie să se fie de 9-12 mm.

4.3. Abdomenul

4.3.1.

Se montează inserția abdominală pe un bloc rigid cu lungimea și lățimea egale cu ale părții lombare a coloanei vertebrale. Grosimea acestui bloc este de cel puțin două ori mai mare decât cea a părții lombare a coloanei vertebrale (figura 3).

4.3.2.

Se aplică o sarcină inițială de 20 N.

4.3.3.

Se aplică o sarcină constantă de 50 N.

4.3.4.

Deformarea inserției abdominale după două minute trebuie să fie de 12 ± 2 mm.

Figura 3

4.4. Reglarea gâtului

4.4.1.

Se montează gâtul complet, care este alcătuit din coloana de cauciuc, articulația sferică a bazei și articulația OC pe o suprafață verticală astfel încât partea frontală să fie orientată în jos (figura 4).

Figura 4

4.4.2.

Se aplică o forță verticală de 100 N pe axul articulației OC. Articulația OC trebuie să se deplaseze în jos cu 22 ± 2 mm.

4.5. Articulația OC

4.5.1.

Se montează ansamblul complet cap și gât.

4.5.2.

Se așază trunchiul pe partea dorsală în plan orizontal.

4.5.3.

Se strâng șurubul și piulița de ajustare prin cap și prin articulația OC, folosind o cheie dinamometrică, până când capul nu se mai poate mișca din cauza gravitației.

4.6. Șoldul

4.6.1.

Se montează partea superioară a piciorului, fără cea inferioară, pe bazin.

4.6.2.

Se așază partea superioară a piciorului în poziție orizontală.

4.6.3.

Se mărește frecarea exercitată pe axul lateral până când piciorul nu se mai poate mișca din cauza gravitației.

4.6.4.

Se așază partea superioară a piciorului în poziție orizontală, în direcția axului lateral.

4.6.5.

Se mărește frecarea la articulația cardanică până când partea superioară a piciorului nu se mai mișcă din cauza gravitației.

4.7. Genunchiul

4.7.1.

Se atașează partea inferioară a piciorului de cea superioară.

4.7.2.

Se așază partea superioară și partea inferioară ale piciorului în poziție orizontală, având partea superioară sprijinită.

4.7.3.

Se strânge piulița de reglare la genunchi până când partea inferioară a genunchiului nu se mai poate mișca din cauza gravitației.

4.8. Umerii

4.8.1.

Se întinde partea inferioară a brațului și se introduce partea superioară a brațului în cea mai înaltă poziție posibilă.

4.8.2.

Sistemul de înclichetare din umăr se repară sau se înlocuiește în cazul în care brațul nu rămâne în această poziție.

4.9. Cotul

4.9.1.

Se așază partea superioară a brațului în poziția cea mai joasă posibilă, iar partea inferioară a brațului în poziția superioară a sistemului de înclichetare.

4.9.2.

Sistemul de înclichetare din cot se repară sau se înlocuiește în cazul în care partea inferioară a brațului nu rămâne în această poziție.

5. FOLOSIREA INSTRUMENTELOR

5.1. Generalități

5.1.1.

Cu toate că este prevăzută echiparea cu câteva traductoare a manechinului care reprezintă un copil de 18 luni, acesta este echipat în mod standard cu înlocuitori de dimensiuni și masă egale.

5.1.2.

Procedurile de calibrare și măsurare au la bază standardul internațional ISO 6487:1980.

5.2. Instalarea accelerometrului în piept

5.2.1.

Accelerometrul se montează în cavitatea din piept. Instalarea se efectuează prin partea din spate a manechinului.

5.3. Indicarea penetrării abdominale

5.3.1.

Existența sau lipsa penetrării abdominale se constată prin intermediul fotografierii ultrarapide.

(1) Fesele, spatele și capul manechinului sunt sprijinite pe o suprafață verticală.

ANEXA 9

ÎNCERCAREA LA COLIZIUNEA FRONTALĂ CU O BARIERĂ

1. Instalații, procedură și instrumente de măsură

1.1. Zona de încercare

Zona de încercare trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea adăposti pista de lansare, bariera și instalațiile tehnice necesare pentru încercare. Ultima parte a circuitului, pe o distanță de cel puțin 5 m înainte de barieră, trebuie să fie orizontală, plată și netedă.

1.2. Bariera

Bariera este alcătuită dintr-un bloc de beton armat cu lățimea de cel puțin 3 m în partea din față și cu înălțimea de cel puțin 1,5 m. Bariera trebuie să fie groasă, astfel încât să cântărească cel puțin 70 de tone. Partea frontală trebuie să fie verticală, perpendiculară pe axa pistei și acoperită cu plăci din placaj cu o grosime de 20 ± 1 mm aflate în stare bună. Bariera trebuie fixată în sol sau așezată pe sol cu dispozitive suplimentare de ancorare, pentru a-i limita deplasarea, dacă este nevoie. O barieră cu caracteristici diferite, dar care duce la rezultate cel puțin la fel de concludente, poate fi folosită în egală măsură.

1.3. Propulsia vehiculului

În momentul impactului, vehiculul nu trebuie să mai fie supus niciunei acțiuni suplimentare a unor dispozitive de conducere sau propulsare. El trebuie să ajungă la obstacol pe o traiectorie perpendiculară pe direcția peretelui de coliziune; devierea maximă laterală permisă între linia mediană verticală a părții frontale a vehiculului și linia mediană verticală a peretelui de coliziune este de ± 30 cm.

1.4. Starea vehiculului

1.4.1.

Vehiculul supus încercării trebuie fie să includă toate componentele obișnuite și să cuprindă tot echipamentul în masa lui normală de funcționare în stare neîncărcată, fie să se afle în situația în care să îndeplinească cerința de mai sus în ceea ce privește componentele și echipamentul necesare pentru cabina pasagerului și distribuția masei de funcționare a întregului vehicul.

1.4.2.

