ANEXĂ

În anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002, la rubrica „Persoane fizice” se adaugă următoarele mențiuni:

(a)

„Abdul Rahim Ba’aysir [alias (a) Abdul Rahim Bashir; (b) 'Abd Al-Rahim Ba'asyir; (c) 'Abd Al-Rahim Bashir; (d) Abdurrahim Ba'asyir; (e) Abdurrahim Bashir; (f) Abdul Rachim Ba'asyir; (g) Abdul Rachim Bashir; (h) Abdul Rochim Ba'asyir; (i) Abdul Rochim Bashir; (j) Abdurochim Ba'asyir; (k) Abdurochim Bashir; (l) Abdurrochim Ba'asyir; (m) Abdurrochim Bashir; (n) Abdurrahman Ba'asyir; (o) Abdurrahman Bashir]. Adresa: Indonezia. Data nașterii: (a) 16.11.1977; (b) 16.11.1974. Locul nașterii: (a) Solo, Indonezia; (b) Sukoharjo, Java Centrală, Indonezia. Cetățenia: indoneziană. Alte informații: (a) conducător important al Jemaah Islamiyah; (b) numele tatălui este Abu Bakar Ba'asyir. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 19.7.2011.”

(b)

„Umar Patek [alias (a) Omar Patek; (b) Pa'tek; (c) Pak Taek; (d) Umar Kecil; (e) Al Abu Syekh Al Zacky; (f) Umangis Mike]. Adresa: (a) Indonezia; (b) Filipine. Data nașterii: 1970. Locul nașterii: Java Centrală, Indonezia. Cetățenia: indoneziană. Alte informații: membru important al Jemaah Islamiyah. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 19.7.2011.”

ANEXĂ

Regulamentul (UE) nr. 142/2011 se modifică după cum urmează:

(1)	În anexa II capitolul I punctul 1, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) vulpi (Vulpes vulpes și Alopex lagopus);”

(2)

În anexa IV, capitolul IV se modifică după cum urmează: (a) în secțiunea 1, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text: „1. Materialele rezultate din prelucrarea materialelor de categoria 1 și de categoria 2 se marchează în mod permanent în conformitate cu cerințele privind marcarea anumitor produse derivate prevăzute în anexa VIII capitolul V. Cu toate acestea, marcarea menționată nu este cerută pentru următoarele materiale menționate în secțiunea 2: (a) biomotorina produsă în conformitate cu punctul D; (b) materialele hidrolizate menționate la punctul H; (c) amestecurile de var nestins și de gunoi de grajd provenit de la porci și de la păsări de curte, amestecurile respective fiind produse în conformitate cu punctul I; (d) combustibilii regenerabili produși din grăsimi topite care sunt derivate din materiale de categoria 2, în conformitate cu punctul J.” (b) În secțiunea 2 se adaugă următoarele puncte: „H.   Hidroliza cu eliminare ulterioară 1.   Statele membre vizate Procesul hidrolizei cu eliminare ulterioară se poate folosi în Spania, Irlanda, Letonia, Portugalia și Regatul Unit. După hidroliză, autoritatea de autorizare competentă trebuie să se asigure că materialele sunt colectate și eliminate pe teritoriul aceluiași stat membru menționat anterior. 2.   Materii prime Pentru acest proces se pot utiliza numai următoarele materiale: (a) materialele de categoria 2 menționate la articolul 9 litera (f) subpunctele (i), (ii) și (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care sunt de origine porcină; (b) materialele de categoria 3 menționate la articolul 10 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care sunt de origine porcină. Cu toate acestea, nu se pot utiliza cadavrele sau părțile de cadavre ale animalelor care au murit din cauza prezenței unei boli epizootice sau care au fost ucise în scopul eradicării unei astfel de boli. 3.   Metoda Hidroliza cu eliminare ulterioară constă într-o depozitare temporară la fața locului. Aceasta se efectuează în conformitate cu următoarele standarde: (a) După colectarea subproduselor de origine animală într-o exploatație pentru care autoritatea competentă a autorizat utilizarea metodei de prelucrare pe baza unei evaluări a densității populației din exploatație, a ratei mortalității probabile și a riscurilor pentru sănătatea publică și sănătatea animalelor, subprodusele respective trebuie să fie introduse într-un recipient construit în conformitate cu litera (b) («recipientul»), care a fost așezat într-un loc care i-a fost rezervat în mod special în conformitate cu literele (c) și (d) («locul rezervat»). (b) Recipientul trebuie: (i) să fie prevăzut cu un dispozitiv de închidere; (ii) să fie etanș și sigilat ermetic; (iii) să fie căptușit într-un mod care să prevină coroziunea; (iv) să fie prevăzut cu un dispozitiv de control al emisiilor în conformitate cu litera (e). (c) Recipientul trebuie să fie plasat într-un loc care i s-a rezervat în mod special și care este separat din punct de vedere fizic de exploatație. Locul respectiv trebuie să beneficieze de căi de acces care să fie rezervate transportării de materiale și accesului vehiculelor de colectare. (d) Recipientul și locul rezervat pentru acesta trebuie construite și amplasate în conformitate cu legislația Uniunii referitoare la protecția mediului, cu scopul de a preveni propagarea mirosurilor neplăcute și riscurile de contaminare a solului și a pânzei freatice. (e) Recipientul trebuie să fie conectat la o conductă de evacuare a emisiilor de gaze, care trebuie să fie echipată cu filtre adecvate, menite să prevină transmiterea bolilor la oameni și la animale. (f) Recipientul trebuie să rămână închis pe parcursul procesului de hidroliză, timp de cel puțin trei luni, astfel încât să se prevină orice deschidere neautorizată a acestuia. (g) Operatorul trebuie să pună în aplicare proceduri de prevenire a transmiterii, prin intermediul intrării și ieșirii angajaților din incintă, a bolilor transmisibile la oameni sau la animale. (h) Operatorul trebuie: (i) să adopte măsuri preventive împotriva păsărilor, rozătoarelor, insectelor și a altor dăunători; (ii) să pună în aplicare un program detaliat de combatere a dăunătorilor. (i) Operatorul trebuie să țină evidența: (i) tuturor materialelor introduse în recipient; (ii) tuturor materialelor hidrolizate colectate din recipient. (j) Operatorul trebuie să golească recipientul la intervale regulate pentru: (i) a verifica absența coroziunii; (ii) a detecta și preveni orice eventuală scurgere în sol a materialelor lichide. (k) După hidroliză, materialele trebuie colectate, utilizate și eliminate în conformitate cu articolul 13 literele (a), (b), (c) sau cu articolul 13 litera (e) subpunctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009. (l) Procesul trebuie să se efectueze în sistem discontinuu. (m) Se interzice orice altă manipulare sau utilizare a materialelor hidrolizate, inclusiv depunerea acestora pe sol. I.   Tratarea cu var a gunoiului de grajd provenit de la porci și de la păsări de curte 1.   Materii prime Pentru acest proces, se poate utiliza gunoiul de grajd, astfel cum este menționat la articolul 9 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, provenit de la porci și de la păsări de curte. 2.   Metoda de prelucrare (a) Conținutul de substanță uscată al gunoiului de grajd trebuie să fie determinat prin utilizarea metodei CEN EN 12880:2000 (1)«Caracterizarea nămolurilor. Determinarea conținutului de materie uscată și a conținutului de apă». Pentru acest proces, conținutul de materie uscată trebuie să fie între 15 % și 70 %. (b) Cantitatea de var care se adaugă trebuie să fie determinată în așa fel încât să se obțină una dintre combinațiile de durată și temperatură stabilite la litera (f). (c) Dimensiunea particulelor subproduselor de origine animală care urmează a fi prelucrate trebuie să fie de maximum 12 mm. Dacă este necesar, dimensiunea particulelor gunoiului de grajd trebuie să fie diminuată astfel încât să nu se depășească dimensiunea maximă respectivă a particulelor. (d) Gunoiul de grajd trebuie să fie amestecat cu var nestins (CaO) care are un timp de reactivitate medie până la ridicată mai mic de șase minute pentru a obține o creștere cu 40 °C a temperaturii, conform criteriilor testului de reactivitate 5.10 din metoda CEN EN 459-2:2002 (2). Amestecul trebuie realizat prin utilizarea a două mixere sincronizate, fiecare dintre acestea dispunând de câte două elice. Ambele mixere trebuie: (i) să fie echipate cu elice cu diametrul de 0,55 mm și cu o lungime de 3,5 m; (ii) să funcționeze cu o putere de 30 kW și o viteză de rotație a elicei de 156 rpm; (iii) să aibă o capacitate de tratare de 10 tone pe oră. Durata medie de amestecare trebuie să fie de aproximativ două minute. (e) Amestecul trebuie amestecat pe parcursul unei perioade de cel puțin șase ore până la obținerea unei mase cu dimensiunea minimă de două tone. (f) Trebuie să se efectueze măsurări continue în puncte de control ale masei obținute pentru a demonstra că amestecul din aceasta atinge un pH de cel puțin 12 pe parcursul unei perioade dintre cele menționate mai jos, în perioada respectivă fiind necesar să se atingă una dintre temperaturile următoare: (i) 60 °C timp de 60 de minute; sau (ii) 70 °C timp de 30 de minute. (g) Procesul trebuie să se efectueze în sistem discontinuu. (h) Trebuie instituită o procedură scrisă permanentă privind principiile HACCP. (i) Operatorii pot demonstra autorității competente, printr-o validare conformă cu principiile de mai jos, că un proces în care se utilizează un dispozitiv de amestecare diferit de cele menționate la litera (d) sau în care se utilizează var dolomitic (CaOMgO) în loc de var nestins este cel puțin la fel de eficient ca procesul descris la litere (a) - (h): Validarea respectivă trebuie: — să demonstreze că prin utilizarea unui dispozitiv de amestecare diferit de cel menționat la litera (d) sau a varului dolomitic, după caz, se poate obține un amestec cu gunoiul de grajd care să întrunească parametrii referitori la pH, durată și temperatură care sunt menționați la litera (f); — să fie bazată pe monitorizarea duratei și temperaturii în partea inferioară, la mijlocul și în partea superioară a masei obținute, asigurându-se un număr reprezentativ de puncte de monitorizare (cel puțin patru puncte de monitorizare în partea inferioară a masei, punctele respective fiind localizate la o distanță maximă de 10 cm deasupra bazei părții inferioare și, respectiv, 10 cm sub limita superioară a părții inferioare; un punct de monitorizare la mijlocul distanței dintre baza și vârful masei; și patru puncte de monitorizare în partea superioară a masei, acestea fiind localizate la o adâncime maximă de 10 cm de suprafața masei și, respectiv, la o distanță maximă de 10 cm de limita superioară a masei); — să fie efectuată pe parcursul a două perioade de cel puțin 30 de zile, una dintre acestea trebuind a fi dintr-un anotimp rece al anului în zona geografică în care urmează să fie utilizat dispozitivul de amestecare. J.   Procesul catalitic în mai multe etape pentru producerea de combustibili regenerabili 1.   Materii prime (a) Pentru acest proces se pot utiliza următoarele materiale: (i) grăsimi topite derivate din materiale de categoria 2, care au fost prelucrate prin utilizarea metodei 1 de prelucrare (sterilizarea prin presiune); (ii) uleiul de pește și grăsimile topite derivate din materiale de categoria 3, care au fost prelucrate prin utilizarea: — oricăreia dintre metodele 1 – 5 de prelucrare sau a metodei 7 de prelucrare; sau — în cazul materialelor obținute din ulei de pește, a oricăreia dintre metodele 1 – 7 de prelucrare; (iii) uleiul de pește sau grăsimea topită care au fost produse în conformitate cu secțiunea VIII sau, respectiv, secțiunea XII ale anexei III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, (b) Se interzice utilizarea pentru acest proces a grăsimilor topite derivate din materiale de categoria 1. 2.   Metoda de prelucrare (a) Grăsimea topită trebuie să facă obiectul unui tratament prealabil care constă în: (i) înălbirea materialelor centrifugate prin trecerea acestora printr-un filtru cu argilă; (ii) îndepărtarea prin filtrare a impurităților insolubile rămase. (b) Materialele tratate în prealabil trebuie să fie supuse unui proces catalitic în mai multe etape care cuprinde o etapă de hidro-dezoxigenare urmată de o etapă de izomerizare. Materialele trebuie supuse unei presiuni de cel puțin 20 de bari la o temperatură de cel puțin 250 °C, timp de cel puțin 20 de minute. (c) În secțiunea 3, punctul 2 se modifică după cum urmează: (i) la litera (b) subpunctul (iii), a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text: „— derivată din materiale de categoria 3, altele decât materialele menționate la articolul 10 litera (p) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, poate fi utilizată pentru hrănirea animalelor;” (ii) Se adaugă următoarele litere: „(c) procesul catalitic în mai multe etape pentru producerea de combustibili regenerabili poate fi: (i) în cazul benzinei și al altor combustibili rezultați din acest proces, pot fi utilizate drept combustibil fără restricții în conformitate cu prezentul regulament (punct final); (ii) în cazul argilei utilizate pentru înălbire și al nămolului rezultat din procesul de tratare prealabilă menționat în secțiunea 2 punctul J alineatul (2) litera (a): — se elimină prin incinerare sau coincinerare; — se transformă în biogaz; — se compostează sau se utilizează la fabricarea produselor derivate menționate la articolul 36 litera (a) subpunctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; (d) amestecul de gunoi de grajd provenit de la porci și de la păsări de curte tratat cu var se poate aplica pe teren ca îngrășământ prelucrat.”

