13.7.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 183/6

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 670/2011 AL COMISIEI

din 12 iulie 2011

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 607/2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 121 primul paragraf literele (k), (l) și (m) și articolul 203b, coroborate cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (2) stabilește normele comune referitoare la comunicarea către Comisie a informațiilor și a documentelor de către autoritățile competente din statele membre. Aceste norme includ, în special, obligația statelor membre de a utiliza sistemele de informare puse la dispoziție de către Comisie, precum și validarea drepturilor de acces ale autorităților și ale persoanelor autorizate să efectueze comunicări. În plus, regulamentul respectiv stabilește principii comune aplicabile sistemelor de informare, pentru a garanta autenticitatea, integritatea și lizibilitatea în timp a documentelor și prevede protecția datelor cu caracter personal.

(2)

Ca rezultat al funcționării sale interne și al relațiilor cu autoritățile implicate în gestionarea denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a mențiunilor tradiționale, Comisia a elaborat, în conformitate cu titlul II capitolul I secțiunea Ia din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, un sistem de informații care permite gestionarea electronică a documentelor și a procedurilor necesare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și cu Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole (3), atât împreună cu autoritățile competente din statele membre și din țările terțe, cât și cu organizațiile profesionale și cu persoanele fizice sau juridice care au interes să acționeze în temeiul prezentului regulament.

(3)

Se consideră că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 sau prin aplicarea mutatis mutandis a principiilor stabilite de acest regulament, sistemul permite efectuarea anumitor comunicări în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 607/2009, în special în ceea ce privește procedurile de protejare a indicațiilor geografice, a denumirilor de origine și a mențiunilor tradiționale, a întreținerii bazei de date a denumirilor vizate și a registrelor prevăzute în cadrul protejării acestor denumiri.

(4)

De altfel, sistemele de informare implementate deja în mod operațional de Comisie pentru comunicarea de informații referitoare la autoritățile și organismele competente pentru controalele care trebuie efectuate în contextul politicii agricole comune permit îndeplinirea obiectivelor specifice în acest domeniu în ceea ce privește indicațiile geografice, denumirile de origine și mențiunile tradiționale. Este oportun ca aceste sisteme să devină aplicabile în cazul comunicării de informații referitoare la autoritățile însărcinate cu examinarea cererilor de protejare a denumirilor la nivelul statelor membre sau al țărilor terțe, precum și în cazul comunicării de informații referitoare la autoritățile responsabile cu certificarea vinurilor care nu beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată.

(5)

În interesul unei gestiuni administrative eficiente și luând în considerare experiența dobândită prin utilizarea sistemelor de informare implementate de Comisie, se impune simplificarea comunicațiilor și îmbunătățirea modului de gestionare și de punere la dispoziție a informațiilor disponibile, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 607/2009, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009. Ca atare, pentru a pune la dispoziția autorităților competente din statele membre mijloacele necesare cunoașterii legislației, a regulamentelor sau a dispozițiilor administrative introduse la nivel național în conformitate cu articolul 118z alineatul (2) și cu articolul 120a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și pentru a simplifica și a facilita controalele și cooperarea între statele membre în temeiul Regulamentului (CE) nr. 555/2008 al Comisiei (4), este oportun să se solicite statelor membre comunicarea către Comisie a anumitor informații de interes specific în contextul certificării produselor și să se prevadă punerea acestor informații la dispoziția autorităților competente și a publicului de către Comisie, în cazul în care aceste informații sunt utile consumatorilor.

(6)	Din rațiuni de claritate și în vederea reducerii sarcinii administrative, este de asemenea oportun să se stabilească conținutul anumitor comunicări prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 607/2009 și să se simplifice procedurile.

(7)

Măsurile tranzitorii adoptate pentru a facilita trecerea de la dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 1493/1999 (5) și (CE) nr. 479/2008 (6) ale Consiliului la cele ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 prezintă dificultăți de interpretare în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata procedurilor. Este de asemenea oportun să se clarifice domeniul de aplicare al dispozițiilor articolului 118s din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 în raport cu cele din articolului 118q, în ceea ce privește natura modificărilor prevăzute, perioadele de referință și durata perioadei de tranziție.

(8)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 607/2009 trebuie modificat în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 607/2009 se modifică după cum urmează:

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Cererea de protecție

Cererea de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice este alcătuită din documentele prevăzute la articolele 118c și 118d din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, din caietul de sarcini și din documentul unic.

Cererea și documentul unic sunt comunicate Comisiei în conformitate cu articolul 70a alineatul (1) din prezentul regulament.”

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Depunerea cererii

(1) Data depunerii unei cereri la Comisie este data primirii acestei cereri de către Comisie.

(2) Comisia confirmă primirea cererii către autoritățile competente din statul membru sau cele ale țărilor terțe sau către solicitantul stabilit în țara terță în cauză și atribuie cererii un număr de dosar.

Această confirmare de primire conține cel puțin următoarele elemente:

(a)	numărul dosarului;

(b)	denumirea care urmează a fi înregistrată;

(c)	data primirii cererii.”

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Admisibilitatea cererilor

(1) O cerere este admisibilă atunci când documentul unic este completat în mod corespunzător, iar documentele justificative sunt atașate. Se consideră că documentul unic este completat în mod corespunzător atunci când sunt completate toate câmpurile obligatorii necesare, așa cum sunt prezentate în cadrul sistemelor de informare prevăzute la articolul 70a.

În acest caz, cererea este considerată admisibilă la data primirii acesteia de către Comisie, iar solicitantul este informat în legătură cu acest fapt.

Această dată este adusă la cunoștința publicului.

(2) În cazul în care cererea nu a fost completată sau a fost completată parțial, ori în cazul în care documentele justificative menționate la alineatul (1) nu au fost prezentate împreună cu cererea sau sunt incomplete, cererea nu este admisibilă.

(3) În caz de inadmisibilitate, autoritățile competente ale statului membru sau cele ale țărilor terțe sau solicitantul stabilit în țara terță în cauză sunt informați cu privire la motivele care justifică inadmisibilitatea, precizându-se, în cazul celui din urmă, că responsabilitatea depunerii la dosar a unei noi cereri completate în mod corespunzător îi revine acestuia.”

La articolul 12, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul în care o cerere considerată admisibilă nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 118b și 118c din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, Comisia comunică autorităților statului membru sau celor ale țării terțe, ori solicitantului stabilit în țara terță în cauză temeiurile respingerii, stabilind un termen limită de minimum două luni pentru retragerea cererii, modificarea acesteia sau pentru prezentarea de observații.”

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Prezentarea de obiecții în baza procedurii comunitare

(1) Opozițiile prevăzute la articolul 118h din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se comunică conform articolului 70a alineatul (1) din prezentul regulament. Data depunerii opoziției la Comisie este data primirii acestei opoziții de către Comisie. Această dată este adusă la cunoștința autorităților și a persoanelor vizate de prezentul regulament.

(2) Comisia confirmă primirea opoziției și îi atribuie acesteia un număr de dosar.

Confirmarea de primire conține cel puțin următoarele elemente:

(a)	numărul dosarului;

(b)	data primirii opoziției.”

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

Registrul

(1) Comisia instituie și ține la zi un «Registru al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate», denumit în continuare «registrul», în conformitate cu articolul 118n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Registrul este instituit în cadrul bazei de date electronice «E-Bacchus», pe baza deciziilor prin care se acordă protecție denumirilor în cauză.

(2) O denumire de origine sau o indicație geografică care a fost acceptată este înregistrată în registru.

În ceea ce privește denumirile înregistrate în temeiul articolului 118s alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, Comisia introduce în registru datele prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia introduce în registru următoarele date:

(a)	denumirea protejată;

(b)	numărul dosarului;

(c)	mențiunea potrivit căreia denumirea este protejată fie ca indicație geografică, fie ca denumire de origine;

(d)	numele țării sau al țărilor de origine;

(e)	data înregistrării;

(f)	trimiterea la instrumentul juridic care protejează denumirea;

(g)	trimiterea la documentul unic.

(4) Registrul trebuie pus la dispoziția publicului.”

La articolul 20, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Cererea de aprobare a modificării caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate, depusă de un solicitant în sensul articolului 118e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se comunică în conformitate cu articolul 70a alineatul (1) din prezentul regulament.

(2) O cerere de aprobare a modificării caietului de sarcini în temeiul articolului 118q alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este admisibilă dacă informațiile solicitate în temeiul articolului 118c alineatul (2) din regulamentul respectiv, însoțite de cererea completată în mod corespunzător, au fost comunicate Comisiei.

(3) În scopul aplicării articolului 118q alineatul (2) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, articolele 9-18 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.”

Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

Prezentarea unei cereri de anulare

(1) O cerere de anulare depusă conform articolului 118r din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se comunică conform articolului 70a alineatul (1) din prezentul regulament. Data depunerii cererii de anulare la Comisie este data primirii acestei cereri de către Comisie. Această dată este adusă la cunoștința publicului.

(2) Comisia confirmă primirea cererii și îi atribuie acesteia un număr de dosar.

Confirmarea de primire conține cel puțin următoarele elemente:

(a)	numărul dosarului;

(b)	data primirii cererii.

(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică atunci când anularea este solicitată la inițiativa Comisiei.”

9.	La articolul 22 se adaugă următorul alineat (5): „(5) Comunicările adresate Comisie în temeiul alineatului (3) se efectuează în conformitate cu articolul 70a alineatul (1).”

10.	La articolul 23 alineatul (1) se adaugă un al treilea paragraf, după cum urmează: „Comunicările adresate Comisie în temeiul primului și al celui de-al doilea paragraf se efectuează în conformitate cu articolul 70a alineatul (1).”

11.	La articolul 28 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Cererea se comunică în conformitate cu articolul 70a alineatul (1). Data depunerii cererii de transformare la Comisie este data primirii acestei cereri de către Comisie.”

12.

Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 30

Cererea de protecție

(1) Cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale se comunică de către autoritățile competente ale statelor membre sau ale țărilor terțe sau de către organizațiile profesionale reprezentative conform articolului 70a alineatul (1). Ea este însoțită de legislația statului membru sau de normele care reglementează utilizarea mențiunii în cauză, aplicabile producătorilor de vin în țările terțe, și de trimiterea la legislația sau la normele respective.

(2) În cazul unei cereri depuse de o organizație profesională reprezentativă stabilită într-o țară terță, solicitantul comunică Comisiei detalii privind organizația profesională reprezentativă și membrii acesteia, în conformitate cu articolul 70a alineatul (1). Comisia pune aceste informații la dispoziția publicului.”

13.

Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 33

Depunerea cererii

(1) Data depunerii unei cereri la Comisie este data primirii acestei cereri de către Comisie.

