3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/1

(1)

În conformitate cu Rezoluția 1970 (2011) a Consiliului de Securitate al ONU din 26 februarie 2011, Decizia 2011/137/PESC prevede un embargo asupra armelor, o interzicere a exporturilor de echipamente utilizate în scopuri de represiune internă, precum și restricții privind admiterea și înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale persoanelor și entităților implicate în încălcări grave ale drepturilor omului împotriva populației din Libia, inclusiv prin participarea lor la atacuri, cu încălcarea dreptului internațional, împotriva populației și facilităților civile. Aceste persoane fizice sau juridice și entități sunt incluse pe lista din anexele la decizie.

(2)

Unele dintre aceste măsuri intră în domeniul de aplicare al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și este necesară o reglementare la nivelul Uniunii pentru punerea lor în aplicare, în special pentru a se asigura aplicarea uniformă a acestora de către operatorii economici din toate statele membre.

(3)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prezentul regulament ar trebui aplicat în conformitate cu aceste drepturi.

(4)

De asemenea, prezentul regulament respectă pe deplin obligațiile statelor membre în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și caracterul obligatoriu al rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(5)

Competența de modificare a listelor din anexele II și III la prezentul regulament ar trebui să fie exercitată de către Consiliu, având în vedere amenințarea specifică la adresa păcii internaționale și a securității pe care o reprezintă Libia, precum și în scopul de a asigura coerența cu procesul de modificare și revizuire a anexelor III și IV la Decizia 2011/137/PESC.

(6)

Procedura de modificare a listelor de la anexele II și III la prezentul regulament ar trebui să prevadă transmiterea către persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele desemnate a motivelor includerii lor pe listă, pentru a le oferi acestora posibilitatea de a prezenta observații. În cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul ar trebui să își reexamineze decizia în funcție de observațiile respective și să informeze în consecință persoana, entitatea sau organismul în cauză.

(7)

Pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și în scopul asigurării unui nivel maxim de securitate juridică în cadrul Uniunii, trebuie să fie făcute publice numele și alte date relevante privind persoanele fizice și juridice, entitățile și organismele ale căror fonduri și resurse economice trebuie înghețate în conformitate cu prezentul regulament. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să fie conformă cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (2) și cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (3).

(8)

Pentru a garanta eficacitatea măsurilor prevăzute de prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale,

(a)

„fonduri” înseamnă activele financiare și beneficiile de orice natură, inclusiv, dar nu exclusiv:

(b)

„înghețarea fondurilor” înseamnă o acțiune menită să împiedice orice circulație, transfer, modificare, utilizare, accesare sau tranzacționare a fondurilor, în orice mod, care ar avea ca rezultat orice modificare a volumului, a valorii, a localizării, a proprietății, a posesiei, a naturii ori a destinației acestora sau orice altă modificare care ar permite utilizarea fondurilor, inclusiv gestionarea portofoliilor;

(c)

„resurse economice” înseamnă activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobiliare sau imobiliare, care nu sunt fonduri, dar pot fi utilizate pentru obținerea de fonduri, bunuri sau servicii;

(d)

„înghețarea resurselor economice” înseamnă o acțiune menită să împiedice utilizarea acestora pentru obținerea de fonduri, bunuri sau servicii în orice mod, inclusiv, dar nu exclusiv, vânzarea, închirierea sau ipotecarea acestora;

(e)

„asistență tehnică” înseamnă orice sprijin tehnic în legătură cu repararea, dezvoltarea, fabricarea, asamblarea, testarea, întreținerea sau orice alt serviciu tehnic, care poate lua următoarele forme: instruire, consiliere, formare, transmitere de cunoștințe sau calificări profesionale sau servicii de consultanță, inclusiv asistența acordată pe cale verbală;

(f)

„Comitetul de sancțiuni” înseamnă comitetul din cadrul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care a fost constituit în temeiul punctului 24 din Rezoluția 1970 (2011) a Consiliului de Securitate al ONU („UNSCR”);

(g)

„teritoriul Uniunii” înseamnă teritoriile statelor membre cărora li se aplică tratatul, în condițiile prevăzute de acesta, inclusiv spațiul aerian al acestor state.

(a)

vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul, în mod direct sau indirect, de echipamente care ar putea fi folosite în scopul represiunii interne, conform enumerării din anexa I, indiferent dacă provin sau nu din Uniune, către orice persoană, entitate sau organism din Libia sau care sunt destinate să fie utilizate în Libia;

(b)

participarea voluntară și deliberată la activități care au drept scop ori efect eludarea interdicțiilor menționate la litera (a).

(a)

furnizarea, în mod direct sau indirect, de asistență tehnică cu privire la produsele și tehnologiile incluse în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare (4) (Lista comună cuprinzând produsele militare) sau cu privire la furnizarea, fabricarea, întreținerea și utilizarea produselor incluse pe lista respectivă, către orice persoană, entitate sau organism din Libia sau în scopul utilizării în Libia;

(b)

furnizarea, în mod direct sau indirect, de asistență tehnică sau de servicii de brokeraj pentru echipamente care ar putea fi folosite în scopul represiunii interne, conform enumerării din anexa I, către orice persoană, entitate sau organism din Libia sau în scopul utilizării în Libia;

(c)

furnizarea, în mod direct sau indirect, de finanțare sau de asistență financiară în legătură cu produsele și tehnologiile incluse în Lista comună cuprinzând produsele militare sau în anexa I, inclusiv, în special, subvenții nerambursabile, împrumuturi și asigurări ale creditelor de export, pentru vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul acestor produse sau pentru furnizarea de asistență tehnică conexă către orice persoană, entitate sau organism din Libia sau în scopul utilizării în Libia;

(d)

participarea voluntară și deliberată la activități care au drept scop ori efect eludarea interdicțiilor menționate la literele (a)–(c).

(a)

necesare pentru a acoperi nevoile de bază ale persoanelor incluse pe lista din anexa II sau III și ale membrilor familiilor acestora care se află în întreținerea lor, inclusiv cheltuielile pentru alimente, chirie sau rate ipotecare, medicamente sau tratamente medicale, impozite, prime de asigurare și servicii de utilitate publică;

(b)

destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu prestarea unor servicii juridice;

(c)

destinate exclusiv plății unor taxe ori comisioane aferente serviciilor de păstrare sau gestionare curentă a fondurilor sau a resurselor economice înghețate;

(a)

în cazul în care autorizația privește o persoană, o entitate sau un organism incluse pe lista din anexa II, această decizie să fi fost notificată de către statul membru în cauză Comitetului de sancțiuni și acesta să o fi aprobat; și

(b)

în cazul în care autorizația privește o persoană, o entitate sau un organism incluse pe lista din anexa III, autoritatea competentă să fi comunicat, cu cel puțin două săptămâni înainte de eliberarea autorizației, celorlalte autorități competente ale statelor membre și Comisiei, motivele pentru care consideră că ar trebui acordată o autorizație specială.

(a)

fondurile sau resursele economice în cauză fac obiectul unui privilegiu judiciar, administrativ sau arbitral, instituit anterior datei la care persoana, entitatea sau organismul menționat la articolul 5 a fost inclus în anexa II sau III, sau fac obiectul unei hotărâri judecătorești, administrative sau arbitrale pronunțate anterior acelei date;

(b)

fondurile sau resursele economice în cauză vor fi utilizate exclusiv pentru a satisface creanțele garantate printr-un astfel de privilegiu sau recunoscute ca valide printr-o astfel de hotărâre, în limitele stabilite de actele cu putere de lege și normele aplicabile care reglementează drepturile persoanelor care formulează astfel de revendicări;

(c)

privilegiul sau hotărârea nu este în beneficiul unei persoane, al unei entități sau al unui organism inclus pe lista din anexa II sau III;

(d)

recunoașterea privilegiului sau a hotărârii nu contravine politicii publice din statul membru în cauză;

(e)

în cazul în care autorizația privește o persoană, o entitate sau un organism incluse pe lista din anexa II, acest privilegiu sau hotărâre să fi fost notificate de către statul membru în cauză Comitetului de sancțiuni și

(f)

în cazul în care autorizația privește o persoană, o entitate sau un organism incluse pe lista din anexa III, statul membru în cauză a informat celelalte state membre și Comisia în legătură cu orice autorizație acordată.

