14.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/1

(1)

Comisia, prin Regulamentul (UE) nr. 1042/2010 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), a instituit o taxă antidumping provizorie (denumită în continuare „măsurile provizorii”) asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară (denumită în continuare „HCCS”) originară din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Procedura a fost inițiată în urma unei plângeri introduse la data de 4 ianuarie 2010 de către CEPIFINE, Asociația europeană a fabricanților de hârtie de calitate superioară (denumită în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă o proporție majoră, în acest caz, de peste 25 %, din producția totală de hârtie cretată de calitate superioară realizată în Uniune. Plângerea conținea elemente de probă prima facie care atestau existența dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză, precum și prejudiciile materiale rezultate, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri.

(3)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea măsurilor antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris punctele de vedere cu privire la constatările provizorii. Părților care au solicitat acest lucru li s-a acordat posibilitatea de a fi audiate.

(4)

Comisia a continuat să cerceteze și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea constatărlor sale definitive.

(5)

Un grup de producători-exportatori cooperanți (denumit în continuare „producătorul-exportator”) din RPC a afirmat că ar fi trebuit să fie audiat înainte de instituirea măsurilor provizorii având în vedere faptul că, potrivit afirmațiilor grupului respectiv, un regulament provizoriu reprezintă o măsură individuală în sensul articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (3).

(6)

În ceea ce privește afirmația de mai sus, ar trebui subliniate următoarele elemente. Regulamentul de bază stabilește drepturile părților în cadrul procedurilor antidumping, iar în ceea ce privește acest aspect specific, articolul 7 stabilește etapele procedurale pentru instituirea de măsuri provizorii. Articolul 7 din regulamentul de bază menționează, printre altele, că măsurile provizorii, dacă este cazul, pot fi instituite în termen de nouă luni de la inițierea anchetei. În cadrul prezentei proceduri, Comisia a desfășurat ancheta în conformitate cu dispozițiile articolului 6 din regulamentul de bază și a instituit măsuri provizorii în conformitate cu articolul 7 din regulamentul de bază. În același timp, au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru, dispunând de ocazii adecvate pentru a prezenta informații și a emite observații. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, „chiar dacă… principiul dreptului la audiere presupune ca exportatorii să fie informați cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează instituirea de taxe provizorii, nerespectarea dreptului respectiv nu poate avea în sine efectul de viciere a regulamentului de instituire a unor taxe definitive în măsura în care, în cursul procedurii de adoptare a regulamentului menționat anterior, a fost remediat viciul care a afectat procedura de adoptare a regulamentului corespunzător de instituire a unor taxe provizorii (4)”. În cazul de față, Comisia și-a îndeplinit obligațiile în materie de comunicare în temeiul regulamentului de bază și a respectat dreptul producătorului-exportator la o audiere echitabilă în timpul desfășurării procedurii care a condus la adoptarea prezentului regulament.

(7)

Caracterul provizoriu al măsurilor adoptate în temeiul articolului 7 din regulamentul de bază se reflectă, printre altele, în perioada maximă de șase luni în cursul căreia măsurile pot fi instituite, precum și în faptul că orice taxă provizorie este acoperită doar de o garanție. De altfel, Comisia nu a împiedicat niciodată vreo parte să își prezinte cererile de participare la mai multe audieri până la expirarea termenului de nouă luni prevăzut prin lege pentru instituirea de măsuri provizorii, în cazul în care părțile respective considerau că audierea lor era necesară în etapa respectivă.

(8)

Producătorul-exportator a solicitat accesul la datele utilizate furnizate de singura societate din Statele Unite ale Americii (SUA) care, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a), a prezentat informații în vederea stabilirii valorii normale. Au existat declarații conform cărora, deoarece părții în cauză nu i s-a permis accesul la dovezile pe baza cărora au fost instituite măsuri provizorii, au fost încălcate dreptul la apărare al părții și principiul bunei administrări. Aceeași parte a afirmat că datele confidențiale referitoare la anumite părți pot fi divulgate reprezentanților legali ai grupului de producători-exportatori cooperanți din RPC. Reprezentanții legali și-ar asuma obligația de a garanta confidențialitatea în ceea ce privește secretele comerciale ale societăților. În vederea sprijinirii plângerii, s-a făcut trimitere la sistemele din SUA și Canada și la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza G.J. Dokter și alții împotriva Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit.

(9)

Aceste solicitări au trebuit respinse. Solicitarea producătorului-exportator avea în vedere accesul la date confidențiale privind prețurile furnizate de societatea americană mai sus menționată. Comisia nu a putut acorda accesul la informații comerciale confidențiale atât de detaliate. Acordarea unui astfel de acces ar fi constituit o încălcare a legislației Uniunii, în special a articolului 19 din regulamentul de bază, deoarece ar fi condus la o dezvăluire neautorizată a datelor comerciale cu caracter sensibil și limitat referitoare la societatea americană respectivă. În ceea ce privește metodologia propusă cu privire la dezvăluirea secretelor comerciale ale societății unor reprezentanți legali ai altor părți interesate, spre deosebire de sistemele din SUA și Canada, regulamentul de bază nu prevede nicio procedură de acest gen. Prin urmare, o astfel de procedură se situează în mod clar în afara cadrului juridic stabilit de UE pentru procedurile antidumping. În orice caz, hotărârea Curții în cauza citată mai sus nu susține în niciun caz accesul la informații confidențiale. Aceasta se referă, de asemenea, la anumite limite inerente ale principiului dreptului la apărare.

(10)

Producătorul-exportator a solicitat, de asemenea, acces la dovezile privind rulourile utilizate în tipărirea cu hârtie în sul fabricate de producători din Uniune, informațiile detaliate despre statutul juridic al unuia dintre producătorii reprezentativi din Uniune, activitățile și datele financiare ale fabricilor de hârtie selectate, datele detaliate referitoare la costul de producție al industriei din Uniune și numerele de control ale produselor fabricate de producătorii reprezentativi din Uniune. Unele dintre informațiile solicitate se situau în afara sferei anchetei deoarece se refereau la produse care nu erau vizate de anchetă sau la activități ale producătorilor din Uniune care nu implică producerea de hârtie cretată de calitate superioară. În ceea ce privește alte informații solicitate, Comisia nu a fost în măsură să acorde accesul la acestea deoarece, în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază, acest lucru ar fi constituit o divulgare neautorizată a secretelor comerciale.

(11)

Aceiași producători-exportatori au solicitat, de asemenea, divulgarea denumirilor societăților care s-au opus anchetei și care nu au solicitat aplicarea tratamentului confidențial. Furnizarea acestor informații ar fi dezvăluit identitatea și poziția producătorilor care au solicitat confidențialitatea; prin urmare, nu a fost posibilă divulgarea acestor informații.

(12)

Comunicarea constatărilor provizorii a fost cât mai detaliată posibil fără a dezvălui informații confidențiale și, prin urmare, nu a încălcat drepturile fundamentale ale producătorului-exportator, dreptul la apărare sau principiul bunei administrări.

(13)

Analizele privind prejudiciul efectuate în cadrul prezentei anchete antidumping și al anchetei antisubvenție desfășurate în paralel sunt identice, întrucât definiția industriei din Uniune, producătorii reprezentativi din Uniune și perioada anchetei coincid în ambele cazuri. Din acest motiv, observațiile privind aspecte referitoare la prejudiciu formulate în cadrul oricăreia dintre aceste două proceduri au fost, în egală măsură, luate în considerare în cealaltă procedură.

(14)

Se reamintește faptul că, astfel cum se prevede în considerentul (13) din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul vizează perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(15)

În urma instituirii măsurilor provizorii, producătorul-exportator și reclamantul au prezentat observații suplimentare privind definiția produsului. Unele dintre aceste observații au reiterat observațiile abordate deja în regulamentul provizoriu.

(16)

Producătorul-exportator a repetat faptul că nu există o diferență substanțială în materie de caracteristici esențiale între hârtia cretată de calitate superioară sub formă de coli sau rulouri adecvată pentru a fi utilizată în mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în coli (denumită în continuare „produsul în cauză”) și rulourile adecvate pentru a fi utilizate în presele alimentate cu hârtie în sul și că, prin urmare, hârtia cretată de calitate superioară pentru tipărirea cu hârtie în sul nu ar fi trebuit exclusă din definiția produsului. Partea respectivă a declarat, de asemenea, că niciun element nu sprijină constatarea Comisiei potrivit căreia aceste produse nu sunt interschimbabile.

(17)

Se reamintește faptul că, în urma anchetei, s-a constatat că hârtia cretată de calitate superioară utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul și cea utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli constituie grupe de produse distincte și nu sunt interschimbabile, astfel cum este descris în considerentele (18) și (20) din regulamentul provizoriu. Producătorul-exportator însuși a recunoscut că aceste produse nu sunt complet interschimbabile.

(18)

Ar trebui subliniat, de asemenea, faptul că, în timpul perioadei luate în considerare, nu au fost importate din RPC rulouri pentru mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în sul. De asemenea, se poate considera că este puțin probabil ca aceste produse să fie importate în viitor, întrucât aprovizionarea cu acestea pe distanțe lungi nu este viabilă din punct de vedere economic din motivele menționate în considerentul (20) din regulamentul provizoriu.

(19)

În plus, au existat afirmații ale producătorului-exportator potrivit cărora criteriile definite în considerentul (16) din regulamentul provizoriu, și anume caracteristica tehnică de rezistență la smulgere, nu sunt adecvate în contextul realizării unei distincții între hârtia cretată de calitate superioară utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul, pe de o parte și hârtia cretată de calitate superioară utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli, pe de altă parte. De asemenea, s-a afirmat faptul că excluderea hârtiei în sul s-a efectuat în mod arbitrar sub pretextul că rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul produse de producătorii din Uniune nu îndeplinesc criteriile prevăzute în considerentul (16) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește caracteristica de rezistență la smulgere.

(20)

Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că nu a fost respectată de către Comisie obligația de a examina în mod obiectiv dovezile care au fost prezentate de către producătorul-exportator în cauză serviciilor Comisiei înainte de adoptarea regulamentului provizoriu, și anume rezultatele testului efectuat de acesta în propriul său laborator în vederea măsurării rezistenței la smulgere a rulourilor pentru tipărirea cu hârtie în sul fabricate de producătorii din Uniune.

(21)

Rezultatele testelor prezentate de producătorul-exportator au constat într-un rezumat al rezultatelor testelor efectuate în propriul său laborator. Esențial este faptul că rezultatele nu au fost puse la dispoziția celorlalte părți interesate, în special a industriei din Uniune, pentru examinare și formularea de observații, iar producătorul-exportator nu a prezentat niciun rezumat neconfidențial valabil, în pofida atenționărilor repetate în acest sens.

(22)

Se reamintește faptul că, în etapa provizorie, Comisia a ajuns la constatarea că gradul de obiectivitate și fiabilitate a testului nu este suficient pentru a putea conduce la stabilirea unor constatări. Nu au fost furnizate de către producătorul-exportator informații detaliate suplimentare care să permită evaluarea fiabilității testului. Având în vedere faptul că nu a fost furnizată nicio versiune neconfidențială a acestui test, societățile ale căror rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul se presupune că au fost testate nu au putut reacționa la constatările testului. Prin urmare, Comisia nu a putut verifica în mod obiectiv dacă rezultatele prezentate ale testului sunt fiabile și corecte și pot fi luate în considerare în cadrul anchetei. Pe baza datelor disponibile Comisiei, constatările provizorii cu privire la obiectivitatea și fiabilitatea testului nu au putut fi revizuite întrucât informațiile prezentate cu titlu confidențial nu au putut fi contraverificate cu surse fiabile.

(23)

În urma instituirii măsurilor provizorii, producătorul-exportator a prezentat rezultatele unui alt test realizat în numele său de către un laborator extern și a reafirmat că HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul a fost exclusă în mod arbitrar din sfera anchetei. Conform rapoartelor de testare, rezistența la smulgere a fost măsurată pe 25 de eșantioane de rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul furnizate de producătorul-exportator laboratorului și identificate de acesta ca fiind eșantioane de hârtie fabricată de producători din Uniune. Potrivit acestui raport, niciun eșantion de hârtie nu a îndeplinit cele două criterii prevăzute în considerentul (16) din regulamentul provizoriu.

(24)

Evaluarea raportului de testare a dezvăluit faptul că, în primul rând, raportul de testare elaborat de laboratorul extern se referea în cea mai mare parte la produse pentru care rezultatele respective erau irelevante întrucât majoritatea eșantioanelor testate nu erau, de fapt, rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul; în al doilea rând, raportul de testare se referea la produse care nu erau identificate în mod suficient, deoarece nu s-a putut afirma, din acel raport de testare, dacă hârtia testată era destinată pentru tipărirea cu hârtie în coli sau pentru tipărirea cu hârtie în sul, întrucât marca de hârtie descrisă în raport există în ambele formate. În plus, raportul de testare nu a oferit garanții care să ateste că eșantioanele de rulouri indicate au fost într-adevăr cele care au fost supuse testelor.

(25)

Pentru a răspunde la raportul de testare al laboratorului extern, reclamantul a furnizat rezultatele unui test efectuat de către unul dintre producătorii din Uniune pe aceleași eșantioane de rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul care se presupune că au fost testate de laboratorul extern respectiv. Acest test a avut rezultate diferite. Reclamantul a explicat diferențele atribuindu-le unor condiții de testare posibil diferite și, prin urmare, unei posibile încălcări a standardului ISO 3783:2006 în conformitate cu care ar trebui măsurată rezistența la smulgere prevăzută în considerentul (16) din regulamentul provizoriu.

(26)

După comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a contestat obiectivitatea Comisiei în ceea ce privește decizia acesteia de a respinge rezultatele testelor efectuate de laboratorul extern. Acesta a afirmat că testele au fost efectuate „în orb” de către expertul independent și în conformitate cu standardul ISO relevant. Producătorul-exportator a furnizat o declarație scrisă a responsabilului care explica proveniența eșantioanelor utilizate în cadrul testelor pentru a dovedi independența, corectitudinea și reprezentativitatea acestor teste.

(27)

În primul rând, obiectivitatea raportului de testare al laboratorului extern nu a fost niciodată contestată de către Comisie, iar în această privință faptul că testele au fost efectuate „în orb” este irelevant. Pe de altă parte, îndoielile exprimate se refereau la selectarea și originea eșantioanelor testate și nu la teste în sine. Argumentele producătorului-exportator nu au înlăturat aceste îndoieli întrucât erau incomplete și neclare în mai multe privințe, de exemplu s-a afirmat că includerea altor produse decât rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul a fost cauzată de erori administrative sau, din greșeală, de către furnizori, care este posibil să fi furnizat eșantioane eronate.

(28)

Având în vedere faptul că sursa, precum și eșantioanele de produse care se presupune că au fost testate nu au fost clar indicate, iar rezultatele testelor efectuate de diferitele părți au fost contradictorii, s-a considerat că raportul de testare prezentat de laboratorul extern în numele producătorului-exportator chinez nu a demonstrat în mod concludent că testul rezistenței la smulgere nu este adecvat pentru a se face distincția între HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul, pe de o parte și HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli, pe de altă parte. În consecință, raportul de testare nu a demonstrat că HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în sul a fost exclusă din sfera anchetei în mod arbitrar.

(29)

În ceea ce privește relevanța rezistenței la smulgere în calitate de criteriu distinctiv pentru rulourile utilizate în procesul de tipărire cu hârtie în sul, se reamintește faptul că, în definiția produsului, cele două grupe de produse sunt diferențiate, printre altele, pe baza utilizării produselor, adică stabilindu-se dacă produsul est adecvat pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul sau pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în coli, în funcție de cerințele impuse de tipul de mașini de tipărit utilizate, și anume, printre altele, caracteristica rezistenței la smulgere. În plus, se precizează că rezistența la smulgere este numai una dintre caracteristicile care fac distincția între HCCS pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul și HCCS pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în coli; considerentele (16) și (18) din regulamentul provizoriu stabilesc criterii suplimentare care nu au fost contestate de către producătorul-exportator în cauză. Producătorul-exportator a afirmat că umiditatea, astfel cum este definită în considerentul (18) al regulamentului provizoriu, nu este o caracteristică de bază care permite distingerea produselor. Cu toate acestea, în timpul anchetei, în această privință au fost exprimate opinii diferite de către alte părți. În orie caz, s-a stabilit că rigiditatea și rezistența la smulgere sunt factorii cei mai relevanți.

(30)

În răspunsul prezentat, reclamantul a recunoscut că este posibil ca anumite rulouri care nu îndeplinesc pe deplin toate criteriile privind rezistența la smulgere prevăzute în regulamentul provizoriu să poată fi totuși utilizate în procesul de tipărire cu hârtie în sul. Cu toate acestea, reclamantul și-a susținut punctul de vedere conform căruia rezistența la smulgere este singurul test care poate determina cu certitudine dacă un rulou se poate utiliza în procesul de tipărire cu hârtie în sul; altfel spus, dacă un rulou respectă criteriile referitoare la rezistența la smulgere prevăzute în considerentul (16) din regulamentul provizoriu, atunci acesta este cu siguranță un rulou pentru tipărirea cu hârtie în sul.

(31)

În sprijinul afirmațiilor de mai sus privind rezistența la smulgere, producătorul-exportator s-a referit la argumente prezentate de către unul dintre producătorii din Uniune care, în cadrul unor anchete antidumping și antisubvenție din SUA, a depus o plângere în care ar fi recunoscut că rulourile nu pot fi diferențiate nici pe baza testului de rezistență la smulgere, nici prin intermediul altor măsurători.

(32)

Reclamantul a contestat aceste declarații ale producătorului-exportator și a afirmat că, spre deosebire de ceea ce s-a afirmat, din procedurile din SUA reiese că există o distincție clară între rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul și HCCS.

(33)

În primul rând, ar trebui să se precizeze faptul că declarațiile la care face trimitere producătorul-exportator au fost prezentate în cadrul unor anchete desfășurate sub alte jurisdicții și de către părți diferite față de cele implicate în actuala procedură, fiind, prin urmare, irelevante. În al doilea rând, autoritățile SUA implicate în anchetele menționate au ajuns la constatarea că există o distincție clară între HCCS utilizată în procesul de tipărire cu hârtie în coli, pe de o parte, și rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul. Rulourile de tăiat au fost considerate ca fiind produse semifinite, în timp ce rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul nu au fost considerate ca făcând parte din produsul în cauză. În cadrul definiției produsului, autoritățile SUA nu au definit în mod explicit rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul. Din acest motiv, criteriul de rezistență la smulgere nu a fost relevant în definirea produsului vizat de anchetele sus-menționate.

(34)

Pe baza observațiilor de mai sus, caracteristica tehnică „rezistența la smulgere” a fost confirmată ca fiind o caracteristică fiabilă a HCCS pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul.

(35)

Cu toate acestea, observațiile formulate au dezvăluit, de asemenea, că există rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul care pot fi utilizate în acest scop chiar dacă nu îndeplinesc pe deplin toate criteriile referitoare la rezistența la smulgere. Din acest motiv, s-a considerat necesară îmbunătățirea definiției rulourilor adecvate pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul.

(36)

Pentru a furniza un criteriu suplimentar în funcție de care să poată fi diferențiate rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul care nu îndeplinesc în totalitate toate criteriile referitoare la rezistența la smulgere, reclamantul a sugerat că un rulou care nu trece în totalitate de testul de rezistență la smulgere, dar care are un diametru interior mai mic de 80 mm ar trebui considerat ca fiind un rulou pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul.

(37)

Guvernul RPC și producătorul-exportator au afirmat că adăugarea diametrului ca element nou în cadrul definiției produsului constituie o revizuire a definiției rulourilor pentru tipărirea cu hârtie în sul și, prin urmare, a produsului în cauză. S-a afirmat, de asemenea, că diametrul interior nu reprezintă un criteriu adecvat, întrucât există rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul cu un diametru mai mare de 80 mm și rulouri de tăiat cu un diametru mai mic de 80 mm.

(38)

Comisia s-a străduit să îmbunătățească și mai mult definiția rulourilor adecvate pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul și să ofere clarificări mai ample pentru a face mai clară diferența între produsul în cauză și alte produse, având în vedere, de asemenea, reducerea la minimum a posibilității de eludare a măsurilor. Dovezile prezentate cu privire la faptul că diametrul reprezintă un criteriu alternativ adecvat in cadrul definiției au demonstrat totuși că utilizarea acestui criteriu ar putea conduce la excluderea produsului în cauză, și anume rulourile de tăiat cu un diametru mai mic de 80 mm, din sfera de aplicare a măsurilor. Prin urmare, acest criteriu de definire a rulourilor adecvate pentru utilizarea în procesul de tipărire cu hârtie în sul a fost eliminat.

(39)

Elementele sus-menționate nu aduc atingere fiabilității metodei conform căreia rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul au fost excluse din sfera anchetei, după cum a afirmat grupul de producători-exportatori din RPC.

(40)

Nu au fost primite alte observații privind excluderea hârtiei multistrat din definiția produsului care face obiectul anchetei.

(41)

Pe baza elementelor sus-menționate, se confirmă considerentele (14)-(26) din regulamentul provizoriu.

(42)

Având în vedere faptul că nu au fost primite observații cu privire la constatările enunțate în considerentul (27) din regulamentul provizoriu, se confirmă constatările provizorii cu privire la produsul similar.

(43)

În lipsa altor observații cu privire la eșantionare, se confirmă considerentele (28)-(30) din regulamentul provizoriu.

(44)

Cei patru producători menționați în considerentul (29) din regulamentul provizoriu, care au fost considerați reprezentativi pentru industria din Uniune, astfel cum este definită în considerentul (77) din regulamentul provizoriu, sunt denumiți în continuare „producători reprezentativi din Uniune”.

(45)

Numai un grup cooperant din RPC (APP, producătorul-exportator) a formulat observații cu privire la dumping în urma instituirii de măsuri provizorii.

(46)

În ceea ce privește primul criteriu, APP a afirmat că argumentele Comisiei se bazează numai pe pretinsa imposibilitate de a verifica plata. Prin urmare, s-a afirmat că metodele utilizate de partea în cauză sunt conforme cu Standardele internaționale de contabilitate (IAS).

(47)

Argumentul respectiv a trebuit să fie respins. În această privință, se precizează că ancheta a dezvăluit faptul că nu este posibilă stabilirea existenței unor plăți referitoare, pe de o parte, la transferul de acțiuni ale societății și, pe de altă parte, la costul principalelor intrări de materii prime. În ceea ce privește metodele de contabilitate utilizate, se precizează că acestea nu au fost conforme cu IAS (compensare și informații privind părțile afiliate).

(48)

Referitor la primul și al doilea criteriu, APP a afirmat că, în mod sumar, Comisia a respins avizul unei renumite firme de consiliere în domeniul contabilității pe motiv că acesta era irelevant. S-a considerat că este vorba de o respingere inadmisibilă a declarației unui martor independent, ceea ce încalcă dreptul APP de a beneficia de o procedură echitabilă. APP a declarat că, potrivit consilierilor săi contabili, analiza Comisiei privind principiile și procedurile contabile este eronată, iar anumite elemente identificate de Comisie nu sunt semnificative.

(49)

Afirmațiile APP nu au fost sprijinite de dovezi și au trebuit să fie respinse. În această privință se precizează că acei consilieri contabili menționați în considerentul de mai sus nu par să conteste realitatea faptelor stabilite în cadrul prezentei anchete ci încearcă, mai curând, să prezinte o analiză a anumitor principii de bază în domeniul contabilității, în special a principiului prudenței, a principiului contabilității de angajamente, a principiului reprezentării fidele și a principiului importanței relative. Ar trebui să se precizeze faptul că respectivii consilieri contabili nu au fost prezenți în timpul verificării la fața locului efectuate de Comisie în RPC, în cursul căreia Comisia a luat cunoștință, în mod direct, de practicile efective ale APP, relevante pentru evaluarea acordării TEP. Comisia a explicat detaliat și în scris părții în cauză deficiențele identificate și legăturile acestora cu principiile de contabilitate IAS. Interpretarea acestor principii de către firma de contabilitate nu a fost suficient fundamentată sau susținută de dovezi și nici nu a putut fi reconciliată cu realitatea faptelor stabilite. Într-adevăr, dovezile de la dosar au confirmat că principiile de contabilitate sus-menționate nu au fost respectate.

(50)

APP a declarat că drepturile sale fundamentale au fost încălcate. S-a afirmat faptul că, în momentul analizei privind TEP, Comisia a impus părții în cauză o sarcină excesivă în materie de furnizare de dovezi.

(51)

Argumentul respectiv a trebuit să fie respins. În acest context, se precizează faptul că APP a fost pe deplin informată de către Comisie cu privire la tipul de informații solicitate în ceea ce privește TEP, iar Comisia a făcut eforturi pentru a verifica în fiecare stadiu al procedurii orice informație furnizată de partea în cauză. Faptul că informațiile prezentate de partea în cauză nu confirmă conformitatea metodelor contabile aplicate cu IAS nu implică existența unei sarcini excesive în materie de furnizare de dovezi. TEP reprezintă o excepție de la regimul normal pentru societățile stabilite în țări fără economie de piață și, în astfel de cazuri, părțile sunt solicitate doar să demonstreze că au respectat normele prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Nerespectarea unui criteriu este suficientă pentru justificarea refuzului de acordare a TEP. În cadrul acestei proceduri ancheta a stabilit că APP nu a putut demonstra respectarea cerințelor criteriului al doilea.

(52)

APP a afirmat, de asemenea, că există o lipsă de obiectivitate în cadrul evaluării privind acordarea TEP. Acesta a susținut că decizia de a nu acorda TEP a fost posibil influențată de cunoștințele Comisiei cu privire la impactul unui astfel de refuz asupra marjei de dumping a grupului.

(53)

Mai mult, aceste afirmații sunt nefundamentate și, prin urmare, trebuie respinse. Nu există indicații potrivit cărora decizia de a nu acorda TEP a fost influențată de cunoștințele Comisiei cu privire la impactul unui astfel de refuz asupra marjei de dumping a grupului. Analiza TEP constituie o analiză tehnică a îndeplinirii celor cinci criterii clare prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, iar analiza TEP prezentată de Comisie a fost efectuată pe baza criteriilor TEP și fără a lua în calcul impactul rezultatului analizei respective asupra marjei de dumping potențiale a producătorului-exportator. În această privință, se reamintește că programarea diferitelor etape ale verificării la fața locului și diferențele de calendar (formulare de cerere a TEP, chestionare antidumping, date din țara analoagă, vânzări la export prin intermediul părților afiliate), precum și perioadele în care părțile au transmis răspunsurile și modificările ulterioare ale acestora demonstrează că, în momentul comunicării deciziei cu privire la acordarea TEP, Comisia nu era în măsură să stabilească vreun efect al acesteia asupra dumpingului potențial al părții în cauză. În final, APP a prezentat noi informații și a înlocuit informațiile de la dosar într-un stadiu avansat al anchetei. Prin urmare, nu se poate susține faptul că Comisia ar fi putut calcula marjele de dumping respective pe baza unor informații pe care nu le deținea.

(54)

APP a susținut, de asemenea, că nu era necesară verificarea completă de către Comisie a tuturor răspunsurilor părții în cauză pentru a avea o viziune clară asupra datelor incluse în răspunsul acestei părți la chestionarul antidumping și că există suspiciuni conform cărora Comisia a deținut toate datele necesare pentru calcularea unei marje de dumping.

(55)

Acest argument a trebuit să fie respins. În această privință, se precizează că, în conformitate cu prevederile articolului 16 din regulamentul de bază, pentru a realiza o determinare reprezentativă, Comisia a verificat toate informațiile prezentate de părțile interesate. Rezultatele anchetei s-au bazat pe verificarea faptelor în cursul unei perioade de patru luni și nu pe simple suspiciuni sau pe alt tip de declarații sau afirmații neverificate.

(56)

APP a afirmat că respectivele criterii pentru atribuirea TEP ar trebui interpretate în lumina obiectivului lor, și anume garantarea faptului că prețurile sunt rezultatul acțiunii forțelor normale ale pieței. În acest sens, se precizează că obiectivul criteriilor de acordare a TEP este prevăzut în mod clar la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, iar în cazul APP, Comisia a aplicat aceste norme clar stabilite atunci când a analizat cererea de acordare a TEP.

(57)

APP a identificat, de asemenea, deficiențe în evaluarea privind TEP, având în vedere faptul că verificarea răspunsului la chestionarul antidumping a stabilit un cost de producție „fiabil”, în timp ce evaluarea privind TEP indică incapacitatea de a determina plățile corespunzătoare intrărilor.

(58)

Această interpretare a constatărilor a trebuit respinsă ca fiind eronată. Se reamintește că, pentru acordarea TEP și, prin urmare, pentru fiabilitatea și utilizarea datelor furnizate de un producător-exportator în materie de prețuri și costuri în scopul stabilirii valorii normale, regulamentul de bază pune drept condiție explicită demonstrarea cu succes de către societatea în cauză a faptului că îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c). Dacă afirmația de mai sus a APP ar fi acceptată, atunci ar trebui să se ignore pur și simplu atât constatările evaluării pentru acordarea TEP, cât și dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (c), utilizându-se alt tip de informații colectate în alt scop. Acest lucru nu este în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază.

(59)

Se reamintește că, potrivit constatărilor, doi dintre cei patru producători-exportatori afiliați APP nu produc decât carton multistrat. Având în vedere faptul că, astfel cum se confirmă în considerentele (40) și (41), cartonul multistrat este exclus din definiția produsului, se constată că rezultatele analizei privind acordarea TEP în ceea ce privește cei doi producători-exportatori afiliați care produc numai carton multistrat în cadrul grupului APP nu sunt relevante pentru prezenta procedură.

(60)

În lipsa oricăror alte observații în ceea ce privește statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, considerentele (31)-(51) din regulamentul provizoriu sunt astfel confirmate.

(61)

În absența oricăror observații cu privire la TI, se confirmă considerentele (52)-(55) din regulamentul provizoriu.

(62)

Nicio parte nu a adus obiecții cu privire la alegerea SUA ca țară analoagă pentru determinarea definitivă.

(63)

În lipsa altor observații privind alegerea țării analoage, se confirmă considerentele (56)-(63) din regulamentul provizoriu.

(64)

Se reamintește faptul că valoarea normală a fost calculată pe baza datelor furnizate de unicul producător cooperant din țara analoagă (SUA). Prin urmare, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor de vânzare interne ale unui producător american de produs similar fabricat în SUA. În timpul PA acest producător a produs și a vândut pe piața SUA marea majoritate a tipurilor de produs similar.

(65)

Potrivit afirmațiilor APP, Comisia nu a furnizat informațiile necesare referitoare la valoarea normală din țara analoagă, cum ar fi comparabilitatea produselor, reprezentativitatea, structura costurilor, mecanismul de comparare echitabilă și ajustările.

(66)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință se precizează că, astfel cum se explică în considerentul (9), Comisia a furnizat părții în cauză toate informațiile relevante privind datele utilizate pentru calcularea valorii normale care puteau fi divulgate fără a încălca dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază, adică garantând în același timp faptul că datele confidențiale furnizate de unicul producător din SUA sunt tratate ca atare și nu sunt dezvăluite altor părți. Informațiile transmise producătorului-exportator au fost utile și i-au oferit acesteia posibilitatea de a înțelege metodologia utilizată în conformitate cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază.

(67)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (64)-(67) din regulamentul provizoriu.

(68)

APP a declarat că vânzările la export ale uneia dintre societățile sale care a cooperat la anchetă ar fi trebuit luate în considerare pentru calcularea marjei de dumping, chiar dacă nu existau produse corespunzătoare. S-a afirmat, de asemenea, că acele cantități exportate de societatea respectivă nu erau mici, ci, din contră, substanțiale.

(69)

În ceea ce privește aceste afirmații, se precizează că valoarea vânzărilor în cauză a fost luată în considerare pentru stabilirea prețurilor de export însă nu a putut fi stabilită nicio valoare normală pentru aceste tranzacții deoarece nu existau tipuri de produse comparabile în țara analoagă și, prin urmare, nu s-a putut efectua nicio comparație. Referitor la cantitățile exportate de respectiva societate, se precizează că acestea nu reprezentau decât o mică parte din totalitatea vânzărilor la export ale APP, iar nivelurile prețurilor lor păreau să corespundă nivelurilor prețurilor de export globale ale APP. În final, ar trebui menționat faptul că marea majoritate a tranzacțiilor de export au fost utilizate pentru a determina dacă exporturile au făcut obiectul unui dumping sau nu, adică pentru a le identifica pe cele care corespundeau exact valorii normale stabilite pentru țara analoagă. În consecință, afirmațiile APP cu privire la prețul de export au trebuit să fie respinse întrucât nu sunt de natură să pună la îndoială constatarea unui dumping prejudiciabil, în măsura în care baza de calcul este în mod clar reprezentativă. Faptul că în țara analoagă nu există neapărat o valoare normală corespunzătoare pentru fiecare tranzacție de export este inerent unei astfel de constatări.

(70)

APP a susținut de asemenea că vânzările la export sus-menționate ar fi trebuit utilizate pentru calcularea marjei de dumping deoarece autoritatea însărcinată cu ancheta are posibilitatea de a identifica tipuri de produse similare pentru calcularea valorii normale, de a ajusta prețul de export în funcție de valoarea normală sau de a construi o valoare normală pentru realizarea unei comparații cu vânzările la export menționate anterior.