(2) Comisia confirmă primirea cererii către autoritățile statului membru sau cele ale țărilor terțe sau către solicitantul stabilit în țara terță în cauză și atribuie cererii un număr de dosar.

Confirmarea de primire conține cel puțin următoarele elemente:

(a)	numărul dosarului;

(b)	mențiunea tradițională;

(c)	data primirii cererii.”

14.

Articolul 34 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 34

Admisibilitate

(1) O cerere este admisibilă atunci când formularul de cerere este completat în mod corespunzător, iar documentele necesare prevăzute la articolul 30 sunt atașate cererii. Se consideră că formularul de cerere este completat în mod corespunzător atunci când sunt completate toate rubricile obligatorii necesare, așa cum sunt prezentate în cadrul sistemelor de informare prevăzute la articolul 70a.

În acest caz, cererea este considerată admisibilă la data primirii acesteia de către Comisie, iar solicitantul este informat în legătură cu acest fapt.

Această dată este adusă la cunoștința publicului.

(2) În cazul în care formularul de cerere nu a fost completat sau a fost completat parțial ori în cazul în care documentele justificative menționate la alineatul (1) nu au fost prezentate împreună cu cererea sau sunt incomplete, cererea nu este admisibilă.

(3) În caz de inadmisibilitate, autoritățile statului membru sau cele ale țărilor terțe sau solicitantul stabilit în țările terțe în cauză sunt informați cu privire la motivele care justifică inadmisibilitatea, precizându-se, în cazul celui din urmă, că responsabilitatea depunerii la dosar a unei noi cereri completate în mod corespunzător îi revine acestuia.”

15.

La articolul 37, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Opoziția se comunică în conformitate cu articolul 70a alineatul (1). Data depunerii opoziției la Comisie este data primirii acestei opoziții de către Comisie.

(3) Comisia confirmă primirea opoziției și îi atribuie acesteia un număr de dosar.

Confirmarea de primire conține cel puțin următoarele elemente:

(a)	numărul dosarului;

(b)	data primirii opoziției.”

16.

Articolul 40 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 40

Protecție generală

(1) Dacă o mențiune tradițională pentru care se solicită protecția îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 118u alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și la articolele 31 și 35 din prezentul regulament și nu este respinsă în temeiul articolelor 36, 38 și 39 din prezentul regulament, mențiunea tradițională în cauză trebuie inclusă în baza electronică de date «E-Bacchus», în conformitate cu articolul 118u alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pe baza informațiilor comunicate Comisiei conform articolului 70a alineatul (1), indicându-se următoarele elemente:

(a)	limba prevăzută la articolul 31 alineatul (1);

(b)	categoria sau categoriile de produse vitivinicole pentru care se solicită protecția;

(c)

o trimitere la legislația națională a statului membru sau a țării terțe în care este definită și reglementată mențiunea tradițională, sau la normele aplicabile producătorilor de vin în țările terțe, inclusiv cele provenind de la organizațiile profesionale reprezentative, în absența unei legislații naționale în aceste țări terțe;

(d)	un rezumat al definiției sau al condițiilor de utilizare;

(e)	numele țării sau al țărilor de origine;

(f)	data includerii în baza electronică de date «E-Bacchus».

(2) Mențiunile tradiționale înscrise în baza electronică de date «E-Bacchus» sunt protejate numai în limba și pentru categoriile de produse vitivinicole indicate în cerere, împotriva:

(a)	utilizării abuzive, chiar dacă mențiunea protejată este însoțită de un termen precum «stil», «tip», «metodă», «manieră», «imitație», «gust», «similar» sau termeni asemănători;

(b)	oricărei alte indicații false sau înșelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente produsului în cauză;

(c)	oricăror altor practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplinește condițiile mențiunii tradiționale protejate.

(3) Mențiunile tradiționale înscrise în baza electronică de date «E-Bacchus» sunt aduse la cunoștința publicului.”

17.

La articolul 42 alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Utilizarea unei mențiuni protejate omonime nu este autorizată decât dacă mențiunea omonimă protejată ulterior este, în practică, suficient de diferită de mențiunea tradițională înregistrată în baza electronică de date «E-Bacchus», având în vedere necesitatea de a trata în mod echitabil producătorii în cauză și de a nu induce în eroare consumatorii.”

18.

Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 45

Depunerea unei cereri de anulare

(1) Un stat membru, o țară terță ori o persoană fizică sau juridică care poate justifica un interes legitim în conformitate articolului 70a alineatul (1) poate comunica Comisiei o cerere de anulare justificată în mod corespunzător. Data depunerii cererii la Comisie este data primirii acestei cereri de către Comisie. Această dată este adusă la cunoștința publicului.

(2) Comisia confirmă primirea cererii și îi atribuie acesteia un număr de dosar.

Confirmarea de primire conține cel puțin următoarele elemente:

(a)	numărul dosarului;

(b)	data primirii cererii.

(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care anularea este solicitată la inițiativa Comisiei.”

19.	La articolul 47, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) La intrarea în vigoare a unei anulări, Comisia elimină denumirea respectivă din lista existentă în baza electronică de date «E-Bacchus».”

20.

La articolul 63, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile competente responsabile cu certificarea astfel cum se prevede la articolul 118z alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (*1).

Fiecare stat membru comunică Comisiei următoarele informații înaintea datei de 1 octombrie 2011 și orice eventuale modificări ale acestora, în conformitate cu articolul 70a alineatul (1) din prezentul regulament:

(a)	denumirea, adresa și punctele de contact, inclusiv adresele electronice, ale instanței sau instanțelor competente pentru aplicarea prezentului articol;

(b)	după caz, denumirea, adresa și punctele de contact, inclusiv adresele electronice, ale tuturor organismelor abilitate de o instanță competentă pentru aplicarea prezentului articol;

(c)	măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului articol, în măsura în care aceste dispoziții prezintă un interes specific pentru cooperarea între statele membre prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 555/2008;

(d)	soiurile de struguri de vinificație care fac obiectul aplicării articolelor 118z alineatul (2) și 120a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Comisia stabilește și actualizează o listă cu numele și adresele instanțelor competente și ale organismelor abilitate, precum și cu soiurile de struguri de vinificație autorizate, pe baza informațiilor comunicate de statele membre. Comisia aduce respectiva listă la cunoștința publicului.

(*1) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.” "

21.

În capitolul V, noile articole 70a și 70b sunt inserate după cum urmează:

„Articolul 70a

Metodă aplicabilă comunicărilor dintre Comisie, statele membre, țările terțe și ceilalți operatori

(1) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, documentele și informațiile necesare în scopul aplicării prezentului regulament trebuie comunicate Comisiei conform următoarei metode:

(a)	pentru autoritățile competente din statele membre, prin sistemul de informare pus la dispoziția lor de către Comisie, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009;

(b)

pentru autoritățile competente și organizațiile profesionale reprezentative din țările terțe, precum și pentru persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim să acționeze în conformitate cu prezentul regulament, pe cale electronică, utilizând metodele și formularele puse la dispoziție lor de către Comisie și accesibilizate în condițiile specificate în anexa XVIII la prezentul regulament.

Cu toate acestea, comunicarea se poate face pe suport de hârtie, utilizând respectivele formulare.

Responsabilitatea depunerii unei cereri și a conținutului comunicărilor le revine, după caz, autorităților competente desemnate de țările terțe, organizațiilor profesionale reprezentative sau persoanelor fizice sau juridice implicate.

(2) Comunicarea și punerea la dispoziție a informațiilor de către Comisie, în beneficiul autorităților și al persoanelor vizate de prezentul regulament și, după caz, al publicului, se realizează prin intermediul sistemelor de informare implementate de Comisie.

Autoritățile publice și persoanele vizate de prezentul regulament se pot adresa Comisiei, în conformitate cu anexa XIX, pentru a obține informații cu privire la modalitățile practice referitoare la accesul la sistemele de informare, la comunicări și la punerea la dispoziție a informațiilor.

(3) Articolul 5 alineatul (2) și articolele 6, 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 792/2009 se aplică mutatis mutandis comunicărilor și punerii la dispoziție a informațiilor prevăzute în prezentul articol la alineatul (1) litera (b) și alineatul (2).

(4) În scopul aplicării alineatului (1) litera (b), acordarea de drepturi de acces la sistemele de informare autorităților competente și organizațiilor profesionale reprezentative din țări terțe, precum și persoanelor fizice sau juridice care au un interes legitim să acționeze în temeiul prezentului regulament se efectuează de către responsabilii cu sistemele de informare din cadrul Comisiei.

Responsabilii cu sistemele de informare din cadrul Comisiei validează drepturile de acces după caz, pe baza:

(a)	informațiilor referitoare la autoritățile competente desemnate de către țările terțe, inclusiv punctele de contact și adresele electronice ale acestora, deținute de Comisie în cadrul acordurilor internaționale sau comunicate Comisiei în conformitate cu aceste acorduri;

(b)

unei cereri oficiale din partea unei țări terțe, în care se specifică informațiile referitoare la autoritățile însărcinate cu comunicarea documentelor și a informațiilor necesare în vederea aplicării alineatului (1) litera (b), precum și punctele de contact și adresele electronice ale autorităților în cauză;

(c)	unei cereri din partea unei organizații profesionale reprezentative dintr-o țară terță sau a unei persoane fizice sau juridice, care să justifice identitatea sa, interesul său legitim să acționeze, precum și adresa sa electronică.

După validare, drepturile de acces sunt activate de către responsabilii cu sistemele de informare din cadrul Comisiei.

Articolul 70b

Comunicarea și punerea la dispoziție a informațiilor referitoare la autoritățile competente pentru examinarea cererilor la nivel național

(1) Statele membre comunică Comisiei, înaintea datei de 1 octombrie 2011, în conformitate cu articolul 70a alineatul (1), denumirea, adresa și punctele de contact, inclusiv adresele electronice, ale instanței sau instanțelor competente pentru aplicarea articolului 118f alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, precum și eventualele modificări ale acestora.

(2) Comisia stabilește și actualizează o listă cu denumirea și adresele autorităților competente din statele membre sau țările terțe, pe baza informațiilor comunicate de statele membre, conform articolului 1, sau de către țările terțe, conform acordurilor internaționale încheiate cu Uniunea. Comisia aduce respectiva listă la cunoștința publicului.”

22.

