(1)

Comisia a negociat în numele Uniunii un memorandum de cooperare NAT-I-9406 între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană (denumit în continuare „memorandumul”) în materie de cercetare și dezvoltare în sfera aviației civile și anexa 1 la acesta care tratează chestiunea cooperării SESAR-NEXTGEN pentru interoperabilitatea globală, în conformitate cu Decizia Consiliului din 9 octombrie 2009 de autorizare a Comisiei în vederea deschiderii negocierilor.

(2)

Memorandumul și anexa 1 au fost parafate la 18 iunie 2010.

(3)

Memorandumul și anexa 1 ar trebui semnate și aplicate cu titlu provizoriu, în așteptarea finalizării procedurilor pentru încheierea memorandumului.

(4)

Este necesar să se stabilească demersuri procedurale pentru participarea Uniunii la comitetul mixt instituit prin memorandum, pentru soluționarea litigiilor și denunțarea anexelor și apendicelor la memorandum,

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2010/11 s-au stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 319/2011 al Comisiei (4).

(2)

Având în vedere datele de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

(1)

În Rezoluția privind pacea și securitatea în Africa adoptată la 26 februarie 2011 [RCSONU 1970 (2011)], Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (Consiliul de Securitate) și-a exprimat profunda preocupare cu privire la situația din Libia și a condamnat violența și utilizarea forței împotriva civililor. De asemenea, Consiliul de Securitate a solicitat tuturor statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite să pună la dispoziție asistență umanitară și conexă în Libia.

(2)

În Rezoluția privind situația din Libia adoptată la 17 martie 2011 [RCSONU 1973 (2011)], Consiliul de Securitate a reamintit RCSONU 1970 (2011) și și-a exprimat hotărârea de a asigura protecția civililor și a zonelor locuite de civili, precum și trecerea rapidă și neîngrădită a asistenței umanitare și siguranța personalului umanitar. Consiliul de Securitate a salutat de asemenea răspunsul statelor învecinate, în special al Tunisiei și al Egiptului, în vederea abordării nevoilor refugiaților și ale lucrătorilor străini și a solicitat comunității internaționale să sprijine aceste eforturi.

(3)

De asemenea, Consiliul de Securitate a autorizat statele membre care au informat în acest sens Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, acționând la nivel național sau prin intermediul unor organizații sau acorduri regionale și în cooperare cu Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite și cu statele membre ale Ligii Statelor Arabe, să ia toate măsurile necesare în vederea protejării civililor și a zonelor locuite de civili din Libia aflate sub amenințarea atacurilor, excluzând totodată orice formă de forță de ocupare străină pe orice parte a teritoriului libian.

(4)

În concluziile sale din 21 martie 2011, Consiliul și-a exprimat preocuparea față de situația din Libia și a condamnat încălcarea flagrantă și sistematică a drepturilor omului, violența și represaliile brutale ale regimului împotriva poporului libian. Consiliul și-a exprimat satisfacția în ceea ce privește adoptarea RCSONU 1973 (2011) și a subliniat hotărârea Uniunii de a contribui la punerea în aplicare a acesteia și de a acționa în acest scop în mod colectiv și hotărât, alături de toți partenerii internaționali, în special Liga Statelor Arabe și alți factori interesați la nivel regional. Acesta a confirmat faptul că obiectivul principal al Uniunii îl constituie protejarea populației civile și sprijinul acordat poporului libian pentru ca acesta să își poată îndeplini aspirațiile către o societate democratică.

Consiliul a afirmat de asemenea că Uniunea este pregătită să ofere sprijin pentru asistență umanitară în cadrul politicii de securitate și apărare comune, ca urmare a unei solicitări din partea Oficiului Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și cu respectarea rolului de coordonare al Organizației Națiunilor Unite.

(5)

La 24 martie 2011 Consiliul a aprobat un concept de gestionare a crizelor drept răspuns la criza din Libia. Planificarea ulterioară ar trebui să se concentreze pe sprijinul acordat asistenței umanitare. În special, operația nu va avea impact asupra neutralității sau imparțialității actorilor umanitari. Orice decizie de a lansa operația trebuie să fie precedată de o solicitare din partea OCHA și trebuie să fie luată în lumina unei evaluări curente a riscurilor și a amenințărilor.

(6)

Se desfășoară o coordonare și o consultare strânsă cu guvernele Egiptului și Tunisiei în vederea obținerii din partea lor a autorizației pentru o posibilă prezență militară a Uniunii în țările lor.

