19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/1

(1)

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (2) nu se aplică beneficiarilor de protecție internațională, astfel cum sunt definiți în Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate (3).

(2)

Perspectiva obținerii statutului de rezident pe termen lung într-un stat membru după o anumită perioadă de timp este un element important pentru integrarea deplină a beneficiarilor unei protecții internaționale în statul membru în care locuiesc.

(3)

Statutul de rezident pe termen lung pentru beneficiarii de protecție internațională este de asemenea important pentru promovarea coeziunii economice și sociale, obiectiv fundamental al Uniunii astfel cum se prevede în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(4)

Prin urmare, beneficiarii de protecție internațională ar trebui să poată obține statutul de rezidenți pe termen lung în statul membru care le-a acordat protecție internațională, în aceleași condiții ca și cele aplicabile altor resortisanți ai țărilor terțe.

(5)

Având în vedere dreptul beneficiarilor de protecție internațională de a locui în alt stat membru decât în cel care le-a acordat protecția internațională, e necesară asigurarea faptului că și celelalte state membre în cauză sunt informate de situația anterioară în materie de protecție a persoanelor respective, astfel încât să își poată îndeplini obligațiile privind respectarea principiului nereturnării.

(6)

Beneficiarii de protecție internațională care sunt rezidenți pe termen lung ar trebui, cu respectarea anumitor condiții, să beneficieze de egalitate de tratament cu cetățenii statului membru respectiv, într-o gamă largă de domenii economice și sociale, astfel încât statutul de rezident pe termen lung să constituie un veritabil instrument de integrare a rezidenților pe termen lung în societatea în care trăiesc.

(7)

Egalitatea de tratament a beneficiarilor de protecție internațională în statul membru care le-a acordat protecție internațională nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și beneficiilor garantate de Directiva 2004/83/CE, precum și de Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967 („Convenția de la Geneva”).

(8)

Condițiile stabilite de Directiva 2003/109/CE privind dreptul unui rezident pe termen lung de a-și stabili reședința în alt stat membru și de a obține statutul de rezident pe termen lung în respectivul stat membru ar trebui să se aplice tuturor resortisanților țărilor terțe care au obținut statutul de rezident pe termen lung.

(9)

Transferul de responsabilitate pentru protecția beneficiarilor de protecție internațională nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive.

(10)

Dacă un stat membru intenționează să expulzeze, dintr-un motiv prevăzut în Directiva 2003/109/CE, un beneficiar de protecție internațională care a obținut statutul de rezident pe termen lung în statul membru respectiv, persoana în cauză ar trebui să beneficieze de protecția împotriva returnării garantată prin Directiva 2004/83/CE și prin articolul 33 din Convenția de la Geneva. În acest scop, în cazul în care persoana beneficiază de protecție internațională într-un stat membru, altul decât cel în care persoana respectivă își are reședința în prezent și are statut de rezident pe termen lung, este necesar să se prevadă că persoana respectivă poate fi expulzată doar către statul membru care i-a acordat protecția internațională și că respectivul stat membru este obligat să o readmită, cu excepția cazului în care returnarea este permisă în temeiul Directivei 2004/83/CE. Aceleași garanții ar trebui să se aplice unui beneficiar de protecție internațională care s-a stabilit, dar nu a obținut încă statutul de rezident pe termen lung într-un al doilea stat membru.

(11)

În cazul în care expulzarea unui beneficiar de protecție internațională în afara teritoriului Uniunii este permisă în temeiul Directivei 2004/83/CE, statele membre ar trebui să fie obligate să se asigure că se obțin toate informațiile din sursele relevante, inclusiv, dacă este cazul, de la statul membru care a acordat protecția internațională, precum și că aceste informații sunt examinate în detaliu pentru a garanta că decizia de expulzare a beneficiarului respectiv este în conformitate cu articolul 4 și cu articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(12)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și observă principiile recunoscute de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special de articolul 7 al acesteia.

(13)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (4), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, în cea mai mare măsură posibilă, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și Irlandei cu privire la spațiul de libertate securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.

(15)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,

1.

La articolul 2, litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 8, se adaugă următoarele alineate:

„(4)   În cazul în care un stat membru eliberează un permis de ședere UE de rezident pe termen lung unui resortisant al unei țări terțe căruia i-a acordat protecție internațională, acesta va introduce următoarea mențiune în permisul de ședere UE al rezidentului pe termen lung la rubrica «mențiuni»: «Protecție internațională acordată de [numele statului membru] la [data]».