La articolul 71, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 71

Denumirile vinurilor care beneficiază de protecție în virtutea Regulamentului (CE) nr. 1493/1999

(1) Transmiterea documentelor menționate la articolul 118s alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, denumite în continuare «dosarul» și a modificărilor caietului de sarcini prevăzute la articolul 73 alineatul (1) literele (c) și (d) și alineatul (2) din prezentul regulament se efectuează de către statele membre conform prevederilor articolului 70a alineatul (1) din prezentul regulament, în conformitate cu următoarele norme și proceduri:

(a)	Comisia confirmă primirea dosarului sau a modificării, conform modalității prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament;

(b)	dosarul sau modificarea se consideră admisibile la data primirii lor de către Comisie, în condițiile prevăzute la articolul 11 din prezentul regulament, cu condiția ca acestea să fie primite de către Comisiei cel târziu la 31 decembrie 2011;

(c)	Comisia confirmă înscrierea în registru a denumirii de origine sau a indicației geografice în cauză, conform articolului 18 din prezentul regulament, însoțită de eventualele modificări, și îi atribuie un număr de dosar;

(d)	Comisia examinează valabilitatea dosarului, după caz, ținând cont de modificările primite, în termenele prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2) Comisia poate decide anularea denumirii de origine sau a indicației geografice în cauză în conformitate cu articolul 118s alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pe baza documentației de care dispune în aplicarea articolului 118s alineatul (2) din respectivul regulament.”

23.

Articolul 73 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 73

Dispoziții tranzitorii

(1) Procedura prevăzută la articolul 118s din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică în următoarele cazuri:

(a)	tuturor denumirilor de vinuri prezentate într-un stat membru ca denumiri de origine sau indicații geografice și aprobate de acesta înaintea datei de 1 august 2009;

(b)	tuturor denumirilor de vinuri introduse într-un stat membru ca denumiri de origine sau indicații geografice înaintea datei de 1 august 2009, aprobate de acesta și transmise Comisiei înaintea datei de 31 decembrie 2011;

(c)	tuturor modificărilor caietelor de sarcini introduse într-un stat membru înaintea datei de 1 august 2009 și transmise Comisiei de către acesta înaintea datei de 31 decembrie 2011;

(d)	tuturor modificărilor minore ale caietelor de sarcini introduse într-un stat membru începând cu data de 1 august 2009 și transmise Comisiei de către acesta înaintea datei de 31 decembrie 2011.

(2) Procedura prevăzută la articolul 118q din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplică modificărilor caietului de sarcini introduse într-un un stat membru începând cu data de 1 august 2009 și trimise de acesta Comisiei înaintea datei de 30 iunie 2014, atunci când aceste modificări au ca obiect exclusiv punerea în conformitate cu articolul 118c din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și cu prezentul regulament a caietului de sarcini transmis Comisiei conform prevederilor articolului 118s alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3) Vinurile introduse pe piață sau etichetate anterior datei de 31 decembrie 2010, care îndeplinesc dispozițiile aplicabile anterior datei de 1 august 2009, pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor.”

24.	Anexele I-IX, XI și XII se elimină.

25.	Se adaugă anexele XVIII și XIX, în conformitate cu textul care figurează în anexele I și II la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, articolul 1 punctul 20 din prezentul din regulament, referitor la articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, precum și articolul 1 punctul 21 din prezentul regulament, referitor la articolul 70b din Regulamentul (CE) nr. 607/2009, se aplică de la 1 septembrie 2011.

Comunicările efectuate de autoritățile competente ale statelor membre pe bază voluntară, prin intermediul sistemelor de informare implementate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 607/2009, astfel cum a fost modificat prin articolul 1 din prezentul regulament, se consideră, începând cu 1 iunie 2011 și până la data aplicării prezentului regulament, ca fiind efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 607/2009, înainte de modificarea sa prin prezentul regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iulie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 228, 1.9.2009, p. 3.

(3) JO L 193, 24.7.2009, p. 60.

(4) JO L 170, 30.6.2008, p. 1.

(5) JO L 179, 14.7.1999, p. 1.

(6) JO L 148, 6.6.2008, p. 1.

ANEXA I

„ANEXA XVIII

Accesul la metodele și formularele electronice prevăzute la articolul 70a alineatul (1) litera (b)

Metodele și formularele electronice prevăzute la articolul 70a alineatul (1) litera (b) sunt accesibile în mod liber prin intermediul bazei electronice de date «E-Bacchus», stabilite de Comisie cu ajutorul sistemelor sale de informare:

http://ec.europa.eu/agriculture/markets/wine/e-bacchus/”

ANEXA II

„ANEXA XIX

Modalități practice referitoare la comunicarea și punerea la dispoziție de informații, prevăzute la articolul 70a alineatul (2)

În vederea obținerii de informații cu privire la modalitățile practice referitoare la accesul la sistemele de informare, la comunicări și la punerea la dispoziție de informații, autoritățile și persoanele vizate de prezentul regulament se pot adresa Comisiei la următoarea adresă:

Căsuță poștală funcțională: AGRI-CONTACT-EBACCHUS@ec.europa.eu”

13.7.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 183/16

DECIZIA 2011/411/PESC A CONSILIULUI

din 12 iulie 2011

de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Acțiunii comune 2004/551/PESC

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 42 și 45,

întrucât:

(1)

Agenția Europeană de Apărare (denumită în continuare „agenția”) a fost înființată prin Acțiunea comună 2004/551/PESC a Consiliului (1) (denumită în continuare „Acțiunea comună 2004/551/PESC”) pentru a sprijini Consiliul și statele membre în efortul lor de a îmbunătăți capacitățile de apărare ale Uniunii în domeniul gestionării situațiilor de criză și de a susține politica europeană de securitate și de apărare.

(2)	Strategia europeană de securitate, aprobată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, identifică instituirea unei agenții de apărare ca element important în vederea dezvoltării unor resurse militare europene mai flexibile și mai eficiente.

(3)	Raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate din 11 decembrie 2008 aprobă rolul principal al agenției în procesul de dezvoltare a unor capacități de apărare esențiale pentru politica de securitate și apărare comună (PSAC).

(4)	Acțiunea comună 2004/551/PESC ar trebui abrogată și înlocuită, pentru a ține seama de modificările aduse Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE) prin Tratatul de la Lisabona.

(5)	Articolul 45 TUE prevede adoptarea de către Consiliu a unei decizii de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale agenției, care ar trebui să țină seama de gradul de participare efectivă a statelor membre la activitățile agenției.

(6)	Agenția ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comună (PESC), în special a PSAC.

(7)	Structura agenției ar trebui să îi permită acesteia să răspundă cerințelor operaționale ale Uniunii și ale statelor membre în ceea ce privește PSAC și, acolo unde se dovedește necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, să coopereze cu țări, organizații și entități terțe.

(8)

Agenția ar trebui să dezvolte relații de lucru strânse cu acordurile, grupările și organizațiile existente, cum ar fi acordul-cadru al Scrisorii de intenție (denumit în continuare „acordul-cadru LoI”), Organizația de Cooperare Comună în materie de Armament (OCCAR) și Agenția Spațială Europeană (ASE).

(9)	Înaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate ar trebui să aibă, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) TUE, un rol principal în structura agenției și să asigure legătura esențială dintre agenție și Consiliu.

(10)	În exercitarea rolului său de control politic și de elaborare a politicilor, Consiliul ar trebui să emită orientări pentru agenție.

(11)	Având în vedere natura acestora, adoptarea cadrului financiar pentru agenție, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (4), și încheierea unor acorduri administrative între agenție și state terțe, organizații și entități trebuie aprobate de Consiliu hotărând în unanimitate.

(12)	Atunci când se adoptă orientări și decizii în legătură cu activitatea agenției, Consiliul ar trebui să se reunească la nivelul miniștrilor apărării.

(13)	Orice orientări sau decizii adoptate de Consiliu în legătură cu activitatea agenției se elaborează în conformitate cu articolul 240 TFUE.

(14)

Competențele organelor pregătitoare și consultative ale Consiliului, în special cele ale Comitetului Reprezentanților Permanenți în temeiul articolului 240 TFUE, ale Comitetului Politic și de Securitate (CPS) în temeiul articolului 38 TUE și ale Comitetului Militar al UE (CMUE) nu ar trebui să fie afectate.

(15)

Directorii naționali pentru armamente (DNA), directorii de capacități, directorii din domeniul cercetării și tehnologiei (C&T) și directorii pe probleme de politici de apărare ar trebui să primească rapoarte și să contribuie la aspectele care sunt de competența lor în vederea elaborării deciziilor Consiliului referitoare la agenție.

(16)	Agenția ar trebui să aibă personalitatea juridică necesară pentru a-și îndeplini atribuțiile și a-și atinge obiectivele, menținând în același timp o legătură strânsă cu Consiliul și respectând pe deplin responsabilitățile Uniunii Europene și ale instituțiilor sale.

(17)

Ar trebui să se prevadă ca bugetele administrate de agenție să poată primi, de la caz la caz, contribuții destinate acoperirii costurilor neadministrative din bugetul general al Uniunii Europene, cu respectarea deplină a normelor, procedurilor și proceselor de decizie care îi sunt aplicabile, inclusiv a articolului 41 alineatul (2) TUE.

(18)	Fiind deschisă participării tuturor statelor membre, agenția ar trebui să prevadă, de asemenea, posibilitatea creării unor grupuri specifice de state membre care să elaboreze proiecte sau programe ad hoc.

(19)

Sub rezerva unei decizii a Consiliului privind stabilirea unei cooperări structurate permanente, în conformitate cu articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 TUE și cu Protocolul (nr. 10) privind cooperarea structurată permanentă stabilită prin articolul 42 TUE, anexat la TUE și la TFUE, agenția ar trebui să susțină punerea în aplicare a cooperării structurate permanente.

(20)	Agenția ar trebui să aibă proceduri de decizie care să îi permită să își îndeplinească sarcinile în mod eficient, respectând în același timp politicile naționale de securitate și apărare ale statelor membre participante.

(21)	Agenția ar trebui să își îndeplinească misiunea cu respectarea deplină a articolului 40 TUE.

(22)	Agenția ar trebui să acționeze în deplină conformitate cu standardele și normele de securitate ale Consiliului.

(23)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii care au implicații în domeniul apărării. Prin urmare, Danemarca nu va avea obligații în temeiul prezentei decizii,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL 1

INSTITUIREA, MISIUNEA ȘI SARCINILE AGENȚIEI

Articolul 1

Instituirea

(1) Agenția în domeniul dezvoltării capacităților de apărare, al cercetării, achizițiilor și armamentului (denumită în continuare „Agenția Europeană de Apărare” sau „agenția”), instituită inițial prin Acțiunea comună 2004/551/PESC, continuă să existe în conformitate cu dispozițiile următoare.

(2) Agenția acționează sub autoritatea Consiliului pentru a veni în sprijinul politicii externe și de securitate comună (PESC) și al politicii de securitate și de apărare comună (PSAC), în cadrul instituțional unic al Uniunii Europene și fără a aduce atingere responsabilităților instituțiilor Uniunii Europene și ale organelor Consiliului. Misiunea agenției nu aduce atingere altor competențe ale Uniunii, respectând pe deplin articolul 40 TUE.

