8.3.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/2

REGULAMENTUL (UE) NR. 225/2011 AL COMISIEI

din 7 martie 2011

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1277/2005 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind precursorii drogurilor și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului între Comunitate și țările terțe cu precursori ai drogurilor

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului cu precursori de droguri între Comunitate și țările terțe (1), în special articolul 11 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 al Comisiei (2) identifică dacă sunt necesare măsuri specifice de control la exportul de precursori de droguri din Uniunea Europeană. În anexa IV la regulamentul menționat figurează, pentru fiecare substanță clasificată din categoriile 2 și 3 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 111/2005, listele țărilor care au solicitat o notificare anterioară exportului. Listele includ țări terțe care solicită să primească notificări anterioare exportului în conformitate cu articolul 12 alineatul (10) din Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988.

(2)

La cea de a doua reuniune desfășurată la 8 martie 2010, Comisia privind stupefiantele a Organizației Națiunilor Unite a decis să includă acidul fenilacetic în tabelul I din Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988. Articolul 12 alineatul (10) din această convenție stabilește că fiecare parte de pe al cărei teritoriu se exportă o substanță care este inclusă în tabelul I trebuie să se asigure că înaintea exportului respectiv informațiile referitoare la acesta sunt furnizate de autoritățile sale competente autorităților competente din țara de import.

(3)

Ca urmare a deciziei de a include acidul fenilacetic în tabelul I din Convenția Națiunilor Unite, este necesar să se modifice anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 pentru a se garanta că se trimit notificări anterioare exportului pentru toate exporturile de acid fenilacetic din Uniunea Europeană.

(4)

Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 nu enumeră toate țările care au solicitat să primească notificări anterioare exportului anumitor substanțe clasificate din categoriile 2 și 3 de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 297/2009 al Comisiei (3). Afganistan, Australia și Ghana au prezentat astfel de solicitări și, prin urmare, este necesară adăugarea acestora în anexă.

(5)	Este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 să fie modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 111/2005,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1277/2005 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 martie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 22, 26.1.2005, p. 1.

(2) JO L 202, 3.8.2005, p. 7.

(3) JO L 95, 9.4.2009, p. 13.

ANEXĂ

„ANEXA IV

Lista țărilor menționate la articolul 20, care solicită o notificare anterioară exportului în cazul exporturilor de substanțe clasificate din categoria 2 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 111/2005

Substanța

Destinația

Anhidridă acetică

Permanganat de potasiu

Acid fenilacetic

Orice țară terță

Acid antranilic

Afganistan

Australia

Antigua și Barbuda

Benin

Bolivia

Brazilia

Canada

Insulele Cayman

Chile

Columbia

Costa Rica

Republica Dominicană

Ecuador

Etiopia

Ghana

Haiti

India

Indonezia

Iordania

Kazahstan

Liban

Madagascar

Malaysia

Maldive

Mexic

Nigeria

Oman

Paraguay

Peru

Filipine

Republica Moldova

Federația Rusă

Arabia Saudită

Africa de Sud

Tadjikistan

Turcia

Emiratele Arabe Unite

Republica Unită Tanzania

Venezuela

Piperidină

Afganistan

Australia

Antigua și Barbuda

Benin

Bolivia

Brazilia

Canada

Insulele Cayman

Chile

Columbia

Costa Rica

Republica Dominicană

Ecuador

Etiopia

Ghana

Haiti

India

Indonezia

Iordania

Kazahstan

Liban

Madagascar

Malaysia

Maldive

Mexic

Nigeria

Oman

Paraguay

Peru

Filipine

Republica Moldova

Federația Rusă

Arabia Saudită

Tadjikistan

Turcia

Emiratele Arabe Unite

Republica Unită Tanzania

Statele Unite ale Americii

Venezuela

Lista țărilor menționate la articolele 20 și 22, care solicită o notificare anterioară exportului și o autorizație de export în cazul exporturilor de substanțe clasificate din categoria 3 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 111/2005

Substanța

Destinația

Metiletilcetonă (MEK) (1)

Toluen (1)

Acetonă (1)

Eter etilic (1)

Afganistan

Australia

Antigua și Barbuda

Argentina

Benin

Bolivia

Brazilia

Canada

Insulele Cayman

Chile

Columbia

Costa Rica

Republica Dominicană

Ecuador

Egipt

El Salvador

Etiopia

Ghana

Guatemala

Haiti

Honduras

India

Iordania

Kazahstan

Liban

Madagascar

Malaysia

Maldive

Mexic

Nigeria

Oman

Pakistan

Paraguay

Peru

Filipine

Republica Moldova

Republica Coreea

Federația Rusă

Arabia Saudită

Tadjikistan

Turcia

Emiratele Arabe Unite

Republica Unită Tanzania

Uruguay

Venezuela

Acid clorhidric

Acid sulfuric

Bolivia

Chile

Columbia

Ecuador

Peru

Turcia

Venezuela

(1) Inclusiv sărurile acestor substanțe, atunci când existența acestor săruri este posibilă.”

8.3.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/9

DIRECTIVA 2011/29/UE A COMISIEI

din 7 martie 2011

de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanței etridiazol ca substanță activă și de modificare a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (1), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a fazei a treia din programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă de substanțe active care trebuie evaluate, în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă includea substanța etridiazol.

(2)

În conformitate cu articolul 11e din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002, notificatorul și-a retras sprijinul privind includerea substanței active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE în termen de două luni de la primirea proiectului de raport de evaluare. În consecință, Decizia 2008/934/CE a Comisiei din 5 decembrie 2008 privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, precum și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe (4) a fost adoptată privind neincluderea substanței etridiazol.

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a transmis o nouă cerere solicitând aplicarea procedurii accelerate prevăzute la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (5).

(4)

Cererea a fost prezentată Țărilor de Jos, desemnate stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Perioada de timp pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificațiile substanței active și utilizările indicate sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură de la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Țările de Jos au evaluat datele suplimentare prezentate de solicitant și au pregătit un raport suplimentar. Raportul respectiv a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la data de 2 decembrie 2009. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar, pentru observații, celorlalte state membre și solicitantului și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la solicitarea Comisiei, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa referitoare la etridiazol, la data de 24 septembrie 2010 (6). Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la data de 28 ianuarie 2011, sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind substanța etridiazol.

(6)

Diferitele examinări efectuate au arătat că produsele de protecție a plantelor care conțin etridiazol pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, substanța etridiazol ar trebui să fie inclusă în anexa I, pentru a garanta că, în toate statele membre, autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță activă pot fi emise în conformitate cu dispozițiile directivei menționate.

(7)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este necesar să se obțină informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE, includerea unei substanțe în anexa I poate face obiectul anumitor condiții. Prin urmare, la evaluarea cererilor de autorizare a produselor de protecție a plantelor care conțin etridiazol pentru alte utilizări decât cele pe plantele ornamentale, statele membre se asigură că toate informațiile necesare sunt furnizate înainte de a acorda o astfel de autorizație. În plus, este oportun să se impună solicitantului furnizarea de informații suplimentare care să confirme: specificațiile materialului tehnic, astfel cum a fost fabricat în scopuri comerciale, prin date analitice adecvate, relevanța impurităților, echivalența dintre specificațiile materialului tehnic, astfel cum a fost fabricat în scopuri comerciale, și cele ale materialului testat utilizat pentru întocmirea dosarelor de ecotoxicitate, relevanța metaboliților „acid 5-hidroxi-etoxietridiazolic” și „3-hidroximetiletridiazol” ai plantelor, expunerea indirectă a apelor subterane și a organismelor care trăiesc în sol la etridiazol și la metaboliții săi „diclor-etridiazol” și „acid etridiazolic” în sol, precum și transportul în atmosferă, pe distanțe lungi și scurte, al acidului etridiazolic.

(8)	Înainte de includerea unei substanțe active în anexa I, ar trebui acordat un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.

(9)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în Directiva 91/414/CEE ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de un termen de șase luni de la includere pentru a reexamina autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin etridiazol, în scopul de a garanta respectarea cerințelor stabilite în Directiva 91/414/CEE, în special articolul 13, precum și a condițiilor relevante prevăzute în anexa I. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să fie acordat un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut în anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme menționate în Directiva 91/414/CEE.

(10)

Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesară clarificarea obligațiilor statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă nouă obligație statelor membre sau titularilor autorizațiilor, în raport cu directivele de modificare a anexei I adoptate până în prezent.

(11)	Prin urmare, Directiva 91/414/CEE ar trebui modificată în consecință.

(12)	Decizia 2008/934/CE prevede neincluderea etridiazolului și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță până la 31 decembrie 2011. Este necesară eliminarea rubricii referitoare la etridiazol din anexa la decizia respectivă.

(13)	Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(14)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Se elimină rubrica referitoare la etridiazol din anexa la Decizia 2008/934/CE.

Articolul 3

Statele membre adoptă și publică, până la 30 noiembrie 2011 cel târziu, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Statele membre aplică actele respective de la 1 decembrie 2011.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

(1) Atunci când este necesar, statele membre modifică sau retrag, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin etridiazol ca substanță activă până la 30 noiembrie 2011.

Până la această dată, statele membre verifică, în special, dacă se respectă condițiile referitoare la etridiazol din anexa I la directiva respectivă, cu excepția celor din partea B a rubricii corespunzătoare acestei substanțe active, precum și dacă titularul autorizației deține un dosar sau are acces la un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la directiva respectivă, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 13 din aceasta.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), pentru fiecare produs de protecție a plantelor autorizat care conține etridiazol, fie ca substanță activă unică, fie ca una dintr-o serie de substanțe active, toate fiind incluse în lista din anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 31 mai 2011 cel târziu, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la directiva respectivă și luând în considerare partea B a rubricii din anexa I la directiva respectivă cu privire la etridiazol. Pe baza evaluării respective, statele membre stabilesc dacă produsul îndeplinește condițiile menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE.

În urma acestei determinări, statele membre:

(a)	modifică sau retrag autorizația în cazul unui produs care conține etridiazol ca substanță activă unică, după caz, până la 31 mai 2015 cel târziu; sau

(b)

modifică sau retrag autorizația în cazul unui produs care conține etridiazol ca una dintr-o serie de substanțe active, după caz, până la 31 mai 2015 sau până la data stabilită pentru modificare sau retragere în directiva sau directivele respective care au adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE, dacă această din urmă dată este ulterioară celei dintâi.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare la data de 1 iunie 2011.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 martie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(2) JO L 55, 29.2.2000, p. 25.

(3) JO L 224, 21.8.2002, p. 23.

(4) JO L 333, 11.12.2008, p. 11.