În cazul în care vehiculul este manevrat prin mijloace externe, instalația de alimentare trebuie să fie umplută cel puțin până la 90 procente din capacitate, fie cu combustibil, fie cu un lichid neinflamabil, având o densitate și o viscozitate apropiate de cea a combustibililor utilizați în mod obișnuit. Toate celelalte circuite (rezervor de lichid de frână, radiator etc.) trebuie să fie golite.

1.4.3.

În cazul în care vehiculul este propulsat de propriul său motor, rezervorul trebuie să fie plin în proporție de cel puțin 90 procente. Trebuie făcut plinul tuturor celorlalte lichide.

1.4.4.

La cererea fabricantului, serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor poate permite ca același vehicul, care este folosit pentru încercări prevăzute de alte regulamente (inclusiv încercări care îi pot afecta structura), să fie folosit și pentru încercările prevăzute de prezentul regulament.

1.5. Viteza de impact

Viteza de impact trebuie să fie de 50 + 0/– 2 km/h. Cu toate acestea, în cazul în care încercarea a avut loc la o viteză de impact mai mare și dacă vehiculul a îndeplinit condițiile prescrise, încercarea este considerată satisfăcătoare.

1.6. Instrumente de măsură

Instrumentul folosit pentru a înregistra viteza menționată la punctul 1.5 de mai sus trebuie să funcționeze cu o marjă de eroare de 1 procent.

ANEXA 10

PROCEDURA DE ÎNCERCARE LA COLIZIUNEA DIN SPATE

1. Instalații, proceduri și instrumente de măsură

1.1. Zona de încercare

Zona de încercare trebuie să fie suficient de mare pentru a permite instalarea sistemului de propulsie al elementului de lovire, transportarea vehiculului lovit după producerea coliziunii și instalarea echipamentului de încercare. Zona impactului și a deplasării vehiculului trebuie să se afle în plan orizontal. (Panta nu trebuie să fie mai mare de 3 procente la 1 metru.)

1.2. Elementul de lovire

1.2.1.

Elementul de lovire este din oțel și de construcție rigidă.

1.2.2.

Suprafața de impact trebuie să fie plată și să aibă o lățime de cel puțin 2 500 mm și o înălțime de cel puțin 800 mm. Marginile acesteia se rotunjesc la o rază de curbură cuprinsă între 40 și 50 mm. Suprafața se acoperă cu un strat de placă de furnir de 20 ± 1 mm grosime.

1.2.3.

În momentul impactului trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

1.2.3.1.

suprafața de impact trebuie să fie verticală și perpendiculară pe planul median longitudinal al vehiculului lovit;

1.2.3.2.

direcția de mișcare a elementului de lovire trebuie să fie practic orizontală și paralelă cu planul median longitudinal al vehiculului lovit;

1.2.3.3.

deviația laterală maximă permisă între linia mediană verticală a suprafeței elementului de lovire și planul median longitudinal al vehiculului lovit trebuie să fie de 300 mm. În plus, suprafața de impact trebuie să cuprindă întreaga lățime a vehiculului lovit;

1.2.3.4.

spațiul între marginea de jos a suprafeței de impact și sol trebuie să fie de 175 ± 25 mm.

1.3. Propulsia elementului de lovire

Elementul de lovire poate fi atașat de un vagon (barieră mobilă) sau poate face parte dintr-un pendul.

1.4. Dispoziții speciale aplicabile în cazul unei bariere mobile

1.4.1.

Dacă elementul de lovire este atașat de un vagon (barieră mobilă) printr-un element de fixare, cel din urmă trebuie să fie rigid și imposibil de deformat în urma impactului; în momentul impactului, vagonul trebuie să se poată mișca liber, fără a mai fi controlat de dispozitivul de propulsie.

1.4.2.

Masa totală a vagonului și a elementului de lovire este de 1 100 ± 20 kg.

1.5. Dispoziții speciale aplicabile în cazul folosirii unui pendul

1.5.1.

Distanța între centrul suprafeței de impact și axa de rotație a pendulului nu trebuie să fie mai mică de 5 m.

1.5.2.

Elementul de lovire trebuie să fie liber suspendat cu ajutorul unor brațe rigide de care este atașat în mod rigid. Nu trebuie să fie posibilă deformarea la impact a pendulului astfel construit.

1.5.3.

Pe pendul se instalează un dispozitiv de oprire pentru a preveni orice impact secundar al elementului de lovire cu vehiculul supus încercării.

1.5.4.

În momentul impactului, viteza centrului de percuție al pendulului trebuie să fie cuprinsă între 30 și 32 km/oră.

1.5.5.

Masa redusă „mr” la centrul de percuție al pendulului este definită ca o funcție a masei totale „m”, a distanței „a” (1) dintre centrul de percuție și axa de rotație și a distanței „l” dintre centrul de greutate și axa de rotație, conform următoarei ecuații:

Formula

1.5.6.

Masa redusă „mr” este de 1 100 ± 20 kg.

1.6. Dispoziții generale privind masa și viteza elementului de lovire

În cazul în care încercarea a fost efectuată la o viteză de impact mai mare decât cea prescrisă la punctul 1.5.4 și/sau cu o masă mai mare decât cea prescrisă la punctele 1.5.3 și 1.5.6, iar vehiculul a îndeplinit cerințele prescrise, încercarea se consideră satisfăcătoare.

1.7. Starea vehiculului în timpul încercării

Vehiculul supus încercării trebuie fie să includă toate componentele obișnuite și să cuprindă tot echipamentul în masa lui normală de funcționare în stare neîncărcată, fie să se afle în situația în care să îndeplinească cerința de mai sus în ceea ce privește distribuția masei de funcționare a întregului vehicul.

1.8. Vehiculul complet, având sistemul de siguranță pentru copii instalat potrivit instrucțiunilor, se așeză pe o suprafață dură, plată și orizontală, cu frâna de mână neacționată și cu cutia de viteze în punctul mort. În timpul aceleiași încercări la impact pot fi supuse încercării mai multe sisteme de siguranță pentru copii.