(3) Agenția este deschisă tuturor statelor membre ale Uniunii Europene care doresc să participe. Statele membre care participă deja la agenție în momentul adoptării prezentei decizii continuă să fie state participante.

(4) Orice stat membru care dorește să participe la agenție după intrarea în vigoare a prezentei decizii sau care dorește să se retragă din agenție își notifică intenția Consiliului și îl informează pe Înaltul Reprezentant. Orice dispoziții tehnice și financiare necesare pentru această participare sau retragere se stabilesc de către Comitetul director, menționat la articolul 8.

(5) Agenția are sediul la Bruxelles.

Articolul 2

Misiunea

(1) Misiunea agenției este de a sprijini Consiliul și statele membre în efortul lor de a îmbunătăți capacitățile de apărare ale Uniunii Europene în domeniul gestionării crizelor și de a susține PSAC în starea sa actuală și în dezvoltarea sa viitoare.

(2) Agenția identifică necesitățile operaționale, promovează măsurile necesare satisfacerii acestora, contribuie la identificarea și, dacă este cazul, la punerea în aplicare a oricărei măsuri necesare pentru întărirea bazei industriale și tehnologice în sectorul de apărare, participă la definirea unei politici europene în materie de capacități și de armament și sprijină Consiliul în evaluarea îmbunătățirii capacităților militare.

(3) Misiunea agenției nu aduce atingere competențelor statelor membre în domeniul apărării.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

(a)	„state membre participante” înseamnă statele membre ale Uniunii Europene care participă la agenție;

(b)	„state membre contributoare” înseamnă statele membre participante ale Uniunii Europene care contribuie la un anumit proiect sau program al agenției.

Articolul 4

Controlul politic și modalitățile de raportare către Consiliu

(1) Agenția își desfășoară activitatea sub autoritatea și controlul politic al Consiliului, căruia îi prezintă rapoarte regulate și de la care primește orientări cu regularitate.

(2) Agenția raportează Consiliului cu regularitate cu privire la activitățile sale și în special:

(a)	prezintă Consiliului, în luna noiembrie a fiecărui an, un raport privind activitățile agenției din anul respectiv și furnizează elemente pentru programul de activitate și bugetele agenției pentru anul următor;

(b)

sub rezerva unei decizii a Consiliului privind stabilirea unei cooperări structurate permanente, prezintă Consiliului, cel puțin o dată pe an, informații referitoare la contribuția agenției la activitățile de evaluare în contextul cooperării structurate permanente menționate la articolul 5 alineatul (3) litera (f) punctul (ii).

Agenția pune la dispoziția Consiliului în timp util informații privind chestiunile importante care trebuie să fie supuse deciziei Comitetului director.

(3) Consiliul emite, hotărând în unanimitate și, după caz, cu consultarea COPS sau a altor organe competente ale Consiliului, orientări anuale în legătură cu activitatea agenției, în special cu privire la programul de activitate al acesteia. Programul de activitate al agenției se stabilește în cadrul acestor orientări.

(4) În fiecare an, Consiliul aprobă, hotărând în unanimitate, un cadru financiar pentru agenție pentru următorii trei ani. Acest cadru financiar stabilește prioritățile convenite asociate planului de activitate pe trei ani al agenției și stabilește un plafon obligatoriu din punct de vedere juridic pentru primul an, precum și cifre de planificare pentru al doilea și al treilea an. În fiecare an, până la 31 martie, agenția transmite Comitetului director un proiect al cadrului financiar și al planului de activitate corespunzător acestuia în vederea analizării.

(5) Agenția poate adresa recomandări Consiliului și Comisiei, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a-și îndeplini misiunea.

Articolul 5

Atribuții și sarcini

(1) În îndeplinirea atribuțiilor și a sarcinilor sale, agenția respectă alte competențe ale Uniunii și pe cele ale instituțiilor Uniunii Europene.

(2) Îndeplinirea de către agenție a atribuțiilor și a sarcinilor sale nu aduce atingere competențelor statelor membre în domeniul apărării.

(3) Agenția îndeplinește, sub autoritatea Consiliului, următoarele sarcini:

(a)

să contribuie la identificarea obiectivelor privind capacitățile militare ale statelor membre și să evalueze respectarea angajamentelor privind capacitățile asumate de statele membre, în special prin:

(i)	identificarea, împreună cu organele competente ale Consiliului, inclusiv CMUE, și folosind, printre altele, mecanismul de dezvoltare a capacităților (MDC) și orice succesor al acestuia, a cerințelor viitoare ale Uniunii Europene în ceea ce privește capacitățile de apărare;

(ii)	coordonarea punerii în aplicare a planului de dezvoltare a capacităților (CDP) și a oricărui succesor al acestuia;

(iii)

evaluarea, pe baza unor criterii care trebuie convenite de statele membre, a angajamentelor asumate de acestea în materie de capacități, printre altele prin procesul CDP și prin MDC și orice succesor al acestuia;

(b)

să promoveze armonizarea necesităților operaționale și adoptarea de metode de achiziție performante și compatibile, în special prin:

(i)	promovarea și coordonarea armonizării cerințelor militare;

(ii)	promovarea unor achiziții rentabile și eficiente prin identificarea și difuzarea de bune practici;

(iii)

furnizarea unor evaluări privind prioritățile financiare pentru dezvoltarea și achiziționarea de capacități;

(c)

să propună proiecte multilaterale în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacități militare și să asigure coordonarea programelor derulate de statele membre și administrarea programelor de cooperare specifică, în special prin:

(i)	promovarea și propunerea de noi proiecte multilaterale de cooperare;

(ii)	identificarea și propunerea de activități de colaborare în domeniul operațional;

(iii)

depunerea unor eforturi în vederea coordonării programelor existente puse în aplicare de statele membre;

(iv)	asumarea, la cererea statelor membre, a responsabilității în materie de gestionare a unor programe specifice;

(v)	pregătirea, la cererea statelor membre, a unor programe care să fie gestionate de OCCAR sau prin alte dispozitive, după caz;

(d)

să susțină cercetarea în materie de tehnologie a apărării, să coordoneze și să planifice activitățile de cercetare comune și studierea soluțiilor tehnice care răspund necesităților operaționale viitoare, în special prin:

(i)	promovarea, în legătură cu activitățile de cercetare ale Uniunii, după caz, a cercetării care vizează îndeplinirea cerințelor viitoare privind capacitățile de securitate și apărare și, prin aceasta, consolidarea potențialului industrial și tehnologic al Europei în acest domeniu;

(ii)	promovarea C&T comune în domeniul apărării care să fie mai eficient direcționate;

(iii)

catalizarea C&T din domeniul apărării prin studii și proiecte;

(iv)	gestionarea contractelor C&T din domeniul apărării;

(v)	activitatea desfășurată în legătură cu Comisia pentru a maximiza complementaritatea și sinergia dintre programele de cercetare în materie de apărare și cele în materie civilă sau de securitate;

(e)

să contribuie la identificarea, și, după caz, la punerea în aplicare a oricărei măsuri utile pentru întărirea bazei industriale și tehnologice a sectorului de apărare și pentru îmbunătățirea eficienței cheltuielilor militare, în special prin:

(i)	contribuirea la crearea unei piețe europene a echipamentelor de apărare competitivă la nivel internațional, fără a aduce atingere normelor pieței interne și competențelor Comisiei în acest domeniu;

(ii)	dezvoltarea unor politici și strategii relevante, prin consultare cu Comisia și cu industria, după caz;

(iii)

urmărirea, prin consultare cu Comisia, a dezvoltării și armonizării la nivelul UE a unor proceduri relevante, în cadrul sarcinilor agenției;

(f)

sub rezerva unei decizii a Consiliului privind stabilirea unei cooperări structurate permanente, să sprijine această cooperare, în special prin:

(i)	facilitarea unor inițiative majore, comune sau europene, de dezvoltare a capacităților;

(ii)

contribuirea la evaluarea cu regularitate a contribuțiilor statelor membre participante în ceea ce privește capacitățile, în special a contribuțiilor făcute în conformitate cu o serie de criterii care urmează a fi stabilite, printre altele, în temeiul articolului 2 din Protocolul (nr. 10) pricind cooperarea structurată permanentă anexat la TUE și TFUE, și prezentarea de rapoarte în această privință cel puțin o dată pe an.

Articolul 6

Personalitatea juridică

Agenția are personalitate juridică în vederea îndeplinirii atribuțiilor și atingerii obiectivelor sale. Statele membre se asigură că agenția beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul legislației lor. Agenția poate, în special, să achiziționeze sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să introducă acțiuni în justiție. Agenția are capacitatea de a încheia contracte cu entități sau organizații private sau publice.

CAPITOLUL II

ORGANELE ȘI PERSONALUL AGENȚIEI

Articolul 7

Șeful agenției

(1) Șeful agenției este Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR).

(2) Șeful agenției răspunde de organizarea generală și funcționarea agenției și asigură faptul că orientările emise de Consiliu și deciziile adoptate de Comitetul director sunt puse în aplicare de către directorul executiv, care îi raportează șefului agenției.

(3) Șeful agenției prezintă Consiliului rapoartele agenției în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

(4) Șeful agenției răspunde de negocierea acordurilor administrative cu țări terțe și alte organizații, grupări sau entități în conformitate cu orientările emise de Comitetul director. În cadrul acestor acorduri, astfel cum sunt aprobate de Comitetul director, șeful agenției răspunde de stabilirea unor relații de lucru corespunzătoare cu acestea.

Articolul 8

Comitetul director

(1) Un Comitet director, compus din câte un reprezentant al fiecărui stat membru participant, autorizat să angajeze guvernul său, și un reprezentant al Comisiei, reprezintă organul de decizie al agenției. Comitetul director acționează în cadrul orientărilor emise de Consiliu.

(2) Comitetul director se întrunește la nivel de miniștri ai apărării ai statelor membre participante sau la nivel de reprezentanți ai acestora. Comitetul director se reunește, în principiu, cel puțin de două ori pe an la nivel de miniștri ai apărării.

(3) Șeful agenției convoacă și prezidează reuniunile Comitetului director. În cazul în care un stat membru participant solicită acest lucru, șeful agenției convoacă o reuniune în termen de o lună.

(4) Șeful agenției poate delega competența de a prezida reuniunile Comitetului director la nivel de reprezentanți ai miniștrilor apărării.

(5) Comitetul director se poate reuni în componențe specifice (de exemplu, la nivel de directori naționali pentru armamente, de directori de capacități, de directori în domeniul C&T sau de directori pe probleme de politici de apărare).