(5)   Dacă un permis de ședere UE de rezident pe termen lung este eliberat de către un al doilea stat membru unui resortisant al unei țări terțe care are deja un permis de ședere UE de rezident pe termen lung eliberat de către un alt stat membru și care conține mențiunea prevăzută la alineatul (4), al doilea stat membru trebuie să introducă aceeași mențiune în permisul de ședere UE de rezident pe termen lung.

Înainte de a introduce mențiunea prevăzută la alineatul (4), al doilea stat membru solicită statului membru indicat în mențiunea respectivă să pună la dispoziție informații pentru a verifica dacă rezidentul pe termen lung beneficiază în continuare de protecție internațională. Statul membru indicat în mențiune răspunde în termen de cel mult o lună de la primirea cererii de informații. În cazul în care protecția internațională a fost retrasă printr-o decizie definitivă, al doilea stat membru nu introduce mențiunea respectivă.

(6)   În cazurile în care, în conformitate cu instrumentele internaționale relevante sau cu dreptul intern, responsabilitatea pentru protecția internațională a rezidentului pe termen lung a fost transferată celui de al doilea stat membru după eliberarea permisului de ședere UE de rezident pe termen lung menționat la alineatul (5), al doilea stat membru modifică în mod corespunzător mențiunea prevăzută la alineatul (4), în termen de cel mult trei luni de la data transferului.”;

5.

La articolul 9, se introduce următorul alineat:

„(3a)   Statele membre pot retrage statutul de rezident pe termen lung în cazul în care protecția internațională a fost revocată, a încetat sau a intervenit un refuz de înnoire a protecției internaționale, astfel cum se prevede la articolul 14 alineatul (3) și la articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2004/83/CE, în cazul în care statutul de rezident pe termen lung a fost obținut în baza protecției internaționale.”;

6.

La articolul 11, se introduce următorul alineat:

„(4a)   În ceea ce privește statul membru care a acordat protecția internațională, alineatele (3) și (4) nu aduc atingere dispozițiilor Directivei 2004/83/CE.”;

7.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

8.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 19a

Modificarea permiselor de ședere UE de rezident pe termen lung

(1)   În cazul în care un permis de ședere UE de rezident pe termen lung conține mențiunea prevăzută la articolul 8 alineatul (4) și în care, în conformitate cu instrumentele internaționale relevante sau cu dreptul intern aplicabil, responsabilitatea pentru protecția internațională a rezidentului pe termen lung este transferată unui al doilea stat membru înainte ca respectivul stat membru să elibereze permisul de ședere UE de rezident pe termen lung menționat la articolul 8 alineatul (5), cel de-al doilea stat membru solicită statului membru care a emis permisul de ședere UE de rezident pe termen lung să modifice în consecință mențiunea respectivă.

(2)   În cazul în care unui rezident pe termen lung i se acordă protecție internațională în al doilea stat membru înainte ca respectivul stat membru să elibereze un permis de ședere UE de rezident pe termen lung menționat la articolul 8 alineatul (5), respectivul stat membru solicită statului membru care a emis permisul de ședere UE de rezident pe termen lung să îl modifice în vederea introducerii mențiunii prevăzute la articolul 8 alineatul (4).

(3)   Ca urmare a solicitării menționate la alineatele (1) și (2), statul membru care a eliberat permisul UE de rezident pe termen lung eliberează permisul de ședere UE de rezident pe termen lung modificat nu mai târziu de trei luni de la primirea solicitării din partea celui de-al doilea stat membru.”;

9.

La articolul 22, se introduce următorul alineat:

„(3a)   Cu excepția cazului în care protecția internațională a fost retrasă sau a cazului în care persoana se încadrează la una dintre categoriile specificate la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE, alineatul (3) din prezentul articol nu se aplică resortisanților țărilor terțe ale căror permise de ședere UE de rezident pe termen lung eliberate de primul stat membru conțin mențiunea prevăzută la articolul 8 alineatul (4) din prezenta directivă.

Prezentul alineat nu aduce atingere articolului 21 alineatul (1) din Directiva 2004/83/CE.”;

10.

La articolul 25, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre desemnează puncte de contact care au sarcina să primească și să transmită informațiile și documentația menționate la articolele 8, 12, 19, 19a, 22 și 23.”