(1) Distanța „a” este egală cu lungimea pendulului sincronic în cauză.

ANEXA 11

Ancoraje suplimentare necesare pentru atașarea la autovehicul a sistemelor de siguranță pentru copii din categoria semiuniversală

Prezenta anexă se aplică numai în cazul ancorajelor suplimentare pentru atașarea sistemelor de siguranță pentru copii din categoria „semiuniversală” ori în cazul barelor sau al altor elemente speciale utilizate pentru a fixa sistemele de siguranță pentru copii la caroseria autovehiculului, indiferent dacă se folosesc sau nu ancorajele din Regulamentul nr. 14.

2.	Ancorajele se aleg de către fabricantul sistemului de siguranță pentru copii, iar detaliile lor se comunică, în vederea omologării, serviciului tehnic care efectuează încercările. Serviciul tehnic poate lua în considerare informațiile primite de la fabricantul vehiculului.

3.	Fabricantul sistemului de siguranță pentru copii furnizează componentele necesare pentru instalarea ancorajelor, precum și un plan specific pentru fiecare vehicul, indicând amplasamentul lor exact.

Fabricantul sistemului de siguranță pentru copii trebuie să precizeze dacă ancorajele necesare pentru atașarea dispozitivului la caroserie respectă cerințele privind poziția și rezistența prevăzute la punctul 3 în recomandările către guvernele care intenționează să adopte cerințe specifice cu privire la ancorajele destinate sistemelor de siguranță pentru copii în autoturisme (1).

(1) A se vedea Regulamentul nr. 16.

ANEXA 12

ANEXA 13

CENTURA DE SIGURANȚĂ STANDARD

1.	Centura de siguranță pentru încercarea dinamică și pentru cerința de lungime maximă se efectuează potrivit uneia dintre cele două configurații din figura 1. Acestea sunt o centură cu retractor cu prindere în trei puncte și o centură statică cu prindere în două puncte.

Centura retractabilă cu prindere în trei puncte are următoarele componente rigide: un retractor (R), un inel de ghidare a centurii (P), două ancoraje (A1 și A2) (a se vedea figura 1) și o parte centrală (N, prezentată detaliat în figura 3). Retractorul trebuie să satisfacă cerințele din Regulamentul nr. 16 privind forța de retragere. Diametrul axului retractorului este de 33 ± 0,5 mm.

Centura retractabilă se fixează de ancorajele de pe scaunul supus încercării, prezentat în apendicele 1 și 4 ale anexei 6, după cum urmează:

Ancorajul A1 al centurii se fixează la ancorajul B0 al căruciorului (extern)

Ancorajul A2 al centurii se fixează la ancorajul A al căruciorului (intern)

Inelul de ghidare a centurii P se fixează la ancorajul C al căruciorului.

Retractorul de centură R se fixează la ancorajul căruciorului astfel încât linia mediană a axului să fie situată pe Re.

Valoarea lui X din figura 1 de mai jos este 200 ± 5 mm. Lungimea eficientă a curelei între A1 și linia mediană a bobinei retractorului Re (când cureaua este extrasă în totalitate, inclusiv lungimea minimă de 150 mm pentru încercarea categoriilor universală și semiuniversală) este 2 820 ± 5 mm, măsurată în linie dreaptă fără sarcină și pe o suprafață orizontală; această lungime poate fi mărită la încercările pentru categoria „restrânsă”; pentru toate categoriile, atunci când sistemul de siguranță pentru copii este instalat, pe axul retractorului trebuie să rămână o lungime de 150 mm de curea.

Cerințele privind cureaua centurii sunt următoarele:

Material: poliester negru țesut

—

lățime:

48 ± 2 mm la 10 000 N

—

grosime:

1,0 ± 0,2 mm

—	elongație:

8 ± 2 procente la 10 000 N

5.	Centura statică cu prindere în două puncte (figura 1) este compusă din două plăci de ancorare standard (figura 2) și o curea care îndeplinește cerințele de la punctul 4 de mai sus.

Plăcile de ancorare ale centurii cu prindere în două puncte se fixează la ancorajele A și B ale căruciorului. Valoarea lui Y în figura 1 este 1 300 ± 5 mm. Aceasta este cerința de lungime maximă pentru omologarea sistemelor de siguranță pentru copii universale cu centură cu prindere în două puncte (a se vedea punctul 6.1.9).

Figura 1

Configurații pentru centura de siguranță standard

Figura 2

Placa tipică de ancorare standard

Dimensiuni în mm

Figura 3

Partea centrală a configurației centurii standard

Dimensiuni în mm

Figura 4

Inel de ghidare a centurii

ANEXA 14

ORGANIGRAMA PROCEDURII DE OMOLOGARE DE TIP (DIAGRAMA ISO 9002:2000)

Note:

(0)	Sau un standard echivalent cu acesta, fiind permisă excluderea cerințelor privind concepte de proiectare și dezvoltare, punctul 7.3 „Satisfacția clientului și perfecționarea continuă”.

(1)	Aceste încercări sunt efectuate de către serviciul tehnic.

(2)

Vizită la fabricant pentru inspecție și prelevare de eșantioane prin sondaj de către autoritatea competentă sau serviciul tehnic:

(a)	dacă nu există un ISO 9002:2000: de 2 ori pe an;

(b)	dacă există un ISO 9002:2000: o dată pe an.

(3)

Încercări efectuate în conformitate cu anexa 16:

(a)

dacă nu există un ISO 9002:2000:

(i)	de către autoritatea competentă sau serviciul tehnic în timpul vizitei menționate la nota de subsol 2a;

(ii)	de către fabricant între vizitele menționate la nota de subsol 2b;

(b)	dacă există un ISO 9002:2000: de către fabricant, procedură verificată în timpul vizitei menționate la nota de subsol 2b.

ANEXA 15

NOTE EXPLICATIVE

Notele explicative din prezenta anexă privesc dificultățile de interpretare a regulamentului. Scopul notelor explicative este să ofere orientări serviciilor tehnice care efectuează încercările.