(a)

dobânzi sau alte beneficii generate de aceste conturi; sau

(b)

plățile datorate în baza unor contracte, acorduri sau obligații care au fost încheiate sau care au survenit înainte de data la care persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul menționate la articolul 5 au fost identificate de Comitetul de sancțiuni, Consiliul de Securitate sau de Consiliu,

(a)

autoritatea competentă în cauză s-a asigurat că:

(b)

în cazul în care autorizația privește o persoană, o entitate sau un organism incluse pe lista din anexa II, statul membru în cauză a notificat Comitetului de sancțiuni intenția de a acorda o autorizație, cu zece zile lucrătoare înainte;

(c)

în cazul în care autorizația privește o persoană, o entitate sau un organism incluse pe lista din anexa III, statul membru în cauză a notificat celorlalte state membre și Comisiei, cu cel puțin două săptămâni înainte de acordarea autorizației, decizia și intenția sa de a acorda autorizația.

(a)

furnizează imediat orice informații care ar putea facilita respectarea prezentului regulament, cum ar fi informațiile privind conturile și fondurile înghețate în conformitate cu articolul 4, autorității competente din statul membru în care își au reședința ori sediul, menționate pe site-urile internet enumerate în lista din anexa IV și transmit aceste informații Comisiei, în mod direct sau prin intermediul statelor membre; și

(b)

cooperează cu autoritatea competentă respectivă cu ocazia oricărei verificări a acestor informații.

(a)

pe teritoriul Uniunii, inclusiv în spațiul aerian al acesteia;

(b)

la bordul oricărei aeronave sau nave aflate sub jurisdicția unui stat membru;

(c)

oricărei persoane, aflate în interiorul sau în exteriorul teritoriului Uniunii, care este resortisant al unui stat membru;

(d)

oricărei persoane juridice, entități sau organism care este înregistrat sau constituit în temeiul legislației unui stat membru;

(e)

oricărei persoane juridice, entități sau organism, în legătură cu orice activitate desfășurată în întregime sau în parte pe teritoriul Uniunii.

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/14

(1)

În august 2001, prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de folii din polietilenă tereftalată (PET) originare, printre altele, din India. Măsurile constau într-o taxă antidumping ad valorem cuprinsă între 0 % și 62,6 %, aplicată importurilor provenind de la producători-exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale aplicabil importurilor de la toate celelalte societăți de 53,3 %.

(2)

În martie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 366/2006 (3), Consiliul a modificat măsurile impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001. Taxa antidumping instituită varia între 0 % și 18 %, luând în considerare constatările reexaminării taxelor compensatorii definitive efectuate în perspectiva expirării acestora,detaliate în Regulamentul (CE) nr. 367/2006 (4).

(3)

În august 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1288/2006 (5), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, a modificat taxa antidumping definitivă impusă în cazul producătorului respectiv prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001.

(4)

În septembrie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1424/2006 (6), Consiliul a modificat, în urma unei noi solicitări din partea unui producător-exportator, Regulamentul (CE) nr. 1676/2001, în ceea ce privește un producător indian de folii din PET. Regulamentul modificat a stabilit o marjă de dumping de 15,5 % și un nivel al taxei antidumping aplicabil societății în cauză de 3,5 %, având în vedere marja de subvenție la export a societății respective, astfel cum a relevat ancheta antisubvenții care a dus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 367/2006. Întrucât societatea nu dispunea de o taxă compensatorie individuală, s-a aplicat nivelul stabilit pentru toate celelalte societăți.

(5)

În noiembrie 2007, prin Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 (7), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de folii din PET originare din India, ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază antidumping. Prin același regulament s-a încheiat o reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază antidumping, limitată la un producător-exportator indian.

(6)

În ianuarie 2009, prin Regulamentul (CE) nr. 15/2009 (8), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale inițiate de Comisie din proprie inițiativă privind subvenționarea a cinci producători indieni de folii din PET, a modificat taxa antidumping definitivă impusă în cazul respectivelor societăți de Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 și taxele compensatorii definitive impuse de Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 a menținut, de asemenea, extinderea măsurilor pentru Brazilia și Israel, exceptând anumite societăți. Ultima modificare în acest sens la Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 a fost făcută prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 806/2010 al Consiliului din 13 septembrie 2010 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1292/2007 și (CE) nr. 367/2006 în ceea ce privește acordarea unui exportator israelian de folii din polietilenă tereftalată (PET) originare din India a unei exceptări de la măsurile impuse în baza regulamentelor respective și de încheiere a înregistrării importurilor provenind de la acel exportator (9).

(8)

Ar trebui să se ia act de faptul că Vacmet India Limited face obiectul unei taxe antidumping reziduale de 17,3 % în temeiul Regulamentului (CE) 1292/2007.

(9)

Ar trebui să se ia act, de asemenea, de faptul că Vacmet India Limited face obiectul unei taxe compensatorii de 19,1 % în temeiul Regulamentului (CE) nr. 367/2006.

(10)

La 7 august 2009, Comisia a primit o cerere pentru o reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cererea, având domeniul de aplicare limitat la examinarea dumpingului, a fost depusă de Vacmet India Limited, un producător-exportator din India (denumit în continuare „solicitantul”). În cererea sa, solicitantul a afirmat că circumstanțele pe baza cărora au fost instituite măsurile s-au schimbat și că aceste schimbări sunt de durată. Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea măsurii la nivelul său actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul.

(11)

În urma consultării Comitetului consultativ și după ce a constatat că există suficiente dovezi care să justifice inițierea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat la 14 ianuarie 2010, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (10) (denumit în continuare „aviz de deschidere”) deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, având domeniul de aplicare limitat la examinarea dumpingului cu privire la solicitant.

(12)

În funcție de constatările reexaminării, ancheta de reexaminare intermediară parțială urma să evalueze, de asemenea, necesitatea modificării nivelului taxei în vigoare aplicabile importurilor produsului vizat provenind de la producătorii-exportatori din țara în cauză nespecificați în mod individual la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1292/2007, și anume taxa antidumping indicată ca fiind aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” din India.

(13)

La 14 ianuarie 2010, Comisia a anunțat, de asemenea, printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (11), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor compensatorii, având domeniul de aplicare limitat la examinarea subvenționării cu privire la solicitant.

(14)

Ancheta cu privire la nivelul de dumping a cuprins perioada dintre 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(15)

Comisia a informat oficial solicitantul, autoritățile din țara exportatoare și industria Uniunii despre deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în scris și de a fi audiate.

(16)

Pentru a obține informațiile necesare anchetei sale, Comisia a trimis un chestionar solicitantului și a primit răspunsul în termenul stabilit în acest scop.

(17)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea dumpingului. S-a efectuat o vizită de verificare în spațiile de lucru ale solicitantului.

(18)

Produsul vizat de această reexaminare este același cu cel definit de regulamentul care instituie măsurile în vigoare [Regulamentul (CE) nr. 1292/2007], și anume folia din polietilenă tereftalată (PET) originară din India, care intră în prezent sub incidența codurilor NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90.