(71)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse întrucât în țara analoagă nu existau tipuri de produse care să se apropie îndeajuns de produsele exportate pentru a se putea compensa diferențele prin efectuarea unei ajustări în temeiul diferențelor la nivelul caracteristicilor fizice. De asemenea, nu a fost posibilă construirea unei valori normale pentru aceste tipuri de produse. Nu s-au putut identifica nici tipuri de produse similare în cadrul altor tranzacții realizate la valoarea normală, nici vreo bază care ar fi permis efectuarea unor ajustări sau construirea valorii normale prin utilizarea vânzărilor, a cheltuielilor generale administrative și a ipotezelor cu privire la profit.

(72)

APP a solicitat clarificări în ceea ce privește marja de profit rezonabilă utilizată pentru construirea prețului de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(73)

În această privință, se precizează că, în urma noilor evoluții, Comisia a abordat din nou acest aspect. Se reamintește că, astfel cum se explică în considerentul (71) din regulamentul provizoriu, a fost utilizată o marjă de profit rezonabilă, mult mai scăzută față de profitul țintă susținut de industria din Uniune. Comisia a reexaminat datele disponibile și a redus nivelul marjei de profit utilizate pentru construirea prețului de export la un nivel egal cu nivelul mediu ponderat declarat de o serie de importatori independenți din Uniune care importau produsul în cauză, și anume 4,5 %.

(74)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (68)-(71) din regulamentul provizoriu, astfel cum au fost modificate mai sus.

(75)

APP a afirmat că nu poate înțelege baza de calcul a anumitor ajustări ale valorii normale (și anume tipul de ajustări și impactul lor asupra valorii normale) și ale prețului de export (și anume metodologia utilizată și calculele efectuate care au condus la mai multe valori).

(76)

În ceea ce privește ajustările valorii normale, astfel cum se explică în considerentele (9) și (66), Comisia a furnizat APP toate datele relevante care au putut fi furnizate, având în vedere dispozițiile referitoare la confidențialitate din regulamentul de bază. În plus, Comisia a verificat împreună cu partea cooperantă din țara analoagă dacă, în vederea îmbunătățirii transparenței, pot fi divulgate și alte informații privind ajustările. În urma obținerii acordului producătorului din țara analoagă, au fost, într-adevăr, furnizate APP informații mai detaliate legate de ajustările valorii normale după comunicarea constatărilor provizorii.

(77)

Referitor la ajustările prețului de export, se precizează că informațiile furnizate APP au fost complete. Ulterior, în urma solicitării APP, au fost oferite părții clarificări cu privire la ajustările prețului de export după comunicarea constatărilor provizorii.

(78)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele (72) și (73) din regulamentul provizoriu.

(79)

Nu a fost prezentată nicio observație pertinentă cu privire la marja de dumping. În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentul (74) din regulamentul provizoriu.

(80)

Având în vedere nivelul revizuit al marjei de profit utilizate pentru construirea prețului de export al APP și pe baza metodologiei definite în considerentele (31)-(73) din regulamentul provizoriu, marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(81)

Pe baza datelor prezentate în considerentul (76) din regulamentul provizoriu, marja de dumping definitivă la scară națională pentru RPC a fost stabilită prin utilizarea marjei de dumping definitive fixate pentru societățile cooperante cu cel mai ridicat nivel individual al taxei, și anume 63 %. În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentul (76) din regulamentul provizoriu.

(82)

Guvernul RPC a afirmat că unul dintre producătorii reprezentativi este afiliat unei societăți din RPC și, prin urmare, ar trebui exclus din definiția industriei din Uniune. Cu toate acestea, ancheta a dezvăluit că produsele fabricate de societatea chineză respectivă nu corespund produsului în cauză. Prin urmare, această relație nu are niciun impact asupra analizei prejudiciului sau asupra includerii acestui producător din Uniune în definiția industriei din Uniune.

(83)

În lipsa altor observații cu privire la producția din Uniune, se confirmă considerentele (77)-(79) din regulamentul provizoriu.

(84)

În lipsa observațiilor cu privire la consumul din Uniune, se confirmă considerentele (80)-(82) din regulamentul provizoriu.

(85)

În absența observațiilor cu privire la nivelul importurilor din RPC în Uniune, se confirmă considerentele (83)-(84) din regulamentul provizoriu.

(86)

Pentru a garanta că respectivele calculări ale dumpingului și ale subcotării prețurilor efective și a prețurilor indicative se înscriu într-o abordare coerentă și, din motivele stabilite în considerentele (68)-(71), calculul subcotării prețurilor a fost revizuit pentru a exclude vânzările la export ale unei societăți din cadrul grupului unui producător-exportator cooperant.

(87)

Pe baza setului de date modificat care a fost utilizat pentru realizarea calculelor și din cauza unei corecții minore, nivelul subcotării prețurilor din considerentul (87) a fost ușor revizuit. Importurile care au făcut obiectul unui dumping au fost efectuate la un preț mai mic cu 7,6 % în medie față de prețurile de vânzare ale producătorilor din Uniune în cursul PA.

(88)

Unul dintre producătorii-exportatori chinezi cooperanți (APP) a afirmat că analiza prejudiciului ar trebui realizată la nivelul industriei din Uniune, definite în mod corespunzător, care ar trebui să fie limitată la producătorii din Uniune care susțin plângerea și cooperează la anchetă. Producătorul-exportator sugerează că acele constatări privind prejudiciul material ar fi diferite dacă anumiți indicatori, precum cota de piață, ar fi stabiliți la nivelul unei astfel de industrii din Uniune „definite în mod corespunzător”. RPC a afirmat că analiza prejudiciului nu a examinat în mod coerent și cuprinzător toți indicatorii de prejudiciu în ceea ce privește reclamanții și industria din Uniune în ansamblul ei.

(89)

În primul rând, se precizează că afirmațiile respectivului producător-exportator par să rezulte din indicatorii calculați pe baza unor seturi de date și informații diferite față de cele care au fost stabilite în timpul anchetei și care sunt prezentate mai jos și în regulamentul provizoriu. În consecință, aceste constatări sunt eronate din punct de vedere factual și, prin urmare, irelevante.

(90)

În al doilea rând, astfel cum se explică în considerentul (89) din regulamentul provizoriu, Comisia practică evaluarea factorilor macroeconomici pentru a determina prejudiciul suferit la nivelul industriei din Uniune în ansamblul său. În cadrul prezentei anchete, industria din Uniune a fost definită la nivelul producătorilor din Uniune care reprezintă producția totală a Uniunii (considerentul (77) din regulamentul provizoriu), indiferent dacă aceștia au susținut plângerea sau au cooperat la anchetă. Având în vedere această definiție amplă, producătorii-exportatori afirmă că industria din Uniune nu a fost definită „în mod corespunzător”.

(91)

Factorii microeconomici sunt analizați la nivelul producătorilor reprezentativi din Uniune, indiferent dacă aceștia susțin plângerea sau nu. Producătorii reprezentativi au reprezentat 58 % din producția din Uniune. Niciunul dintre ceilalți producători din Uniune nu a criticat constatările Comisiei privind factorii microeconomici ca fiind nefiabile sau neîntemeiate. Prin urmare, nu există motive care să conteste constatările stabilite pe baza informațiilor furnizate numai de către producătorii reprezentativi din Uniune.

(92)

Au fost primite observații suplimentare în ceea ce privește gradul de cooperare a unuia dintre producătorii reprezentativi din Uniune.

(93)

S-a afirmat că unul dintre producătorii reprezentativi din Uniune a cooperat numai parțial întrucât se presupune că ar fi afiliat altui producător care nu a cooperat la anchetă. S-a presupus că societățile respective sunt afiliate în urma unor acorduri tranzitorii încheiate în momentul achiziționării de către producătorul cooperant din Uniune a sectorului de activitate HCCS al celuilalt producător. S-a afirmat că, prin aceste acorduri tranzitorii, producătorul cooperant din Uniune controlează unele fabrici care aparțineau în continuare producătorului al cărui sector de activitate a fost preluat. Pentru a susține această afirmație, producătorul-exportator s-a referit la Decizia Comisiei (5) în care s-a examinat în momentul achiziției dacă această operație trebuie considerată ca achiziție în sensul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul (CE) privind concentrările economice) (6).

(94)

Această plângere a fost deja examinată în considerentul (91) din regulamentul provizoriu. Se reamintește că acordurile tranzitorii sus-menționate nu au indicat nicio legătură între cele două societăți care să depășească o relație contractuală normală între un cumpărător și un vânzător. În special, termenii acordurilor tranzitorii vizează administrarea vânzărilor de hârtie cretată în cursul unei perioade tranzitorii iar, conform acestor termeni, producătorul din Uniune are doar funcții comparabile cu cele ale unui agent de vânzări pe durata unei perioade tranzitorii. În plus, în conturile sale consolidate și auditate și în răspunsul său la chestionar, acest producător a raportat veniturile din comisioane pentru perioada în care acționa ca agent pentru fabricile respective; nicio proprietate și, prin urmare, niciun cost nu au fost revendicate de către acest producător din Uniune pentru respectivele fabrici.

(95)

În conformitate cu decizia Comisiei mai sus menționată, tranzacția încheiată între cele două societăți a fost considerată ca fiind o achiziție, efectuată de producătorul din Uniune, a unei părți din activitățile celeilalte societăți și nu ca o preluare a societății ca atare. Decizia nu indică faptul că societățile ar trebui considerate ca fiind o singură entitate după această achiziție; mai ales, nu există nicio întreprindere comună între societățile respective. Se precizează, de asemenea, că, din punct de vedere geografic, sfera de cuprindere a deciziei sus-menționate acoperă SEE și nu UE. Se menționează, de asemenea, că, în decizie, Comisia nu a analizat relația dintre societățile respective în sensul articolului 143 din IPCCC (7).

(96)

În această privință, nu există, prin urmare, niciun motiv pentru revizuirea constatărilor provizorii, adică cele două societăți nu sunt afiliate în sensul articolului 143 din IPCCC, iar producătorul din Uniune respectiv a cooperat pe deplin la anchetă.

(97)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că fiecare societate afiliată producătorilor din Uniune ar fi trebuit să completeze un chestionar separat, având în vedere faptul că este vorba despre două entități juridice diferite.Producătorul-exportator a susținut că este discriminat deoarece i s-a solicitat câte un formular de cerere a TEP pentru fiecare entitate din cadrul grupului.

(98)

Se precizează că, în cazul cererilor de acordare a TEP, un grup de societăți trebuie să aducă dovada că toate societățile din grupul respectiv îndeplinesc criteriile fixate pentru obținerea TEP întrucât decizia de a acorda sau nu TEP se aplică în mod specific grupului. În cazul chestionarelor pentru producătorii din Uniune, scopul este de a determina dacă industria din Uniune (în ansamblul său) a suferit un prejudiciu material în cursul PA. Afirmația referitoare la discriminare nu ține cont de faptul că există o diferență clară între obiectivul unei anchete privind prejudiciul și obiectivul examinării unei cereri de acordare a TEP.

(99)

Oricum, în cazul producătorului din Uniune respectiv s-a considerat că un singur răspuns la chestionar va fi suficient pentru a permite o analiză relevantă a aspectelor legate de prejudiciu. Răspunsul oferea, mai ales, o defalcare detaliată a informațiilor la nivelul fiecărei fabrici de celuloză, toate datele necesare referitoare la toți producătorii/vânzătorii de produs similar afiliați putând fi verificate în cursul vizitelor de verificare.

(100)

În observațiile transmise ulterior, producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că aceeași societate nu a cooperat pe deplin întrucât a completat răspunsul la chestionar în numele unei entități inexistente, iar conturile auditate ale societății nu reflectă datele furnizate în răspunsul la chestionarul respectiv. Constatările din considerentul precedent se aplică și în cazul de față.

(101)

Prin urmare, constatările din considerentele (88)-(91) nu se modifică.

(102)

Guvernul RPC a afirmat că datele macroeconomice utilizate pentru analiză sunt incomplete și inexacte și nu pot servi drept dovezi concludente ale unui prejudiciu material.

(103)

Verificarea la fața locului efectuată în incintele reclamantului a confirmat că datele utilizate pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici sunt colectate direct de la producători din Uniune care reprezintă în jur de 98 % din producția totală a Uniunii și că acestea sunt suficient de detaliate pentru identificarea informațiilor referitoare la produsul în cauză. Ipotezele și/sau estimările utilizate au fost stabilite pe o bază rezonabilă și justificabilă, de exemplu rulourile de tăiat nu au fost luate în considerare deoarece volumele lor erau în mod clar neglijabile, având în vedere proporția reprezentată de acestea din volumul total de vânzări ale producătorilor reprezentativi din Uniune. Prin urmare, această afirmație a trebuit respinsă.

(104)

Producătorul-exportator a declarat că respectiva cotă de piață a producătorilor din Uniune ar trebui, de asemenea, să includă importuri din Elveția, întrucât acestea provin de la o fabrică ce aparține unui producător reprezentativ din Uniune.

(105)

Din punct de vedere geografic, anchetele antidumping vizează Uniunea Europeană. Prin urmare, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(106)

S-a afirmat, de asemenea, că, în cursul perioadei luate în considerare, cota de piață a reclamanților a crescut în mod remarcabil.

(107)

Cota de piață este un indicator macroeconomic analizat la nivelul industriei din Uniune în ansamblul său și nu la nivelul reclamanților. În plus, afirmația referitoare la cota de piață a reclamantului este eronată din punct de vedere factual.

(108)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă constatările provizorii enunțate în considerentele (92)-(98) din regulamentul provizoriu.

(109)

Producătorul-exportator a declarat că analiza prejudiciului este defectuoasă din cauza faptului că informațiile despre fabricile de celuloză care au fost obținute de către producătorul din Uniune menționat în considerentul (93) nu au fost incluse în analiza indicatorilor microeconomici pentru anii 2006-2008.

(110)

În urma argumentelor avansate de către această parte, indicatorii microeconomici au fost ajustați în vederea prezentării unei tendințe complet comparabile de-a lungul anilor, fiind excluse informațiile privind fabricile achiziționate pentru toți anii examinați.

(111)

Pe baza modificării sferei de cuprindere a datelor utilizate pentru analiza situației economice a producătorilor reprezentativi din Uniune, astfel cum se explică în considerentul precedent, indicatorii microeconomici se stabilesc definitiv după cum urmează:

(112)

În pofida cifrelor ușor modificate, se confirmă tendințele fundamentale și constatările din considerentul (99) din regulamentul provizoriu care au condus la constatarea conform căreia prețurile hârtiei cretate de calitate superioară au rămas stabile de-a lungul anilor.

Tabelul 5

Prețurile producătorilor din Uniune

(113)

Stocurile au reprezentat în jur de 10 % din volumul de producție în cursul PA. Producătorii reprezentativi din Uniune și-au sporit nivelul stocurilor cu 10 % în timpul perioadei luate în considerare, în special între 2006 și 2007 și, mai târziu, între 2008 și PA. În mod semnificativ, acest fenomen a coincis cu creșterea importantă a importurilor din RPC care fac obiectul unui dumping la un preț scăzut.

Tabelul 6

Stocuri

(114)

Din cauza închiderii unor fabrici de celuloză și a consolidării producătorilor reprezentativi din Uniune, numărul de angajați s-a redus substanțial cu 20 % (aproape 1 600 de locuri de muncă) în cursul perioadei luate în considerare. Creșterea și menținerea unei producții ridicate per salariat chiar și în perioada de concedieri intensive au permis realizarea unor câștiguri de eficiență. Costurile forței de muncă au crescut în mod constant, ajungând la o creștere de 8 % în cursul perioadei luate în considerare.

(115)

Constatările prezentate în considerentul (102) din regulamentul provizoriu sunt, așadar, bazate pe cifrele ușor modificate.

(116)

Rata rentabilității pe parcursul perioadei luate în considerare a fost corectată pentru a reflecta cu mai multă precizie nivelul rentabilității. Cu toate acestea, tendința de bază în materie de rentabilitate rămâne neafectată de această corecție. Producătorii reprezentativi din Uniune au suferit pierderi în anii 2006-2008 și situația financiară s-a redresat doar în 2009 când prețul mondial al pastei de hârtie, principala materie primă, a înregistrat, în mod excepțional, o scădere semnificativă ca urmare a crizei economice. Scăderea prețului pastei de hârtie (– 19 %) a fost considerată anormal de mare, aceasta contribuind în mod direct la îmbunătățirea situației financiare în cursul PA. Trebuie precizat faptul că începând cu PA, prețurile pastei de hârtie au revenit la nivelurile înregistrate înainte de PA.

(117)

Sub rezerva ușoarei modificări a cifrelor, se confirmă constatările referitoare la fluxul de numerar, investiții și randamentul investițiilor prezentate în considerentele (104) și (105) din regulamentul provizoriu.

(118)

Producătorul-exportator a afirmat că îmbunătățirea rentabilității nu ar trebui să fie considerată ca o situație temporară bazată pe o scădere excepțională a costului materiilor prime, astfel cum se explică în considerentul (107) din regulamentul provizoriu. Această scădere a costurilor a fost atât în beneficiul producătorilor locali cât și în beneficiul producătorilor chinezi, nu numai al reclamanților; prin urmare, aceste progrese în materie de rentabilitate nu s-au bazat în mod exclusiv pe scăderea costurilor, ci au rezultat mai degrabă dintr-o schimbare a politicii prețurilor practicate de reclamanți.

(119)

În plus, producătorul-exportator a declarat că rentabilitatea este determinată mai degrabă de prețurile HCCS, decât de prețul pastei de hârtie. Cu toate acestea, s-a constatat că, în 2009, când prețurile pastei de hârtie au scăzut în mod semnificativ, prețurile HCCS au rămas stabile și profiturile au crescut în consecință. Prin urmare, având în vedere faptul că prețurile au rămas stabile, nu se poate stabili nicio corelație între prețuri și rentabilitate în această perioadă de timp specifică.

(120)

Rata rentabilității constituie un indicator care este analizat la nivelul producătorilor reprezentativi din Uniune și nu la nivelul reclamanților, așa cum sugerează partea sus-menționată. Analiza informațiilor obținute a scos în evidență o legătură directă între scăderea excepțională a prețurilor pastei de hârtie, care constituie principala materie primă, și îmbunătățirea rentabilității; stabilitatea prețurilor produselor finite a contribuit, într-adevăr, la această îmbunătățire. Chiar dacă și alți producători de pe piață s-au aflat în această situație, acest lucru nu afectează constatarea potrivit căreia îmbunătățirea temporară a rentabilității se datorează scăderii semnificative excepționale a prețurilor materiilor prime în cursul PA.

(121)

Se confirmă constatările prezentate în considerentul (106) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește capacitatea producătorilor reprezentativi de a mobiliza capitaluri.

(122)

Un producător-exportator și autoritățile din RPC au afirmat că nu există dovezi concludente care să demonstreze că producătorii reclamanți din Uniune ar fi suferit un prejudiciu material. În mod contrar, reclamanții au prezentat rezultate economice în general stabile și o rentabilitate crescută în cursul PA.

(123)

În primul rând, situația industriei din Uniune este analizată la nivelul producătorilor reprezentativi din Uniune și nu la nivelul reclamanților, așa cum sugerează părțile în cauză.

(124)

În al doilea rând, astfel cum se precizează în considerentele (89) și (107), afirmațiile acestor părți par să rezulte din indicatorii calculați pe baza unor seturi de date și informații diferite față de cele care au fost stabilite în timpul anchetei și care sunt prezentate mai sus și în regulamentul provizoriu. În consecință, aceste constatări sunt eronate din punct de vedere factual. În plus, analiza părților nu a fost coerentă în măsura în care a utilizat două seturi de date diferite pentru indicatorii macroeconomici și, respectiv, pentru indicatorii microeconomici.

(125)

S-a afirmat, de asemenea, că îmbunătățirea rentabilității ar trebui considerată și ca o consecință a eforturilor de restructurare depuse de industrie printre care se numără reducerea producției și a ocupării forței de muncă și creșterea productivității. În acest caz, factorii anterior menționați nu pot fi considerați ca fiind singurii indicatori ai prejudiciului însă ar trebui examinați simultan toți indicatorii de prejudiciu.

(126)

Articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază enumeră factorii și indicii economici care ar trebui examinați pentru a se evalua impactul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune. Articolul 3 alineatul (5) precizează în mod explicit că această listă de factori nu este exhaustivă și că unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare. În consecință, în timp ce indicatorii trebuie evaluați individual, constatările ar trebui să fie stabilite prin analiza tuturor factorilor.

(127)

În general, argumentele prezentate de producătorul-exportator și de guvernul RPC de către părțile în cauză nu afectează constatarea provizorie care, prin urmare, se confirmă, și anume aceea că industria din Uniune a suferit un prejudiciu material în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(128)

De asemenea, părțile și-au exprimat punctele de vedere în mod repetat în ceea ce privește eventualul risc de agravare a acestui prejudiciu material, având în vedere consolidarea considerabilă a capacităților producătorilor chinezi susținuți de politicile de stat și de subvențiile publice. Obiectul anchetei era acela de a determina existența unui prejudiciu material, nu a unui risc de agravare a acestuia. Prin urmare, aceste observații nu au putut afecta constatările și au trebuit să fie respinse.

(129)

Pe baza informațiilor de mai sus, constatările provizorii stabilite în considerentele (107)-(111) din regulamentul provizoriu se confirmă.

(130)

Comisia a primit mai multe observații referitoare la constatările provizorii în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre dumping și prejudiciu.

(131)

Constatările provizorii privind efectul importurilor care fac obiectul unui dumping au fost contestate de mai multe părți. Principalul argument invocat a fost acela potrivit căruia importurile din RPC nu au avut un impact semnificativ în materie de volum și prețuri. S-a precizat că nu s-a produs o creștere bruscă a importurilor din RPC, ci, mai degrabă, o creștere progresivă de-a lungul anilor. Prin urmare, impactul acestora a fost destul de limitat și nu ar trebui exagerat în scopul determinării prejudiciului. S-a menționat, de asemenea, că prețurile chineze, chiar dacă erau inferioare prețurilor din Uniune, nu au avut niciun impact asupra prețurilor relativ stabile ale industriei din Uniune. Un producător-exportator chinez cooperant a contestat constatarea Comisiei conform căreia prețurile chineze ar fi determinat o blocare a prețurilor. Acesta a semnalat că în 2009, când prețurile chineze au scăzut și mai mult, prețurile industriei din Uniune nu numai că au crescut, ci, de fapt, au permis industriei din Uniune să realizeze profit.

(132)

Evoluția importurilor din RPC a fost analizată în detaliu în considerentele (84) și (114) din regulamentul provizoriu. S-a stabilit că importurile aproape s-au triplat în perioada luată în considerare, mai ales între anii 2006 și 2007 (+118 %) și între 2008 și PA (+81 %). Prin urmare, creșterea în volum nu poate fi considerată ca fiind nesemnificativă.

(133)

În ceea ce privește prețurile, importurile din RPC au subcotat prețurile producătorilor reprezentativi din Uniune cu 7,6 %, această valoare fiind considerată semnificativă pe o piață în cadrul căreia gradul de transparență a prețurilor este ridicat. Astfel cum se precizează în considerentul (112), prețurile producătorilor reprezentativi din Uniune au fost într-adevăr stabile în cursul perioadei luate în considerare, cu excepția unei creșterii excepționale în 2007, an în care exporturile chineze nu au crescut. În 2009, producătorii din Uniune au putut menține stabilitatea prețurilor lor, pierzând, în schimb, din cota de piață, iar rentabilitatea lor a rezultat din combinația între aceste prețuri stabile și scăderea costului materiilor prime.

(134)

Producătorul-exportator chinez a afirmat că importurile de HCCS din RPC nu au un impact asupra prețurilor industriei din Uniune întrucât acestea nu sunt comparabile cu HCCS fabricată și vândută de producătorii reprezentativi din Uniune deoarece numai 10 % din vânzările producătorilor reprezentativi din Uniune au făcut obiectul unei comparații pentru determinarea subcotării și a nivelului de preț neprejudiciabil. Se precizează că aceste determinări sunt efectuate pe baza unor produse complet comparabile ale căror caracteristici sunt identice astfel încât să garanteze o comparație echitabilă. Cu toate acestea, HCCS produsă de producătorii chinezi și de producătorii din Uniune reprezintă produse comparabile în general, conform constatărilor din considerentul (42) și, astfel, se află în concurență directă pe piața Uniunii.

(135)

În plus, s-a afirmat că este incorectă constatarea conform căreia piața de HCCS este o piață de mărfuri caracterizată de un nivel înalt de transparență, întrucât producătorii din Uniune vând aproape jumătate din produsele lor direct utilizatorilor finali. În mod contrar față de această declarație, producătorii reprezentativi din Uniune și-au vândut majoritatea produselor prin intermediul comercianților, fie direct, fie indirect (așa-numitele vânzări efectuate în funcție de un ordin de cumpărare atunci când produsele sunt livrate direct clientului însă comanda și facturarea se realizează prin intermediul comercianților). Într-adevăr, comercianții joacă un rol crucial atât în stocarea produselor, cât și în ceea ce privește transparența prețurilor de pe piață.

(136)

Pe baza informațiilor de mai sus, constatările provizorii stabilite în considerentele (113)-(117) din regulamentul provizoriu se confirmă.

(137)

Unul dintre producătorii-exportatori chinezo cooperanți și guvernul RPC au afirmat că scăderea producției din Uniune a constituit o consecință a crizei financiare mondiale și a scăderii puternice a consumului pe piața Uniunii, demonstrate de evoluția negativă a vânzărilor interne realizate de producătorii din Uniune, a utilizării capacităților, a ocupării forței de muncă și a nivelului stocurilor și că nu ar trebui atribuită importurilor din RPC.

(138)

Pentru a veni în sprijinul acestei afirmații, guvernul RPC a citat din manifestul pentru competitivitate și ocuparea forței de muncă lansat de industria hârtiei și a pastei de hârtie în iunie 2009 (denumit în continuare „manifestul”). Acest document vizează întreaga industrie a hârtiei și a pastei de hârtie și are un obiectiv strategic general. Pe baza informațiilor incluse în acest document, nu a putut fi extrasă nicio constatare distinctă în ceea ce privește producția și vânzarea produsului în cauză. Prin urmare, nu este posibil să se concluzioneze că declarațiile și constatările prezentate în acest manifest se aplică în mod exact produsului în cauză. În plus, având în vedere faptul că ancheta nu a dezvăluit existența unei legături solide între criza financiară și prejudiciul material suferit de industria din Uniune, acest argument a trebuit respins.

(139)

Nu a fost prezentat niciun argument nou care să justifice revizuirea constatărilor prezentate în considerentele (120)-(122) din regulamentul provizoriu și în considerentul (118) din prezentul regulament.

(140)

Revizuirea indicatorului microeconomic, conform explicațiilor din considerentul (110), a avut un impact asupra analizei privind performanța la export a producătorilor reprezentativi din Uniune în măsura în care scăderea vânzărilor la export pe parcursul perioadei luate în considerare a fost de 16 %. Vânzările la export către părți neafiliate realizate de aceste societăți au reprezentat 26 % din totalul de vânzări.

(141)

Contrar afirmațiilor unui producător-exportator, evoluția exporturilor de produs în cauză realizate de producătorii reprezentativi din Uniune a fost examinată în considerentele (123)-(124) din regulamentul provizoriu. Revizuirea sus-menționată nu afectează constatările provizorii.

(142)

Argumentele și dovezile aduse cu privire la efectul performanței la export a industriei din Uniune nu justifică, așadar, modificarea constatărilor stabilite în etapa provizorie.

(143)

Argumentele aduse cu privire la efectul importurilor din alte țări terțe au fost deja examinate în considerentele (125)-(127) din regulamentul provizoriu.

(144)

S-a afirmat că prejudiciul suferit de către producătorii din Uniune este cauzat de o supracapacitate structurală. Acest factor a fost deja examinat în considerentul (128) din regulamentul provizoriu.

(145)

Argumentul principal prezentat în acest sens este că eforturile de restructurare ale industriei din Uniune s-au încheiat în 2009 cu consolidarea a doi producători importanți, ceea ce a determinat o îmbunătățire imediată a situației industriei din Uniune. Astfel cum se precizează în considerentul (93) din regulamentul provizoriu, eforturile de restructurare s-au desfășurat din anul 2000 până la PA. Efectul pozitiv al consolidării sus-menționate ar fi trebuit să se manifeste printr-o îmbunătățire a utilizării capacităților sau, cel puțin, printr-un volum de vânzări stabil însă, în timpul PA, acești indicatori s-au deteriorat. Pe de altă parte, s-a stabilit că cea mai bună rentabilitate a industriei din Uniune în cursul PA s-a datorat în primul rând și în mod direct scăderii excepționale a prețului pastei de hârtie. Prin urmare, se mențin constatările prezentate în considerentul (128) din regulamentul provizoriu potrivit cărora eforturile de restructurare ale industriei au fost neutralizate de importurile care fac obiectul unui dumping.

(146)

Pe baza afirmațiilor de mai sus, se mențin constatările provizorii enunțate în considerentele (129)-(132) din regulamentul provizoriu, și anume faptul că importurile din RPC care au făcut obiectul unui dumping au cauzat un prejudiciu material industriei din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază. Se confirmă, de asemenea, constatările provizorii privind efectul celorlalți factori cunoscuți care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei din Uniune. Acești factori nu sunt de o asemenea natură încât să distrugă legătura de cauzalitate stabilită între importurile din RPC care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(147)

Nu au fost primite alte observații sau informații privind interesul producătorilor, al importatorilor și al comercianților din Uniune. Prin urmare, se confirmă constatările provizorii din considerentele (134)-(138) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește interesul acestor grupuri.

(148)

Nu au fost primite alte observații sau informații privind interesul importatorilor și al comercianților. Prin urmare, se confirmă constatările provizorii din considerentele (139)-(143) din regulamentul provizoriu în ceea ce privește interesul acestor grupuri.

(149)

Alte trei tipografii și o asociație a tipografiilor și editorilor europeni au formulat observații după publicarea măsurilor provizorii. S-a afirmat că măsurile vor avea efecte negative asupra industriilor din aval deoarece creșterea prețurilor ar putea conduce la o relocalizare a industriei tipografice care ar determina o creștere a importurilor de materiale imprimate. Acest argument este coroborat cu faptul că importurile de materiale imprimate originare din RPC au crescut în mod rapid în ultimii ani, iar cota lor de piață a crescut, se pare, în mod considerabil în raport cu consumul total de materiale imprimate în Europa.

(150)

S-a afirmat, de asemenea, că măsurile ar provoca un deficit de aprovizionare pe piață, precum și termene de livrare mai lungi pentru utilizatori.

(151)

Majoritatea afirmațiilor nu se refereau la anumite societăți și erau similare cu afirmațiile deja prezentate în etapa provizorie a anchetei și abordate în considerentele (146) și (150) din regulamentul provizoriu. Se reamintește că tipografiile au cooperat în mod limitat, iar pe baza informațiilor transmise, limitate din punct de vedere cantitativ, s-a constatat că, din cauza nivelului rentabilității și a părții reprezentate de HCCS din costurile lor, tipografiile sunt într-adevăr sensibile la creșterea prețurilor. Cu toate acestea, majoritatea tipografiilor nu au efectuat decât puține achiziții directe de hârtie din RPC în cursul PA sau deloc, iar cantitatea de hârtie din RPC utilizată de tipografii este în general scăzută; prin urmare, impactul direct al taxei ar fi neglijabil. Majoritatea tipografiilor au declarat, de asemenea, că, din cauza necesității de a beneficia de termene de livrare scurte, proporția de aprovizionări direct din țări terțe ar rămâne limitată.

(152)

În ceea ce privește argumentele referitoare la materialele imprimate din RPC, ar trebui să se precizeze faptul că statisticile privind importurile de materiale imprimate vizează o gamă largă de produse care includ documente care nu sunt imprimate pe hârtie cretată de calitate superioară. Pe baza informațiilor disponibile, nu a fost posibil să se determine care este partea de produse importate din RPC care sunt imprimate pe produsul în cauză și care este partea de produse imprimate pe alte tipuri de hârtie. Cu toate acestea, din informațiile prezentate se cunoaște că materialele imprimate originare din RPC cuprind în mare parte câteva categorii specifice de cărți, cărți pentru copii, calendare, ambalaje și felicitări. Produsele care sunt mai sensibile la factorul „timp”, precum revistele săptămânale/lunare și altă hârtie de ziar, sunt mai puțin susceptibile de a fi importate din RPC din cauza timpului necesar pentru transport. Dacă imprimarea anumitor produse este mai susceptibilă de a fi relocalizată, există, în schimb, produse pentru care proximitatea și noțiunea de serviciu reprezintă aspecte cruciale și care, din acest motiv, nu ar trebui să fie afectate de concurența străină. În plus, chiar dacă hârtia este un factor de cost important pentru industria de tipărire, această industrie se caracterizează și printr-o utilizare intensă a forței de muncă; în consecință costurile asociate forței de muncă pot juca un rol mai important în determinarea tendințelor de relocalizare. Pe scurt, nu se poate exclude o creștere a importurilor de produse imprimate pe HCCS însă nu este posibilă nici evaluarea cu o oarecare precizie a nivelului unei astfel de creșteri, nici în ce măsură aceasta ar influența competitivitatea producătorilor de produse imprimate. Prin urmare nu se poate evalua impactul direct al acestor creșteri ale prețurilor asupra industriei de tipărire a Uniunii din aval.

(153)

Din informațiile transmise, se cunoaște, de asemenea, că industria de tipărire suferă de supracapacitate structurală, ceea ce explică procesul de restructurare continuă a sectorului. Una dintre forțele motrice ale restructurării a fost consolidarea fabricanților de hârtie în cadrul lanțului valoric. Orice dificultate a industriei de tipărire de a mări prețurile este considerată, mai degrabă, ca o consecință a propriei sale supracapacității structurale.