(7)

Comitetul politic și de securitate (COPS) ar trebui să exercite, sub responsabilitatea Consiliului și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (Înaltul Reprezentant), controlul politic asupra operației militare a Uniunii, să îi asigure orientarea strategică și să ia deciziile relevante în conformitate cu articolul 38 paragraful al treilea din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

(8)

Este necesar să se negocieze și să se încheie acordurile internaționale referitoare la participarea statelor terțe la operațiile Uniunii și la statutul forțelor și al personalului Uniunii.

(9)

Cheltuielile operaționale aferente prezentei decizii, care au implicații militare sau de apărare, ar trebui să fie suportate de statele membre în temeiul articolului 41 alineatul (2) din TUE și în conformitate cu Decizia 2008/975/PESC a Consiliului din 18 decembrie 2008 de înființare a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare („ATHENA”) (1).

(10)

Articolul 28 alineatul (1) din TUE împuternicește Consiliul să adopte decizii de stabilire a mijloacelor care urmează să fie puse la dispoziția Uniunii. Valoarea de referință financiară pentru o perioadă inițială de patru luni pentru costurile comune ale operației militare a Uniunii Europene constituie cea mai bună estimare actuală și nu aduce atingere cifrelor definitive care urmează să fie incluse într-un buget aprobat în conformitate cu normele stabilite în ATHENA.

(11)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. Danemarca nu participă, prin urmare, la finanțarea acestei operații,

(1)

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 89/686/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecție (EIP) prevede că, în cazul în care un stat membru constată că echipamentul individual de protecție care poartă marcajul CE, utilizat conform destinației sale, ar putea compromite siguranța persoanelor, a animalelor domestice sau a bunurilor, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a retrage echipamentul de pe piață și a interzice comercializarea sau libera circulație a acestuia.

(2)

În temeiul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 89/686/CEE, Comisiei i se solicită, după consultarea părților în cauză, să declare dacă o astfel de măsură i se pare sau nu justificată. În cazul în care măsura este considerată ca fiind justificată, Comisia informează statele membre, astfel încât acestea să poată lua toate măsurile corespunzătoare privind echipamentul în cauză, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 89/686/CEE.

(3)

La 31 ianuarie 2008, autoritățile britanice notifică Comisiei Europene o măsură de interzicere a comercializării unui opritor de cădere cu alunecare, de tip HACA Leitern 0529.7102, produs de HACA Leitern – Lorenz Hasenbach GmbH u. Co. KG, Diesselstrasse 12, 65520 Bad Camberg, Germania (HACA). În conformitate cu documentele prezentate Comisiei, acest echipament de protecție a făcut obiectul procedurii de evaluare a conformității prevăzute la articolul 11 partea A din directivă, astfel cum atestă documentele următoare emise de EXAM BBG Prüf- und Zertifizier GmbH (care, între timp, a devenit DEKRA EXAM GmbH) – organism notificat nr. 0158:

(4)

Autoritățile britanice au indicat că măsura lor se baza pe faptul că opritorul de cădere cu alunecare în cauză nu îndeplinea cerințele esențiale de sănătate și siguranță (denumite în continuare „CESS”), menționate la articolul 3 din Directiva 89/686/CEE, în special CESS 3.1.2.2, 1 și 1.1.1 din anexa II la directiva în cauză. În scopul justificării concluziilor lor, autoritățile britanice au prezentat un raport de încercare realizat de TUV NEL Ltd.

(5)

În conformitate cu autoritățile britanice, în special în situația previzibilă în care o persoană cade pe spate (situația căderii pe spate), echipamentul de protecție nu a oferit o protecție adecvată împotriva tuturor riscurilor întâlnite, astfel cum solicită CESS 1 (2). În consecință, opritorul de cădere cu alunecare nu a îndeplinit CESS 1.1.1 (3), care prevede că utilizatorul trebuie să poată desfășura în mod normal activitatea care presupune riscuri, bucurându-se totodată de o protecție adecvată de cel mai înalt nivel posibil. În continuare, autoritățile britanice au explicat că echipamentul de protecție nu îndeplinea CESS 3.1.2.2 (4), având în vedere că testul a indicat că, în condiții previzibile de utilizare, căderea utilizatorului nu a fost minimizată pentru a preveni impactul cu obstacole, iar forța de frânare a depășit valoarea-prag la care pot apărea răni fizice.