(19)

Ca și anchetele anterioare, și aceasta a demonstrat că foliile din PET produse în India și exportate în Uniune și foliile din PET produse și vândute intern, pe piața indiană, precum și foliile din PET produse și vândute în UE de producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări de bază.

(20)

Aceste produse sunt, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(21)

Pentru a calcula valoarea normală, s-a stabilit mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar a fost reprezentativ în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, respectiv dacă aceste vânzări au reprezentat 5 % din volumul vânzărilor produsului în cauză la exportul în UE. Comisia a stabilit că produsul similar a fost vândut intern de solicitant în volume care, în general, erau reprezentative. Acest test de reprezentativitate s-a realizat, în acest caz, în funcție de tip. S-a constatat că două tipuri nu se vindeau deloc pe plan intern.

(22)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a efectuat prin stabilirea pentru produsul similar vândut pe piața indiană a proporției de vânzări interne profitabile către clienți independenți, în cursul perioadei anchetei de reexaminare. S-a constatat că peste 90 % dintre vânzările interne erau profitabile.

(23)

Pentru tipurile de produs vândute intern și care au trecut testul de reprezentativitate menționat mai sus în considerentul 21, s-a stabilit că, pentru un tip de produs, nicio tranzacție internă nu era profitabilă și, din acest motiv, nu s-au efectuat în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(24)

Pentru tipurile de produs vândute în cantități suficiente și vândute în cursul normal al unei operațiuni comerciale în India, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite de către clienți independenți, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază. Pentru celelalte tipuri, respectiv tipul menționat mai sus în considerentul 23 și tipurile care nu se vindeau pe piața internă, valoarea normală s-a calculat pe baza costurilor de fabricație suportate de solicitant în cazul modelului exportat în cauză, la care s-a adăugat o sumă rezonabilă corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și profitului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(25)

Dat fiind nivelul ridicat de vânzări profitabile pe piața internă realizate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și profitul s-au calculat pe baza totalității vânzărilor de produs similar pe piața internă.

(26)

În toate cazurile în care foliile din PET au fost exportate direct către clienți independenți din UE, prețurile de export s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(27)

Pentru vânzările la export către UE realizate printr-o societate afiliată, prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor la care produsele importate au fost revândute prima dată unui cumpărător independent în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(28)

În acest sens, s-au efectuat ajustări pentru toate costurile suportate între import și revânzare către primul client independent de pe piața Uniunii. De asemenea, s-a dedus pentru aceste vânzări o marjă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative, alte costuri generale și profit. Procentajele utilizate la calculul profitului și al costurilor de vânzare, al cheltuielilor administrative și al altor costuri generale au fost conforme cu cele raportate în balanța de profit și pierderi a societății afiliate.

(29)

Comparația între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat a fost efectuată la nivelul franco fabrică și la același stadiu comercial. În vederea asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele constatate în ceea ce privește factorii despre care s-a demonstrat că afectează prețurile și comparabilitatea acestora. În acest scop, s-au efectuat ajustări în mod corespunzător pentru diferențele în materie de transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare, comisioane, costuri financiare și costuri de ambalare plătite, după caz, de solicitant, în mod justificat.

(30)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată în funcție de tip a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pentru tipul corespunzător de produs în cauză. Această comparație nu a dovedit existența unui dumping.

(31)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a examinat, de asemenea, dacă circumstanțele schimbate în opinia solicitantului pot fi considerate, în mod rezonabil, ca având un caracter durabil.

(32)

Ancheta a demonstrat că marja de dumping indicativă, calculată pentru vânzările la export ale solicitantului către țări terțe în PAR, a fost și ea negativă. În ceea ce privește volumul, aceste vânzări au fost de câteva ori mai mari decât vânzările la export către UE.

(33)

S-a constatat, de asemenea, că solicitantul a realizat investiții semnificative din 2007, pentru a-și îmbunătăți procesul de producție și pentru a produce materia primă de bază necesară pentru fabricarea produsului în cauză. Aceste schimbări au avut drept rezultat, în special, o reducere a costurilor și explică, astfel, impactul direct asupra marjei de dumping a societății. Această modificare a circumstanțelor poate fi considerată ca având un caracter durabil.

(34)

Prin urmare, se consideră că este improbabil ca circumstanțele care au condus la deschiderea prezentei reexaminări intermediare să se modifice, în viitorul previzibil, într-un mod care să afecteze constatările prezentei reexaminări intermediare. Astfel, s-a concluzionat că circumstanțele modificate au caracter durabil și că aplicarea măsurii antidumping la nivelul său actual nu mai este justificată.

(35)

Ținând cont de rezultatele prezentei anchete de reexaminare, se consideră adecvată modificarea taxei antidumping aplicabilă importurilor de produs în cauză de la solicitant la valoarea de 0 %.

(36)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază și cu articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (12), niciun produs nu poate fi supus în același timp atât unor taxe antidumping, cât și unor taxe compensatorii în vederea remedierii aceleiași situații care rezultă din dumping sau din acordarea unei subvenții la export. După cum se menționează mai sus în considerentul 9, solicitantul face obiectul unei taxe compensatorii. Din moment ce taxa antidumping stabilită pentru solicitant este de 0 % în ceea ce privește produsul în cauză, această situație nu se aplică în cazul de față.

(37)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se propună modificarea nivelului taxei aplicabile solicitantului și au avut posibilitatea să formuleze observații.

(38)

Au fost examinate comentariile prezentate oral și în scris de către părți și, după caz, constatările finale au fost modificate în consecință,

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/18

(1)

În decembrie 1999, prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 (2), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de folii din polietilenă tereftalată (PET) (denumite în continuare „produsul în cauză”) care se încadrează în prezent la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90, originare din India. Măsurile s-au prezentat sub forma unei taxe compensatorii ad valorem cuprinsă între 3,8 % și 19,1 % și instituită asupra importurilor provenind de la exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale de 19,1 % aplicabil importurilor produsului în cauză de la toate celelalte societăți. Ancheta inițială s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 octombrie 1997 și 30 septembrie 1998.

(2)

În martie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 (3) [denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 367/2006”], Consiliul, în urma unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, efectuate în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, a menținut taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 la importurile de folii din PET originare din India. Ancheta de reexaminare s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2003 și 30 septembrie 2004.

(3)

În august 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1288/2006 (4), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, a modificat taxa compensatorie definitivă impusă acestei societăți prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(4)

În septembrie 2007, prin Regulamentul (CE) nr. 1124/2007 (5), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea unui alt producător indian de folii din PET, a modificat taxa compensatorie definitivă impusă acestei societăți prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(5)

În ianuarie 2009, prin Regulamentul (CE) nr. 15/2009 (6), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale inițiate de Comisie din proprie inițiativă privind subvenționarea a cinci producători indieni de folii din PET, a modificat taxa compensatorie definitivă impusă respectivelor societăți prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 și taxele antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 (7).

(6)

În iunie 2010, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 579/2010 (8), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, a modificat taxa compensatorie definitivă impusă acestei societăți prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(7)

Ar trebui să se ia act de faptul că Vacmet India Limited este supusă în prezent unei taxe compensatorii de 19,1 % în temeiul Regulamentului (CE) nr. 367/2006.

(8)

Ar trebui să se ia act de faptul că Vacmet India Limited este supusă unei taxe antidumping reziduale de 17,3 % în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1292/2007.

(9)

La 7 august 2009, Comisia a primit o cerere pentru o reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază. Cererea, având domeniul de aplicare limitat la examinarea subvenției, a fost depusă de Vacmet India Limited, un producător-exportator din India (denumit în continuare „solicitantul”). În cererea sa, solicitantul a afirmat că circumstanțele pe baza cărora au fost instituite măsurile s-au schimbat și că aceste schimbări sunt durabile. Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora menținerea măsurii la nivelul său actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa subvenția.