Punctul 2.10.1

Un dispozitiv de reglare rapidă poate fi și un aparat cu o axă de rotație și un arc, asemănător unui retractor cu acționare manuală. Dispozitivul de reglare trebuie supus încercării potrivit cerințelor de la punctele 7.2.2.5 și 7.2.3.1.3.

Punctul 2.19.2

Un sistem semiuniversal de siguranță pentru copii care este special conceput pentru a fi fixat pe scaunul din spate al autovehiculelor din categoriile „berlină” sau „break” în cazul căruia ansamblul centurii este identic constituie un „tip”.

Punctul 2.19.3

Semnificația schimbării dimensiunilor și/sau masei scaunului, a materialului de umplutură sau a scutului de protecție în caz de impact și a caracteristicilor de absorbție a energiei sau a culorii materialului trebuie luate în considerare la decizia privind crearea sau nu a unui tip nou.

Punctele 2.19.4 și 2.19.5

Aceste puncte nu se aplică niciunei centuri de siguranță omologate separat, în conformitate cu Regulamentul nr. 16, care este necesară pentru ancorarea sistemului de siguranță pentru copii la vehicul sau pentru fixarea copilului.

Punctul 6.1.2

În cazul sistemelor de siguranță pentru copii amplasate cu spatele la direcția de mers, poziția corectă a dispozitivului de siguranță în raport cu capul manechinului se garantează instalând cel mai mare manechin pentru care este prevăzut dispozitivul, în configurația cea mai înclinată, și verificând că o dreaptă orizontală trasată la înălțimea ochilor trece pe sub vârful scaunului.

Punctul 6.1.8

Cerința privind distanța de 150 mm este aplicabilă și în cazul coșulețelor pentru sugari.

Punctul 6.2.4

Limita de mișcare acceptabilă a centurii diagonale este astfel încât marginea de jos a porțiunii pentru umăr din centura de siguranță standard să nu poată fi mai coborâtă decât cotul manechinului, când acesta se află în poziția de maximă deplasare.

Punctul 6.2.9

În practica curentă, acest punct se aplică și în cazul unor sisteme prevăzute cu astfel de dispozitive de blocare, chiar dacă acestea nu sunt solicitate pentru grupul respectiv. Prin urmare, încercarea ar trebui aplicată numai în cazul unui dispozitiv din grupul 2, dar la forța prescrisă, de exemplu pentru o masă dublă față de a unui manechin din grupa 1.

Punctul 7.1.3

Încercarea la răsturnare se va efectua folosind aceeași procedură de instalare și aceiași parametri precum cei utilizați la încercarea dinamică.

Punctul 7.1.3.1

Nu este permisă oprirea aparatului în timpul încercării la răsturnare.

Punctul 7.1.4.2.2

Acest punct se referă la accelerațiile reprezentând sarcinile de tracțiune de pe coloana vertebrală a manechinului.

Punctul 7.1.4.3.1

Semne vizibile de penetrare înseamnă penetrarea masticului în zona inserției abdominale (sub presiunea sistemului de siguranță), dar nu și îndoirea fără compresiune în direcție orizontală a masticului, ceea ce se întâmplă, de exemplu, prin simpla îndoire a coloanei vertebrale. A se vedea, de asemenea, interpretarea punctului 6.2.4.

Punctul 7.2.1.5

Prima afirmație este respectată dacă mâna manechinului poate atinge catarama.

Punctul 7.2.2.1

Dispozițiile acestui punct se aplică pentru a verifica faptul că atașarea și detașarea curelelor de ghidare omologate separat se efectuează cu ușurință.

Punctul 7.2.4.1.1

Se folosesc două curele. Se măsoară sarcina de rupere a primei curele. Se măsoară lățimea celei de-a doua curele la aplicarea unei forțe egale cu 75 procente din această sarcină.

Punctul 7.2.4.4

Se interzice folosirea elementelor care pot fi demontate sau dezlegate dacă este probabil ca ele să fie reasamblate în mod incorect de către un utilizator fără experiență și, în acest fel, să se creeze o configurație periculoasă a elementelor.

Punctul 8.1.2.2

„Fixat pe scaun” se referă la scaunul de încercare prezentat în anexa 6. „Dispozitivele specifice pot” înseamnă că, deși încercarea la răsturnare se efectuează în mod normal pe un sistem de siguranță „specific” instalat pe scaunul de încercare, a fost aprobată și încercarea pe scaunul vehiculului.

Punctul 8.2.2.1.1

„Având în vedere condiții normale de utilizare” înseamnă că această încercare se efectuează cu suportul montat pe scaunul de încercare sau pe scaunul vehiculului, fără ca manechinul să fie instalat pe scaun.

Manechinul se folosește numai pentru a instala corect dispozitivul de reglare. Inițial, curelele trebuie reglate în conformitate cu punctul 8.1.3.6.3.2 sau cu punctul 8.1.3.6.3.3 (după caz). După aceasta, încercarea trebuie efectuată odată ce manechinul a fost înlăturat.

Punctul 8.2.5.2.6

Acest punct nu se aplică în cazul curelelor de ghidare omologate separat în conformitate cu prezentul regulament.

ANEXA 16

CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1. Încercări

Se impune respectarea de către sistemele de siguranță pentru copii a cerințelor care stau la baza următoarelor încercări:

1.1. Verificarea limitei de blocare și a durabilității retractoarelor de blocare de urgență

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 8.2.4.3 în direcția cea mai puțin favorabilă, după caz, în urma efectuării încercării de durabilitate descrise în detaliu la punctele 8.2.4.2, 8.2.4.4 și 8.2.4.5, conform cerinței de la punctul 7.2.3.2.6.

1.2. Verificarea durabilității a retractoarelor cu blocare automată

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 8.2.4.2 completate de încercările de la punctele 8.2.4.4 și 8.2.4.5, conform cerinței de la punctul 7.2.3.1.3.

