19.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 214/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1175/2005 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă pentru importurile de carbonat de bariu originar din Republica Populară Chineză (RPC). Rata taxei specifice definitive era cuprinsă între 6,3 EUR și 56,4 EUR pe tonă.

(2)

În urma publicării, în martie 2010, a unui aviz de expirare iminentă a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de carbonat de bariu originar din RPC (3), Comisia a primit, la 19 aprilie 2010, o cerere de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(3)

Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a fost depusă de societatea Solvay & CPC Barium Strontium GmbH & Co. KG (denumită în continuare „solicitantul”), care este singurul producător de carbonat de bariu din Uniunea Europeană și reprezintă 100 % din producția totală de carbonat de bariu a Uniunii. Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar risca să aibă drept rezultat continuarea dumpingului și continuarea prejudiciului pentru industria din Uniune.

(4)

Stabilind, în urma consultării comitetului consultativ, că există suficiente elemente de probă pentru inițierea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a publicat un aviz de inițiere a acestei reexaminări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4) (denumit în continuare „avizul de inițiere”).

(5)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2009 și 30 iunie 2010 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(6)

Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și sfârșitul PAR (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(7)

Comisia a informat oficial solicitantul, producătorii-exportatori din RPC, importatorii/comercianții, utilizatorii din Uniune cunoscuți ca fiind vizați, precum și asociațiile acestora, producătorii din țara analoagă, precum și autoritățile din RPC cu privire la inițierea reexaminării.

(8)

De asemenea, Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul fixat în avizul de inițiere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(9)

Având în vedere numărul aparent mare de producători-exportatori din RPC menționați în cereri, în avizul de inițiere s-a prevăzut utilizarea eșantionării pentru determinarea dumpingului și a probabilității continuării dumpingului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(10)

Pentru a permite Comisiei să stabilească dacă este necesar să se apeleze la eșantionare și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, toți producătorii-exportatori au fost invitați să se prezinte Comisiei și să furnizeze acesteia, astfel cum este indicat în avizul de inițiere, informații esențiale referitoare la activitățile lor care privesc produsul în cauză, desfășurate în perioada 1 iulie 2009-30 iunie 2010.

(11)

Comisia a primit răspunsuri numai din partea a trei societăți sau grupuri de societăți din RPC și, prin urmare, s-a decis că eșantionarea nu era necesară în ceea ce privește producătorii-exportatori chinezi.

(12)

Comisia a trimis, de asemenea, chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind vizate și celor care au solicitat un chestionar în termenul precizat în avizul de inițiere.

(13)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la solicitant și de la societatea sa afiliată, de la nouă utilizatori, de la patru importatori, de la doi producători-exportatori din RPC și de la doi producători din țara analoagă eventuală. Unul dintre producătorii-exportatori chinezi care a răspuns la exercițiul de eșantionare s-a decis să nu continue să coopereze cu procedura.

(14)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare în scopul determinării probabilității de continuare a dumpingului și a prejudiciului, precum și a determinării interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(15)

Produsul în cauză este identic cu cel din ancheta anterioară și se definește după cum urmează: carbonat de bariu cu un conținut de stronțiu mai mare de 0,07 % din greutate și cu un conținut de sulf mai mare de 0,0015 % din greutate și care se prezintă sub formă de pulbere, granule presate sau calcinate, originar din RPC, clasificat în prezent la codul NC ex 2836 60 00.

(16)

Carbonatul de bariu este utilizat îndeosebi în industria cărămizilor și țiglelor, în sectorul ceramicii și în producția de ferită. Anterior, era utilizat în producția tuburilor cu raze catodice pentru televizoare (CRT), dar această aplicație a dispărut în Uniune ca urmare a înlocuirii acestora cu ecranele LCD sau cu plasmă.

(17)

Ca și în ancheta inițială, această procedură a stabilit că carbonatul de bariu fabricat în RPC și exportat către Uniune, precum și carbonatul de bariu fabricat și vândut pe piața internă a țării analoage (India) și cel fabricat și vândut în Uniune de solicitant prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale și sunt destinate acelorași utilizări de bază.

(18)

În consecință, aceste produse sunt considerate ca fiind produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(19)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar putea conduce la o continuare a dumpingului.

(20)

Din cei 16 producători-exportatori chinezi cunoscuți contactați la inițierea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor, trei au răspuns la exercițiul de eșantionare, dar numai doi au cooperat pe deplin cu Comisia, răspunzând la un chestionar complet.

(21)

Întrucât RPC are o economie de tranziție și, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață („TEP”) trebuie să fie stabilită pe baza prețurilor sau a valorii calculate într-o țară terță corespunzătoare cu economie de piață (denumită în continuare „țară analoagă”).

(22)

SUA a fost folosită ca țară analoagă în cadrul anchetei inițiale și a fost propusă în cadrul anchetei de față cu scopul stabilirii valorii normale. Totuși, s-a considerat necesar să se verifice dacă această țară continuă să fie adecvată pentru prezenta reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. Au fost contactați în scris toți producătorii de carbonat de bariu cunoscuți pe plan mondial, și anume din Brazilia, India, Japonia și SUA. S-au primit două răspunsuri, unul de la un producător din SUA și altul de la un producător din India.

(23)

După o examinare atentă a criteriilor, precum producția totală, numărul de producători, concurența de pe piață, volumul total al importurilor, taxele antidumping și taxele vamale atât pe piața internă americană, cât și pe cea indiană, s-a luat hotărârea de a alege India ca țară analoagă. Alegerea Indiei, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, a fost considerată a fi mai adecvată decât cea a SUA datorită pieței sale mai mari, volumului mai mare de importuri și concurenței mai strânse legate de acest produs de pe piața sa internă. Nu s-au primit observații sau obiecții în această privință de la niciuna dintre părțile interesate. Drept rezultat, valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de TEP a fost bazată pe datele furnizate de producătorul din India.