(3)

În anexa V capitolul III secțiunea 3, se adaugă următorul punct 3: „3. Atunci când subprodusele de origine animală sunt transformate în biogaz sau sunt compostate împreună cu alte materiale care nu sunt de origine animală, autoritatea competentă poate autoriza operatorii să preleveze probe reprezentative după pasteurizarea menționată în capitolul I secțiunea 1 punctul 1 litera (a) sau după compostarea menționată în secțiunea 2 punctul 1, după caz, și înainte să aibă loc amestecarea cu materialele care nu sunt de origine animală, cu scopul de a monitoriza eficiența transformării în biogaz sau a compostării subproduselor de origine animală, după caz.”

(4)

În anexa VII, capitolul II, punctele 1, 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text: „1. Cererile conțin toate informațiile necesare pentru a permite AESA să evalueze siguranța metodei alternative propuse și descriu, în special: — categoriile de subproduse de origine animală care se intenționează să fie supuse metodei; — întregul proces; — pericolele biologice implicate la adresa sănătății oamenilor și animalelor și — gradul de reducere a riscului care trebuie atins grație procesului. 2. Cererea menționată la alineatul (1) trebuie, de asemenea: (a) să indice punctele aplicabile din articolele 8, 9 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, inclusiv starea fizică a materialelor respective și, dacă este cazul, orice tratament prealabil la care au fost supuse materialele respective, indicându-se orice alte materiale în afara subproduselor de origine animală care urmează să fie utilizate în cursul procesului; (b) să includă un protocol HACCP și o diagramă flux care să indice clar fiecare etapă a procesului, să identifice parametrii critici pentru inactivarea unor patogeni relevanți cum ar fi temperatura, presiunea, timpul de expunere, ajustarea valorii pH și dimensiunea particulelor și să fie completată cu fișe de date tehnice privind echipamentele utilizate pe parcursul procesului; (c) să identifice și să caracterizeze pericolele biologice la adresa sănătății oamenilor și animalelor pe care le prezintă categoriile de subproduse de origine animală care se intenționează să fie supuse metodei; (d) să arate faptul că cele mai rezistente pericole biologice asociate categoriei de materiale care urmează să fie prelucrate sunt reduse în oricare dintre produsele generate pe parcursul procesului, inclusiv în apele reziduale, cel puțin până la nivelul atins de standardele de prelucrare stabilite în prezentul regulament pentru aceeași categorie de subproduse de origine animală. Gradul de reducere a riscurilor trebuie să fie determinat prin măsurări directe validate, cu excepția cazului în care se acceptă utilizarea de modele sau comparații cu alte procese. 3. Măsurările directe validate menționate la alineatul (2) litera (d) înseamnă: (a) măsurarea reducerii viabilității/infecțiozității: organismelor indicatoare endogene în timpul procesului, atunci când indicatorul: — este prezent în mod sistematic în număr mare în materiile prime; — nu este mai puțin rezistent la aspectele letale ale procedeului de tratare, cu toate acestea fără a fi mult mai rezistent decât agenții patogeni pe care trebuie să-i controleze; — este relativ ușor de cuantificat, de identificat și de confirmat; sau (b) folosirea unui organism de probă sau un virus bine caracterizat, introdus în materiile prime din cadrul unui corp de probă adecvat. În cazul în care sunt implicate mai multe etape, trebuie să se evalueze în ce măsură diferitele etape de reducere au un efect cumulativ sau dacă primele etape ale procesului riscă să compromită eficacitatea etapelor ulterioare; (c) raportarea de rezultate complete prin (i) descrierea în detaliu a metodologiei utilizate; (ii) descrierea naturii probelor care au fost analizate; (iii) demonstrarea faptului că numărul de probe analizate este reprezentativ; (iv) justificarea numărului de teste efectuate și selectarea punctelor de măsurare; (v) indicarea sensibilității și a specificității metodelor de detectare utilizate; (vi) furnizarea de date privind repetabilitatea și variabilitatea statistică a măsurărilor obținute pe parcursul experimentelor; (vii) în cazul hranei neprelucrate pentru animale de companie: justificarea, în cazul în care sunt utilizate, caracterului semnificativ al surogatelor prionului; (viii) demonstrarea, în cazul în care, în absența măsurărilor directe, se utilizează modele sau comparații cu alte procese, a faptului că factorii care duc la reducerea riscurilor sunt bine cunoscuți și că modelul de reducere a riscurilor este bine stabilit; (ix) furnizarea de date, pentru întregul proces, cu privire la măsurătorile directe ale tuturor factorilor care duc la reducerea riscurilor care demonstrează că acești factori sunt aplicați în mod omogen la nivelul întregului lot tratat 4. Planul HACCP menționat la punctul 2 litera (b) trebuie să se bazeze pe parametrii critici utilizați în scopul reducerii riscurilor, în special — temperatura; — presiunea; — timpul și — criteriile microbiologice. Limitele determinante stabilite în planul HACCP trebuie definite pe baza rezultatelor validării experimentale și/sau a modelului furnizat. Dacă buna funcționare a procesului nu poate fi demonstrată decât pe baza parametrilor tehnici legați în mod specific de echipamentul utilizat în cadrul procesului, planul HACCP trebuie să includă, de asemenea, limitele tehnice care trebuie respectate, în special consumul de energie, numărul de bătăi ale pompei sau dozele de substanțe chimice. Trebuie furnizate informații cu privire la parametrii determinanți și tehnici care trebuie monitorizați și înregistrați în continuu sau la intervale definite, precum și cu privire la metodele utilizate pentru măsurare și monitorizare. Trebuie luată în considerare variabilitatea parametrilor în condiții de producție obișnuite. Planul HACCP trebuie să reflecte condițiile de exploatare normale și cazurile de anomalie sau de urgență, inclusiv o defecțiune survenită în cursul procesului, și trebuie să precizeze măsurile corective care trebuie aplicate în caz de anomalie sau de urgență. 5. Cererile trebuie, de asemenea, să conțină suficiente informații privind: (a) riscurile asociate proceselor interdependente și în special privind rezultatul unei evaluări a eventualelor impacturi indirecte care ar putea: (i) influența nivelul de reducere a riscurilor asociate unui anumit proces; (ii) influența pe care o poate avea transportul sau depozitarea oricăror produse obținute în cursul procesului și eliminarea în condiții de siguranță a acestor produse, inclusiv apele uzate. (b) riscurile asociate utilizării finale preconizate a produselor, în special: (i) indicarea utilizării finale preconizate a oricăror produse obținute în cursul procesului; (ii) evaluarea riscurilor probabile pentru sănătatea umană și animală și a efectelor potențiale asupra mediului pe baza reducerii riscurilor estimată în conformitate cu punctul 2 litera (d). 6. Cererile trebuie însoțite de documente justificative, în special: (a) o schemă tehnică care detaliază funcționarea procesului; (b) elementele de probă menționate la punctul 2 litera (d), precum și alte elemente de probă destinate să susțină informațiile furnizate în cadrul cererii, astfel cum se stabilește la punctul 2. 7. Cererile menționează coordonatele părții interesate, respectiv numele și adresa completă, numerele de telefon și/sau de fax și/sau adresa de e-mail a unei persoane de contact care acționează în calitate de parte interesată sau în numele acesteia.”

(5)

Anexa VIII se modifică după cum urmează: (a) În capitolul II punctul 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(xvii) în cazul articolelor pentru expoziții: «articole pentru expoziții improprii pentru consumul uman», în locul textului pentru etichetă prevăzut la litera (a); (xviii) în cazul uleiului de pește destinat producției de medicamente menționat în anexa XIII capitolul XIII: «ulei de pește destinat producției de medicamente», în locul textului pentru etichetă prevăzut la litera (a); (xix) în cazul gunoiului de grajd supus tratamentului cu var menționat în anexa IV capitolul IV secțiunea 2 punctul I: «amestec de gunoi de grajd și var»”. (b) În capitolul V punctul 3 litera (d), subpunctul (ii) se înlocuiește cu următorul text: „(ii) destinate cercetării și altor scopuri specifice menționate la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, care au fost autorizate de autoritatea competentă; (e) combustibili regenerabili produși pe bază de grăsimi topite, derivate din materiale de categoria 2, în conformitate cu anexa IV capitolul IV secțiunea 2 punctul J.”

(6)

În anexa XI capitolul I secțiunea 2, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text: „Introducerea pe piață a gunoiului de grajd prelucrat, a produselor derivate din gunoi de grajd prelucrat și guano de la lilieci trebuie să respecte următoarele condiții. În plus, în cazul guano-ului de la lilieci, este necesară aprobarea statului membru de destinație, astfel cum se menționează la articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009:”

(7)

În anexa XIII, se adaugă următorul capitol XIII: „CAPITOLUL XIII Cerințe specifice pentru uleiul de pește destinat producției de medicamente Punct final al lanțului de fabricare a uleiului de pește destinat producției de medicamente Uleiul de pește obținut din materialele menționate în anexa X capitolul II secțiunea 3 punctul A.2, care a fost dezacidificat cu o soluție NaOH la o temperatură mai mare sau egală cu 80 °C și care a fost ulterior purificat prin distilare la o temperatură mai mare sau egală cu 200 °C, poate fi introdus pe piață pentru producția de medicamente fără restricții, în conformitate cu prezentul regulament.”

(8)

Anexa XIV se modifică după cum urmează: (a) Capitolul I se modifică după cum urmează: (i) Secțiunea 1 se modifică după cum urmează: — la paragraful introductiv, litera (e) se înlocuiește cu următorul text: „(e) trebuie să fie prezentate, la punctul de intrare în Uniune în care sunt efectuate controalele sanitar-veterinare, însoțite de un document corespunzător modelului vizat în coloana «Certificate/modele de documente» din tabelul 1; (f) trebuie să provină dintr-o unitate sau instalație înregistrată sau autorizată de către autoritatea competentă din țara terță, după caz, și care se află pe lista unităților și instalațiilor din țările terțe menționată la articolul 30.” — în tabelul 1, pe rândul 1, descrierea produsului din a doua coloană se înlocuiește cu următorul text: „proteine animale prelucrate, inclusiv amestecuri și produse altele decât hrana pentru animale de companie care conține astfel de proteine și furajele combinate care conțin astfel de proteine definite la articolul 3 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009”. (ii) În secțiunea 2, titlul se înlocuiește cu următorul text: „Importuri de proteine animale prelucrate, inclusiv amestecuri și produse altele decât hrana pentru animale de companie care conține astfel de proteine și furajele combinate care conțin astfel de proteine definite la articolul 3 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009”. (b) Capitolul II se modifică după cum urmează: (i) Secțiunea 1 se modifică după cum urmează: — la paragraful introductiv, literele (d) și (e) se înlocuiesc cu următorul text: „(d) trebuie să provină dintr-o unitate sau instalație înregistrată sau autorizată de către autoritatea competentă din țara terță, după caz, și care se află pe lista unităților și instalațiilor din țările terțe menționată la articolul 30; c = (e) trebuie să fie însoțite, în timpul transportului lor către punctul de intrare în Uniune în care sunt efectuate controalele sanitar-veterinare, de certificatul de sănătate vizat în coloana «Certificate/modele de documente» din tabelul 1 sau (f) trebuie să fie prezentate, la punctul de intrare în Uniune în care sunt efectuate controalele sanitar-veterinare, însoțite de un document corespunzător modelului vizat în coloana «Certificate/modele de documente» din tabelul 2.” — în tabelul 2, rândul 17 se înlocuiește cu următorul text: „17 Grăsimi topite destinate anumitor scopuri în afara lanțului alimentar animal al animalelor de fermă (a) În cazul materiilor destinate producerii de biomotorină: materii de categoriile 1, 2 și 3 menționate la articolele 8, 9 și 10. (b) În cazul materialelor destinate producerii de combustibili regenerabili menționați în anexa IV capitolul IV secțiunea 2 punctul J: materiale de categoriile 2 și 3 menționate la articolele 9 și 10. (c) În cazul materiilor prime destinate îngrășămintelor organice și amelioratorilor de sol: materiale de categoria 2 menționate la articolul 9 literele (c), (d) și litera (f) punctul (i) și materiale de categoria 3 menționate la articolul 10 la alte litere decât (c) și (p). (d) În cazul materiilor prime destinate altor scopuri: materiale de categoria 1 prevăzute la articolul 8 literele (b), (c) și (d), materiale de categoria 2 prevăzute la articolul 9 literele (c) și (d) și litera (f) punctul (i) și materiale de categoria 3 prevăzute la articolul 10, la alte litere decât (c) și (p). Grăsimile topite trebuie să îndeplinească cerințele enunțate în secțiunea 9. Țările terțe incluse în lista din anexa II partea 1 din Regulamentul (UE) nr. 206/2010 și, în cazul materiilor din pește, țările terțe incluse în lista din anexa II la Decizia 2006/766/CE. Anexa XV capitolul 10(B).” (ii) În secțiunea 9, litera (a) subpunctul (iii) se înlocuiește cu următorul text: „(iii) în cazul materialelor destinate producerii de combustibili regenerabili menționați în anexa IV capitolul IV secțiunea 2 punctul J la prezentul regulament, materiale de categoria 2 menționate la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 și materiale de categoria 3 menționate la articolul 10 din regulamentul respectiv; (iv) în cazul altor materiale, materiale de categoria 1 menționate la articolul 8 literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, materiale de categoria 2 menționate la articolul 9 literele (c), (d) și litera (f) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau materiale de categoria 3, altele decât materialele menționate la articolul 10 literele (c) și (p) din regulamentul respectiv;”

(9)

În anexa XV, capitolul 10(B) se înlocuiește cu următorul text: „CAPITOLUL 10(B) Certificat de sănătate Pentru grăsimile topite care nu sunt destinate consumului uman, utilizate pentru anumite scopuri în afara lanțului alimentar animal, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea Europeană

(10)

În anexa XVI capitolul III, se adaugă următoarea secțiune 11: „Secțiunea 11 Controale oficiale privind hidroliza cu eliminarea ulterioară Autoritatea competentă efectuează controale în locuri unde se utilizează procedeul hidrolizei cu eliminare ulterioară în conformitate cu anexa IV capitolul IV secțiunea 2 punctul H. În scopul verificării corespondenței între cantitățile de materiale hidrolizate expediate și eliminate, astfel de controale includ controale documentare: (a) referitoare la cantitatea de materiale hidrolizate la fața locului; (b) în unitățile sau instalațiile unde materialele hidrolizate sunt eliminate. Controalele trebuie efectuate în mod regulat pe baza unei analize a riscurilor. În cursul primelor douăsprezece luni de exploatare, se efectuează o vizită de control la locul în care se află un recipient destinat hidrolizei de fiecare dată când materialul hidrolizat este colectat din recipient. După primele douăsprezece luni de exploatare, se efectuează o vizită de control la astfel de locuri de fiecare dată când recipientul este golit și absența coroziunii și a scurgerilor este verificată în conformitate cu anexa IV capitolul IV secțiunea 2 punctul H litera (j).”