(10)

În urma consultării Comitetului consultativ și după ce a constatat că există suficiente dovezi care să justifice deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat, la 14 ianuarie 2010, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (9) (denumit în continuare „aviz de deschidere”), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, având domeniul de aplicare limitat la examinarea subvenției cu privire la solicitant.

(11)

În funcție de constatările acesteia, ancheta de reexaminare intermediară parțială ar evalua, de asemenea, necesitatea modificării nivelului taxei în vigoare aplicabile importurilor produsului în cauză provenind de la producătorii-exportatori din țara în cauză nespecificați în mod individual la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 367/2006, și anume taxa indicată ca fiind aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” din India.

(12)

De asemenea, Comisia a anunțat la 14 ianuarie 2010, printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (10), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor antidumping, având domeniul de aplicare limitat la examinarea dumpingului cu privire la solicitant.

(13)

Ancheta cu privire la nivelul de subvenționare a cuprins perioada dintre 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(14)

Comisia a informat oficial solicitantul, Guvernul Indiei (denumit în continuare „GI”) și industria Uniunii despre deschiderea unei anchete intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în scris și de a fi audiate.

(15)

În vederea obținerii informațiilor necesare anchetei sale, Comisia a trimis un chestionar solicitantului. În plus, a fost trimis un chestionar GI.

(16)

În timp ce solicitantul a cooperat pe deplin la anchetă, autoritățile relevante ale GI nu au trimis răspunsul la chestionar în termenul stabilit. Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina acordarea subvențiilor. S-a efectuat o vizită de verificare în spațiile de lucru ale solicitantului.

(17)

Produsul vizat de prezenta reexaminare este același cu cel definit de regulamentul care instituie măsurile în vigoare [Regulamentul (CE) nr. 367/2006], și anume folia din polietilenă tereftalată (PET) originară din India, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90.

(18)

Ca și anchetele anterioare, și prezenta anchetă a demonstrat că foliile din PET produse în India și exportate în Uniune și foliile din PET produse și vândute intern, pe piața indiană, precum și foliile din PET produse și vândute în UE de producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări de bază.

(19)

Prin urmare, aceste produse sunt considerate ca fiind similare, în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(20)

Pe baza informațiilor trimise de solicitant și de industria Uniunii, au făcut obiectul anchetei următoarele sisteme, în cadrul cărora se presupune că se acordă subvenții:

(21)

Sistemele de la (a) la (c) menționate anterior se bazează pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea comerțului exterior”). Legea comerțului exterior autorizează GI să emită avize privind politica de export și import. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica în domeniul comerțului exterior”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod periodic. Două documente legate de politica în domeniul comerțului exterior sunt relevante pentru PAR în cazul de față, și anume „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09” și „Politica în domeniul comerțului exterior 09-14”. În plus, GI stabilește de asemenea procedurile care guvernează „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09” și „Politica în domeniul comerțului exterior 09-14” într-un „Manual de proceduri, volumul I” („HOP I 04-09” și, respectiv, „HOP I 09-14”). Manualul de proceduri este, de asemenea, actualizat periodic.

(22)

Sistemul indicat anterior la litera (d) este gestionat de autoritățile statului Uttar Pradesh.

(23)

Descrierea detaliată a acestui sistem se regăsește la punctul 4.3 din „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09” și „Politica în domeniul comerțului exterior 09-14”, precum și în capitolul 4 din „HOP I 04-09” și „HOP I 09-14”.

(24)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(25)

Un exportator poate solicita credite DEPBS care sunt calculate ca procentaj din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile indiene au stabilit astfel de rate DEPBS pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Ratele sunt determinate pe baza normelor standard de intrări/ieșiri (denumite în continuare „SION”), ținându-se seama de presupusa parte de inputuri importate în produsul exportat și de incidența taxelor vamale asupra acestor importuri presupuse, indiferent dacă taxele de import au fost sau nu achitate.

(26)

Pentru a putea fi eligibilă pentru beneficiile acordate în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație care să precizeze că exportul se efectuează în cadrul DEPBS. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediere. Acest document indică, printre altele, valoarea creditului DEPBS care urmează să fie acordat pentru tranzacția de export respectivă. În acest stadiu, exportatorul cunoaște beneficiul pe care urmează să îl primească. Odată ce avizul de expediere a fost eliberat de către autoritățile vamale, GI nu mai poate reveni asupra deciziei de acordare a creditului DEPBS.

(27)

De asemenea, s-a constatat că, în conformitate cu standardele indiene de contabilitate, creditele DEPBS pot fi înscrise ca profituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, odată ce obligația de export a fost îndeplinită. Astfel de credite pot fi utilizate pentru achitarea taxelor vamale datorate la orice import ulterior de mărfuri, cu excepția mijloacelor de producție și a mărfurilor supuse unor restricții la import. Mărfurile importate utilizând aceste credite pot fi vândute pe piața internă (fiind supuse taxei de vânzare) sau utilizate în alt fel. Creditele DEPBS sunt liber transferabile și au o valabilitate de 12 luni de la data acordării.

(28)

Cererile de credite DEPBS se completează electronic și pot acoperi o cantitate nelimitată de tranzacții de export. De facto, nu se aplică niciun termen strict pentru creditele DEPBS. Sistemul electronic utilizat pentru gestionarea DEPBS nu exclude în mod automat tranzacțiile de export efectuate după termenul de depunere a cererilor menționat în capitolul 4.47 din HOP I 04-09 și 09-14. În plus, după cum se prevede explicit în capitolul 9.3 din HOP I 04-09 și 09-14, cererile primite după expirarea termenelor pot fi întotdeauna luate în considerare, cu condiția impunerii unei mici taxe de penalizare (și anume, 10 % din credit).

(29)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(30)

Sistemul DEPBS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Creditele DEPBS constituie o contribuție financiară din partea GI, deoarece acestea sunt utilizate în cele din urmă pentru compensarea taxelor de import, diminuând astfel veniturile din taxe ale GI, care în mod normal ar trebui să fie percepute. În plus, creditul DEPBS conferă un avantaj exportatorului, deoarece îmbunătățește lichiditatea acestuia.

(31)

În afară de aceasta, DEPBS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(32)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem de drawback autorizat pentru inputuri de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele enunțate în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputuri de substituire) din regulamentul de bază. În special, exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv mărfurile importate cu scutire de taxe în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de cantitatea reală de inputuri utilizate. În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau procedură care verifică ce inputuri sunt consumate în procesul de fabricare a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă a taxelor de import în sensul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În final, un exportator poate fi eligibil pentru beneficiile sistemului DEPBS, fie că importă sau nu inputuri. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte mărfuri, fără să demonstreze că a importat vreo materie primă. În consecință, chiar și exportatorii care își achiziționează toate inputurile de pe piața internă și care nu importă niciunul dintre produsele care pot fi utilizate ca inputuri sunt îndreptățiți să beneficieze de DEPBS.

(33)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază și cu metodologia de calcul folosită pentru acest sistem în Regulamentul (CE) nr. 367/2006, valoarea subvenției compensatorii a fost calculată în funcție de beneficiul acordat beneficiarului, constatat pe parcursul PAR. În această privință, s-a considerat că beneficiul era conferit beneficiarului în momentul tranzacției de export efectuate în temeiul acestui sistem. În momentul respectiv, GI poate renunța la perceperea taxelor vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediere care precizează, printre altele, valoarea creditului DEPBS care trebuie acordat pentru tranzacția de export respectivă, autoritățile publice indiene nu mai pot interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. Ținând seama de cele prezentate mai sus, se consideră adecvat ca beneficiul conferit în cadrul DEPBS să fie calculat prin însumarea creditelor obținute pentru tranzacțiile de export realizate în cadrul acestui sistem în cursul PAR.