(154)

Părțile interesate care au menționat un posibil deficit de aprovizionare nu au cuantificat sau estimat amploarea unui astfel de deficit. În orice caz, rata de utilizare a capacităților producătorilor din Uniune, care era de 83 % în cursul PA, ceea ce înseamnă capacități neutilizate corespunzătoare unei cifre aproximative de un milion de tone, nu pare să confirme aceste declarații. Având în vedere aceste elemente, este puțin probabilă apariția unui deficit.

(155)

Având în vedere cele menționate mai sus, se confirmă constatările provizorii privind interesul Uniunii, și anume faptul că nu există motive incontestabile care să împiedice instituirea de măsuri definitive asupra importurilor de HCCS originară din RPC.

(156)

Un grup de producători-exportatori chinezi a solicitat mai multe detalii în legătură cu metoda utilizată pentru calcularea profitului țintă de 8 % utilizat pentru stabilirea prețului neprejudiciabil. Acesta a făcut referire la plângerea în care profitul țintă sugerat era mai mic.

(157)

Pe de altă parte, reclamantul a solicitat ca profitul țintă să fie stabilit la cel puțin 10 %, bazându-și argumentele pe marja de profit anticipată utilizată de agențiile de rating independente în metodologia lor de clasificare și pe rentabilitatea realizată de un producător activ în cadrul altui segment de producție de hârtie care nu este afectat de importurile din RPC.

(158)

Ar trebui clarificat faptul că profitul țintă, astfel cum a fost sugerat în plângere, a fost examinat pe baza răspunsurilor la chestionar și a vizitelor de verificare la producătorii reprezentativi din Uniune. Mai exact, a fost luat în considerare costul investițiilor în utilaje. S-a constatat că profitul țintă stabilit pe baza acestui din urmă element reflectează investiția inițială mare necesară și riscurile pentru această industrie cu investiții mari pe unitate de produs în absența importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții. Prin urmare, se ia în considerare un profit țintă de 8 % ca fiind nivelul pe care industria l-ar putea atinge în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. Conform considerentului (86), pentru a garanta că respectivele calcule ale dumpingului și ale subcotării prețurilor efective și a prețurilor indicative se înscriu într-o abordare coerentă și din motivele stabilite în considerentele (68)-(71), calculul nivelului de eliminare a prejudiciului a fost revizuit pentru a exclude vânzările la export ale unei societăți din cadrul grupului producătorilor-exportatori chinezi cooperanți.

(159)

În ceea ce privește toate celelalte aspecte, se confirmă considerentele (153)-(161) din regulamentul provizoriu.

(160)

Având în vedere constatările formulate cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară originară din RPC la nivelul marjei mai scăzute de dumping sau de prejudiciu constatate, în conformitate cu regula taxei celei mai mici. În acest caz, nivelul taxei ar trebui stabilit, în consecință, la nivelul prejudiciului constatat.

(161)

Trebuie menționat că o anchetă antisubvenție a fost desfășurată în paralel cu ancheta antidumping care vizează importurile de hârtie cretată de calitate superioară originară din RPC. Având în vedere faptul că, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din regulamentul de bază și al articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (8) (denumit în continuare „regulamentul de bază antisubvenție”), niciun produs nu poate fi supus unor taxe antidumping și unor taxe compensatorii în același timp în vederea remedierii aceleiași situații generate de dumping sau de acordarea unei subvenții la export, s-a considerat necesar să se determine dacă și în ce măsură sumele corespunzătoare subvențiilor și marjele de dumping rezultă din aceeași situație.

(162)

În ceea ce privește sistemele de subvenții care au constituit subvenții la export în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază antisubvenție, marja de dumping definitivă stabilită pentru doi producători-exportatori chinezi se explică parțial (și anume 0,05 %) prin existența subvențiilor la export compensatorii. În ceea ce privește alte sisteme de subvenții, având în vedere utilizarea regulii celei mai reduse taxe și valoarea subvenției constatate în ancheta antisubvenție desfășurată în paralel, nu a fost considerată necesară o examinare suplimentară care să determine dacă și în ce măsură aceleași subvenții sunt compensate de două ori atunci când taxele antidumping și taxele compensatorii sunt instituite în mod simultan asupra aceluiași produs importat.

(163)

Referitor la nivelul dumpingului și al subvenției definitive pentru întreaga țară, se reamintește că acestea au fost stabilite prin utilizarea marjei de dumping definitive și a marjei de subvenție definitive determinate pentru producătorii-exportatori chinezi cooperanți cu cel mai ridicat nivel individual al taxei, și anume 63 % pentru marja de dumping definitivă și 16 % pentru marja de subvenție definitivă.

(164)

Se reamintește că același nivel de eliminare a prejudiciului se aplică atât anchetei antidumping cât și anchetei antisubvenție. În acest sens, se precizează că nivelul de eliminare a prejudiciului este mai scăzut decât marjele de dumping definitive, dar mai ridicat decât marjele de subvenție definitive. Prin urmare, se consideră oportună instituirea unei taxe compensatorii definitive la nivelul marjelor de subvenție definitive stabilite și, ulterior, instituirea unei taxe antidumping definitive până la nivelul relevant de eliminare a prejudiciului.

(165)

Pe baza elementelor de mai sus, având în vedere constatările enunțate în Regulamentul (UE) nr. 452/2011 din 6 mai 2011 de instituire a unei taxe antisubvenție definitive asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară originară din Republica Populară Chineză (9) și în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) ultima teză din regulamentul de bază, taxa antidumping nu va fi instituită în măsura în care este necesar pentru a se conforma cu norma stabilită în teza respectivă; nivelul taxei antidumping definitive pentru RPC și nivelul la care va fi instituită această taxă se stabilesc după cum urmează:

(166)

Având în vedere amploarea marjei de dumping constatate, precum și nivelul prejudiciului adus industriei Uniunii și luându-se în considerare faptul că nu au fost instituite măsuri provizorii în ancheta antisubvenție desfășurată în paralel, se consideră necesară colectarea definitivă a sumelor constituite cu titlu de taxă antidumping provizorie, instituită prin regulamentul provizoriu, în limita taxei provizorii instituite.

(167)

Unul dintre producătorii-exportatori chinezp cooperanți a afirmat că colectarea definitivă a taxei provizorii la nivelurile stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1042/2010 ar reprezenta o încălcare a articolului 10 alineatul (3) a doua teză din regulamentul de bază. Cu toate acestea, astfel cum este clar indicat în prezentul regulament, în special la articolul 1 alineatul (2), taxa definitivă instituită de acest regulament, este, de fapt, mai mare decât taxa provizorie instituită. În aceste circumstanțe, ar trebui ca taxa provizorie la nivelurile stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1042/2010 să fie colectată în mod definitiv,

14.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/18

(1)

La 17 aprilie 2010, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (denumit în continuare „avizul de inițiere”), inițierea unei proceduri antisubvenție privind importurile în Uniune de hârtie cretată de calitate superioară originară din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „țara în cauză”).

(2)

Procedura antisubvenție a fost deschisă în urma unei plângeri introduse la data de 4 martie 2010 de către CEPIFINE, Asociația europeană a fabricanților de hârtie de calitate superioară (denumită în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă o proporție majoră, în acest caz de peste 25 %, din producția totală de hârtie cretată de calitate superioară realizată în Uniune. Plângerea conținea elemente de probă prima facie care atestau subvenționarea hârtiei cretate de calitate superioară și prejudiciile materiale rezultând din subvenționare, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri.

(3)

Înainte de inițierea procedurii și în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a informat autoritățile publice ale RPC (denumite în continuare „autoritățile chineze”) că a primit o plângere documentată corespunzător, conform căreia importurile de hârtie cretată de calitate superioară originară din RPC care fac obiectul unor subvenții ar cauza un prejudiciu material industriei din Uniune. Autoritățile chineze au fost invitate să angajeze consultări pentru a clarifica situația în ceea ce privește conținutul plângerii și pentru a găsi o soluție reciproc agreată. Autoritățile chineze au acceptat invitația la consultări și acestea s-au desfășurat ulterior. În cadrul consultărilor nu s-a putut ajunge la nicio soluție reciproc acceptată. Cu toate acestea, au fost luate în considerare, în mod corespunzător, observațiile formulate de autoritățile chineze în legătură cu afirmațiile conținute în plângere în ceea ce privește neaplicabilitatea măsurilor compensatorii în legătură cu programele respective. În urma consultărilor, au fost primite observații din partea autorităților chineze.

(4)

La 18 februarie 2010, Comisia a publicat un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3) de inițiere a unei proceduri antidumping cu privire la importurile în Uniune de hârtie cretată de calitate superioară originară din RPC.

(5)

La 17 noiembrie 2010, Comisia a instituit, prin Regulamentul (UE) nr. 1042/10 (4), o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară originară din RPC.

(6)

Analizele prejudiciului efectuate în cadrul prezentei anchete antisubvenție și al anchetei antidumping paralele sunt identice, deoarece definiția industriei din Uniune, producătorii reprezentativi din Uniune și perioada anchetei sunt aceleași în ambele cazuri. Din acest motiv, observațiile în legătură cu prejudiciul prezentate în cadrul oricăreia dintre aceste proceduri au fost luate în considerare pentru ambele proceduri.

(7)

Comisia a notoficat în mod oficial în legătură cu inițierea procedurii reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți din RPC și o asociație de producători (o asociație din sectorul hârtiei), reprezentanții țării în cauză, importatorii cunoscuți și utilizatorii cunoscuți. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul-limită fixat în avizul de inițiere.

(8)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători-exportatori, de producători din Uniune și de importatori independenți, în avizul de inițiere a procedurii s-a avut în vedere posibilitatea de a se recurge la eșantionare, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze eșantioane, tuturor producătorilor-exportatori și asociației lor cunoscute din sectorul hârtiei, precum și tuturor producătorilor și importatorilor independenți din Uniune li s-a cerut să se prezinte Comisiei și să furnizeze, după cum se specifică în avizul de inițiere, informații de bază privind activitățile lor legate de produsul în cauză (astfel cum este definit în secțiunea 2.1 de mai jos) în perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009. De asemenea, au fost consultate autoritățile din RPC.

(9)

După cum se explică în considerentul (51), două grupuri chineze de producători-exportatori au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluse într-un eșantion. Pe baza celor de mai sus, s-a decis că eșantionarea nu era necesară pentru producătorii-exportatori din RPC.

(10)

După cum se explică în considerentul (53), s-a decis că eșantionarea nu era necesară pentru producătorii din Uniune.

(11)

După cum se explică în considerentul (54), s-a decis că eșantionarea nu era necesară pentru importatorii independenți.

(12)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind vizate și tuturor celor care au solicitat un chestionar în termenul prevăzut în avizul de inițiere, și anume reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți din RPC și o asociație de producători, reprezentanții țării în cauză, importatori și utilizatori cunoscuți.

(13)

Două grupuri de producători-exportatori chinezi, „CEPIFINE”, cei patru producători din Uniune reclamanți și un producător din Uniune suplimentar, 13 importatori și comercianți independenți, 5 utilizatori și o asociație din sectorul tipografiei au transmis răspunsuri la chestionare și alte declarații.

(14)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvenționării, a prejudiciului care rezultă din aceasta și a interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor autorități de stat și societăți:

(15)

Ancheta privind subvenționarea și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada examinată”).

(16)

Produsul în cauză este hârtia cretată de calitate superioară, și anume hârtia sau cartonul cretate pe una sau pe ambele fețe (cu excepția hârtiei kraft și a cartonului kraft), în foi sau în rulouri, cu o greutate de minimum 70 g/m2 și de maximum 400 g/m2 și cu un indice de alb (factor de reflexie) de peste 84 (măsurat conform ISO 2470-1), originară din RPC (denumită în continuare „produsul în cauză” sau „HCCS”), încadrată în prezent la codurile NC ex 4810 13 20, ex 4810 13 80, ex 4810 14 20, ex 4810 14 80, ex 4810 19 10, ex 4810 19 90, ex 4810 22 10, ex 4810 22 90, ex 4810 29 30, ex 4810 29 80, ex 4810 99 10, ex 4810 99 30 și ex 4810 99 90.

(17)

HCCS constă în hârtie și carton de calitate superioară, utilizate în general pentru tipărirea de materiale de citit precum reviste, cataloage, rapoarte anuale, anuare. Produsul în cauză include atât foile, cât și rulourile adecvate utilizării în mașini de tipărit alimentate cu hârtie în coli („CutStar”). Rulourile adecvate utilizării în mașini de tipărit alimentate cu hârtie în coli („rulouri de tăiat”) sunt concepute pentru a fi tăiate în bucăți înainte de tipărire, și, prin urmare, se consideră că ele pot înlocui foile de hârtie și fac concurență directă acestora.

(18)

Produsul în cauză nu include rulourile pentru mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în sul. Rulourile pentru mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în sul sunt rulouri care, dacă sunt supuse încercării în conformitate cu standardul de încercare ISO 3783:2006 privind determinarea rezistenței la smulgere – metodă cu viteză accelerată utilizând aparatul de încercare de tip IGT (model electric), conduc la un rezultat inferior valorii de 30 N/m, în cazul măsurătorilor efectuate în sensul transversal al hârtiei, și un rezultat inferior valorii de 50 N/m, în cazul măsurătorilor efectuate în sensul mașinii. De asemenea, spre deosebire de rulourile utilizate în mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în coli, rulourile utilizate în mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în sul sunt utilizate direct pentru alimentarea mașinilor de tipărit, fără a fi tăiate în prealabil.

(19)

Una dintre părți a susținut că produsul care face obiectul anchetei a fost definit într-un mod prea restrâns și că ar fi trebuit incluse și rulourile de HCCS adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul. S-a susținut că rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul și cele incluse în domeniul de aplicare al prezentei anchete (rulouri de tăiat și coli) aveau aceleași caracteristici tehnice și fizice de bază și nu puteau fi distinse unele de celelalte. În plus, s-a susținut că ambele erau utilizate pentru tipărirea de calitate superioară și că, prin urmare, ele erau interschimbabile într-o anumită măsură.

(20)

Cu toate acestea, contrar afirmației de mai sus, ancheta a confirmat că, într-adevăr, există caracteristici tehnice și fizice diferite, precum umiditatea și rigiditatea, între hârtia utilizată pentru tipărirea cu hârtie în sul și cea utilizată pentru tipărirea cu hârtie în coli. Ancheta a confirmat și că acele caracteristici tehnice enumerate în considerentul (18) se aplică numai pentru rulourile adecvate utilizării în mașinile de tipărit alimentate cu hârtie în sul. Ca urmare a acestor diferențe, hârtia pentru tipărirea cu hârtie în sul și cea pentru tipărirea cu hârtie în coli nu pot fi utilizate pentru același tip de mașină de tipărit și, prin urmare, ele nu sunt interschimbabile. Se precizează că toate părțile au fost de acord că cele două tipuri de hârtie sunt diferite în ceea ce privește rezistența la tracțiune și rezistența suprafeței.

(21)

De asemenea, conform afirmațiilor părții respective, clienții ar considera HCCS sub formă de coli, rulouri de tăiat și hârtie în sul ca o piață unică și, prin urmare, canalele de distribuție ar fi aceleași. Caracteristicile tehnice diferite sunt reflectate numai de diferențe minore de preț între aceste grupe de produse.

(22)

Cu toate acestea, din anchetă a reieșit că cele două tipuri de rulouri nu sunt interschimbabile nici din punct de vedere economic, deoarece rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul sunt utilizate pentru tipărirea în cantități mari, se produc în general la comandă și necesită furnizarea exact la timp și, prin urmare, aceste produse nu sunt stocate de intermediari, ci sunt expediate direct către utilizatorii finali, fiind vândute printr-un canal de distribuție diferit față de rulourile pentru tipărirea cu hârtie în coli. Procesul de producție diferit și diferențele privind economiile de scară ale procesului de tipărire sunt reflectate de diferențe clare de preț.

(23)

Mai mult decât atât, în perioada examinată nu s-au importat din RPC rulouri pentru mașini de tipărit alimentate cu hârtie în sul. De asemenea, se poate considera puțin probabil ca aceste produse să fie importate în viitor, deoarece aprovizionarea cu aceste produse de la distanțe mari nu este rentabilă din motivele menționate în considerentul anterior.

(24)

În consecință, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(25)

Aceeași parte a susținut că rezistența la smulgere nu este o caracteristică tehnică adecvată pentru diferențierea între produse, deoarece aceasta ar fi o încercare de natură generală și, în plus, rezultatele încercărilor ar putea fi afectate de conținutul de umiditate al hârtiei supuse încercării. De asemenea, partea a afirmat că pe baza unor încercări diferite realizate în propriul laborator pentru măsurarea rezistenței la smulgere a rulourilor pentru tipărirea în sul produse de producătorii din Uniune, se poate constata că aceste produse nu ar intra în domeniul de aplicare al definiției actuale a produsului, ceea ce ar arăta caracterul inadecvat al criteriului „rezistență la smulgere” pentru a distinge între HCCS pentru tipărirea cu hârtie în sul și cea pentru tipărirea cu hârtie în coli. Pe baza acestor elemente, partea a susținut că excluderea hârtiei în sul s-a realizat în mod arbitrar.

(26)

Nu s-a prezentat niciun element de probă pentru afirmația conform căreia conținutul de umiditate al hârtiei poate determina lipsa de fiabilitate a rezultatelor încercărilor în conformitate cu standardul de încercare ISO 3783:2006.

(27)

Rezultatele încercării au fost prezentate de producătorul-exportator sub forma unui rezumat al rezultatelor încercărilor efectuate în propriul laborator. În special, rezultatele nu au fost puse la dispoziția altor părți interesate, în special din cadrul industriei din Uniune, pentru ca acestea să le examineze și să formuleze observații, iar producătorul-exportator nu a prezentat un rezumat neconfidențial clar, în ciuda unor atenționări repetate.

(28)

După comunicarea constatărilor, producătorul-exportator nu a furnizat alte informații detaliate care ar fi putut contribui la evaluarea fiabilității încercării. Deoarece nu s-a furnizat nicio versiune neconfidențială a acestei încercări, societățile ale căror rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul se afirmă că au fost încercate nu au putut răspunde la constatările încercării. Prin urmare, Comisia nu a putut verifica în mod obiectiv dacă rezultatele prezentate ale încercării erau fiabile și corecte și dacă acestea pot fi utilizate în cadrul anchetei. Pe baza elementelor de care dispune Comisia, s-a considerat că obiectivitatea și fiabilitatea încercării erau insuficiente, întrucât informațiile transmise în mod confidențial nu au putut fi confirmate sau dezmințite de nicio sursă sigură.

(29)

După comunicarea constatărilor, același producător-exportator a prezentat rezultatele unei încercări suplimentare efectuate în numele său de un laborator de încercări extern și a afirmat din nou că HCCS utilizată pentru tipărirea cu hârtie în sul a fost exclusă în mod arbitrar din domeniul de aplicare al anchetei. Raportul de încercare a indicat că rezistența la smulgere a fost măsurată pe 25 de eșantioane de rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul identificate și furnizate de producătorul-exportator laboratorului ca eșantioane de hârtie produsă de producătorii din Uniune. Conform acestui raport, niciun eșantion de hârtie nu a îndeplinit ambele criterii menționate în considerentul (18).

(30)

Evaluarea raportului de încercare a evidențiat următoarele: în primul rând, raportul încercării efectuate de laboratorul extern s-a referit în special la produse pentru care rezultatele erau irelevante, întrucât marea majoritate a eșantioanelor supuse încercării nu erau de fapt rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul; în al doilea rând, raportul de încercare s-a referit la produse care nu au fost suficient identificate, deoarece pe baza raportului nu s-a putut stabili dacă hârtia supusă încercărilor era pentru tipărire cu hârtie în coli sau pentru tipărire cu hârtie în sul, având în vedere că marca de hârtie descrisă în raport există sub ambele forme. În plus, raportul de încercare nu a oferit nicio garanție că rulourile eșantionate indicate erau într-adevăr cele supuse încercării.

(31)

Ca răspuns la raportul încercării efectuate de laboratorul extern, reclamantul a furnizat rezultatele încercării efectuate de unul dintre producătorii din Uniune utilizând aceleași eșantioane de rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul despre care se afirmă că au fost supuse încercării realizate de laboratorul extern. Această încercare a obținut rezultate diferite. Reclamantul a afirmat că diferențele menționate ar putea fi determinate de existența unor condiții diferite de încercare și, prin urmare, de o potențială neconformitate cu standardul ISO 3783:2006, și anume standardul care ar trebui utilizat pentru măsurarea rezistenței la smulgere, în conformitate cu considerentul (16) din regulamentul provizoriu.

(32)

După comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a pus la îndoială caracterul obiectiv al deciziei Comisiei de a refuza rezultatele încercării efectuate de laboratorul extern. El a susținut că expertul independent a realizat o testare oarbă (blind testing) și că aceasta a fost conformă cu standardul ISO relevant. El a furnizat o depoziție a managerului, în care se explică procesul de prelevare a eșantioanelor utilizate în cadrul încercării, pentru a demonstra independența, corectitudinea și reprezentativitatea acesteia.

(33)

În primul rând, obiectivitatea raportului de încercare întocmit de laboratorul extern nu a fost niciodată pusă la îndoială de Comisie; în această privință, faptul că încercarea a fost oarbă este nerelevant. Pe de altă parte, rezervele formulate s-au referit la garanțiile oferite de selectarea și de originea eșantioanelor, și nu la încercarea propriu-zisă. Argumentele producătorului-exportator nu au înlăturat aceste rezerve, întrucât ele nu erau complete, prezentând mai multe neclarități; de exemplu, s-a susținut că produsele altele decât rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul au fost incluse ca urmare a unor erori administrative, sau din cauza unor greșeli ale furnizorilor, care ar fi putut furniza eșantioane greșite.

(34)

Întrucât existau neclarități atât privind originea, cât și natura eșantioanelor de produse despre care se afirmă că au fost supuse încercărilor, iar rezultatele încercărilor realizate de diferitele părți erau contradictorii, s-a considerat că raportul încercării efectuate de laboratorul extern în numele producătorului-exportator chinez nu a demonstrat în mod concludent că încercarea privind rezistența la smulgere nu permite să se distingă între HCCS adecvată pentru tipărirea cu hârtie în sul pe de o parte și HCCS utilizată pentru tipărirea cu hârtie în coli pe de altă parte. Prin urmare, raportul de încercare nu a demonstrat că HCCS utilizată pentru tipărirea cu hârtie în sul a fost exclusă arbitrar din domeniul de aplicare al anchetei.

(35)

În ceea ce privește relevanța rezistenței la smulgere ca un criteriu distinctiv pentru rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul, se reamintește că în definiția produsului distincția între cele două grupe de produse se face, printre altele, pe baza utilizării produselor, și anume dacă produsul este adecvat pentru tipărirea cu hârtie în sul sau pentru tipărirea cu hârtie în coli, în funcție de necesitățile mașinilor de tipărit pentru care se utilizează și care se reflectă, printre altele, în caracteristica de rezistență la smulgere. În plus, se menționează că rezistența la smulgere este numai una dintre caracteristicile care deosebesc HCCS adecvată pentru tipărirea cu hârtie în sul de hârtia utilizată pentru tipărirea cu hârtie în coli. Considerentele (18) și (20) menționează criterii suplimentare care nu au fost contestate de producătorul-exportator în cauză. Una dintre părți a susținut că umiditatea, conform definiției din considerentul (20), nu reprezintă o caracteristică distinctă de bază pentru a face distincția între produse. Cu toate acestea, în cursul anchetei, alte părți au exprimat puncte de vedere diferite în această privință. În orice caz, s-a constatat că rigiditatea și rezistența la smulgere sunt factorii cei mai relevanți.

(36)

În răspunsul formulat, reclamantul a recunoscut că ar putea exista rulouri care nu satisfac pe deplin toate criteriile de rezistență la smulgere menționate în considerentul (18), dar care ar putea fi totuși utilizate pentru tipărirea cu hârtie în sul. Cu toate acestea, reclamantul și-a menținut punctul de vedere conform căruia rezistența la smulgere este singura încercare care poate stabili cu certitudine că un rulou este într-adevăr adecvat pentru tipărirea cu hârtie în sul, și anume dacă un rulou îndeplinește criteriul rezistenței la smulgere menționat în considerentul (18), acesta este cu siguranță un rulou pentru tipărirea cu hârtie în sul.

(37)

În sprijinul afirmațiilor de mai sus privind rezistența la smulgere, producătorul-exportator s-a referit la anumite argumente aduse de unul dintre producătorii din Uniune reclamanți în cadrul anchetelor antidumping și antisubvenții din SUA, afirmând că producătorul din Uniune ar fi recunoscut atunci că rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul nu pot fi diferențiate pe baza unei încercări de rezistență la smulgere sau prin orice altă măsurare.

(38)

Reclamantul a contestat declarațiile producătorului-exportator și a susținut că, din contra, din procedura desfășurată în SUA rezultă că a fost stabilită o distincție clară între rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul și HCCS.

(39)

În primul rând, trebuie menționat că afirmațiile la care se referă producătorul-exportator au fost formulate în cadrul unor anchete desfășurate în alte jurisdicții și de către părți diferite de cele din procedura actuală, motiv pentru care nu sunt relevante. În al doilea rând, autoritățile SUA din anchetele menționate au constatat că exista o distincție clară între HCCS utilizată pentru tipărirea cu hârtie în coli pe de o parte și rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul pe de altă parte. Rulourile de tăiat au fost considerate produse semifinite, în timp ce rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul nu au fost considerate un produs vizat. Autoritățile SUA nu au definit în mod explicit rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul în cadrul definiției produsului. Din acest motiv, în anchetele menționate criteriul rezistenței la smulgere nu a fost relevant pentru definiția produsului.

(40)

Pe baza observațiilor de mai sus, caracteristica tehnică „rezistență la smulgere” a fost confirmată ca fiind o caracteristică fiabilă pentru a descrie HCCS adecvată pentru tipărirea cu hârtie în sul.

(41)

Observațiile formulate au evidențiat însă faptul că există rulouri care pot fi utilizate pentru tipărirea cu hârtie în sul chiar dacă nu îndeplinesc toate criteriile încercării de rezistență la smulgere. Din acest motiv, s-a considerat necesar să se definească într-un mod mai detaliat rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul.

(42)

Pentru a oferi un criteriu suplimentar pentru a distinge între rulourile pentru tipărirea cu hârtie în sul care nu satisfac pe deplin criteriul de rezistență la smulgere, reclamantul a sugerat ca un rulou care nu satisface pe deplin criteriul rezistenței la smulgere, dar cu un diametru al tamburului intern mai mic de 80 mm, să fie considerat un rulou pentru tipărirea cu hârtie în sul.

(43)

Autoritățile chineze și producătorul-exportator au susținut că adăugarea diametrului tamburului intern ca nou element în cadrul definiției produsului constituia o revizuire a definiției rulourilor pentru tipărirea cu hârtie în sul și, prin urmare, a produsului în cauză. De asemenea, s-a afirmat că diametrul tamburului intern nu este un criteriu adecvat, întrucât există rulouri pentru tipărirea cu hârtie în sul cu un diametru al tamburului intern mai mare de 80mm, precum și rulouri de tăiat cu un diametru al tamburului intern mai mic de 80mm.

(44)

Comisia a încercat să definească într-un mod mai detaliat rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul și să ofere precizări suplimentare pentru a distinge mai clar între produsul în cauză și alte produse, urmărind, printre altele, să reducă la minimum posibilitatea de a eluda măsurile. Cu toate acestea, elementele de probă furnizate în legătură cu caracterul adecvat al diametrului tamburului intern ca un criteriu alternativ de definire au demonstrat că acest criteriu ar putea determina excluderea din sfera măsurilor a produsului în cauză, și anume rulourile de tăiat cu un diametru al tamburului intern mai mic de 80mm. Prin urmare, acest criteriu de definire a rulourilor adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul a fost abandonat.

(45)

Cele de mai sus nu afectează fiabilitatea metodei conform căreia rulourile adecvate pentru tipărirea cu hârtie în sul au fost excluse din obiectul anchetei, metodă contestată de grupul de producători-exportatori chinezi.

(46)

În cursul anchetei, anumite părți au susținut că hârtia multistrat și cartonul multistrat (în conformitate cu definiția din considerentul (47)) ar trebui să fie excluse din obiectul anchetei. Părțile respective au declarat că hârtia multistrat și cartonul multistrat au caracteristici fizice diferite, precum straturile multiple, o mai mare rigiditate și o mai mică densitate și că utilizarea finală a acestor produse este diferită, deoarece ele sunt în general utilizate pentru cutiile pliante și pentru ambalaje. Aceste părți au susținut, în final, că hârtia și cartonul unistrat și hârtia și cartonul multistrat se deosebesc cu ușurință prin aspectul lor fizic.

(47)

Hârtia multistrat și cartonul multistrat, astfel cum sunt definite în notele explicative pentru poziția 4805 din Sistemul armonizat, sunt produse obținute prin presarea a două sau mai multe straturi umede de pastă de hârtie, care au cel puțin o caracteristică diferită între ele. Aceste diferențe pot apărea ca urmare a tipurilor de pastă de hârtie utilizate (de exemplu deșeuri reciclate), a metodei de fabricare (de exemplu mecanică sau chimică) sau, dacă pastele de hârtie sunt de același tip și au fost produse prin aceeași metodă, ca urmare a gradului de prelucrare (de exemplu nealbite, albite sau colorate).

(48)

Ancheta a confirmat că hârtia și cartonul multistrat au unele caracteristici fizice și tehnice diferite; mai exact, există mai multe straturi de pastă de hârtie, care le conferă o rigiditate mai mare. Hârtia și cartonul multistrat sunt produse printr-o metodă de fabricare diferită, care necesită o mașină de hârtie diferită de cea utilizată pentru producția de HCCS, deoarece în cursul fabricării mai multe straturi de pastă de hârtie sunt stratificate astfel încât să formeze un singur produs. De asemenea, hârtia și cartonul multistrat au utilizări diferite (în special ambalarea) față de HCCS, care este utilizată pentru tipărirea de calitate superioară a materialelor promoționale, a revistelor, etc. Se consideră deci că hârtia și cartonul multistrat, astfel cum sunt definite în considerentul (47), nu constituie produsul în cauză. Prin urmare, codurile NC menționate care acoperă importurile de hârtie multistrat și de carton multistrat sunt excluse din obiectul anchetei.

(49)

În ultimul rând, un producător chinez a afirmat că așa-numitul „carton” ar trebui exclus din obiectul anchetei, deoarece el nu se încadrează în definiția hârtiei de calitate superioară (cretată sau nu) ca urmare a unor pretinse diferențe privind greutatea, grosimea și rigiditatea ei. S-a constatat că termenul „carton” este în general utilizat pentru hârtia cu conținut ridicat de substanțe, astfel încât hârtia devine în general mai grea; prin urmare, „cartonul” este definit ca o hârtie cu o greutate de bază de peste 224 g/m2. Cu toate acestea, din anchetă reiese că diferența de greutate nu are un impact semnificativ asupra celorlalte caracteristici fizice și tehnice și a utilizărilor finale în funcție de care el ar putea fi distins de produsul în cauză. De asemenea, s-a observat că, așa cum se arată în considerentul (16), toată HCCS cu o greutate între minimum 70 g/m2 și maximum 400 g/m2 a fost inclusă explicit în definiția produsului în cauză. Prin urmare, cartonul este considerat ca fiind produsul în cauză.

(50)

S-a constatat faptul că produsul vizat, produsul fabricat și vândut pe piața internă a RPC și produsul fabricat și vândut pe piața Uniunii de către producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază. Prin urmare, aceste produse sunt considerate ca fiind similare, în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(51)

Numai două grupuri de exportatori din RPC s-au făcut cunoscute și au răspuns la cererea de date de eșantionare din avizul de inițiere. Un grup (Chenming) reprezintă doi producători-exportatori afiliați, iar celălalt grup (APP) reprezintă 4 producători-exportatori afiliați. Producătorii-exportatori cooperanți reprezintă exporturile totale ale produsului în cauză din RPC către Uniune. În aceste circumstanțe, Comisia a decis că eșantionarea nu era necesară pentru producătorii-exportatori din RPC.

(52)

S-a constatat că doi dintre cei patru producători-exportatori din grupul APP produceau numai carton multistrat, menționat în considerentul (47). În acest context, se reamintește că s-a constatat că este necesar să se excludă cartonul multistrat din definiția produsului care face obiectul prezentei anchete. Se reamintește că, de asemenea, cartonul multistrat a fost exclus din domeniul de aplicare a procedurii antidumping paralele. Prin urmare, se constată că cei doi producători-exportatori afiliați despre care s-a constatat că produc numai carton multistrat nu sunt vizați de prezenta procedură. Prin urmare, constatările prezentate în prezentul regulament nu se bazează pe informațiile și datele privind cei doi producători menționați anterior.

(53)

Ținând cont de numărul potențial mare de producători din Uniune, în avizul de inițiere s-a avut în vedere posibilitatea de a se recurge la eșantionare, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază. Cu toate acestea, după examinarea informațiilor transmise și dat fiind că numai patru producători din Uniune s-au făcut cunoscuți în termenele stabilite în avizul de inițiere, s-a decis că eșantionarea nu era necesară. S-a considerat că cei patru producători menționați anterior sunt reprezentativi (acoperind 61 % din producția totală) pentru industria din Uniune, astfel cum este definită în considerentul (372). Informațiile furnizate de cele patru societăți au fost verificate la fața locului și au fost utilizate pentru microindicatori, după cum se arată în considerentul (386).