(24)

Pentru societatea căreia i s-a acordat TEP în cursul anchetei inițiale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale carbonatului de bariu către clienți neafiliați au fost reprezentative în decursul PAR, și anume dacă volumul total al vânzărilor respective reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al exportului acesteia de produs în cauză către Uniune. Ancheta a arătat că aceste vânzări nu erau reprezentative și, prin urmare, valoarea normală a trebuit să fie calculată. Valoarea normală stabilită s-a bazat pe costul total de producție plus costurile de vânzare, costurile generale și cheltuielile administrative ale societății (denumite în continuare „costuri SGA”) și profitul obținut la vânzările interne efectuate în cursul obișnuit al comercializării produsului similar.

(25)

Pentru societatea căreia nu i s-a acordat TEP în cursul anchetei inițiale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost calculată pe baza informațiilor primite de la producătorul cooperant din țara analoagă.

(26)

S-a verificat mai întâi dacă vânzările interne totale ale produsului similar către clienți neafiliați erau reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume dacă vânzările respective reprezentau cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor produsului în cauză exportat în Uniune. Vânzările interne ale producătorului cooperant din India au fost considerate suficient de reprezentative în cursul PAR.

(27)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a efectuat prin stabilirea pentru produsul similar vândut pe piața din India a proporției de vânzări interne profitabile către clienți neafiliați în cursul PAR. Întrucât nu existau vânzări rentabile ale produsului similar în cursul PAR, valoarea normală a trebuit să fie calculată. Valoarea normală a fost calculată pe baza costului total de producție al producătorului în cauză, la care s-a adăugat un cuantum rezonabil, corespunzător costurilor SGA, precum și un cuantum rezonabil din profit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. Costurile SGA și profitul adăugate costurilor de producție a produsului similar utilizate au fost coerente cu cele utilizate în cursul anchetei inițiale și s-au ridicat la 10,6 % pentru costurile SGA și la 7,2 % pentru profit. Nu a fost furnizată nicio informație care să indice că aceste cuantumuri nu ar fi rezonabile, nici că nivelul de profit utilizat ar depăși nivelul de profit obținut în mod normal de către alți exportatori sau producători din vânzări de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine.

(28)

Toate vânzările la export către Uniune efectuate de către producătorii-exportatori cooperanți vizați au fost realizate direct către clienți neafiliați din Uniune, astfel încât prețul de export s-a stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit.

(29)

Comparația dintre valoarea normală și prețul de export s-a realizat pe baza prețului franco fabrică.

(30)

În scopul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export și în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, s-a ținut cont, în mod corespunzător, de ajustarea sub formă de anumite diferențe în materie de transport și de comision, care au afectat prețurile și comparabilitatea lor.

(31)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și media ponderată a prețurilor de export la același nivel comercial.

(32)

În cazul societății căreia i-a fost acordat TEP în cursul anchetei inițiale, această comparație a arătat că societatea continua dumpingul la o scară și mai mare.

(33)

În cazul societății căreia nu i s-a acordat TEP în cursul anchetei inițiale, comparația realizată în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază a indicat un nivel semnificativ de dumping. Această societate reprezintă 98 % din exporturile care fac obiectul taxei reziduale, prin urmare, restul de 2 % din producătorii-exportatori care nu au cooperat cu procedura nu pot influența marja de dumping constatată. În plus, având în vedere lipsa de cooperare a acestora, se consideră că aceștia nu pot practica dumpingul la un nivel mai scăzut decât cel al societății cooperante.

(34)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat probabilitatea ca dumpingul să continue în cazul eliminării măsurilor.

(35)

În ceea ce privește probabilitatea continuării dumpingului, s-au examinat evoluția producției și a capacității de producție în RPC, precum și evoluția probabilă a vânzărilor la export către Uniune și către piețele altor țări terțe.

(36)

Conform plângerii, RPC este, de departe, cel mai mare producător mondial de carbonat de bariu. În plus, RPC este, de asemenea, cel mai mare producător mondial de baritină, care constituie materia primă principală pentru fabricarea produsului în cauză. Doar cele două societăți cooperante au o capacitate de producție de 331 000 de tone pe an, ceea ce înseamnă aproximativ triplul consumului Uniunii în cursul PAR. În plus, aceste două societăți au o capacitate neutilizată totală de 34 000 de tone, ceea ce este suficient pentru a aproviziona jumătate din consumul Uniunii.

(37)

Trei dintre producătorii mondiali majori de carbonat de bariu (SUA, India și Brazilia) aplică în prezent măsuri antidumping asupra importurilor produsului în cauză din RPC. Se poate constata că, având în vedere capacitatea de producție neutilizată semnificativă din RPC și practicile de dumping de pe mai multe piețe, volume suplimentare ar fi direcționate către piața Uniunii în cazul abrogării măsurilor.

(38)

Faptul că, în pofida existenței măsurilor antidumping la exporturile chinezești, producătorii-exportatori din RPC au reușit să exporte cantități semnificative către Uniune în cursul PAR (la un preț mediu de 251 EUR pe tonă) și să își mărească cota de piață în Uniune demonstrează interesul continuu al exportatorilor chinezi pentru piața Uniunii.

(39)

Este încă și mai limpede, pe baza statisticilor de export chineze, că Uniunea reprezintă o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi, întrucât ei au ajuns la unele dintre cele mai mari prețuri de export (chiar dacă sunt prețuri de dumping) atunci când exportă către Uniune. Conform statisticilor de export chineze, prețul mediu la vânzare către Uniune în cursul PAR a fost de 269 dolari SUA FOB, în vreme ce prețul mediu la export către India a fost de 220 dolari SUA.

(40)

Statisticile de export chineze au arătat că, în ciuda dispariției aplicației principale a carbonatului de bariu (producția de CRT), exporturile chinezești au crescut pe plan mondial de la 130 000 de tone în 2009 la 158 000 de tone în 2010.

(41)

În cazul în care măsurile ar fi abrogate, este de așteptat ca, având în vedere capacitatea de producție neutilizată imensă din RPC, exporturile chinezești să fie, foarte probabil, direcționate către Uniune. Faptul că piețe mondiale majore precum SUA, India și Brazilia sunt protejate prin taxe antidumping ridicate vine în sprijinul acestei constatări.