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/5

(1)

Prin decizia sa din 5 iunie 2003, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri cu țări terțe privind înlocuirea anumitor dispoziții din acordurile bilaterale existente cu un acord la nivelul Uniunii.

(2)

Comisia a negociat în numele Uniunii un acord cu Guvernul Republicii Socialiste Vietnam cu privire la anumite aspecte ale serviciilor aeriene în conformitate cu mecanismele și orientările din anexa la decizia din 5 iunie 2003.

(3)

Acordul a fost semnat în numele Uniunii, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(4)

Prin urmare, acordul ar trebui să fie aprobat,

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/6

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului menționat anterior.

(2)

La 10 mai 2011, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să adauge o persoană fizică pe lista sa de persoane, grupuri și entități cărora ar trebui să li se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice, iar la 20 aprilie și la 4 mai 2011 a modificat patru mențiuni de pe lista respectivă.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui actualizată în consecință.

(4)

Pentru a asigura eficacitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre imediat în vigoare,

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/9

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/11

(1)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse la autoritățile competente în perioada 1-7 mai 2011 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 891/2009 sunt egale cu cantitatea disponibilă pentru numărul de ordine 09.4319.

(2)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 891/2009, este necesar să se suspende până la sfârșitul anului de comercializare depunerea de noi cereri de licențe care vizează numărul de ordine 09.4319,

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/13

(1)

Uniunea Europeană a creat Fondul de solidaritate al Uniunii Europene („fondul”) pentru a-și exprima solidaritatea față de populația din regiunile afectate de catastrofe.

(2)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea fondului în limita unui plafon anual de 1 miliard EUR.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 cuprinde dispozițiile care permit mobilizarea fondului.

(4)

Polonia, Slovacia, Ungaria, Republica Cehă, Croația și România au depus cereri pentru mobilizarea fondului, referitoare la o catastrofă naturală cauzată de alunecări de teren și inundații grave,

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/14

(1)

La 7 iulie 1995, guvernul Republicii Vanuatu a depus o cerere de aderare la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în temeiul articolului XII din respectivul acord.

(2)

La 11 iulie 1995 a fost instituit un grup de lucru pentru aderarea Republicii Vanuatu la OMC pentru a se ajunge la un acord privind condițiile de aderare acceptabile atât pentru Republica Vanuatu, cât și pentru toți ceilalți membri ai OMC.

(3)

Comisia, în numele Uniunii, a negociat o serie cuprinzătoare de angajamente de deschidere a pieței din partea Republicii Vanuatu, care prezintă o importanță deosebită pentru Uniune.

(4)

Aceste angajamente sunt în prezent încorporate în Protocolul de aderare a Republicii Vanuatu la OMC.

(5)

Se preconizează că aderarea Republicii Vanuatu la OMC va avea o contribuție pozitivă și de durată la procesul de reformă economică și dezvoltare durabilă din această țară.

(6)

În consecință, protocolul de aderare ar trebui aprobat.

(7)

Conform articolului XII din Acordul de instituire a OMC, condițiile de aderare sunt convenite între membrul aderent și OMC, iar Conferința Ministerială a OMC aprobă condițiile de aderare din partea OMC. Articolul IV.2 din Acordul de instituire a OMC prevede că, în intervalele dintre reuniunile Conferinței Ministeriale, funcțiile acesteia sunt exercitate de Consiliul General.

(8)

Prin urmare, este necesar să se stabilească poziția Uniunii în cadrul Consiliului General,

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/15

(1)

Prin Decizia 2011/289/UE (2), Consiliul a decis să acorde în continuare asistență reciprocă României.

(2)

Date fiind circumstanțele actuale, caracterizate de intrări încă reduse de capital și de dezechilibre bugetare și externe importante care încă persistă, apare ca fiind oportună acordarea de asistență financiară preventivă pe termen mediu României în cadrul mecanismului pentru balanța de plăți destinat statelor membre. Deși, în actualele condiții de piață, România nu intenționează să solicite plata vreunei tranșe, asistența preventivă va facilita continuarea unei ajustări sistematice a deficitelor bugetare și externe, consolidând credibilitatea programului economic al guvernului, care presupune continuarea ajustării bugetare, consolidarea reformei pieței financiare, accentuarea reformei pieței produselor și a reformei pieței muncii, precum și îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale din partea Uniunii. Aceste măsuri ar trebui să mărească potențialul de creștere al României, să susțină stabilitatea monetară și financiară și încrederea în moneda națională (RON), ducând în același timp la reducerea probabilității efectelor negative asupra bilanțurilor întreprinderilor și asupra bugetelor gospodăriilor.