(5) JO L 15, 18.1.2008, p. 5.

(6) Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară; Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance etridiazole (Concluzia evaluării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active etridiazol). EFSA Journal 2010; 8(10):1823. [66 pp.]. doi:10.2903/j.efsa.2010.1823. Document disponibil la adresa: www.efsa.europa.eu/efsajournal.htm

(7) JO L 366, 15.12.1992, p. 10.

ANEXĂ

La sfârșitul tabelului din anexa I la Directiva 91/414/CEE se adaugă următoarea rubrică:

Nr.

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Intrare în vigoare

Expirarea includerii

Dispoziții specifice

„332

Etridiazol

Nr. CAS: 2593-15-9

Nr. CIPAC: 518

etil-3-triclormetil-1,2,4-tiadiazol-5-il eter

≥ 970 g/kg

1 iunie 2011

31 mai 2021

PARTEA A

Pot fi autorizate doar utilizările în calitate de fungicid în sistemele de cultură fără pământ, în seră.

PARTEA B

Statele membre evaluează cererile de autorizare a produselor de protecție a plantelor care conțin etridiazol pentru alte utilizări decât cele pe plantele ornamentale, acordând o atenție deosebită condițiilor stabilite la articolul 4 alineatul (1) litera (b), și se asigură că s-au transmis toate informațiile necesare, înainte de a acorda o autorizație.

Pentru punerea în aplicare a principiilor uniforme prevăzute în anexa VI, se va ține seama de concluziile raportului de reexaminare privind substanța etridiazol, în special apendicele I și II, în versiunea definitivă elaborată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 28 ianuarie 2011.

În acest sens, statele membre:

1.	acordă o atenție deosebită riscului pentru operatori și lucrători și se asigură că, în condițiile de utilizare, este inclusă aplicarea unor măsuri adecvate de atenuare a riscurilor;

se asigură că sunt aplicate practici adecvate de gestionare a deșeurilor în ceea ce privește apele uzate provenind din irigarea sistemelor de cultură fără pământ; statele membre care permit eliminarea apelor uzate în rețeaua de canalizare sau în corpuri naturale de apă se asigură că este realizată o evaluare adecvată a riscului;

3.	acordă o atenție deosebită riscului pentru organismele acvatice și se asigură că, în condițiile de utilizare, este inclusă aplicarea unor măsuri adecvate de atenuare a riscurilor.

Statele membre vizate solicită prezentarea de informații de confirmare privind:

1.	specificațiile materialului tehnic, astfel cum a fost fabricat în scopuri comerciale, prin date analitice adecvate;

2.	relevanța impurităților;

3.	echivalența dintre specificațiile materialului tehnic, astfel cum a fost fabricat în scopuri comerciale, și cele ale materialului testat utilizat pentru întocmirea dosarelor de ecotoxicitate;

4.	relevanța metaboliților «acid 5-hidroxi-etoxietridiazolic» și «3-hidroximetiletridiazol» ai plantelor;

5.	expunerea indirectă a apelor subterane și a organismelor care trăiesc în sol la etridiazol și la metaboliții săi «diclor-etridiazol» și «acid etridiazolic» în sol;

6.	transportul în atmosferă, pe distanțe lungi și scurte, al acidului etridiazolic.

Statele membre vizate se asigură că solicitantul transmite Comisiei informațiile stabilite la punctele 1, 2 și 3 până la 1 decembrie 2011 și informațiile stabilite la punctele 4, 5 și 6 până la 31 mai 2013.”

(1) Detalii suplimentare privind identitatea și specificațiile substanței active se găsesc în raportul de reexaminare.

8.3.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/14

DIRECTIVA 2011/30/UE A COMISIEI

din 7 martie 2011

de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii oxidului de fenbutatin ca substanță activă și de modificare a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (1), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă de substanțe active care urmează să fie evaluate, în vederea unei eventuale includeri a acestora în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă includea oxidul de fenbutatin.

(2)

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a prezentat o nouă cerere solicitând aplicarea procedurii accelerate prevăzute la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (5).

(4)

Cererea a fost transmisă Belgiei, care fusese desemnată stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Perioada de timp pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificațiile substanței active și utilizările indicate sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă respectă, de asemenea, cerințele de fond și de procedură restante menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Belgia a evaluat datele suplimentare transmise de solicitant și a pregătit un raport suplimentar. Raportul respectiv a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la data de 1 decembrie 2009. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar, pentru observații, celorlalte state membre și solicitantului și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la cererea Comisiei, la 23 august 2010 (6), autoritatea și-a prezentat, în fața Comisiei, concluzia privind oxidul de fenbutatin. Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la data de 28 ianuarie 2011, sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind oxidul de fenbutatin.

(6)

Diferitele examinări efectuate au arătat că produsele de protecție a plantelor care conțin oxid de fenbutatin pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, este necesar să se includă oxidul de fenbutatin în anexa I, pentru a garanta că, în toate statele membre, autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță activă pot fi acordate în conformitate cu dispozițiile directivei respective.

(7)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este oportun să se obțină informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE prevede că includerea unei substanțe în anexa I poate fi supusă anumitor condiții. Prin urmare, este necesar să se solicite prezentarea de către solicitant a unor informații suplimentare pentru a confirma rezultatele evaluării riscului pe baza celor mai recente cunoștințe științifice, în ceea ce privește impuritatea vizată „oxid de bi[hidroxibi(2-metil-2-fenilpropil)staniu]” (SD 31723). Aceste informații trebuie să cuprindă următoarele puncte: potențial genotoxicologic, relevanță ecotoxicologică, precum și spectre, stabilitatea impurității pe timpul stocării și metode de analiză în produsele de protecție a plantelor.

(8)	Înainte de includerea unei substanțe active în anexa I, ar trebui acordat un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.

(9)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în Directiva 91/414/CEE ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de un termen de șase luni de la includere pentru a reexamina autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin oxid de fenbutatin, în scopul de a garanta respectarea cerințelor stabilite în Directiva 91/414/CEE, în special articolul 13, precum și a condițiilor relevante prevăzute în anexa I. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să fie acordat un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut în anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme menționate în Directiva 91/414/CEE.

(10)

Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, pare necesară clarificarea obligațiilor statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă obligație statelor membre sau titularilor autorizațiilor, în raport cu directivele de modificare a anexei I adoptate până în prezent.

(11)	Prin urmare, Directiva 91/414/CEE ar trebui modificată în consecință.

(12)	Decizia 2008/934/CE prevede neincluderea oxidului de fenbutatin și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță până la 31 decembrie 2011. Este necesar să se elimine rândul referitor la oxidul de fenbutatin din anexa la decizia respectivă.

(13)	Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(14)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Rândul referitor la oxidul de fenbutatin din anexa la Decizia 2008/934/CE se elimină.

Articolul 3

Statele membre aplică actele respective de la 1 decembrie 2011.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

(1) Atunci când este necesar, statele membre modifică sau retrag, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin oxid de fenbutatin ca substanță activă până la 30 noiembrie 2011.

Până la această dată, statele membre verifică, în special, dacă se respectă condițiile referitoare la oxidul de fenbutatin din anexa I la directiva respectivă, cu excepția celor din partea B a rubricii corespunzătoare acestei substanțe active, precum și dacă titularul autorizației deține un dosar sau are acces la un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la directiva respectivă, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 13 din aceasta.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), pentru fiecare produs de protecție a plantelor autorizat care conține oxid de fenbutatin, fie ca substanță activă unică, fie ca una dintr-o serie de substanțe active, toate fiind incluse în lista din anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 31 mai 2011 cel târziu, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la directiva respectivă și luând în considerare partea B a rubricii din anexa I la directiva respectivă cu privire la oxidul de fenbutatin. Pe baza evaluării respective, statele membre determină dacă produsul îndeplinește condițiile menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE.

În urma acestei determinări, statele membre:

(a)	în cazul unui produs care conține oxid de fenbutatin ca substanță activă unică, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 mai 2015 cel târziu; sau

(b)

în cazul unui produs care conține oxid de fenbutatin ca una dintr-o serie de substanțe active, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 mai 2015 sau până la data stabilită pentru o astfel de modificare sau de retragere în directiva sau directivele respective care au adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE, dacă ultima dată este ulterioară celei dintâi.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare la data de 1 iunie 2011.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 7 martie 2011.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(2) JO L 55, 29.2.2000, p. 25.

(3) JO L 224, 21.8.2002, p. 23.

(4) JO L 333, 11.12.2008, p. 11.

(5) JO L 15, 18.1.2008, p. 5.

(6) Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară; Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance fenbutatin oxide (Concluzia reexaminării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active oxid de fenbutatin). EFSA Journal 2010; 8(9):1711. [73 pp.]. doi:10.2903/j.efsa.2010.1711. Disponibil la adresa: www.efsa.europa.eu

(7) JO L 366, 15.12.1992, p. 10.

ANEXĂ

La sfârșitul tabelului din anexa I la Directiva 91/414/CEE se adaugă următoarea rubrică:

Nr.

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Intrare în vigoare

Expirarea includerii

Dispoziții specifice

„338

Oxid de fenbutatin

Nr. CAS: 13356-08-6

Nr. CIPAC: 359

Oxid de bi[tri(2-metil-2-fenilpropil)-staniu]

≥ 970 g/kg

Impurități:

Oxid de bi[hidroxibi(2-metil-2-fenilpropil)staniu] (SD 31723): maximum 3 g/kg

1 iunie 2011

31 mai 2021

PARTEA A

Se pot autoriza numai utilizările ca acaricid în sere.

PARTEA B

Pentru punerea în aplicare a principiilor uniforme prevăzute în anexa VI, se ține seama de concluziile raportului de reexaminare privind oxidul de fenbutatin, în special apendicele I și II, în versiunea definitivă elaborată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 28 ianuarie 2011.

În această evaluare generală, statele membre acordă o atenție deosebită:

—	specificațiilor tehnice privind conținutul de impurități;

—	nivelurilor de reziduuri în varietățile de tomate mici (tomate «cireșe»);

—	siguranței operatorilor. Condițiile de utilizare trebuie să specifice utilizarea de echipamente individuale de protecție adecvate, dacă este necesar;

—	riscului pentru organismele acvatice.

Condițiile de autorizare includ, acolo unde este cazul, măsuri de atenuare a riscurilor.

Statele membre în cauză solicită transmiterea unor informații care să confirme rezultatele evaluării riscului, pe baza celor mai recente cunoștințe științifice, în ceea ce privește impuritatea SD 31723. Aceste informații cuprind următoarele puncte:

(a)	potențialul genotoxicologic;

(b)	relevanța ecotoxicologică;

(c)	spectre, stabilitate pe timpul stocării și metode de analiză în cadrul formulării.