(6) La reuniunile Comitetului director participă:

(a)	directorul executiv al agenției, menționat la articolul 10, sau reprezentantul acestuia;

(b)	președintele CMUE sau reprezentantul acestuia;

(c)	reprezentanții Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE).

(7) Comitetul director poate decide să îi invite, pentru chestiuni de interes comun, pe:

(a)	Secretarul General al NATO sau reprezentatul numit al acestuia;

(b)	șefii/președinții altor structuri, grupări sau organizații ale căror activități sunt relevante pentru activitatea agenției (precum cele instituite în temeiul acordului-cadru LoI, precum și în temeiul OCCAR și ASE);

(c)	după caz, reprezentanți ai altor părți terțe.

Articolul 9

Sarcinile și competențele Comitetului director

(1) În cadrul orientărilor Consiliului menționate la articolul 4 alineatul (1), Comitetul director:

(a)	aprobă rapoartele care trebuie înaintate Consiliului;

(b)	aprobă, pe baza unui proiect prezentat de șeful agenției, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, programul de activitate anual al agenției pentru anul următor;

(c)	adoptă bugetul general al agenției până la data de 31 decembrie a fiecărui an, în limitele stabilite în cadrul financiar al agenției, astfel cum a fost adoptat de Consiliu;

(d)	aprobă crearea în cadrul agenției a unor proiecte sau programe ad hoc în conformitate cu articolul 19;

(e)	numește directorul executiv și până la doi adjuncți ai acestuia;

(f)	decide că agenției i se poate încredința de către unul sau mai multe state membre gestiunea administrativă și financiară a anumitor activități care intră în atribuțiile sale, în conformitate cu articolul 17;

(g)	aprobă orice recomandare care ar putea fi adresată Consiliului sau Comisiei;

(h)	adoptă regulamentul de procedură al agenției;

(i)	poate modifica dispozițiile financiare pentru execuția bugetului general al agenției;

(j)	poate modifica reglementările care se aplică agenților contractuali și experților naționali detașați;

(k)	determină dispozițiile tehnice și financiare privind participarea sau retragerea statelor membre menționate la articolul 1 alineatul (4);

(l)	adoptă orientările referitoare la negocierea acordurilor administrative de către șeful agenției;

(m)	aprobă acordurile ad hoc menționate la articolul 22 alineatul (1);

(n)	încheie acordurile administrative dintre agenție și terți menționate la articolul 24 alineatul (1);

(o)	aprobă conturile anuale și bilanțul;

(p)	adoptă toate celelalte decizii relevante referitoare la îndeplinirea misiunii agenției.

(2) În cazul în care nu se prevede altfel în prezenta decizie, Comitetul director adoptă decizii cu majoritate calificată. Voturile statelor membre participante se ponderează în conformitate cu articolul 16 alineatele (4) și (5) TUE. Numai reprezentanții statelor membre participante iau parte la vot.

(3) În cazul în care un reprezentant al unui stat membru participant din Comitetul director declară că, din motive importante de politică națională pe care le-a afirmat, intenționează să se opună adoptării unei decizii care trebuie luată cu majoritate calificată, nu se procedează la vot. Reprezentantul în cauză poate, prin intermediul șefului agenției, să sesizeze Consiliul, pentru ca acesta să emită, după caz, orientări pentru Comitetul director. În caz contrar, Comitetul director poate decide, hotărând cu majoritate calificată, să sesizeze Consiliul cu privire la acest aspect în vederea adoptării unei decizii. Consiliul hotărăște în unanimitate.

(4) Comitetul director poate decide, la propunerea directorului executiv sau a unui stat membru participant, să înființeze:

(a)	comitete pentru pregătirea deciziilor administrative și bugetare ale Comitetului director, compuse din delegați ai statelor membre participante și un reprezentant al Comisiei;

(b)	comitete specializate în chestiuni specifice care țin de atribuțiile agenției. Aceste comitete sunt compuse din delegați ai statelor membre participante și, cu excepția cazului în care Comitetul director decide altfel, un reprezentant al Comisiei.

Decizia de a înființa astfel de comitete precizează mandatul și durata acestora.

Articolul 10

Directorul executiv

(1) Directorul executiv și adjuncții acestuia sunt numiți de Comitetul director, pe baza unei propuneri din partea șefului agenției, pentru o perioadă de trei ani. Comitetul director poate acorda o prelungire de doi ani. Directorul executiv și cei doi adjuncți ai acestuia acționează sub autoritatea șefului agenției și în conformitate cu deciziile Comitetului director.

(2) Directorul executiv, asistat de adjuncții săi, ia toate măsurile necesare pentru a asigura eficiența și eficacitatea activității agenției. Directorului executiv îi revine răspunderea pentru supravegherea și coordonarea unităților funcționale pentru a asigura coerența generală a activității acestora. Directorul executiv este șeful personalului agenției.

(3) Directorul executiv răspunde de:

(a)	asigurarea punerii în aplicare a programului de activitate anual al agenției;

(b)	pregătirea lucrărilor Comitetului director, în special a proiectului de program de activitate anual al agenției;

(c)	pregătirea proiectului de buget general anual care trebuie prezentat Comitetului director;

(d)	pregătirea planului de activitate pe 3 ani care trebuie prezentat Comitetului director;

(e)	pregătirea cadrului financiar pe 3 ani care trebuie prezentat Consiliului;

(f)	asigurarea unei cooperări strânse și furnizarea de informații organelor pregătitoare ale Consiliului, în special COPS și CMUE;

(g)	pregătirea rapoartelor menționate la articolul 4 alineatul (2);

(h)	pregătirea situației veniturilor și cheltuielilor și execuția bugetului general al agenției și a bugetelor proiectelor sau programelor ad hoc încredințate agenției;

(i)	administrarea zilnică a agenției;

(j)	toate aspectele privind securitatea;

(k)	toate chestiunile privind personalul.

(4) În cadrul programului de activitate și al bugetului general al agenției, directorul executiv este abilitat să încheie contracte și să recruteze personal. Directorul executiv este ordonatorul de credite care răspunde de execuția bugetelor administrate de agenție.

(5) Directorul executiv este răspunzător în fața Comitetului director.

(6) Directorul executiv este reprezentantul legal al agenției.

Articolul 11

Personalul

(1) Personalul agenției, inclusiv directorul executiv, este compus din personal contractual și personal statutar recrutat dintre candidații din toate statele membre participante, pe baza geografică cea mai extinsă posibil și din instituțiile Uniunii Europene. Personalul agenției este selectat de directorul executiv pe baza competenței și a cunoștințelor de specialitate relevante și prin proceduri de concurs echitabile și transparente. Directorul executiv publică în prealabil o descriere detaliată a tuturor posturilor disponibile și a criteriilor relevante pentru procesul de selecție. În toate cazurile, recrutarea vizează asigurarea pentru agenție a serviciilor unui personal cu cel mai înalt standard de capacitate și eficiență.

(2) Șeful agenției numește, pe baza unei propuneri din partea directorului executiv și în urma consultării Comitetului director, personalul superior de conducere al agenției și reînnoiește contractele membrilor personalului respectiv.

(3) Personalul agenției este compus din:

(a)

personal recrutat direct de agenție pe baza unor contracte pe perioadă limitată, selectat dintre resortisanții statelor membre participante. Consiliul aprobă, hotărând în unanimitate, statutul acestui personal (2). Comitetul director revizuiește și modifică, după caz, acest statut, în cazul în care statutul îl împuternicește în acest sens;

(b)

experți naționali detașați de statele membre participante fie la posturi din cadrul structurii organizatorice a agenției, fie pentru sarcini și proiecte specifice. Consiliul aprobă, hotărând în unanimitate, statutul acestui personal (3). Comitetul director revizuiește și modifică, după caz, acest statut, în cazul în care statutul îl împuternicește în acest sens;

(c)	funcționari ai Uniunii detașați la agenție pe o perioadă determinată și/sau pentru sarcini sau proiecte specifice, în funcție de necesități.

(4) Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în orice litigiu dintre agenție și persoanele care fac obiectul statutului aplicabil personalului agenției.

CAPITOLUL III

BUGET ȘI REGLEMENTĂRI FINANCIARE

Articolul 12

Principii bugetare

(1) Bugetele, întocmite în euro, sunt actele care prevăd și autorizează, pentru fiecare exercițiu financiar, toate veniturile și cheltuielile administrate de agenție.

(2) Creditele înscrise într-un buget sunt autorizate pe durata unui exercițiu financiar care începe la data de 1 ianuarie și se termină la data de 31 decembrie a aceluiași an.

(3) Fiecare buget trebuie să fie echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile. Toate veniturile și cheltuielile se introduc cu suma integrală în bugetul relevant fără nici o compensare între ele.

(4) Bugetul include credite diferențiate, care sunt compuse din credite de angajament și credite de plată, precum și credite nediferențiate.

(5) Creditele de angajament acoperă costul total al angajamentelor juridice contractate în exercițiul financiar în curs. Cu toate acestea, angajamentele se pot efectua global sau în tranșe anuale. Angajamentele sunt contabilizate pe baza angajamentelor juridice contractate până la 31 decembrie.

(6) Creditele de plată acoperă plățile efectuate pentru a onora angajamentele juridice contractate în exercițiul în curs și/sau în exercițiile anterioare. Plățile sunt contabilizate pe baza angajamentelor bugetare contractate până la 31 decembrie.

(7) Veniturile unui exercițiu financiar se introduc în conturile exercițiului financiar pe baza sumelor încasate în cursul exercițiului financiar respectiv.

(8) Veniturile și cheltuielile pot fi executate doar prin alocarea la o rubrică din buget și în limita creditelor înscrise la rubrica respectivă.

(9) Creditele se folosesc în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, și anume în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității.

Articolul 13

Bugetul general

(1) Șeful agenției pune la dispoziția Comitetului director, până la data de 31 martie a fiecărui an, o estimare generală a proiectului de buget general pentru anul următor, respectând cifrele de planificare prevăzute în cadrul financiar.

(2) Șeful agenției propune proiectul de buget general Comitetului director până la data de 30 iunie a fiecărui an. Proiectul cuprinde:

(a)

creditele considerate necesare:

(i)	pentru a acoperi costurile aferente funcționării, personalului și reuniunilor agenției;

(ii)

pentru a obține consultanță externă, în special analize operaționale, esențiale pentru îndeplinirea de către agenție a sarcinilor sale și pentru activități specifice în domeniul cercetării și tehnologiei în avantajul comun al tuturor statelor membre participante, în special studii de caz tehnice și studii de pre-fezabilitate;

(b)	o estimare a veniturilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor.

(3) Comitetul director se asigură, în ceea ce privește creditele menționate la alineatul (2) litera (a) punctul (ii), că acestea reprezintă o cotă semnificativă din totalul creditelor menționate la alineatul (2). Aceste credite reflectă nevoile reale și permit agenției să joace un rol operativ.