1.3. Încercarea de rezistență a curelelor după condiționare

În conformitate cu procedura descrisă la punctul 7.2.4.2, după condiționarea realizată conform cerințelor de la punctele 8.2.5.2.1-8.2.5.2.5.

1.3.1. Încercarea de rezistență a curelelor după abraziune

În conformitate cu procedura descrisă la punctul 7.2.4.2, după condiționarea realizată potrivit cerințelor descrise la punctul 8.2.5.2.6.

1.4. Încercarea la microalunecare

În conformitate cu procedura descrisă la punctul 8.2.3 din prezentul regulament.

1.5. Absorbția de energie

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 7.1.2 din prezentul regulament.

1.6. Verificarea cerințelor privind funcționarea sistemului de siguranță pentru copii supus încercării dinamice corespunzătoare

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 8.1.3, având toate cataramele precondiționate conform cerințelor de la punctul 7.2.1.7, astfel încât să fie respectate cerințele de la punctul 7.1.4 (pentru funcționarea generală a sistemului de siguranță pentru copii) și de la punctul 7.2.1.8.1 (pentru funcționarea oricărei catarame sub sarcină).

1.7. Încercarea la temperatură

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 7.1.5 din prezentul regulament.

2. Frecvența încercărilor și rezultate

2.1. Frecvența încercărilor efectuate cu respectarea cerințelor de la punctele 1.1-1.5 și 1.7 se determină pe o bază controlată statistic și aleatorie, în conformitate cu una dintre procedurile obișnuite de asigurare a calității, și trebuie să fie de cel puțin o dată pe an.

2.2. Condiții minime pentru controlul conformității sistemelor de siguranță pentru copii din categoriile „universal”, „semiuniversal” și „restrâns” în ceea ce privește încercările dinamice în conformitate cu dispozițiile de la punctul 1.6.

În conformitate cu dispozițiile autorităților relevante, titularul unei omologări va supraveghea controlul conformității prin metoda controlului pe loturi (punctul 2.2.1) sau prin metoda controlului continuu (punctul 2.2.2).

2.2.1. Controlul pe loturi al sistemelor de siguranță pentru copii

2.2.1.1.

Titularul unei omologări trebuie să împartă sistemele de siguranță pentru copii în loturi cât se poate de uniforme din punctul de vedere al materiilor prime sau al produselor intermediare folosite în procesul de fabricație (culori diferite ale învelișului, harnașamente fabricate în mod diferit) și al condițiilor de producție. Un lot nu conține mai mult de 5 000 de unități.

De comun acord cu autoritățile relevante, încercările pot fi efectuate de către autoritățile serviciilor tehnice sau sub responsabilitatea titularului omologării.

2.2.1.2.

Din fiecare lot trebuie prelevat un eșantion în conformitate cu dispozițiile de la punctul 2.2.1.4; eșantionul poate fi prelevat înainte ca lotul să fie complet, cu condiția ca acesta să conțină deja cel puțin 20 procente din cantitatea totală care urmează să fie fabricată în lot.

2.2.1.3.

Caracteristicile sistemelor de siguranță pentru copii și numărul încercărilor dinamice de efectuat sunt prezentate la punctul 2.2.1.4.

2.2.1.4.

Pentru a fi acceptat, un lot de sisteme de siguranță pentru copii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Numărul de dispozitive într-un lot	Numărul de eșantioane/caracteristicile sistemelor de siguranță pentru copii	Numărul combinat de eșantioane	Criterii de acceptare	Criterii de respingere	Gradul de rigurozitate a controlului
N < 500	Primul = 1MH	1	0	—	Normal
N < 500	Al doilea = 1MH	2	1	2	Normal
500 < N < 5 000	Primul = 1MH + 1LH	2	0	2	Normal
500 < N < 5 000	Al doilea = 1MH + 1LH	4	1	2	Normal
N < 500	Primul = 2MH	2	0	2	Ridicat
N < 500	Al doilea = 2MH	4	1	2	Ridicat
500 < N < 5 000	Primul = 2MH + 2LH	4	0	2	Ridicat
500 < N < 5 000	Al doilea = 2MH + 2LH	8	1	2	Ridicat
MH indică o configurație mai sensibilă (cele mai slabe rezultate obținute în aprobare sau extinderea omologării). LH indică o configurație mai puțin sensibilă.

Acest sistem dublu de eșantionare funcționează în modul următor:

La un control obișnuit, dacă primul eșantion nu conține unități defecte, lotul este acceptat fără a mai supune încercării un al doilea eșantion. Dacă acesta conține două unități defecte, lotul este respins. În fine, dacă el conține o unitate defectă, se extrage o a doua unitate, numărul care trebuie să satisfacă condiția din coloana 5 a tabelului de mai sus fiind numărul cumulativ.

Dacă din 5 loturi consecutive 2 sunt respinse, se trece de la controlul normal la cel cu grad ridicat de rigurozitate. Dacă sunt acceptate 5 loturi consecutive, se revine la controlul normal.

Dacă este respins un lot, producția este considerată neconformă, iar lotul nu se introduce pe piață.

Dacă se resping două loturi consecutive care au făcut obiectul unui control cu rigurozitate ridicată, se aplică dispozițiile de la punctul 13.

2.2.1.5.

Controlul conformității sistemelor de siguranță pentru copii se efectuează începând cu lotul fabricat după primul lot supus procedurilor de calificare a producției.

2.2.1.6.

Rezultatele încercării descrise la punctul 2.2.1.4 nu trebuie să depășească L, L fiind valoarea limită prescrisă pentru fiecare încercare de omologare.

2.2.2. Control continuu

2.2.2.1.

Titularul unei omologări este obligat să efectueze în permanență controale de calitate ale procesului de fabricație pe o bază statistică și prin prelevarea de eșantioane. De comun acord cu autoritățile relevante, încercările pot fi efectuate de către autoritățile serviciilor tehnice sau sub responsabilitatea titularului unei omologări, acesta din urmă fiind responsabil cu trasabilitatea produsului.

2.2.2.2.