Statele membre în cauză se asigură că solicitantul transmite aceste informații de confirmare Comisiei până la 31 mai 2013.”

(1) Detalii suplimentare privind identitatea și specificațiile substanței active se găsesc în raportul de reexaminare.

8.3.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/22

DECIZIA COMISIEI

din 29 septembrie 2010

privind schema de ajutor C 4/09 (ex N 679/97) pe care Franța a pus-o în aplicare în favoarea radiodifuziunii

[notificată cu numărul C(2010) 6483]

(Numai textul în limba franceză este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2011/147/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf (1),

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a) (2),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în conformitate cu articolele menționate anterior (3),

întrucât:

1. PROCEDURA

(1)

Prin scrisoarea din 2 octombrie 1997, Republica Franceză a notificat Comisiei schema de ajutor N 679/97 – un proiect de decret privind modificarea unei scheme de ajutor deja existente, destinată radiodifuziunii (4). Prin decizia din 10 noiembrie 1997 (5), Comisia a aprobat prelungirea acestei scheme de sprijin destinate radiodifuziunii pentru o durată de zece ani.

(2)

O modificare a schemei de ajutor menționate a fost autorizată prin decizia Comisiei din 28 iulie 2003 (6). Modificarea propusă de autoritățile franceze viza, între altele, o schimbare în modalitățile de finanțare ale schemei de ajutor (7). În decizia menționată, Comisia a concluzionat că schema de ajutor astfel modificată este compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”). Această modificare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, pentru o perioadă de zece ani.

(3)

La 22 decembrie 2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat nevalidă decizia Comisiei din 10 noiembrie 1997 privind perioada 1997-2002. Prin urmare, Comisia a luat toate măsurile necesare pentru a remedia ilegalitatea constatată și a reexaminat informațiile furnizate de autoritățile franceze (pentru o descriere detaliată a acestei proceduri, a se vedea secțiunea 3 „Motive care au condus la inițierea procedurii”).

(4)	Prin scrisoarea din 11 februarie 2009, Comisia a informat Republica Franceză cu privire la decizia sa de a iniția, pentru ajutorul în cauză, procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(5)	Decizia Comisiei de inițiere a procedurii menționate a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (8). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile privind ajutorul în cauză.

(6)	Prin scrisoarea din 23 aprilie 2009, Republica Franceză a transmis observațiile sale privind măsura.

(7)	Comisia nu a primit alte observații în acest sens din partea terților interesați.

2. DESCRIEREA DETALIATĂ A AJUTORULUI

(8)	Măsura în cauză constă într-o schemă de ajutor pentru sprijinirea micilor posturi de radio locale franceze care îndeplinesc un rol de comunicare socială de proximitate și ale căror venituri comerciale publicitare și din sponsorizare nu depășesc 20 % din cifra de afaceri.

(9)	Ajutorul era finanțat din încasările unei taxe parafiscale percepute asupra resurselor provenind din publicitatea difuzată prin radiodifuziune sonoră și prin televiziune.

(10)

Autoritatea competentă, și anume Fondul de susținere pentru radiodifuziune (FSER), poate acorda trei tipuri de ajutoare:

(a)	un grant pentru instalare acordat posturilor de radiodifuziune asociativă nou autorizate de Consiliul Superior al Audiovizualului, care nu poate depăși un plafon fixat în cadrul unui barem;

(b)

un grant de funcționare cu o valoare fixată de un barem progresiv, apoi degresiv, determinat de comisia însărcinată cu atribuirea granturilor și pe care aceasta o poate majora în limite definite, ținând seama de eforturile realizate de serviciul respectiv în materie de gestiune internă și de acțiuni angajate în domeniul educativ, asociativ, cultural sau al comunicării sociale de proximitate;

(c)	un ajutor pentru echipamente în valoare de 50 % din finanțarea pentru reînnoirea echipamentelor posturilor de radio eligibile, care nu poate fi atribuit decât o dată la cinci ani și care nu poate depăși un plafon fixat în cadrul unui barem.

(11)	Schema există din 1989 și a făcut obiectul unei serii de modificări, toate notificate Comisiei și aprobate de aceasta în 1990, 1992, 1997 și 2003.

2.1. Beneficiarii schemei de ajutor

(12)

Proiectul notificat de autoritățile franceze pune în aplicare schema de ajutor menționată la articolul 80 din Legea nr. 86-1067 din 30 septembrie 1986 privind libertatea de comunicare, astfel cum a fost modificat prin articolul 25 din Legea nr. 89-25 din 17 ianuarie 1989 și prin articolul 27 din Legea nr. 90-1170 din 29 decembrie 1990, care prevede:

„Serviciile de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene ale căror resurse comerciale care provin din mesaje difuzate pe post și care prezintă un caracter de publicitate pentru o marcă sau de sponsorizare sunt mai mici de 20 % din cifra lor de afaceri totală beneficiază de un ajutor în funcție de modalitățile stabilite prin decret al Consiliului de Stat.

Finanțarea acestui ajutor este asigurată de o taxă percepută asupra resurselor provenind din publicitatea difuzată prin radiodifuziune sonoră și prin televiziune.

Remunerația percepută de serviciile de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene pentru difuzarea de mesaje destinate să sprijine acțiuni colective sau de interes general nu este luată în calcul pentru determinarea pragului vizat la alineatul (1) din prezentul articol.”

2.2. Modalitatea de finanțare a schemei de ajutor

(13)

În ceea ce privește componenta finanțare a schemei de ajutor, proiectul notificat de autoritățile franceze, la 2 octombrie 1997, devenit Decretul nr. 97-1263 din 29 decembrie 1997, de instituire a unei taxe parafiscale în favoarea unui fond de sprijinire a radiodifuziunii (9), prevede la articolul 1:

„Se instituie, începând cu 1 ianuarie 1998 și pentru o durată de cinci ani, o taxă parafiscală asupra publicității difuzate prin radiodifuziune sonoră și prin televiziune [(denumită în continuare «taxa pe regiile publicitare»)] destinată finanțării unei scheme de ajutor pentru titularii unei autorizații de servicii de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene, ale căror resurse comerciale provenind din mesaje difuzate pe post și care prezintă un caracter de publicitate pentru o marcă sau de sponsorizare sunt mai mici de 20 % din cifra lor de afaceri totală. Această taxă are ca obiect favorizarea radiodifuziunii.”

Articolul 2 din același decret prevede:

„Taxa se aplică sumelor, cu excepția comisionului agenției și a taxei pe valoarea adăugată, plătite de autorii anunțurilor pentru difuzarea mesajelor lor publicitare având ca destinație teritoriul francez.

Taxa este datorată de persoanele care asigură comercializarea acestor mesaje publicitare.

Prin ordin comun al miniștrilor bugetului și comunicațiilor, se stabilește nivelul de impozitare pe tranșe de venituri trimestriale percepute de regiile care datorează această taxă, în următoarele limite:

[…]”

Articolul 4 din același decret precizează că taxa vizată la articolul 2 se aplică, se lichidează și se recuperează de către direcția generală a impozitelor în contul Fondului de sprijinire a radiodifuziunii, cu respectarea acelorași reguli, garanții și sancțiuni precum cele prevăzute pentru taxa pe valoarea adăugată.

(14)	Aceste dispoziții au fost amendate cu ocazia modificării schemei de ajutor notificată Comisiei și autorizată prin decizia din 28 iulie 2003 (10). Conform noilor reguli, taxa parafiscală nu se aplică decât regiilor stabilite pe teritoriul francez.

3. MOTIVE CARE AU CONDUS LA INIȚIEREA PROCEDURII

(15)

În 1997, Comisia a aprobat prin Decizia N 679/97 o modificare a schemei de ajutor, care constă într-un mecanism de finanțare pentru o taxă parafiscală asupra publicității difuzate prin radio sau prin televiziune. Decizia aceasta nu conține nicio analiză a metodei de finanțare. Decizia din 1997 a produs efecte până în 2003, dată la care a fost înlocuită de o nouă decizie de autorizare NN 42/03 (11).

(16)

La 3 august 2004, Régie Network, filiala de publicitate a unui mare post de radio francez, și anume NRJ, a contestat în fața tribunalului din Lyon taxa plătită în 2001 (152 524 EUR). Cauza a făcut obiectul unei trimiteri preliminare către Curtea de Justiție în aprecierea validității deciziei Comisiei din 10 noiembrie 1997 de autorizare a ajutorului.

(17)	Hotărârea (12) Curții de Justiție, pronunțată la 22 decembrie 2008, a declarat nevalidă decizia din 1997 pe motiv că s-a omis de către Comisie evaluarea metodei de finanțare a măsurii examinate.

(18)

Într-adevăr, la punctul 89 din hotărâre, Curtea reamintește că examinarea unei măsuri de ajutor de către Comisie trebuie în mod obligatoriu să ia în considerare și modul de finanțare al ajutorului în cazul în care acesta face parte integrantă din măsură. La punctul 99 din hotărâre, Curtea precizează că taxa face parte integrantă din măsura de ajutor în cazul în care există o legătură de alocare între taxă și ajutorul respectiv în temeiul reglementărilor naționale avute în vedere, în sensul că produsul taxei este alocat în mod obligatoriu pentru finanțarea ajutorului și determină în mod direct importanța acestuia și, în consecință, influențează evaluarea compatibilității ajutorului cu piața internă.

(19)

După verificarea faptului că toate aceste condiții sunt reunite în speță, Curtea constată, la punctul 112 din hotărâre, că taxa asupra regiilor publicitare face parte integrantă din schema de ajutor destinată radiodifuziunii la a cărei finanțare servește. În consecință, Comisia trebuia să țină seama în mod obligatoriu de respectiva taxă în momentul examinării schemei de ajutor în cauză, ceea ce a omis să facă în Decizia NN 42/03.

(20)

În urma hotărârii care declară nevalidă decizia Comisiei din 10 noiembrie 1997, aceasta a luat toate măsurile necesare pentru a remedia ilegalitatea constatată și a reexaminat informațiile furnizate de autoritățile franceze. În consecință, la 11 februarie 2009, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare conform articolului 108 alineatul (2) din TFUE, cu numărul de procedură C4/2009 (13).