(34)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din creditele astfel stabilite pentru a obține valorile subvenției ca numărător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost repartizată pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare (numitor), deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(35)

Rata subvenției stabilită conform acestui sistem pentru solicitant în cursul PAR se ridică la 7,9 %.

(36)

Descrierea detaliată a acestui sistem se regăsește în capitolul 5 din „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09” și „Politica în domeniul comerțului exterior 09-14”, precum și în capitolul 5 din „HOP I 04-09” și „HOP I 09-14”.

(37)

Sistemul este deschis producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” producătorilor și furnizorilor de servicii.

(38)

Sub rezerva unei obligații de export, societățile sunt autorizate să importe mijloace de producție (noi și, din aprilie 2003, de mâna a doua, vechi de maximum 10 ani) cu un nivel redus al taxei vamale. În acest scop, GI eliberează, la cerere și în schimbul unei taxe, o licență EPCGS. Din aprilie 2000, sistemul prevede aplicarea unui nivel redus al taxei de import de 5 % tuturor mijloacelor de producție importate în temeiul acestui sistem.

(39)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața internă. În acest caz, producătorul național de mijloace de producție poate să profite el însuși de acest beneficiu și să importe cu scutire de taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea unor astfel de mijloace de producție. În mod alternativ, producătorul național poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor prevăzute în cazul livrării mijloacelor de producție titularului licenței EPCGS.

(40)

S-a stabilit că solicitantul a beneficiat de acest sistem în cursul PAR.

(41)

Sistemul EPCGS acordă subvenții în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Reducerea taxei constituie o contribuție financiară din partea GI, care renunță astfel la veniturile vamale în mod normal exigibile. În plus, reducerea taxei conferă un avantaj exportatorului, deoarece taxele economisite la import îmbunătățesc lichiditățile societății.

(42)

În plus, sistemul EPCGS este subordonat de drept rezultatelor la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără a încheia un angajament de export. Prin urmare, acesta este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(43)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem de drawback autorizat pentru inputuri de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu fac obiectul unor astfel de sisteme autorizate, definite în anexa I litera (i) din regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate.

(44)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de depreciere a acestor mijloace de producție în industria în cauză. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale în perioada anchetei de reexaminare în India a fost considerată adecvată în acest scop. În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(45)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției pentru cifra de afaceri realizată la export în perioada anchetei de reexaminare a fost considerată ca un numitor adecvat, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(46)

Referitor la importurile efectuate utilizând acest sistem, ancheta a arătat că au existat un număr de elemente care ar fi putut fi utilizate atât pentru fabricarea produsului în cauză, cât și pentru fabricarea altor produse. Cu toate acestea, s-a constatat că anumite elemente au fost utilizate într-o uzină utilizată exclusiv pentru producerea foliilor din PET. Prin urmare, în ceea ce privește calcularea beneficiilor solicitantului, numitorul utilizat pentru aceste elemente ar trebui să fie cifra de afaceri realizată la export a produsului în cauză, în loc de cifra de afaceri totală realizată la export.

(47)

Rata subvenției stabilită conform acestui sistem pentru solicitant în cursul PAR se ridică la 2,4 %.

(48)

Descrierea detaliată a acestui sistem se regăsește la punctele 4.1.1-4.1.14 din „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09” și „Politica în domeniul comerțului exterior 09-14”, precum și în capitolele 4.1-4.30 din „HOP I 04-09” și „HOP I 09-14”. Acest sistem era denumit „sistem de licențe prealabile” în cadrul anchetei anterioare care a condus la instituirea taxei compensatorii definitive în vigoare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 367/2006.

(49)

AAS este alcătuit din șase subsisteme, descrise mai detaliat la considerentul 50. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, prin criteriile de eligibilitate. Producătorii-exportatori și comercianții-exportatori „asociați” producătorilor sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemele „exporturi fizice” și „cerințe anuale”. Producătorii-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili pentru subsistemul „mărfuri intermediare”. Contractanții principali care aprovizionează categoriile „exporturi prevăzute” menționate la punctul 8.2 din „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09”, cum sunt furnizorii unei unități axate pe export („Export Oriented Unit – EOU”), sunt eligibili în cadrul AAS pentru subsistemul „exporturi prevăzute”. În cele din urmă, furnizorii intermediari ai producătorilor-exportatori sunt eligibili pentru beneficiile legate de categoria „exporturi prevăzute” în cadrul subsistemelor „bonuri de aprovizionare anticipată” („Advance Release Order – ARO”) și al „acreditivului intern de tip back to back” („back to back inland letter of credit”).

(50)

Autorizațiile prealabile pot fi emise pentru:

(i)   exporturile fizice: acestea reprezintă subsistemul principal. Subsistemul permite importul cu scutire de taxe vamale al materiilor prime necesare pentru fabricarea unui produs de export specific. „Fizic” înseamnă, în acest context, că produsul de export trebuie să părăsească teritoriul indian. Importurile autorizate și exporturile obligatorii, inclusiv tipul de produs de export, sunt specificate în licență;

(ii)   cerințe anuale: o astfel de autorizație nu este asociată unui produs de export specific, ci unui grup mai larg de produse (de exemplu, produse chimice și produse conexe). În limitele unui plafon determinat de rezultatele la export anterioare, titularul licenței poate importa cu scutire de taxe vamale orice input necesar fabricării oricărui produs din grupul de produse care fac obiectul licenței. Acesta poate exporta orice produs din grupul de produse menționat în cadrul căruia materiile prime sunt scutite de taxe,

(iii)   mărfuri intermediare: acest subsistem include cazurile în care doi fabricanți intenționează să producă unul și același produs de export, împărțindu-și procesul de producție. Producătorul-exportator care fabrică produsul intermediar poate importa materii prime scutite de taxe vamale și poate obține, în acest scop, o autorizație prealabilă pentru mărfuri intermediare. Ultimul exportator finalizează producția și are obligația de a exporta produsul finit;

(iv)   exporturile prevăzute: acest subsistem permite unui contractant principal să importe cu scutire de taxe inputuri necesare fabricării de produse destinate să fie vândute ca „exporturi prevăzute” categoriilor de clienți menționate la punctul 8.2 literele (b)-(f), (g), (i) și (j) din „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09”. Exporturile prevăzute se referă la tranzacțiile pentru care produsele furnizate nu părăsesc țara. Anumite categorii de aprovizionări sunt considerate ca fiind exporturi prevăzute, cu condiția ca produsele să fie fabricate în India, de exemplu, aprovizionarea unităților axate pe export (EOU) sau a unei societăți situate într-o zonă economică specială (ZES);

(v)   bonurile de aprovizionare anticipată (ARO): titularul AAS care are intenția să se aprovizioneze cu inputuri de pe piața internă, în loc să le importe direct, are posibilitatea de a le procura în schimbul ARO. În acest caz, autorizațiile prealabile sunt validate ca ARO și andosate în favoarea furnizorului local în momentul livrării elementelor specificate în acestea. Andosarea ARO permite furnizorului local să beneficieze de avantajele exporturilor prevăzute, definite la punctul 8.3 din „Politica în domeniul comerțului exterior 04-09” (și anume autorizații prealabile pentru mărfuri intermediare/exporturi prevăzute, exporturi prevăzute cu rambursare și rambursarea accizei finale). Mecanismul ARO constă în rambursarea impozitelor și a taxelor în favoarea furnizorului, și nu a exportatorului final, sub forma unui sistem de drawback/rambursări de taxe. Rambursarea impozitelor/taxelor este valabilă atât pentru inputurile naționale, cât și pentru cele importate;

(vi)   acreditiv intern de tip „back to back”: acest subsistem cuprinde, de asemenea, livrările naționale către un titular de autorizație prealabilă. Titularul unei autorizații prealabile poate solicita unei bănci să deschidă un acreditiv intern în favoarea unui furnizor local. Banca validează autorizația pentru importurile directe numai în ceea ce privește valoarea și volumul elementelor obținute în țară, nu și ale celor importate. Furnizorul local are dreptul la beneficiile legate de exporturile prevăzute, definite la punctul 8.3 din Politica FT 04-09 (și anume AAS pentru mărfurile intermediare/exporturile prevăzute, exporturi prevăzute cu rambursare și rambursarea accizei finale).