(54)

Ținând cont de numărul potențial mare de importatori, în avizul de inițiere s-a avut în vedere posibilitatea de a se recurge la eșantionare, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază. Cu toate acestea, după examinarea informațiilor prezentate și ținând seama de numărul mic de importatori care și-au făcut cunoscută intenția de a coopera, s-a decis că eșantionarea nu este necesară.

(55)

Se reamintește că atât autoritățile chineze, cât și producătorii-exportatori chinezi au transmis răspunsuri la chestionare și au acceptat vizite la fața locului pentru verificarea răspunsurilor.

(56)

În ceea ce privește autoritățile chineze, după transmiterea răspunsului la chestionar, Comisia a trimis părții chineze trei cereri de clarificări și o scrisoare prealabilă verificării. Comisia a acordat autorităților chineze suficient timp pentru pregătirea și transmiterea declarațiilor, de fiecare dată când acest lucru a fost necesar și justificat. S-au acordat autorităților chineze prelungiri de termen substanțiale, și anume două săptămâni pentru răspunsul la chestionar, rezultând astfel un termen total de 49 de zile pentru transmiterea răspunsului la chestionar, și trei săptămâni pentru răspunsul la prima cerere de clarificări, rezultând un termen total de 40 de zile.

(57)

Înainte de vizita de verificare la fața locului, autoritățile chineze au cerut Comisiei să furnizeze informații suplimentare în scris, în special o listă a tuturor întrebărilor pe care intenționează să le pună în cursul vizitei de verificare, plus o listă a tuturor departamentelor guvernamentale a căror participare la vizita de verificare era preconizată. S-a susținut că, în absența acestor informații, Comisia nu și-ar îndeplini obligațiile ca autoritate responsabilă cu ancheta prevăzute în Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (denumit în continuare „acordul SMC”) și, în special, cele din anexa VI paragraful 8. De asemenea, autoritățile chineze au afirmat că, în absența acestor informații, ele nu ar fi în măsură să garanteze rezultatul anchetei.

(58)

Comisia și-a exprimat cu respect dezacordul cu cererea autorităților chineze. Se precizează că, în acest sens, Comisia a îndeplinit toate condițiile relevante din paragraful 8 al anexei VI la acordul SMC, precum și de la articolul 26 din regulamentul de bază. A fost trimisă autorităților chineze o scrisoare detaliată prealabilă verificării care confirma calendarul (zile și categorii de sisteme de discutat în fiecare zi a verificării) și solicita prezența autorităților responsabile pentru sistemele relevante și a funcționarilor implicați în pregătirea declarațiilor autorităților chineze. De asemenea, Comisia a explicat, înainte de vizitele de verificare la fața locului, că numai autoritățile chineze cunosc entitățile responsabile pentru sistemele care fac obiectul anchetei, precum și funcționarii care sunt cei mai în măsură să participe la anchetă și să răspundă la întrebări. În ceea ce privește lista întrebărilor specifice, Comisia a explicat înainte de verificarea la fața locului și în cursul acesteia că o astfel de listă nu este solicitată nici de OMC, nici de legislația UE, și că scopul anchetei este de a verifica răspunsul autorităților chineze la chestionar și declarațiile suplimentare relevante; prin urmare, verificarea ar respecta structura acestor documente. S-a explicat că, de asemenea, Comisia va încerca să obțină și să clarifice informațiile suplimentare necesare în cadrul procedurii în curs, dar că întrebările precise în acest context vor depinde de informațiile furnizate de autoritățile chineze ca urmare a verificării inițiale a răspunsurilor lor. Înainte de vizita de verificare la fața locului, s-a explicat autorităților chineze că refuzul de a furniza informațiile necesare pentru a sprijini verificarea de către autoritatea responsabilă cu ancheta a informațiilor și datelor considerate necesare în cadrul procedurii ar putea compromite grav ancheta. S-au amintit, de asemenea, autorităților chineze consecințele dispozițiilor de la articolul 28 din regulamentul de bază.

(59)

În cursul vizitei de verificare la fața locului la Ministerul Comerțului din China, situat în Beijing, Comisia a încercat să verifice informațiile furnizate pe baza documentelor justificative utilizate pentru a pregăti răspunsul autorităților chineze, în conformitate cu dispozițiile de la articolele 11 și 26 din regulamentul de bază. În acest context, Comisia a ajuns la constatrea preliminară că lipsa informațiilor și a documentelor justificative nu permite verificarea adecvată a răspunsului la chestionar. În plus, anumite informații nu au fost transmise deloc, deși au fost solicitate în mod expres, iar la anumite întrebări nu s-a primit niciun răspuns. Autoritățile chineze au fost informate cu privire la consecințele lipsei de cooperare, în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (6) din regulamentul de bază.

(60)

Autoritățile chineze au afirmat că autoritatea responsabilă cu ancheta ar trebui să stabilească informațiile necesare într-un mod rezonabil, care să nu constituie un abuz de drepturi. De asemenea, s-a afirmat că, deși informațiile sunt considerate a nu fi ideale din toate punctele de vedere, ele ar trebui să fie luate în considerare. Pe baza argumentelor de mai sus, autoritățile chineze au susținut că au cooperat în cea mai mare măsură posibilă și că răspunsul la chestionar era complet. De asemenea, s-a susținut că verificarea la fața locului a fost programată necorespunzător, întrucât scrisoarea prealabilă verificării nu a explicat în mod rezonabil ceea ce urma să fie verificat, iar Comisia nu a realizat vizite la fața locului specifice în cadrul fiecărei entități de administrație publică. De asemenea, s-a susținut că Comisia a impus o sarcină nejustificată asupra autorităților chineze și că a solicitat informații irelevante și inutile.

(61)

În privința calendarului verificării la fața locului, se reamintește că autoritățile chineze au fost de acord cu momentul, cu programul vizitei și cu locul de desfășurare. Discuțiile privind momentul vizitei la fața locului au avut loc în august 2010. Comisia a propus inițial ca vizita de verificare la fața locului să aibă loc în prima săptămână a lunii octombrie 2010 și ulterior a modificat această propunere de două ori, pe baza cererilor autorităților chineze, mai întâi pentru a doua săptămână a lunii octombrie 2010, și apoi pentru a treia săptămână a lunii octombrie 2010. Prin urmare, plângerile privind programarea vizitelor la fața locului nu sunt întemeiate, întrucât Comisia a făcut tot posibilul pentru a satisface orice solicitare justificată din partea Chinei. În privința informațiilor solicitate, se menționează că autoritățile chineze nu au contestat niciodată forma chestionarului sau modul în care informațiile au fost solicitate. Ministerul Comerțului din China a transmis în numele autorităților chineze răspunsul la chestionar și declarațiile ulterioare. Comisia a cerut informații considerate necesare pentru a ajunge la o constatare reprezentativă și a menținut coerența cererilor sale, solicitând mereu aceleași date și informații în cursul anchetei și invitând autoritățile chineze să ofere explicații privind informațiile furnizate și implicațiile lor asupra sistemelor vizate de anchetă.

(62)

Pe baza informațiilor cuprinse în plângere și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele sisteme, în cadrul cărora s-a presupus că au fost acordate subvenții de către autoritatea guvernamentală, au făcut obiectul unei anchete:

(63)

Se afirmă că producătorii chinezi ai produsului în cauză beneficiază de împrumuturi cu dobândă mică din partea băncilor de susținere a politicilor guvernamentale și a băncilor comerciale deținute de stat, în conformitate cu politica autorităților chineze privind acordarea de sprijin financiar pentru a încuraja creșterea și dezvoltarea industriei hârtiei în China. Astfel cum arată planurile cincinale și politica industrială, au existat inițiative de finanțare preferențială acordată de sistemul bancar industriei de fabricare a hârtiei.

(64)

Pe baza informațiilor incluse în plângere, Comisia a încercat să examineze împrumuturile acordate de sectorul bancar industriei hârtiei cretate. În acest scop, s-a considerat necesar să se solicite autorităților chineze să furnizeze în răspunsul la chestionar și în declarațiile ulterioare informații și date specifice privind o serie de planuri și proiecte ale guvernului de încurajare a dezvoltării sectorului chinez al hârtiei. Aceste planuri și proiecte sunt:

(65)

Autoritățile chineze au furnizat doar parțial informațiile solicitate privind planurile menționate. Doar două dintre planurile solicitate au fost furnizate integral, și anume versiunea în limba chineză împreună cu o traducere în engleză (decizia nr. 40 și registrul privind readaptarea structurilor industriale). În ceea ce privește cele trei planuri regionale solicitate inițial de Comisie, autoritățile chineze au afirmat că ele nu erau relevante deoarece producătorii-exportatori cooperanți nu sunt situați în regiunile respective. Prin urmare, planurile nu au fost furnizate. Comisia a acceptat acest lucru, dar a solicitat planurile de dezvoltare pentru zonele (regiuni, provincii, municipalități) în care se află sediile producătorilor-exportatori cooperanți. Autoritățile chineze au transmis versiunile în limba chineză ale celui de-al XI-lea plan cincinal pentru provincia Jiangsu și ale celui de-al XI-lea plan cincinal pentru provincia Shandong, dar fără a furniza o traducere, nici măcar pentru cuprinsul documentelor. În legătură cu două planuri care nu au fost transmise, autoritățile chineze au declarat că ele acoperă perioada dintre 2000 și 2005, nemaifiind deci relevante. Comisia a acceptat această declarație. Celelalte planuri au fost furnizate doar în chineză (proiectul de integrare, al XI-lea plan cincinal, circulara de punere în aplicare a celui de-al XI-lea plan cincinal, planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei), împreună cu traducerea în engleză a cuprinsurilor. Autoritățile chineze au afirmat că cererile Comisiei erau prea împovărătoare, că resursele de care dispun sunt limitate și că, prin urmare, nu intenționau să traducă textele.

(66)

În ceea ce privește cele de mai sus, se menționează că informațiile solicitate de Comisie au fost considerate necesare pentru anchetă întrucât documentele menționate anterior au fost identificate în plângere. În plus, Comisia a subliniat în mod repetat necesitatea ca documentele solicitate să fie furnizate în engleză. Versiunea în engleză este necesară pentru astfel de documente semnificative pentru că nu a fost posibil să se stabilească doar pe baza cuprinsului care parte a documentului era relevantă pentru anchetă. În plus, planurile transmise de China nu erau voluminoase și s-a constatat că există versiuni în engleză ale documentației relevante, provenind fie din surse independente (cabinete juridice specializate în legislația chineză), fie din anchete antisubvenție desfășurate în China de Statele Unite ale Americii („SUA”).

(67)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a avut posibilitatea de a verifica numai următoarele documente: decizia nr. 40, registrul și planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei, a căror versiune în limba engleză a fost furnizată în plângere și a fost transmisă, de asemenea, de un producător-exportator.

(68)

Pentru a examina nivelul intervenției autorităților publice pe piața financiară chineză și pentru a obține privirea de ansamblu necesară asupra sectorului financiar din RPC, Comisia a cerut informații privind proporția în care instituțiile financiare sunt deținute de autoritățile publice și privind înregistrările sumelor/procentelor din împrumuturi acordate de băncile deținute de stat. Autoritățile chineze au susținut că nu dețineau înregistrări privind acțiunile băncilor, deși articolul 61 din Legea nr. 13 privind băncile comerciale [2003] prevede că băncile trebuie să comunice aceste date „organismului de reglementare a sectorului bancar din cadrul Consiliului de Stat și Băncii Populare Chineze”. În ceea ce privește sumele/procentele din împrumuturi acordate de băncile deținute de stat, autoritățile chineze au confirmat că deși există date relevante, comunicarea lor nu este posibilă. În plus, Comisia a facilitat ulterior activitatea autorităților chineze limitând informațiile solicitate privind proporția deținerii de către stat doar la acele instituții financiare în legătură cu care s-a constatat că acordă împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți. Cu toate acestea, autoritățile chineze nu au furnizat date relevante nici pentru acest segment restrâns de instituții financiare care își desfășoară activitatea în China.

(69)

Pentru a examina politicile de împrumut ale băncilor chineze (de ex. metodele utilizate pentru a stabili ratele dobânzii pentru împrumuturi, evaluarea împrumuturilor etc.), s-a cerut autorităților chineze să furnizeze informații privind politicile urmate de autoritățile de stat relevante, și anume Banca Populară a Chinei (denumită în continuare „BPC”) și Comisia de Reglementare Bancară. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație relevantă privind politicile de împrumut. Nu s-au furnizat documente, regulamente sau orientări adresate sistemului bancar de către BPC pentru a documenta rolul BPC în privința stabilirii ratelor dobânzii și relația sa cu sistemul bancar. În plus, nu s-au oferit explicații, deși fuseseră solicitate în mod expres, cu privire la aplicarea Legii nr. 13 privind băncile comerciale [2003] și în special a articolelor 34, 38 și 39, care stabilesc normele fundamentale de reglementare a împrumuturilor și a altor activități ale băncilor comerciale.

(70)

Pentru a examina politicile de împrumut ale băncilor chineze care au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți în cursul PA, Comisia a cerut autorităților chineze să organizeze întrevederi cu bănci specifice care au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți pentru a verifica informațiile privind acordarea de împrumuturi în condiții preferențiale industriei de HCCS din China. Autoritățile chineze au afirmat că nu erau în măsură să intervină în ceea ce privește băncile deținute de stat pentru a organiza astfel de întrevederi. Prin urmare, nu s-a primit de la băncile chineze niciun element de probă care să demonstreze dacă și în ce măsură acestea evaluează riscul de credit atunci când acordă împrumuturi.

(71)

Autoritățile chineze au fost informate cu privire la consecințele lipsei de cooperare, în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (6) din regulamentul de bază. Ca urmare a acestei lipse de cooperare, a fost necesar să se ia în considerare nu doar documentele relevante ale autorităților chineze furnizate de alte părți, ci și informațiile provenind din surse secundare, inclusiv plângerea și informații disponibile public pe internet. Autoritățile chineze au contestat utilizarea elementelor disponibile, dar nu au oferit alte elemente de probă.

(72)

De asemenea, s-a solicitat producătorilor-exportatori cooperanți organizarea unor întrevederi cu bănci specifice care le-au acordat împrumuturi în cursul PA, pentru a verifica informațiile privind acordarea de împrumuturi în condiții preferențiale industriei HCCS din China. Nu a avut însă loc nicio întrevedere de acest fel. Producătorii-exportatori cooperanți au transmis cererile repetate ale Comisiei privind organizarea acestor întrevederi, dar băncile relevante au refuzat să coopereze la anchetă. Producătorii-exportatori cooperanți au fost informați cu privire la consecințele lipsei de cooperare, în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (6) din regulamentul de bază. Având în vedere lipsa de cooperare, se consideră necesar ca orice constatări privind împrumuturile acordate de bănci producătorilor-exportatori cooperanți să se bazeze pe elementele disponibile. Producătorii-exportatori cooperanți au contestat utilizarea elementelor disponibile, dar nu au oferit alte elemente de probă.

(73)

Un producător-exportator chinez a fost invitat să furnizeze informații specifice privind un acord specific de restructurare a datoriilor încheiat cu trei bănci chineze. Producătorul-exportator menționat anterior a refuzat să furnizeze informațiile necesare. Prin urmare, nu a fost posibil să se verifice acordul global relevant și contractele de împrumut aferente, precum și toate aspectele specifice precum durata împrumuturilor, programul de rambursare a împrumutului și ratele dobânzii. Producătorul-exportator cooperant a fost informat cu privire la consecințele lipsei de cooperare, în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (6) din regulamentul de bază. Având în vedere lipsa de cooperare, s-a considerat necesar ca orice constatări privind împrumuturile relevante acordate de bănci producătorului-exportator cooperant să se bazeze pe elementele de fapt disponibile. Producătorul-exportator cooperant a contestat utilizarea elementelor disponibile, dar nu a oferit alte elemente de probă.

(74)

Ancheta a stabilit existența unor planuri politice specifice relative la industria de fabricare a hârtiei. Aceste planuri stipulează că autoritățile de stat monitorizează îndeaproape performanțele industriei de fabricare a hârtiei și adoptă măsuri specifice (de ex. decrete de punere în aplicare) în vederea îndeplinirii obiectivelor planurilor politice. În plus, ancheta a stabilit și că planurile politice prevăd acordarea de împrumuturi în condiții preferențiale pentru industria de fabricare a hârtiei.

(75)

Într-adevăr, în urma examinării deciziei nr. 40 și a secțiunii specifice privind finanțarea a planului 2007 privind industria de fabricare a hârtiei, a devenit evident că sistemul chinez de planificare de stat indică băncilor să acorde împrumuturi industriei de fabricare a hârtiei.

(76)

În privința deciziei nr. 40, se menționează că actul respectiv este un ordin emis de Consiliul de Stat, care este cel mai înalt organism administrativ din RPC, având astfel un caracter obligatoriu pentru alte organisme ale administrației publice și pentru operatorii economici. Decizia clasifică sectoarele industriei în „proiecte încurajate, restrictive sau eliminate”. Decizia respectivă constituie un document de orientare a politicii industriale; împreună cu registrul, ea arată modul în care autoritățile chineze aplică o politică de încurajare și de sprijin pentru anumite grupuri de întreprinderi sau anumite industrii, precum industria hârtiei, clasificate în registru ca „industrii încurajate”. În privința numărului de industrii clasificate ca încurajate, se menționează că acestea sunt în total 26, reprezentând doar o parte a economiei chineze. În plus, doar anumitor activități din cadrul celor 26 de sectoare li s-a acordat statutul „încurajat”. De asemenea, decizia nr. 40 prevede, la articolul 17, că „proiectele de investiții încurajate” vor beneficia de avantaje și stimulente specifice (sprijin financiar, scutiri de taxe la import, scutiri de TVA, scutiri de impozite). Pe de altă parte, în privința „proiectelor restrictive și eliminate”, decizia nr. 40 împuternicește autoritățile de stat să intervină direct pentru a reglementa piața. Astfel, articolele 18 și 19 cer autorității relevante să împiedice acordarea de împrumuturi de către instituțiile financiare; aceleași articole dispun ca departamentul de stat pentru administrarea prețurilor să mărească prețul electricității și să ceară societăților de furnizare a energiei electrice să înceteze furnizarea electricității către astfel de „proiecte restrictive și eliminate”. Ținând cont de cele de mai sus, este evident că decizia nr. 40 conține prevederi obligatorii pentru toate instituțiile economice, sub forma unor directive privind promovarea și sprijinul industriilor încurajate, una dintre acestea fiind industria de fabricare a hârtiei.

(77)

În ceea ce privește planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei, se menționează că acesta prevede condiții, orientări și obiective specifice pentru industria de fabricare a hârtiei. El descrie situația industriei de fabricare a hârtiei din China (de ex. numărul întreprinderilor, producția, consumul și exporturile, statistici privind tipul de materii prime folosite). Planul stabilește politicile și obiectivele pentru industria de fabricare a hârtiei în ceea ce privește planificarea industrială, utilizarea materiilor prime, a tehnologiei și a echipamentelor, structura produselor și structura organizațională a producătorilor de hârtie. De asemenea, textul stabilește „criterii de admitere”, prevăzând pentru industria de fabricare a hârtiei cerințe specifice privind raportul active/pasive, evaluări de credit specifice, precum și obiective specifice privind economiile de scară, cotele de piață, consumul de energie și de apă care trebuie îndeplinite de societăți. El cere întreprinderilor să elaboreze planuri de dezvoltare bazate pe planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei. De asemenea, se indică provinciilor și regiunilor să participe la punerea în aplicare a planului, un întreg capitol fiind dedicat „investițiilor și finanțării” pentru industria fabricării hârtiei. Un aspect relevant în această privință este faptul că se afirmă în mod explicit că instituțiile financiare nu acordă împrumuturi pentru niciun proiect care nu respectă normele prevăzute în plan. În concluzie, din text și din formularea utilizată rezultă cu claritate că planul 2007 privind industria din de fabricare a hârtiei este un instrument de stat specific având obiectivul de a reglementa industria fabricării hârtiei din China și că nu poate fi considerat altceva decât un instrument de politică industrială cu caracter obligatoriu care trebuie pus în aplicare de către părțile interesate din China (autoritățile de stat, instituțiile financiare și producătorii).

(78)

Autoritățile chineze au susținut că planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei trebuie considerat un plan de orientări fără caracter obligatoriu. De asemenea, s-a susținut că, în același context, niciunul dintre planurile și proiectele guvernamentale nu are caracter juridic obligatoriu și că, prin urmare, în cadrul lor nu se pot acorda contribuții financiare sau avantaje. Cu toate acestea, simpla lectură a textului planului 2007 privind industria de fabricare a hârtiei și a prevederilor specifice menționate anterior evidențiază faptul că documentul nu poate fi considerat o orientare fără caracter obligatoriu. În această privință, se menționează că în planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei se afirmă, printre altele: „Politica de dezvoltare industrială este elaborată pe baza cerințelor de perfecționare a reformei economiei de piață socialiste, precum și a actelor cu putere de lege și normelor administrative relevante, pentru a realiza un sistem comercial echitabil și un mediu favorabil dezvoltării, pentru a soluționa problemele existente în dezvoltarea industriei de fabricare a hârtiei și a dirija o dezvoltare sănătoasă a industriei”. În privința celorlalte planuri și proiecte enumerate în considerentul (64), se menționează că cel puțin unul dintre acestea se referă la o circulară de punere în aplicare a celui de-al XI-lea plan cincinal. Ar fi dificil de înțeles cum ar fi posibil ca pentru un document (un plan guvernamental) despre care se afirmă că nu are caracter juridic obligatoriu să existe un act de punere în aplicare cu caracter obligatoriu (în cazul de față, o circulară a Consiliului de Stat).

(79)

În plus, articolul 34 din Legea nr. 13 privind băncile comerciale [2003] prevede că băncile „își desfășoară activitatea de împrumut în funcție de necesitățile economiei naționale și dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicii industriale de stat”. În cazul de față, politica industrială de stat relevantă este planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei. Prin urmare, concluzia logică este că împrumuturile primite de producătorii de HCCS de la băncile comerciale deținute de stat se acordă în conformitate cu directivele guvernului.

(80)

A fost, de asemenea, examinat rolul Comisiei Naționale pentru Dezvoltare și Reformă (denumită în continuare „CNDR”). Autoritățile chineze au susținut că CNDR este o agenție a Consiliului de Stat care coordonează politica macroeconomică și gestionează investițiile autorităților publice. Această autoritate de stat a elaborat, printre alte planuri, planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei. Au fost solicitate în mod explicit informații privind cadrul juridic în care CNDR a fost instituită și își desfășoară activitatea, de exemplu statutul său, dar nu au fost transmise astfel de informații. Singura explicație furnizată de autoritățile chineze a fost că cel mai înalt organism administrativ din RPC, Consiliul de Stat, dă instrucțiuni pe care CNDR trebuie să le urmeze și că, în orice caz, aceste informații nu sunt relevante pentru anchetă. Acest argument nu poate fi acceptat. Statutul autorității care elaborează planuri guvernamentale este considerat relevant pentru anchetă, întrucât planurile și proiectele guvernamentale sunt examinate în cadrul prezentei proceduri. Comisia a cerut informații și în legătură cu motivele pentru care CNDR colectează în permanență informații detaliate de la societăți. Autoritățile chineze au explicat că informațiile puteau fi colectate prin intermediul asociațiilor industriale și al altor surse publice. Cu toate acestea, existența unui mecanism sistematic de colectare a datelor privind societățile în vederea utilizării sale în cadrul planurilor și al proiectelor guvernamentale indică faptul că aceste planuri și proiecte sunt considerate un element important al politicii industriale de stat.

(81)

Din cele de mai sus rezultă că orice decizie luată de instituțiile financiare în ceea ce privește industria de fabricare a hârtiei ar trebui să ia în considerare necesitatea de a îndeplini obiectivele planurilor politice relevante. Într-adevăr, societăților calificate în cadrul acestor planuri politice ca „industrii încurajate” li se acordă un rating de credit ridicat, ceea ce are consecințe directe asupra evaluării bonității de către sistemul financiar chinez. În plus, din examinarea secțiunii specifice privind finanțarea din planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei și a unei note privind evaluarea creditului transmisă de un producător-exportator cooperant rezultă clar că sistemul chinez de planificare de stat cere băncilor să acorde împrumuturi industriei de fabricare a hârtiei, iar societățile sunt considerate ca având un rating de credit ridicat dacă se califică pentru a fi incluse în planuri politice specifice. Se cuvine să se menționeze că nota privind evaluarea creditului obținută în cadrul anchetei stabilește o legătură directă între perspectivele pozitive ale societății, pe de o parte, și existența planurilor politice privind fabricarea hârtiei și îndeplinirea obiectivelor lor, pe de altă parte. Există, de asemenea, dovezi că autoritățile de stat monitorizează performanțele societăților, examinând anual licențele lor comerciale și colectând în acest mod date pentru statistici financiare și statistici privind performanțele. În plus, informațiile transmise de producătorii-exportatori cooperanți oferă dovezi că BPC monitorizează, în conformitate cu prevederile de la articolul 9 din regulamentul privind înregistrarea și consultarea băncilor, situația împrumuturilor acordate societăților, prin examinarea anuală a creditelor de care beneficiază societățile în fiecare an.

(82)

Toate elementele de mai sus demonstrează legătura dintre planurile politice specifice și finanțarea industriei de fabricare a hârtiei.

(83)

În privința producătorilor-exportatori cooperanți, ancheta a stabilit că doi dintre aceștia beneficiau, în majoritatea cazurilor în mod automat, de cea mai mică rată a dobânzii posibilă în cadrul limitelor prevăzute de BPC, iar alți doi producători-exportatori cooperanți au beneficiat în 2008 de o importantă reeșalonare a datoriilor. Băncile chineze de stat au cumpărat toate datoriile față de bănci străine, iar datoriile reeșalonate nu au determinat o primă de risc semnificativă cu o valoare mai ridicată decât rata de referință a dobânzii BPC.

(84)

În plus, ancheta a stabilit că piața financiară chineză este caracterizată de intervenția autorităților publice întrucât majoritatea principalelor bănci sunt deținute de stat. Autoritățile chineze nu au furnizat decât informații foarte limitate privind participarea/deținerea băncilor din China. Cu toate acestea, astfel cum se arată mai jos, Comisia a cules informațiile disponibile pentru a ajunge la o constatare reprezentativă. Pentru a analiza dacă băncile sunt entități împuternicite sau care exercită autoritatea publică, Comisia a căutat informații privind nu numai deținerea de către stat a băncilor, ci și caracteristici precum prezența autorităților publice în consiliul de administrație, controlul exercitat de autoritățile publice asupra activităților, îndeplinirea politicilor sau intereselor autorităților publice, sau dacă entitățile au fost instituite prin statut.

(85)

Pe baza informațiilor disponibile, se constată că băncile deținute de stat din China controlează cea mai mare cotă de piață și sunt actorii predominanți pe piața financiară chineză; conform cercetării din 2006 realizate de Deutsche Bank privind sectorul bancar chinez, băncile deținute de stat ar putea reprezenta peste 2/3 din piața chineză. În legătură cu acest subiect, Examinarea politicii comerciale a Chinei realizată de OMC arată că „Nivelul ridicat al deținerii de către stat este o altă trăsătură importantă a sectorului financiar din China”  (5). Se cuvine să se menționeze că cele patru mari bănci deținute de stat (Agricultural Bank, Bank of China, Construction Bank și Industrial and Commercial Bank) par să reprezinte peste jumătate din sectorul bancar chinez. Băncile de susținere a politicilor și alte bănci controlate de stat sunt deținute de stat într-o proporție mai mare de 50 %. De asemenea, Comisia a solicitat informații privind structura controlului exercitat de autoritățile publice în cadrul băncilor chineze menționate anterior și îndeplinirea politicilor sau intereselor autorităților publice în ceea ce privește industria de fabricare a hârtiei (și anume consiliul de administrație și consiliul acționarilor, minutele ședințelor acționarilor/membrilor consiliului de administrație, naționalitatea acționarilor/membrilor consiliului de administrație, politicile de împrumut și evaluarea riscului legat de împrumuturile acordate producătorilor-exportatori cooperanți). Nici autoritățile chineze, nici băncile nu au furnizat astfel de informații. S-a făcut doar trimitere în mod repetat la informațiile din rapoartele anuale ale băncilor, pe care le transmiseseră. Cu toate acestea, informațiile din rapoartele anuale ale băncilor nu conțineau (și nu pot conține) informații detaliate la nivelul necesar.

Prin urmare, Comisia a trebuit să utilizeze informațiile disponibile. Aceasta a constatat pe baza datelor disponibile că băncile mai sus menționate sunt controlate de autoritățile publice și exercită autoritatea guvernamentală într-un astfel de mod încât acțiunile lor pot fi atribuite statului. Datele relevante utilizate pentru a ajunge la constatările menționate sunt obținute pe baza informațiilor transmise de autoritățile chineze, a rapoartelor anuale ale băncilor chineze care fie au fost transmise de autoritățile chineze, fie erau disponibile public, a informațiilor transmise de producătorii-exportatori cooperanți și a informațiilor din plângere. În ceea ce privește băncile străine, surse independente afirmă că ele reprezintă o parte minoră a sectorului bancar chinez, astfel încât joacă un rol nesemnificativ în ceea ce privește politica de împrumut, informații relevante sugerând că ele ar putea reprezenta numai 1 % din piața chineză (6). Informațiile relevante disponibile public confirmă, de asemenea, că băncile chineze, în special marile bănci comerciale, continuă să se bazeze pe acționarii deținuți de stat și pe autoritățile publice pentru alimentarea cu capital în cazul neadecvării capitalului propriu ca urmare a expansiunii creditului (7). În privința băncilor care au acordat împrumuturile producătorilor-exportatori cooperanți, acestea sunt în marea majoritate bănci deținute de stat. Într-adevăr, pe baza informațiilor disponibile s-a constatat că cel puțin 13 dintre cele 19 bănci comunicate sunt deținute de stat, incluzând două bănci de susținere a politicilor (Export-Import Bank of China, China Development Bank) și principalele bănci comerciale din China, precum Agricultural Bank of China, Bank of China, China Construction Bank și Industrial and Commercial Bank of China.

În privința celorlalte bănci deținute de stat, Comisia a solicitat din nou informațiile menționate mai sus privind controlul exercitat de autoritățile publice și îndeplinirea politicilor sau intereselor autorităților publice în ceea ce privește industria de fabricare a hârtiei. Nici de această dată nu s-au primit astfel de informații detaliate, în afară de cererea repetată de a consulta informațiile din rapoartele anuale relevante ale băncilor, care în majoritatea cazurilor erau în chineză, netraduse în engleză. Cu toate acestea, informațiile din rapoartele anuale ale băncilor nu pot furniza informații detaliate la nivelul necesar. În privința băncilor de susținere a politicilor, astfel cum se explică mai jos, ancheta a stabilit că nu există dispoziții juridice clare care să reglementeze rolul acestora și relația lor cu autoritățile publice. Cu toate acestea, în conformitate cu declarațiile formulate de autoritățile chineze în cursul verificării la fața locului, se pare că băncile de susținere a politicilor, care sprijină politicile guvernamentale din China, nu au scop lucrativ. Toate elementele de mai sus confirmă că cele patru bănci sunt controlate de autoritățile publice și exercită autoritatea guvernamentală într-un astfel de mod încât acțiunile lor pot fi atribuite statului.

(86)

De asemenea, Comisia a încercat să examineze diferența dintre băncile de susținere a politicilor (conform informațiilor disponibile, acestea sunt Export-Import Bank of China, China Development Bank și Agricultural Development Bank of China) și băncile comerciale deținute de stat. Comisia a solicitat clarificări în legătură cu aceste două categorii distincte de instituții financiare. Autoritățile chineze au declarat că nu există dispoziții legale scrise de reglementare a sectorului băncilor de susținere a politicilor, întrucât autoritățile chineze elaborează în prezent un act legislativ privind băncile de susținere a politicilor. S-a afirmat și că o bancă (și anume China Development Bank) ar trebui să nu fie inclusă în categoria băncilor de susținere a politicilor, deoarece ea a devenit o societate pe acțiuni și se află într-o perioadă de tranziție. În această privință, se menționează că informațiile transmise confirmă că băncile de susținere a politicilor sunt tratate în mod diferit față de băncile comerciale de stat. Deși nu există norme de reglementare a sectorului băncilor de susținere a politicilor sau a modului în care aceste bănci acționează pe piața financiară chineză, din circularele BPC în care aceste bănci sunt menționate explicit, rezultă că băncile de susținere a politicilor au un statut special față de băncile comerciale de stat. În privința statutului China Development Bank, se menționează că statul chinez (prin intermediul Ministerului de Finanțe) deține peste 50 % din acțiunile băncii și, prin urmare, transformarea într-o societate pe acțiuni nu are niciun impact asupra controlului de către autoritățile publice.