(42)

Prețurile acestor importuri vor continua, probabil, să facă obiectul unui dumping, întrucât nu există niciun indiciu că exportatorii și-ar schimba comportamentul în privința prețurilor dacă măsurile ar fi abrogate.

(43)

S-a constatat, prin urmare, că există o probabilitate de continuare a dumpingului.

(44)

Unicul producător cooperant din Uniune reprezintă 100 % din producția de carbonat de bariu a Uniunii în cursul PAR. Acesta este, prin urmare, considerat a constitui industria Uniunii, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(45)

Consumul din Uniune s-a bazat pe volumul combinat al vânzărilor industriei Uniunii în Uniune și pe volumul importurilor provenite din țări terțe, conform datelor Eurostat.

(46)

Pe baza acestora și conform tabelului 1 de mai sus, consumul din Uniune a scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei luate în considerare, și anume cu 38 %, ceea ce se explică, în primul rând, prin dispariția activității de producție a CRT din Uniune.

(47)

În perioada luată în considerare, volumul importurilor din RPC a scăzut cu 36 %, în timp ce consumul în Uniune a scăzut cu 38 %. În ciuda măsurilor antidumping în vigoare și pe fundalul unui consum în scădere, cota de piață a RPC a crescut cu trei procente în cursul perioadei luate în considerare.

(48)

Prețurile medii de import din RPC au crescut cu 9 % în cursul perioadei luate în considerare. Cea mai mare creștere a prețurilor a avut loc între 2007 și 2008, întrucât prețurile au scăzut în 2009 pentru a crește din nou în cursul PAR.

(49)

Prețul mediu franco fabrică practicat de industria din Uniune a fost comparat cu prețurile medii CIF la import practicate de RPC la frontiera Uniunii. Aceste prețuri au provenit din cifrele Eurostat și au inclus costurile postimport și taxele vamale și antidumping. Comparația a arătat că prețurile la import practicate de RPC au determinat o subcotare a prețurilor de vânzare practicate de industria din Uniune cu 37,9 % în cursul PAR. Pe baza celor de mai sus, s-a constatat că dacă măsurile nu ar fi fost în vigoare, prețurile importurilor din RPC ar fi subcotat cu 44,1 % prețurile practicate de industria Uniunii.

(50)

Volumul total al importurilor de carbonat de bariu din țări terțe, altele decât RPC, a fost nesemnificativ și a reprezentat mai puțin de 1 % din consumul Uniunii în cursul perioadei luate în considerare.

(51)

Ar trebui să se remarce faptul că prețurile la import din alte țări terțe nu au subcotat prețurile practicate de Uniune în cursul PAR.

(52)

Trebuie să se remarce faptul că, întrucât industria din Uniune constă într-un singur producător, datele referitoare la producție, capacitate și gradul de utilizare a capacității a trebuit să fie comunicate sub formă de indici.

Tabelul 3

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție ale Uniunii

(53)

Producția industriei din Uniune a scăzut cu 53 % în cursul perioadei luate în considerare. Trebuie observat faptul că industria din Uniune și-a adaptat modelul de producție începând cu 2003 pentru a răspunde în mod corespunzător noii situații de pe piață și dispariției activității de producție a ecranelor CRT din Uniune. Drept consecință, capacitatea de producție a fost redusă cu peste 50 %, întrucât produsul examinat este produs în prezent în alternanță folosind același echipament ca și carbonatul de stronțiu.

(54)

Capacitatea de producție a industriei din Uniune a rămas neschimbată în cursul perioadei luate în considerare. Gradul de utilizare a capacității s-a dezvoltat, astfel, în mod similar cu volumele de producție.

(55)

Stocurile au scăzut cu 59 % în perioada luată în considerare. Această scădere se datorează cererii reduse și capacității de adaptare a industriei din Uniune la noua situație de pe piață.

(56)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut cu 41 % în perioada luată în considerare. Scăderea majoră a avut loc în 2009 datorită recesiunii economice generale. Astfel, volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut în mod proporțional mai mult decât consumul Uniunii din aceeași perioadă. Valoarea vânzărilor a scăzut în mod mai puțin semnificativ decât volumul, întrucât industria din Uniune a reușit să crească nivelul prețurilor în perioada luată în considerare, în cursul căreia prețul unitar de vânzare a crescut cu 23 %.

(57)

Cota de piață a industriei din Uniune a crescut cu 5 % în 2009, după care a scăzut în mod semnificativ cu 10 % în cursul PAR. Aceasta indică faptul că, în absența unei creșteri a pieței, industria din Uniune nu ar putea să își mențină cota de piață.

(58)

Rata ocupării forței de muncă a scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei luate în considerare, ca o consecință a recesiunii economice și a noii situații de pe piață. Salariile medii au crescut cu 13 % ca urmare a ratei ridicate a inflației care a afectat în mod direct indexarea salariilor. Productivitatea a scăzut cu 18 % în cursul aceleiași perioade ca rezultat al scăderii volumului producției care nu a putut fi compensat prin reducerea efectivelor.

(59)

Rentabilitatea industriei din Uniune a scăzut cu peste 106 % în cursul perioadei luate în considerare, ca o consecință a recesiunii economice și a încetării fabricării ecranelor CRT, care au afectat atât volumul vânzărilor, cât și costurile de producție. Industria a fost în continuă pierdere pe parcursul perioadei luate în considerare.

(60)

Investițiile au rămas stabile în perioada luată în considerare. Investițiile efectuate de industria din Uniune au fost deduse în anul în care au fost realizate. Randamentul investițiilor (profitul exprimat ca un procentaj anual al investițiilor) a avut o evoluție negativă în perioada luată în considerare, în mod similar cu rentabilitatea.

(61)

Ancheta nu a adus niciun element de probă conform căruia industria din Uniune ar fi avut probleme majore în mobilizarea capitalurilor. Ar trebui remarcat totuși faptul că investițiile efectuate în perioada luată în considerare au fost nesemnificative.