4. OBSERVAȚIILE FRANȚEI

(21)

Prin scrisoarea din 23 aprilie 2009, autoritățile franceze au transmis Comisiei următoarele observații:

(a)	valoarea fondurilor colectate și vărsate în cursul perioadei respective este în medie de 20 de milioane de euro anual, repartizate între peste 500 de beneficiari;

(b)	nu se contestă faptul că operatori străini care prestează servicii de radiodifuziune în Franța pornind de la posturi de radio sau regii situate în alte țări membre au plătit, de asemenea, această taxă parafiscală, dar nu ar fi posibilă identificarea lor;

(c)

ajutorul nu poate fi recuperat în special din două motive: în primul rând, schema de ajutor a fost notificată Comisiei în mod corespunzător și a fost autorizată de către aceasta de mai multe ori, ceea ce ar fi putut da naștere unei încrederi legitime din partea beneficiarilor. În al doilea rând, situația financiară a beneficiarilor în contextul actual ar face imposibilă recuperarea de către autoritățile franceze a sumelor vărsate.

5. EVALUAREA AJUTORULUI

5.1. Temeiul juridic al evaluării

(22)	Evaluarea schemei de ajutor în cauză se întemeiază pe articolul 107 alineatul (3) din TFUE.

5.2. Existența unui ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE

(23)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că:

„Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

(24)	Analiza prezentului caz în contextul condițiilor enunțate la articolul 107 alineatul (1) din TFUE.

(a) Ajutor acordat de stat prin intermediul resurselor de stat

Schema de ajutor este finanțată prin intermediul resurselor provenind dintr-o taxă parafiscală prevăzută de dispoziții legislative și de reglementare, percepută de administrația fiscală și aplicată asupra publicității prin radiodifuziune sonoră sau prin televiziune.

Ajutoarele sunt deci acordate din resurse publice ale statului francez.

(b) Efectul de denaturare sau de amenințare cu denaturarea concurenței prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri

Schema de ajutor favorizează numai prestarea de servicii de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene. Beneficiarii schemei de ajutor sunt prestatori de astfel de servicii, ale căror resurse publicitare sunt inferioare limitei de 20 % din cifra lor de afaceri totală. Aceste servicii se află într-o poziție concurențială în ceea ce privește atragerea audienței și a încasărilor din publicitate, în special cu alte servicii de radiodifuziune sonoră de pe teritoriul francez, ale căror resurse comerciale depășesc acest prag și care, ele, nu beneficiază de sprijin public în temeiul schemei de ajutor.

Deci, ajutoarele în cauză denaturează sau, cel puțin, amenință să denatureze concurența între prestatorii de servicii care beneficiază și cei care nu beneficiază de ajutoarele respective.

Serviciile de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene prestate de pe teritoriul francez, în special de beneficiarii schemei de ajutor, pot fi recepționate în alte state membre, fie și numai în zone transfrontaliere. În mod similar, se constată că taxa parafiscală prevăzută prin dispozițiile legislative și de reglementare notificate afectează și resursele publicitare din servicii prestate dinspre alte state membre către teritoriul francez.

Prin urmare, schimburile comerciale dintre statele membre sunt sau pot fi afectate de schema de ajutor notificată.

(d) Concluzie privind existența unui ajutor de stat

În aceste condiții, Comisia consideră că schema de ajutor destinată difuziunii radiofonice, care face obiectul notificării de către autoritățile franceze, intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În măsura în care schema în cauză constituie un ajutor de stat, Comisia trebuie să analizeze compatibilitatea acesteia cu piața internă. Conform hotărârii Régie Networks menționată anterior, la examinarea compatibilității acestei scheme trebuie să se țină seama de taxa pe regiile publicitare, care finanțează ajutorul în cauză.

5.3. Compatibilitatea ajutorului din perspectiva articolului 107 alineatele (2) și (3) din TFUE

(25)	Din cauza obiectului și al domeniului său de aplicare, măsura de ajutor notificată nu respectă, în mod evident, condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (2) și articolul 107 alineatul (3) literele (a) și (b) din TFUE.

(26)

Prin obiectivul său de a favoriza posturile care prestează servicii de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene pe teritoriul francez, în special prin sprijinirea posturilor cu cele mai scăzute resurse publicitare, schema de ajutor vizează garantarea pluralității mijloacelor media pe teritoriul francez, care este un obiectiv general legitim. Astfel, componenta de ajutor pentru beneficiari ar putea fi examinată ținându-se seama de condițiile enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Acesta prevede că: „Pot fi considerate compatibile cu piața internă: (…) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun (…).” În acest caz, Comisia trebuie să pună în balanță efectele pozitive și efectele negative ale măsurii.

(27)

În precedentele sale decizii, Comisia a concluzionat că schema de ajutor în cauză are efecte pozitive și este compatibilă cu piața internă, în special datorită faptului că aceasta contribuie la un obiectiv de interes general bine definit. Într-adevăr, schema de ajutor vizează garantarea pluralității posturilor care prestează servicii de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene pe teritoriul francez. Aceasta sprijină posturi mici cu audiență locală, ținând seama de interesele sociale, culturale și locale, ceea ce constituie un obiectiv general legitim. În plus, denaturarea concurenței potențial cauzată de schema de ajutor care favorizează aceste posturi de proximitate este redusă și nu afectează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Având în vederea misiunea și dimensiunea posturilor respective, denaturarea concurenței dintre acestea și prestatorii de aceleași tipuri de servicii dintr-un alt stat membru este foarte scăzută. În consecință, efectele negative ale schimburilor care rezultă ca urmare a acestei scheme sunt foarte reduse.

(28)	Cu toate acestea, din analiza articolelor 3 și 6 din Decretul nr. 97-1263 rezultă că modalitatea de finanțare a schemei de ajutor prin intermediul taxei parafiscale în cauză face parte integrantă din măsura de ajutor, cum a constatat deja Curtea în hotărârea sa Régie Networks (punctele 99-112).

(29)

Într-adevăr, așa cum se reamintește la punctul 89 din hotărârea Régie Networks: „modul de finanțare a unui ajutor poate determina incompatibilitatea cu piața comună a ansamblului unei scheme de ajutor pe care o finanțează. Prin urmare, examinarea unui ajutor nu ar putea fi separată de efectele modului său de finanțare. Dimpotrivă, examinarea unei măsuri de ajutor de către Comisie trebuie în mod obligatoriu să ia în considerare și modul de finanțare a ajutorului, în cazul în care aceasta face parte integrantă din măsură (a se vedea în acest sens, printre altele, hotărârea van Calster și alții, citată anterior, punctul 49, precum și hotărârea din 15 iulie 2004, Pearle și alții, C-345/02, Rec. p. I-7139, punctul 29).”

(30)

Prin urmare, Comisia trebuie să țină seama de respectiva taxă în momentul examinării compatibilității schemei de ajutor cu piața internă. În acest sens, taxa pe regiile publicitare în cauză apare ca fiind contrară principiului general, reafirmat în mod regulat de Comisie și confirmat de Curte în hotărârea sa din 25 iunie 1970, Franța/Comisia (47/69, Rec. p. 487), conform căruia produsele sau serviciile importate trebuie să fie exonerate de orice taxă parafiscală destinată să finanțeze o schemă de ajutor de care beneficiază doar întreprinderi naționale. Curtea evocă această analiză la punctul 115 din hotărârea sa Régie Networks.

(31)

Comisia consideră că neexonerarea serviciilor de radiodifuziune sonoră prin unde hertziene prestate în Franța de către posturi situate în alte state membre și care nu pot beneficia de ajutoarele acordate în temeiul schemei notificate afectează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care este contrară interesului comun. Deși obiectivul general al componentei de ajutor pentru beneficiarii vizați de schema notificată ar fi legitim și ar putea fi considerat ca fiind compatibil cu piața internă, nu același lucru este valabil pentru modalitatea de finanțare a schemei respective.

6. CONCLUZII

(32)	În aceste condiții, Comisia concluzionează că schema de ajutor poate fi declarată compatibilă cu piața internă, în special pe baza criteriilor enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. În schimb, Comisia nu poate aproba modalitatea de finanțare a acestei scheme.

(33)

În această privință, Comisia a luat notă de imposibilitatea invocată de autoritățile franceze, în corespondența lor din 23 aprilie 2009, de a identifica (printre contribuabilii care plătesc taxa parafiscală care finanțează schema de ajutor) operatorii străini care au prestat servicii de radiodifuziune în Franța din posturi sau regii situate în alte state membre în perioada acoperită de schema de ajutor în cauză. Comisia poate admite existența unor dificultăți administrative care împiedică identificarea acestora, ținând seama de vechimea faptelor. Cu toate acestea, pe baza explicațiilor furnizate de autoritățile franceze, scurgerea timpului, în speță, nu pare să fie, în sine, un obstacol insurmontabil în calea identificării contribuabililor pentru taxă. În schimb, autoritățile franceze au indicat că nu este întotdeauna posibil să se determine, pornind de la datele aflate în posesia lor, dacă acești contribuabili sunt regii care emit de pe teritoriul francez sau dintr-un alt stat membru. Într-un astfel de caz, este datoria lor să informeze în mod individual contribuabilul care a plătit taxa, în termen de șase luni de la notificarea prezentei decizii, în legătură cu dreptul specific al acestuia de a i se rambursa taxa, în cazul în care a emis spre Franța dintr-un alt stat membru. Administrația trebuie să utilizeze toate mijloacele la dispoziția sa pentru a identifica contribuabilii care au plătit taxa. Cu toate acestea, întrucât nu este sigur că autoritățile franceze vor putea să identifice singure totalitatea contribuabililor care au plătit taxa, este tot de datoria lor să procedeze la o publicitate adecvată a măsurilor de rambursare, astfel încât operatorii să se poate manifesta.

(34)

Într-adevăr, nimic nu se opune posibilității ca Franța să pună acești operatori necunoscuți în situația de a-și exercita dreptul de li se restitui taxele plătite în mod necuvenit în perioada 1997-2002. Franța va putea remedia incompatibilitatea modalității de finanțare a schemei de ajutor prin rambursarea valorii taxelor incompatibile cu piața internă, respectând condițiile următoare:

—

Franța trebuie să lanseze un apel către operatorii vizați, informându-i individual de dreptul lor specific la rambursare de fiecare dată când autoritățile franceze sunt în măsură să îi identifice și prin intermediul unei publicități adecvate, în special prin apariții în revistele specializate de pe întregul teritoriu al Uniunii Europene (14);

—	contribuabilii trebuie să dispună de un termen de 3 ani începând cu data la care s-a efectuat publicitate adecvată pentru a introduce cererea de rambursare (15);

—	rambursarea trebuie să aibă loc în termen maxim de 6 luni de la data introducerii cererii (16);

—

sumele rambursate trebuie majorate cu dobânzile acumulate efectiv de la data la care acestea au fost percepute și până la data rambursării efective, calculate pe o bază compusă, luând ca referință o rată obiectivă, prin analogie, cea care figurează la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (17);

—	autoritățile franceze trebuie să accepte orice probă rezonabilă furnizată de operatorii în cauză care demonstrează plata taxei;

—	dreptul la rambursare nu poate face obiectul unor alte condiții;

—	autoritățile franceze vor transmite Comisiei rapoarte periodice, la fiecare 6 luni, începând cu data notificării prezentei decizii, privind situația procedurii de rambursare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Schema de ajutor pe care Franța a pus-o în aplicare este compatibilă cu piața internă în condițiile prevăzute la articolul 2.