(3)

În cazul în care se materializează riscurile negative din scenariul de bază actual al programului economic al guvernului, România nu ar fi capabilă să-și acopere în totalitate nevoile de finanțare externă din resursele de finanțare disponibile, în mare parte datorită scăderii fluxurilor de investiții străine directe și a ratelor mai mici de refinanțare pentru amortizarea datoriei, mai ales din partea băncilor. Conform unui astfel de scenariu negativ, nevoile reziduale de finanțare ar trebuie acoperite prin activarea asistenței financiare preventive din partea Uniunii. Acest scenariu a fost elaborat în strânsă cooperare cu serviciile Fondului Monetar Internațional (FMI) și evidențiază nevoia unei finanțări suplimentare de aproximativ 5 miliarde EUR, care va fi acoperită prin intermediul asistenței financiare internaționale.

(4)

Este oportun să se acorde României asistență preventivă din partea Uniunii în cuantum de până la 1,4 miliarde EUR în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu din partea Uniunii pentru balanțele de plăți ale statelor membre, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002. Această asistență ar trebui acordată împreună cu un sprijin financiar din partea FMI, în valoare de 3,09 miliarde DST (aproximativ 3,6 miliarde EUR) în cadrul unui acord stand-by preventiv aprobat la 25 martie 2011. Banca Mondială va acorda în continuare asistența angajată anterior de 400 milioane EUR în cadrul programului de împrumut pentru dezvoltare (DPL3) și va mai furniza până la 750 milioane EUR în cadrul finanțării bazate pe rezultate pentru asistență socială și reforme în sistemul sănătății.

(5)

Ajutorul ar trebui să fie administrat de Comisie, care urmează să convină, împreună cu autoritățile din România, după consultarea CEF, asupra condițiilor specifice de politică economică de care depinde acordarea asistenței financiare preventive. Aceste condiții ar trebui să fie stabilite într-un memorandum de înțelegere (MoU).

(6)

Având în vedere caracterul preventiv al asistenței, România nu poate solicita plata tranșelor împrumutului din partea Uniunii decât dacă se confruntă cu dificultăți legate de balanța de plăți curente sau de mișcările de capital. În cazul în care România solicită finanțare din partea Comisiei, aceasta din urmă va decide, după consultarea CEF, cu privire la activarea programului și cu privire la valoarea tranșelor și la momentul plății acestora. Condițiile financiare detaliate legate de plata unor eventuale tranșe vor fi stabilite printr-un acord-cadru de împrumut.

(7)

Asistența financiară preventivă se va acorda pentru a contribui la implementarea cu succes a programului guvernamental de politici economice; în acest mod, se va sprijini și sustenabilitatea balanței de plăți a României,

(a)

adoptarea de bugete și implementarea de politici compatibile cu obiective bugetare clare pentru anii fiscali 2011-2013, care să susțină consolidarea bugetară permanentă în vederea stabilizării ponderii datoriei în PIB și pentru a pune capăt situației de deficit excesiv conform recomandărilor Consiliului formulate în cadrul procedurii de deficit excesiv;

(b)

obligația de a atinge treptat niveluri de referință mai restrictive ale reducerii arieratelor de plăți ale administrației centrale și locale;

(c)

introducerea unui sistem extins de raportare pentru întreprinderile de stat care se încadrează deja în definiția administrației publice a sistemului european de conturi, precum și pentru cele care vor fi probabil reclasificate în sectorul administrației publice de către Eurostat în 2011 și 2012, astfel încât guvernul să poată evalua în permanență impactul probabil asupra deficitului public și a evoluției arieratelor, subvențiilor, transferurilor și pierderilor asociate acestor întreprinderi;

(d)

monitorizarea continuă a masei salariale din sectorul public astfel încât acesta să respecte limitele stabilite în strategia fiscală pe termen mediu;

(e)

introducerea unui sistem de coplată în funcție de venituri pentru serviciile medicale, precum și a unui sistem adecvat de verificări și controale pentru a se evita acumularea arieratelor în sistemul sănătății;

(f)

implementarea unor măsuri de îmbunătățire a administrării bugetului pentru investiții publice conform strategiei bugetare aferente perioadei 2012-2014, cu accent pe trecerea de la investițiile finanțate în întregime la nivel intern la cele cofinanțate de Uniune;