(62)

Fluxul de lichidități s-a îmbunătățit în mod semnificativ în perioada luată în considerare, ca o consecință a reducerii volumului stocurilor.

(63)

În cursul PAR, în pofida măsurilor în vigoare, dumpingul considerabil a continuat, la niveluri și mai mari decât cele stabilite în ancheta inițială, pe baza datelor obținute atât de la producătorii-exportatori cooperanți, cât și de la Eurostat.

(64)

Industria din Uniune, aflată într-un context economic negativ care se explică prin recesiunea economică generală și dispariția unei aplicații importante, nu s-a redresat de pe urma efectelor dumpingului anterior, în special în ceea ce privește volumul vânzărilor, prețul de vânzare și rentabilitatea. Mai mult, s-a constatat că dumpingul a continuat în cursul PAR.

(65)

Exporturile de carbonat de bariu ale industriei din Uniune au scăzut cu 34 % în perioada luată în considerare. Industria din Uniune nu a putut să exporte decât volume limitate datorită concurenței acerbe a exporturilor chinezești pe piețele din afara Uniunii. Scăderea volumul exporturilor în perioada luată în considerare se explică, de asemenea, prin recesiunea economică.

(66)

În timp ce toți indicatorii principali de prejudiciu, precum volumul vânzărilor, rentabilitatea, producția, ocuparea forței de muncă și productivitatea, arătau evoluții negative în perioada luată în considerare, măsurile antidumping au avut un efect de atenuare asupra situației industriei din Uniune.

(67)

În ceea ce privește cota de piață a industriei din Uniune, tendința ușor descrescătoare arată că, în ciuda măsurilor existente și în timp ce consumul pieței a scăzut, importurile chinezești nu numai că au determinat excluderea altor țări de pe piață, dar au câștigat chiar și cote de piață în detrimentul industriei din Uniune.

(68)

În concluzie, ținând seama de evoluția negativă a indicatorilor privind industria din Uniune, se consideră că industria din Uniune a continuat să sufere prejudicii materiale în perioada luată în considerare. Prin urmare, s-a examinat dacă există probabilitatea continuării prejudiciului, în eventualitatea expirării măsurilor.

(69)

Se reamintește că, pe piața Uniunii, consumul a scăzut în mod semnificativ de la ancheta inițială, datorită dispariției CRT și a recesiunii economice. În aceste circumstanțe, cota de piață a importurilor din RPC a crescut cu peste 15 %, în timp ce cota de piață a industriei din Uniune și a importurilor din țări terțe a scăzut în mod semnificativ. Aceasta demonstrează că, în ciuda măsurilor în vigoare și a consumului în scădere din Uniune, producătorii-exportatori chinezi au arătat un interes constant pentru piața Uniunii și au reușit să excludă țările terțe de pe piața Uniunii.

(70)

Se reamintește, de asemenea, că producătorii-exportatori din RPC au continuat să practice dumpingul și subcotarea prețurilor industriei din Uniune la niveluri foarte semnificative în cursul PAR. Pe baza acestor fapte, nu există niciun motiv să se considere că RPC nu va continua să practice dumpingul și subcotarea prețurilor industriei din Uniune pe viitor.

(71)

Ancheta a dovedit că producătorii chinezi dețineau capacități neutilizate disponibile semnificative în cursul PAR, și anume în jur de 280 000 de tone. Aceasta reprezintă de trei ori mai mult decât piața Uniunii în cursul PAR. În ciuda creșterii preconizate a cererii în RPC, se așteaptă ca supracapacitatea să persiste și să rămână foarte semnificativă în următorii ani.

(72)

Piața Uniunii este destinația de export principală a RPC. Alte piețe de export majore precum SUA și India aplică măsuri antidumping severe (5) pentru carbonatul de bariu originar din RPC. Prin urmare, aceste piețe sunt practic inaccesibile exporturilor chinezești. Având în vedere interesul producătorilor-exportatori chinezi pentru piața Uniunii, se preconizează că, în cazul abrogării măsurilor, un volum imens de exporturi ar fi direcționat către piața Uniunii, cu un puternic efect general de scădere a prețurilor.

(73)

Pe baza celor de mai sus, se consideră că, în eventualitatea abrogării măsurilor, este probabilă creșterea semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC către Uniune, precum și o presiune în sensul scăderii prețurilor. O astfel de situație ar duce, foarte probabil, la dispariția pe termen mediu a industriei din Uniune, întrucât, pe de o parte, volumul redus al vânzărilor nu ar permite industriei din Uniune să își dilueze în mod suficient costurile fixe și, pe de altă parte, nu ar fi posibil să se atingă niveluri suficiente ale prețurilor. Continuarea prejudiciului a fost amplificată, în perioada luată în considerare, de recesiunea economică și de dispariția unei aplicații importante.

(74)

Deși prețurile de import ale RPC au crescut cu 17,8 % de la sfârșitul PAR până în februarie 2011, în timp ce prețurile de vânzare ale industriei din Uniune au crescut cu doar 7 % în aceeași perioadă, importurile din RPC au continuat să determine subcotarea prețurilor din Uniune cu peste 15 % după PAR.

(75)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă continuarea măsurilor antidumping existente ar fi contrară interesului Uniunii în ansamblul său. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea intereselor tuturor părților în cauză, respectiv ale celor din industria Uniunii, ale importatorilor și ale utilizatorilor produsului în cauză.

(76)

Întrucât prezenta anchetă este o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, aceasta necesită analizarea unei situații în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare și evaluarea oricărui impact negativ anormal al actualelor măsuri antidumping asupra părților interesate.

(77)

Pe baza celor prezentate, s-a examinat dacă există motive imperative care să conducă la constatarea că nu este în interesul Uniunii să mențină măsurile în acest caz particular, în pofida constatărilor de mai sus privind probabilitatea continuării dumpingului și a continuării prejudiciului.