Articolul 2

Pentru a elimina discriminarea suportată de difuzorii străini care au plătit statului francez taxele pe regiile publicitare fără a putea beneficia de schema de ajutor, autoritățile franceze trebuie să procedeze la rambursarea taxelor parafiscale percepute de la operatorii străini în perioada 1997-2002. Ele trebuie să informeze, în termen de șase luni de la data notificării prezentei decizii, toți operatorii care au plătit taxele care urmează să fie rambursate, în fiecare caz în care vor putea să îi identifice și să lanseze un apel, prin intermediul unei publicități adecvate, pentru ca operatorii vizați să se poată manifesta, acordându-le un termen de trei ani pentru a introduce cererea de rambursare (18). După un astfel de apel și pe baza probelor furnizate de operatorii în cauză, Franța, în termen de maximum 6 luni de la data introducerii cererii de rambursare, rambursează valoarea taxelor incompatibile cu piața internă, majorată cu dobânzile acumulate efectiv, calculate pe o bază compusă, luând o referință de rată obiectivă, prin analogie, cea care figurează la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004.

Articolul 3

Franța informează Comisia, în termen de două luni de la data notificării prezentei decizii, în legătură cu măsurile adoptate pentru a se conforma prezentei decizii.

Aceasta transmite Comisiei rapoarte periodice, la fiecare la șase luni, începând cu data notificării prezentei decizii, privind situația procedurii de rambursare vizate la articolul 2, până la expirarea unui termen de trei ani de la ultimele măsuri de publicitate adecvată menționate la articolul 2.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Republicii Franceze.

Adoptată la Bruxelles, 29 septembrie 2010.

Pentru Comisie

Joaquín ALMUNIA

Vicepreședinte

(1) Începând cu data de 1 decembrie 2009, articolele 87 și 88 din Tratatul CE au devenit articolele 107 și, respectiv, 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). Cele două seturi de dispoziții sunt în esență identice. În sensul prezentei decizii, trimiterile la articolele 107 și 108 din TFUE trebuie înțelese ca trimiteri la articolele 87 și, respectiv, 88 din Tratatul CE, dacă este cazul.

(2) JO L 1, 3.1.1994, p. 3.

(3) JO C 223, 16.9.2009, p. 15. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2009:223:0015:0019:RO:PDF

(4) Decretul 92-1053 din 30 septembrie 1992.

(5) Scrisoarea adresată autorităților franceze la 10 noiembrie 1997, ajutor de stat N 679/97, JO C 120, 1.5.1999, p. 2; http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:1999:120:0002:0002:FR:PDF.

(6) Ajutor de stat NN 42/03 (ex N 752/02), JO C 219, 16.9.2003, p. 3. http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2003:219:0002:0003:FR:PDF; http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/comp-2003/nn042-03.pdf

(7) A se vedea considerentul 14.

(8) A se vedea nota de subsol nr. 1.

(9) JORF din 30 decembrie 1997, p. 19194.

(10) Ajutor de stat NN 42/03 (ex N 752/02), în JO C 219, 16.9.2003, p. 3. A se vedea nota de subsol 5.

(11) A se vedea nota de subsol nr. 10.

(12) Cauza C-333/07, Régie Networks; http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62007C0333:RO:HTML.

(13) A se vedea nota de subsol nr. 1.

(14) În cadrul frontierelor sale din 2003.

(15) Este vorba în Franța de un termen uzual de reacție în raporturile dintre administrația fiscală și contribuabili, care poate fi considerat ca fiind rezonabil.

(16) Acest termen fusese reținut în decizia Comisiei din 14 decembrie 2004 privind taxa pe cumpărările de carne (taxa de ecarisaj) pusă în aplicare de Franța. Acest termen pare rezonabil și nu există niciun motiv să se renunțe la el în acest caz.

(17) JO L 140, 30.4.2004, p. 1.

(18) Conform condițiilor precizate la considerentul 34.

8.3.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 61/28

DECIZIA COMISIEI

din 2 martie 2011

de modificare a Deciziei 2008/456/CE de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. 574/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general „Solidaritate și gestionarea fluxurilor migratorii”, în ceea ce privește sistemele de gestiune și control ale statelor membre, normele de gestiune administrativă și financiară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțate de fond

[notificată cu numărul C(2011) 1160]

(Numai textele în limbile bulgară, cehă, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză sunt autentice)

(2011/148/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia nr. 574/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general „Solidaritate și gestionarea fluxurilor migratorii” (1), în special articolul 25 și articolul 37 alineatul (4),

întrucât:

(1)	Având în vedere experiența acumulată de la lansarea Fondului pentru frontierele externe, este necesar să se clarifice obligațiile prevăzute de Decizia 2008/456/CE a Comisiei (2) în ceea ce privește transparența, tratamentul egal și nediscriminarea în momentul punerii în aplicare a proiectelor.

(2)	Statele membre au obligația de a prezenta rapoarte privind punerea în aplicare a programelor lor naționale. Prin urmare, este oportun să se clarifice ce informații trebuie furnizate de statele membre.

(3)	Pentru a reduce sarcina administrativă suportată de statele membre și a oferi un grad mai ridicat de securitate juridică, ar trebui simplificate și clarificate normele privind eligibilitatea cheltuielilor pentru acțiunile cofinanțate de Fondul pentru frontierele externe.

(4)

Majoritatea modificărilor introduse de prezenta decizie ar trebui să se aplice imediat. Cu toate acestea, având în vedere că programele anuale pentru 2009 și 2010 sunt în curs de desfășurare, normele revizuite privind eligibilitatea cheltuielilor pentru acțiunile cofinanțate de Fondul pentru frontierele externe ar trebui să se aplice începând cu programul anual pentru 2011. Cu toate acestea, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a aplica aceste norme mai devreme, în anumite condiții.

(5)	În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca a transpus Decizia nr. 574/2007/CE în dreptul său intern și, în consecință, are obligații în temeiul acesteia.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (3) și cu Decizia ulterioară 2004/926/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind punerea în aplicare a unor părți din acquis-ul Schengen de către Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (4). Prin urmare, decizia nu prevede obligații pentru Regatul Unit și nu i se aplică acestuia.

(7)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (5). Prin urmare, decizia nu prevede obligații pentru Irlanda și nu i se aplică acesteia.

(8)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, Decizia nr. 574/2007/CE constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state membre la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care intră sub incidența domeniilor menționate la articolul 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (7).

(9)

În ceea ce privește Elveția, Decizia nr. 574/2007/CE constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea acesteia din urmă la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniilor menționate la articolul 4 alineatul (1) din decizia Consiliului referitoare la semnarea, în numele Comunității Europene, a acestui acord și la aplicarea provizorie a anumitor dispoziții ale acestuia.

(10)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului comun pentru „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor de migrație”, instituit prin Decizia nr. 574/2007/CE.

(11)	Prin urmare, Decizia 2008/456/CE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2008/456/CE se modifică după cum urmează:

1.	La articolul 9 alineatul (1), a doua teză se înlocuiește cu următorul text: „Orice modificare importantă a conținutului cererilor de propuneri se publică, la rândul său, în aceleași condiții.”

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Contracte de punere în aplicare

Atunci când atribuie contracte pentru punerea în aplicare a proiectelor, statul, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public, asociațiile constituite din una sau mai multe asemenea autorități sau organisme de drept public respectă legislația și principiile Uniunii, precum și dispozițiile interne aplicabile în materie de achiziții publice.

Alte entități, în afara celor menționate în primul paragraf, vor atribui contractele pentru punerea în aplicare a proiectelor în urma unei publicități corespunzătoare, pentru a se asigura respectarea principiului transparenței, al nediscriminării și al tratamentului egal. Contractele a căror valoare este mai mică de 100 000 EUR pot fi atribuite cu condiția ca entitatea în cauză să solicite cel puțin trei oferte. Fără a aduce atingere dispozițiilor naționale, contractele a căror valoare este mai mică de 5 000 EUR nu fac obiectul niciunor obligații procedurale.”

La articolul 21, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea responsabilă notifică prin scrisoare oficială Comisiei orice modificare importantă în sistemul de gestiune și control și transmite Comisiei o descriere revizuită a sistemului de gestiune și control cât mai curând posibil și cel târziu până la data la care modificarea produce efecte.”

4.	La articolul 24, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Tabelele financiare aferente rapoartelor intermediare și finale prezintă o defalcare a sumelor atât pe priorități, cât și pe priorități specifice, conform orientărilor strategice.”

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), se adaugă următoarele teze:

„Orice modificări aduse strategiei de audit prezentate în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (c) din actul de bază și acceptate de Comisie sunt transmise fără întârziere Comisiei. Strategia de audit revizuită este stabilită în conformitate cu modelul din anexa VI, marcând modificările introduse.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Cu excepția cazului în care fiecare dintre ultimele două programe anuale adoptate de Comisie corespunde unei contribuții comunitare anuale sub 1 milion EUR, autoritatea de audit prezintă un plan anual de audit înainte de data de 15 februarie a fiecărui an, începând din 2010. Planul de audit este elaborat în conformitate cu modelul din anexa VI. Statele membre nu trebuie să prezinte încă o dată strategia de audit atunci când transmit planurile anuale de audit. În cazul unei strategii de audit combinate, prevăzute la articolul 32 alineatul (2) din actul de bază, poate fi prezentat un plan de audit anual combinat.”

Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 26

Documente elaborate de autoritatea de certificare

(1) Certificarea privind cererea de plată a celei de a doua prefinanțări menționate la articolul 41 alineatul (4) din actul de bază este întocmită de autoritatea de certificare și transmisă de către autoritatea responsabilă Comisiei în formatul din anexa VIII.

(2) Certificarea privind cererea de plată finală a celei de-a doua prefinanțări menționate la articolul 42 alineatul (1) litera (a) din actul de bază este întocmită de autoritatea de certificare și transmisă de către autoritatea responsabilă Comisiei în formatul din anexa IX.”

7.	Articolul 37 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 37 Schimbul electronic de documente În plus față de versiunile tipărite, semnate în mod corespunzător, ale documentelor menționate în capitolul 3, informațiile sunt transmise, de asemenea, prin mijloace electronice.”