(87)

Alt factor care determină o distorsiune a pieței financiare chineze este rolul jucat de BPC în stabilirea unor limite specifice asupra modului în care ratele dobânzii sunt stabilite și fluctuează. Într-adevăr, ancheta a stabilit că BPC are reguli speciale privind modul în care ratele dobânzii fluctuează în China. Conform informațiilor disponibile, aceste reguli sunt stabilite în Circulara BPC privind aspectele referitoare la ajustarea ratelor dobânzii pentru depozite și împrumuturi – Yinfa (2004) nr. 251 („circulara 251”). Instituțiilor financiare li se cere să practice rate pentru împrumuturi care să se încadreze într-un anumit interval în raport cu rata de referință a dobânzii RPC. Pentru împrumuturile acordate de băncile comerciale și împrumuturile acordate de băncile de susținere a politicilor administrate în mod comercial, nu există o limită maximă pentru acest interval, ci numai o limită minimă. Pentru cooperativele de credit urban și cele de credit rural, există atât limite maxime, cât și limite minime. Pentru împrumuturile acordate în condiții preferențiale și împrumuturile pentru care Consiliul de Stat impune norme specifice, ratele dobânzii nu fluctuează în sens crescător. Comisia a solicitat clarificări din partea autorităților chineze în legătură cu definiția și formularea utilizate în circulara 251, precum și în legislația precedentă (Circulara BPC privind expansiunea intervalului de fluctuație a ratei dobânzii instituțiilor financiare - YinFa [2003] nr. 250). Autoritățile chineze au explicat că circularele de mai sus au făcut parte din reforma de orientare către economia de piață (marketization) a ratelor dobânzii din China, dar nu au dat alte explicații. De asemenea, s-a cerut autorităților chineze să explice ce sunt împrumuturile acordate în condiții preferențiale și alte împrumuturi specificate de Consiliul de Stat.

Autoritățile chineze au susținut că formularea textului chinez relevant se referă la existența ipotetică a altor împrumuturi specificate de Consiliul de Stat. Autoritățile chineze nu au furnizat alte explicații sau documente relevante pentru a explica de ce împrumuturile acordate în condiții preferențiale sunt definite în legislația chineză. În privința altor tipuri de împrumuturi, chiar în cazul în care s-ar accepta argumentul autorităților chineze, este neclar de ce puterea legislativă a considerat necesară introducerea posibilității existenței altor împrumuturi stabilite de Consiliul de Stat. Comisia a cerut, de asemenea, clarificări privind existența împrumuturilor de sprijinire a politicilor, administrate în mod comercial, astfel cum se indică în circulara 251. Administrația chineză nu a oferit nicio explicație sau probă în acest context. De asemenea, administrația chineză a fost invitată să furnizeze orice actualizări sau acte legislative ulterioare circularei menționate anterior în legătură cu politica de împrumut a băncilor comerciale și a băncilor de susținere a politicilor, dar nu s-au primit astfel de informații.

(88)

În final, se precizează că autoritățile chineze nu au furnizat alte date sau statistici privind structura sistemului bancar chinez.

(89)

Pe baza considerentelor (74) – (88) și ținând cont de lipsa de cooperare a Chinei (precum și de observațiile din considerentul (90) ), Comisia constată că piața financiară a Chinei este distorsionată de intervenția autorităților publice, și că este probabil ca ratele dobânzilor practicate de băncile neguvernamentale și de alte instituții financiare să fie aliniate la ratele impuse de autoritățile publice. Prin urmare, ratele dobânzii practicate de băncile neguvernamentale și de alte instituții nu pot fi considerate criterii de referință comerciale adecvate pentru a stabili dacă împrumuturile guvernamentale acordă un avantaj.

(90)

De asemenea, ținând cont de ansamblul elementelor de probă, se constată că marea majoritate a împrumuturilor acordate celor doi producători cooperanți sunt acordate de băncile pentru susținerea politicilor sau de alte bănci deținute de stat care sunt considerate organisme publice ca urmare a strânsei lor relații cu autoritățile publice. Acestea sunt deținute de stat în proporție de peste 50 % și, prin urmare, se consideră că sunt controlate de autoritățile publice. Există elemente suplimentare care demonstrează că aceste bănci exercită efectiv autoritatea publică deoarece, astfel cum se explică în considerentul (65), există o intervenție clară a statului (și anume, a BPC) în modul în care băncile comerciale iau decizii privind ratele dobânzii pentru împrumuturile acordate societăților chineze, în timp ce, în anumite cazuri, astfel cum se explică în considerentul (83), societăților li s-a acordat în mod aproape automat rata cea mai scăzută în limitele prevăzute de stat. În aceste circumstanțe, practicile de acordare a împrumuturilor ale acestor entități pot fi atribuite direct autorităților publice. Faptul că băncile exercită autoritatea publică este confirmat și de rolul pe care îl joacă planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei, decizia nr. 40 și articolul 34 din Legea privind băncile comerciale în ceea ce privește îndeplinirea politicilor industriale ale guvernului (a se vedea considerentele (74) – (81)). Există, de asemenea, un număr mare de dovezi circumstanțiale, sprijinite de studii și rapoarte obiective, conform cărora o mare parte a influenței autorităților publice asupra sistemului financiar chinez continuă să existe (a se vedea considerentul (312)). În final, China nu a furnizat informații care să permită o înțelegere mai bună a relației dintre băncile deținute de stat și autoritățile publice (a se vedea considerentele (68) – (70) și (84) - (86). Prin urmare, în cazul împrumuturilor acordate de băncile pentru politici și de alte bănci deținute de stat, Comisia constată că există o contribuție financiară acordată producătorilor de hârtie cretată sub forma unui transfer direct de fonduri de la autoritățile publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(91)

Există un avantaj conform articolelor 3 alineatul (2) și 6 litera (b) din regulamentul de bază în măsura în care împrumuturile acordate de autoritățile publice prevăd condiții mai favorabile decât cele pe care beneficiarul le-ar obține în mod normal pe piață. Deoarece s-a stabilit că împrumuturile neguvernamentale din China nu reprezintă un criteriu de referință adecvat, acesta a fost construit utilizându-se metoda descrisă în considerentele (96) - (102).

(92)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie întemeiată în mod clar pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază. Se menționează că articolul 28 alineatul (6) prevede: „În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care ea ar coopera”. Elementele luate în considerare au inclus următoarele:

(93)

Ținând cont de cele de mai sus și în lipsa cooperării autorităților chineze, elementele de probă disponibile indică faptul că subvențiile acordate societăților din industria de fabricare a hârtiei nu sunt general disponibile și, prin urmare, sunt specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Ținând cont de lipsa de cooperare a autorităților chineze, nu există elemente care să sugereze că eligibilitatea pentru subvenții se bazează pe criterii obiective sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(94)

Ținând cont de cele de mai sus, finanțarea industriei de fabricare a hârtiei ar trebui considerată o subvenție.

(95)

Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, se consideră că subvenția ar trebui considerată pasibilă de măsuri compensatorii.

(96)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Conform articolului 6 alineatul (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre suma plătită de societate pentru împrumutul acordat de autoritățile publice și suma pe care societatea ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil obținut pe piață.

(97)

Astfel cum se explică mai sus, dat fiind că împrumuturile furnizate de băncile chineze reflectă intervenția substanțială a autorităților publice în sectorul bancar și nu reflectă rate disponibile pe o piață funcțională, a fost construită o valoare de referință adecvată utilizând metoda descrisă mai jos. În plus, ca urmare a lipsei de cooperare a autorităților chineze, Comisia a recurs la elementele disponibile pentru a construi o rată de referință a dobânzii adecvată.

(98)

Atunci când se construiește valoarea de referință adecvată, se consideră rezonabil să se aplice ratele chineze ale dobânzii, ajustate pentru a reflecta riscul de piață normal. Astfel, într-un context în care situația financiară actuală a exportatorilor a fost stabilită pe o piață distorsionată și nu există informații fiabile furnizate de băncile chineze în legătură cu măsurarea riscului și cu evaluarea creditelor, se consideră necesar să nu se accepte ca atare bonitatea exportatorilor chinezi, ci să se aplice o majorare pentru a reflecta impactul potențial al distorsiunilor pieței din China asupra situației lor financiare.

(99)

În privința celor de mai sus, astfel cum se explică în considerentele (68) – (72), atât autorităților chineze, cât și producătorilor-exportatori cooperanți li s-a cerut să furnizeze informații privind politicile de împrumut ale băncilor chineze și modul în care împrumuturile se acordă producătorilor-exportatori. Părțile nu au transmis aceste informații, deși ele au fost solicitate în mod repetat. Ca urmare a acestei lipse de cooperare și ținând cont de ansamblul elementelor disponibile, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 28 alineatul (6) din regulamentul de bază, se consideră adecvat ca tuturor societăților din China să li se acorde doar cel mai înalt calificativ din categoria împrumuturilor speculative („non-investment grade”) (BB conform Bloomberg) și să se aplice prima adecvată estimată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating la rata de standard de împrumut a Băncii Populare a Chinei. Pentru împrumuturile în valută, Comisia aplică prima adecvată estimată pentru obligațiunile emise de firmele având acest rating la rata standard de împrumut menționată în contractele chineze de împrumut relevante (rata LIBOR). Cu toate acestea, având în vedere absența totală a cooperării autorităților chineze în ceea ce privește furnizarea informațiilor în legătură cu, sau accesul la băncile deținute de stat, se consideră adecvat, în conformitate cu articolul 28 alineatul (6) din regulamentul de bază, să se utilizeze ratingul de credit BB („non-investment grade” – speculativ), ținând cont de ansamblul elementelor disponibile.

(100)

Avantajul producătorilor-exportatori a fost calculat ținând cont de diferențialul ratei dobânzii, exprimat ca procent, înmulțit cu valoarea restantă a împrumutului, și anume dobânda neplătită în PA. Această sumă a fost apoi raportată la cifra de afaceri totală a producătorilor-exportatori cooperanți.

(101)

Astfel cum se explică în considerentul (73), un producător-exportator a refuzat să transmită un acord important de restructurare a datoriilor. În consecință, a fost imposibil să se verifice informațiile de bază comunicate în legătură cu împrumuturile acoperite de acord, precum rata dobânzii, scadența împrumutului, calendarul de rambursare etc. De asemenea, producătorul-exportator nu a fost în măsură să demonstreze că rambursase capitalul împrumuturilor acoperite de acord. Prin urmare, în calculul avantajului, aceste împrumuturi au fost considerate finanțare nerambursabilă și au fost atribuite PA în plus față de dobânzile neplătite în PA, astfel cum se explică în considerentul (100).

(102)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA se ridică la 5,37 % pentru societățile APP și la 1,26 % pentru societățile Chenming.

(103)

Acest sistem permite ca o societate care solicită și primește certificatul de întreprindere cu tehnologie înaltă și nouă să beneficieze de o rată redusă a impozitului pe profit, și anume 15 %, față de rata normală de 25 %.

(104)

Sistemul este prevăzut ca tratament fiscal preferențial la articolul 28 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC (nr. 63, publicată la 16 martie 2007), împreună cu Măsurile administrative pentru desemnarea întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă. De asemenea, Avizul Administrației fiscale naționale privind aspectele legate de plata impozitului pe profit al întreprinderilor de către întreprinderile cu tehnologie înaltă și nouă [Guo Shui Han (2008) nr. 985] este relevant pentru acest sistem, oferind informații suplimentare privind punerea sa în aplicare.

(105)

Articolul 10 din Măsurile administrative pentru desemnarea întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă enumeră criterii de eligibilitate de îndeplinit de către întreprinderi pentru a beneficia de acest sistem. Dacă societatea îndeplinește toate condițiile de la articolul 10, ea trebuie să depună o cerere la autoritățile relevante în conformitate cu procedura de la articolul 11 din actul menționat.

(106)

Orice societate care intenționează să fie inclusă în acest program trebuie să-și transmită candidatura on-line către Biroul de știință și tehnologie local, care va efectua o examinare preliminară. În continuare, Biroul de știință și tehnologie local va transmite o recomandare Departamentului provincial de știință și tehnologie. Înainte de a lua orice decizie privind emiterea certificatului de întreprindere cu tehnologie înaltă și nouă, departamentul menționat ar putea decide să realizeze o anchetă în mod direct la sediul întreprinderii candidate.

(107)

Această subvenție a fost utilizată de 3 producători-exportatori cooperanți care au obținut avantaje în PA. Deși autoritățile chineze nu au comunicat nicio normă administrativă, producătorii-exportatori au transmis actul legislativ disponibil. Cu toate acestea, chiar și din acest text este dificil să se stabilească procedura de candidatură, care rămâne imprecisă și lipsită de transparență.

(108)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(109)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(110)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la anumite întreprinderi și industrii clasificate ca încurajate, precum cele care aparțin industriei de fabricare a hârtiei cretate. Astfel, în capitolul 4 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC (nr. 63, publicată la 16 martie 2007), care tratează „stimulentele fiscale”, articolul 25 prevede că „statul acordă stimulente legate de impozitul pe profit al întreprinderilor pentru industrii și proiecte cheie sprijinite și încurajate de stat”. Conform interpretării Comisiei, Consiliul de Stat, în decizia sa nr. 40 (articolul 14) și în Liniile directoare privind restructurarea industrială, oferă principiile și clasificarea conform cărora se consideră că o întreprindere este încurajată. În plus, nu există criterii obiective pentru a stabili eligibilitatea și nicio dovadă pe baza căreia să se poată constata cu certitudine că eligibilitatea se acordă în mod automat, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Deși în cursul vizitei la producătorii-exportatori au fost colectate unele norme administrative, dată fiind lipsa de cooperare a autorităților chineze, este imposibil să se înțeleagă dacă astfel de criterii obiective există.

(111)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(112)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Avantajul pentru beneficiari este considerat a fi suma impozitelor totale de plătit în conformitate cu rata normală de impozitare, după deducerea sumelor plătite conform ratei de impozitare cu reduceri preferențiale. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri a producătorilor-exportatori cooperanți în PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(113)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 1,22 % pentru grupul APP și la 0,58 % pentru Grupul Chenming.

(114)

Acest sistem oferă un avantaj tuturor societăților recunoscute ca societăți care desfășoară proiecte de C&D. Această calificare permite ca impozitul pe profit să fie redus cu 50 % din cheltuielile totale pentru proiectele aprobate.

(115)

Sistemul este prevăzut ca tratament fiscal preferențial la articolul 30 alineatul (1) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC (nr. 63, publicată la 16 martie 2007), la articolul 95 din Regulamentul privind punerea în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC, în Decretul nr. 512 al Consiliului de Stat al RPC, promulgat la 6 decembrie 2007 și în Ghidul privind sectoarele-cheie (Notificarea nr. 6, 2007).

(116)

Acest sistem oferă un avantaj societăților recunoscute ca societăți care desfășoară proiecte de C&D. Sunt eligibile pentru acest sistem numai proiectele de C&D ale sectoarelor cu tehnologie nouă și înaltă care primesc sprijin de bază din partea statului și proiectele enumerate în Ghidul privind sectoarele-cheie ale industrializării de înaltă tehnologie în cadrul priorităților actuale de dezvoltare, emis de Comisia națională pentru dezvoltare și reformă.

(117)

Orice societate care dorește să-și depună candidatura trebuie să transmită biroului local de știință și tehnologie informații detaliate privind proiectele de C&D. După examinarea informațiilor, biroul fiscal emite un aviz de aprobare. Pentru proiectele aprobate, suma care face obiectul impozitului pe profit este redusă cu 50 % din cheltuielile totale pentru proiectele aprobate.

(118)

Acest sistem a fost utilizat de producătorii-exportatori cooperanți care au obținut avantaje în PA. Deși autoritățile chineze nu au comunicat nicio normă administrativă, producătorii-exportatori au transmis textele legislative disponibile. Cu toate acestea, chiar și din aceste texte este dificil să se stabilească procedura de candidatură, care rămâne imprecisă și lipsită de transparență.

(119)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(120)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(121)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la anumite întreprinderi și industrii clasificate ca încurajate, precum cele care aparțin industriei de fabricare a hârtiei cretate. În plus, nu există criterii obiective pentru a limita eligibilitatea și nicio dovadă pe baza căreia să se poată constata cu certitudine că eligibilitatea se acordă în mod automat, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Deși în cursul vizitei la producătorii-exportatori au fost colectate unele norme administrative, dată fiind lipsa de cooperare a autorităților chineze, este imposibil să se înțeleagă dacă astfel de criterii obiective există.

(122)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(123)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Avantajul pentru beneficiari este considerat a fi suma impozitelor totale de plătit în conformitate cu rata normală de impozitare, după scăderea sumelor plătite conform deducerii suplimentare de 50 % din cheltuielile efective pentru proiectele de C&D aprobate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri a producătorilor-exportatori cooperanți în PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(124)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 0,02 % pentru grupul APP și la 0,05 % pentru Grupul Chenming.

(125)

Acest sistem se referă la întreprinderile rezidente în China care sunt acționari ai altor întreprinderi rezidente în China. Primele au dreptul la o scutire de impozitele pe profit pentru anumite dividende plătite de ultimele.

(126)

Sistemul este prevăzut ca tratament fiscal preferențial la articolul 26 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC și explicat în mod mai detaliat la articolul 83 din Regulamentul privind punerea în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC, în Decretul nr. 512 al Consiliului de Stat al RPC, promulgat la 6 decembrie 2007.

(127)

Sistemul oferă un avantaj tuturor societăților rezidente care sunt acționari ai altor întreprinderi rezidente în China.

(128)

Societățile pot utiliza acest sistem direct în declarația lor de venit.

(129)

În declarația de venit a producătorilor-exportatori cooperanți există o sumă scutită de impozitul pe venit. Această sumă este denumită dividende, bonusuri și alte venituri din investiții în acțiuni ale rezidenților eligibili și întreprinderilor eligibile, în conformitate cu condițiile din apendicele nr. 5 la declarația de venituri (declarația anuală privind avantajele fiscale). Societățile vizate nu au plătit niciun impozit pe venit pentru aceste sume.

(130)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(131)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(132)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la întreprinderile rezidente în China care realizează venituri din dividende de la alte întreprinderi rezidente în China, spre deosebire de întreprinderile care investesc în întreprinderi străine.

(133)

În plus, având în vedere că sistemele fiscale de mai sus incluse în capitolul 4 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC sunt rezervate exclusiv industriilor și proiectelor importante sprijinite sau încurajate de stat, conform articolului 25, și acest sistem este specific întrucât el este limitat numai la anumite întreprinderi și industrii clasificate drept încurajate, precum industria hârtiei cretate. Astfel, conform interpretării Comisiei, Consiliul de Stat, în decizia sa nr. 40 (articolul 14) și în Liniile directoare privind restructurarea industrială, oferă principiile și clasificarea conform cărora se consideră că o întreprindere este încurajată. În plus, în acest caz nu există criterii obiective pentru a limita eligibilitatea și nicio dovadă pe baza căreia să se poată constata cu certitudine că eligibilitatea se acordă în mod automat, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Deși în cursul vizitei la producătorii-exportatori au fost colectate unele norme administrative, dată fiind lipsa de cooperare a autorităților chineze, este imposibil să se înțeleagă dacă astfel de criterii obiective există.

(134)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(135)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Avantajul pentru beneficiari este considerat a fi suma impozitelor totale de plătit incluzând venitul din dividendele provenind de la alte întreprinderi rezidente în China, după deducerea sumelor efectiv plătite conform scutirii de impozit pe dividende. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri a producătorilor-exportatori în PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(136)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 1,34 % pentru grupul APP și la 0,21 % pentru Grupul Chenming.

(137)

Acest sistem oferă avantaje, sub forma unei scutiri de TVA și scutiri de taxe la importul bunurilor de capital, pentru întreprinderile cu investiții străine sau pentru societățile naționale care obțin certificatul acordat proiectelor încurajate de stat emis de autoritățile chineze în conformitate cu legislația relevantă privind investițiile, impozitele și taxele vamale.

(138)

Sistemul se bazează pe o serie de dispoziții juridice, și anume Circulara Consiliului de Stat privind ajustarea politicilor de impozitare a echipamentelor importate nr. 37/1997, Comunicarea Ministerului de Finanțe, a Administrației Generale a Vămilor și a Administrației Fiscale de Stat [2008] nr. 43, Avizul CNDR privind aspectele relevante pentru tratarea scrisorii de confirmare privind proiectele naționale sau finanțate cu investiții străine, încurajate de stat, nr. 3162006, de la 22 februarie 2006 și Catalogul articolelor care fac obiectul unor scutiri de taxe la import pentru întreprinderile cu investiții străine sau pentru societățile naționale – 2008.

(139)

Eligibilitatea este limitată la întreprinderile cu investiții străine sau întreprinderile naționale care obțin certificatul pentru proiectele încurajate de stat.

(140)

În conformitate cu Avizul CNDR privind aspectele relevante pentru tratarea scrisorii de confirmare privind proiectele naționale sau finanțate cu investiții străine, încurajate de stat, nr. 3162006, de la 22 februarie 2006, articolul I.1., proiectele cu investiții străine clasificate ca „încurajate în Catalogul industriilor pentru orientarea investițiilor străine cu transfer de tehnologie în regiunea vest-centrală, vor fi scutite de taxa vamală și de TVA asupra echipamentelor pentru uz propriu importate în cadrul investițiilor totale și asupra tehnologiei, pieselor și componentelor, precum și a pieselor de rezervă importate împreună cu echipamentele conform contractului; sunt excluse bunurile enumerate în Catalogul bunurilor importate în cadrul proiectelor cu investiții străine care nu sunt scutite de taxe”. Scrisoarea de confirmare pentru proiectele cu investiții străine din categoria proiectelor încurajate cu investiții totale de cel puțin 30 milioane USD va fi emisă de CNDR. Scrisoarea de confirmare pentru proiectele cu investiții străine din categoria proiectelor încurajate cu investiții totale de mai puțin de 30 milioane USD va fi emisă de comisii sau administrații economice la nivel provincial. După primirea scrisorii de confirmare a includerii proiectului în categoria proiectelor încurajate, societățile prezintă certificatele și alte documente necesare pentru depunerea candidaturii la autoritățile vamale locale, pentru a deveni eligibile pentru scutirea de taxa la import și de TVA asupra importurilor de echipamente.

(141)

Toți producătorii-exportatori cooperanți au beneficiat de acest sistem.

(142)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(143)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(144)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la întreprinderile care investesc în anumite categorii economice definite în mod detaliat prin lege (și anume în Catalogul pentru orientarea industriilor pentru investiții străine și în Catalogul privind industriile, produsele și tehnologiile cheie a căror dezvoltare este încurajată în prezent de stat). În plus, nu există criterii obiective pentru a stabili eligibilitatea și nicio dovadă pe baza căreia să se poată constata cu certitudine că eligibilitatea se acordă în mod automat, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Deși în cursul vizitei la producătorii-exportatori au fost colectate unele norme administrative, dată fiind lipsa de cooperare a autorităților chineze, este imposibil să se înțeleagă dacă astfel de criterii obiective există.

(145)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(146)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii este calculată în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Avantajul respectiv se calculează pe baza scutirilor de TVA și de taxa la import pentru echipamentele importate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost raportată la PA utilizând o durată de viață utilă corespunzătoare perioadei medii de depreciere din industria în cauză (15 ani). Valoarea obținută a fost raportată la cifra totală de afaceri a producătorilor-exportatori cooperanți din PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(147)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 1,17 % pentru grupul APP și la 0,61 % pentru Grupul Chenming.

(148)

Acest sistem acordă avantaje sub forma unor reduceri ale TVA-ului plătit de întreprinderile cu investiții străine pentru cumpărarea de echipamente produse la nivel național.

(149)

Sistemul s-a bazat pe Circulara Administrației Fiscale de Stat privind adoptarea măsurilor provizorii pentru administrarea rambursării taxelor pentru achizițiile de echipamente produse la nivel național de către întreprinderile cu investiții străine nr. 171, 1999, 20/09/1999 și a fost întrerupt prin Circulara privind încetarea politicilor de rambursare a taxelor pentru achizițiile de echipamente produse la nivel național de către întreprinderile cu investiții străine [Caishui 2008, nr. 176]. A doua circulară menționată prevede o perioadă de tranziție după încetarea programului, la 1 ianuarie 2009.

(150)

Eligibilitatea se limitează la întreprinderile cu investiții străine care achiziționează echipamente produse la nivel național.

(151)

Programul are obiectivul de a rambursa TVA plătit pentru achiziționarea de către întreprinderile cu investiții străine a echipamentelor produse la nivel național, dacă echipamentele nu sunt incluse în catalogul privind bunurile fără scutire și dacă valoarea echipamentelor nu depășește plafonul total de investiții într-o întreprindere cu investiții străine stabilit de „măsurile administrative experimentale privind achiziționarea echipamentelor produse la nivel național.”

(152)

Toți producătorii-exportatori cooperanți au beneficiat de acest sistem.

(153)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(154)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1 de mai sus, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(155)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la anumite întreprinderi (întreprinderile cu investiții străine). În plus, nu există criterii obiective pentru a stabili eligibilitatea și nicio dovadă pe baza căreia să se poată constata cu certitudine că eligibilitatea se acordă în mod automat, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Deși în cursul vizitei la producătorii-exportatori au fost colectate unele norme administrative, dată fiind lipsa de cooperare a autorităților chineze, este imposibil să se înțeleagă dacă astfel de criterii obiective există.

(156)

În plus, sistemul este specific în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază, dat fiind că subvenția este condiționată de utilizarea bunurilor naționale în mod preferențial față de cele importate.

(157)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(158)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii este calculată în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Avantajul pentru beneficiari se calculează pe baza valorii TVA-ului rambursat pentru achiziționarea echipamentelor produse la nivel național. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost raportată la PA utilizând o durată de viață utilă corespunzătoare perioadei medii de depreciere din industria în cauză (15 ani). Valoarea obținută a fost raportată la cifra totală de afaceri a producătorilor-exportatori cooperanți din PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(159)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 0,03 % pentru grupul APP și la 0,05 % pentru Grupul Chenming.

(160)

Acest sistem acordă întreprinderilor cu investiții străine o scutire de la plata taxei locale pentru menținerea orașelor, a taxei de construcție și a suprataxei pentru educație.

(161)

Sistemul se întemeiază pe Normele interimare privind taxa pentru menținerea orașelor din Republica Populară Chineză (Guo Fa, publicate la 8 februarie 1985, nr. 19) și a Regulamentului emis de Ministerul de Finanțe privind anumite aspecte specifice legate de punerea în aplicare a Normelor interimare privind taxa pentru întreținerea orașelor din Republica Populară Chineză (Cai Shui Zi, publicată la 22 martie 1985, nr. 69).

(162)

Eligibilitatea este limitată la întreprinderile cu investiții străine.

(163)

În conformitate cu Normele interimare privind taxa pentru menținerea orașelor din Republica Populară Chineză, baza de percepere a taxei pentru întreținerea orașelor și a taxei pentru construcție este „valoarea taxei pe produse, a TVA-ului și a taxei pe întreprinderi plătite efectiv de contribuabili, și se plătește în același timp cu taxa pe produse, TVA-ul și taxa pe întreprinderi.”

(164)

Astfel cum se explică în considerentele (347) și (348), obligațiile fiscale în ceea ce privește acest sistem sunt aplicabile de la 1 decembrie 2010 tuturor societăților care își desfășoară activitatea în China.

(165)

Ținând seama de cele de mai sus și pe baza informațiilor disponibile la data de 30 noiembrie 2010, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(166)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația scutește anumite categorii de întreprinderi (și anume, întreprinderile cu investiți străine) de plata taxei pentru întreținerea orașelor și a taxei pentru construcții.

(167)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(168)

Cu toate acestea, ținând cont de informațiile furnizate de autoritățile chineze și de producătorii-exportatori cooperanți relevanți, se constată că părțile au fost în măsură să demonstreze că acest sistem nu mai conferă niciun avantaj pentru exportatorii implicați.

(169)

Prin urmare, condițiile de la articolul 15 din regulamentul de bază sunt îndeplinite. Astfel, s-a constatat că acest sistem nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(170)

S-a constatat că două dintre diferitele programe de finanțare menționate în plângere au fost utilizate de producătorii-exportatori cooperanți, și anume titlul Mărci celebre și Fondurile speciale pentru încurajarea dezvoltării economiei și comerțului exterior și pentru atragerea proiectelor semnificative de investiții străine în provincia Shandong. Celelalte programe utilizate au fost comunicate de producătorii-exportatori cooperanți. Autoritățile publice chineze au fost contactate în legătură cu aceste programe și au fost invitate să furnizeze informațiile necesare în acest context. Autoritățile publice chineze au afirmat că niciunul dintre programele care nu erau incluse în plângere nu putea fi examinat, deoarece acest lucru ar fi contrar regulilor OMC. Prin urmare, s-a susținut, cererea Comisiei trebuie considerată neconformă cu normele privind elementele de probă și consultarea în temeiul Acordului SMC. De asemenea, autoritățile publice au susținut că informațiile furnizate de Comisie în privința acestor sisteme erau generale și, chiar dacă s-ar considera că ele pot fi examinate, Comisia ar trebui să trimită o cerere nouă, documentată suficient, în care să invite autoritățile chineze să furnizeze detalii privind noile subvenții presupuse.

(171)

În această privință, se menționează că practica standard a UE include informarea autorităților țării de anchetă în legătură cu existența oricăror sisteme de subvenționare presupuse utilizate de producătorii-exportatori cooperanți, altele decât cele menționate în plângere, și solicitarea de informații și clarificări cu privire la acestea. Procedura urmată este conformă cu normele OMC relevante. Comisia a informat autoritățile publice chineze în legătură cu existența unor astfel de sisteme atunci când a primit informații despre sistemele respective și a furnizat autorităților chineze informațiile primite din partea producătorilor-exportatori chinezi cooperanți. Comisia a oferit autorităților chineze posibilitatea unor consultări în ceea ce privește sistemele relevante, și, ulterior, s-au ținut astfel de consultări. În continuare, au fost respectate pe deplin dispozițiile de la articolele 12.1, 13.1 și 13.2 din Acordul SMC, precum și dispozițiile de la articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază. Constatările prezentate în continuare iau în considerare informațiile transmise de autoritățile chineze în legătură cu programele relevante.

(172)

Acest sistem este pus în aplicare prin Avizul provinciei Shandong privind bugetul 2008 al fondului special pentru dezvoltarea mărcilor de export [Lucaiqizhi (2008) nr. 75]. Acest sistem acordă societăților finanțare în scopul de a stimula mărcile de export și de a mări cota de piață a mărcilor celebre.

(173)

Numai întreprinderile care produc mărci celebre de export stabilite în provincia Shandong sunt eligibile pentru acest premiu. Nu au fost transmise acte juridice sau administrative care să documenteze criteriile de eligibilitate.

(174)

Sistemul are scopul de a premia întreprinderile recunoscute ca întreprinderi care exportă mărci celebre, situate în provincia Shandong, pentru a stimula dezvoltarea și competitivitatea acestora. Nu este necesar ca întreprinderile să-și depună candidatura, prin urmare nu există niciun document de aprobare.

(175)

Un producător-exportator cooperant a beneficiat de acest sistem.

(176)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(177)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1 de mai sus, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(178)

Sistemul de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece accesul este limitat la anumite întreprinderi, și anume întreprinderile care exportă mărci celebre. Ca urmare a absenței oricăror informații administrative privind criteriile de eligibilitate, nu există elemente care să sugereze că eligibilitatea pentru subvenții se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(179)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(180)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Această valoare (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(181)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți este neglijabil (se ridică la mai puțin de 0,01 % ) pentru grupul Chenming.

(182)

Documentul oficial pentru acest siatem este Comunicarea Autorităților Populare din Shouguang privind recunoașterea întreprinderilor avansate din 2008. Acest sistem, instituit la 9 februarie 2008, a oferit recunoaștere întreprinderilor care au obținut performanțe excelente în cursul anului 2008.

(183)

Societățile care au fost recunoscute ca „întreprinderi avansate în materie de atragere a investițiilor străine” și „întreprinderi avansate în materie de comerț exterior”, având performanțe deosebite în ceea ce privește comerțul exterior sau atragerea investițiilor străine, sunt eligibile în cadrul acestui sistem. Autoritățile chineze nu au transmis niciun act cu putere de lege și nicio normă administrativă privind această politică sau definirea „întreprinderilor avansate în materie de atragere a capitalului străin” sau a „întreprinderilor avansate în materie de comerț exterior”.

(184)

Autoritățile Populare din Shouguang au responsabilitatea de a acorda fonduri întreprinderilor care au fost recunoscute ca „întreprinderi avansate în materie de atragere a investițiilor străine” sau „întreprinderi avansate în materie de comerț exterior”.

(185)

Conform autorităților chineze, nu este necesar ca întreprinderile să-și depună candidatura, prin urmare nu există niciun document de aprobare.

(186)

Un producător-exportator cooperant a beneficiat de acest sistem.

(187)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(188)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1 de mai sus, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(189)

Sistemul de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece accesul este limitat la anumite întreprinderi, și anume întreprinderile avansate în materie de atragere a investițiilor străine sau de comerț exterior. Ca urmare a absenței oricăror informații administrative privind criteriile de eligibilitate, nu există elemente care să sugereze că eligibilitatea pentru subvenții se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(190)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(191)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Această valoare (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(192)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți este neglijabil (se ridică la mai puțin de 0,01 % ) pentru grupul Chenming.

(193)

Documentul oficial pentru acest sistem este reprezentat de Normele de punere în aplicare a politicii de sprijin pentru societățile citate în cadrul anchetelor antidumping, antisubvenție și de salvgardare. Autoritățile chineze susțin că sistemul a fost întrerupt în 2008, dar nu a transmis nicio notificare legislativă în acest sens.

(194)

Subvenție furnizată de biroul financiar regional/provincial pentru a facilita participarea societăților la ancheta antidumping realizată de SUA. Societățile eligibile trebuie să își aibă sediul în provincia Shandong (cu excepția orașului Qingdao), și să-și desfășoare activitatea în conformitate cu instrucțiunile Ministerului Comerțului și ale autorităților provinciale.