---

(1)  BS EN 12880:2000, Caracterizarea nămolurilor. Determinarea conținutului de materie uscată și a conținutului de apă. Comitetul European pentru Standardizare.

(2)  Metoda CEN EN 459-2:2002 din CEN/TC 51 - Ciment și var de construcție. Comitetul European pentru Standardizare.”

ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	AR	23,8
	ZA	27,3
	ZZ	25,6
0707 00 05	TR	100,6
	ZZ	100,6
0709 90 70	TR	111,7
	ZZ	111,7
0805 50 10	AR	64,9
	CL	79,0
	TR	60,0
	UY	68,2
	ZA	79,9
	ZZ	70,4
0806 10 10	CL	54,3
	EG	155,4
	MA	137,5
	TN	223,5
	TR	175,1
	ZA	69,4
	ZZ	135,9
0808 10 80	AR	93,7
	BR	83,5
	CL	87,3
	CN	77,5
	NZ	110,7
	US	131,3
	ZA	92,9
	ZZ	96,7
0808 20 50	AR	74,9
	CL	109,2
	CN	75,8
	NZ	148,5
	ZA	109,1
	ZZ	103,5
0809 10 00	IL	240,3
	TR	174,5
	XS	83,4
	ZZ	166,1
0809 20 95	CL	267,8
	TR	282,9
	ZZ	275,4
0809 30	TR	174,8
	ZZ	174,8
0809 40 05	BA	51,5
	IL	148,6
	XS	57,7
	ZA	70,8
	ZZ	82,2

---

(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.

ANEXĂ

Valori modificate ale prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare de import pentru zahărul alb, zahărul brut și produsele înscrise la codul NC 1702 90 95 aplicabile începând cu 30 iulie 2011

(EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză
1701 11 10 (1)	49,99	0,00
1701 11 90 (1)	49,99	0,00
1701 12 10 (1)	49,99	0,00
1701 12 90 (1)	49,99	0,00
1701 91 00 (2)	56,48	0,53
1701 99 10 (2)	56,48	0,00
1701 99 90 (2)	56,48	0,00
1702 90 95 (3)	0,56	0,19

---

(1)  Stabilire pentru calitatea standard, astfel cum este definită la punctul III din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2)  Stabilire pentru calitatea standard, astfel cum este definită la punctul II din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)  Stabilire la 1 % de conținut de zaharoză.

ANEXA I

Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aplicabile de la 1 august 2011

Cod NC	Descrierea mărfurilor	Taxa la import (1) (în EUR/t)
1001 10 00	GRÂU dur de calitate superioară	0,00
	de calitate medie	0,00
	de calitate inferioară	0,00
1001 90 91	GRÂU comun, pentru sămânță	0,00
ex 1001 90 99	GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță	0,00
1002 00 00	SECARĂ	0,00
1005 10 90	PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid	0,00
1005 90 00	PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)	0,00
1007 00 90	SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării	0,00

---

(1)  Pentru mărfurile care intră în Uniune prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul de Suez, importatorul poate beneficia, în aplicarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 al Comisiei, de o reducere a taxelor, în valoare de:

—	3 EUR/t, dacă portul de descărcare a mărfurilor se află la Marea Mediterană sau la Marea Neagră,

—	2 EUR/t, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice.

(2)  Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/t atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 al Comisiei.

ANEXA II

Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I

15.7.2011-28.7.2011

1.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010: (EUR/t)   Grâu comun (1) Porumb Grâu dur de calitate superioară Grâu dur de calitate medie (2) Grâu dur de calitate inferioară (3) Bursa Minnéapolis Chicago — — — Cotația 228,97 190,16 — — — Prețul FOB USA — — 386,59 376,59 356,59 Primă pentru Golf — 21,69 — — — Primă pentru Marile Lacuri 57,12 — — — —

2.	Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010: Taxă de navlu: Golful Mexic–Rotterdam: 18,33 EUR/t Taxă de navlu: Marile Lacuri–Rotterdam: 49,88 EUR/t

---

(1)  Primă pozitivă încorporată de 14 EUR/t [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010].

(2)  Primă negativă de 10 EUR/t [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010].

(3)  Primă negativă de 30 EUR/t [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010].

ANEXĂ

Capitolul 2 al anexei II la Directiva 96/73/CE se modifică după cum urmează:

1.

Tabelul sintetic se înlocuiește cu următorul tabel: „2.   TABEL SINTETIC Metoda Domeniul de aplicare (1) Reactivul chimic Componenta solubilă Componenta insolubilă 1. Acetat Alte fibre menționate Acetonă 2. Anumite fibre proteinice Alte fibre menționate Hipoclorit 3. Viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre modale Alte fibre menționate Acid formic și clorură de zinc 4. Poliamidă sau nailon Alte fibre menționate Acid formic, 80% m/m 5. Acetat Alte fibre menționate Alcool benzilic 6. Triacetat sau polilactidă Alte fibre menționate Diclormetan 7. Anumite fibre celulozice Alte fibre menționate Acid sulfuric, 75% m/m 8. Fibre acrilice, anumite fibre modacrilice sau anumite clorofibre Alte fibre menționate Dimetilformamidă 9. Anumite clorofibre Alte fibre menționate Sulfură de carbon/acetonă, 55,5/44,5 v/v 10. Acetat Alte fibre menționate Acid acetic glacial 11. Mătase, poliamidă sau nailon Alte fibre menționate Acid sulfuric, 75% m/m 12. Iută Fibre de origine animală menționate Metoda conținutului de azot 13. Polipropilenă Alte fibre menționate Xilen 14. Anumite fibre Alte fibre menționate Metoda cu acid sulfuric concentrat 15. Clorofibre, anumite fibre modacrilice, anumiți elastani, acetați, triacetați Alte fibre menționate Ciclohexanonă 16. Melamină Alte fibre menționate Acid formic fierbinte, 90% m/m

2.

Punctul 1.2 din metoda nr. 1 se înlocuiește cu următorul text: „2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), in (7), cânepă (8), iută (9), abaca (10), alfa (11), fibră din coajă de nucă de cocos (12), sorg (13), ramie (14), sisal (15), cupro (21), fibre modale (22), fibre proteinice (23), viscoză (25), fibre acrilice (26), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), polipropilenă (37), elastomultiester (46), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49). Metoda nu se aplică în niciun caz fibrelor de acetat care au fost dezacetilate la suprafață.”

3.

Punctul 1.2 din metoda nr. 2 se înlocuiește cu următorul text: „2. bumbac (5), cupro (21), viscoză (25), acrilică (26), clorofibre (27), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), polipropilenă (37), elastan (43), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49). Dacă sunt prezente mai multe fibre de tip proteinic, prin această metodă se determină cantitatea totală, dar nu și cantitățile lor individuale.”

4.

Metoda nr. 3 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „VISCOZĂ, CUPRO SAU ANUMITE TIPURI DE FIBRE MODALE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metoda cu acid formic și clorură de zinc)” (b) punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „2. bumbac (5), polipropilenă (37), elastolefină (47) și melamină (48). Dacă se constată prezența vreunei fibre modale, trebuie făcută o analiză preliminară pentru a verifica dacă aceasta este solubilă în reactivul chimic. Metoda nu se aplică amestecurilor în care bumbacul a suferit o degradare chimică importantă și nici în cazurile în care fibrele de viscoză sau cupro au devenit incomplet solubile datorită prezenței anumitor coloranți sau a unor agenți de finisare care nu pot fi îndepărtați complet.”; (c) punctul 5 se înlocuiește cu următorul text: „5.   CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui «d» este 1,00, cu excepția bumbacului, pentru care «d» este 1,02 și a melaminei, pentru care «d» este 1,01.”

5.

Metoda nr. 5 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „ACETAT ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metoda cu alcool benzilic)” (b) punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „2. triacetat (24), polipropilenă (37), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49).”

6.

Metoda nr. 6 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „TRIACETAȚI SAU POLILACTIDĂ ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metoda cu diclormetan)” (b) punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), cupro (21), fibre modale (22), viscoză (25), acrilic (26), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), polipropilenă (37), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49). Notă Fibrele de triacetat care, în urma finisării, au suferit o hidroliză parțială încetează să mai fie perfect solubile în acest reactiv. În astfel de cazuri, metoda nu se aplică.”

7.

Metoda nr. 7 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „ANUMITE FIBRE CELULOZICE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metoda care folosește acid sulfuric 75 % m/m)” (b) punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „2. poliester (35), polipropilenă (37), elastomultiester (46), elastolefină (47) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49).”; (c) punctul 5 se înlocuiește cu următorul text: „5.   CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui «d» este 1,00, cu excepția bicomponentei de polipropilenă/poliamidă, pentru care «d» este 1,01.”

8.

Punctul 1.2 din metoda nr. 8 se înlocuiește cu următorul text: „2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), cupro (21), fibre modale (22), viscoză (25), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), polipropilenă (37), elastomultiester (46), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49). Este în egală măsură aplicabilă la fibrele acrilice și anumite fibre modacrilice, tratate cu coloranți premetalizați dar nu celor vopsite cu coloranți cromatabili aplicați postvopsire.”

9.

Punctul 1.2 din metoda nr. 9 se înlocuiește cu următorul text: „2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), cupro (21), fibre modale (22), viscoză (25), fibre acrilice (26), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), polipropilenă (37), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49). Atunci când conținutul de lână sau mătase din amestec depășește 25 %, trebuie aplicată metoda nr. 2. Atunci când conținutul de poliamidă sau nailon din amestec depășește 25 %, trebuie aplicată metoda nr. 4.”

10.

Metoda nr. 10 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „ACETAT ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metoda care folosește acid acetic glacial)” (b) punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „2. anumite clorofibre (27), și anume fibre de policlorură de vinil, indiferent dacă au fost post-clorurate sau nu, polipropilenă (37), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49).”

11.

Metoda nr. 11 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „MĂTASE SAU POLIAMIDĂ ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metoda care folosește acid sulfuric 75 % m/m)” (b) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text: „1.   DOMENIUL DE APLICARE Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de: 1. mătase (4) sau poliamidă sau nailon (30) cu: 2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), polipropilenă (37), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49)”; (c) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text: „2.   PRINCIPIU Mătasea sau fibra de poliamidă sau nailon se dizolvă cu acid sulfuric 75 % m/m pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, se usucă și se cântărește. Masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de mătase sau poliamidă sau nailon uscat se calculează prin diferență.” (d) punctul 4 se înlocuiește cu următorul text: „4.   MOD DE LUCRU Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:   La epruveta conținută într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă 100 ml de acid sulfuric 75 % m/m pentru fiecare gram de epruvetă și se pune dopul. Se agită viguros vasul și se ține la temperatura camerei timp de 30 minute. Se agită pentru ultima dată și apoi se lasă în repaus timp de 30 minute. Se agită încă o dată și se filtrează conținutul vasului cu creuzetul filtrant cântărit în prealabil. Se spală resturile de fibre din vas cu 75 % reactiv pe bază de acid sulfuric. Se spală reziduul din creuzet succesiv cu 50 ml de reactiv pe bază de acid sulfuric diluat, 50 ml apă și 50 ml soluție diluată de amoniac. De fiecare dată, se lasă fibrele să stea în contact cu lichidul câte cca. 10 minute înainte de filtrarea la vid. În final se clătește cu apă, lăsând fibrele în contact cu apa timp de 30 minute. Se videază creuzetul, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.   În cazul amestecurilor binare de poliamidă cu bicomponentă de polipropilenă/poliamidă, după filtrarea fibrelor printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil și înainte de aplicarea procedurii de spălare descrise, se spală de două ori reziduul din creuzetul filtrant, de fiecare dată cu 50 de ml de reactiv pe bază de acid sulfuric 75%.”; (e) punctele 5 și 6 se înlocuiesc cu următorul text: „5.   CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui «d» este 1,00, cu excepția lânei, pentru care «d» este 0,985, a bicomponentei de polipropilenă/poliamidă, pentru care «d» este 1,005 și a melaminei, pentru care «d» este 1,01. 6.   PRECIZIA Pe un amestec omogen de materiale textile, limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %, cu excepția amestecurilor binare cu bicomponentă de polipropilenă/poliamidă, pentru care limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 2.”

12.