Articolul 40 alineatul (3) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)	30 iunie a anului N (8) + 2, pentru toate celelalte costuri suplimentare.

9.	Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

(1) Articolul 1 punctele 1-8 și punctele 1-5 din anexă se aplică de la data adoptării prezentei decizii.

(2) Punctul 6 din anexă se aplică cel târziu din momentul punerii în aplicare a programelor anuale pentru 2011.

(3) Statele membre pot decide să aplice punctul 6 din anexă proiectelor în curs sau viitoare începând cu programele anuale pentru 2009 și 2010, cu respectarea deplină a principiului tratamentului egal, al transparenței și al nediscriminării. În acest caz, statele membre aplică proiectului în cauză noile norme în ansamblul lor și, după caz, modifică acordul de finanțare. Exclusiv în privința cheltuielilor cu asistența tehnică, statele membre pot decide să aplice punctul 6 din anexă începând cu programul anual pentru 2008.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda și Regatului Suediei.

Adoptată la Bruxelles, 2 martie 2011.

Pentru Comisie

Cecilia MALMSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 144, 6.6.2007, p. 22.

(2) JO L 167, 27.6.2008, p. 1.

(3) JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(4) JO L 395, 31.12.2004, p. 70.

(5) JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(6) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(7) JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(8) Unde «N» reprezintă anul menționat în decizia de finanțare care aprobă programele anuale ale statelor membre.”

ANEXĂ

Anexele la Decizia 2008/456/CE se modifică după cum urmează:

Anexa III se modifică după cum urmează:

1.1.	punctul 2 se elimină;

1.2.	punctul 4.2 se elimină.

Anexa IV se modifică după cum urmează:

2.1.

în partea A, punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text:

„1.2.

Descrierea procesului de selecție a proiectelor (la nivelul autorității responsabile/autorității delegate sau al organismelor asociate) și rezultatele acestora”;

2.2.	în partea A punctul 2 tabelul 1 ultima coloană, cuvântul „eligibil” se elimină.

În anexa V, partea A se modifică după cum urmează:

3.1.

punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul text:

„1.2.

Actualizarea situației prezentate în raportul intermediar privind descrierea organizării procesului de selecție a proiectelor (la nivelul autorității responsabile/autorității delegate sau al organismelor asociate) și rezultatele acestora, dacă este cazul”;

3.2.

se adaugă următorul punct 1.8:

„1.8.

Confirmarea că nu s-au efectuat modificări importante în cadrul sistemului de gestiune și control de la ultima revizuire notificată Comisiei la data de…”;

3.3.

punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4. EXECUȚIE FINANCIARĂ

Raport final privind punerea în aplicare a programului anual

Tabelul 1

Raport financiar detaliat

Stat membru: […]

Program anual vizat: […]

Situația la data de: [ziua/luna/anul]

(toate cifrele în EUR)

Sumă programată de SM (ca în programul anual aprobat de Comisie)

Sumă angajată la nivelul statelor membre

Cifrele reale acceptate de autoritatea responsabilă

(costuri suportate de beneficiari și contribuția finală a CE)

Acțiuni

Proiecte

Ref. prioritate

Ref. prioritate (1)

Total costuri programate

(a)

Contribuția CE

(b)

Contribuția CE în %

(c = b/a)

Costuri totale eligibile

(d)

Contribuția CE

(e)

Contribuția CE în %

(f = e/d)

Costuri totale eligibile

(g)

Contribuția CE

(h)

Contribuția CE în %

(i = h/g)

Contribuții din partea terților

(j)

Încasări generate de proiect

(k)

Plăți/Recuperări care trebuie efectuate de AR

(l)

Acțiunea 1: […]

proiect 1: […]

proiect nr.: […]

Total acțiunea 1

Acțiunea …: […]

proiect 1: […]

proiect nr.: […]

Total acțiunea …: […]

Acțiunea nr.: […]

proiect 1: […]

proiect nr.: […]

Total acțiunea nr.

Asistență tehnică

Alte operațiuni (1)

TOTAL

0 %

3.4.

punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„6. ANEXE

Cheltuieli eligibile ale proiectului și conformitatea veniturilor cu regula nonprofitului, precum și descrierea pe scurt a proiectului

Raport final privind punerea în aplicare a programului anual

Tabelul 6 A

Costuri eligibile ale proiectului și surse de venit. Conformitatea cu regula nonprofitului prevăzută la punctul I.3.3 din anexa XI

Situația la data de: zi/lună/an

	Costuri eligibile			Surse de venit
	Costuri directe	Costuri indirecte	Total costuri eligibile	Contribuția UE	Contribuția terților	Încasări generate de proiect	Venit total (după cum se prevede la punctul I.3.3 din anexa XI)
	(a)	(b)	(c) = (a) + (b)	(e)	(f)	(g)	(h)= (e) + (f) + (g)
Referința proiectului
Referința proiectului
Referința proiectului
etc.
TOTAL ACȚIUNEA 1
Referința proiectului
Referința proiectului
Referința proiectului
etc.
TOTAL ACȚIUNEA 2
Referința proiectului
Referința proiectului
Referința proiectului
etc.
TOTAL ACȚIUNEA N
ASISTENȚĂ TEHNICĂ
TOTAL PROGRAM ANUAL

Anexa VIII se modifică după cum urmează:

4.1.	titlul se înlocuiește cu următorul text:

4.2.	la nota de subsol 1, se elimină cuvântul „eligibile”;

4.3.

punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.	cheltuielile declarate au fost efectuate în cadrul acțiunilor selectate pentru finanțare în conformitate cu criteriile care se aplică programului anual;”.

5.	În anexa IX, titlul se înlocuiește cu următorul text:

Anexa XI se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA XI

NORME PRIVIND ELIGIBILITATEA CHELTUIELILOR FONDUL PENTRU FRONTIERELE EXTERNE

I. Principii generale

I.1. Principii de bază

În conformitate cu actul de bază, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie:

(a)	să se încadreze în domeniul de aplicare al fondului și în obiectivele acestuia, astfel cum se precizează la articolele 1 și 3 din actul de bază;

(b)	să se numere printre acțiunile eligibile menționate la articolele 4 și 6 din actul de bază;

(c)	să fie necesare pentru desfășurarea activităților incluse în proiect, făcând parte din programele anuale și multianuale aprobate de Comisie;

(d)	să fie rezonabile și să respecte principiile bunei gestiuni financiare, în special raportul calitate/preț și rentabilitatea;

(e)

să fie efectuate de către beneficiarul final și/sau de către partenerii la proiect, care au sediul și sunt înregistrați într-un stat membru, cu excepția organizațiilor internaționale din sectorul public constituite prin acorduri interguvernamentale și a agențiilor specializate înființate de astfel de organizații, a Comitetului Internațional al Crucii Roșii și a Federației Internaționale a Societăților Naționale ale Crucii Roșii și Semilunii Roșii. În ceea ce privește articolul 39 din prezenta decizie, normele aplicabile beneficiarului final se aplică mutatis mutandis partenerilor din cadrul proiectului;

(f)	să fie efectuate în conformitate cu prevederile specifice din acordul de finanțare.

2.	În cazul acțiunilor multianuale care se încadrează în prevederile de la articolul 16 alineatul (6) din actul de bază, doar acea parte a acțiunii cofinanțată printr-un program anual este considerată proiect pentru aplicarea acestor norme de eligibilitate.

3.	Proiectele susținute de fond nu sunt finanțate din alte surse incluse în bugetul Comunității. Proiectele susținute de fond sunt cofinanțate din surse publice sau private.

I.2. Bugetul unui proiect

Bugetul unui proiect este prezentat sub următoarea formă:

Cheltuieli

Venit

+	Costuri directe (CD)

+	Costuri indirecte (procentaj fix din CD, stabilit în acordul de finanțare)

+	Contribuția CE (definită ca fiind cea mai mică dintre cele trei sume menționate la articolul 12 din prezenta decizie)

+	Contribuția beneficiarului final și a partenerilor din cadrul proiectului

+	Contribuția terților

+	Încasări generate de proiect

=	Cost eligibil total (CET)

=	Venit total (VT)

Bugetul este echilibrat: costul eligibil total este egal cu venitul total.

I.3. Venituri și principiul nonprofit

Proiectele susținute de fond trebuie să nu aibă scop lucrativ. În cazul în care, la sfârșitul proiectului, sursele de venit, inclusiv încasările, depășesc cheltuielile, contribuția fondului la proiect este redusă în mod corespunzător. Toate sursele de venit aferente proiectului trebuie să fie înregistrate în contabilitatea beneficiarului final sau în documentele fiscale ale acestuia și trebuie să fie ușor de identificat și de verificat.

Veniturile proiectului provin din toate contribuțiile financiare acordate proiectului de către fond, din surse publice sau private, inclusiv propria contribuție a beneficiarului final, și din orice încasări generate de proiect. În contextul acestei reglementări, «încasările» reprezintă veniturile realizate de un proiect în timpul perioadei de eligibilitate, astfel cum este descrisă la punctul I.4, din vânzări, închirieri, servicii, taxe de înscriere sau alte venituri echivalente.

3.	Contribuția comunitară rezultând din aplicarea principiului nonprofit, astfel cum se menționează la articolul 12 litera (c) din prezenta decizie, va fi reprezentată de «costul eligibil total» minus «contribuția terților» și «încasările generate de proiect».

I.4. Perioada de eligibilitate

Costurile aferente unui proiect trebuie să fie suportate, iar plățile respective (cu excepția amortizării) trebuie să se facă după data de 1 ianuarie a anului menționat în decizia de finanțare care aprobă programele anuale ale statelor membre. Perioada de eligibilitate se întinde până la data de 30 iunie a anului N (2) + 2; de aceea, costurile aferente proiectului trebuie să fie generate înainte de această dată.

2.	Este exceptată de la perioada de eligibilitate menționată la punctul 1 asistența tehnică pentru statele membre (a se vedea punctul IV.3).

I.5. Înregistrarea cheltuielilor

1.	Cheltuielile corespund plăților efectuate de către beneficiarul final. Acestea trebuie să aibă forma unor tranzacții financiare (în numerar), cu excepția amortizării.

2.	În general, cheltuielile sunt justificate prin facturi oficiale. Dacă acest lucru nu este posibil, cheltuielile sunt justificate prin documente contabile sau prin documente justificative cu o valoare probatorie echivalentă.

Cheltuielile trebuie să poată fi identificate și verificate. În special, acestea:

(a)	trebuie să fie înregistrate în contabilitatea beneficiarului final;

(b)	trebuie să fie stabilite în conformitate cu normele contabile aplicabile ale țării în care își are sediul beneficiarul final și cu practicile obișnuite de contabilitate a costurilor folosite de către beneficiarul final; precum și

(c)	trebuie să fie declarate în conformitate cu dispozițiile legislației fiscale și sociale aplicabile.