(195)

Acest sistem este specific din punct de vedere regional (este disponibil numai în provincia Shandong, cu excepția celui mai mare oraș al provinciei, Qingdao), iar criteriile sale de eligibilitate nu sunt criterii obiective stabilite printr-un act legislativ.

(196)

În conformitate cu legislația relevantă, solicitantului i se va acorda o sumă care să acopere 40 % din onorariile pentru avocați.

(197)

Un producător-exportator cooperant a beneficiat de acest sistem.

(198)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(199)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (3) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la anumite întreprinderi situate într-o regiune geografică desemnată.

(200)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(201)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Această valoare (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(202)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți este neglijabil (se ridică la mai puțin de 0,01 % ) pentru grupul Chenming.

(203)

Programul a fost pus în aplicare în conformitate cu Avizul privind accelerarea dezvoltării industriei cu înaltă tehnologie (aplicare experimentală) (Shoufa [2005] nr. 37) emis de Autoritatea Municipală din Shouguang. Autoritățile chineze au susținut că sistemul are un cadru legislativ, dar nu au furnizat copia acestuia.

(204)

Sistemul constă într-o subvenție acordată pentru a stimula competitivitatea întreprinderilor. Nu au fost transmise acte juridice sau administrative care să documenteze criteriile de eligibilitate.

(205)

Conform autorităților chineze, acest program acordă finanțare la nivel local pentru a încuraja C&D, reducerea consumului de energie și protecția mediului. Nu există nicio procedură de punere în aplicare. Autoritățile regionale emit din când în când avize prin care producătorii-exportatori sunt informați că li s-a acordat o anumită sumă ca finanțare.

(206)

Un producător-exportator cooperant a beneficiat de acest sistem.

(207)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(208)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1 de mai sus, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(209)

Sistemul de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece accesul este limitat la anumite întreprinderi. Ca urmare a absenței oricăror informații administrative privind criteriile de eligibilitate, nu există elemente care să sugereze că eligibilitatea pentru subvenții se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(210)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(211)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Această valoare (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(212)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 0,59 % pentru grupul Chenming.

(213)

Sistemul este pus în aplicare în conformitate cu Măsurile provizorii de consolidare a drepturilor de proprietate intelectuală pentru Parcul industrial Suzhou și cu Normele administrative privind Fondul drepturilor de proprietate intelectuală pentru Parcul industrial Suzhou.

(214)

Sunt eligibile în cadrul acestui sistem numai societățile cu sediul în Parcul industrial Suzhou care au obținut certificatul de înregistrare a drepturilor de autor pentru programe informatice, certificatul de înregistrare pentru topografia unui circuit integrat și au obținut recent produse cu mărci celebre.

(215)

O societate eligibilă pentru a obține finanțare pentru o cerere de brevet sau ca premiu pentru o marcă trebuie să completeze o cerere de obținere a premiului „Mărci celebre” al provinciei Suzhou sau al unității administrative superioare și să o transmită biroului pentru știință și tehnologie al parcului. Finanțarea este furnizată de Parcul industrial Suzhou. Nu există nicio informație privind finanțarea oferită de parc și autoritățile de stat de la care acesta primește sumele oferite.

(216)

Un producător-exportator cooperant a beneficiat de acest sistem. Comisia atrage însă atenția asupra lipsei totale a documentației relevante privind producătorul-exportator cooperant, întrucât nu s-a furnizat nicio cerere de participare la sistem și nicio decizie de acordare a premiului.

(217)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(218)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1 de mai sus, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(219)

Sistemul de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece accesul este limitat la anumite întreprinderi. Ca urmare a absenței oricăror informații administrative privind criteriile de eligibilitate, nu există elemente care să sugereze că eligibilitatea pentru subvenții se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(220)

În plus, acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la anumite întreprinderi situate într-o regiune geografică desemnată. Acest sistem este disponibil numai pentru întreprinderile situate în Parcul industrial Suzhou.

(221)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(222)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Această valoare (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(223)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la mai puțin de 0,01 % pentru grupul APP.

(224)

Niciun temei juridic nu a fost comunicat de autoritățile chineze sau de producătorii-exportatori. Programul acordă asistență financiară societăților din Parcul industrial Suzhou și, conform autorităților chineze, el are scopul de a accelera reforma și modernizarea Parcului industrial Suzhou și de a promova îmbunătățirea calității cercetării științifice realizate de întreprinderile din acest parc.

(225)

Sistemul este disponibil numai pentru întreprinderile cu sediul în Parcul industrial Suzhou care îndeplinesc cerințele stabilite într-o serie de planuri, precum și cerințele privind existența unor proiecte de cercetare relevante. Autoritățile chineze au transmis descrierea programului, dar nu au comunicat copii ale planurilor relevante.

(226)

Sprijinul este acordat societăților care investesc în parcul menționat anterior și solicită finanțare pentru tipuri specifice de activități (cercetare și dezvoltare, asistență pentru produse noi, administrarea proprietății intelectuale, dezvoltarea pieței externe, coordonarea proiectelor cu autoritățile publice, serviciul de tehnologie publică). Finanțarea este furnizată de Parcul industrial Suzhou. Nu există nicio informație privind finanțarea oferită de parc și autoritățile de stat de la care acesta primește sumele oferite.

(227)

Un producător-exportator cooperant a beneficiat de acest sistem.

(228)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri care determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(229)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1 de mai sus, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(230)

Sistemul de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece accesul este limitat la anumite întreprinderi. Ca urmare a absenței oricăror informații administrative privind criteriile de eligibilitate, nu există elemente care să sugereze că eligibilitatea pentru subvenții se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(231)

În plus, acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la anumite întreprinderi situate într-o regiune geografică desemnată. Acest sistem este disponibil numai pentru întreprinderile situate în Parcul industrial Suzhou.

(232)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(233)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Această valoare (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(234)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 0,03 % pentru grupul APP.

(235)

Niciun temei juridic nu a fost comunicat de autoritățile chineze sau de producătorii-exportatori. Autoritățile chineze afirmă că programul este pus în aplicare în conformitate cu Avizul Parcului industrial Suzhou privind promovarea unei creșteri armonioase, stabile și rapide și are scopul de a accelera creșterea structurilor industriale și comerțul extern.

(236)

Acest sistem este disponibil numai pentru întreprinderile situate în Parcul industrial Suzhou. Nu se cunosc criterii clare de eligibilitate stabilite de autoritățile chineze. Cu toate acestea, pentru a primi această finanțare, este necesar ca performanța la export pentru anul 2009 a întreprinderilor cu sediul în parc să fie mai bună decât performanța atinsă efectiv în anul anterior.

(237)

Conform autorităților chineze, nu este necesar ca întreprinderile să-și depună candidatura pentru acest sistem, deși producătorul-exportator cooperant a transmis un formular de cerere al Parcului industrial Suzhou pentru Fondul de dezvoltare a sectorului industrial de înaltă tehnologie. Conform declarațiilor autorităților chineze, sistemul este legat de performanța la export a întreprinderilor, acestea primind o sumă fixă, în CNY, pentru fiecare dolar de creștere a cantităților și a valorii bunurilor exportate. Stimulentul în CNY este diferențiat și în funcție de tipul de produse și modele. Finanțarea este furnizată de Parcul industrial Suzhou. Nu există nicio informație privind finanțarea oferită de parc și autoritățile de stat de la care acesta primește sumele oferite.

(238)

Un producător-exportator cooperant a beneficiat de acest sistem.

(239)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul ar trebui să fie considerat o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer direct de fonduri determină un avantaj pentru societățile beneficiare.

(240)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie „întemeiată în mod clar” pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, astfel cum se menționează în secțiunea 4.1 de mai sus, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(241)

Acest sistem de subvenționare este specific în sensul articolului 4 alineatul (3) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul la acest sistem la anumite întreprinderi situate într-o regiune geografică desemnată. Acest sistem este disponibil numai pentru întreprinderile situate în Parcul industrial Suzhou.

(242)

În plus, sistemul este condiționat prin legislație de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și pasibil de măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Finanțarea este corelată și calculată în funcție de performanța la export, întrucât avantajul primit se bazează pe creșterea cantităților și a valorii bunurilor exportate de la un an la altul.

(243)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(244)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Această valoare (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export.

(245)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 0,05 % pentru grupul APP.

(246)

Următoarele sisteme și programe legate de reducerea consumului de energie și de protecția mediului au fost comunicate de producătorii-exportatori cooperanți:

(247)

Având în vedere valoarea mică a avantajelor oferite, nu s-a considerat necesar ca aceste sisteme și programe să fie examinate.

(248)

În plângere se susține că autoritățile chineze au acordat producătorilor-exportatori cooperanți drepturi de folosire terenurilor (DFT) la rate preferențiale. Ca răspuns, autoritățile chineze au transmis Legea privind administrarea terenurilor și Dispozițiile privind repartizarea terenurilor de construcție deținute de stat prin apeluri de ofertă, licitații și cotări, nr. 39, din 28 septembrie 2007. Autoritățile chineze au refuzat să comunice date privind prețurile efective ale drepturilor de folosire a terenurilor, valorile de referință minime ale terenurilor, despre care au susținut că există, precum și metodologia utilizată atunci când statul expropriază terenuri ale unor foști utilizatori.

(249)

Articolul 2 din Legea privind administrarea terenurilor prevede că toate terenurile sunt proprietate de stat deoarece, în temeiul Constituției chineze și al dispozițiilor legale relevante, toate terenurile aparțin în mod colectiv poporului chinez. Terenurile nu pot fi vândute, dar se pot acorda drepturi de folosire a terenurilor, conform legislației. Autoritățile de stat repartizează terenurile prin apeluri publice de ofertă, cotații sau licitații.

(250)

Producătorii-exportatori cooperanți au comunicat informații privind terenurile care le-au fost acordate, precum și contractele/certificatele relevante privind drepturile de folosire a terenurilor, dar autoritățile chineze nu au oferit informații privind stabilirea prețurilor pentru utilizarea terenurilor.

(251)

Ținând seama de cele de mai sus, acordarea drepturilor de utilizare a terenurilor ar trebui să fie considerată o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri care determină un avantaj pentru societățile beneficiare. Astfel cu se explică în considerentele (260) - (262), în China nu există o piață funcțională a terenurilor, iar utilizarea unei valori de referință externe demonstrează că suma plătită pentru drepturile de utilizare a terenurilor de către producătorii-exportatori cooperanți este cu mult inferioară valorii normale de piață.

(252)

Autorităților chineze li s-a cerut să furnizeze informații privind criteriile de eligibilitate pentru a obține această subvenție și privind utilizarea subvenției, pentru a se stabili în ce măsură accesul la subvenții este limitat la anumite întreprinderi și dacă acesta este specific în conformitate cu articolul 4 din regulamentul de bază. Autoritățile chineze nu au furnizat nicio informație în acest sens. Comisia, ținând cont de cerința de la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căreia orice stabilire a specificității trebuie întemeiată în mod clar pe elemente de probă pozitive, a trebuit să-și întemeieze constatările pe elementele disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază. Se menționează că articolul 28 alineatul (6) prevede: „În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care ea ar coopera”. Elementele luate în considerare au inclus următoarele:

(253)

Dovada specificității transmisă de reclamanți.

(254)

Constatările (a se vedea considerentele (77) și (78)) conform cărora subvenții specifice sunt direcționate către industria de fabricare a hârtiei printr-un plan sectorial specific, și anume planul privind industria de fabricare a hârtiei. În această privință, se menționează că articolele 7 – 11 din planul menționat anterior prevăd reguli specifice privind planificarea industrială, precizând categoriile de industrii de fabricare a hârtiei care să fie amplasate în diferite regiuni geografice ale țării.

(255)

Dovada (a se vedea considerentul (76)) că industria de fabricare a hârtiei este o „industrie încurajată” (decizia nr. 40).

(256)

Constatările (a se vedea considerentele (260) - (262)) conform cărora în China nu există o piață a terenurilor funcțională.

(257)

Informațiile comunicate de producătorii-exportatori cooperanți și confirmate de ancheta antidumping paralelă, privind terenurile care le-au fost alocate în vederea realizării proiectelor lor de fabricare a hârtiei (8).

(258)

Ținând cont de cele de mai sus și în lipsa cooperării autorităților chineze, elementele de probă disponibile indică faptul că subvențiile acordate societăților din industria de fabricare a hârtiei nu sunt general disponibile și, prin urmare, sunt specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Ținând cont de lipsa de cooperare a autorităților chineze, nu există elemente care să sugereze că eligibilitatea pentru subvenții se bazează pe un criteriu obiectiv și pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(259)

În consecință, această subvenție ar trebui considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(260)

Ținând cont de cele de mai sus, ar trebui să se constate că situația din China în ceea ce privește drepturile de folosire a terenurilor nu este condiționată de economia de piață. Astfel, în China nu par să fie disponibile valori de referință private. Prin urmare, orice ajustare a costurilor sau a prețurilor din China este imposibil de realizat. În aceste circumstanțe, se consideră că în China nu există o piață și, în conformitate cu articolul 6 alineatul (d) litera (ii) din regulamentul de bază, utilizarea unei valori de referință externe pentru măsurarea valorii avantajelor este întemeiată. Având în vedere că autoritățile chineze nu au cooperat și nu au transmis nicio propunere privind o valoare de referință externă, Comisia a fost nevoită să recurgă la elementele disponibile pentru a stabili o valoare de referință externă adecvată. În acest sens, se consideră adecvat să se utilizeze informații provenind din Teritoriul Vamal Separat Taiwan, Penghu, Kinmen și Matscu (Taipeiul chinez), denumit în continuare „Taiwan”, drept criteriu de referință adecvat.

(261)

Comisia consideră că prețurile terenurilor din Taiwan oferă cel mai adecvat indicator pentru zonele din China în care își au sediul producătorii-exportatori cooperanți. Toți producătorii-exportatori își au sediul în partea de est a Chinei, în zone dezvoltate, cu un PIB ridicat, în provincii cu densitate mare a populației, în jurul orașului Shanghai. Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul pentru beneficiari a cărui existență se constată în cursul PA. Avantajul pentru beneficiari se calculează ținând cont de diferența dintre suma plătită de fiecare societate pentru drepturile de folosire a terenurilor și suma pe care aceasta ar fi plătit-o în mod normal pe baza valorii de referință taiwaneze.

(262)

Pentru efectuarea acestui calcul, Comisia a utilizat prețul mediu pe metru pătrat al terenului stabilit în Taiwan, ajustat în funcție de deprecierea monetară față de datele contractelor respective privind drepturile de folosire a terenului. Informațiile privind prețurile terenurilor industriale au fost obținute de pe site-ul Biroului industrial al Ministerului Afacerilor Economice din Taiwan. Deprecierea monetară a fost calculată pe baza ratelor inflației pentru Taiwan din Perspectiva economică globală publicată de FMI în 2009. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost raportată la PA utilizând durata de viață normală a dreptului de folosire a terenurilor în scopuri industriale acordat în China, și anume 50 de ani. Această valoare a fost apoi raportată la cifra totală de afaceri din PA a producătorilor-exportatori cooperanți, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(263)

Nivelul subvenției stabilit cu privire la acest sistem în cursul PA pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 2,81 % pentru societățile APP și la 0,69 % pentru societățile Chenming.

(264)

S-a constatat că producătorii-exportatori cooperanți nu au beneficiat de acest sistem în PA. Prin urmare, nu a fost necesar să se examineze dacă sistemul este sau nu pasibil de măsuri compensatorii.

(265)

S-a constatat că producătorii-exportatori cooperanți nu au beneficiat de acest sistem în PA. Prin urmare, nu a fost necesar să se examineze dacă sistemul este sau nu pasibil de măsuri compensatorii.

(266)

Autoritățile chineze, două grupuri de producători-exportatori cooperanți (APP și Chenming) și reclamantul din UE au formulat observații asupra comunicării definitive.

(267)

Reclamantul din UE a sprijinit constatările Comisiei.

(268)

Autoritățile chineze, APP și Chenming au contestat constatările Comisiei. În măsura în care argumentele au fost deja abordate în totalitate în comunicarea definitivă, acestea nu sunt reiterate în prezentul regulament.

(269)

Autoritățile chineze au susținut că propunerea de măsuri compensatorii constituie un remediu dublu. S-a semnalat faptul că, în cadrul practicilor UE în materie de anchete antidumping privind China, valoarea normală este determinată prin trimitere la datele obținute de la producătorii unei țări terțe cu economie de piață. Deci, în astfel de cazuri, taxele compensatoare ar constitui un remediu dublu pentru aceeași chestiune întrucât taxele antidumping „contracarează” practic orice subvenție presupusă acordată societăților chineze.

(270)

APP a susținut că, în cazul în care valoarea normală se bazează pe vânzările interne din țara analogă, respingerea cererii de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și utilizarea valorii normale nesubvenționate au ca efect creșterea taxei cu o sumă egală cu cea a subvenționării, iar subvențiile ar fi luate în calcul de două ori.

(271)

Autoritățile chineze au susținut că aceleași presupuse denaturări au fost deja abordate în cadrul procedurii antidumping paralele. Autoritățile chineze au susținut, de asemenea, că practicile Comisiei încalcă legislația UE și OMC și că aceasta ar trebui, fie să încheie procedura taxei compensatorii, fie să acorde tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață producătorilor-exportatori cooperanți, în cadrul procedurii antidumping paralele. În sfârșit, autoritățile chineze au afirmat că nu acceptă argumentul Comisiei, potrivit căruia nu există un calcul dublu întrucât marja de prejudiciu este inferioară marjei de dumping. În sfârșit, autoritățile chineze au susținut că, pe baza constatărilor Organului de apel al OMC cu privire la litigiul DS379 între SUA și RPC (9) în legătură cu remediul dublu, prezenta procedură ar trebui să fie încheiată.

(272)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se observă că remediul dublu nu joacă niciun rol în această procedură. Indiferent dacă impunerea simultană a taxelor antidumping și a taxelor compensatorii în cazul unei economii planificate poate duce la un potențial „remediu dublu”, această situație, prin definiție, ar putea avea loc numai atunci când există un cumul al marjei de dumping și al valorii subvenției, adică acolo unde nivelul combinat al celor două tipuri de taxe depășește valoarea cea mai ridicată dintre marja de dumping și cuantumul subvenției. Conform explicațiilor de mai jos, nu este cazul aici.

(273)

În primul rând, se reamintește faptul că UE aplică regula taxei celei mai mici atunci când impune taxe antidumping și compensatorii asupra aceluiași produs. Cu alte cuvinte, în cadrul anchetelor UE, Comisia stabilește nivelul dumpingului, al subvenționării și al prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Nivelul taxelor nu poate fi niciodată mai mare decât marja de prejudiciu iar marja de prejudiciu în cazul de față este identică pentru ambele proceduri. În cadrul procedurilor antidumping paralele, Comisia a stabilit o marjă de dumping care este cu mult superioară marjei de prejudiciu. Conform regulii taxei celei mai mici, Comisia a propus instituirea de măsuri bazate pe marja de prejudiciu [a se vedea Regulamentul (UE) nr. 451/2011 al Consiliului din 6 mai 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de hârtie cretată de calitate superioară originară din Republica Populară Chineză (10)]. Astfel, marja de subvenționare constatată în cadrul anchetei antisubvenție în curs nu va oferi nicio protecție suplimentară industriei din Uniune prin comparație cu marja de dumping întrucât taxa antidumping va fi deja depășită de marja de prejudiciu. Prin urmare, nu există nicio suprapunere sau cumul de taxe în cadrul celor două proceduri paralele și, în consecință, chiar dacă presupunem că există posibilitatea unui remediu dublu, așa cum este descris în considerentul (269), nu poate exista nicio obligație legală de a „compensa” dumpingul în raport cu subvenția. Într-adevăr, diferența dintre marjele de dumping și cele de prejudiciu constatată în cursul procedurilor de dumping a fost cu mult mai mare decât valoarea subvenționării constatată în cursul prezentei anchete. Ar trebui să se sublinieze, de asemenea, faptul că, atunci când este vorba de compoziția efectivă a taxelor de plată, Comisia are obiceiul de a impune, mai întâi, valoarea taxei care rezultă în urma anchetei privind taxa compensatorie. Dacă există încă o diferență între nivelul taxei susmenționate și marja de prejudiciu, această diferență poate fi completată cu ajutorul taxei care rezultă în urma anchetei antidumping. Totuși, aceasta nu înseamnă că există un calcul dublu, întrucât nivelul combinat al taxelor poate să fi fost deja justificat ca un rezultat doar al anchetei antidumping.

(274)

În al doilea rând, ar trebui semnalat că remediile propuse de autoritățile chineze nu sunt autorizate de lege întrucât (i) ancheta a stabilit existența unor subvenții compensatorii care au adus prejudicii materiale industriei din Uniune și instituirea măsurilor a fost considerată a fi în interesul Uniunii, astfel încât această procedură nu poate fi încheiată, (ii) nu toate părțile chineze au solicitat TEP în cadrul procedurii antidumping paralele, (iii) TEP nu poate fi acordat în mod automat părților care nu l-au solicitat și (iv) pentru acele părți cărora li s-a refuzat TEP, aceasta s-a produs din cauza deficiențelor serioase constatate cu privire la criteriile 1, 2 și 3 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul antidumping de bază.

(275)

Autoritățile chineze au susținut că, din cauza unei cooperări insuficiente, Comisia a utilizat în mod ilegal constatări nefavorabile. În acest context, acestea se referă la articolul 28 alineatul (6) din regulamentul de bază care menționează, printre altele, că atunci când o parte interesată nu cooperează sau cooperează în mod parțial, rezultatul ar putea fi mai puțin favorabil părții interesate decât dacă aceasta ar fi cooperat. Potrivit autorităților chineze, utilizarea unor constatări nefavorabile este contrară prevederilor articolului 12 alineatul (7) din Acordul SMC precum și anexei II la Acordul antidumping al OMC.

(276)

Cu privire la acest punct, se observă că sensul acordat de autoritățile chineze articolului 28 alineatul (6) din regulamentul de bază este lipsit de temei. Comisia nu a impus nicio constatare nefavorabilă autorităților chineze, în sensul că aceasta nu a ales în mod deliberat o soluție mai puțin favorabilă pentru exportatorii interesați, nici nu a căutat să impună o opțiune punitivă cu privire la existența de subvenții sau la valoarea taxelor compensatorii. Comisia, în calitatea sa de autoritate de investigație, a solicitat o seamă de informații din partea autorităților chineze în cadrul unei perioade de timp rezonabile. Cu toate acestea, autoritățile chineze nu au reușit să furnizeze informațiile considerate necesare pentru anchetă (de exemplu, copii de planuri, informații privind băncile, evaluările efectuate de bănci atunci când au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți, estimarea drepturilor de folosire a terenurilor). În aceste circumstanțe, Comisia a fost obligată să utilizeze prevederile articolului 28 din regulamentul de bază cu privire la datele disponibile pentru a ajunge la o constatare reprezentativă. Se cuvine să subliniem că acest lucru nu a fost realizat prin impunerea unor constatări punitive asupra autorităților chineze. Cu titlu de exemplu, se observă faptul că Comisia nu a respins informațiile referitoare la DFT; mai degrabă, autoritățile chineze nu au prezentat toate informațiile solicitate privind estimarea DFT. În mod similar, Comisia nu a aplicat nicio constatare nefavorabilă autorităților chineze cu privire la împrumuturile în condiții preferențiale acordate industriei hârtiei cretate ci a trebuit să găsească informațiile absente cu privire la planuri, la rolul băncilor și la politicile băncilor în materie de împrumuturi acordate producătorilor-exportatori cooperanți, întrucât autoritățile chineze au omis pur și simplu să furnizeze acest tip de informații. Astfel, Comisia a utilizat orice fel de informații furnizate de către autoritățile chineze. Ori de câte ori informațiile furnizate nu au fost suficiente sau nu au fost considerate ca fiind probante, Comisia a trebuit să le completeze cu alte date relevante în vederea obținerii constatărilor sale. În anumite ocazii, nu poate fi exclusă posibilitatea ca rezultatul să fi fost mai puțin favorabil autorităților chineze decât dacă acestea ar fi cooperat pe deplin dar acest rezultat nu a fost cel urmărit de către Comisie.

(277)

Abordarea rezervată de Comisie acestui caz poate fi pusă în contrast cu modul în care noțiunea de „constatări nefavorabile” de la alineatul (7) din anexa V la Acordul SMC a fost aplicată de către grupurile speciale ale OMC. De exemplu, grupul special Aeronave-CE a aplicat constatările nefavorabile în două ocazii cu privire la programul spaniol de C&D „PROFIT”, în cazurile în care UE a furnizat date insuficiente. Atât cu privire la valoarea finanțării cât și cu privire la aspectul specificității efective, grupul special nu a luat în considerație dovezile prezentate de UE și a înlocuit soluția propusă de reclamant (SUA) pentru constatările sale (11). În prezenta anchetă nu a existat acest caz întrucât Comisia nu a ignorat nicio informație furnizată de autoritățile chineze și nu a înlocuit pur și simplu soluția propusă de reclamant ci, mai degrabă, a utilizat în întregime informațiile disponibile pentru a ajunge la o constatare. În lumina celor de mai sus, se constatăă că plângerile menționate anterior au trebuit respinse.

(278)

Întrucât Comisia nu a utilizat constatări nefavorabile în legătură cu autoritățile chineze sau cu oricare exportator, afirmația că aplicarea de constatări nefavorabile în legătură cu o autoritate publică constituie o încălcare a dispozițiilor legale ale OMC este lipsită de sens.

(279)

Această alegație a trebuit să fie respinsă întrucât ea nu este sprijinită de fapte concrete. Comisia a informat autoritățile chineze cu privire la prevederile articolului 28 și la cazurile în care se pot aplica aceste prevederi în prima scrisoare primită de autoritățile chineze cu ocazia inițierii procedurii precum și în ultima scrisoare primită de acestea înainte de vizita de verificare la fața locului. Mai mult, autoritățile chineze au fost sensibilizate cu privire la consecințele lipsei de cooperare, conform celor menționate în considerentul (59).

(280)

Autoritățile chineze au susținut, de asemenea, că Comisia nu a solicitat niciodată fixarea unor reuniuni cu băncile de stat.

(281)

Argumentul respectiv a fost respins. Se observă în acest sens, că Comisia a solicitat implicarea directă a autorităților chineze în fixarea de reuniuni cu acele bănci care au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți. În acest scop, autorităților chineze le-a fost transmisă o listă a băncilor care acordaseră astfel de împrumuturi. S-a cerut autorităților chineze să se asigure de prezența băncilor de susținere a politicilor și a altor instituții financiare în cadrul vizitelor de verificare la fața locului în localurile autorităților chineze, pentru a răspunde la întrebările referitoare la partea din chestionar destinată acestor interlocutori. Niciuna dintre cererile de mai sus nu a fost luată în considerație vreodată de către autoritățile chineze.

(282)

Autoritățile chineze au susținut că utilizarea constatărilor nefavorabile este nejustificată în cazul de față, întrucât acestea au făcut tot ce le stătea în putință pentru a furniza informațiile pe care le aveau la dispoziție. Autoritățile chineze au afirmat că băncile reprezintă părți terțe în cadrul acestei proceduri și părți neinteresate, în sensul definiției cuprinse la articolul 12 alineatul (9) din Acordul SMC și, prin urmare, că acestea nu sunt obligate să coopereze. S-a afirmat, de asemenea, că Comisia afișează practici arbitrare și nu acționează conform normelor OMC întrucât autoritățile chineze au furnizat informații suficiente cu privire la împrumuturile bancare și la drepturile de utilizare a terenurilor.

(283)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În acest sens, se reamintește faptul că Comisia nu a aplicat constatări nefavorabile autorităților chineze. Mai mult, așa cum se menționează în considerentul (276), Comisia a utilizat toate informațiile furnizate de autoritățile chineze dar, întrucât lipseau informații semnificative, aceasta a trebuit să le completeze cu date furnizate de alte surse disponibile pentru a ajunge la o constatare reprezentativă.

(284)

Cu privire la plângerile adresate părților interesate, se reamintește faptul că articolul 12 alineatul (9) din Acordul SMC stipulează în mod clar că părțile interne sau externe altele decât cele menționate pot fi introduse în calitate de părți interesate. În legătură cu această procedură, Comisia a solicitat, pe baza plângerii, informații referitoare la împrumuturile în condiții preferențiale acordate industriei hârtiei cretate. În plus, aceste informații sunt legate în mod direct de băncile care sunt, în majoritate, în proprietatea statului. Atât producătorii-exportatori cooperanți cât și autoritățile chineze au fost informate în acest sens. Faptul că pur și simplu nu au fost furnizate suficiente informații cu privire la împrumuturile bancare a obligat Comisia să recurgă la aplicarea elementelor disponibile conform prevederilor articolului 28 din regulamentul de bază.

(285)

APP a susținut că Comisia nu poate înlătura informațiile care nu sunt optime din toate punctele de vedere dacă partea interesată care a furnizat informația a acționat, totuși, la nivelul maxim al posibilităților sale. APP a mai susținut că și în cazurile în care una dintre părți nu a cooperat la nivelul maxim al posibilităților sale, Comisia trebuie, atunci când utilizează elementele disponibile, să ia în considerație toate elementele concrete furnizate de o parte interesată, chiar dacă acele elemente pot să nu constituie informațiile complete solicitate părții. Prin urmare, Comisia este obligată, atât în temeiul regulamentului de bază cât și al Acordului SMC al, să nu neglijeze astfel de informații.

(286)

Autoritățile chineze au afirmat că recursul la elementele disponibile nu este admisibil dacă un membru interesat sau o parte interesată a demonstrat că a acționat la nivelul maxim al posibilităților sale și a furnizat informații care erau verificabile, prezentate în mod adecvat pentru a putea fi utilizate în cadrul anchetei, transmise la momentul oportun și sub o formă sau într-un limbaj informatic corespunzător cererii autorităților însărcinate cu investigația.

(287)

Acesta nu a fost cazul în situația de față. Cu privire la aceasta, se reamintește faptul că Comisia a recurs la elementele disponibile, conform prevederilor articolului 28 din regulamentul de bază și ale articolului 12 alineatul (7) din Acordul SMC, întrucât autoritățile chineze și producătorii-exportatori, deși au fost rugați în mod repetat să o facă, nu au furnizat informațiile care erau considerate necesare pentru anchetă în vederea obținerii unor constatări reprezentative. Într-adevăr, Comisia a trebuit să caute să soluționeze problema fundamentală întâlnită în calitate de autoritate de investigație, și anume faptul că autoritățile chineze au refuzat accesul sau nu au furnizat informațiile efective cu privire la planuri, la rolul băncilor, la evaluarea riscului de credit atunci când se acordă împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți, la estimarea DFT sau la documentele juridice referitoare la diferitele sisteme studiate. În mod similar, producătorii-exportatori cooperanți nu au transmis informațiile referitoare la împrumuturile acordate de către băncile chineze. Prin urmare, modul în care au cooperat autoritățile chineze și producătorii-exportatori nu îndeplinește standardele stabilite de organul de apel al OMC în raportul United States – Anti-Dumping Measures on Certain Hot-Rolled Steel Products from Japan (Statele Unite - Măsuri antidumping privind anumite produse din oțel laminate la cald din Japonia), în care s-a constatat că nivelul de cooperare solicitat din partea părților interesate este „ridicat” și că părțile interesate trebuie să acționeze „la nivelul maxim al posibilităților lor” (12). Comisia nu înțelege de ce nu a fost posibil ca autoritățile chineze și producătorii exportatori să prezinte/pună la dispoziție elementele lipsă și nici autoritățile chineze, nici producătorii-exportatori nu au furnizat nicio explicație credibilă pentru aceasta. Autoritățile chineze au afirmat, de asemenea, că nu erau îndeplinite condițiile pentru a recurge la utilizarea celor mai bune informații disponibile și că autoritățile chineze nu au furnizat anumite informații pur și simplu din motivul că asemenea informații nu există, nu mai sunt relevante sau nu sunt disponibile, nu au fost cerute în cadrul chestionarului sau anterior verificării.

(288)

Argumentul respectiv a fost respins. Cu privire la aceasta, se observă faptul că a fost demonstrat în mod clar, în cadrul secțiunii de mai sus privind subvenționarea, că utilizarea elementelor disponibile era unica opțiune disponibilă pentru Comisie în calitate de autoritate de investigație pentru a ajunge la o constatare reprezentativă. Referitor la tipul de informații solicitat, se reamintește faptul că Comisia a solicitat informații care există (precum informații privind planurile, rolul băncilor, evaluarea riscului de credit atunci când se acordă împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți, estimarea DFT sau documente juridice referitoare la diferitele sisteme studiate) și a oferit autorităților chineze posibilitatea de a furniza astfel de informații în numeroase ocazii după inițierea procedurii.

(289)

În continuarea celor de mai sus, ar trebui să se sublinieze faptul că Comisia, în calitate de autoritate de investigație, a trebuit să studieze alegațiile făcute în plângere și pentru care au fost aduse suficiente dovezi pentru a iniția o anchetă (de exemplu, utilizarea planurilor cincinale și a politicilor industriale pentru acordarea de împrumuturi în condiții preferențiale industriei hârtiei cretate, rolul băncilor în calitate de organisme publice, existența impozitelor directe/indirecte și a programelor de finanțare) și astfel, autorităților chineze, în calitate de parte interesată, li s-a cerut să furnizeze toate informațiile considerate ca fiind necesare. Cu toate acestea, autoritățile chineze au adoptat o abordare diferită, echivalentă cu aceea de a se substitui autorității de investigație. Într-adevăr, autoritățile chineze au dorit să aprecieze singure ceea ce considerau ca fiind relevant și să limiteze prezentarea de documente la cele pe care le considerau relevante, fără să permită autorității de investigație să examineze aceste aspecte. Acest lucru este ilustrat la perfecție de abordarea adoptată de autoritățile chineze cu privire la băncile de stat (a se vedea considerentul (282)).