Metoda nr. 14 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „ANUMITE FIBRE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metoda care folosește acid sulfuric concentrat)” (b) punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „2. clorofibre (27) pe bază de homopolimeri de clorură de vinil, indiferent dacă au fost post-clorurate sau nu, polipropilenă (37), elastolefină (47), melamină (48) și bicomponentă de polipropilenă/poliamidă (49). Fibrele modacrilice în cauză sunt cele care dau o soluție limpede când sunt introduse în acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20 °C). Această metodă poate înlocui metodele nr. 8 și 9.”; (c) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text: „2.   PRINCIPIU Constituentul, altul decât clorofibra, polipropilena, elastolefina, melamina sau bicomponenta de polipropilenă/poliamidă (fibrele menționate la punctul 1.1) se dizolvă cu acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20°C), pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul constând în clorofibră, polipropilenă, elastolefină, melamină sau bicomponentă de polipropilenă/poliamidă se colectează, se spală, se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul celui de-al doilea constituent se calculează prin diferență.”; (d) punctul 5 se înlocuiește cu următorul text: „5.   CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui «d» este 1,00, cu excepția melaminei și a bicomponentei de polipropilenă/poliamidă, pentru care «d» este 1,01.”

13.	Metoda nr. 16 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește după cum urmează: „MELAMINĂ ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE (Metodă cu acid formic fierbinte)” (b) punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text: „2. bumbac (5), aramidă (31) și polipropilenă (37).”

---

(1)  Lista detaliată a fibrelor vizate de fiecare metodă.”

ANEXĂ

NATURA 2000

FORMULARUL-TIP

Directiva 2009/147/CE a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice și Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice

FORMULAR-TIP

pentru ariile de protecție specială (SPA), siturile de importanță comunitară propuse (pSCI), siturile de importanță comunitară (SCI) și ariile speciale de conservare (SAC)

1.   IDENTIFICAREA SITULUI

2.   LOCALIZAREA SITULUI

3.   INFORMAȚII ECOLOGICE

4.   DESCRIEREA SITULUI

5.   STATUTUL DE PROTECȚIE AL SITULUI (OPȚIONAL)

6.   GESTIONAREA SITULUI

7.   HARTA SITULUI

FORMULAR-TIP

NOTE EXPLICATIVE

CUPRINS

INTRODUCERE

1.	IDENTIFICAREA SITULUI

1.1.	Tipul sitului

1.2.	Codul sitului

1.3.	Denumirea sitului

1.4.	Data primei compilări

1.5.	Data actualizării

1.6.	Respondent

1.7.	Datele indicării și desemnării/clasificării sitului

2.	LOCALIZAREA SITULUI

2.1.	Localizarea centrului sitului

2.2.	Suprafața sitului

2.3.	Procentajul de zonă marină din sit

2.4.	Lungimea sitului (opțional)

2.5.	Codul și denumirea regiunii administrative

2.6.	Regiunea biogeografică (regiunile biogeografice)

3.	INFORMAȚII ECOLOGICE

3.1.	Tipuri de habitate prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește

3.2.	Specii prevăzute la articolul 4 din Directiva 2009/147/CE, specii enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE și evaluarea sitului în ceea ce le privește

3.3.	Alte specii importante de floră și faună (opțional)

4.	DESCRIEREA SITULUI

4.1.	Caracteristicile generale ale sitului

4.2.	Calitate și importanță

4.3.	Pericole, presiuni și activități care afectează situl

4.4.	Proprietate (opțional)

4.5.	Documentație (opțional)

5.	STATUTUL DE PROTECȚIE AL SITULUI (OPȚIONAL)

5.1.	Statutul de protecție la nivel național și regional

5.2.	Legătura sitului descris cu alte situri (situri învecinate și situri care aparțin altor tipuri de desemnări)

5.3.	Desemnarea sitului

6.	GESTIONAREA SITULUI

6.1.	Autoritatea responsabilă cu gestionarea sitului

6.2.	Planul de gestionare

6.3.	Măsuri în vederea conservării (opțional)

7.	HARTA SITULUI

Apendice

Lista de abrevieri:

CE	Comunitățile Europene
CEE	Comunitatea Economică Europeană
GIS	Sistemul de informații geografice
INSPIRE	Infrastructura pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană
pSCI	situri de importanță comunitară propuse
SCI	situri de importanță comunitară
SAC	arii speciale de conservare
FT	formular-tip
SPA	Arii de protecție specială

INTRODUCERE

NATURA 2000 este rețeaua ecologică pentru conservarea speciilor de animale și plante sălbatice și a habitatelor naturale cu importanță comunitară din Uniune. Aceasta constă din siturile clasificate în temeiul Directivei „Păsări”, adoptată pentru prima dată în 1979 (Directiva 2009/147/CE), și al Directivei „Habitate”, adoptată în 1992 (Directiva 92/43/CEE).

Nivelul informațiilor privitoare la habitatele și la speciile de interes comunitar este foarte important pentru succesul NATURA 2000. Prin urmare, este nevoie ca datele și informațiile să fie structurate într-un format comparabil.

Temeiul juridic pentru asigurarea datelor necesare aplicării acestei faze a proiectului NATURA 2000 este prezentat la articolul 4 alineatul (1) din Directiva „Habitate”, care specifică: „Informațiile respective trebuie să includă harta sitului, numele și localizarea acestuia, întinderea și datele rezultate din aplicarea criteriilor enumerate în anexa III (Etapa 1), înscrise într-un formular pe care Comisia urmează să-l stabilească în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21”. Conform articolului 4 alineatul (3) din Directiva „Păsări”, statele membre „transmit Comisiei toate informațiile relevante pentru ca aceasta să poată lua inițiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare pentru ca zonele menționate anterior la alineatele (1) și (2) să formeze un tot unitar care să îndeplinească cerințele de protecție pentru acele specii în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă”.

Scopul și utilizarea formularului-tip

Principalele obiective ale formularului-tip NATURA 2000 (FT) și a bazelor de date rezultate sunt:

(1)

asigurarea informațiilor necesare pentru a permite Comisiei ca, împreună cu statele membre, să coordoneze măsurile pentru crearea și menținerea unei rețele NATURA 2000 coerente și să evalueze eficiența acesteia în conservarea habitatelor din anexa I și a habitatelor speciilor cuprinse în lista din anexa II la Directiva 92/43/CEE, precum și a habitatelor speciilor de păsări din anexa I și a altor specii de păsări migratoare care fac obiectul Directivei 2009/147/CE;

(2)	actualizarea listelor de SCI/SAC ale Uniunii conform Directivei „Habitate”;

(3)	furnizarea informațiilor care pot ajuta Comisia la luarea de decizii astfel încât rețeaua NATURA 2000 să fie luată în considerare în alte sectoare și domenii de politică, precum cele regionale, agricole, de energie, transport și turism, în care activează Comisia;

(4)	asistarea Comisiei și a comitetelor relevante în selecția acțiunilor de finanțare în temeiul instrumentului LIFE + și al altor instrumente financiare, acolo unde unele date relevante pentru conservarea siturilor pot facilita procesul decizional;

(5)	asigurarea unui formular consecvent și util pentru schimbul și transmiterea de informații privitoare la siturile NATURA 2000, în conformitate cu prevederile regulamentului INSPIRE și a altor regulamente și acorduri ale Comisiei privind accesul la informații (de exemplu, Convenția de la Aarhus);

(6)	posibilitatea de a fi folosite în cercetare, planificare și în alte activități în vederea susținerii politicii de conservare;

(7)	asigurarea unei surse fiabile de referințe și informații în vederea evaluării problemelor specifice în cazul unor posibile încălcări ale dreptului Uniunii.

Formularele-tip, făcând parte din documentația pentru rețeaua NATURA 2000 la nivelul UE, sunt considerate surse importante de informații pentru toate aceste scopuri. Prin urmare, această documentație trebuie actualizată în mod rezonabil pentru a-și putea îndeplini în mod corespunzător diversele scopuri. În consecință, se recomandă ferm statelor membre să actualizeze formularele-tip cu cele mai bune informații disponibile. De exemplu, rezultatele monitorizării conform articolului 11, planificarea gestionării, evaluări al impactului etc. ar putea fi considerate informații noi și incluse în formularele-tip actualizate. Cu toate acestea, monitorizarea detaliată a fiecărui sit în afara monitorizării conform articolului 11 din Directiva „Habitate” nu este cerută în mod expres de directivă.

Deși unele modificări efectuate de statele membre în formularul-tip pot avea consecințe juridice (cum ar fi modificările introduse în listele Uniunii prin decizii ale Comisiei), revizuirea datelor din formularele-tip nu vor atrage după sine, în mod automat, efecte juridice. De exemplu, dispariția unei specii dintr-un sit nu va fi interpretată neapărat ca fiind rezultatul unei gestionări defectuoase și, prin urmare, nu va declanșa automat acțiuni în justiție. În același mod, informațiile menționate în FT cu privire la amenințările și presiunile cu impacturi negative asupra unui sit nu implică neapărat faptul că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile, deoarece toate aceste informații trebuie analizate în contextul lor.

Formularul-tip revizuit

Primul „formular-tip” (FT) a fost adoptat în 1997 (Decizia 97/266/CE). În 2008, statele membre și Comisia au exprimat necesitatea de a îmbunătăți, raționaliza și moderniza fluxul de date conform ambelor directive și, în acest context, s-a demarat procedura de revizuire a FT. Revizuirea a fost efectuată în strânsă colaborare cu statele membre, în cadrul unui grup de lucru tehnic („Grupul de experți pentru raportare”).

Formularul-tip a fost revizuit cu scopul îmbunătățirii disponibilității și calității datelor care sunt implicit necesare rețelei NATURA 2000. Prin urmare, anumite secțiuni din vechiul formular au fost înlăturate deoarece deveniseră inutile. S-a luat în considerare în special disponibilitatea îmbunătățită a datelor spațiale digitale din cadrul infrastructurilor de informații spațiale. În plus, s-au adăugat anumite informații lipsă (de exemplu, informația privitoare la procentul de zonă marină din situri), iar structura datelor privind informațiile ecologice a fost îmbunătățită.

Alte motive ale revizuirii sunt dezvoltarea rapidă a tehnologiei informațiilor în privința gestionării datelor (de exemplu, verificarea automată a calității sau identificarea exactă a modificărilor survenite de la un formular-tip transmis la altul), precum și creșterea disponibilității informațiilor geografice digitale și a instrumentelor de analizare a acestora. Prin urmare, nu mai este nevoie de hărți sau formulare pe hârtie, iar datele pot fi trimise doar în format electronic.

Prezentul document pune la dispoziție informații cu privire la diferitele câmpuri de date ale FT, precum și în ceea ce privește informațiile geografice necesare și arată cum trebuie completate câmpurile.

Portalul de referință pentru NATURA 2000

Cu toate acestea, unele elemente vor suferi modificări în timp și în urma progreselor tehnice. Acele elemente se vor găsi într-un „Portal de referință pentru NATURA 2000”, unde vor fi menținute la zi și vor putea fi consultate. Aceste elemente se referă la: documentele de referință (de exemplu, codificarea speciilor), materialele pentru asistență tehnică (de exemplu, modele de date, aplicații), precum și orientările pentru asigurarea unei utilizări consecvente a FT de către statele membre și pentru trasarea unor proceduri administrative privitoare la transmiterea datelor către Comisie. Întrucât portalul de referință este o parte importantă a documentației formularului-tip, orice adaptare sau modificare a documentelor din portal care se află în gestiunea DG Mediu și a Comitetului „Habitate” (a se vedea anexa pentru a face distincția) se va opera cu acordul prealabil al Comitetului „Habitate” (1). Portalul de referință poate fi găsit pe site-ul internet al Comisiei, DG Mediu. Documentele de referință din cadrul acestui portal sunt menționate în anexă.

Formularul-tip NATURA 2000 și baza sa de date

Fiecare sit propus, desemnat sau clasificat trebuie să aibă un formular-tip completat. Pot exista relații între două sau mai multe situri NATURA 2000. Figura 1 evidențiază cele trei tipuri pertinente de relații care pot exista între două situri NATURA 2000. În cazurile în care două situri se suprapun (dar nu sunt identice) sau dacă un sit se găsește într-altul, se vor completa două formulare separate.

Toate câmpurile formularului-tip sunt obligatorii, cu excepția cazului în care se indică altceva.

1.   IDENTIFICAREA SITULUI

1.1.   Tipul sitului

Codul, format dintr-o singură literă, indică dacă situl este clasificat conform Directivei „Habitate” (pSCI, SCI sau SAC), ca Arie de Protecție Specială (SPA) sau ambele. În cazurile în care un SCI și o SPA se suprapun, dar nu sunt situri identice, acestea vor fi tratate ca situri separate.

Figura 1

Posibilele relații dintre situri

	A	SPA desemnat Se va completa un formular pentru SPA.
	B	pSCI, SCI sau SAC Se va completa un formular pentru pSCI/SCI/SAC.
	C	Zona pSCI/SCI/SAC este aceeași cu SPA desemnată. Se va completa un formular pentru pSCI/SCI/SAC și SPA.
		În cazul în care un SCI și o SPA se suprapun, dar nu sunt situri identice, acestea vor fi tratate ca fiind separate. Se va completa câte un formular pentru fiecare dintre acestea.

1.2.   Codul sitului

Fiecare sit este recunoscut printr-un cod unic de nouă caractere care este alcătuit din două componente:

1.	Primele două caractere sunt codul de țară. Se aplică regula Uniunii privind folosirea codului de țară de două litere conform ISO 3166 (a se vedea portalul de referință) (2).

2.	Celelalte șapte caractere rămase, care servesc la crearea unui cod alfanumeric unic pentru fiecare sit, se alocă potrivit unui sistem logic și coerent definit de autoritatea națională responsabilă. Întrucât codurile sunt un element de identificare a siturilor, trebuie să rămână stabile în timp.

1.3.   Denumirea sitului

Denumirile siturilor se introduc în limba locală. Astfel, se evită traducerile dificile și se poate face direct integrarea datelor existente la nivel local sau național. În cazul unui alfabet diferit (de exemplu cel grecesc sau chirilic), numele se transliterează în alfabetul latin. A nu se denumi siturile folosind text în majuscule (de exemplu, „Gave de Pau” este bine, pe când „GAVE DE PAU” nu este bine).