4.	Dacă este necesar, beneficiarii finali au obligația de a păstra copii autentificate ale documentelor contabile care justifică veniturile și cheltuielile efectuate de parteneri în legătură cu proiectul în cauză.

5.	Păstrarea și prelucrarea documentelor prevăzute la punctele 2 și 4 trebuie să respecte legislația internă privind protecția datelor.

I.6. Domeniul teritorial de aplicare

Cheltuielile pentru acțiunile descrise la articolele 4 și 6 din actul de bază trebuie să fie efectuate pe teritoriul statelor membre de către beneficiarii finali definiți la punctul I.1.1 litera (e), cu excepția:

—	cheltuielilor de punere în aplicare a acțiunilor legate de obiectivele generale definite la articolul 3 alineatul (1) litera (d) din actul de bază; cheltuielile pentru aceste acțiuni pot fi efectuate pe teritoriul statelor membre și în țările terțe;

—	acțiunilor legate de supravegherea frontierelor externe; aceste acțiuni se pot desfășura atât în interiorul, cât și în afara teritoriului statelor membre.

Partenerii la proiect care sunt înregistrați și au sediul în țări terțe pot participa la proiecte doar fără să antreneze costuri, cu excepția organizațiilor internaționale din sectorul public constituite prin acorduri interguvernamentale și a agențiilor specializate înființate de astfel de organizații, a Comitetului Internațional al Crucii Roșii și a Federației Internaționale a Societăților Naționale ale Crucii Roșii și Semilunii Roșii.

II. Categorii de costuri eligibile (la nivel de proiect)

II.1. Costuri eligibile directe

Costurile eligibile directe ale proiectului sunt acele costuri care, pe baza condițiilor generale de eligibilitate stabilite în partea I, pot fi identificate ca fiind costuri specifice legate în mod direct de punerea în aplicare a proiectului. Costurile directe sunt incluse în bugetul total estimativ al proiectului.

Următoarele costuri directe sunt eligibile:

II.1.1. Costurile de personal

1.	Costurile pentru personalul alocat proiectului, care cuprind salariile, contribuțiile la asigurările sociale și alte costuri statutare, sunt eligibile, cu condiția ca acestea să corespundă politicii de remunerare practicată în mod obișnuit de beneficiar.

2.	Pentru organizațiile internaționale, costurile de personal eligibile pot cuprinde provizioane pentru a acoperi drepturile și obligațiile statutare legate de remunerare.

Costurile corespunzătoare privind personalul organismelor publice sunt eligibile în măsura în care acestea sunt legate de costul unor activități pe care organismul public respectiv nu le-ar efectua în cazul în care proiectul în cauză nu s-ar desfășura. Acest personal este detașat sau repartizat în vederea punerii în aplicare a proiectului printr-o decizie scrisă a beneficiarului final.

4.	Costurile de personal sunt detaliate în bugetul previzional, indicând funcțiile și numărul membrilor personalului.

II.1.2. Costuri de deplasare și de ședere

1.	Costurile de deplasare și de ședere sunt eligibile ca fiind costuri directe pentru personalul sau alte persoane care participă la activitățile proiectului și a căror deplasare este necesară pentru punerea în aplicare a proiectului.

Costurile de deplasare sunt eligibile pe baza costurilor reale suportate. Ratele de rambursare se bazează pe cea mai ieftină formă de transport public și zborurile sunt acceptate, în general, doar pentru călătorii de peste 800 km (dus-întors) sau în cazul în care destinația geografică necesită călătoria cu avionul. În cazul în care se folosește un autoturism proprietate personală, rambursarea se face în mod normal fie pe baza costului transportului public, fie pe baza kilometrajului în conformitate cu reglementările oficiale publicate în statele membre în cauză sau folosite de către beneficiarul final.

Costurile de ședere sunt eligibile pe baza costurilor reale sau a unei diurne. În cazul în care o organizație și-a stabilit propriile diurne (indemnizații de ședere), acestea se vor aplica în limitele stabilite de către statul membru în conformitate cu legislația și practica națională. Indemnizațiile de ședere sunt menite, în mod normal, să acopere transportul local (inclusiv taxiurile), cazarea, masa, apelurile telefonice locale și cheltuieli diverse.

II.1.3. Aparatură

II.1.3.1. Norme generale

Costurile legate de achiziționarea de echipament (bazate pe oricare dintre următoarele: închirierea, leasingul, achiziționarea pe baza unui cost total sau parțial sau amortizarea activelor achiziționate) sunt eligibile doar dacă sunt esențiale pentru punerea în aplicare a proiectului. Echipamentul are caracteristicile tehnice necesare pentru proiect și respectă normele și standardele aplicabile.

II.1.3.2. Închiriere și leasing

Cheltuielile legate de operațiunile de închiriere și leasing sunt eligibile pentru cofinanțare în funcție de normele în vigoare în statul membru, de legislația și practicile naționale, precum și de durata de închiriere sau leasing în scopul derulării proiectului.

II.1.3.3. Cumpărarea

Costurile legate de achiziționarea de echipament [sisteme, echipament de operare, mijloace de transport, inter alia, astfel cum se specifică la articolul 5 alineatul (1) literele (c)-(f) din actul de bază] sunt eligibile în conformitate cu normele naționale. Astfel de costuri sunt eligibile pentru cofinanțare pe baza costului total sau parțial al achiziției dacă:

(a)	sunt direct legate de realizarea proiectului;

(b)	sunt efectuate în conformitate cu normele naționale privind achizițiile din statul membru;

(c)	echipamentul are caracteristicile tehnice necesare pentru proiect și este în conformitate cu normele și standardele aplicabile;

(d)

echipamentul va continua să fie utilizat pentru realizarea unor obiective similare cu cele ale proiectului, după ziua cumpărării acestuia, pentru o perioadă minimă de:

—	trei sau mai mulți ani pentru echipamentul din domeniul tehnologiei informației și comunicării (TIC);

—	cinci sau mai mulți ani pentru alte tipuri de echipament, cum ar fi echipamentul de operare și mijloacele de transport, cu excepția celor indicate mai jos;

—	zece ani pentru elicoptere, nave și aeronave.

În mod alternativ, cheltuielile pentru echipamentul menționat mai sus pot fi eligibile pe baza amortizării în conformitate cu normele naționale. În acest caz, se aplică condițiile de la punctul 1 literele (a), (b) și (c) menționate anterior. În plus, următoarele condiții trebuie, de asemenea, îndeplinite:

(a)	în cazul echipamentului achiziționat înainte sau pe durata proiectului, este eligibilă doar partea de amortizare a echipamentului pe baza duratei de folosință în scopul proiectului și a ratei de folosire reală în scopul proiectului;

(b)	echipamentul achiziționat înainte de perioada de desfășurare a proiectului, dar care este folosit pentru desfășurarea proiectului este eligibil pe baza amortizării. Totuși, aceste costuri nu sunt eligibile în cazul în care echipamentul a fost cumpărat inițial din fonduri comunitare;

(c)	costurile de cumpărare a echipamentului corespund prețurilor normale de pe piață, iar valoarea articolelor în cauză este amortizată în conformitate cu normele contabile și fiscale aplicabile beneficiarului final.

II.1.4. Bunuri imobile

II.1.4.1. Norme generale

În cazul cumpărării, al construcției, al renovării sau al închirierii de bunuri imobile, acestea trebuie să aibă calitățile tehnice necesare pentru proiect și să respecte normele și standardele aplicabile.

II.1.4.2. Cumpărare, construcție sau renovare

În cazul în care cumpărarea de bunuri imobile este esențială pentru punerea în aplicare a proiectului și are o legătură clară cu îndeplinirea obiectivelor acestuia, cumpărarea de bunuri imobile, respectiv clădiri deja construite, sau construirea de bunuri imobile sunt eligibile pentru cofinanțare, pe baza costului total sau parțial sau pe baza amortizării, în condițiile menționate în cele ce urmează, fără a aduce atingere aplicării unor reglementări de drept intern mai stricte:

(a)

obținerea unui certificat din partea unui evaluator calificat independent sau a unui organism oficial amortizat în mod corespunzător, care să confirme că prețul nu depășește valoarea de piață și care să ateste că bunul imobil este în conformitate cu reglementările de drept intern sau să specifice aspectele care nu sunt conforme legislației, pe care beneficiarul final plănuiește să le rectifice în cadrul proiectului;

(b)	bunul imobil nu a fost cumpărat prin finanțare comunitară la o dată anterioară punerii în aplicare a proiectului:

(c)

bunul imobil este folosit numai în scopul menționat în proiect pentru o perioadă de cel puțin zece ani de la data încheierii proiectului, cu excepția cazului în care Comisia dispune altfel în cazul cofinanțării cheltuielilor totale sau parțiale. În cazul cofinanțării pe baza amortizării, această perioadă se reduce la cinci ani;

(d)	achiziționarea de bunuri imobile respectă principiile raportului calitate/preț și rentabilității și este considerată ca fiind proporțională cu scopul realizat prin punerea în aplicare a proiectului.

(e)	în cazul cofinanțării pe baza amortizării, sunt eligibile doar partea de amortizare a acestor active corespunzătoare duratei de folosință în scopul proiectului și doar rata de folosire efectivă în scopul proiectului; amortizarea se va calcula conform normelor contabile de drept intern.

2.	Cheltuielile pentru renovarea bunurilor imobile sunt eligibile pentru cofinanțare pe baza costului total sau parțial sau pe baza amortizării. În cazul costurilor aferente renovării, se aplică doar condițiile de la literele (c) și (d) menționate anterior la punctul 1.

II.1.4.3. Închiriere

Închirierea de bunuri imobile este eligibilă pentru cofinanțare în cazul în care există o legătură clară între închiriere și obiectivele proiectului în cauză, în condițiile menționate în cele ce urmează și fără a aduce atingere aplicării unor reglementări de drept intern mai stricte:

(a)	bunul imobil nu a fost cumpărat printr-o acțiune de finanțare comunitară;

(b)	bunul imobil este folosit numai pentru punerea în aplicare a proiectului. În caz contrar, este eligibilă doar partea costurilor care corespunde folosirii bunului pentru proiect.

II.1.5. Consumabile, furnituri și servicii generale

Costurile consumabilelor, ale furniturilor și ale serviciilor generale sunt eligibile cu condiția ca acestea să poată fi identificate și să fie necesare în mod direct pentru punerea în aplicare a proiectului.