(51)

Solicitantul a beneficiat de concesii în cadrul AAS cu privire la produsul în cauză în timpul PAR. Solicitantul a utilizat unul dintre subsisteme, și anume AAS pentru „exporturile fizice”. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă subsistemele restante neutilizate pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(52)

În scopul verificării de către autoritățile indiene, titularul unei autorizații prealabile este obligat, din punct de vedere juridic, să mențină „o situație contabilă bună și adecvată a consumului și utilizării mărfurilor procurate pe plan intern sau importate cu scutire de taxe vamale” într-un format specificat (capitolele 4.26, 4.30 și apendicele 23 din HOP I 04-09 și HOP I 09-14), și anume un registru al consumului efectiv. Acest registru trebuie verificat de un expert contabil extern/contabil de management care emite un certificat în care se declară că registrele obligatorii și înregistrările relevante au fost examinate, iar informațiile oferite conform apendicelui 23 sunt adevărate și corecte din toate punctele de vedere.

(53)

În ceea ce privește subsistemele utilizate în timpul PAR de către solicitant, și anume exporturile fizice, volumul și valoarea importurilor autorizate și ale exporturilor obligatorii sunt stabilite de către GI și sunt înregistrate în autorizație. În plus, în momentul importului și al exportului, funcționarii guvernamentali trebuie să înregistreze tranzacțiile respective în autorizație. Volumul importurilor autorizate în cadrul AAS este stabilit de către GI, pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri (SION) care există pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Materiile prime importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie îndeplinită într-un anumit termen de la eliberarea licenței (24 de luni, cu două prelungiri posibile, de 6 luni fiecare).

(54)

Prezenta anchetă intermediară de reexaminare a stabilit, de asemenea, că cerințele de verificare stipulate de autoritățile indiene nu au fost respectate și încă nu au fost testate în practică. Solicitantul nu a menținut un sistem prin care să se poată verifica ce inputuri s-au consumat în procesul fabricării produsului exportat și în ce cantități, astfel cum se prevede în „Politica în domeniul comerțului exterior” (apendicele 23) și în conformitate cu anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază. De fapt, nu existau înregistrări privind consumul real.

(55)

Modificările survenite la nivelul administrării „Politicii în domeniul comerțului exterior 04-09”, care au intrat în vigoare în toamna anului 2005 (trimiterea obligatorie a registrului de consum către autoritățile indiene în contextul procedurii de rambursare) nu au fost aplicate încă în cazul solicitantului. În consecință, aplicarea de facto a acestei dispoziții nu a putut fi verificată în acest stadiu.

(56)

Scutirea de taxe de import constituie o subvenție, în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a GI, care a conferit un beneficiu exportatorului anchetat.

(57)

În plus, subsistemul AAS „exporturi fizice” se subordonează de drept rezultatelor la export și este, prin urmare, considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține beneficii în cadrul acestui sistem fără a încheia un angajament de export.

(58)

Subsistemul aplicat în cazul de față nu poate fi considerat ca fiind sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele enunțate în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputuri de substituire) din regulamentul de bază. GI nu a aplicat în mod eficient nici noul și nici vechiul sistem sau procedură de verificare prin care să determine dacă și în ce cantitate au fost consumate inputurile în fabricarea produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de drawback pentru inputurile de substituire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). Normele standard de intrări/ieșiri (SION) pentru produsul în cauză nu erau suficient de precise. Aceste SION în sine nu pot fi considerate un sistem de verificare a consumului real, deoarece aceste norme nu sunt concepute pentru a permite GI să verifice cu suficientă precizie cantitățile de inputuri consumate în fabricarea produsului exportat. În plus, GI nu a efectuat nicio examinare ulterioară pe baza inputurilor efective implicate, deși acest lucru ar fi trebuit să aibă loc în mod normal în absența unui sistem de verificare eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază).

(59)

Prin urmare, acest subsistem poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(60)

În lipsa unor sisteme autorizate de drawback al taxelor sau a unor sisteme de drawback pentru inputurile de substituire, beneficiul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii este reprezentat de remiterea valorii totale a taxelor de import datorate în mod normal pentru importul de inputuri. În acest sens, se remarcă faptul că regulamentul de bază nu oferă doar modalitatea de compensare a remiterii „excesive” a taxelor. În conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu anexa I litera (i) din regulamentul de bază, remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate în anexele II și III din regulamentul de bază. Totuși, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, dacă nu se demonstrează prezența unui proces de monitorizare adecvat, excepția menționată mai sus pentru sistemele de drawback nu este aplicabilă și se aplică regula normală de compensare a sumei taxelor neachitate (venituri nepercepute), mai degrabă decât a oricărei pretinse remiteri excesive. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, sarcina de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, autoritatea responsabilă cu ancheta trebuie doar să găsească dovezi suficiente pentru a respinge eficiența unui pretins sistem de verificare.

(61)

Valoarea subvenției acordate solicitantului care a folosit AAS a fost calculată pe baza taxelor vamale de import nepercepute (taxe vamale de bază și taxe vamale suplimentare speciale) asupra materialelor importate în cadrul subsistemului în timpul PAR (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile suportate în mod necesar pentru a obține subvenția au fost deduse, în cazul unor cereri justificate, din valoarea subvenției. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției s-a alocat în funcție de cifra de afaceri realizată la export pentru produsul în cauză în timpul PAR (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(62)

Rata subvenției stabilită conform acestui sistem pentru solicitant în cursul PAR se ridică la 0,2 %.

(63)

În anchetele anterioare cu privire la foliile din PET, inclusiv în cadrul anchetei care a dus la instituirea prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 a taxei compensatorii definitive în vigoare în prezent, au fost examinate mai multe sisteme de stat indiene care au acordat stimulente unor societăți locale. Sistemele de stat se înscriu în cadrul „sistemului de stimulente”, deoarece pot fi folosite diferite tipuri de stimulente. Ancheta anterioară a stabilit că dreptul la beneficii al unei societăți poate fi prevăzut în „certificatul de eligibilitate” sau în „certificatul de credite”. Cu toate acestea, așa cum este cazul și în prezenta anchetă, pot exista și subvenții ad-hoc, cum ar fi subvențiile de capital.

(64)

Pentru a fi eligibile, ca regulă generală, societățile trebuie să investească în regiunile mai puțin dezvoltate ale unui stat fie prin crearea unei noi unități industriale, fie prin realizarea unor importante investiții de capital sau diversificarea unei unități industriale existente.

(65)

Conform răspunsului la chestionar, solicitantul a primit în 2009 din partea Guvernului statului Uttar Pradesh (denumit în continuare „GUP”) o sumă importantă sub formă de subvenții de capital pentru crearea de noi unități de producție. Au fost oferite explicații conform cărora subvenția de capital primită a fost legată de crearea de noi unități de producție, și anume pentru acoperirea cheltuielilor pentru investițiile făcute de solicitant. Conform solicitantului, aceasta a reprezentat o subvenție pură sub forma unui grant de îmbunătățire a capitalului.