1.4.   Data primei compilări

Se introduce data dorită ca „data primei compilări” a informațiilor înregistrate în FT. Câmpul datei este format din an (patru cifre), urmat de lună (exprimată numeric, cu două cifre).

Exemplu: 199305: date compilate prima oară în mai 1993.

În cazul extinderii sitului, nu modificați „data primei compilări”, deoarece această dată se folosește doar pentru prima prezentare a sitului. În schimb, introduceți data la care a avut loc extinderea în câmpul „Data actualizării” (a se vedea 1.5).

1.5.   Data actualizării

Se introduce data la care s-a efectuat ultima modificare a informațiilor raportate referitoare la sit, folosindu-se același format ca cel dat ca exemplu la punctul 1.4 În cazul înregistrării unui sit nou, lăsați câmpul „actualizare” necompletat. Dacă informația a fost modificată de mai multe ori, câmpul se va completa cu data celei mai recente modificări aduse informațiilor.

1.6.   Respondent

Aici se introduc datele oficiale de contact ale organizației (de exemplu, autoritatea administrativă competentă) care a compilat informațiile înregistrate. Respondentul ar trebui să fie punctul de contact în cazul apariției unor întrebări tehnice. Acesta poate fi reprezentat de un „rol” în cadrul organizației (de exemplu, o funcție într-o unitate).

1.7.   Datele indicării și desemnării/clasificării sitului

Se pot introduce trei date obligatorii: data la care situl a fost clasificat ca SPA, data la care situl a fost propus ca SCI și data la care situl a fost desemnat la nivel național ca SAC. În subcâmpuri se va indica anul și luna. Dacă situl a fost desemnat și extins ulterior, se păstrează anul în care a fost inclus inițial pe listă și se menționează cea mai recentă suprafață totală.

Completarea de către statele membre a date în „confirmării ca SCI” este opțională. Data confirmării/adoptării listei la nivelul Uniunii este documentată de DG Mediu.

A se introduce referința juridică la nivel național a desemnării ca SAC/SPA în câmpul cu conținut liber corespunzător. În câmpul opțional cu conținut liber „Explicații” se pot introduce explicații suplimentare, de exemplu, despre datele clasificării sau ale desemnării siturilor care sunt compuse din SPA-uri și/sau SCI-uri care erau inițial separate.

2.   LOCALIZAREA SITULUI

2.1.   Localizarea centrului sitului

Coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) ale centrului sitului se introduc în grade zecimale. Valoarea longitudinii vestice față de meridianul zero Greenwich va fi negativă, iar valoarea longitudinii estice va fi pozitivă (acest lucru se poate confirma cu semnul + sau se subînțelege dacă nu se menționează niciun semn).

În situațiile în care siturile sunt alcătuite din mai multe zone distincte, se vor introduce coordonatele celei mai importante subzone (din motive practice, recomandăm folosirea celei mai extinse zone). Coordonatele introduse pentru un sit trebuie să se afle în interiorul acestuia. Acordați o atenție sporită generării automate a coordonatelor centrului. În următorul exemplu, situl este alcătuit din mai multe poligoane. Prima imagine (a) arată coordonatele create automat, dar, după cum puteți vedea, coordonatele centrului celui mai mare poligon se află în afara acestuia. În cea de-a doua imagine (b), s-a generat un singur set de coordonate pentru cel mai mare sit, în afara acestuia. În cea de-a treia imagine (c), s-a creat un set de coordonate pentru cel mai mare sit, în interiorul poligonului. Ultimul exemplu (c) este singurul corect (3).

Transformarea din grade, minute și secunde (GMS) este simplă. Valoarea în GMS se transformă în grade zecimale folosind formula (G + M/60 + S/3600), de exemplu, setul de coordonate 9° 15′ 30″ longitudine vestică, 54° 36′ 30″ latitudine devine -9,2583 longitudine, 54,6083 latitudine.

2.2.   Suprafața sitului

Introduceți valoarea cea mai apropiată de realitate disponibilă în hectare. Se pot folosi și zecimale. În cazul în care introducerea suprafeței totale nu este fezabilă, introduceți lungimea sitului în câmpul 2.4 (lungimea sitului) și, în acest caz, lăsați necompletat doar câmpul privitor la suprafața sitului.

Peșteri: statele membre sunt încurajate să introducă suprafețele estimate ale peșterilor acolo unde este posibil. În celelalte cazuri, se poate folosi câmpul 2.4.

Pentru cazurile în care suprafața sitului s-a modificat de-a lungul timpului, se introduce suprafața totală cea mai recentă.

2.3.   Procentajul de zonă marină din sit

Procentajul de zonă marină din sit trebuie menționat. Definiția liniei de țărm folosită pentru a defini limitele zonei marine trebuie să urmeze legislația internațională (de exemplu, Convenția ONU asupra dreptului mării – UNCLOS) sau națională. Fiecare stat membru va prezenta Comisiei descrierea limitelor folosită. Aceasta va fi apoi pusă la dispoziție prin intermediul portalului de referință (de exemplu, „zona din afara refluxului de primăvară”).

A se folosi estimări în cazurile în care datele exacte nu sunt disponibile. Pentru cazurile în care procentajul de zonă marină din sit s-a modificat de-a lungul timpului, se introduce procentajul cel mai recent.

2.4.   Lungimea sitului (opțional)

Completați acest câmp dacă este cazul (de exemplu, dacă există faleze). Lungimea sitului se exprimă în kilometri.

În cazul în care suprafața nu este introdusă în câmpul 2.2, lungimea estimată a sitului trebuie introdusă aici.

Pentru cazurile când lungimea sitului s-a modificat de-a lungul timpului, se introduce lungimea totală cea mai recentă.

2.5.   Codul și denumirea regiunii administrative

Eurostat a creat un sistem de codificare standard ierarhizat pentru regiunile din Uniune, pentru trimiteri la datele statistice. Acest sistem de codificare trebuie folosit la toate aplicațiile de codificare regională ale Comisiei [a se vedea Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (4)]. Descrierea întreagă poate fi găsită pe pagina web principală a Eurostat.

Codurile NUTS de nivel 2 se introduc pentru fiecare sit. Se va introduce cel puțin un cod. În cazul siturilor care se întind pe două sau mai multe regiuni, se va introduce în baza de date un număr de coduri egal cu numărul de regiuni. Numele regiunii este necesar pentru verificările încrucișate. În cazul în care un sit nu este cuprins în nicio regiune NUTS, introduceți codul NUTS pentru „Extra regiune” (de exemplu, codificarea corectă a unei „Extra regiuni” din Belgia de nivel 2 ar fi următoarea: „BEZZ”, iar varianta „BE0” ar fi incorectă). Codificările se pot găsi în cadrul portalului de referință.

2.6.   Regiunea biogeografică (regiunile biogeografice)

Se indică în care regiune biogeografică (regiuni biogeografice) se găsește situl, prin bifarea căsuțelor corespunzătoare, pe baza hărții regiunilor biogeografice (a se vedea portalul de referință). Regula se aplică și pentru siturile marine.

Pentru siturile aflate în mai multe regiuni, se vor menționa procentajele din fiecare regiune (opțional).

Informații suplimentare privind regiunile marine: indicarea regiunilor marine în formularul-tip este necesară din motive practice/tehnice și privește statele membre în care regiunea biogeografică terestră este învecinată cu două regiuni marine și nu are nicio altă implicație. Limitele regiunilor biogeografice și ale regiunilor marine cel mai recent stabilite pot fi descărcate de pe portalul de referință, împreună cu codificările.

3.   INFORMAȚII ECOLOGICE

Pentru siturile clasificate ca SPA în temeiul Directivei „Păsări”, statele membre vor prezenta:

—	toate informațiile relevante despre speciile care fac obiectul articolului 4 din Directiva „Păsări”, de exemplu speciile din anexa I și speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt incluse în anexa I (secțiunea 3.2);

—

informațiile privind habitatele din anexa I la Directiva „Habitate” (secțiunea 3.1) și speciile de floră și faună din anexa II (secțiunea 3.2) pentru întregul sit sau pentru o parte a acestuia, dacă situl este recunoscut ca sit de importanță comunitară în conformitate cu Directiva 92/43/CEE sau este desemnat simultan ca pSCI/SCI/SAC (opțional);

—	se recomandă a fi introduse orice alte informații relevante privind speciile de floră și faună (secțiunea 3.3) (opțional);

—

se recomandă a fi introduse informații și în cazul unui sit clasificat ca SPA și nerecunoscut în întregime sau parțial ca sit de importanță comunitară în conformitate cu Directiva 92/43/CEE, dar pentru care unele informații despre habitatele naturale sau despre anumite specii de faună și floră sunt relevante pentru conservarea speciilor de păsări care au condus la clasificarea acelui sit ca SPA (opțional).

Pentru siturile clasificate în temeiul Directivei „Habitate” (pSCI/SCI/SAC), statele membre vor prezenta:

—	toate informațiile relevante referitoare la tipurile de habitate din anexa I (secțiunea 3.1) și la speciile de floră și faună din anexa II (secțiunea 3.2) (obligatoriu);

—	toate informațiile relevante privind speciile de păsări din anexa I și speciile migratoare în conformitate cu Directiva 2009/147/CE (secțiunea 3.2) pentru întregul sit sau pentru acea parte a sitului care este clasificată simultan ca SPA (opțional);

—	se recomandă a fi introduse orice alte informații relevante privind speciile de floră și faună (secțiunea 3.3) (opțional).

3.1.   Tipuri de habitate prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește

(i)   Codurile și suprafața tipurilor de habitate din site incluse în anexa I

Codul: Aici se introduce codul de patru caractere al tipurilor de habitat din anexa I la Directiva 92/43/CEE. A se folosi doar codurile din versiunea în vigoare a anexei I la Directiva „Habitate”. A nu se folosi codurile pentru subtipuri menționate în versiunile anterioare ale ghidului de interpretare.

Caracterul prioritar (PF): Atenție: În cazul în care caracterele prioritare ale habitatelor 6210, 7130 și 9430 sunt prezente în sit (în funcție de natura lor, aceste habitate pot avea ambele calități - caracter prioritar și neprioritar), vă rugăm să indicați caracterul prioritar prin introducerea literei „x” în coloana „PF” (a se vedea exemplul de mai jos). Din considerente tehnice, caracterul „*” folosit ca parte din cod în anexa I se înlocuiește cu caracterul „x” în această coloană suplimentară. (În cazul în care situl cuprinde atât elemente prioritare, cât și elemente neprioritare, se vor introduce date separate pentru fiecare dintre acestea.)

Neprezența (NP) (opțional): În situațiile în care un tip de habitat din anexa I datorită căruia un sit a fost desemnat inițial (care s-a aflat în trecut în sit) nu mai există în sit, se recomandă ferm indicarea acestui fapt prin introducerea caracterului „x” în coloana „NP” (sau eliminarea informațiilor privitoare la acest habitat din FT).

Suprafață: Toate habitatele din anexa I care se găsesc într-un anumit sit trebuie menționate, introducând și suprafața exprimată în hectare (a se vedea figura 2). Se pot introduce și valori zecimale.

Pot exista cazuri în care habitatele din anexa I se suprapun (de exemplu, bancuri de nisip într-un estuar). În aceste cazuri, introduceți suprafața fiecărui habitat (de exemplu, introduceți suprafața estuarului și dimensiunile bancurilor de nisip). În situațiile precum cea din exemplu, suprafața cumulată a habitatelor din anexa I poate fi mai mare decât suprafața sitului. În cazul în care considerați acest lucru imposibil, scădeți suprafața habitatului mai mic din suprafața habitatului mai mare.

A se nota: În situația în care trebuie să indicați că un habitat este considerat ca fiind candidat pentru introducere în sit, introduceți „-1” în câmpul „suprafață”.

Peșteri: În cazul peșterilor (8310, 8330), se poate introduce numărul acestora în cazul în care nu aveți la dispoziție o estimare a suprafeței.

Calitatea datelor: Indicați calitatea măsurătorilor în câmpul „calitatea datelor”. Indicați calitatea datelor în măsura posibilului: G = „Bună” (de exemplu, bazate pe studii); M = „Medie” (de exemplu, bazate pe date parțiale, extrapolate într-o oarecare măsură); P = „Slabă” (de exemplu, bazate pe estimări).

(ii)   Criterii de evaluare a sitului în privința unui anumit tip de habitat natural din anexa I (în conformitate cu secțiunea A din anexa III)

—   REPREZENTATIVITATEA = criteriul de la punctul A litera (a) din anexa III: gradul de reprezentativitate a tipului de habitat în cadrul sitului.

Criteriul de la punctul A litera (a) din anexa III trebuie asociat cu ghidul de interpretare a tipurilor de habitate din anexa I, acest ghid oferind definiția, cu indicarea speciilor caracteristice și cu alte elemente relevante. Gradul de reprezentativitate dă o idee despre „cât de tipic” este un tip de habitat. Dacă este cazul, această evaluare ar trebui să țină cont și de gradul de reprezentativitate a tipului de habitat în situl în chestiune, fie că este vorba despre un grup de tipuri de habitate sau de o anumită combinație de diferite tipuri de habitate.

Dacă nu există date de pe teren, și anume date cantitative pentru comparare, sau dacă măsurarea criteriului nu este fezabilă, atunci, pentru a ierarhiza situl respectiv, se folosește „cea mai bună expertiză”.

Trebuie folosit următorul sistem de ierarhizare:

A:

reprezentativitate excelentă;

B:

reprezentativitate bună;

C:

reprezentativitate semnificativă.