II.1.6. Subcontractare

1.	Ca regulă generală, beneficiarii finali trebuie să aibă capacitatea de a gestiona ei înșiși proiectele. Suma corespunzătoare activităților care pot fi subcontractate în cadrul proiectului ar trebui să fie specificată în mod clar în acordul de finanțare.

Cheltuielile legate de următoarele subcontracte nu sunt eligibile pentru cofinanțarea de către fond:

(a)	subcontractarea sarcinilor legate de gestionarea generală a proiectului;

(b)	subcontractarea care mărește costul proiectului, fără a-i aduce și o valoare adăugată proporțională;

(c)	subcontractarea cu intermediari sau consultanți a căror plată este stabilită ca procent din costul total al proiectului, cu excepția cazului în care o astfel de plată este justificată de către beneficiarul final prin raportarea la valoarea reală a muncii depuse sau a serviciilor furnizate.

3.	Pentru toate subcontractele, subcontractanții se obligă să furnizeze tuturor organismelor de audit și control toate informațiile necesare referitoare la activitățile subcontractate.

II.1.7. Costuri care derivă în mod direct din cerințele legate de cofinanțarea Uniunii

Costurile necesare pentru a îndeplini cerințele legate de cofinanțarea UE, cum ar fi publicitatea, transparența, evaluarea proiectului, auditul extern, garanțiile bancare, costurile de traducere etc. sunt eligibile drept costuri directe.

II.1.8. Onorariile experților

Cheltuielile pentru consultanța juridică, cheltuielile notariale și cele pentru plata experților tehnici și financiari sunt eligibile.

II.2. Costuri eligibile indirecte

1.	Costurile eligibile indirecte ale unei acțiuni sunt acele costuri care, în temeiul condițiilor de eligibilitate descrise la punctul I.1.1, nu sunt identificabile ca fiind costuri specifice legate în mod direct de punerea în aplicare a proiectului.

2.	Prin derogare de la punctul I.1.1 litera (e) și punctul I.5, costurile indirecte suportate pentru realizarea acțiunii pot fi eligibile pentru finanțare forfetară, fixată la cel mult 2,5 % din costurile directe totale eligibile.

3.	Organizațiile care beneficiază de o subvenție de funcționare de la bugetul Uniunii nu pot include costuri indirecte în bugetul lor previzional.

III. Cheltuieli neeligibile

Următoarele costuri nu sunt eligibile:

(a)	taxa pe valoarea adăugată (TVA), cu excepția cazului în care beneficiarul final face dovada că nu o poate recupera;

(b)

rentabilitatea capitalului, costuri aferente datoriei și serviciului datoriei, dobânzi debitoare, comisioane de schimb valutar și pierderi din schimbul valutar, provizioane pentru pierderi sau potențiale obligații viitoare, dobânzi datorate, creanțe îndoielnice, amenzi, penalități financiare, costuri de judecată și cheltuieli excesive sau nechibzuite;

(c)	costurile de reprezentare exclusiv pentru personalul proiectului; sunt permise costuri de protocol rezonabile pentru evenimente sociale justificate de proiect, cum ar fi un eveniment organizat la încheierea proiectului sau reuniunile echipei de coordonare a proiectului;

(d)	costurile declarate de către beneficiarul final și acoperite de către un alt proiect sau program de lucru care primește finanțare din partea Comunității;

(e)	cumpărarea de terenuri;

(f)	contribuțiile în natură.

IV. Asistența tehnică la inițiativa statelor membre

Toate costurile necesare pentru punerea în aplicare a fondului de către autoritatea responsabilă, autoritatea delegată, autoritatea de audit, autoritatea de certificare și alte organisme care contribuie la îndeplinirea sarcinilor enumerate la punctul 2 sunt eligibile în cadrul asistenței tehnice, în limitele menționate la articolul 18 din actul de bază.

Aceasta include următoarele elemente:

(a)	cheltuieli legate de pregătirea, selecția, evaluarea, gestionarea și monitorizarea acțiunilor;

(b)	cheltuieli legate de audituri și de verificările la fața locului ale acțiunilor sau proiectelor;

(c)	cheltuieli legate de evaluările acțiunilor sau proiectelor;

(d)	cheltuieli legate de informare, diseminare și transparență în ceea ce privește acțiunile;

(e)	cheltuieli pentru achiziționarea, instalarea și întreținerea sistemelor computerizate în scopul gestionării, monitorizării și evaluării fondurilor;

(f)

cheltuieli în scopul reuniunilor comitetelor de monitorizare și ale subcomitetelor în legătură cu punerea în aplicare a acțiunilor; aceste cheltuieli pot include de asemenea costurile pentru plata experților și a altor membri ai acestor comitete, inclusiv participanți din țările terțe, în cazul în care prezența acestora este esențială pentru punerea în aplicare eficace a acțiunilor;

(g)	cheltuieli pentru consolidarea capacității administrative în scopul punerii în aplicare a fondului.

Activitățile legate de asistența tehnică trebuie realizate și plățile corespunzătoare trebuie efectuate după data de 1 ianuarie a anului menționat în decizia de finanțare care aprobă programele anuale ale statelor membre. Perioada de eligibilitate se întinde până la termenul-limită pentru înaintarea raportului final privind punerea în aplicare a programului anual.

4.	Orice achiziție trebuie să fie efectuată în conformitate cu normele de drept intern privind achizițiile publice stabilite de către statul membru.

Statele membre pot pune în aplicare măsuri de asistență tehnică pentru acest fond o dată cu măsuri de asistență tehnică pentru câteva sau pentru toate cele patru fonduri. Cu toate acestea, în acest caz, doar partea costurilor folosită pentru a pune în aplicare măsura comună corespunzătoare acestui fond este eligibilă pentru finanțarea prin acest fond, iar statele membre se asigură că:

(a)	partea costurilor destinată măsurilor comune este dedusă din fondul corespunzător în mod rezonabil și verificabil; precum și că

(b)	nu există o dublă finanțare a costurilor.

V. Regimul special de tranzit

În conformitate cu articolul 40 alineatul (1), normele prevăzute în actul de bază și în prezenta decizie privind punerea în aplicare a programelor anuale se aplică mutatis mutandis în vederea sprijinirii punerii în aplicare a regimului special de tranzit. Cu toate acestea, în ceea ce privește eligibilitatea normelor din prezenta anexă, următoarele dispoziții specifice se aplică în cazul regimului special de tranzit:

(a)	perioada de eligibilitate pentru cheltuieli este în conformitate cu articolul 40 alineatul (3) din prezenta decizie;

(b)

în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (c) din actul de bază, cheltuielile privind personalul din organismele publice sunt eligibile cu condiția ca acestea să reprezinte costuri suplimentare legate de punerea în aplicare a regimului special de tranzit și să fie alocate operațiunii în conformitate cu o metodă justificată și echitabilă. Aceste cheltuieli trebuie certificate în baza unor documente care să permită identificarea costurilor reale plătite de organismul public vizat, în legătură cu regimul special de tranzit, care nu provin din responsabilități statutare sau din alte activități cotidiene.”

(1) Dacă este cazul.”

(2) Unde «N» reprezintă anul menționat în decizia de finanțare care aprobă programele anuale ale statelor membre.

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2011.061.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 61

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 54 8 martie 2011

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) nr. 224/2011 al Comisiei din 7 martie 2011 de stabilire a retribuției standard pentru fiecare fișă a unei exploatații agricole, începând cu exercițiul contabil 2011, în cadrul rețelei de date contabile agricole	1
	*	Regulamentul (UE) nr. 225/2011 al Comisiei din 7 martie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1277/2005 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind precursorii drogurilor și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului între Comunitate și țările terțe cu precursori ai drogurilor	2
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 226/2011 al Comisiei din 7 martie 2011 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	5
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 227/2011 al Comisiei din 7 martie 2011 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 pentru anul de comercializare 2010/11	7
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2011/29/UE a Comisiei din 7 martie 2011 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanței etridiazol ca substanță activă și de modificare a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei ( 1 )	9
	*	Directiva 2011/30/UE a Comisiei din 7 martie 2011 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii oxidului de fenbutatin ca substanță activă și de modificare a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei ( 1 )	14
	*	Directiva 2011/31/UE a Comisiei din 7 martie 2011 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în ceea ce privește o restricție de utilizare a substanței active pirimifos-metil ( 1 )	18
		DECIZII
	*	Decizia 2011/146/PESC a Consiliului din 7 martie 2011 de modificare a Deciziei 2010/145/PESC de reînnoire a măsurilor stabilite în sprijinul punerii efective în aplicare a mandatului Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII)	21
		2011/147/UE
	*	Decizia Comisiei din 29 septembrie 2010 privind schema de ajutor C 4/09 (ex N 679/97) pe care Franța a pus-o în aplicare în favoarea radiodifuziunii [notificată cu numărul C(2010) 6483] ( 1 )	22
		2011/148/UE
	*	Decizia Comisiei din 2 martie 2011 de modificare a Deciziei 2008/456/CE de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. 574/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Fondului pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013, ca parte a Programului general Solidaritate și gestionarea fluxurilor migratorii, în ceea ce privește sistemele de gestiune și control ale statelor membre, normele de gestiune administrativă și financiară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțate de fond [notificată cu numărul C(2011) 1160]	28
		2011/149/UE
	*	Decizia Comisiei din 7 martie 2011 privind emisiile istorice din aviație în temeiul articolului 3c alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității [notificată cu numărul C(2011) 1328] ( 1 )	42

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	IL	122,2
	MA	45,1
	TN	115,9
	TR	93,9
	ZZ	94,3
0707 00 05	TR	162,5
0707 00 05	ZZ	162,5
0709 90 70	MA	32,9
	TR	93,3
	ZZ	63,1
0805 10 20	EG	55,8
	IL	78,1
	MA	57,1
	TN	43,4
	TR	65,8
	ZA	37,9
	ZZ	56,4
0805 50 10	EG	42,1
	MA	45,9
	TR	41,4
	ZZ	43,1
0808 10 80	CA	99,3
	CL	90,0
	CN	75,4
	MK	54,8
	US	128,9
	ZZ	89,7
0808 20 50	AR	89,0
	CL	107,3
	CN	54,8
	US	79,9
	ZA	94,0
	ZZ	85,0

(EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză
1701 11 10 (1)	57,33	0,00
1701 11 90 (1)	57,33	0,00
1701 12 10 (1)	57,33	0,00
1701 12 90 (1)	57,33	0,00
1701 91 00 (2)	52,87	1,61
1701 99 10 (2)	52,87	0,00
1701 99 90 (2)	52,87	0,00
1702 90 95 (3)	0,53	0,20