Autoritățile britanice au indicat, în continuare, că intenționează să prezinte o contestație oficială în conformitate cu articolul 6 din directivă împotriva standardului 353-1 – Echipament individual de protecție împotriva căderilor de la înălțime – Partea 1: Opritoare de cădere cu alunecare pe suport de ancorare rigid, care face referire la standardul EN 364 – Echipament individual de protecție împotriva căderilor de la înălțime – metode de încercare.

(6)

La 1 august 2008, Comisia s-a adresat în scris producătorului și, la 26 septembrie 2008, organismului notificat care a intervenit în faza de control a producției, în conformitate cu articolul 11 partea A din Directiva 89/686/CEE, invitându-i să-și prezinte observațiile în legătură cu măsura adoptată de autoritățile britanice.

(7)

În răspunsul său din data de 28 octombrie 2008, HACA a contestat concluziile testelor efectuate pentru autoritățile britanice de către TUV NEL. În special, producătorul a precizat faptul că, în cazul în care este utilizat împreună cu tipurile corecte de centuri, echipamentul său nu comportă riscuri și previne căderile de la înălțime, inclusiv căderea pe spate. În continuare, HACA a subliniat că testul efectuat de TUV NEL nu a îndeplinit cerințele standardului EN 364 care nu prevăd utilizarea unui manechin antropomorfic.

(8)

În răspunsul său din 15 octombrie 2008, DEKRA EXAM a confirmat că a emis documentele prevăzute de articolul 11 partea A. DEKRA EXAM a insistat asupra faptului că testele au fost realizate în conformitate cu standardul EN 353-1 și că eșantioanele testate îndeplineau toate cerințele prevăzute de standardul în cauză. Aceasta a explicat că standardul de încercare EN 364 permitea utilizarea unei greutăți din oțel sau a unui sac de nisip pentru testul de performanță dinamică. În timpul testării, DEKRA EXAM a utilizat un sac de nisip pentru a măsura forța de frânare care a fost întotdeauna inferioară valorii permise. Aceasta a observat că TUV NEL a utilizat o greutate de oțel care, în opinia sa, ar determina o forță de frânare superioară celei a unui sac de nisip.

În ceea ce privește testul privind căderea pe spate utilizând un manechin antropomorfic, DEKRA EXAM reamintește faptul că un astfel de test nu este prevăzut de EN 353-1. Aceasta admite faptul că o situație de cădere pe spate este, într-adevăr, o condiție de utilizare previzibilă a acestui tip de opritoare de cădere cu alunecare. Totuși, această situație nu este prevăzută de standardul EN 353-1. În funcție de tipul de opritor de cădere utilizat și de modelul de ham complet purtat de utilizator, pot avea loc accidente. Prin urmare, era necesar să se acorde atenție combinației corecte de opritor de cădere cu tipul de ham complet utilizat, care ar trebui să fie specificat de către producător în informațiile oferite utilizatorului.

(9)

Datorită complexității dosarului, Comisia a făcut apel la un expert independent. Comisia a organizat întrevederi cu autoritățile britanice. Autoritățile britanice au explicat metodele de încercare precise pe care s-au bazat și au prezentat o înregistrare video cu încercările.

TUV NEV a efectuat două serii de teste pentru autoritățile britanice. În timpul celei de-a doua serii de teste, un reprezentant al producătorului a fost prezent. Fiecare serie a cuprins un test de performanță dinamică care a utilizat o greutate din oțel și teste privind căderea pe spate care au utilizat un manechin antropomorfic. Opritorul de cădere HACA a eșuat la toate aceste teste.

Regatul Unit a estimat că utilizarea unei greutăți din oțel pentru testul de performanță dinamică oferea rezultate mai fiabile decât un sac de nisip și că acest lucru ar putea explica diferența dintre rezultatele obținute de TUV NEL și cele obținute de DEKRA EXAM.

În ceea ce privește testul privind căderea pe spate, Regatul Unit a efectuat teste cu ajutorul unui manechin antropomorfic pentru a simula cât mai bine cu putință situația previzibilă de cădere pe spate. Rezultatele acestor teste au arătat că, în această situație, opritorul de cădere HACA nu previne în mod adecvat o cădere. Aceste rezultate au indicat, de asemenea, o deficiență a standardului armonizat relevant EN-353-1, având în vedere faptul că standardul nu ține cont de situația căderii pe spate. Aceste aspecte au constituit principalele motive pe care s-a bazat contestația oficială prezentată de Regatul Unit împotriva standardului.

(10)

Raportul expertului independent (5) a conchis că situația de cădere pe spate, din poziție verticală sau șezândă, reprezintă o situație previzibilă care nu este avută în vedere în standardul EN 353-1.