(78)

Ancheta a arătat că industria din Uniune funcționa în mod foarte eficient din punct de vedere economic. Într-adevăr, aceasta a efectuat reduceri de efectiv și a modificat modelele de producție pentru a se adapta noii situații de pe piață și a asigura sustenabilitatea întreprinderii în care, conform considerentului 53, carbonatul de bariu și carbonatul de stronțiu sunt produse în alternanță. Deși măsurile nu au contribuit la restabilirea situației financiare a industriei din Uniune, acestea au avut un efect pozitiv asupra acesteia. Într-adevăr, în absența măsurilor în vigoare, este foarte probabil ca piața Uniunii să fi fost inundată de importuri la prețuri scăzute originare din RPC, iar industria din Uniune ar fi trebuit să-și înceteze activitatea.

(79)

Conform celor menționate mai sus, modelul de producție al industriei din Uniune se bazează pe două produse care sunt interdependente, și anume, pentru diluarea costurilor fixe, este nevoie de un volum suficient de vânzări al ambelor produse. În cazul expirării măsurilor, volumul sporit preconizat de importuri care fac obiectul unui dumping va duce la o reducere considerabilă a activității din sectorul carbonatului de bariu, care, la rândul său, va reduce rentabilitatea activității sectorului carbonatului de stronțiu, conducând, în cele din urmă, la dezmembrarea întregii instalații de fabricație.

(80)

Pe baza celor de mai sus, s-a constatat că este în interesul industriei din Uniune ca măsurile împotriva importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping să fie menținute.

(81)

Comisia a trimis chestionare tuturor importatorilor neafiliați cunoscuți. Au fost primite răspunsuri din partea a patru importatori neafiliați din Uniune. Doi dintre acești importatori își desfășurau activitatea în sectorul laptelui de ciment, o soluție compusă din carbonat de bariu, aditivi și apă, destinată industriei cărămizii.

(82)

Importatorii au semnalat faptul că instituirea de taxe antidumping a dus la creșterea prețurilor în momentul impunerii acestora. În această privință, trebuie remarcat faptul că o astfel de diferență nu mai era observabilă, întrucât prețurile la export către Uniune, comparate cu prețurile medii către piețele tuturor țărilor din afara Uniunii, s-au dovedit a fi la niveluri similare celor din cursul PAR (6).

(83)

Importatorii au indicat, de asemenea, că nu au existat rupturi de stocuri de carbonat de bariu pe piața Uniunii, chiar dacă întâmpinau dificultăți crescânde pentru aprovizionarea cu carbonat de bariu din RPC, datorită cererii interne sporite. Statisticile privind exportul nu arată totuși vreo scădere a volumului exporturilor produsului în cauză către Uniune în cursul PAR sau după aceasta. Acest lucru este confirmat, de asemenea, de constatările privind supracapacitatea de la considerentul 71.

(84)

S-a constatat, de asemenea, că măsurile în vigoare nu au avut niciun efect negativ asupra situației financiare a importatorilor.

(85)

Pe baza celor de mai sus, s-a constatat că măsurile în vigoare în prezent nu au avut niciun efect negativ important asupra situației lor financiare și că menținerea măsurilor nu ar afecta în mod necorespunzător importatorii.

(86)

Comisia a trimis chestionare tuturor utilizatorilor cunoscuți. S-au primit răspunsuri de la nouă utilizatori ai produsului în cauză. Conform celor indicate în considerentul 16, principalii utilizatori industriali de carbonat de bariu din Uniune își desfășoară activitatea în industria cărămizii și țiglei, sectorul ceramicii și în producția de ferită.

(87)

Unul dintre utilizatori a susținut că existența sau continuarea măsurilor nu ar fi în interesul utilizatorilor, cu toate acestea, el nu și-a justificat afirmația. Niciunul dintre ceilalți utilizatori care au răspuns la chestionar nu a indicat că măsurile au avut un efect semnificativ asupra activității lor și că acestea ar trebui eliminate.

(88)

Având în vedere cele menționate mai sus, se constată că nu există motive imperative împotriva prelungirii măsurilor antidumping în vigoare.

(89)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea menținerii măsurilor. De asemenea, li s-a acordat un termen în care să prezinte observații și cereri referitoare la această comunicare de informații. Nu s-au primit observații în urma comunicării.

(90)

Din cele de mai sus rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de carbonat de bariu originar din RPC, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1175/2005, ar trebui menținute,

19.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 214/11

19.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 214/13

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2010/11 s-au stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 823/2011 al Comisiei (4).

(2)

Având în vedere datele de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

19.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 214/15

(1)

La data de 20 ianuarie 2011, guvernul federal german a solicitat Comisiei, în conformitate cu articolul 114 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), permisiunea de a menține dispozițiile actuale prevăzute de legea germană pentru următoarele cinci elemente: plumb, arsen, mercur, bariu și antimoniu, precum și pentru nitrozamine și substanțele nitrozabile degajate de materialele pentru jucării, după data intrării în vigoare a anexei II partea III din Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1).

(2)

Articolul 114 alineatele (4) și (6) din TFUE dispun:

„(4)   În cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, un stat membru consideră necesară menținerea dispozițiilor de drept intern justificate de cerințele importante prevăzute la articolul 36 sau referitoare la protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, acesta adresează Comisiei o notificare, indicând motivele menținerii acestor dispoziții.

(…)

(6)   În termen de șase luni de la notificare, Comisia aprobă sau respinge dispozițiile respective de drept intern, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre și dacă acestea constituie sau nu un obstacol în funcționarea pieței interne.

În lipsa unei decizii a Comisiei adoptate în acest termen, dispozițiile de drept intern prevăzute la alineatele (4) și (…) se consideră aprobate.

În cazul în care complexitatea problemei justifică acest lucru și dacă nu există nici un pericol pentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că termenul prevăzut de prezentul alineat poate fi prelungit cu un nou termen de până la șase luni.”

(3)

Directiva 2009/48/CE (denumită în continuare directiva) prevede norme privind siguranța jucăriilor și libera circulație a acestora în Comunitate. În conformitate cu articolul 54, statele membre adoptă dispoziții naționale conforme cu directiva respectivă până la 20 ianuarie 2011 și le pun în aplicare începând cu 20 iulie 2011. Partea III din anexa II la directivă se va aplica începând cu 20 iulie 2013.