(4) Proiectul de buget general este însoțit de o schemă de personal detaliată și de justificări detaliate.

(5) Comitetul director poate decide, hotărând în unanimitate, ca proiectul de buget general să acopere în plus și un anumit proiect sau program atunci când acest lucru este în mod clar în avantajul comun al tuturor statelor membre participante.

(6) Creditele sunt clasificate pe titluri și capitole în cadrul cărora cheltuielile sunt grupate în funcție de natura sau destinația lor și subdivizate, după caz, în articole.

(7) Fiecare titlu poate include un capitol intitulat „credite provizorii”. Aceste credite se introduc acolo unde există o incertitudine, pe baza unor motive serioase, cu privire la valoarea creditelor necesare sau la posibilitatea de execuție a creditelor înscrise.

(8) Veniturile constau în:

(a)	contribuții plătibile de către statele membre participante la agenție pe baza baremului venitul național brut (VNB);

(b)	alte venituri.

Proiectul de buget general prevede structura de înregistrare a veniturilor alocate și, acolo unde acest lucru este posibil, indică suma prevăzută.

(9) Comitetul director adoptă proiectul de buget general până la data de 31 decembrie a fiecărui an în cadrul financiar al agenției. În acest context, Comitetul director este prezidat de șeful agenției sau de un reprezentant numit de către șeful agenției ori de un membru al Comitetului director invitat în acest sens de către șeful agenției. Directorul executiv declară că bugetul a fost adoptat și notifică acest lucru statelor membre participante.

(10) În cazul în care, la începutul unui exercițiu financiar, proiectul de buget general nu a fost adoptat, o sumă echivalentă cu cel mult a douăsprezecea parte din creditele bugetare pentru exercițiul financiar precedent poate fi cheltuită în fiecare lună pentru orice capitol sau altă subdiviziune din buget. Această măsură nu poate avea, cu toate acestea, efectul de a pune la dispoziția agenției credite care depășesc a douăsprezecea parte din cele prevăzute în proiectul de buget general aflat în curs de pregătire. Comitetul director poate autoriza, hotărând cu majoritate calificată, pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, cheltuieli care depășesc a douăsprezecea parte, cu condiția ca creditele bugetare generale pentru anul financiar respectiv să nu depășească pe cele din anul financiar anterior. Directorul executiv poate solicita contribuțiile necesare pentru acoperirea creditelor autorizate în temeiul prezentei dispoziții care sunt scadente în termen de 30 de zile de la transmiterea cererii de contribuții.

Articolul 14

Bugete rectificative

(1) În cazul unor situații inevitabile, excepționale sau neprevăzute, directorul executiv poate propune un proiect de buget rectificativ în limitele stabilite în cadrul financiar.

(2) Proiectul de buget rectificativ este întocmit, propus, adoptat și notificat în conformitate cu aceeași procedură ca și bugetul general, în limitele stabilite în cadrul financiar. Comitetul director hotărăște ținând seama în mod corespunzător de urgența situației.

(3) În cazul în care limitele stabilite în cadrul financiar sunt considerate insuficiente din cauza unor circumstanțe excepționale și neprevăzute, ținând seama pe deplin și de normele prevăzute la articolul 13 alineatele (2) și (3), Comitetul director prezintă bugetul rectificativ în vederea adoptării sale de către Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Articolul 15

Venituri alocate

(1) Pentru a acoperi alte costuri decât cele menționate la articolul 13 alineatul (2) litera (a) punctul (i), agenția poate primi în bugetul său general, ca venit alocat corespunzând unui scop specific, contribuții financiare:

(a)	de la bugetul general al Uniunii Europene, de la caz la caz, cu respectarea deplină a normelor, procedurilor și proceselor de decizie care îi sunt aplicabile;

(b)	de la statele membre, țări terțe sau alți terți.

(2) Veniturile alocate pot fi utilizate doar în scopul specific pentru care au fost prevăzute.

Articolul 16

Contribuții și rambursări

(1) Determinarea contribuțiilor în cazul în care se aplică baremul VNB:

(a)

în cazul în care se aplică baremul VNB, defalcarea contribuțiilor între statele membre cărora li se cere o contribuție se determină pe baza baremului venitului național brut, astfel cum este definit la articolul 41 alineatul (2) TUE și în conformitate cu Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (4) sau cu orice altă decizie a Consiliului care ar putea să o înlocuiască pe aceasta;

(b)

datele pentru calcularea fiecărei contribuții sunt cele care figurează în coloana intitulată „resurse proprii VNB” din tabelul „Situația rezumativă a finanțării bugetului general în funcție de tipul de resursă proprie și de stat membru” anexat la ultimul buget al Uniunii Europene. Contribuția fiecărui stat membru care trebuie să plătească o contribuție este proporțională cu cota reprezentată de VNB-ul statului membru respectiv în suma totală a VNB-ului tuturor statelor membre care trebuie să plătească o contribuție.

(2) Calendar de plată a contribuțiilor

(a)	Contribuțiile menite să finanțeze bugetul general al agenției se plătesc de către statele membre participante în trei tranșe egale, până la datele de 15 februarie, 15 iunie și, respectiv, 15 octombrie ale exercițiului financiar respectiv.

(b)	În cazul în care se adoptă un buget rectificativ, contribuțiile necesare se plătesc de către statele membre respective în termen de 60 de zile de la transmiterea cererii de contribuție.

(c)	Fiecare stat membru plătește comisioanele bancare aferente plății propriilor contribuții.

(d)	În cazul în care bugetul anual nu este aprobat până la sfârșitul lunii noiembrie, agenția poate emite, la solicitarea unui stat membru, o cerere individuală provizorie de contribuție din partea statului membru respectiv.

Articolul 17

Gestionarea de către agenție a cheltuielilor în numele statelor membre

(1) Comitetul director poate decide, la propunerea directorului executiv sau a unui stat membru, ca statele membre să îi încredințeze agenției gestionarea administrativă și financiară a anumitor activități care se înscriu în atribuțiile sale.

(2) În decizia sa, Comitetul director poate autoriza agenția să încheie contracte în numele anumitor state membre. El poate autoriza agenția să strângă în avans fondurile necesare de la aceste state membre pentru a onora contractele încheiate.

Articolul 18

Execuția bugetului general

(1) Dispozițiile financiare aplicabile bugetului general al agenției se adoptă de către Consiliu, hotărând în unanimitate (5). Comitetul director, hotărând în unanimitate, analizează și modifică, după caz, aceste dispoziții.

(2) La propunerea directorului executiv, Comitetul director adoptă, după caz, normele de aplicare referitoare la execuția și controlul bugetului general, în special în ceea ce privește achizițiile publice, fără a aduce atingere normelor relevante ale UE. Comitetul director se asigură, în special, că se ține seama în mod corespunzător de securitatea aprovizionării și de respectarea cerințelor referitoare atât la secretul privind apărarea, cât și la drepturile de proprietate intelectuală.

(3) Dispozițiile și normele financiare menționate la prezentul articol nu se aplică proiectelor și programelor ad hoc menționate la articolele 19 și 20.

CAPITOLUL IV

PROIECTE SAU PROGRAME AD HOC ȘI BUGETELE AFERENTE

Articolul 19

Aprobarea proiectelor sau programelor ad hoc din categoria A („opt out”) și a bugetelor ad hoc aferente acestora

(1) Unul sau mai multe dintre statele membre participante ori directorul executiv pot înainta Comitetului director un proiect sau program ad hoc care ține de atribuțiile agenției, ceea ce presupune participarea generală a statelor membre participante. Comitetul director este informat cu privire la eventualul buget ad hoc corespunzător proiectului sau programului propus, precum și cu privire la potențialele contribuții ale terților.

(2) Toate statele membre participante își aduc, în principiu, contribuția. Acestea informează directorul executiv cu privire la intenția lor în acest sens.

(3) Comitetul director aprobă punerea în practică a proiectului sau a programului ad hoc.

(4) Comitetul director poate decide, pe baza unei propuneri din partea directorului executiv sau a unui stat membru participant, înființarea unui comitet care să supravegheze gestionarea și punerea în aplicare a proiectului sau a programului ad hoc. Comitetul este alcătuit din delegați ai fiecăruia dintre statele membre contributoare și, atunci când Uniunea contribuie la proiectul sau programul respectiv, un reprezentant al Comisiei. Decizia Comitetului director specifică mandatul și durata comitetului.

(5) Pentru proiectul sau programul ad hoc, statele membre contributoare, reunite în cadrul Comitetului director, aprobă:

(a)	normele de gestionare a proiectului sau programului;

(b)	după caz, bugetul ad hoc aferent proiectului sau programului, baremul pentru contribuții și normele de punere în aplicare necesare;

(c)	participarea unor părți terțe la comitetul menționat la alineatul (4). Participarea acestora nu aduce atingere autonomiei decizionale a Uniunii.

(6) În cazul în care Uniunea contribuie la un proiect sau program ad hoc, Comisia participă la deciziile menționate la alineatul (5), cu respectarea deplină a procedurilor de decizie aplicabile bugetului general al Uniunii Europene.

Articolul 20

Aprobarea proiectelor sau programelor ad hoc din categoria B („opt in”) și a bugetelor ad hoc aferente acestora

(1) Unul sau mai multe dintre statele membre participante pot informa Comitetul director că intenționează să pună în practică un proiect sau program ad hoc care ține de atribuțiile agenției și, după caz, un buget ad hoc aferent acestuia. Comitetul director este informat cu privire la eventualul buget ad hoc corespunzător proiectului sau programului propus și, în cazul în care este necesar, cu privire la detaliile relevante referitoare la resursele umane pentru un astfel de proiect sau program, precum și cu privire la potențialele contribuții ale terților.

(2) În scopul maximizării posibilităților de cooperare, toate statele membre participante sunt informate în timp util în legătură cu proiectul sau programul ad hoc, inclusiv în legătură cu baza de extindere a participării, astfel încât orice stat membru participant să-și poată exprima interesul în ceea ce privește asocierea. De asemenea, inițiatorul (inițiatorii) proiectului sau programului depune (depun) toate eforturile pentru a determina cât mai multe state membre să adere. Participarea va fi stabilită de la caz la caz de către inițiatori.

(3) Proiectul sau programul ad hoc este considerat un proiect sau program al agenției, cu excepția cazului în care Comitetul director decide altfel în termen de o lună de la primirea informațiilor menționate la alineatul (1).

(4) Orice stat membru participant care dorește ulterior să participe la un proiect sau program ad hoc își notifică intenția statelor membre contributoare. În termen de două luni de la primirea notificării, statele membre contributoare se pronunță de comun acord asupra participării statului membru respectiv, luând în considerare în mod corespunzător baza prevăzută în momentul în care statele membre participante sunt informate în legătură cu proiectul sau programul respectiv.