(g)

revizuirea, actualizarea și publicarea anuală a unei strategii multianuale de gestionare a datoriei;

(h)

implementarea unor măsuri strategice vizând raționalizarea sistemului de stabilire a salariilor, astfel încât evoluțiile salariale să reflecte mai bine productivitatea, și a unor reforme care să sporească flexibilitatea contractelor de muncă și a acordurilor privind orele de program, în cadrul unei abordări integrate în materie de flexicuritate;

(i)

adoptarea unor măsuri care să îmbunătățească funcționarea pieței energiei și transporturilor, în conformitate, acolo unde este cazul, cu legislația Uniunii;

(j)

implementarea unor măsuri care să îmbunătățească mediul de afaceri în sectorul serviciilor, conform Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (3);

(k)

măsuri care să consolideze și mai mult cadrul prudențial pentru instituțiile de credit și care să pregătească introducerea Standardelor internaționale de raportare financiară din 2012;

(l)

modificări legislative care să asigure corelarea dispozițiilor legii lichidării societăților de asigurare cu cele ale legii generale a insolvenței și cu cele ale legii privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;

(m)

îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale și de coeziune din partea Uniunii și îndeplinirea obiectivelor specifice privind nivelul agregat cumulat al cheltuielilor certificate în cadrul acestor fonduri.

19.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/18

(1)

România a implementat un program substanțial de reforme începând cu 2009. Finanțele publice au revenit pe o traiectorie mai sustenabilă, iar accesul guvernului la finanțare pe piețele financiare s-a ameliorat semnificativ. În condițiile în care ajustarea bugetară continuă, cursul de schimb al monedei naționale a României (RON) față de monedele principalilor parteneri comerciali a devenit mai stabil, iar companiile-mamă ale băncilor străine și-au păstrat expunerile față de România, sectorul bancar a rămas stabil și bine capitalizat, iar deficitul extern al României a fost ținut sub control.

(2)

Este necesar să se continue consolidarea bugetară în vederea stabilizării și mai mult a ponderii datoriei în PIB și pentru a se garanta sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice într-o societate care se confruntă cu probleme de îmbătrânire rapidă a populației. România a început procesul de redresare, însă pentru moment finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei care se apropie de scadență rămân costisitoare, iar România continuă să se bazeze preponderent pe instrumente de datorie cu perioade scurte de scadență. Stabilitatea sectorului bancar s-a menținut, însă creșterea volumului de active depreciate ar putea crea în continuare presiuni asupra sistemului.

(3)

În aceste condiții, este crucial ca autoritățile române să continue aplicarea unor politici macroeconomice robuste și credibile, pentru a evita apariția unor tensiuni majore pe piața financiară. Un element de bază al programului economic rămâne reducerea deficitului bugetar conform recomandărilor adresate de Consiliu României în cadrul procedurii de deficit excesiv. Pentru ca reducerea deficitelor bugetare să poată fi sustenabilă, România trebuie să continue reforma sistemului de gestiune și control al finanțelor publice.

(4)

Consiliul examinează cu regularitate politicile economice implementate de România, mai exact în contextul analizei anuale a actualizării de către România a programului de convergență și a implementării programului național de reformă și al evaluării periodice a progreselor înregistrate de România în contextul raportului de convergență.

(5)

Conform scenariului de bază al programului economic, nevoile brute totale de finanțare până în primul trimestru al anului 2013 sunt acoperite integral, iar guvernul își consolidează în continuare accesul la finanțare pe piețele financiare, însă agenda reformelor nefinalizată și riscurile substanțiale care planează asupra scenariului de bază vin în sprijinul solicitării României de asistență financiară preventivă, ca o continuare a asistenței acordate în temeiul Deciziei 2009/458/CE a Consiliului din 6 mai 2009 de acordare de asistență reciprocă României (1).

(6)

Autoritățile române au solicitat asistență financiară din partea Uniunii și a altor instituții financiare internaționale cu scopul de a sprijini sustenabilitatea balanței sale de plăți și de a asigura menținerea rezervelor valutare la un nivel prudent chiar și în condiții economice neprielnice.

(7)

România se confruntă în continuare cu dificultăți majore în ceea ce privește balanța de plăți, iar aceste amenințări justifică în continuare acordarea de asistență reciprocă de către Uniune,