Autoritățile chineze au pretins că astfel de bănci constituie „părți terțe”. Totuși, reclamantul a furnizat suficiente dovezi că ele sunt „organisme publice” și astfel, Comisia a fost îndreptățită să solicite autorităților chineze să furnizeze informațiile cerute cu privire la activitățile acestora. Drept răspuns, autoritățile chineze și-au asumat dreptul de a decide că aceste bănci nu sunt organisme publice și de a refuza să furnizeze orice informație cu privire la ele. Această decizie aparține, totuși, autorității de investigație, și anume Comisiei, și nu autorităților chineze. Un astfel de comportament nu este, în mod clar, conform cu jurisprudența OMC, care afirmă că părțile interesate trebuie să acționeze „la nivelul maxim al posibilităților lor”. Este dificil de văzut care este compatibilitatea acestuia cu constatarea organismului de apel din raportul United States – Anti-Dumping Measures on Certain Hot-Rolled Steel Products from Japan (Statele Unite – Măsuri antidumping privind anumite produse din oțel laminate la cald din Japonia) și anume, „…cooperarea este un proces care implică un efort comun, în care părțile acționează împreună în vederea atingerii unui scop comun”  (13). Ar trebui să se observe, de asemenea, faptul că Comisia a acordat o perioadă suficientă de timp tuturor părților interesate pentru a comunica informațiile solicitate și a realizat ancheta conform prevederilor anexei VI la acordul SMC care stabilește normele verificărilor la fața locului care, în lumina informațiilor obținute, permit, printre altele, formularea de cereri de detalii suplimentare la fața locului.

(290)

Autoritățile chineze au susținut că planurile solicitate sunt voluminoase întrucât conțin 282 000 de pagini și constituie, astfel, o povară suplimentară exagerată pentru a fi traduse. Acestea au susținut, de asemenea, că nu sunt informate cu privire la planurile care apar în traduceri independente și că nu au furnizat planurile cincinale naționale în cadrul procedurilor din SUA.

(291)

Argumentul respectiv a fost respins. Planurile menționate în considerentul (65), pe care autoritățile chineze le-au furnizat în limba chineză, reprezintă mai puțin de 300 de pagini. Afirmația referitoare la 282 000 de pagini nu se confirmă prin ceea ce autoritățile chineze au consemnat în dosar. Argumentul este, totuși, îngrijorător, întrucât ar putea indica o intervenție guvernamentală cu mult mai detaliată decât cea constatată în ancheta în curs și în ancheta antidumping paralelă. Cu privire la planurile care apar în traducerile independente, se remarcă faptul că Comisia a primit astfel de documentații de la alte părți interesate și, în măsura în care astfel de planuri traduse au fost primite, acestea au fost utilizate pentru scopurile prezentei anchete. În final, ar trebui să se clarifice faptul că Comisia nu a dorit să afirme că autoritățile chineze au comunicat planuri în cadrul procedurilor din SUA. Considerentul (66) menționează numai faptul că se pare că există informații traduse în acest sens.

(292)

Autoritățile chineze au susținut că, înainte de a aplica cele mai bune informații disponibile, Comisia trebuie să efectueze o analiză, conform dispozițiilor articolului 28 alineatul (3) din regulamentul de bază și să constate dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile specifice stabilite la acesta.

(293)

În această privință, se observă faptul că Comisia a recurs la utilizarea elementelor disponibile, în conformitate cu prevederile articolului 28 din regulamentul de bază întrucât condițiile specifice stabilite la articolul 28 alineatul (3) nu erau îndeplinite. Astfel cum a fost explicat în cele de mai sus, autoritățile chineze fie că au furnizat informații incomplete fie că, în numeroase cazuri, nici măcar nu au furnizat informațiile solicitate. Se reamintește faptul că informațiile privind planurile au fost fie absente fie incomplete, informațiile privind rolul băncilor au fost incomplete sau neconcludente, evaluarea riscului de credit de către bănci atunci când au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți nu a fost furnizată, estimarea DFT nu a fost furnizată și un număr de documente juridice referitoare la anumite impozite și programe de finanțare nu au fost, de asemenea, furnizate. Ținând seama de deficiențele sau inexistența informațiilor, Comisia nu a fost în măsură să verifice anumite informații comunicate. Având în vedere cele de mai sus, faptul că, în aceste circumstanțe, autoritățile chineze nu au putut fi considerate ca acționând la nivelul maxim al posibilităților lor și ca urmare a dificultăților nejustificate de a ajunge la o constatare de o acuratețe rezonabilă, Comisia a fost obligată să recurgă la aplicarea elementelor disponibile.

(294)

Autoritățile chineze au susținut, de asemenea, că Comisia ar fi trebuit să utilizeze drept cele mai bune informații disponibile informațiile deja furnizate de acestea.

(295)

Referitor la aceasta, se observă că Comisia a utilizat totalitatea informațiilor furnizate de părțile interesate (inclusiv toate informațiile comunicate de autoritățile chineze) și colectate din surse publice disponibile pentru a obține o constatare reprezentativă.

(296)

În legătură cu împrumuturile, s-a susținut că, în absența informațiilor din partea unor bănci specifice pentru evaluarea riscului de credit atunci când se acordă împrumuturi, Comisia ar fi trebuit să recurgă la explicațiile furnizate de Banca Populară a Chinei (BPC) și de Banca Centrală a Republicii China (BCRC), precum și de rapoartele anuale ale băncilor comerciale.

(297)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se semnalează că băncile, deși au fost invitate în mod clar să o facă, nu au furnizat datele necesare. Informațiile furnizate de BPC și de BCRC au fost doar de natură foarte generală și nu au fost în niciun fel legate în mod direct de împrumuturile acordate producătorilor-exportatori cooperanți. Autoritățile chineze au înaintat un număr de rapoarte anuale ale băncilor comerciale (dintre care unele numai în limba chineză) și au afirmat că băncile comerciale adoptă propriile lor decizii cu privire la operațiunile comerciale, în conformitate cu dispozițiile legale, fără nicio intervenție din partea vreunei unități sau persoane. Totuși, acestea sunt simple afirmații care nu permit să se verifice dacă și cum au evaluat băncile riscul de credit atunci când au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți și trebuie confruntate cu cazuri specifice întâlnite în cursul anchetei, în care firmele au obținut în mod clar împrumuturi fără nicio evaluare aparentă a riscului lor de credit.

(298)

În ceea ce privește DFT, s-a susținut că Comisia ar fi trebuit să utilizeze informațiile comunicate de autoritățile chineze, care, potrivit acestora, demonstrează existența unei piețe care funcționează. S-a afirmat că informațiile solicitate de Comisie cu privire la prețurile minime ale dreptului de folosire a terenului erau importante și nu erau solicitate în chestionar sau înainte de verificare.

(299)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se reamintește faptul că în absența informațiilor privind estimarea DFT nu este posibil să se ajungă la nicio constatare cu privire la existența unei piețe funciare care funcționează în China care să reflecte mecanismul de reglare a cererii și ofertei. Se observă, de asemenea, că Comisia a oferit o perioadă suficientă de timp autorităților chineze pentru a furniza astfel de informații pentru regiunile în care sunt stabiliți producătorii-exportatori cooperanți, dar că autoritățile chineze nu au furnizat niciun singur indicator în acest sens. În orice caz, Comisia a respectat prevederile anexei VI la Acordul SMC care stabilește normele privind verificările la fața locului care, în lumina informațiilor obținute, permit, printre altele, formularea de cereri de detalii suplimentare la fața locului.

(300)

Autoritățile chineze au susținut că faptul de a aparține statului nu constituie un motiv rezonabil pentru a considera că o bancă sau un serviciu este un organism public și că, pentru o astfel de analiză, Comisia ar trebui să utilizeze normele UE din domeniul ajutoarelor de stat. Autoritățile chineze au cerut, de asemenea, ca pe baza constatărilor Organului de apel al OMC cu privire la litigiul DS379 între SUA și RPC în legătură cu definiția organismului public, prezenta procedură să fie încheiată.

(301)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se observă că Comisia a explicat definiția unui organism public în considerentul (90). Această definiție este conformă cu jurisprudența relevantă a OMC privind procedurile antisubvenție, inclusiv cu raportul susmenționat al organului de apel. Astfel, nu este necesar să ne îndepărtăm de la ceea ce este acceptat de manieră generală și să utilizăm alte referințe (și anume, normele UE în domeniul ajutoarelor de stat) care se aplică unui domeniu juridic foarte diferit. A se observa că legislația referitoare la ajutoarele de stat se aplică într-un context total diferit, și anume nu pentru a reglementa comerțul internațional cu produse ci ca un supliment la piața comună. În sfârșit, nu există niciun temei de fapt sau de drept pentru a confirma revendicarea ca procedura actuală să fie încheiată.

(302)

În legătură cu împrumuturile în condiții preferențiale acordate industriei hârtiei cretate, autoritățile chineze au afirmat că Comisia nu a furnizat dovezi suficiente de subvenționare specifică, conform cerințelor articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. S-a susținut că analiza Comisiei nu și-a realizat obiectivul de a stabili de jure specificitatea pretinsei subvenții.

(303)

Doi dintre producătorii-exportatori cooperanți au afirmat, de asemenea, că împrumuturile acordate de băncile de stat chineze nu sunt specifice.

(304)

Argumentul respectiv a fost respins. Referitor la acestea, se reamintește că specificitatea a fost stabilită cu privire la totalitatea informațiilor arhivate, inclusiv a informațiilor furnizate de autoritățile chineze, astfel cum se menționează în considerentul (92). Aceste informații confirmă existența specificității de jure în conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(305)

Autoritățile chineze au susținut, de asemenea, că Comisia nu a furnizat dovezi concrete de subvenționare în conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (4) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (5) din regulamentul de bază întrucât dovezile utilizate de Comisie nu pot fi considerate ca fiind dovezi concrete deoarece nu au un caracter afirmativ, obiectiv și verificabil care să fie credibil.

(306)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință se observă că elementele menționate în considerentul (92) constituie dovezi concrete de specificitate (și anume, subvenții specifice acordate în cadrul unui plan industrial sectorial, industria hârtiei fiind considerată ca fiind o industrie încurajată, rolul băncilor comerciale și al sistemului de planificare de stat al Chinei, precum și evaluarea ridicată a creditului societăților întrucât acestea sunt incluse în planuri politice specifice). Aceste informații sunt afirmative, deoarece sunt clare, obiective și convingătoare. Ele provin din surse diferite și au fost furnizate de părțile interesate sau obținute din domeniul public.

(307)

Cu privire la planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei, s-a afirmat că acesta nu prevede subvenții specifice sau tratamentul preferențial al industriei hârtiei. Potrivit autorităților chineze, faptul că acest plan afirmă că instituțiile financiare nu acordă împrumuturi pentru niciun proiect care nu respectă regulamentul acestuia este doar o prevedere menită să suspende proiectele care au cauzat probleme serioase de poluare.

(308)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se observă că formularea utilizată în planul 2007 privind industria de fabricare a hârtiei, conform explicațiilor detaliate din considerentul (77), nu lasă nicio îndoială asupra existenței unor subvenții specifice și a unui tratament preferențial pentru industria fabricării hârtiei. Afirmația conform căreia normele detaliate referitoare la instituțiile financiare există numai din motive de mediu nu este sprijinită de formularea propriu-zisă din textele relevante.

(309)

În privința planurilor politice cât și a documentelor însoțitoare precum proiectul de integrare și registrul, autoritățile chineze au reiterat afirmația că acestea nu sunt, ca atare, obligatorii din punct de vedere juridic, în conformitate cu dreptul intern chinez. Acestea necesită, mai degrabă, un act de punere în aplicare obligatoriu din punct de vedere juridic. S-a susținut, de asemenea, că planurile sunt prea vagi pentru a fi luate în considerație la determinarea specificității și că simplul fapt că industria fabricării hârtiei este o industrie încurajată nu dovedește că autoritățile chineze limitează în mod clar accesul anumitor întreprinderi la o subvenție.

(310)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se reamintește că ancheta a stabilit faptul că planurile sunt obligatorii din punct de vedere juridic din motivele menționate în considerentul (78). Ancheta a stabilit, de asemenea, că statutul de „industrie încurajată” al industriei fabricării hârtiei aduce anumite beneficii întreprinderilor relevante.

(311)

Cu privire la acordarea de împrumuturi, s-a susținut că analiza rapoartelor anuale ale băncilor chineze care au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți nu indică faptul că împrumuturile ar fi fost acordate datorită planurilor politice.

(312)

Argumentul respectiv a fost respins. După cum s-a observat mai sus, rapoartele anuale ale băncilor nu oferă informații suficiente cu privire la acordarea împrumuturilor către producătorii-exportatori cooperanți. Într-adevăr, rapoartele anuale sunt documente generale care nu furnizează informații asupra modului în care băncile chineze acordă împrumuturile către producătorii-exportatori cooperanți și privind modul în care băncile au evaluat riscul de credit pentru producătorii-exportatori cooperanți. Aceste informații au fost solicitate în mod repetat de la părțile interesate și sunt considerate cruciale, ținând seama, printre altele, de constatările Raportului FMI din 2006 care a sugerat că liberalizarea bancară în China este incompletă și că riscul de credit nu se reflectă în mod adecvat (14), ale Raportului FMI din 2009 care a subliniat absența liberalizării ratei dobânzilor în China (15), ale Raportului de țară al FMI din 2010 care a afirmat că costul de capital în China este relativ scăzut, alocarea de credite este determinată, uneori, de mijloace altele decât prețul și că economiile importante din domeniul bancar sunt legate, parțial, de costurile reduse ale diferitelor inputuri (inclusiv capitaluri și terenuri) (16), ale Anchetei economice privind China din 2010 a OCDE (17) și ale Documentului de lucru nr. 747 privind reformele sectorului financiar din China al serviciului economic al OCDE (18) care afirmau că proprietatea instituțiilor financiare rămâne dominată de stat, punând în discuție măsura în care deciziile bancare de acordare a împrumuturilor se bazează pe considerații pur comerciale, în timp ce rolul tradițional al băncilor pare să fie cel de agenții guvernamentale având legături cu autoritățile.

(313)

Referitor la nota mai sus menționată a evaluării de credit, autoritățile chineze au susținut că o singură notă a evaluării de credit nu poate fi considerată ca o dovadă clară privind specificitatea. Potrivit autorităților chineze, în afara cazului în care majoritatea sau chiar toate împrumuturile acordate producătorilor-exportatori cooperanți indică faptul că politica industrială le permite să obțină evaluări de credit superioare în cursul PA, Comisia nu poate aplica condițiile unui singur caz la toate deciziile privind împrumuturile.

(314)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se reamintește faptul că nota evaluării de credit menționată în considerentul (81) leagă în mod direct perspectivele viitoare pozitive ale unui producător-exportator cooperant de existența planurilor politice privind fabricarea hârtiei și de îndeplinirea obiectivelor acestora. Pentru a ajunge la constatările sale, Comisia a acordat o importanță considerabilă acestui document asociat planului privind industria de fabricare a hârtiei întrucât celelalte informații solicitate în acest context, precum evaluarea riscului pentru împrumuturi, nu au fost furnizate, în ciuda unor cereri repetate, după cum se menționează mai sus.

(315)

Autoritățile chineze au susținut, de asemenea, că, la analizarea alegațiilor privind împrumuturile în condiții preferențiale, Comisia nu a luat în considerație Circulara YINFA [1999] nr. 228 a BPC privind ameliorarea administrării împrumuturilor speciale. Potrivit autorităților chineze, circulara menționată mai sus confirmă faptul că împrumuturile în condiții preferențiale și împrumuturile speciale au fost eliminate.

(316)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se reamintește că, așa cum s-a menționat în considerentul (87), Comisia a constatat că există circulare ale BPC, mai recente decât circulara din 1999, care menționează în mod clar existența împrumuturilor în condiții preferențiale și a altor împrumuturi specificate de către Consiliul de Stat. Astfel, argumentele autorităților chineze cu privire la abolirea împrumuturilor în condiții preferențiale și a împrumuturilor speciale nu pot fi sprijinite de elementele cazului de față. În pofida celor de mai sus, se cuvine să se observe că circulara din 1999 afirmă că băncile deținute în totalitate de stat vor comunica în mod activ cu autoritățile responsabile de industriile relevante în vederea obținerii înțelegerii și sprijinului acestora. Din nou, aceasta este o afirmație care confirmă controlul exercitat de autoritățile de stat asupra băncilor deținute în totalitate de către stat.

(317)

Cu privire la dovada specificității prezentată de către reclamant, s-a susținut că aceasta este doar în legătură cu constatările diferitelor anchete ale SUA, în care a fost stabilită specificitatea, printre altele, prin trimiterea la planurile cincinale.

(318)

Referitor la aceasta se observă că Comisia a utilizat toate informațiile relevante pe care le avea la dispoziție pentru a ajunge la o constatare reprezentativă. În acest mod, informațiile public disponibile menționate în plângere, chiar dacă se referă la constatări ale unor altor autorități de anchetă, au fost considerate ca fiind relevante și utilizarea lor a fost adecvată.

(319)

Cu privire la decizia nr. 40 și la registru, s-a susținut că acestea nu definesc în mod clar industria hârtiei cretate ca o industrie încurajată sau ca proiecte încurajate. S-a susținut, de asemenea, că, în China, termenul de „proiecte încurajate” cuprinde sectoare largi ale activității economice, înglobând industrii variate.

(320)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. Referitor la aceasta, se reamintește că decizia nr. 40 și registrul definesc industria fabricării hârtiei, căreia îi aparține industria hârtiei cretate de calitate superioară, în calitate de industrie încurajată sau proiecte încurajate. Referitor la proiectele încurajate, se reamintește că acestea cuprind numai anumite activități din cadrul a 26 de sectoare și astfel, această clasificare, acoperind numai un subgrup de întreprinderi din China, nu poate fi considerată ca fiind de natură generală și nespecifică. Comisia a considerat aceasta ca fiind interpretarea cea mai naturală, în absența unei explicații (și a unor documente care să o coroboreze) cu privire la modul anume în care autoritățile chineze au aplicat noțiunea de „industrie a fabricării hârtiei”, și anume în scopurile deciziei 40 și ale registrului.

(321)

Referitor la Legea privind băncile comerciale, autoritățile chineze au susținut că articolul 34 este de natură generală și că, în conformitate cu prevederile articolului 41 din aceeași lege, nu există nicio obligație fermă pentru băncile comerciale de a acorda împrumuturi pe baza politicilor industriale.

(322)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se observă că formularea articolului 34 leagă în mod direct activitatea de creditare a băncilor comerciale de politicile industriale ale statului. Astfel, aceasta nu poate fi considerată a avea un caracter general și neobligatoriu. Cu privire la articolul 41 din legea mai sus menționată, se observă că acesta se referă la prerogativa unei bănci comerciale de a acorda împrumuturi părților dar nu se referă la condițiile care vor trebui să fie luate în considerație de către bănci atunci când adoptă decizii privind împrumuturile.

(323)

APP a susținut că a furnizat Comisiei suficiente informații și documente care să arate că APP era evaluat A-1 de către Moody's în 2007 și 2008 și că, prin urmare, nu era corect din partea Comisiei să ignore această evaluare și să aplice evaluarea BB de către Bloomberg.

(324)

Comisia a analizat îndeaproape rapoartele de evaluare a creditului prezentate de grupul APP. Aceste rapoarte de evaluare a creditului leagă perspectivele viitoare promițătoare ale industriei hârtiei de promulgarea Politicii de dezvoltare a industriei hârtiei. Prin urmare, informațiile cuprinse în aceste documente confirmă efectiv constatările Comisiei potrivit cărora starea financiară actuală a exportatorului a fost stabilită pe o piață denaturată și că, în consecință, credibilitatea exportatorilor chinezi nu a putut fi acceptată ca atare. Acest argument a trebuit să fie respins.

(325)

APP a susținut, de asemenea, că rapoartele interne de gestionare financiară menționate la acest punct în observațiile APP privind comunicarea definitivă sunt „cu mult mai satisfăcătoare decât datele luate în considerare în prezent.”

(326)

Acest argument a trebuit să fie respins. Cifrele calculate în aceste rapoarte rezultă din situația financiară a societății realizată pe o piață denaturată care este, desigur afectată de împrumuturile în condiții preferențiale, după cum a stabilit Comisia. Este vorba, prin urmare, de un cerc vicios, și anume societatea beneficiază de împrumuturi în condiții preferențiale, ceea ce produce un efect pozitiv asupra indicatorilor săi financiari și, ulterior, aceștia au un efect pozitiv asupra condițiilor de obținere a viitoarelor împrumuturi.

(327)

APP a susținut că metodologia utilizată de către Comisie pentru calcularea valorilor de referință pentru împrumuturi în USD și în EUR este eronată și a susținut că Comisia a calculat de două ori marja care depășește rata LIBOR și, prin urmare, a contribuit la mărirea ratei de referință a dobânzii.

(328)

Această afirmație trebuie respinsă. Comisia nu a calculat de două ori marja care depășește rata LIBOR. Așa cum s-a menționat în comunicarea definitivă, pentru stabilirea valorilor de referință pentru împrumuturile în USD și EUR pe termen lung care depășesc 1 an, Comisia a adăugat la rata LIBOR pe 1 an o marjă situată între ratele obligațiunilor corporative BB cu perioadă de maturitate de 1 an și ratele obligațiunilor corporative BB cu o perioadă de maturitate de n ani, n fiind numărul de ani care reprezintă termenul pentru care a fost calculată rata „pe termen lung LIBOR în USD” (și anume, 2, 3, …, 15 ani). Ar trebui să se sublinieze faptul că marja, așa cum este descrisă mai sus, a fost adăugată la ratele LIBOR pe 1 an „curate” (adică nemajorate cu x puncte de bază, după cum susține APP).

(329)

În privința acestui sistem, autoritățile chineze au susținut că Comisia nu a stabilit specificitatea pe baza unor dovezi concrete. S-a susținut că articolul 25 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor constituie un element juridic general care se aplică ansamblului economiei chineze și nu numai producătorilor de hârtie cretată de calitate superioară.

(330)

Autoritățile chineze au afirmat, de asemenea, că criteriile de eligibilitate pentru acest sistem sunt obiective și definite în detaliu, că eligibilitatea este automată și că, astfel, sistemul nu poate fi considerat specific, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din acordul SMC și cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(331)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. Astfel, constatările Comisiei au fost stabilite pe baza unor dovezi concrete. În această privință, se observă că articolul 25 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor limitează accesul la acest sistem numai la anumite întreprinderi și industrii care sunt clasificate ca „încurajate”, și anume la un subgrup specific de întreprinderi din China. Conform celor de mai sus, Comisia a constatat că industria hârtiei cretate intră în această categorie și că, prin urmare, beneficiile dobândite în temeiul acestui program sunt specifice, conform dispozițiilor articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Cu privire la criteriile de eligibilitate, se observă că dispozițiile relevante menționează, printre altele, obligația ca produsele să fie din gama descrisă în Domeniile cu tehnologie înaltă și nouă în cadrul Sprijinului esențial de stat și că întreprinderile au desfășurat în mod constant activități de cercetare și dezvoltare în scopul dobândirii de cunoștințe noi în domeniul științei și tehnologiei, utilizând de manieră inovatoare noi tehnologii sau ameliorând în mod substanțial tehnologiile sau produsele. Aceste condiții, luate în ansamblu, nu pot fi considerate ca fiind criterii de eligibilitate obiective care duc la acordarea automată a subvențiilor, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(332)

APP s-a întrebat dacă valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii care decurg din aceste sisteme nu ar trebui să fie calculată, mai degrabă, pe baza declarației fiscale și a plății corespunzătoare anului 2008 în loc de cele corespunzătoare anului 2009 (PA). APP a susținut că aceste două sisteme sunt legate de impozitul pe profit care, în China, este de obicei plătit în întregime și stabilit în anul calendaristic următor perioadei fiscale. Prin urmare, impozitul pe profit din 2009 sau orice tratament preferențial acordat în acest sens au fost hotărâte doar în 2010.

(333)

Acest argument a trebuit să fie respins. Valorile reale ale beneficiilor obținute au fost confirmate și verificate în declarația fiscală corespunzătoare anului 2009, prin urmare, acestea sunt beneficii legate de vânzările și veniturile realizate în 2009, și anume în PA.

(334)

În privința acestui sistem, autoritățile chineze au susținut că Comisia nu a stabilit specificitatea pe baza unor dovezi concrete. S-a susținut, astfel, că criteriile de eligibilitate pentru acest sistem sunt obiective și definite în detaliu și că eligibilitatea este automată și că, astfel, sistemul nu poate fi considerat specific, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din acordul SMC și cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(335)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se reamintește că ancheta a stabilit existența unui tratament fiscal preferențial pentru anumite societăți care sunt recunoscute ca realizând anumite tipuri de proiecte de C&D, adică unui subgrup specific de întreprinderi din China. Conform celor observate mai sus, aceste societăți se încadrează în sectoarele cu tehnologie nouă și înaltă care beneficiază de sprijin principal din partea statului și în categoria de proiecte enumerate în Ghidul privind domeniile-cheie ale industrializării cu tehnologie înaltă, precum cele aparținând industriei hârtiei cretate, și, prin urmare, beneficiile în temeiul acestui program sunt specifice, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Cu privire la criteriile de eligibilitate, se observă că dispozițiile relevante prezentate de producătorii-exportatori cooperanți sunt vagi și netransparente și, prin urmare, nu pot fi considerate ca fiind criterii de eligibilitate obiective care conduc la acordarea automată a subvențiilor. Astfel, constatările Comisiei au fost stabilite pe baza unor dovezi concrete, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(336)

În privința acestui sistem, autoritățile chineze au susținut că Comisia nu a stabilit specificitatea pe baza unor dovezi concrete. S-a susținut că scutirea referitoare la dividende nu constituie o subvenție în temeiul Acordului SMC, întrucât scutirea referitoare la dividende nu constituie o subvenție prin natura sa și că dispozițiile relevante chineze vizează clarificarea bazei impozabile astfel încât să se evite dubla impunere.

(337)

APP a susținut că acest sistem nu este specific și este aplicat în mod general și uniform peste tot în China pe baza unor criterii obiective, și anume a sursei de venituri din dividende. Aceasta a susținut, de asemenea, că acest sistem nu constituie o subvenție.

(338)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se observă faptul că venitul din dividende al întreprinderilor rezidente este scutit de obligațiile impozitului pe profit ale întreprinderilor rezidente. În primul rând, se reamintește faptul că ancheta a stabilit existența unui tratament fiscal preferențial pentru anumite societăți, și anume întreprinderile rezidente care primesc dividende de la alte întreprinderi rezidente și, în plus, pentru industrii și proiecte importante sprijinite sau încurajate de stat, precum industria hârtiei cretate, și anume un anumit subgrup de întreprinderi din China. Prin urmare, beneficiile în temeiul acestui program sunt specifice, în conformitatea cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. În al doilea rând, acesta reprezintă un stimulent fiscal care duce la neperceperea unor venituri ale statului, în conformitate cu definiția unei subvenții stabilită la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Acordul SMC și la articolul 3 litera (a) din regulamentul de bază. Cât despre afirmația că acest stimulent vizează evitarea dublei impuneri, se observă că, deși Acordul SMC a recunoscut faptul că membrii OMC nu sunt limitați în adoptarea unor măsuri pentru evitarea dublei impuneri (a se vedea Acordul SMC, anexa I, nota de subsol 59), această prevedere constituie o „măsură afirmativă de apărare” și nu a fost adusă nicio dovadă concretă care să coroboreze afirmația că, de exemplu, dividendele de la întreprinderile rezidente și cele nerezidente sunt tratate în mod diferit datorită obligațiilor legale din cadrul unor acorduri bilaterale relevante privind dubla impunere, subscrise de RPC cu țările terțe.

(339)

S-a susținut, de asemenea, că sistemul este cu totul irelevant pentru întreprinderile și industriile clasificate ca „încurajate” ci, prin definiție, se aplică tuturor societăților rezidente. Autoritățile chineze au susținut, de asemenea, că articolul 2 alineatul (2) din Acordul SMC prevede că instituirea de cote de impozitare aplicabile în mod general nu este considerată a reprezenta o subvenție specifică. S-a susținut, astfel, că criteriile de eligibilitate pentru acest sistem sunt obiective și definite în detaliu și că eligibilitatea este automată și că, astfel, sistemul nu poate fi considerat specific, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul SMC și cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(340)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se reamintește faptul că dispozițiile legale care instituie acest sistem se încadrează la Capitolul 4 „Tratamente fiscale preferențiale” din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor care prevede stimulente fiscale specifice pentru industriile și proiectele importante sprijinite sau încurajate de stat. Conform explicațiilor de mai sus, în aceste condiții, beneficiile în temeiul acestui program sunt specifice, în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Ancheta nu a găsit criterii obiective care să limiteze eligibilitatea și dovezi concrete care să sprijine constatarea că eligibilitatea este automată. În legătură cu afirmația privind dispozițiile articolului 2 alineatul (2) din Acordul SMC, se observă că sistemul actual nu se referă la instituirea unei cote de impozitare aplicabile în mod general ci la existența unei scutiri de impozit a unui anumit tip de venituri realizate de un anumit tip de societăți.

(341)

În privința acestui sistem, autoritățile chineze au susținut că Comisia nu a stabilit specificitatea pe baza unor dovezi concrete. S-a susținut că acele categorii specifice de întreprinderi definite în mod exhaustiv prin lege nu sunt specifice, întrucât ele se încadrează în sectoare largi ale activității economice cuprinzând industrii variate. S-a susținut, astfel, că criteriile de eligibilitate pentru acest sistem sunt obiective și definite în detaliu și că eligibilitatea este automată și că, astfel, sistemul nu poate fi considerat specific, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul SMC și cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(342)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se reamintește faptul că acest sistem este disponibil numai pentru societățile care investesc în temeiul unor categorii specifice de întreprinderi, definite în mod exhaustiv prin lege (și anume, catalogul pentru orientarea industriilor pentru investiții străine și catalogul industriilor, produselor și tehnologiilor-cheie a căror dezvoltare este încurajată în prezent de către stat). Faptul că eligibilitatea este restricționată la anumite categorii specifice de întreprinderi confirmă faptul că sistemul nu este disponibil în mod general sectoarelor economice largi și, prin urmare, beneficiile în temeiul acestui program sunt specifice, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, ancheta nu a găsit criterii obiective care să limiteze eligibilitatea și dovezi concrete care să sprijine constatarea că eligibilitatea este automată. Astfel, constatările Comisiei au fost stabilite pe baza unor dovezi concrete, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(343)

APP a afirmat că perioada de depreciere utilizată de Comisie la calcularea beneficiului rezultat din acest sistem corespunzătoare PA nu este corectă și că Comisia ar fi trebuit să utilizeze perioada de depreciere corespunzătoare celei raportate de societățile din Grupul APP. Potrivit APP, această metodologie încalcă dispozițiile articolului 7 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(344)

Acest argument a trebuit să fie respins. Perioada de depreciere raportată de APP este determinată în scopuri contabile și financiare. Alți producători-exportatori cooperanți și industria din Uniune au raportat perioade de depreciere diferite. În consecință, pentru acest calcul, Comisia, în conformitate cu practicile sale uzuale și cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, a utilizat perioada de 15 ani ca durată utilă a instalațiilor, ceea ce industria în cauză consideră ca fiind o perioadă de depreciere „normală”.

(345)

În privința acestui sistem, autoritățile chineze au susținut că Comisia nu a stabilit specificitatea pe baza unor dovezi concrete. S-a susținut că autoritățile chineze au explicat criteriile de eligibilitate ale acestui sistem și că, prin urmare, nu există niciun motiv pentru aplicarea elementelor disponibile.

(346)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se reamintește faptul că acest sistem este rezervat întreprinderilor cu investiții străine care achiziționează anumite tipuri de utilaje, și anume unui subgrup specific de întreprinderi din China, prin urmare, beneficiile realizate în temeiul acestui program sunt specifice, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, ancheta nu a găsit criterii obiective care să limiteze eligibilitatea și dovezi concrete care să sprijine constatarea că eligibilitatea este automată. Astfel, constatările Comisiei au fost stabilite prin utilizarea informațiilor comunicate și a dispozițiilor articolului 28 din regulamentul de bază, pe baza unor dovezi concrete, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(347)

Atât APP cât și Chenming au susținut că, în conformitate cu Avizul privind unificarea taxelor pentru întreținerea orașelor, taxelor de construcție și suprataxelor privind educația pentru întreprinderile naționale, întreprinderile cu investiții străine și pentru cetățeni, întocmit de Consiliul de Stat al Chinei la 18 octombrie 2010 și aplicabil de la 1 decembrie 2010, taxele și suprataxa mai sus menționate sunt acum aplicabile în întregime la toate societățile și cetățenii din China, fără excepție. În conformitate cu aceste afirmații, acest sistem de subvenționare nu mai este pasibil de măsuri compensatorii.