(5) Statele membre contributoare iau de comun acord deciziile necesare pentru stabilirea și punerea în aplicare a proiectului sau programului ad hoc și, după caz, pentru bugetul aferent acestuia. În cazul în care Uniunea contribuie la un astfel de proiect sau program, Comisia participă la deciziile menționate de prezentul alineat, cu respectarea deplină a procedurilor decizionale aplicabile bugetului general al Uniunii Europene. Statele membre contributoare informează permanent, în mod corespunzător, Comitetul director cu privire la evoluția proiectului sau programului.

Articolul 21

Contribuții de la bugetul general al Uniunii Europene la bugetele ad hoc

Se pot face contribuții de la bugetul general al Uniunii Europene la bugetele ad hoc constituite pentru proiectele sau programele ad hoc menționate la articolele 19 și 20.

Articolul 22

Participarea terților

(1) Terții pot contribui la un anumit proiect sau program ad hoc, stabilit în conformitate cu articolele 19 sau 20, și la bugetul aferent acestuia. După caz, Comitetul director aprobă, hotărând cu majoritate calificată, acordurile ad hoc dintre agenție și părți terțe pentru fiecare proiect sau program.

(2) Pentru proiectele stabilite în conformitate cu articolul 19, statele membre contributoare reunite în cadrul Comitetului director aprobă cu părțile terțe în cauză toate modalitățile necesare privind contribuția acestora.

(3) Pentru proiectele stabilite în conformitate cu articolul 20, statele membre contributoare hotărăsc cu părțile terțe în cauză toate modalitățile necesare privind contribuția acestora.

(4) În cazul în care Uniunea contribuie la un proiect sau program ad hoc, Comisia participă la deciziile menționate la alineatele (2) și (3).

CAPITOLUL V

RELAȚIILE CU COMISIA

Articolul 23

Asocierea la activitatea agenției

(1) Comisia este membru al Comitetului director fără drept de vot și este asociată pe deplin la activitatea agenției.

(2) Comisia poate, de asemenea, participa la proiectele și programele agenției.

(3) Agenția stabilește dispozițiile administrative necesare și relațiile de lucru cu Comisia, în special în vederea realizării unui schimb de cunoștințe de specialitate și de consultanță în domeniile în care activitățile Uniunii au incidență asupra misiunilor agenției și în care activitățile agenției sunt relevante pentru cele ale Uniunii.

(4) Modalitățile necesare pentru a acoperi o contribuție, de la caz la caz, din bugetul general al Uniunii Europene în conformitate cu articolele 15 și 21 se stabilesc între agenție și Comisie de comun acord sau între statele membre contributoare și Comisie de comun acord.

CAPITOLUL VI

RELAȚIILE CU ȚĂRI, ORGANIZAȚII ȘI ENTITĂȚI TERȚE

Articolul 24

Acorduri administrative și alte aspecte

(1) În scopul îndeplinirii misiunii sale, agenția poate încheia acorduri administrative cu țări, organizații și entități terțe. Aceste acorduri vizează în special:

(a)	principiul unei relații între agenție și partea terță;

(b)	dispoziții în vederea consultărilor pe teme legate de activitatea agenției;

(c)	aspecte privind securitatea.

În acest context, agenția respectă cadrul instituțional unic și autonomia decizională a Uniunii Europene. Fiecare astfel de acord se încheie de către Comitetul director pe baza aprobării Consiliului, hotărând în unanimitate.

(2) Agenția stabilește relații de lucru strânse cu organele relevante ale OCCAR și cu cele instituite în temeiul acordului-cadru LoI în vederea încorporării acestor elemente sau a asimilării principiilor și practicilor acestora la momentul potrivit, după caz, și de comun acord.

(3) Transparența reciprocă și coerența evoluțiilor în domeniul capacităților sunt asigurate de aplicarea procedurilor MDC. Alte relații de lucru dintre agenție și organele NATO relevante se definesc printr-un acord administrativ menționat la alineatul (1), cu respectarea deplină a cadrului de cooperare și consultare stabilit între Uniunea Europeană și NATO.

(4) În cadrul acordurilor menționate la alineatul (1), agenția are dreptul să stabilească relații de lucru cu organizații și entități altele decât cele menționate la alineatele (2) și (3), în vederea facilitării eventualei participări a acestora la proiecte și programe.

(5) În cadrul acordurilor menționate la alineatul (1), agenția are dreptul să stabilească relații de lucru cu state terțe, în vederea facilitării eventualei participări a acestora la proiecte și programe specifice.

(6) Fostelor state membre ale Grupului pentru Armamente al Europei Occidentale care nu fac parte din Uniunea Europeană li se asigură cea mai mare transparență posibilă cu privire la proiectele și programele specifice ale agenției, în vederea unei eventuale participări a acestora, după caz. În acest sens, se înființează un comitet consultativ, care să reprezinte un forum pentru schimbul de opinii și informații în legătură cu aspecte de interes comun care intră sub incidența misiunii agenției. Comitetul este prezidat de directorul executiv sau de reprezentantul acestuia. Comitetul cuprinde câte un reprezentant al fiecărui stat membru participant și un reprezentant al Comisiei, precum și reprezentanți ai foștilor membri GAEO care nu fac parte din Uniunea Europeană în conformitate cu acordurile care urmează a fi încheiate cu aceștia.

(7) La cerere, pot participa la Comitetul consultativ menționat la alineatul (6) și alte state europene membre NATO care nu fac parte din Uniunea Europeană, în conformitate cu acordurile care urmează a fi încheiate cu acestea.

(8) Comitetul consultativ menționat la alineatul (6) poate reprezenta și un forum pentru dialogul cu alți terți pe teme specifice de interes reciproc care se înscriu în atribuțiile agenției și poate contribui la asigurarea informării depline a acestora cu privire la evoluția aspectelor de interes comun și la posibilitățile de cooperare viitoare.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 25

Privilegii și imunități

Privilegiile și imunitățile directorului executiv și ale personalului agenției sunt prevăzute în Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 10 noiembrie 2004 privind privilegiile și imunitățile acordate Agenției Europene de Apărare și membrilor personalului său.

Privilegiile și imunitățile agenției sunt prevăzute în Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 26

Clauza de revizuire

Cel târziu la 14 iulie 2014, șeful agenției prezintă Comitetului director un raport privind punerea în aplicare a prezentei decizii, în vederea posibilei revizuiri a acesteia de către Consiliu.

Articolul 27

Răspunderea juridică

(1) Răspunderea contractuală a agenției este reglementată de legislația aplicabilă contractului respectiv.

(2) Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă în temeiul oricărei clauze compromisorii incluse într-un contract încheiat de agenție.

(3) Răspunderea personală a personalului față de agenție este reglementată de normele relevante care se aplică agenției.

Articolul 28

Accesul la documente

Regulile stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (6) se aplică documentelor deținute de agenție.

Articolul 29

Securitatea

(1) Agenția aplică normele de securitate ale Consiliului prevăzute în Decizia 2001/264/CE (7).

(2) Agenția asigură un nivel de securitate corespunzător în comunicarea sa externă.

Articolul 30

Regimul lingvistic

Regimul lingvistic al agenției se stabilește de către Consiliu, hotărând în unanimitate.

Articolul 31

Abrogarea Acțiunii comune 2004/551/PESC

Prezenta decizie abrogă și înlocuiește Acțiunea comună 2004/551/PESC privind instituirea Agenției Europene de Apărare.

Articolul 32

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 12 iulie 2011.

Pentru Consiliu

Președintele

J. VINCENT-ROSTOWSKI

(1) JO L 245, 17.7.2004, p. 17.

(2) Decizia 2004/676/CE a Consiliului din 24 septembrie 2004 privind statutul agenților din cadrul Agenției Europene de Apărare (JO L 310, 7.10.2004, p. 9).

(3) Decizia 2004/677/CE a Consiliului din 24 septembrie 2004 privind regimul aplicabil experților și militarilor naționali detașați în cadrul Agenției Europene de Apărare (JO L 310, 7.10.2004, p. 64).

(4) JO L 163, 23.6.2007, p. 17.

(5) Decizia 2007/643/PESC a Consiliului din 18 septembrie 2007 privind normele financiare ale Agenției Europene de Apărare și normele privind achizițiile publice și contribuțiile financiare din bugetul operațional al Agenției Europene de Apărare (JO L 269, 12.10.2007, p. 1).

(6) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(7) JO L 101, 11.4.2001, p. 1.

13.7.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 183/28

RECOMANDAREA COMISIEI

din 11 iulie 2011

privind inițiativa de programare comună în domeniul cercetării intitulată „Ani mai mulți, o viață mai bună – potențialul și provocările schimbărilor demografice”

(2011/413/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 181,

întrucât:

(1)

Conform estimărilor, numărul europenilor cu vârste de peste 65 de ani va cunoaște o creștere semnificativă, de 42 %, de la 87 de milioane în 2010 la 124 milioane în 2030 (1). Creșterea continuă a speranței de viață reprezintă o realizare majoră a ultimilor ani. În același timp însă, ea riscă să creeze presiuni suplimentare asupra economiei, societății și sustenabilității finanțelor publice.

(2)

Ca urmare a îmbătrânirii populației, nevoia de transferuri și servicii specifice asigurate de sectorul public va crește. Ca atare, se estimează că impactul bugetar al îmbătrânirii demografice va fi substanțial în aproape toate statele membre. În linii generale, pe baza politicilor actuale, în UE, cheltuielile publice legate de îmbătrânirea populației vor crește în medie, conform estimărilor, cu circa 4¾ puncte procentuale din PIB până în 2060, în special prin cheltuielile cu pensiile, serviciile medicale și îngrijirile pe termen lung (în sectorul îngrijirilor, situația se va acutiza și pe fondul penuriei de forță de muncă, care, în plus, nu deține, de multe ori, nici calificările necesare) (2).

(3)

Reducerea populației active cu circa 50 de milioane de persoane în perioada 2010-2060 și creșterea aferentă a raportului de dependență, care se va manifesta în mare măsură chiar înainte de 2030, ar putea determina declinul creșterii PIB dacă fenomenul nu este contracarat de creșterea ratei de participare și de ocupare a forței de muncă pe toate segmentele și de accentuarea creșterii productivității (3).