Eșantioanele trebuie prelevate în conformitate cu dispozițiile de la punctul 2.2.2.4.

2.2.2.3.

Caracteristica sistemelor de siguranță pentru copii este aleasă aleatoriu, iar încercările care urmează a fi efectuate sunt precizate la punctul 2.2.2.4.

2.2.2.4.

Controlul trebuie să respecte următoarele condiții:

Sistemele de siguranță pentru copii prelevate	Gradul de rigurozitate a controlului
0,02 procente înseamnă un sistem de siguranță pentru copii prelevat la fiecare 5 000 de sisteme fabricate	Normal
0,05 procente înseamnă un sistem de siguranță pentru copii prelevat la fiecare 2 000 de sisteme fabricate	Ridicat

Acest sistem dublu de eșantionare funcționează în modul următor:

Dacă sistemul de siguranță pentru copii este considerat în conformitate cu cerințele, producția este considerată în conformitate cu cerințele.

Dacă sistemul de siguranță pentru copii nu îndeplinește cerințele, se prelevă un al doilea eșantion de sistem de siguranță pentru copii.

Dacă cel de-al doilea sistem de siguranță pentru copii îndeplinește cerințele, producția este considerată în conformitate cu cerințele.

Dacă niciunul dintre sistemele de siguranță pentru copii nu îndeplinește cerințele, producția nu este considerată conformă cu cerințele, iar sistemele de siguranță pentru copii care ar putea prezenta aceleași defecțiuni se retrag de pe piață și se iau măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției.

Controlul cu rigurozitate ridicată va înlocui controlul normal dacă, în timpul fabricării consecutive a 10 000 de sisteme de siguranță pentru copii, producția trebuie retrasă de două ori.

Controlul normal se reia dacă 10 000 de sisteme de siguranță pentru copii fabricate consecutiv sunt considerate în conformitate cu cerințele.

Dacă producția supusă unui control cu rigurozitate ridicată se retrage consecutiv de două ori, se aplică dispozițiile de la punctul 13.

2.2.2.5.

Controlul permanent al sistemelor de siguranță pentru copii se aplică începând de la data calificării producției.

2.2.2.6.

Rezultatele încercărilor descrise la punctul 2.2.2.4 nu trebuie să depășească L, L fiind valoarea limită prescrisă pentru fiecare încercare de omologare.

2.3. În cazul dispozitivelor „integrale” specifice ale vehiculelor, se aplică următoarele frecvențe ale încercărilor:

Sisteme de siguranță pentru copii, cu excepția pernelor de înălțare	:	o dată la 8 săptămâni
Perne de înălțare	:	o dată la 12 săptămâni

La fiecare încercare trebuie respectate toate cerințele de la punctele 7.1.4 și 7.2.1.8.1. Dacă toate încercările efectuate pe parcursul unui an prezintă rezultate satisfăcătoare, fabricantul poate, cu acordul autorității competente, să reducă frecvențele după cum urmează:

Sisteme de siguranță pentru copii, cu excepția pernelor de înălțare	:	o dată la 16 săptămâni
Perne de înălțare	:	o dată la 24 de săptămâni

Cu toate acestea, este permisă o frecvență minimă de o încercare pe an, în cazul în care producția anuală este de cel mult 1 000 de sisteme de siguranță pentru copii.

2.3.1. În cazul dispozitivelor din categoria „vehicul special”, în temeiul punctului 2.1.2.4.1, fabricantul de sisteme de siguranță pentru copii poate alege procedurile de verificare a conformității producției fie în conformitate cu punctului 2.2, pe un scaun de încercare, fie în conformitate cu punctul 2.3, pe o caroserie de vehicul.

2.3.2. În cazul în care rezultatele unei încercări specifice nu sunt satisfăcătoare pentru un eșantion anume, se efectuează o a doua încercare, pe baza acelorași criterii, pe cel puțin trei alte eșantioane. În cazul încercărilor dinamice, dacă rezultatele celei de-a doua încercări menționate mai sus nu sunt satisfăcătoare pentru unul dintre eșantioanele supuse încercării, producția se consideră neconformă, iar frecvența se mărește la următorul nivel, dacă a fost folosit nivelul inferior în conformitate cu punctul 2.3, luându-se măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției.

2.4. În cazul în care producția este considerată neconformă în temeiul punctului 2.2.1.4, 2.2.2.4 sau 2.3.2, titularul omologării sau reprezentantul lui autorizat trebuie să:

2.4.1.

notifice autoritatea competentă care a acordat omologarea în legătură cu măsurile care au fost luate pentru a restabili conformitatea producției.

2.5. Fabricantul trebuie să informeze autoritatea competentă la fiecare 3 luni asupra volumului producției corespunzător fiecărui număr de omologare, punând la dispoziție o modalitate de identifica produsele care corespund numărului de omologare respectiv.

ANEXA 17

ÎNCERCAREA MATERIALULUI DE ABSORBȚIE A ENERGIEI

1. Capul fals

1.1.

Capul fals este alcătuit dintr-o emisferă solidă din lemn, având un segment de formă sferică mai mic adăugat așa cum se arată în figura A de mai jos. El se construiește astfel încât să fie ușor de mișcat de-a lungul axei marcate și este prevăzut cu un spațiu pentru montarea unui accelerometru pentru măsurarea accelerației de-a lungul direcției de cădere.

1.2.	Masa totală a capului fals, inclusiv a accelerometrului, este de 2,75 ± 0,05 kg.

Figura A

Capul fals

2. Folosirea instrumentelor

Accelerația se înregistrează în timpul încercării, folosind echipamentul corespunzător clasei de benzi de frecvență 1 000, astfel cum se specifică în versiunea cea mai recentă a ISO 6487.

3. Procedură

3.1.	Sistemul de siguranță pentru copii asamblat se așează în zona de impact pe o suprafață plată rigidă, ale cărei dimensiuni minime sunt 500 × 500 mm, astfel încât direcția impactului să fie perpendiculară pe suprafața interioară a sistemului de siguranță pentru copii în zona de impact.