(348)

Argumentele invocate au fost examinate în conformitate cu documentația prezentată și cu dovezile furnizate de către părți. S-a cerut autorităților chineze să confirme informațiile menționate anterior. Autoritățile chineze, o parte interesată în această procedură și autoritatea de aprobare a acestui program au notificat Comisia asupra faptului că acest sistem a fost retras și nu a fost înlocuit cu niciun alt stimulent referitor la aceeași obligație fiscală. Pe baza informațiilor comunicate de producătorii-exportatori cooperanți, se constată că ambele grupuri au demonstrat că nu mai beneficiază de nicio subvenție care să decurgă din acest sistem. În această privință, se reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 15 din regulamentul de bază, nu se instituie nicio măsură dacă subvenția este retrasă sau dacă s-a demonstrat că subvenția nu mai conferă niciun beneficiu exportatorilor în cauză. Ținând cont de observațiile de mai sus și de informațiile din dosar, se constată că subvenția acordată de acest sistem nu mai conferă niciun avantaj exportatorilor în cauză. Prin urmare, constatările prezentate în considerentele (160) – (169) au fost modificate în consecință.

(349)

În privința acestor sisteme, autoritățile chineze au susținut că Comisia nu a stabilit specificitatea pe baza unor dovezi concrete. S-a susținut că autoritățile chineze au oferit suficiente informații cu privire la aceste sisteme și că nu există nicio lege sau regulament cu privire la aceste sisteme.

(350)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. În această privință, se reamintește faptul că aceste sisteme au fost considerate specifice și pasibile de măsuri compensatorii pe baza informațiilor furnizate de autoritățile chineze și de producătorii-exportatori cooperanți, în pofida faptului că nu a fost furnizată nicio prevedere legală curentă. Faptul că, astfel cum au susținut autoritățile chineze, nu există nicio prevedere legală pentru aceste sisteme, confirmă dincolo de orice îndoială că criteriile obiective sau condițiile stabilite prin lege care să reglementeze aceste sisteme pur și simplu nu există. Astfel, constatările Comisiei au fost stabilite prin utilizarea informațiilor comunicate și a dispozițiilor articolului 28 din regulamentul de bază, pe baza unor dovezi concrete, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul SMC și ale articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. În absența unor criterii sau a unor condiții, autoritățile par să aibă toată latitudinea iar accesul la subvenții este considerat a fi limitat la anumite întreprinderi.

(351)

Referitor la aceste sisteme, autoritățile chineze au susținut că Comisia a interpretat în mod greșit articolul 2 alineatul (2) din Acordul SMC, întrucât parcurile industriale nu reprezintă regiuni geografice desemnate.

(352)

Argumentul respectiv a fost respins. În această privință, se reamintește faptul că Parcul industrial din Suzhou este, în mod clar, o subdiviziune administrativă și economică din jurisdicția RPC și astfel, o regiune geografică desemnată, în conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (2) din Acordul SMC. În pofida celor de mai sus, ar trebui să se observe, de asemenea, că și în cazul în care cele de mai sus nu sunt confirmate prin elemente concrete ale anchetei, un parc industrial, prin însăși definiția sa, poate doar să cuprindă o subgrupă de întreprinderi pe teritoriul unei țări sau a unei autorități de aprobare și astfel, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Acordul SMC, subvențiile furnizate de parcul industrial ar fi considerate ca fiind specifice.

(353)

În privința DFT, autoritățile chineze au susținut că utilizarea unui criteriu de referință extern este ilegală, făcând trimitere la articolul 14 litera (d) din Acordul SMC și la organul de apel din cauza US – Softwood Lumber IV (SUA – Lemn de construcție IV). S-a susținut că legislația UE și a OMC restricționează utilizarea criteriilor de referință exterioare la circumstanțe cu totul excepționale, și anume, atunci când prețurile de pe piața privată sunt denaturate din cauza rolului predominant al autorităților în calitate de furnizoare ale produsului sau serviciului în cauză. Potrivit autorităților chineze, Comisia nu a dovedit faptul că prețurile de pe piața privată sunt denaturate de rolul predominant de furnizor al autorităților chineze.

(354)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. Mai întâi, se observă că normele OMC, astfel cum sunt confirmate de Organul de apel în cauza US – Softwood Lumber IV (DS257) și de grupul special în cauza US – China countervailing duties (DS379) (SUA – Taxele compensatorii privind China) nu interzic utilizarea unor criterii de referință externe. În al doilea rând, abordarea Comisiei a luat în considerație în totalitate condițiile speciale necesare în jurisprudența OMC pentru a recurge la un criteriu de referință extern. Într-adevăr, astfel cum a fost arătat în considerentele (248) – (259), în China terenul aparține statului și este oferit de acesta pe baza unui contract de închiriere. Mai mult, autoritățile chineze controlează furnizarea și alocarea terenurilor către întreprinderi, inclusiv pe piețele secundare iar atribuirea terenurilor către întreprinderi este legată de un set de norme stricte, în timp ce orice tip de modificare a atribuirii terenurilor, precum transferul unui contract de DFT de la o întreprindere la o altă întreprindere trebuie să fie aprobat de stat și recunoscut printr-un nou contract de DFT între beneficiar și autoritatea publică relevantă. Din perspectiva celor de mai sus, se constată că autoritățile chineze joacă un rol predominant în distribuirea DFT și că orice prețuri de pe piața „privată” din China (în măsura în care acestea există – nu a fost comunicat niciunul în prezenta anchetă) sunt menite să fie denaturate datorită rolului predominant al autorităților chineze ca furnizor și rolului său de deținător de monopol ca regulator al tranzacțiilor cu terenuri. Prin urmare, contribuția financiară a autorităților chineze ar determina în mod concret nivelul tuturor prețurilor private.

(355)

Autoritățile chineze au susținut că prin alegerea Taiwanului în calitate de criteriu de referință extern, Comisia nu a utilizat un criteriu de referință extern care să fie corelat cu sau să se refere la, sau să fie legat de condițiile predominante de piață din China. S-a susținut că utilizarea criteriului de referință taiwanez pentru a sublinia diferențele avantajelor comparative dintre țări este interzisă în mod expres de normele OMC.

(356)

Aceste afirmații au trebuit să fie respinse. Comisia consideră că Taiwanul (19) reprezintă un criteriu de referință adecvat în temeiul ansamblului de informații arhivate, și anume, (i) nivelul de dezvoltare economică și structura economică predominantă în Taiwan și în provinciile chineze relevante în care își au sediul producătorii-exportatori cooperanți, (ii) proximitatea fizică a acestor două provincii chineze cu Taiwanul, (iii) nivelul ridicat al infrastructurilor deținute atât de Taiwan cât și de aceste două provincii chineze, (iv) legăturile economice strânse și comerțul transfrontalier dintre Taiwan și RPC, (v) densitatea similară a populației din provinciile chineze vizate și din Taiwan, (vi) similaritatea dintre tipul de terenuri și tranzacțiile utilizate pentru construirea criteriilor de referință relevante din Taiwan cu cele din RPC și (vii) caracteristicile demografice, lingvistice și culturale comune atât pentru Taiwan cât și pentru RPC. Mai mult decât atât, provinciile Jiangsu și Shandong sunt considerate provincii industriale de vârf în RPC (20). Deși PIB per locuitor din Taiwan și din cele două provincii chineze nu sunt identice, PIB-ul acestor provincii chineze a crescut cu rapiditate în ultimii ani, ceea ce înseamnă că ajunge din urmă Taiwanul.

În plus, datele recente sugerează că atât RPC cât și Taiwan dețin rate de creștere a PIB-ului real similare (21). Cu toate acestea, este important să se observe faptul că o comparație exactă între PIB din cadrul unei economii planificate (RPC) și PIB din cadrul unei economii de piață bine stabilite (Taiwan) nu reprezintă un element decisiv întrucât este normal ca o economie planificată să se situeze în urma unei economii de piață funcționale din punctul de vedere al PIB. În plus, mulți alți factori, precum normele de planificare sau politica de mediu, pot afecta cererea și oferta de teren industrial. Problema reală este care ar fi „condițiile de piață predominante” cu privire la DFT în RPC dacă aceasta ar fi o economie de piață funcțională și pe baza tuturor dovezilor, acestea ar fi foarte apropiate de cele din Taiwan.

(357)

Pe baza a tuturor informațiilor de mai sus, se consideră că criteriul de referință ales este conform cu cerințele organului de apel din cauza US-Softwood Lumber IV (alineatul 103) care a constatat că „criteriul de referință ales trebuie, totuși, să fie corelat cu sau să se refere la, sau să fie legat de condițiile de piață predominante din țara în cauză și trebuie să reflecte prețul, calitatea, disponibilitatea, posibilitatea de comercializare, transportul și alte condiții de achiziționare sau de vânzare, conform cerințelor articolului 14 litera (d).” Într-adevăr, totalitatea condițiilor din Taiwan este corelată cu condițiile de piață predominante din cele două provincii chineze. Terenul este disponibil în zone cu densitate similară, proximitatea fizică a zonelor asigură faptul că terenul este de calitate similară în timp ce faptul că atât Taiwanul cât și cele două provincii chineze împărtășesc aceeași limbă și cultură, dețin economii orientate către export și sectoare de producție importante confirmă faptul că prețul, posibilitatea de comercializare și alte condiții de achiziție sau de vânzare a terenurilor sunt strâns legate.

(358)

Producătorii-exportatori cooperanți au susținut că informațiile disponibile pentru Comisie sunt suficiente pentru a constata că există o piață a terenurilor în China.

(359)

Acest argument a trebuit să fie respins. Din informațiile puse la dispoziția Comisiei nu a fost posibil să se ajungă la o constatare potrivit căreia în China există o piață funcțională a terenurilor. Din legislația pusă la dispoziția Comisiei de către autoritățile chineze, este evident că totalitatea terenurilor din RPC este în proprietatea statului și că acestea sunt furnizate numai pe bază de închiriere. Autoritățile chineze dețin controlul deplin al ofertei și al atribuirii de terenuri către întreprinderi, inclusiv al tranzacțiilor de pe piața secundară. Nu au fost produse dovezi că ar exista vreun mecanism de piață în cadrul distribuirii drepturilor de folosire a terenurilor, în ciuda solicitărilor Comisiei în acest sens. Situația este explicată în detaliu în considerentul (354) care abordează afirmații similare ale autorităților chineze.

(360)

APP a susținut că prețurile actuale ale DFT din China ar trebui să fie utilizate ca criteriu de referință sau, ca alternativă, prețurile actuale ale terenurilor din statul indian Maharashtra. Chenming a sugerat, de asemenea, statul indian Maharashtra ca criteriu de referință.

(361)

Conform celor descrise deja în considerentul (359), nu există o piață funcțională a terenurilor în China. Prin urmare, nu este indicat să se utilizeze ca un criteriu de referință prețurile actuale ale DFT din China. Producătorii-exportatori și-au bazat cererea privind utilizarea prețurilor terenurilor din Maharashtra ca un criteriu de referință pe comparația cu statul indian Maharashtra în materie de PIB pe locuitor și de densitate a populației în perioada achiziționării drepturilor de folosire a terenurilor. Conform celor explicate mai sus, Comisia e de părere că PIB pe locuitor și densitatea populației nu pot fi singurii factori decisivi pentru alegerea unei țări/regiuni în scopul aplicării unui criteriu de referință extern. În orice caz, metodologia propusă de producătorii-exportatori cooperanți nu este coerentă cu afirmațiile lor. În PA, Mumbai, capitala statului Maharashtra și, de departe, cea mai dezvoltată zonă a statului, deținea un venit pe locuitor de 2 675 USD (Rs1,28 lakh) ceea ce este, de fapt, inferior mediei naționale chineze de 3 529 USD (22), fără a menționa PIB pe locuitor în regiunile foarte dezvoltate Shandong și Jiangsu (5 255 USD și, respectiv, 6 550 USD). În ceea ce privește densitatea populației, nici aceasta nu este un factor decisiv în sine dar, pro memoria, densitatea populației este de 314/km2 în Maharashtra, 736/km2 în Jiangsu și 600/km2 în Shandong, deci nu se situează la același nivel. Mai mult, alți factori, precum absența proximității fizice și a caracteristicilor comune între India și China duc la constatarea că criteriul de referință Maharashtra nu este corelat cu sau nu se referă la, sau nu este legat de condițiile de piață predominante din China. Din motivele explicate în considerentul (356), Comisia își menține opinia că prețurile terenurilor din Taiwan constituie un criteriu de referință extern mult mai adecvat.

(362)

APP a susținut că anumite DFT luate în considerație de către Comisie la calcularea beneficiului care decurge din acest sistem nu mai sunt deținute de APP. APP a susținut, de asemenea că, prin utilizarea informațiilor de pe site-ul Biroului Industrial al Ministerului Afacerilor Economice din Taiwan, a obținut un preț mediu diferit pe metrul pătrat de teren și că Comisia nu a depus niciun efort pentru a găsi oferte avantajoase pentru terenurile industriale.

(363)

Cu privire la suprafața totală a terenurilor utilizate de APP, Comisia a luat în considerație afirmația APP și, pe baza informațiilor și a dovezilor prezentate în observațiile la comunicarea definitivă, aceasta a fost acceptată. Informațiile corectate s-au reflectat în calculul subvenției. Cu privire la informațiile provenind din Taiwan, se observă că această afirmație a trebuit să fie respinsă. Deși această parte nu a propus utilizarea acestui preț pentru calcularea unui criteriu de referință adecvat, trebuie să subliniem următoarele. Comisia a utilizat informațiile care au fost disponibile în dosar cu privire la prețul terenurilor în Taiwan și metodologia prin care a ajuns la prețul de referință a fost comunicată părților și explicată în Nota la dosar din 11 februarie 2011. Pe de altă parte, informațiile prezentate de APP se referă numai la februarie 2011, adică la o perioadă de timp diferită de cea utilizată pentru calculul Comisiei și se pare că se referă numai la o listă de exemple de anumite date provenind din anumite zone din Taiwan. Mai mult, Comisia nu poate aborda calculul criteriului de referință efectuat de APP întrucât APP nu a furnizat niciun detaliu privind metodologia pe care a utilizat-o pentru acest calcul și nu a justificat motivul pentru care calculul său ar reprezenta în mod mai precis prețurile medii ale terenurilor din Taiwan.

(364)

Producătorii-exportatori cooperanți au susținut că orice subvenție sub forma furnizării de drepturi de folosire a terenurilor pentru o sumă mai mică decât cea adecvată nu ar fi specifică.

(365)

Argumentul respectiv a fost respins. După cum s-a explicat deja în documentul comunicării definitive, autoritățile chineze au furnizat informații insuficiente cu privire la acest sistem, care au trebuit să fie completate cu alte informații și elemente din dosar. În consecință, constatările au fost obținute pe această bază și sunt explicate și analizate în considerentele (253) - (258).

(366)

APP a susținut că rata dobânzii utilizate de Comisie pentru a transforma valoarea nominală a subvenției în valoarea predominantă în cursul perioadei anchetei nu este corectă.

(367)

Comisia a luat în considerație argumentul APP și, pe baza informațiilor și a dovezilor prezentate în observațiile la comunicarea definitivă, l-a acceptat. Rata dobânzii sugerată de APP a fost utilizată la calcularea subvenției. Această modificare se reflectă deja în considerentele care se ocupă cu calcularea marjelor de subvenție și în marjele de subvenție obținute pentru sistemele individuale în cauză.

(368)

APP a susținut că valoarea subvenției trebuie să fie exprimată ca un procentaj din prețul lor CIF raportat și nu ca un procentaj din cifra de afaceri și că Comisia ar trebui să aplice această metodologie pentru calcularea marjelor de subvenție.

(369)

Argumentele invocate au fost examinate în conformitate cu documentația prezentată și cu dovezile furnizate de către parte. Se observă că, exceptând unul dintre sistemele de subvenționare, care s-a constatat a fi pasibil de măsuri compensatorii, niciun alt sistem nu a fost considerat a fi dependent de performanțele la export și nu a fost acordat prin referință la cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Prin urmare, valoarea subvenției a fost alocată în funcție de încasările totale ale vânzărilor societăților din Grupul APP, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază care prevede următoarele: „În cazul în care subvenția nu este acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate, valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii se determină prin repartizarea, în mod adecvat, a valorii subvenției totale la nivelul producției, vânzării sau exportului produsului în cauză, în cursul perioadei în care se efectuează ancheta”. Întrucât această subvenție nu este legată de producția unui produs anumit sau de exporturi, cifra de afaceri totală a vânzărilor societății constituie cel mai adecvat numitor comun. În această privință, trebuie remarcat că cifra de afaceri relevată a fost stabilită pe o bază care garantează faptul că aceasta reflectă cât de precis cu putință valoarea vânzărilor pentru produsele comercializate de societatea beneficiară. Această modificare se reflectă deja în considerentele care tratează calcularea marjelor de subvenție și în marjele de subvenție obținute pentru sistemele individuale în cauză. Orice altă metodologie propusă pentru a calcula valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii ar fi contrară dispozițiilor relevante din regulamentul de bază (articolele 7 și 15), precum și practicii administrative urmate de Comisie în cadrul procedurilor sale antisubvenție pentru selectarea numărătorului/numitorului adecvat pentru alocarea valorii subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii.

De asemenea, partea a invocat pasajul din orientări (23) care se referă la calculul subvenției per unitate ca bază pentru solicitarea formulată. Cu toate acestea, pentru motivele descrise anterior, o abordare per unitate nu a fost considerată adecvată în contextul prezentului caz. Metodologia propusă este considerată nereprezentativă pentru că ea combină cifra de afaceri și unitățile produse numai pentru produsul în cauză, și nu ia în calcul unitățile pentru alte produse fabricate. Nu au existat informații transmise sau verificate în ceea ce privește unitățile totale pentru toate produsele fabricate de societățile respective, iar subvențiile nu au fost acordate în niciun caz în raport cu cantitățile. În privința prețurilor CIF, se cuvine să se observe că elementele de probă incluse în dosar sugerează că prețurile respective variază în cadrul și între tipurile de produse. În orice caz, subvențiile în cauză nu sunt specifice pentru anumite produse. În plus, Comisia a stabilit valoarea subvenționării din RPC, raportând valoarea subvenționării totale (numărător) la cifra de afaceri din China (numitor), ținând cont de modalitățile specifice utilizate de producătorii-exportatori chinezi cooperanți respectivi. În acest fel, s-a utilizat valoarea verificată a subvențiilor, precum și cea mai adecvată cifră de afaceri. În final, se observă că, având în vedere contextul concret al prezentei proceduri, și anume instituirea de taxe antidumping și de taxe compensatorii la nivelul marjei de prejudiciu, se constată că nu există niciun impact asupra situației grupului APP, indiferent de metodologia utilizată pentru alocarea valorii subvenției pasibile de măsuri compensatorii și a taxei compensatorii.

(370)

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, exprimată ad valorem, pentru societățile investigate, este cuprinsă în tabelul de mai jos:

(371)

Pe baza informațiilor care se găsesc în plângere si a celor primite de la producătorii-exportatori chinezi cooperanți, în RPC există alți producători cunoscuți ai produsului în cauză. Cu toate acestea, datorită faptului că volumul de export raportat a fost constatat a fi mai mare decât datele privind importul provenind de la Eurostat, nivelul de cooperare a fost considerat ca fiind important. S-a considerat, prin urmare, că este adecvat să se stabilească nivelul de subvenționare pentru producătorii-exportatori care nu au cooperat la nivelul celei mai mari subvenții constatate pentru producătorii-exportatori cooperanți, și anume de 12,04 %, pentru a se asigura eficacitatea măsurilor.

(372)

În cursul PA, produsul similar a fost fabricat de 14 producători cunoscuți și de câțiva alți producători foarte mici din Uniune. Se estimează că datele furnizate de CEPIFINE acoperă 98 % din producția totală a producătorilor din Uniune. Pe această bază, producția totală din Uniune a fost estimată la circa 5 270 000 de tone în cursul PA. Producătorii din Uniune care reprezintă producția totală din Uniune constituie industria din Uniune în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(373)

Industria de hârtie cretată de calitate superioară este o industrie cu utilizare intensivă de capital și de energie. Din acest motiv, se aplică economii de scară, care explică faptul că producția este concentrată în cadrul unui număr restrâns de actori de mari dimensiuni, la care se adaugă producători mai mici care se concentrează asupra unor piețe apropiate geografic. Cinci producători cu dimensiuni similare acoperă majoritatea pieței Uniunii, având unități de producție în întreaga Europă. Marea parte a HCCS este un produs de bază și este comercializată în special prin intermediul comercianților și angrosiștilor de hârtie. Aceste canale de distribuție sunt caracterizate de un grad ridicat de concentrare a puterii de cumpărare și de transparența prețurilor prin intermediul cotațiilor de preț.

(374)

După cum s-a menționat în considerentul (19), o parte interesată a pretins că HCCS adecvată pentru tipărirea cu hârtie în sul ar fi trebuit inclusă în domeniul de aplicare a prezentei anchete. Pe această bază, aceeași parte a susținut că industria din Uniune reclamantă nu ar avea suficientă reprezentativitate în cadrul prezentei proceduri. Cu toate acestea, pe baza constatărilor prezentate mai sus în considerentele (22) și (25), și anume că HCCS adecvată pentru tipărirea cu hârtie în sul și HCCS pentru tipărirea cu hârtie în coli reprezintă două produse diferite, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(375)

Autoritățile chineze au remarcat că unul dintre producătorii reprezentativi ar avea legături presupuse cu o societate chineză și astfel, ar trebui să fie exclus din definiția industriei din Uniune. Ancheta a revelat, totuși, că produsele fabricate de societatea chineză în cauză nu sunt cele vizate. În consecință, relația nu are nicio incidență asupra analizei prejudiciului, nici asupra includerii acestui producător din Uniune în definiția industriei din Uniune.

(376)

Consumul s-a stabilit pe baza următoarelor elemente:

(377)

Pe această bază, consumul din Uniune s-a stabilit după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul din Uniune

(378)

În ansamblu, consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 14 % în perioada examinată. S-a constatat o primă creștere a consumului cu 4 % între 2006 și 2007, după care acesta a scăzut cu 18 % între 2007 și PA. Scăderea consumului în 2008 și în PA s-a produs din cauza unei cereri scăzute, mai ales în prima jumătate a anului 2009, ca urmare a crizei economice.

(379)

După cum se menționează în considerentul (376), s-a constatat că volumul total verificat al vânzărilor produsului în cauză efectuate de producătorii-exportatori chinezi cooperanți către piața Uniunii era mai mare decât volumul importurilor raportat de Eurostat. Deoarece s-a considerat că informațiile verificate sunt mai precise decât statisticile disponibile, volumul total al importurilor din RPC s-a stabilit pe baza informațiilor verificate oferite de societățile cooperante. Volumele vânzărilor societăților cooperante în legătură cu care s-a constatat că exportau numai carton multistrat în cursul perioadei examinate au fost excluse din importurile totale, deoarece s-a constatat, astfel cum se explică în considerentul (47), că hârtia multistrat și cartonul multistrat nu ar trebui considerate ca fiind produsul în cauză. Dat fiind că datele privind importul legate de produsul în cauză se referă numai la două societăți, s-a considerat adecvat, din motive de confidențialitate, ca acestea să fie indicate sub formă de indici.

Tabelul 2

Importuri subvenționate totale din RPC

(380)

Volumul importurilor totale din RPC a crescut în mod dramatic, aproape triplându-se pe parcursul perioadei examinate. Prin urmare, cota lor de piață a crescut considerabil, de la circa 1 % în 2006 la peste 4 % în PA. Acest fapt trebuie analizat în contextul unui consum în scădere, care s-a redus cu 14 % în aceeași perioadă. Prețurile medii ale importurilor subvenționate din RPC au scăzut cu 8 % în perioada examinată.

(381)

În scopul analizei subcotării prețurilor, prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs practicate de către producătorii din Uniune în ceea ce privește clienții independenți pe piața Uniunii, ajustate la nivelul franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate care corespund importurilor din RPC către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător în ceea ce privește taxele existente și costurile posterioare importului.

(382)

După cu se explică în considerentul (51), cooperarea din partea exportatorilor chinezi a fost foarte ridicată, considerându-se că ea a acoperit volumul total al exporturilor din RPC către Uniune în PA. Întrucât s-a constatat că doi producători-exportatori chinezi care s-au făcut cunoscuți inițial nu exportau produsul în cauză pe piața Uniunii, astfel cum se explică în considerentul (52), importurile acestora nu au fost luate în calcul în cadrul analizei subcotării prețurilor. Vânzările la export ale unei societăți din cadrul grupului unuia dintre producătorii-exportatori cooperanți au fost, de asemenea, excluse din comparație întrucât niciunul din producătorii reprezentativi din Uniune nu a produs tipuri de produse comparabile. Cu privire la cantitățile la export ale acestei societăți anumite, se observă că acestea au reprezentat numai o mică parte din totalul vânzărilor la export ale grupului și nivelurile lor de prețuri par a fi coerente cu nivelurile generale ale prețurilor la export ale grupului.

(383)

Comparația a arătat că, în cursul PA, produsul subvenționat în cauză, originar din RPC și vândut în Uniune, a subcotat prețurile de vânzare ale producătorilor din Uniune cu 7,6 % în medie. Nivelul marjei de subcotare trebuie examinat în contextul nivelului înalt de transparență a prețului încurajat de cotațiile de preț care caracterizează piața de distribuție a HCCS.

(384)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor subvenționate asupra producătorilor din Uniune a cuprins și o evaluare a tuturor indicatorilor economici pentru evaluarea situației producătorilor din Uniune din 2006 până la sfârșitul PA.

(385)

Elementele macroeconomice (producția, capacitatea, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, precum și importanța subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii) au fost evaluate la nivelul întregii industrii din Uniune, pe baza informațiilor furnizate de CEPIFINE.

(386)

Analiza elementelor microeconomice (prețurile unitare medii, ocuparea forței de muncă, salariile, productivitatea, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de mobilizare a capitalurilor) a fost realizată la nivelul producătorilor din Uniune pe baza informațiilor furnizate de către aceștia, verificate în mod corespunzător.

(387)

S-a afirmat că analiza prejudiciului nu a analizat toți indicatorii de prejudiciu pentru reclamanți și pentru industria din Uniune în ansamblu, într-un mod coerent și cuprinzător. Părțile au sugerat că constatările privind prejudiciul material ar fi diferite, dacă unii indicatori precum cota de piață ar fi stabiliți la nivelul reclamanților.

(388)

În primul rând, se observă că afirmațiile acestor părți par a fi fost întocmite pe baza indicatorilor calculați din seturi de date și informații diferite de cele stabilite în cursul anchetei și prezentate mai jos. În consecință, aceste constatări sunt, de fapt, greșite și sunt, astfel, nerelevante.

(389)

În al doilea rând, face parte din practicile Comisiei să evalueze factorii macroeconomici pentru indicarea prejudiciului suferit la nivelul industriei din Uniune în ansamblu, conform celor de mai sus. În prezenta anchetă, industria din Uniune a fost definită la nivelul producătorilor din Uniune care reprezentau producția totală a Uniunii, în conformitate cu cele explicate în considerentul (372), indiferent dacă producătorii au susținut plângerea sau dacă au contribuit la anchetă.

(390)

Factorii microeconomici sunt analizați la nivelul producătorilor reprezentativi din Uniune, indiferent dacă aceștia susțin plângerea sau nu. Producătorii reprezentativi din Uniune au înglobat 58 % din producția din Uniune. Niciunul dintre ceilalți producători din Uniune nu s-a manifestat susținând că constatările Comisiei privind factorii microeconomici ar fi nefiabile sau neîntemeiate. Prin urmare, nu există motive de îndoială cu privire la constatările stabilite bazate pe informațiile furnizate numai de producătorii reprezentativi din Uniune.

(391)

S-a susținut că unul dintre cei patru producători reprezentativi nu a cooperat pe deplin întrucât ar avea legături cu un alt producător din Uniunea Europeană care nu a cooperat la anchetă. S-a presupus că societățile sunt înrudite, ca o consecință a acordurilor de tranziție încheiate în perioada achiziției de către producătorul cooperant din Uniune a segmentului de afaceri cu HCCS al celuilalt producător. S-a pretins că prin aceste acorduri de tranziție producătorul cooperant din Uniune controlează unele fabrici de hârtie rămase în proprietatea producătorului parțial achiziționat. În sprijinul argumentelor sale, producătorul-exportator a făcut trimitere la Decizia 31/10/2008 a Comisiei (24) („decizia”), examinând la momentul achiziției dacă tranzacția ar trebui să fie considerată ca o achiziție în sensul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul (CE) privind concentrările economice) (25).

(392)

Ancheta, pe de altă parte, a confirmat că numărul de acțiuni deținute de producătorul UE în chestiune era nesemnificativ și sub pragul stabilit la articolul 143 din IPCCC (26). Mai mult, acordurile de tranziție menționate nu au indicat nicio relație între societăți care să depășească relațiile comerciale normale dintre un cumpărător și un vânzător. În special, termenii acordurilor de tranziție vizează să administreze vânzările de hârtie cretată într-o perioadă de tranziție și, potrivit acestor termeni, producătorul din Uniune are doar funcții comparabile cu cele ale unui agent comercial în cursul perioadei de tranziție. Mai mult, în conturile sale consolidate verificate și în răspunsul său la chestionar, acesta a indicat venituri din comision corespunzătoare activității de agent pentru fabricile în cauză; producătorul din Uniune nu a recunoscut niciun fel de proprietate și niciun fel de costuri pentru aceste fabrici.

(393)

În conformitate cu decizia, tranzacția dintre societăți a fost considerată ca o achiziție de către producătorul din Uniune a unei părți din afacerile celeilalte societăți și nu ca o preluare ca atare a societății. Decizia nu sugerează că societățile ar trebui să fie considerate ca o singură entitate după achiziție; în special, nu este vorba de asociere în participație între societăți. Se observă, de asemenea, că domeniul de aplicare geografic examinat în decizia de mai sus este ansamblul SEE și nu ansamblul UE. A se nota, de asemenea că în decizie, Comisia nu a analizat relația dintre societățile în chestiune în sensul articolului 143 din IPCCC.

(394)

Din perspectiva celor de mai sus, s-a considerat că cele două societăți nu sunt legate în sensul articolului 143 din IPCCC și, prin urmare, producătorul din Uniune în chestiune a cooperat pe deplin cu ancheta.

(395)

În analiza indicatorilor microeconomici, informațiile cu privire la fabricile de hârtie care au fost achiziționate de producătorul din Uniune menționat mai sus au fost excluse pentru toți anii examinați cu scopul de a prezenta o tendință comparabilă în întregime de-a lungul anilor.

(396)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că fiecare societate afiliată deținută de producătorii din Uniune ar fi trebuit să completeze un răspuns separat la chestionar întrucât acestea erau entități juridice separate.

(397)

În cazul producătorului din Uniune în chestiune s-a considerat că un răspuns la chestionar ar fi suficient pentru un răspuns și o analiză semnificative ale aspectelor prejudiciului. În special, răspunsul a oferit o defalcare detaliată a informațiilor la nivelul individual al fabricilor de hârtie și toate datele necesare referitoare la toți producătorii/vânzătorii de produs similar afiliați au putut fi verificate în cursul vizitelor de verificare.

(398)

În cadrul unei declarații ulterioare, producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că societatea menționată anterior nu a fost în măsură să coopereze, deoarece ea a completat chestionarul în numele unei entități inexistente, iar conturile auditate ale societății nu reflectă datele furnizate în răspunsul la chestionar. Constatările prezentate în considerentul anterior sunt relevante și în această privință.

(399)

După comunicarea constatărilor, autoritățile chineze și un producător-exportator chinez au susținut că datele macroeconomice utilizate în analiză sunt incomplete și imprecise și, prin urmare, ele nu pot constitui elemente de probă pozitive ale prejudiciului material.

(400)

Verificarea la fața locului efectuată la sediul asociației reclamante a confirmat că datele utilizate pentru a stabili indicatorii macroeconomici sunt colectate direct de la producătorii din Uniune, acoperind circa 98 % din producția totală a Uniunii, și sunt suficient de detaliate pentru identificarea informațiilor privind produsul în cauză. Ipotezele și estimările folosite au fost realizate pe o bază rezonabilă și justificabilă, de exemplu rulourile de tăiat nu au fost luate în considerare ca urmare a volumului lor evident nesemnificativ, astfel cum reiese din proporția volumului total al vânzărilor efectuate de producătorii din Uniune. Prin urmare, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(401)

După cum se arată în tabelul de mai sus, volumul producției industriei din Uniune a scăzut cu 20 % în decursul perioadei examinate. Ar trebui remarcat că, deși consumul în Uniune a crescut cu aproximativ 1 % între 2006 și 2008, producția industriei din Uniune a scăzut cu 2 % pe parcursul perioadei respective, în condițiile în care scăzuse semnificativ între 2008 și PA, ca urmare a scăderii consumului din Uniune.

(402)

Din 2000, producătorii Uniunii au întreprins eforturi majore de restructurare, vizând să remedieze supracapacitatea structurală. Prin consolidări și închiderea unor fabrici de hârtie, industria Uniunii și-a diminuat capacitatea de producție a HCCS cu aproximativ 770 000 de tone între 2006 și PA, și anume cu 11 %.

(403)

În ciuda scăderii în capacitatea totală, ratele de utilizare au scăzut de la 92 % în 2006 la 83 % în PA. Scăderea cea mai importantă a avut loc în perioada între 2008 și PA. Se observă faptul că o utilizare ridicată a capacității reprezintă un factor important pentru viabilitatea pe termen lung a producătorilor de hârtie din cauza unor investiții ridicate în active corporale. Prin urmare, rata de utilizare a capacității în cursul PA a fost considerată scăzută.

(404)

Cifrele de vânzări din tabelul de mai jos se referă la volumul vândut primului client independent pe piața Uniunii.

Tabelul 4

Volumul vânzărilor și cota de piață