(11)

În urma avizului pozitiv emis la 19 martie 2010 de către Comitetul permanent instituit de articolul 5 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), Comisia a decis retragerea referinței la standardul EN 353-1 din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(12)

În lumina documentelor disponibile, a observațiilor părților în cauză și a raportului expertului independent, Comisia consideră că opritorul de cădere cu alunecare, de tipul HACA Leitern 0529.7102, nu corespunde cerințelor CESS 1, 1.1.1 și 3.1.2.2 din anexa II la Directiva 89/686/CEE, având în vedere faptul că nu previne în mod adecvat căderea într-o situație de cădere pe spate și că această neconformitate prezintă un risc serios pentru utilizatori,

(1)

În conformitate cu dispozițiile Directivei 2000/29/CE, o contribuție financiară din partea Uniunii poate fi acordată statelor membre pentru a acoperi cheltuielile direct legate de măsurile necesare luate sau prevăzute a fi luate pentru combaterea organismelor dăunătoare originare din țări terțe sau din alte regiuni ale Uniunii, cu scopul de a le eradica sau, dacă nu este posibil, de a limita răspândirea lor.

(2)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (5) paragraful al doilea din Directiva 2000/29/CE, în anumite condiții, contribuția financiară din partea Uniunii pentru controlul fitosanitar poate acoperi până la 50 % din cheltuielile legate direct de măsurile necesare menționate la articolul 23 alineatul (2) din directiva în cauză și, în cazul compensării pierderii de câștiguri menționate în paragraful al doilea din articolul 23 alineatul (3) din directivă, până la 25 %.

(3)

Pentru 2009, Uniunea a alocat o contribuție financiară totală de 14 049 023 EUR pentru a acoperi cheltuielile Germaniei, Spaniei, Italiei, Maltei, Țărilor de Jos, Portugaliei și ale Sloveniei, astfel cum se prevede în Decizia 2009/996/UE a Comisiei din 17 decembrie 2009 privind o contribuție financiară comunitară pentru anul 2009 destinată să acopere cheltuielile suportate de Germania, Spania, Italia, Malta, Țările de Jos, Portugalia și Slovenia, în scopul combaterii organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (2).

(4)

După cum se prevede în secțiunea III din anexa la Decizia 2009/996/UE, Spania și Italia au primit contribuții financiare din partea Uniunii pentru înlocuirea arborilor distruși. Spania a primit o contribuție în valoare de 289 144 EUR pentru înlocuirea, în 2009, a coniferelor afectate de organismul dăunător Bursaphelenchus xylophilus. Italia a primit o contribuție în valoare de 14 525 EUR pentru înlocuirea, în 2008, a diferitelor specii de arbori din Lombardia afectați de organismele dăunătoare Anoplophora chinensis în zona Gussago și Anoplophora glabripennis în zona Corbetta.

(5)

Aceste cheltuieli ale Spaniei și Italiei au fost direct legate de interzicerea utilizării pe viitor a anumitor arbori, care sunt gazdă organismelor dăunătoare în cauză, în sensul articolului 23 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2000/29/CE. Aceste cheltuieli nu privesc compensările pentru pierderea câștigurilor menționate la a doua liniuță din primul paragraf și din al doilea paragraf din articolul 23 alineatul (3) al directivei.

(6)

În conformitate cu al doilea paragraf din articolul 23 alineatul (5) din Directiva 2000/29/CE, contribuția financiară din partea Uniunii ar trebui așadar să acopere până la 50 % din cheltuielile în cauză și nu ar trebui să se impună limita de până la 25 %, astfel cum s-a stabilit greșit prin Decizia 2009/996/UE. Prin urmare, contribuția maximă din partea Uniunii la programele relevante prezentate de Spania și Italia ar trebui să fie majorată cu 289 145 EUR și, respectiv, cu 14 525 EUR, iar contribuția totală din partea Uniunii pentru 2009 ar trebui să fie majorată la 14 352 693 EUR.

(7)

Prin urmare, Decizia 2009/996/UE ar trebui modificată în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

1.

Articolul 2 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

2.

La secțiunea I din anexă, rândurile trei, patru și cinci sunt înlocuite cu cele de mai jos:

3.

Secțiunea III din anexă se elimină.

4.

La sfârșitul anexei, indicația „Contribuția comunitară totală (EUR): 14 049 023” se înlocuiește cu „Contribuția totală a Uniunii (EUR): 14 352 693”.