(4)

Directiva prevede, în anexa II partea III punctul 8, valori specifice pentru nitrozamine și substanțele nitrozabile. Se interzice utilizarea acestor substanțe în jucăriile destinate uzului de către copiii mai mici de 36 de luni sau în alte jucării destinate a fi introduse în gură, dacă migrarea substanțelor este egală cu sau mai mare de 0,05 mg/kg pentru nitrozamine și 1 mg/kg pentru substanțele nitrozabile. Punctul 13 din partea III a anexei II la directivă prevede limite specifice de migrare pentru mai multe elemente, inclusiv plumb, arsen, mercur, bariu și antimoniu. Există trei limite diferite de migrare, în funcție de tipul materialului jucăriei: material al jucăriei uscat, friabil, sfărmicios sau flexibil, material al jucăriei lichid sau lipicios și material al jucăriei răzuit. Următoarele limite nu trebuie depășite: 13,5 mg/kg, 3,4 mg/kg și 160 mg/kg pentru plumb, 3,8 mg/kg, 0,9 mg/kg și 47 mg/kg pentru arsen, 7,5 mg/kg, 1,9 mg/kg și 94 mg/kg pentru mercur, 4 500 mg/kg, 1 125 mg/kg și 56 000 mg/kg pentru bariu și 45 mg/kg, 11,3 mg/kg, și 560 mg/kg pentru antimoniu.

(5)

Ordonanța germană privind bunurile de consum (Bedarfsgegenständeverordnung) stabilește cerințele pentru nitrozamine și substanțele nitrozabile. Aceste dispoziții au fost adoptate în 2008, în contextul absenței dispozițiilor specifice la nivelul UE privind nitrozaminele și substanțele nitrozabile din jucării. Ordonanța germană privind bunurile de consum (Bedarfsgegenständeverordnung) prevede că pentru nitrozaminele și substanțele nitrozabile din jucăriile din cauciuc natural sau artificial pentru copii mai mici de 36 de luni, destinate sau susceptibile de a fi introduse în gură, cantitatea degajată ca urmare a migrării trebuie să fie atât de mică, încât să nu poată fi detectată în laborator. Ordonanța mai sus menționată prevede că migrarea nitrozaminelor și a substanțelor nitrozabile trebuie să fie sub 0,01 mg/kg, în cazul nitrozaminelor și sub 0,1 mg/kg, în cazul substanțelor nitrozabile. Dispozițiile detaliate privind nitrozaminelor și substanțele nitrozabile sunt specificate în anexa 4 punctul 1b și în anexa 10 punctul 6 din Ordonanța privind bunurile de consum (Bedarfsgegenständeverordnung) publicată la 23 decembrie 1997 și modificată cel mai recent prin ordonanța din 6 martie 2007.

(6)

Cea de-a doua Ordonanță privind siguranța echipamentelor și produselor (Verordnung über die Sicherheit von Spielzeug – 2. GPSGV) se referă, în special, la următoarele elemente: plumb, arsen, mercur, bariu și antimoniu. Valorile limită pentru elementele mai sus-menționate prevăzute în cea de-a doua Ordonanță privind siguranța echipamentelor și produselor (Verordnung über die Sicherheit von Spielzeug – 2. GPSGV) sunt cele specificate în Directiva 88/378/CEE a Consiliului din 3 mai 1988 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la siguranța jucăriilor (2). Aceste limite sunt aplicabile în UE din anul 1990. Biodisponibilitatea zilnică maximă este de 0,7 μg pentru plumb, 0,1 μg pentru arsen, 0,5 μg pentru mercur, 25 μg pentru bariu și 0,2 μg pentru antimoniu. Dispozițiile detaliate privind elementele mai sus-menționate sunt specificate la § 2 din cea de-a doua Ordonanță privind siguranța echipamentelor și produselor (Verordnung über die Sicherheit von Spielzeug – 2. GPSGV), modificată cel mai recent prin ordonanța din 6 martie 2007.

(7)

La momentul adoptării directivei (mai 2009), Germania a votat împotriva adoptării acesteia, din motive printre care se număra și opinia sa că nivelul de protecție în ceea ce privește cerințele de natură chimică este neadecvat.

(8)

Într-o primă scrisoare a Ministerului german al Afacerilor Economice și Tehnologiei, primită la data de 20 ianuarie 2011, guvernul federal german a solicitat Comisiei, în conformitate cu articolul 114 alineatul (4) din TFUE, permisiunea de a menține dispozițiile actuale prevăzute de legea germană pentru următoarele cinci elemente: plumb, arsen, mercur, bariu și antimoniu, precum și pentru nitrozamine și substanțele nitrozabile degajate de materialele pentru jucării, după data intrării în vigoare a anexei II partea III la directivă. Printr-o scrisoare din partea Reprezentanței sale Permanente, datată 2 martie 2011, guvernul federal german a trimis o justificare completă a cererii sale. Justificarea detaliată conținea mai multe anexe, printre care se numără studii științifice efectuate în luna ianuarie 2011 de către Bundesinstitut für Risikobewertung (denumit în continuare BfR) privind evaluarea impactului asupra sănătății a substanțelor menționate anterior.

(9)

Comisia a confirmat primirea cererii prin scrisori din 24 februarie 2011 și 14 martie 2011 și a stabilit termenul limită de 5 septembrie 2011 pentru formularea unui răspuns, în conformitate cu articolul 114 alineatul (6) din TFUE.

(10)

Prin scrisoarea din 24 iunie 2011, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la notificarea primită de la guvernul federal german. De asemenea, Comisia a publicat un anunț privind notificarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) în scopul de a informa alte părți interesate cu privire la dispozițiile naționale pe care guvernul federal german intenționează să le mențină, precum și în legătură cu motivele invocate în acest sens.