3.2.	Se ridică capul fals până la înălțimea de 100 –0/+ 5 mm, măsurată de la suprafața superioară a sistemului de siguranță până la punctul cel mai de jos al capului fals, și se lasă să cadă. Se înregistrează accelerația capului fals din timpul impactului.

ANEXA 18

METODA DE DEFINIRE A ZONEI DE IMPACT A CAPULUI LA DISPOZITIVELE CU SPĂTAR ȘI LA DISPOZITIVELE ORIENTATE CU SPATELE LA DIRECȚIA DE MERS PRIN DEFINIREA MĂRIMII MINIME A ARIPILOR LATERALE

Se așază dispozitivul pe scaunul de încercare descris în anexa 6. Dispozitivele care pot fi înclinate se aduc în poziția cea mai apropiată de verticală. Se așază manechinul cel mai mic în dispozitiv conform instrucțiunilor fabricantului. Se marchează un punct „A” pe spătar la același nivel cu umărul celui mai mic manechin, la 2 cm spre interior de la marginea exterioară a brațului. Toate suprafețele situate deasupra planului orizontal care trece prin punctul A se supun încercării în conformitate cu anexa 17. Această zonă include spătarul și aripile laterale, inclusiv marginile interioare (zona de rază) ale aripilor laterale. În cazul coșulețelor pentru sugari, pentru care nu este posibilă instalarea simetrică a manechinului conform instrucțiunilor privind dispozitivul și conform datelor furnizate de fabricant, zona care îndeplinește condițiile din anexa 17 trebuie să cuprindă toate suprafețele interne situate deasupra punctului „A”, astfel cum a fost definit anterior, în direcția capului, măsurătorile fiind efectuate când manechinul din coșulețul pentru sugari se află în cea mai defavorabilă poziție în raport cu instrucțiunile fabricantului și coșulețul este fixat pe bancheta de încercare.

Dacă este posibilă o instalare simetrică a manechinului în coșulețul pentru sugari, toată suprafața interioară trebuie să respecte cerințele din anexa 17.

În cazul dispozitivelor orientate cu spatele la direcția de mers, trebuie să existe aripi laterale cu o adâncime de minimum 90 mm, măsurată de la linia mediană a suprafeței spătarului. Aceste aripi laterale trebuie să pornească de la planul orizontal care trece prin punctul „A” și să ajungă în vârful spătarului. Începând de la un punct situat la 90 mm sub vârful spătarului, adâncimea aripii laterale poate fi redusă treptat.

Cerințele de la punctul 2 de mai sus privind mărimea minimă a aripilor laterale nu se aplică în cazul sistemelor de siguranță pentru copii din grupele de masă II și III din categoria „vehicul special” care se folosesc în compartimentul de bagaje, în conformitate cu punctul 6.1.2 din prezentul regulament.

ANEXA 19

DESCRIEREA CONDIȚIONĂRII DISPOZITIVELOR DE REGLARE MONTATE DIRECT PE SISTEMELE DE SIGURANȚĂ PENTRU COPII

Figura 1

1. Metodă

1.1.	Cu ansamblul curelei în poziția de referință precizată la punctul 8.2.7, se retrag cel puțin 50 mm de curea din centura tip ham integrală, prin tragerea capătului liber al curelei.

1.2.	Se atașează partea ajustată a centurii tip ham integrale la dispozitivul de tracțiune A.

1.3.	Se activează dispozitivul de reglare și se trag cel puțin 150 mm din lungimea curelei în centura tip ham integrală. Această lungime reprezintă jumătate de ciclu și plasează dispozitivul de tracțiune A în poziția de extracție maximă a curelei.

1.4.	Se atașează capătul liber al curelei la dispozitivul de tracțiune B.

2. Ciclul se compune din următoarele etape:

2.1.	Se trage de dispozitivul B pe o distanță de cel puțin 150 mm în timp ce dispozitivul A nu exercită nicio forță asupra centurii tip ham integrale.

2.2.	Se activează dispozitivele de reglare și se trage de A în timp ce B nu exercită nicio forță asupra capătului liber al curelei.

2.3.	La sfârșitul ciclului se dezactivează dispozitivul de reglare.

2.4.	Se repetă procedura, astfel cum se precizează la punctul 7.2.2.7.

ANEXA 20

APARATUL TIPIC DE ÎNCERCARE A REZISTENȚEI LA TRACȚIUNE A UNEI CATARAME

ANEXA 21

INSTALAȚIA PENTRU ÎNCERCAREA DINAMICĂ DE IMPACT

1. Metodă

1.1. Numai pentru centuri transversale

Se aduce capsula dinamometrică 1 în poziția prezentată mai sus. Se instalează sistemul de siguranță pentru copii și se trage cureaua în poziția cerută până se ajunge la o tensiune de 75 N ± 5 N.

1.2. Centura transversală și centura diagonală

1.2.1.

Se aduce capsula dinamometrică 1 în poziția prezentată mai sus. Se instalează sistemul de siguranță pentru copii în poziția corectă. Dacă pe sistemul de siguranță pentru copii este montat un dispozitiv de blocare care acționează asupra centurii diagonale, se fixează capsula dinamometrică 2 într-o poziție convenabilă în spatele sistemului de siguranță pentru copii, între dispozitivul de blocare și cataramă, ca în figura de mai sus. Dacă nu este montat niciun dispozitiv de blocare sau dispozitivul de blocare este montat la cataramă, se aduce capsula dinamometrică într-o poziție convenabilă între inelul de ghidare a centurii și sistemul de siguranță pentru copii.

1.2.2.

Se reglează porțiunea transversală a centurii de referință astfel încât sarcina înregistrată la capsula dinamometrică 1 să fie de 50 N ± 5 N. Se marchează cu cretă locul pe curea unde aceasta trece prin catarama simulată. Menținând centura în această poziție, se ajustează centura diagonală pentru a obține o tensiune de 50 N ± 5 N la capsula dinamometrică 2, fie prin blocarea curelei sistemului de siguranță pentru copii cu dispozitivul de blocare, fie prin tragerea centurii aproape de retractorul standard.