(4)

Având în vedere diminuarea și îmbătrânirea populației, ar fi în avantajul societății ca persoanele în vârstă să poată avea o viață activă prelungită, în condiții bune de sănătate, iar acest lucru ar fi posibil printr-o mai bună integrare în economie și societate și prin facilitarea independenței pentru o perioadă cât mai îndelungată. Astfel, calitatea vieții persoanelor în vârstă și a celor care le îngrijesc s-ar îmbunătăți, s-ar asigura sustenabilitatea sistemelor de protecție socială (pensii, servicii medicale, îngrijiri pe termen lung) și s-ar crea noi oportunități pentru piață în direcția dezvoltării de soluții inovatoare care să asigure îmbătrânirea populației în condiții optime.

(5)

Strategia Europa 2020 a identificat îmbătrânirea demografică ca fiind atât o provocare, cât și o oportunitate de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii. Ea include inițiativele emblematice „O agendă digitală pentru Europa” (4), „O Uniune a inovării” (5), „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă” și „Platforma europeană de combatere a sărăciei”, care tratează acest subiect ca pe o prioritate. Politicile de flexicuritate din cadrul Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă reflectă necesitatea unei abordări globale la nivelul politicilor de resurse umane și a unei abordări bazate pe ciclul de viață în ceea ce privește munca, astfel încât să se impulsioneze participarea la piața muncii și să se îndepărteze obstacolele existente.

(6)

În data de 6 septembrie 2010, Comisia a propus ca anul 2012 să fie desemnat Anul european al îmbătrânirii active; cu acest prilej, statele membre vor primi sprijin în eforturile lor de a ajuta persoanele în vârstă să rămână în câmpul muncii și să le împărtășească celorlalți din experiența acumulată, să aibă în continuare un rol activ în societate și să ducă o viață cât mai sănătoasă, independentă și mai împlinită (6).

(7)	Consolidarea bazei de cunoștințe legate de procesul de îmbătrânire în sine și de efectele îmbătrânirii asupra societății și economiei constituie o nevoie imperioasă, deoarece politicile trebuie să aibă la bază date concrete.

(8)	Pentru a răspunde provocărilor menționate anterior și pentru a profita de oportunitățile create, se impune o acțiune concertată, care să faciliteze colaborările de înaltă calitate în domeniul cercetării, cu scopul de a fundamenta intervențiile strategice prin furnizarea unor date științifice.

(9)

În cadrul reuniunii din 26 mai 2010 (7), Consiliul „Competitivitate” a identificat și argumentat un set de posibile inițiative de programare comună (denumite în continuare IPC), printre care și inițiativa „Ani mai mulți, o viață mai bună – potențialul și provocările schimbărilor demografice”, considerându-le domenii în care programarea comună în materie de cercetare ar putea aduce un mare plus de valoare în raport cu eforturile actuale, fragmentate, ale statelor membre. Prin urmare, în concluziile adoptate de Consiliu se recunoaște necesitatea lansării unei inițiative de programare comună în această privință, iar Comisia este invitată să contribuie la pregătirea ei.

(10)	Statele membre și-au confirmat participarea la această IPC prin scrisorile oficiale de angajament trimise.

(11)

Programarea comună a cercetării cu privire la schimbările demografice și la îmbătrânirea populației ar permite coordonarea cercetării în domeniu, contribuind în mod semnificativ la constituirea unui Spațiu european de cercetare complet funcțional în acest sector și consolidând poziția de lider a Europei și competitivitatea activității de cercetare în acest sens.

(12)

Pentru a realiza obiectivele formulate în prezenta recomandare, este necesar ca statele membre să asigure cooperarea și complementaritatea cu inițiativele majore din domeniu: Programul comun de asistență pentru autonomie la domiciliu (8) și Parteneriatul pentru inovare în domeniul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, activitățile de cercetare-dezvoltare finanțate prin programul-cadru, în special în domeniul TIC, al sănătății și al științelor sociale, precum și alte inițiative din domeniul cercetării, cum ar fi SHARE ERIC (9) și ERA-AGE II (10).

(13)	Este necesar ca statele membre să prezinte Comisiei cu regularitate rapoarte cu privire la progresele înregistrate în cadrul acestei inițiative de programare comună, astfel încât Comisia să poată prezenta rapoarte Parlamentului European și Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

1.	Statele membre sunt încurajate să elaboreze și să mențină o viziune comună asupra modului în care cooperarea și coordonarea în domeniul cercetării la nivelul Uniunii pot contribui la gestionarea schimbărilor demografice și la exploatarea oportunităților create în acest context.

Statele membre sunt încurajate să pună la punct o agendă strategică comună de cercetare care să stabilească necesități și obiective de cercetare pe termen mediu și lung în domeniul schimbărilor demografice. Agenda strategică de cercetare ar trebui să conțină un plan de implementare care să stabilească priorități și orizonturi de timp și să precizeze acțiunile, instrumentele și resursele necesare pentru implementare.

Statele membre sunt încurajate să includă următoarele acțiuni în agenda strategică de cercetare și în planul de implementare:

(a)	identificarea și schimbul de informații cu privire la programele și activitățile de cercetare relevante la nivel național;

(b)	întărirea capacităților comune de previzionare și de evaluare a tehnologiilor;

(c)	schimbul de informații, resurse, bune practici, metodologii și orientări;

(d)	identificarea domeniilor sau a activităților de cercetare care ar putea beneficia de pe urma coordonării, a apelurilor comune de propuneri sau a utilizării în comun a resurselor;

(e)	definirea modalităților de desfășurare în comun a cercetării în domeniile menționate la litera (d);

(f)	luarea în considerare, în definirea obiectivelor programelor de cercetare legate de îmbătrânirea populației, a nevoilor în schimbare ale persoanelor în vârstă, dar și a nevoilor persoanelor care le acordă îngrijiri în mod formal sau informal;

(g)	acolo unde este oportun, utilizarea în comun a infrastructurilor de cercetare existente sau crearea unor infrastructuri noi, cum ar fi bazele de date coordonate sau elaborarea de modele pentru studierea proceselor de îmbătrânire;

(h)	încurajarea unei mai bune colaborări între sectorul public și cel privat, precum și a inovării deschise între diferitele activități de cercetare și sectoarele comerciale legate de schimbările demografice și de îmbătrânirea populației;

(i)	exportarea și diseminarea cunoștințelor, a inovației și a abordărilor metodologice interdisciplinare;

(j)	crearea de rețele între centrele specializate în cercetarea evoluției demografice și a îmbătrânirii populației.

Statele membre sunt încurajate să mențină o structură eficace de management comun în domeniul cercetării pe tema evoluției demografice și a îmbătrânirii populației, autorizată să stabilească reguli, condiții și proceduri comune de cooperare și coordonare și să monitorizeze implementarea agendei strategice de cercetare.

Statele membre sunt încurajate să implementeze în comun agenda strategică de cercetare prin intermediul programelor naționale de cercetare, în conformitate cu orientările privind condițiile-cadru ale programării în comun elaborate de grupul la nivel înalt pentru programarea în comun din cadrul Consiliului.

Statele membre sunt încurajate să coopereze cu Comisia în vederea studierii unor posibile inițiative ale Comisiei destinate să asiste statele membre la elaborarea și implementarea agendei strategice de cercetare și în vederea coordonării programelor comune cu alte inițiative ale Uniunii în acest domeniu, cum ar fi Parteneriatul pentru inovare în domeniul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate și Programul comun de asistență pentru autonomie la domiciliu.

7.	Statele membre sunt încurajate să informeze cu regularitate Comisia, prin intermediul unor rapoarte anuale, cu privire la progresele înregistrate în cadrul acestei inițiative de programare în comun.

Adoptată la Bruxelles, 11 iulie 2011.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Vicepreședinte

(1) Numărul europenilor cu vârste de peste 65 de ani aproape că se va dubla în următorii 50 de ani, de la 87 de milioane în 2010 la 153 de milioane în 2060 – Eurostat, Europop2010, proiecții demografice.

(2) Ibidem

(3) COM(2009) 180 final: Gestionarea impactului îmbătrânirii populației în UE (raport privind îmbătrânirea populației, 2009).

(4) 9981/1/10 REV 1

(5) 14035/10

(6) Concluziile Consiliului (EPSCO dec 2010) 18132/10

(7) 10246/10

(8) Raport de codecizie, comunicat de presă – http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?language = en&type = IM-PRESS&reference = 20080121IPR19252

(9) http://www.share-project.org/t3/share/fileadmin/press_information/SHARE_ERIC-EN_upload.pdf

(10) http://futurage.group.shef.ac.uk/

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2011.183.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 183

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 54 13 iulie 2011

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAȚIONALE
	*	Informații referitoare la intrarea în vigoare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare privind aderarea Uniunii Europene la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999	1
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) nr. 668/2011 al Consiliului din 12 iulie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 174/2005 de impunere a anumitor restricții privind acordarea asistenței pentru activități cu caracter militar în Coasta de Fildeș	2
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 669/2011 al Comisiei din 12 iulie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 376/2008 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole	4
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 670/2011 al Comisiei din 12 iulie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 607/2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole	6
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 671/2011 al Comisiei din 12 iulie 2011 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	14
		DECIZII
	*	Decizia 2011/411/PESC a Consiliului din 12 iulie 2011 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Acțiunii comune 2004/551/PESC	16
	*	Decizia 2011/412/PESC a Consiliului din 12 iulie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire	27
		RECOMANDĂRI
		2011/413/UE
	*	Recomandarea Comisiei din 11 iulie 2011 privind inițiativa de programare comună în domeniul cercetării intitulată Ani mai mulți, o viață mai bună – potențialul și provocările schimbărilor demografice	28

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	AL	49,0
	EC	20,9
	MK	51,0
	ZZ	40,3
0707 00 05	TR	101,4
0707 00 05	ZZ	101,4
0709 90 70	AR	27,2
	EC	26,5
	TR	111,6
	ZZ	55,1
0805 50 10	AR	63,8
	BR	42,9
	TR	64,0
	UY	63,2
	ZA	69,9
	ZZ	60,8
0808 10 80	AR	133,9
	BR	87,5
	CA	106,0
	CL	95,4
	CN	87,0
	EC	60,7
	NZ	108,0
	US	161,2
	UY	50,2
	ZA	96,6
	ZZ	98,7
0808 20 50	AR	101,7
	AU	75,6
	CL	115,8
	CN	81,6
	NZ	118,4
	ZA	99,4
	ZZ	98,8
0809 10 00	AR	75,0
	TR	198,5
	ZZ	136,8
0809 20 95	CL	298,8
	SY	253,3
	TR	307,8
	ZZ	286,6
0809 40 05	BA	62,0
	EC	75,9
	ZZ	69,0

		Rectificări
	*	Rectificare la Decizia 2011/122/UE a Comisiei din 22 februarie 2011 privind o derogare de la regulile de origine prevăzute în Decizia 2001/822/CE a Consiliului pentru unele produse pescărești importate din Saint Pierre și Miquelon ( JO L 49, 24.2.2011 )	31