(11)

Articolul 114 alineatul (4) se referă la cazurile în care dispozițiile naționale sunt notificate în legătură cu o măsură UE de armonizare, au intrat în vigoare înaintea acesteia din urmă, iar menținerea dispozițiilor naționale ar fi incompatibilă cu măsura UE de armonizare. Dispozițiile naționale au fost notificate în legătură cu Directiva 2009/48/CE, o măsură de armonizare adoptată pe baza articolului 95 din precedentul Tratat CE. Acestea au fost adoptate și au intrat în vigoare în 1990 și 2008, prin urmare, anterior adoptării respectivei directive.

În plus, articolul 114 alineatul (4) prevede ca notificarea dispozițiilor naționale să fie însoțită de o descriere a motivelor referitoare la una sau mai multe dintre cerințele importante prevăzute la articolul 36 sau la protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru. Solicitarea depusă de Germania conține o explicație a motivelor din punctul de vedere al protejării sănătății umane care, în opinia Germaniei, justifică menținerea dispozițiilor naționale.

În temeiul celor de mai sus, Comisia consideră că solicitarea depusă de Germania în vederea obținerii autorizației de menținere a dispozițiilor sale naționale pentru cele cinci elemente: plumb, arsen, mercur, bariu și antimoniu, precum și pentru nitrozamine și substanțele nitrozabile, poate fi admisă.

(12)

După o examinare atentă a tuturor datelor și informațiilor, Comisia consideră că cerințele prevăzute la articolul 114 alineatul (6) al treilea paragraf sunt îndeplinite pentru a se recurge la posibilitatea prelungirii perioadei de 6 luni în care poate aproba sau respinge dispozițiile naționale notificate de Germania.

(13)

Guvernul federal german a furnizat mai multe anexe care conțin justificări și informații științifice detaliate în sprijinul măsurilor naționale notificate. În special, a fost furnizată evaluarea impactului asupra sănătății, efectuată în ianuarie 2011 de către BfR privind plumbul, antimoniul, bariul, arsenul și mercurul, precum și nitrozaminele și substanțele nitrozabile.

(14)

Informațiile primite din partea BfR conțin date toxicologice detaliate și complexe privind substanțele notificate anterior, precum și referiri ample la rapoarte și literatură științifice. Pentru a putea iniția o decizie a Comisiei în conformitate cu articolul 114 alineatul (6) din TFUE, este necesar să se verifice dacă informațiile prezentate de Germania au fost deja evaluate și avute în vedere pe durata procesului de revizuire a directivei sau dacă trebuie considerate a fi informații științifice noi.

(15)

Directiva prevede, în articolul 46, posibilitatea de a modifica anumite dispoziții privind substanțele chimice pentru a se asigura alinierea la evoluțiile tehnice și științifice. Prin urmare, cele cinci elemente menționate în cererea prezentată de Germania (plumb, arsen, mercur, bariu și antimoniu) pot fi modificate și aliniate la cele mai recente informații științifice.

(16)

În 2010, la cererea statelor membre, Comisia a înființat un grup de lucru privind substanțele chimice prezente în jucării (denumit în continuare „grupul de lucru”). Acest grup de lucru, format din experți chimiști din Germania, Danemarca, Italia, Franța, Suedia, Austria, Țările de Jos, Republica Cehă, precum și din organizații ale industriei și de consumatori, evaluează informațiile științifice noi și recomandă statelor membre și Comisiei modalități de modificare a anumitor dispoziții privind substanțele chimice conținute în directivă.

(17)

Comisia va cere avizul grupului de lucru în legătură cu justificarea detaliată primită din partea Germaniei, pentru a determina dacă poate fi considerată ca informație științifică nouă și, prin urmare, utilizată ca bază pentru modificarea dispozițiilor privind substanțele chimice din directivă, prin stabilirea unor condiții mai stricte. Următoarea reuniune a grupului de lucru este prevăzută pentru 31 august 2011.

(18)

În plus, la 5 aprilie 2011, grupul de lucru a recomandat experților din statele membre modificarea prin reducere a actualelor valori pentru plumb. Aceste recomandări au fost avizate pozitiv de către Comisie și de către experți din statele membre. Comisia a început activitatea preliminară pentru această modificare și raportul preliminar de evaluare a impactului va fi prezentat pentru discutare la următoarea reuniune cu experții din statele membre, care va avea loc în octombrie 2011. În primul semestru al anului 2012 este planificată adoptarea unei propuneri oficiale.

(19)

Grupul de lucru a discutat în legătură cu actualele valori limită pentru bariu și a declarat că nu există noi probe științifice; cu toate acestea, organizațiile științifice au emis evaluări diferite. Grupul de lucru a decis că este necesară continuarea discuțiilor. Se așteaptă ca grupul de lucru să își finalizeze recomandările la reuniunea din 31 august 2011, acestea fiind ulterior prezentate experților din statele membre în octombrie 2011.

(20)

Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (CSSC) evaluează în prezent gravitatea riscurilor reprezentate de prezența nitrozaminelor și a substanțelor nitrozabile în baloane și produse cosmetice. Acest aviz, așteptat pentru septembrie 2011, va aduce noi date privind expunerea copiilor la nitrozamine și substanțe nitrozabile, precum și privind riscurile acestei expuneri.

(21)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 114 alineatul (6) primul paragraf, decizia Comisiei ar trebui amânată până la aflarea rezultatelor discuțiilor și evaluărilor în curs, pentru a evalua atent toate probele actuale sau viitoare și pentru a identifica consecințele în ceea ce privește măsurile naționale. Prin urmare, Comisia consideră că este justificată prelungirea perioadei în care trebuie să aprobe sau să respingă dispozițiile naționale, cu o perioadă suplimentară care va expira la 5 martie 2012.

(22)

Anexa II partea III punctele 8 și 13 se vor aplica de la 20 iulie 2013, după cum se specifică în articolul 55 din directivă. Până la 20 iulie 2013 se aplică actualele dispoziții privind plumbul, antimoniul, bariul, arsenul și mercurul stabilite în Directiva 88/378/CEE și în cea de-a doua Ordonanță privind siguranța echipamentelor și produselor (Verordnung über die Sicherheit von Spielzeug – 2. GPSGV). Deoarece nu există dispoziții UE aplicabile pentru nitrozamine și substanțe nitrozabile degajate de materialele pentru jucării, anexa 4 punctul 1b și anexa 10 punctul 6 din Ordonanța privind bunurile de consum (Bedarfsgegenständeverordnung) se aplică, de asemenea până la 20 iulie 2013.