Mai mult, în toate cazurile în care un tip de habitat este prezent în situl respectiv într-o proporție nesemnificativă, el trebuie indicat în a patra categorie:

D:

prezență nesemnificativă.

Când în sit se găsesc doar tipuri de habitate din anexa I care au o valoare de conservare mică, introduceți caracterul „D” (prezență nesemnificativă). De exemplu, în cazul unei păduri foarte degradate, cu multe dintre speciile obișnuite lipsă, trebuie să introduceți „D”.

În cazul în care reprezentativitatea sitului pentru un anume habitat este clasificată ca „D: nesemnificativ”, nu mai este nevoie de nicio indicație pentru alte criterii de evaluare a acestui tip de habitat din respectivul sit. În aceste cazuri, criteriile „Suprafața relativă”, „Starea de conservare” și „Evaluarea globală” nu trebuie marcate.

—   SUPRAFAȚA RELATIVĂ = criteriul de la punctul A litera (b) din anexa III: raportul dintre suprafața sitului acoperită de tipul respectiv de habitat și suprafața totală de pe teritoriul național acoperită de respectivul habitat natural.

În principiu, pentru a face evaluarea criteriului de la punctul A litera (b) este nevoie de măsurarea suprafeței acoperite de tipul de habitat în sit și a suprafeței totale a teritoriului național acoperită de același tip de habitat. Deși acest lucru este evident, este foarte greu să se facă aceste măsurători, mai ales cele referitoare la suprafața națională.

Acest criteriu trebuie exprimat ca procentaj „p”. Indiferent dacă aceste două măsurători există sau pot fi obținute (procentajul putând fi apoi calculat) sau dacă rezultatul este o estimare conform celei mai bune expertize (ceea ce este cel mai probabil), evaluarea lui „p” pe intervale se face potrivit următorului model progresiv:

A	:	100 ≥ p > 15 %
B	:	15 ≥ p > 2 %
C	:	2 ≥ p > 0 %

—   GRADUL DE CONSERVARE = criteriul de la punctul A litera (c) din anexa III: gradul de conservare a structurii și funcțiilor tipului respectiv de habitat natural și posibilitățile de regenerare ale acestuia.

Acest criteriu cuprinde următoarele trei subcriterii:

(i)	gradul de conservare a structurii;

(ii)	gradul de conservare a funcțiilor;

(iii)

posibilitățile de regenerare.

Cu toate că subcriteriile de mai sus pot fi evaluate separat, acestea trebuie totuși combinate în vederea satisfacerii cerințelor de selectare a siturilor propuse pe listele naționale, întrucât ele influențează tot procesul în mod complex și în interdependență.

(i)   Gradul de conservare a structurii

Acest subcriteriu trebuie relaționat cu ghidul de interpretare pentru habitatele din anexa I, pentru că acest ghid asigură o definiție, o listă de specii caracteristice și alte elemente relevante.

Prin compararea structurii unui anumit tip de habitat prezent în sit cu datele din ghidul de interpretare (și alte informații științifice importante) și chiar cu același tip de habitat prezent în alte situri, se poate stabili un sistem de ierarhizare ca cel de mai jos, folosind „cea mai bună expertiză”:

I	:	structură excelentă;
II	:	structură bine conservată;
III	:	structură medie sau parțial degradată.

În cazul în care se acordă calificativul „structură excelentă”, criteriul de la punctul A litera (c) trebuie să fie clasificat în întregime ca „A: conservare excelentă”, indiferent de calificativul celorlalte două subcriterii.

În cazurile în care tipul de habitat din situl respectiv nu are o structură excelentă, atunci evaluarea se continuă după celelalte două subcriterii.

(ii)   Gradul de conservare a funcțiilor

Definirea și măsurarea funcțiilor, precum și a stării de conservare a unui anumit tip de habitat dintr-un sit definit este dificilă, ca și realizarea unei evaluări independent de alte tipuri de habitate. Din acest motiv, trebuie să parafrazăm expresia „conservarea funcțiilor” cu perspectivele (capacitatea și probabilitatea) ca acest tip de habitat să-și mențină structura în viitor, date fiind, pe de o parte, influențele nefavorabile și, pe de altă parte, toate eforturile de conservare rezonabile care sunt posibile în mod normal.

I	:	perspective excelente;
II	:	perspective bune;
III	:	perspective moderate sau nefavorabile.

În cazurile în care subclasa „I: perspective excelente” sau „II: perspective bune” se combină cu „II: structură bine conservată” de la primul subcriteriu, criteriul de la punctul A litera (c) trebuie clasificat în totalitate ca „A: conservare excelentă”, respectiv „B: conservare bună”, indiferent de calificativul celui de-al treilea subcriteriu, care nu se mai ia în considerare.

În cazurile în care subclasa „III: perspective moderate sau nefavorabile” se combină cu calificativul „III: structură medie sau parțial degradată” de la primul subcriteriu, criteriul de la punctul A litera (c) trebuie clasificat în totalitate ca „C: conservare medie sau redusă”, indiferent de calificativul celui de-al treilea subcriteriu, care nu se mai ia în considerare.

(iii)   Posibilitățile de regenerare

Acest subcriteriu este folosit pentru evaluarea măsurii este posibilă regenerarea unui tip de habitat dintr-un sit.

Primul lucru care trebuie evaluat este fezabilitatea din punct de vedere științific: poate da starea actuală de cunoaștere un răspuns la întrebările „Ce este de făcut?” și „Cum să facem acest lucru?” Acest aspect implică o cunoaștere completă a structurii și funcțiilor tipului de habitat, a planurilor concrete de gestionare și a prescripțiilor necesare pentru regenerarea acestuia adică în vederea stabilizării sau creșterii procentului suprafeței acoperite de respectivul tip de habitat, a restabilirii structurii specifice și a funcțiilor necesare întreținerii pe termen lung a acestuia și menținerii sau revenirii la un stadiu de conservare corespunzător speciilor tipice din habitat.

A doua întrebare care se poate pune este dacă regenerarea sitului este rentabilă din punctul de vedere al conservării naturii. Evaluarea trebuie să ia în considerare gradul de amenințare și raritatea tipului de habitat.

Sistemul de ierarhizare, folosind „cea mai bună expertiză”, trebuie să fie următorul:

I	:	regenerare ușoară;
II	:	regenerare posibilă cu un efort mediu;
III	:	regenerare dificilă sau imposibilă.

Rezumat: se aplică în ierarhizării globale după cele trei subcriterii

A: conservare excelentă

B: conservare bună

C: conservare medie sau redusă

—   EVALUARE GLOBALĂ = criteriul de la punctul A litera (d) din anexa III: Evaluarea globală a importanței sitului pentru conservarea tipului de habitat natural respectiv.

Acest criteriu se referă la evaluarea globală a valorii sitului pentru conservarea tipului de habitat respectiv. Acest criteriu ar trebui folosit pentru a evalua criteriile anterioare în mod integrat și a lua în considerare ponderile diferite pe care le pot avea în cazul unui anume habitat. Se mai pot lua în calcul și alte aspecte privind evaluarea celor mai relevante elemente pentru a face o evaluare generală a influenței lor pozitive sau negative asupra conservării acelui tip de habitat. „Cele mai relevante” elemente pot varia de la un tip de habitat la altul. Ele pot include activitățile umane, atât din sit cât și din zonele învecinate, care ar putea să influențeze starea de conservare a tipului de habitat, proprietatea asupra terenului, statutul legal al sitului, relațiile ecologice dintre diferitele tipuri de habitat și specii etc.

„Cea mai bună expertiză” poate fi folosită pentru a face o evaluare globală, sistemul de ierarhizare fiind următorul:

A:

valoare excelentă;

B:

valoare bună;

C:

valoare semnificativă.

A se nota că formularul-tip este destinat evaluării stării de conservare a unui habitat sau a unei specii dintr-un anume sit, pe când evaluările conform articolului 17 au drept obiect starea generală a unei întregi regiuni biogeografice dintr-un stat membru. Termenul „stadiu de conservare” este definit la articolul 1 literele (e) și (i) din Directiva „Habitate” ca fiind starea generală a unui tip de habitat sau specie dintr-o regiune biogeografică. Acest stadiu de conservare este evaluat în mod regulat în cadrul rapoartelor întocmite la fiecare șase ani conform articolului 17 din Directiva „Habitate”. Evaluarea siturilor conform criteriilor stabilite în anexa III la Directiva „Habitate” include și o evaluare a „gradului de conservare” a unui tip de habitat sau a unei specii dintr-un anumit sit.

Figura 2

Exemple de date privitoare la tipurile de habitate prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește (3.1)

Tipurile de habitate din anexa I						Evaluarea sitului
Codul	PF	NP	Suprafață [ha]	Peșteri	Calitatea datelor	A|B|C|D	A|B|C
						Reprezentativitate	Suprafață relativă	Conservare	Nivel global
7130	x		2 212,70		G	B	B	B	B
8310			0	3	P	C	C	C	C
3150			921		G	A	C	B	C
1110			1 700		P	C	A	A	B

Figura 3

Exemple de date privitoare la specii prevăzute la articolul 4 din Directiva „Păsări” sau enumerate în anexa II la Directiva „Habitate” și evaluarea sitului în ceea ce le privește (3.2)

Specie

Populație în sit

Evaluarea sitului

Grup

Cod

Denumire

S

NP

Tip

Dimensiune

Unit.

Cat.

Date quality

A|B|C|D

A|B|C

Min.

Max.

C|R|V|P

G|M|P|DD

Pop.

Cons

Izol.

Global

B

A038

Cygnus cygnus

w

800

1 000

I

M

B

B

C

B

B

A038

Cygnus cygnus

c

1 500

1 500

I

P

A

B

A

B

P

1903

Liparis loeselii

p

20

30

I

G

C

A

C

A

I

1014

Vertigo angustior

p

R

DD

C

B

B

B

3.2.   Specii prevăzute la articolul 4 din Directiva 2009/147/CE, specii enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE și evaluarea sitului în ceea ce le privește

(i)   Codul și denumirea speciei și date despre populație

Pentru fiecare sit în cauză, se introduc grupul, codul și denumirea științifică a tuturor speciilor de păsări relevante pentru articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/147/CE și a tuturor speciilor de faună și floră cuprinse în anexa II la Directiva 92/43/CE ce se găsesc în acel sit și se indică populația din sit (a se vedea mai jos).

Grup: A = Amfibieni, B = Păsări, F = Pești, I = Nevertebrate, M = Mamifere, P = Plante, R = Reptile

Cod: Codul secvențial de patru caractere pentru fiecare specie poate fi găsit în portalul de referință.

Confidențialitate (S): A se indica aici dacă disponibilitatea publică a informațiilor introduse cu privire la o anumită specie poate dăuna conservării acesteia, de exemplu în cazul în care specia respectivă este colectată în mod ilegal, iar publicarea informațiilor furnizate în FT ar crește cu adevărat nivelul de pericol. Dacă acesta este cazul, introduceți „da” în acest câmp. În cazul în care o specie este marcată ca fiind confidențială, Comisia nu va face publică informația privind prezența speciei în sit din proprie inițiativă (de exemplu prin introducerea informației într-o bază de date publică sau în cadrul unui site pe internet). În cazul în care informația privind prezența unei specii într-o anumită zonă este deja disponibilă publicului, de exemplu prin intermediul internetului, marcarea speciei ca fiind confidențială nu poate fi considerată justificată.

Neprezența (NP) (opțional): În situațiile în care o specie datorită căreia un sit a fost desemnat inițial (de exemplu, care s-a aflat în trecut în sit) nu mai există în sit, se recomandă ferm indicarea acestui fapt prin introducerea caracterului „x” în coloana „NP” (sau eliminarea informațiilor privitoare la această specie din FT). Speciile care nu mai există în sit încă de la intrarea în vigoare a directivei, precum și „ocurențele istorice” nu trebuie menționate.

A se NOTA: O specie este considerată ca fiind dispărută din sit dacă, de exemplu, nu a mai fost văzut niciun exemplar pe o perioadă lungă de timp. Această perioadă de timp variază de la o specie la alta. O absență de câțiva ani a unei specii ușor de observat indică probabil dispariția acesteia, pe când absența de mai mulți ani a unei specii dificil de observat, precum briofitele sau unele insecte nu indică neapărat dispariția acesteia dacă nu există și alte schimbări în habitat.

Tipul: A se folosi următoarele categorii:

Permanent (p)	:	se găsesc în sit pe tot parcursul anului (specii nemigratoare sau plante, populații rezidente ale unor specii migratoare)
Reproductiv (r)	:	folosesc situl pentru creșterea puilor (de exemplu pentru împerechere, cuibărire).
Concentrație (c)	:	situl este folosit ca punct de trecere, spațiu de cuibărire, popas în cursul migrației sau pentru năpârlire în afara ariilor de împerechere, excluzând iernatul.
Iernat (w)	:	situl este folosit pe timpul iernii.

În cazul în care o populație nerezidentă este prezentă în sit mai mult de un anotimp, aceste „tipuri de populații” trebuie menționate separat (a se vedea exemplul din figura 3). Exemplu: cum unele specii de faună, în special specii de păsări, sunt migratoare, situl poate fi important pentru diferitele aspecte ale ciclului lor de viață.

În cazul în care nu se pot introduce date pentru diferitele anotimpuri, se vor introduce date pentru cele mai importante câmpuri (fie iernat, fie concentrație).