(66)

De asemenea, ancheta a arătat că solicitantul este eligibil pentru rambursarea TVA-ului și a taxei centrale pe vânzări (CST) de către departamentul pentru taxe comerciale din Uttar Pradesh, ca urmare a unor investiții făcute anterior. În „certificatul de eligibilitate” există o limită pe care societatea poate să o solicite. Sistemul a fost utilizat de societate o perioadă de patru ani. Au fost solicitate lunar rambursări de TVA și CST plătite, aplicate vânzărilor efectuate în interiorul statului și, respectiv, în alte state, inclusiv în cursul PAR.

(67)

Subvențiile de capital reprezintă un transfer direct de fonduri, adică un grant către solicitant. Acestea reprezintă subvenții în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (i) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Acestea reprezintă o contribuție financiară din partea Guvernului statului Uttar Pradesh, care conferă solicitantului un beneficiu direct.

(68)

Rambursarea TVA și CST constituie subvenții în conformitate cu articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) și cu articolul 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Rambursarea constituie o contribuție financiară a Guvernului statului Uttar Pradesh, deoarece această concesie diminuează veniturile guvernului statului provenite din taxe care ar fi exigibile în mod normal. În plus, rambursarea taxelor conferă un avantaj solicitantului, deoarece taxele economisite îmbunătățesc lichiditatea acestuia.

(69)

Subvențiile nu se subordonează de drept rezultatelor la export. Cu toate acestea, din cauza lipsei de cooperare a Guvernului statului Uttar Pradesh, Comisia nu a fost în măsură să ajungă la o concluzie definitivă referitoare la acest sistem, în ceea ce privește specificitatea și aplicarea practică a acestei legi și marja de apreciere a autorității care acordă subvenția atunci când emite decizii cu privire la cererile depuse. Într-adevăr, nu se poate determina cu certitudine dacă se respectă articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (b), având în vedere că nu s-a putut stabili faptul că Guvernul statului Pradesh aplică criterii sau condiții obiective pentru acordarea subvenției. Prin urmare, chiar dacă s-a demonstrat că sistemul nu este specific de drept, nu este încă clar că acesta nu este specific de facto. În consecință, acesta este considerat drept specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (c) și cu articolul 4 alineatul (2) al patrulea paragraf din regulamentul de bază.

(70)

Referitor la subvenția de capital primită pentru crearea de noi unități de producție, valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza subvenției de capital repartizate pe o perioadă care reflectă perioada normală de depreciere/durata de viață utilă a mijloacelor de producție din industria în cauză, deoarece subvenția poate fi legată de achiziția de active corporale. La această valoare s-au adăugat dobânzi pentru a reflecta valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale în perioada anchetei de reexaminare în India a fost considerată adecvată în acest scop. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor s-a repartizat pe cifra de afaceri totală realizată la export și la vânzarea pe piața internă în cursul PAR, ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu este subordonată exporturilor și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(71)

Referitor la rambursarea TVA și a taxei centrale pe vânzări, valoarea subvenției a fost calculată pe baza valorii rambursărilor din cursul PAR. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor (numărător) s-a repartizat pe cifra de afaceri totală realizată la export și la vânzarea pe piața internă în cursul PAR, ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu este subordonată exporturilor și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(72)

Pe baza celor de mai sus, rata subvenției stabilită pentru solicitant conform acestor subvenții de capital în cursul PAR se ridică la 0,5 %.

(73)

În prezent, solicitantul face obiectul unei taxe compensatorii de 19,1 %.

(74)

Pe parcursul prezentei reexaminări intermediare parțiale, valoarea subvențiilor solicitantului care fac obiectul unor măsuri compensatorii exprimate ad valorem a fost de 11,0 %, după cum este detaliat mai jos:

(75)

Luând în considerare cele de mai sus, se concluzionează că nivelul de subvenționare în ceea ce privește producătorul-exportator în cauză a scăzut.

(76)

De asemenea, a fost examinată eventualitatea în care modificarea circumstanțelor cu privire la sistemele examinate ar putea fi considerată ca având caracter durabil.

(77)

Ancheta a confirmat că valoarea subvenției solicitantului a scăzut mult sub nivelul taxei care i se aplică în prezent. Această reducere a nivelului total al subvenției se datorează în principal unei scăderi semnificative a beneficiilor disponibile în cadrul sistemului DEPBS. Pe baza celor de mai sus, se pare că există indicii conform cărora solicitantul va continua să beneficieze, în viitor, de subvenții cu o valoare inferioară celei care i se aplică în prezent.

(78)

Întrucât s-a demonstrat că solicitantul beneficiază de o subvenție mult mai redusă decât în trecut și că este probabil că va continua să primească subvenții cu o valoare inferioară celei care a fost stabilită în cursul anchetei inițiale, nivelul măsurii ar trebui, în consecință, să fie modificat pentru a ține seama de noile constatări.

(79)

În lumina celor de mai sus, nivelurile taxei compensatorii modificate ar trebui stabilite ținându-se cont de noile niveluri de subvenționare constatate în cursul prezentei reexaminări intermediare parțiale, dat fiind că marjele de prejudiciu calculate în ancheta antisubvenție inițială rămân superioare.

(80)

În conformitate cu articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 597/2009, niciun produs nu poate fi supus în același timp atât unor taxe antidumping, cât și unor taxe compensatorii, în vederea remedierii aceleiași situații care rezultă din dumping sau din acordarea unei subvenții la export. Cu toate acestea, deoarece taxa antidumping stabilită pentru solicitant ca urmare a anchetei intermediare antidumping efectuate în paralel este de 0 % în ceea ce privește produsul în cauză, această situație nu se aplică în cazul de față.

(81)

În ceea ce privește nivelul taxei în vigoare aplicabile importurilor produsului în cauză de la producătorii-exportatori care nu sunt menționați în mod individual la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 367/2006, și anume taxa indicată care este aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” din India, se observă că nici modalitățile efective ale sistemelor care au fost examinate, nici măsurile compensatorii din cadrul acestora nu s-au schimbat față de situația constatată în cursul anchetei precedente. Prin urmare, nu există niciun motiv să se recalculeze subvenția și nivelul taxei în cazul acestor societăți. În consecință, nivelul taxei aplicabile tuturor societăților, altele decât solicitantul, rămân neschimbate.

(82)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se propună modificarea nivelului taxei aplicabile solicitantului și au avut posibilitatea să formuleze observații.

(83)

Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost examinate și, după caz, constatările definitive au fost modificate în consecință,

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/27

(1)

Anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 prevede restricții la introducerea pe piață și la utilizarea de difenileter, derivat pentabromurat și de sulfonați de perfluoroctan (PFOS), în cadrul punctelor 44 și 53.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (2) transpune în dreptul Uniunii angajamentele stabilite în Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, denumită în continuare „convenția”, aprobată prin Decizia 2006/507/CE a Consiliului (3) și în protocolul din 1998 la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți, denumit în continuare „protocolul”, aprobat prin Decizia 2004/259/CE a Consiliului (4).