(23)

Prin urmare, întrucât dispozițiile naționale pe care guvernul federal german intenționează să le mențină nu vor fi abrogate înainte de 20 iulie 2013, Comisia concluzionează că cerința absenței pericolului pentru sănătate este îndeplinită.

(24)

În temeiul celor de mai sus, Comisia concluzionează că cererea Germaniei, notificată integral la data de 2 martie 2011, în scopul obținerii aprobării menținerii valorilor pentru plumb, arsen, mercur, bariu și antimoniu, precum și pentru nitrozamine și substanțe nitrozabile degajate de materialele pentru jucării destinate uzului de către copiii mai mici de 36 de luni sau în alte jucării destinate a fi introduse în gură este admisibilă.

(25)

Cu toate acestea, având în vedere complexitatea chestiunii și absența probelor privind existența pericolului pentru sănătatea umană, Comisia consideră justificată prelungirea perioadei menționate la articolul 114 alineatul (6) primul paragraf până la data de 5 martie 2012,

19.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 214/19

(1)

Regulamentul (CE) nr. 831/2002 al Comisiei (2), în ceea ce privește accesul la date confidențiale în scopuri științifice, precizează, pentru a permite stabilirea de concluzii statistice în scopuri științifice, condițiile în care poate fi acordat accesul la datele confidențiale transmise autorității comunitare și normele de cooperare între Comunitate și autoritățile naționale pentru facilitarea acestui acces.

(2)

Decizia 2004/452/CE a Comisiei (3) a stabilit o listă a organismelor ai căror cercetători sunt autorizați să acceseze date confidențiale în scopuri științifice.

(3)

Unitatea de Strategie pentru protecție socială și incluziune socială, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune a Comisiei Europene și Institutul de Studii Fiscale (Instituto de Estudios Fiscales – IEF), Madrid, Spania trebuie considerate organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute și, prin urmare, trebuie adăugate listei agențiilor, organizațiilor și instituțiilor menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 831/2002.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European (Comitetul SSE),

19.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 214/22

(1)

Directiva 92/65/CEE stabilește condițiile aplicabile importurilor de animale, material seminal, ovule și embrioni. Respectivele condiții trebuie să fie cel puțin echivalente celor aplicate pentru comerțul între statele membre.

(2)

Directiva 2009/156/CE stabilește condițiile de sănătate animală pentru importul de ecvidee vii în Uniune. Directiva prevede că se autorizează numai importurile în Uniune de ecvidee care provin din țări terțe care sunt indemne de morvă timp de șase luni.

(3)

Decizia 2004/211/CE a Comisiei din 6 ianuarie 2004 de elaborare a listei țărilor terțe și a părților din teritoriile acestor țări din care statele membre autorizează importurile de ecvidee vii și de material seminal, de ovule și embrioni din specia ecvină și de modificare a Deciziilor 93/195/CEE și 94/63/CE (3) stabilește o listă cuprinzând țări terțe sau părți din aceste țări, în cazul în care se aplică regionalizarea, din care statele membre urmează să autorizeze importurile de ecvidee și de material seminal, de ovule și de embrioni și precizează celelalte condiții care se aplică acestor importuri. Lista respectivă figurează în anexa I la decizia menționată anterior și include cai înregistrați și material seminal de la aceștia, provenind din Liban.

(4)

Comisia Regională pentru Orientul Mijlociu a Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) a informat Comisia cu privire la confirmarea de către un laborator de referință OIE a unor cazuri de morvă (Burkholderia mallei) la ecvidee din Liban.

(5)

Prin urmare, importurile în Uniune de cai înregistrați și de material seminal de la aceștia, provenind din Liban, nu mai sunt autorizate. În consecință, este necesar să se modifice rubrica referitoare la Liban din lista prezentată în anexa I la Decizia 2004/211/CE.

(6)

În aprilie 2010, Comisia a primit un raport cu privire la cazuri confirmate de morvă în regiunile de nord ale Bahrainului. Pentru a suspenda importul în Uniune de cai înregistrați și de material seminal, ovule și embrioni de la aceștia, Comisia a adoptat Decizia 2010/333/UE din 14 iunie 2010 de modificare a Deciziei 2004/211/CE în ceea ce privește rubricile referitoare la Bahrain și la Brazilia din lista țărilor terțe și a părților acestora din care sunt autorizate importuri în Uniunea Europeană de ecvidee vii și de material seminal, de ovule și de embrioni din specia ecvină (4).

(7)

O misiune de inspecție veterinară efectuată în Bahrain în iunie 2011 a găsit suficiente elemente de probă conform cărora Bahrain pusese în aplicare măsuri de control al bolii în nord și supravegherea realizată pe întreg teritoriul Bahrainului a confirmat absența continuă a acestei boli în partea de sud a Bahrainului. În plus, Bahrainul a implementat măsuri de control al deplasărilor, printre care se numără o interdicție strict aplicată în ceea ce privește deplasările ecvideelor din partea de nord a teritoriului Bahrainului în partea de sud a insulei principale din Bahrain. Drept rezultat, este posibilă o regionalizare a Bahrainului pentru autorizarea admiterii temporare și a importurilor în Uniune de cai înregistrați din partea de sud a insulei principale din Bahrain.

(8)

În consecință, este necesar să se modifice rubrica referitoare la Bahrain și să se furnizeze detalii privind delimitarea părții de sud a insulei principale din Bahrain în lista prezentată în anexa I la Decizia 2004/211/CE.

(9)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

1.

Rubrica referitoare la Liban se înlocuiește cu următorul text:

2.

Rubrica referitoare la Bahrain se înlocuiește cu următorul text:

3.

Se adaugă caseta 4 în conformitate cu anexa.