Dimensiune: În ceea ce privește abundența, introduceți datele privind populația cunoscută, dacă sunt disponibile. În cazul în care se cunoaște dimensiunea populației, în ambele câmpuri („min.” și „max.”) se va introduce aceeași valoare. Acolo unde este mai adecvată introducerea unei plaje de valori, se vor introduce valorile estimate pentru nivelul minim (min.) și pentru cel maxim (max.) ale plajei de valori. Dacă nu se cunoaște această plajă de valori, dar există informații despre populația minimă sau despre cea maximă, se va face o estimare cu privire la valoarea lipsă a plajei. A se nota că valorile „min.” și „max.” trebuie să fie obținute din media pe mai mulți ani, nu din valori extreme.

În cazul în care nu se poate face nici măcar o estimare aproximativă a dimensiunii populației, introduceți tipul populației (de exemplu, permanentă), iar în câmpul „calitatea datelor” introduceți „DD” (date insuficiente). În acest caz, câmpurile privitoare la dimensiunea populației pot rămâne necompletate, completându-se în schimb categoriile de abundență [(C) comun, (R) rar, (V) foarte rar sau (P) prezent]. Populația din sit poate fi caracterizată mai amănunțit folosind câmpul „calitate și importanță” de la secțiunea 4.2, care scoate în evidență densitatea populației (aceasta poate fi, de exemplu, densă, dispersată sau izolată). Categoriile de abundență pot fi folosite în completarea dimensiunii populației.

A se nota: În situația în care trebuie să indicați că o specie este considerată ca fiind candidată pentru introducerea în sit, introduceți „– 1” în câmpul „dimensiune”.

Unitate: Indicați unitatea de măsură pentru valoarea populației în câmpul corespunzător. Unitățile de măsură recomandate sunt „indivizi” (= i) sau „perechi” (= p), acolo unde este posibil. Unde nu le puteți folosi, vă rugăm să folosiți cele mai precise unități de măsură disponibile în conformitate cu lista standardizată pentru unitățile de măsură și codurile populațiilor stabilită prin articolele 12 și 17 (a se vedea portalul de referință).

Categoria de abundență (Cat.): A se vedea explicația de la „dimensiune” – C = comun, R = rar, V = foarte rar, P = prezent – Acest câmp trebuie completat dacă datele sunt insuficiente (DD), neputându-se estima dimensiunea populației sau în completarea estimărilor cantitative privind dimensiunea populației.

Calitatea datelor: Indicați calitatea datelor folosind următorul cod: G = „Bună” (de exemplu, bazate pe studii); M = „Medie” (de exemplu, bazate pe date parțiale, extrapolate într-o oarecare măsură); P = „Slabă” (de exemplu, bazate pe estimări); DD = „Date insuficiente” (se recomandă folosirea acestui cod dacă nu se poate face nici măcar o estimare a dimensiunii populației).

(ii)   Criteriile de evaluare a sitului privind o anumită specie menționată la articolul 4 din Directiva 2009/147/CE și privind speciile menționate în anexa II la Directiva 92/43/CEE (în conformitate cu secțiunea B din anexa III)

—   POPULAȚIA = criteriul de la punctul B litera (a) din anexa III: Raportul dintre dimensiunea și densitatea populației din respectiva specie prezentă în sit și ale populației prezente pe teritoriul național

Acest criteriu are ca scop evaluarea dimensiunii și densității relative a populației în sit cu cea la nivel național.

Acest ultim aspect este, în general, dificil de evaluat. Măsura optimă ar fi un procentaj rezultat din raportul dintre populația din sit/populația de pe teritoriul național. La fel ca pentru criteriul de la punctul A litera (b), se poate apela la o estimare sau la un interval, după un model progresiv ca cel de mai jos:

A	:	100 % ≥ p > 15 %,
B	:	15 % ≥ p > 2 %,
C	:	2 % ≥ p > 0 %.

În plus, în toate cazurile în care o populație din specia respectivă este prezentă în situl evaluat într-o proporție nesemnificativă, ea trebuie inclusă în a patra categorie:

D:

populație nesemnificativă.

În cazul în care o specie este observată rar într-un sit, cum ar fi cazul unei specii eratice, această populație nu este considerată ca fiind semnificativă și trebuie clasificată ca „D”.

În cazul în care reprezentativitatea sitului pentru o anume populație este clasificată ca „D: nesemnificativ”, nu mai este nevoie de nicio indicație pentru celelalte criterii de evaluare a acestui tip de habitat din respectivul sit. În aceste cazuri, criteriile „Conservare”, „Izolare” și „Evaluare globală” nu trebuie marcate.

—   GRADUL DE CONSERVARE = criteriul de la punctul B litera (b) din anexa III: Gradul de conservare a caracteristicilor habitatului relevante pentru specia respectivă și posibilitățile de regenerare.

Acest criteriu cuprinde două subcriterii:

(i)	gradul de conservare a caracteristicilor habitatului relevante pentru specie;

(ii)	posibilitățile de regenerare.

(i)   Gradul de conservare a caracteristicilor habitatului relevante pentru specie

Criteriul (i) presupune o evaluare globală a caracteristicilor habitatului în ceea ce privește cerințele biologice ale unei specii date. Caracteristicile legate de dinamica populației sunt printre cele mai adecvate pentru evaluarea speciilor, atât de animale, cât și de plante. Trebuie să se evalueze structura habitatului și unele caracteristici abiotice.

„Cea mai bună expertiză” se folosește pentru a ierarhiza acest criteriu astfel:

I.	elemente în stare excelentă;
II.	elemente bine conservate;
III.	elemente în stare medie sau parțial degradată.

În cazurile în care se acordă subclasa „I: elemente în stare excelentă” sau „II: elemente bine conservate”, criteriul de la punctul B litera (b) ar trebui clasificat în totalitate ca „A: conservare excelentă”, respectiv „B: conservare bună”, indiferent de calificativul celorlalte subcriterii.

(ii)   posibilitățile de regenerare

În cazul acestui subcriteriu, care se ia în considerare doar dacă elementele sunt în stare medie sau parțial degradată, se folosește o abordare similară cu cea pentru criteriul de la punctul A litera (c) subpunctul (iii), adăugând o evaluare a viabilității populației analizate. Sistemul de ierarhizare la care s-ar ajunge este:

I	:	regenerare ușoară;
II	:	regenerare posibilă cu efort mediu;
III	:	regenerare dificilă sau imposibilă.

Sinteză aplicată la clasificarea după cele două subcriterii

A. conservare excelentă

B conservare bună

C conservare medie sau redusă

—   IZOLARE = criteriul de la punctul B litera (c) din anexa III: gradul de izolare a populației prezente în sit față de aria de răspândire naturală a speciei.

Acest criteriu poate fi interpretat ca o măsură aproximativă a contribuției unei populații date la diversitatea genetică a speciilor, pe de o parte, și a fragilității acestei populații, pe de altă parte. Folosind o abordare simplistă, se poate spune că, pe măsură ce o populație este mai izolată față de răspândirea ei naturală, pe atât ea are o contribuție mai mare la diversitatea genetică a speciei. În consecință, termenul „izolare” trebuie considerat într-un context mai larg, aplicându-se în egală măsură endemicii propriu-zise, subspeciilor/varietăților/raselor și subpopulațiilor unei metapopulații. În acest context, trebuie folosită următoarea ierarhizare:

A:

populație (aproape) izolată;

B:

populație neizolată, dar la limita ariei de răspândire;

C:

populație neizolată cu o arie de răspândire extinsă.

—   GLOBAL = criteriul de la punctul B litera (d) din anexa III: evaluarea globală a importanței sitului pentru conservarea speciei respective

Acest criteriu se referă la evaluarea globală a valorii sitului pentru conservarea speciei respective. El poate fi folosit pentru a însuma criteriile anterioare și pentru a evalua alte caracteristici ale sitului considerate ca relevante pentru o specie dată. Aceste caracteristici pot varia de la o specie la alta și pot include activități umane din sit sau din zonele învecinate care ar putea influența starea de conservare a speciei, gestionarea terenurilor, protecția juridică a sitului, relațiile ecologice dintre diferitele tipuri de habitat și specie etc.

„Cea mai bună expertiză” poate fi utilizată la această evaluare globală, cu următorul sistem de ierarhizare:

A:

valoare excelentă;

B:

valoare bună;

C:

valoare semnificativă.

A se nota că formularul-tip este destinat evaluării stării de conservare a unui habitat sau a unei specii dintr-un anume sit, pe când evaluările conform articolului 17 au drept obiect starea generală a unei întregi regiuni biogeografice dintr-un stat membru. Termenul „stadiu de conservare” este definit în articolul 1 literele (e) și (i) din Directiva „Habitate” ca fiind starea generală a unui tip de habitat sau specie dintr-o regiune biogeografică. Acest stadiu de conservare este evaluat în mod regulat în cadrul rapoartelor întocmite la fiecare șase ani conform articolului 17 din Directiva „Habitate”. Evaluarea siturilor conform criteriilor stabilite în anexa III la Directiva „Habitate” include și o evaluare a „gradului de conservare” a unui tip de habitat sau a unei specii dintr-un anumit sit.

3.3.   Alte specii importante de floră și faună (opțional)

Toate celelalte specii de floră și faună care sunt importante pot fi introduse apoi, dacă sunt relevante pentru conservarea și gestionarea sitului, în conformitate cu următoarea procedură:

—	Grup: Introduceți codul grupului de specii relevant (A = Amfibieni, B = Păsări, F = Pești, Fu = Fungi, I = Nevertebrate, L = Licheni, M = Mamifere, P = Plante, R = Reptile).

—	Denumire și cod: Introduceți denumirea științifică a speciei. Pentru speciile de păsări din anexele IV și V se vor folosi, pe lângă denumirea științifică, și codurile speciilor din portalul de referință.

—

Confidențialitate (S): A se indica aici dacă disponibilitatea publică a informațiilor introduse cu privire la o anumită specie poate dăuna conservării acesteia, de exemplu, în cazul în care specia respectivă este colectată în mod ilegal, iar publicarea informațiilor furnizate în FT ar crește cu adevărat nivelul de pericol. Dacă acesta este cazul, introduceți „da” în acest câmp. În cazul în care o specie este marcată ca fiind confidențială, Comisia nu va face publică informația privind prezența speciei în sit din proprie inițiativă (de exemplu, prin introducerea informației într-o bază de date publică sau în cadrul unui site pe internet). În cazul în care informația privind prezența unei specii într-o anumită zonă este deja disponibilă publicului, de exemplu prin publicații sau prin intermediul internetului, marcarea speciei ca fiind confidențială nu poate fi considerată justificată.

—

Neprezența (NP) (opțional): În cazul în care o specie nu mai este prezentă în sit, acest lucru se poate indica prin introducerea caracterului „x” în coloana NP (sau prin eliminarea informațiilor privind specia respectivă din FT). A se nota: O specie este considerată ca fiind dispărută din sit dacă, de exemplu, nu a mai fost văzut niciun exemplar o perioadă lungă de timp. Această perioadă de timp variază de la o specie la alta. O absență de câțiva ani a unei specii ușor de observat indică probabil dispariția acesteia, pe când absența de mai mulți ani a unei specii dificil de observat, precum briofitele sau unele insecte nu indică neapărat dispariția acesteia dacă nu există și alte schimbări în habitat.

—

Dimensiune: a se completa cu informații privind dimensiunea populației. În cazul în care nu se cunoaște un număr exact, introduceți, dacă este posibil, o plajă de valori. Se vor introduce valorile estimate pentru nivelul minim (min.) și pentru cel maxim (max.) ale plajei de valori. Dacă nu se cunoaște această plajă de valori, dar există informații despre populația minimă sau despre cea maximă, se va face o estimare cu privire la valoarea lipsă a plajei. Indicați unitatea de măsură pentru valoarea populației în câmpul corespunzător. Unitățile de măsură sunt „perechi” (= p) sau „indivizi” (= i), acolo unde este posibil. Unde nu le puteți folosi, vă rugăm să folosiți lista standardizată pentru unitățile de măsură și codurile populațiilor stabilită prin articolul 17 (a se vedea portalul de referință). Dacă este nevoie, se pot folosi și alte unități de măsură decât cele menționate la articolul 17.

—	Categorie: Dacă nu există date cantitative, se indică doar dacă specia este comună (C), rară (R) sau foarte rară (V). Dacă nu există date numerice despre o populație, se indică doar prezența ei (P) (pentru un exemplu, a se vedea figura 4).

Se indică motivul pentru care s-a inclus în listă fiecare specie, după următoarele categorii:

—	„IV” pentru speciile din anexa IV la Directiva „Habitate”;

—	„V” pentru speciile din anexa V la Directiva „Habitate”;

—	„A” Lista roșie de date naționale;

—	„B” endemice;

—	„C” convenții internaționale (inclusiv cele de la Berna, Bonn și cea privind biodiversitatea);

—	„D” alte motive.

Se pot introduce mai multe categorii. Detaliile suplimentare asupra motivelor de includere în liste a speciilor individuale, în special în ceea ce privește punctul D, se pot da în secțiunea 4.2, care este un câmp cu conținut liber pentru descrierea calității și importanței sitului.

Trebuie folosite codurile denumirilor speciilor de păsări din anexele IV și V (a se vedea portalul de referință). Nu există nicio evaluare a sitului în ceea ce privește specia.

Figura 4

Exemple de date privitoare la alte specii (3.3)

Specie

Populație în sit

Justificare

Grup

Cod

Denumire

S

NP

Dimensiune

Unit.

Cat.

Specie din anexa

Alte categorii

Min.

Max.