1.2.3.

Se extrage toată cureaua din bobina retractorului și se rebobinează menținând în centură o tensiune de 4 ± 3 N, între retractor și inelul de ghidare a centurii. Bobina trebuie blocată înainte de încercarea dinamică. Se efectuează încercarea dinamică de impact.

1.2.4.

Înaintea reglării ansamblului, se verifică sistemul de siguranță pentru copii pentru a determina conformitatea acestuia cu punctul 6.2.1.3. Dacă se observă o schimbare a tensiunii de instalare din cauza unei modificări a unghiului, se verifică condiția care duce la cea mai puțin tensionată instalare, se efectuează instalarea și tensionarea în cea mai strânsă poziție și se repoziționează sistemul de siguranță pentru copii în poziția cea mai defavorabilă fără a mai produce o tensiune în centura pentru adulți. Se efectuează încercarea dinamică.

1.3. Sistemul de ancorare ISOFIX

Pentru un sistem ISOFIX de siguranță pentru copii cu ancoraje reglabile ISOFIX fixate la joncțiunea pernă-spătar. Se atașează sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX neîncărcat la ancorajele H1-H2 de la joncțiunea pernă-spătar, în poziția adecvată pentru încercare. Se lasă mecanismele de închidere ale sistemului de siguranță ISOFIX să tragă sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX neîncărcat spre joncțiunea pernă-spătar. Se aplică o forță suplimentară de 135 ± 15 N într-un plan paralel cu suprafața banchetei de încercare în direcția joncțiunii scaun-spătar pentru a anula forțele de frecare dintre sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX și perna scaunului, compensând efectele de autotensionare ale mecanismului de închidere. Forța se aplică uniform pe linia mediană a sistemului de siguranță pentru copii ISOFIX și la o înălțime nu mai mare de 100 mm deasupra suprafeței banchetei de încercare. După caz, se reglează cureaua de prindere în partea superioară pentru a obține o tensiune de 50 ± 5 N (1). Se fixează manechinul corespunzător încercării în sistemul de siguranță pentru copii după reglarea adecvată a sistemului de siguranță ISOFIX în cauză.

Notă

1.	Instalarea se efectuează după așezarea manechinului în suport, în cazul punctelor 1.1 și 1.2.

Întrucât perna din spumă destinată încercării se comprimă după instalarea sistemului de siguranță pentru copii, încercarea dinamică se efectuează în cel mult 10 minute de la instalare, după posibilități. Pentru a permite revenirea pernei la forma inițială, intervalul de timp minim între două încercări care folosesc aceeași pernă va fi de 20 minute.

Capsulele dinamometrice fixate direct pe curea pot fi deconectate electric, dar trebuie lăsate atașate în timpul încercării dinamice. Masa fiecărei capsule nu trebuie să depășească 250 grame. Ca o soluție alternativă, capsula dinamometrică fixată pe cureaua centurii transversale poate fi înlocuită cu o capsulă dinamometrică fixată la punctul de ancorare.

În cazul sistemelor de siguranță prevăzute cu dispozitive care măresc tensiunea din centura de siguranță pentru adulți, metoda de încercare este următoarea:

se instalează sistemul de siguranță conform cerințelor din prezenta anexă și se pune în funcțiune dispozitivul de tensionare în conformitate cu instrucțiunile fabricantului. Dacă dispozitivul nu poate fi utilizat din cauza excesului de tensiune, înseamnă că acesta nu corespunde cerințelor.

5.	Nu trebuie aplicate forțe suplimentare sistemului de siguranță pentru copii în afară de cele necesare pentru generarea forțelor corecte de instalare, astfel cum se precizează la punctele 1.1 și 1.2.2.

În cazul coșulețelor pentru sugari instalate conform precizărilor de la punctul 8.1.3.5.6, fixarea centurii de siguranță pentru adulți în sistemul de siguranță pentru copii trebuie simulată. Un capăt liber de 500 mm lungime al unei centuri de siguranță pentru adulți (măsurat astfel cum este precizat în anexa 13) este fixat la punctele de ancorare prevăzute cu ajutorul plăcii de ancorare descrise în anexa 13. Sistemul de siguranță este apoi atașat la capetele libere ale centurilor de siguranță pentru adulți. Tensiunea în centura de siguranță pentru adulți, măsurată între punctul de ancorare și sistemul de siguranță pentru copii, trebuie să fie de 50 ± 5 N.

(1) În cazul sistemelor prevăzute cu dispozitive care măresc tensiunea din cureaua de prindere în partea superioară, metoda de încercare este următoarea:

se instalează sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX conform cerințelor din prezenta anexă și se utilizează dispozitivul de tensionare conform instrucțiunilor fabricantului. Dacă dispozitivul nu poate fi utilizat din cauza excesului de tensiune, înseamnă că el nu corespunde cerințelor.

ANEXA 22

ÎNCERCAREA LA BLOCAREA PĂRȚII INFERIOARE A TRUNCHIULUI

Figura 1

Blocul manechinului P10 – secțiune

Material: poliester expandat (40-45 g/l)

Figura 2

Încercarea la tracțiune a pernei de înălțare folosind blocul manechinului

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2011.233.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 233

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 54 9 septembrie 2011

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE
	*	Regulamentul nr. 16 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea: I. centurilor de siguranță, a sistemelor de fixare, a sistemelor de fixare pentru copii și a sistemelor ISOFIX de fixare pentru copii pentru ocupanții autovehiculelor – II. vehiculelor echipate cu centuri de siguranță, dispozitiv de avertizare privind portul centurii de siguranță, sisteme de fixare, sisteme de fixare pentru copii și sisteme ISOFIX de fixare pentru copii	1
	*	Regulamentul nr. 44 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea sistemelor de siguranță pentru copiii pasageri în autovehicule (Sisteme de siguranță pentru copii)	95