C|R|V|P

IV

V

A

B

C

D

P

Acer heldreichii

51

100

I

x

P

Accipter nisus

2

4

I

x

M

Eptesicus serotinus

150

200

I

x

x

I

Ectemnius massiliensis

R

x

R

Elaphe longissima

C

x

x

P

Campanula morettiana

C

x

x

4.   DESCRIEREA SITULUI

4.1.   Caracteristicile generale ale sitului

Acest câmp oferă o „imagine generală” a sitului. Se rezumă caracteristicile generale ale sitului pornind de la indicarea împărțirii sitului pe clase mari de habitate, folosind cea mai bună expertiză pentru a estima acoperirea în procente (aceste clase de habitate sunt enumerate, însoțite de codurile aferente, în portalul de referință). Împreună, toate clasele de habitate trebuie să acopere situl în proporție de 100 % și să corespundă suprafeței totale a sitului. Este de așteptat ca informațiile din această secțiune să nu corespundă în toate situațiile cu informațiile date în secțiunea 3.1 (tipuri de habitate din anexa I) din cauza folosirii unor date din surse diferite.

„Alte caracteristici ale sitului”: Cele mai caracteristici trăsături geologice, geomorfologice și peisagistice trebuie descrise în câmpul cu conținut liber din secțiunea 4.1. Dacă este relevant, se indică tipurile dominante de vegetație. De asemenea, se menționează alte habitate neincluse în anexa I sau specii-țintă neincluse în anexe, dar importante pentru conservarea sitului. Dacă detalierea informațiilor pe clase de habitate este relevantă pentru conservarea sitului (dacă există păduri de tip „dehesas” sau podgorii, de exemplu), se va face acest lucru în această secțiune cu text liber. Informațiile despre zonele mici împădurite liniare și mozaicate (de exemplu, gard viu, bocage, șiruri de arbori) se cuprind tot în acest text.

4.2.   Calitate și importanță

Se introduce o informație generală privind calitatea și importanța sitului, având în vedere obiectivele de conservare ale directivei.

Zonele umede de importanță internațională care conțin în mod obișnuit mai mult de 20 000 de păsări de apă trebuie introduse aici.

Dacă o specie este cuprinsă în lista din secțiunea 3.3 cu justificarea D, se va prezenta aici motivul includerii.

4.3.   Pericole, presiuni și activități care afectează situl

Impacturile se referă la toate activitățile umane și procesele naturale care pot influența, pozitiv sau negativ, conservarea și gestionarea sitului. Este cunoscut faptul că un impact poate fi negativ pentru un habitat/o specie dintr-un sit și, în același timp, pozitiv pentru altul/alta. Cu toate acestea, obiectul acestui câmp este acela de a aduna informații generale despre cele mai importante amenințări, presiuni și activități care afectează situl și nu de a afla toate detaliile. Se vor include aici și amenințările, presiunile și activitățile din vecinătatea sitului, dacă acestea afectează integritatea sitului. Acest lucru depinde printre altele, de topografia locală, de dimensiunea și natura sitului și de tipul de activități umane. Informațiile cuprinse aici trebuie să reflecte situația cea mai recentă. Este cunoscut faptul că amenințările, presiunile și activitățile cu impact negativ pot fi contracarate prin măsuri de management. Prin urmare, informațiile privitoare la acestea trebuie citite și înțelese luând în calcul, de exemplu, și planurile de gestionare a sitului.

Lista validă de amenințări, presiuni și activități poate fi găsită pe portalul de referință. În cazul celor mai importante amenințări, presiuni și activități care afectează situl în sine, introduceți codul corespunzător categoriilor de nivel 3. Dacă nu sunt aplicabile categoriile de nivel 3, se pot folosi cele de nivel 2. Lista cu coduri este aceeași ca și în cazul raportării impacturilor și activităților în conformitate cu articolul 17 din Directiva „Habitate”.

Importanța relativă a unei amenințări, presiuni sau activități trebuie clasificată folosind trei categorii:

H:	Importanță/impact semnificativ:	influență directă sau imediată semnificativă și/sau cu afectarea unei zone extinse
M:	Importanță/impact mediu:	influență directă sau imediată medie, influență în general indirectă și/sau cu afectarea unei zone moderate/doar cu afectare regională
L:	Importanță/impact scăzut:	influență directă sau imediată scăzută, influență indirectă și/sau cu afectarea unei zone mici/doar cu afectare locală

Datele introduse cu clasificarea „H” se limitează la maximum cinci impacturi pozitive și cinci negative. Se va introduce în mod obligatoriu minimum un impact în fiecare tabel. În cazul în care nu sunt impacturi de introdus, marcați cu „x”. Nu există subclasificări ale unei categorii (fie aceasta H, M sau L). Numărul impacturilor și activităților cu importanță medie sau redusă introduse nu poate depăși 20. Se recomandă axarea pe cele mai importante impacturi și activități pentru sit.

Calificativul de poluare (opțional)

Deoarece poluarea poate avea efecte diverse în funcție de substanțele implicate, precum și surse destul de diferite, cum ar fi problema aportului de azot și fosfat în ecosistemele acvatice sau aportul de azot atmosferic în habitatele terestre oligotrofe, se poate aplica un calificativ suplimentar pentru tipul respectiv de poluare.

Se pot folosi următoarele calificative:

N : Aport de azot P : Aport de fosfor/fosfat A : Aport de acid/acidificare

T : Substanțe chimice anorganice toxice O : Substanțe chimice organice toxice X : Poluări mixte

Calificativul interior/exterior

Se va indica dacă amenințarea, presiunea sau activitatea este exercitată/are loc în interiorul, în exteriorul sau și în interiorul, și în exteriorul sitului.

4.4.   Proprietate (opțional)

Se introduce o descriere generală a proprietății sitului, folosind clasele de proprietate puse la dispoziție. Se va estima proporția din suprafața sitului care se află în fiecare clasă de proprietate. A se folosi clasele de proprietate care corespund celor folosite în cadrul Bazei de date mondiale a ariilor protejate.

Proprietate publică:

—	națională/federală: terenul aparține tuturor cetățenilor, fiind deținut de guvernul național/federal.

—	statală/regională: terenul aparține tuturor cetățenilor, fiind deținut de administrațiile publice naționale/federale.

—	locală/municipală: terenul aparține tuturor cetățenilor, fiind deținut de autoritățile locale/municipale.

Proprietate comună sau coproprietate: proprietate comună/coproprietate cu două sau mai multe entități implicate (de exemplu, publică și privată)

Privată: terenul nu se află în proprietate publică ci, de exemplu, în proprietatea unor ONG-uri, persoane sau companii.

4.5.   Documentație (opțional)

Dacă există, se evidențiază pentru fiecare sit publicațiile și/sau datele științifice relevante despre sit. Introducerea informațiilor se face conform convențiilor standard pentru indicarea referințelor științifice. Comunicările sau documentele nepublicate care fac referire la informațiile date în formularul de înregistrare se includ dacă sunt utile. În ceea ce privește legăturile către resursele on-line, nu uitați că, în general, URL-urile se modifică frecvent, așadar, evitați introducerea de URL-uri care riscă să se schimbe. Acest câmp poate fi folosit și pentru introducerea altor informații importante pentru documentarea sitului.

5.   STATUTUL DE PROTECȚIE AL SITULUI (OPȚIONAL)

5.1.   Statutul de protecție la nivel național și regional

Pentru fiecare stat membru, Agenția Europeană de Mediu pune la dispoziție o listă secvențială a tipurilor relevante de desemnare a conservării care beneficiază de protecție juridică, precum și definiția lor la nivel național/regional. Această listă poate fi consultată în cadrul portalului de referință. Trei liste de tipuri de protecție acoperă cele trei categorii de mai jos:

A.	tipuri de desemnare folosite pentru a proteja fauna, flora, habitatele și peisajele (ultimele în măsura în care sunt relevante pentru conservarea florei, faunei și habitatului);

B.	statute în conformitate cu acte cu putere de lege și acte administrative sectoriale, mai ales în silvicultură, care oferă o protecție semnificativă relevantă pentru conservarea florei, faunei sau habitatelor;

C.	statute private care asigură o protecție durabilă a faunei, florei sau habitatelor.

Tipurile de protecție sunt ierarhizate după gradul de strictețe al protecției, începând cu cel mai strict statut.

În cazul în care nu există un statut de protecție a sitului, este important să se indice acest fapt folosindu-se un cod național corespunzător situației „Fără statut de protecție”.

Pentru fiecare sit, se introduc codurile tipurilor corespunzătoare de desemnare, împreună cu procentajul de acoperire în sit a fiecărui tip de desemnare. Informațiile stocate în acest câmp se referă la diferitele tipuri de desemnare. Dacă, de exemplu, mai multe rezervații naturale de același fel sunt incluse în situl înregistrat, trebuie să se introducă și procentajul de suprafață totală acoperită de aceste rezervații.

Relația dintre ariile individuale desemnate și sit este înregistrată separat (a se vedea 5.2).

5.2.   Legătura sitului descris cu alte situri (situri învecinate și situri care aparțin altor tipuri de desemnări)

Această parte a formularului de înregistrare permite indicarea siturilor vecine sau a siturilor aparținând altor tipuri de desemnare, care se suprapun sau se învecinează unul cu altul. Relațiile reciproce dintre diferitele tipuri se stabilesc prin trimiteri reciproce. Toate relațiile posibile se codifică folosindu-se unul dintre următoarele simboluri:

—	siturile coincid (se folosește codul „=”);

—	situl descris include complet un alt sit (se folosește codul „+”);

—	celălalt sit include situl descris complet (se folosește codul „–”);

—	cele două situri se suprapun parțial (se folosește codul „*”).

Pe lângă aceste coduri, mai trebuie introdus procentul din sit care se suprapune peste celălalt sit.

—	Siturile învecinate se indică prin „/”.

În plus, formularul dă posibilitatea introducerii de tipuri de desemnări la nivel internațional: sit Ramsar, rezervație biogenetică, arie conform diplomei europene, sit conform Convenției de la Barcelona, Sit al Patrimoniului Mondial, sit OSPAR, sit HELCOM, sit conform Convenției de la București, zonă marină protejată și altele.

A se consemna desemnările naționale împreună cu numele sitului și cu tipul de relație (a se vedea mai sus) și procentajul de suprapunere cu situl descris.

5.3.   Desemnarea sitului

Se introduce sub formă de text liber orice aspect privind desemnarea sitului care nu este acoperit adecvat de codurile folosite în câmpurile privind codul de desemnare a sitului din secțiunea 5.1 sau 5.2.

6.   GESTIONAREA SITULUI

6.1.   Autoritatea responsabilă cu gestionarea sitului

Se vor introduce informații privitoare la autoritatea/autoritățile responsabile cu gestionarea sitului.

Se introduce complet cu nume, adresă, telefon/fax și e-mail ale autorității și/sau persoanei responsabile de gestionarea sitului.

Se poate introduce o referință completă pentru mai multe autorități.

6.2.   Planul de gestionare

Indicați dacă există sau nu un plan specific de gestionare a sitului sau dacă acesta este în curs de întocmire. Deși planurile de gestionare nu sunt o cerință a directivei, informațiile cuprinse de acestea sunt importante pentru înțelegerea instrumentelor folosite de statele membre pentru a gestiona propria rețea, precum și pentru a afla mai multe informații specifice, dacă este nevoie.

Dacă există un plan de gestionare, vă rugăm să indicați denumirea acestuia și să includeți o legătură către resursele relevante on-line (de exemplu, o legătură către site-ul pe internet al unui sistem național de informare). Nu uitați că, în general, URL-urile se modifică frecvent, așadar, evitați introducerea de URL-uri care riscă să se schimbe.

6.3.   Măsuri în vederea conservării (opțional)

În câmpul cu conținut liber se pot introduce informații privitoare la măsurile de conservare luate sau necesare în privința sitului.

7.   HARTA SITULUI

Disponibilitatea limitelor digitale georeferințiate este o condiție prealabilă pentru această versiune revizuită a formularului-tip. Informațiile relevante, de exemplu în scopuri statistice, vor fi obținute în combinație cu alte date spațiale digitale (date GIS). Prin urmare, comunicarea limitelor digitale georeferințiate ale siturilor este vitală.

Limitele siturilor trebuie extrase din hărți topografice publicate sau din seturi de date la o scară de 50 000 sau mai mare. Marja de eroare cartografică spațială nu poate fi mai mare de 1,0 mm la o scară de 1:50 000, adică echivalentul a 50 m pe teren dacă ar fi să comparăm cu originalul. Datele GIS trebuie să includă metadate în conformitate cu regulamentul privind metadatele INSPIRE în cea mai recentă versiune aprobată.

Identificatorul INSPIRE: Acesta este un identificator de obiect extern unic dintr-un sit protejat, care este publicat de organismul responsabil. Acest identificator este folosit de aplicațiile externe pentru a face trimiteri la obiectul spațial. Identificatorul INSPIRE va deveni obligatoriu odată cu intrarea în vigoare a regulamentului de punere în aplicare INSPIRE.

PDF: Un stat membru poate furniza, pe lângă limitele în format electronic, o hartă în format electronic care să respecte ISO 19005-1: Gestiunea documentelor – Format de fișier al documentului electronic pentru o conservare pe termen lung. Identificatorul sitului (codul sitului) și data creării hărții trebuie incluse în fișierul cu extensia „.pdf” în așa fel încât documentul să poată fi găsit în mod electronic după codul sitului și data creării (opțional).

Referință/referințe (opțional): aici se vor introduce referințele naționale din harta originală folosită la pentru digitalizarea limitelor electronice. Referința poate fi, de exemplu, numărul oficial (numerele oficiale) de identificare și denumirea hărții (hărților) topografice.

---

(1)  Cu excepția corectărilor minore ale paginii web, cum ar fi greșelile de ortografie și adaptările la cele mai recente standarde tehnice.

(2)  Excepție: se va folosi UK în loc de GB, pentru a menține codurile existente de identificare ale siturilor.

(3)  Majoritatea programelor informatice GIS dispun de opțiunea de a calcula în mod automat coordonatele centrului celui mai mare element din sit.

(4)  JO L 154, 21.6.2003, p. 1.