(3)

Ca urmare a nominalizărilor de substanțe primite din partea Uniunii Europene și a statelor sale membre, a Norvegiei și a Mexicului, Comitetul de examinare a poluanților organici persistenți, instituit în temeiul convenției, și-a încheiat activitatea cu privire la un grup de substanțe propuse, despre care s-a constatat că respectă criteriile stabilite în convenție. Cu ocazia celei de a patra Conferințe a Părților la convenție, desfășurată în perioada 4-8 mai 2009 (denumită în continuare „COP 4”), s-a convenit adăugarea a nouă substanțe în anexele la convenție, inclusiv pentabromodifenileterul și substanțele PFOS.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 757/2010 al Comisiei din 24 august 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți în ceea ce privește anexele I și III (5) pune în aplicare deciziile COP 4, incluzând substanțele menționate în convenție sau în protocol, ori în ambele, în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 850/2004. Aceste substanțe includ pentabromodifenileterul și substanțele PFOS. Regulamentul (CE) nr. 850/2004 interzice producția și introducerea pe piață a substanțelor menționate în anexa I și reglementează gestionarea deșeurilor care conțin aceste substanțe. În cazul substanțelor PFOS, derogările aplicabile în temeiul regulamentului REACH, în anexa XVII sunt reluate și enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 850/2004, cu anumite modificări pentru a ține cont de decizia COP 4.

(5)

În consecință, restricțiile privind difenileterul, derivat pentabromurat și substanțele PFOS din anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 sunt inutile și punctele 44 și 53 ar trebui să fie eliminate.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului înființat în baza articolului 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/29

(1)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 prevede sarcinile generale, obligațiile și cerințele aplicabile laboratoarelor comunitare de referință pentru produsele alimentare și hrana pentru animale, precum și pentru sănătatea animală și animalele vii. Laboratoarele comunitare de referință pentru produsele alimentare și hrana pentru animale sunt incluse în lista din partea I, iar cele pentru sănătatea animală și animalele vii sunt incluse în lista din partea II a anexei VII la regulamentul respectiv.

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 180/2008 al Comisiei din 28 februarie 2008 cu privire la laboratorul comunitar de referință pentru boli ale ecvideelor altele decât pesta cabalină africană și de modificare a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Agence Française de Sécurité Sanitaire des Aliments (AFSSA), cu laboratoarele sale de cercetare privind patologia animală și zoonozele și privind patologia ecvină și bolile ecvideelor, situată în Franța, a fost desemnată ca laborator comunitar de referință pentru boli ale ecvideelor altele decât pesta cabalină africană.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 737/2008 al Comisiei din 28 iulie 2008 de desemnare a laboratoarelor comunitare de referință pentru boli ale crustaceelor, rabie și tuberculoză bovină, de stabilire a responsabilităților suplimentare și a sarcinilor atribuite laboratoarelor comunitare de referință în privința rabiei și a tuberculozei bovine și de modificare a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Laboratoire d’études sur la rage et la pathologie des animaux sauvages al Agence Française de Sécurité Sanitaire des Aliments (AFSSA), Nancy, Franța, a fost desemnat laborator comunitar de referință pentru rabie.

(4)

Franța și Danemarca au informat în mod oficial Comisia cu privire la modificările referitoare la denumirile laboratoarelor menționate în regulamentele respective. În plus, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, laboratoarele incluse în lista din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 882/2004, denumite anterior „laboratoare comunitare de referință” ar trebui denumite în prezent „laboratoare de referință ale Uniunii Europene (UE)”.

(5)

Este important să fie actualizată în mod constant lista laboratoarelor de referință ale UE stabilită în Regulamentele (CE) nr. 882/2004, (CE) nr. 180/2008 și (CE) nr. 737/2008. Prin urmare, este necesar ca regulamentele în cauză să fie modificate în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/36

(1)

La 3 iunie 2010, Comisia a primit o plângere cu privire la un presupus dumping prejudiciabil în Uniune în cazul importurilor de modemuri pentru rețele extinse fără fir (WWAN) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”). Plângerea respectivă conținea, de asemenea, o solicitare pentru înregistrarea importurilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009.

(2)

Plângerea a fost depusă de Option NV (denumit în continuare „reclamantul”), unicul producător cunoscut de modemuri WWAN din Uniune, reprezentând 100 % din producția totală a Uniunii.

(3)

Plângerea conținea elemente de probă prima facie privind existența unui dumping și a prejudiciului material rezultat din acesta, considerat suficient pentru a justifica inițierea unei proceduri antidumping.

(4)

În urma consultării Comitetului consultativ, Comisia a inițiat, în consecință, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), o procedură antidumping privind importurile în Uniune de modemuri WWAN, originare din RPC și încadrate în prezent la codurile NC ex 8471 80 00 și ex 8517 62 00.

(5)

La 1 iulie 2010, Comisia a decis ca importurile aceluiași produs originar din RPC să facă obiectul înregistrării conform Regulamentului (UE) nr. 570/2010 al Comisiei (4).

(6)

Comisia a informat oficial reclamantul, producătorii-exportatori din RPC, importatorii și utilizatorii cunoscuți a fi interesați, asociațiile de importatori sau utilizatorii cunoscuți a fi interesați, furnizorii de materii prime și prestatorii de servicii, precum și reprezentanții RPC cu privire la deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul prevăzut în avizul de deschidere.

(7)

În conformitate cu prevederile articolului 16 din regulamentul de bază, Comisia a efectuat o parte dintre vizitele de verificare necesare în mod normal. În ceea ce privește dumpingul și, în special, în sensul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia s-a concentrat asupra aspectelor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) și, în special, asupra denaturărilor legate de procesul de luare a deciziilor, asupra guvernanței corporative, a împrumuturilor, a finanțării societăților și a creditelor la export. Cu toate că au fost dezvăluite anumite informații care indicau denaturări, încheierea prezentei proceduri antidumping însemna că acest aspect nu a fost abordat.

(8)

La 2 august 2010, Comisia a primit o plângere privind o presupusă subvenționare prejudiciabilă în Uniune a importurilor de modemuri WWAN originare din RPC. Plângerea respectivă conținea, de asemenea, o solicitare pentru înregistrarea importurilor în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009.

(9)

Plângerea a fost depusă de Option NV (denumit în continuare „reclamantul”), unicul producător cunoscut de modemuri WWAN din Uniune, reprezentând 100 % din producția totală a Uniunii.

(10)

Plângerea conținea elemente de probă prima facie privind existența unei subvenții și a prejudiciului material rezultat din aceasta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri antisubvenție.

(11)

În urma consultării Comitetului consultativ, Comisia a inițiat, în consecință, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (5), o procedură antisubvenție privind importurile în Uniune de modemuri WWAN, originare din RPC și încadrate în prezent la codurile NC ex 8471 80 00 și ex 8517 62 00.

(12)

La 17 septembrie 2010, Comisia a decis ca importurile aceluiași produs originar din RPC să facă obiectul înregistrării conform Regulamentului (UE) nr. 811/2010 al Comisiei (6).

(13)

Comisia a informat oficial reclamantul, producătorii-exportatori din RPC, importatorii și utilizatorii cunoscuți a fi interesați, asociațiile de importatori sau utilizatorii cunoscuți a fi interesați, furnizorii de materii prime și prestatorii de servicii, precum și reprezentanții RPC cu privire la deschiderea procedurii. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul prevăzut în avizul de deschidere.

(14)

Prin intermediul a două scrisori din data de 26 octombrie 2010 adresate Comisiei, Option NV și-a retras plângerile antidumping și antisubvenție cu privire la importurile de modemuri WWAN originare din RPC. Motivul retragerii plângerilor l-a constituit încheierea de către Option NV a unui acord de cooperare cu un producător-exportator din RPC.

(15)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009, în cazul în care reclamantul își retrage plângerea, procedura poate fi încheiată, cu excepția cazului în care încheierea ei nu este în interesul Uniunii.

(16)

Comisia a considerat că prezentele proceduri ar trebui încheiate, dat fiind faptul că anchetele antidumping și antisubvenție respective nu au evidențiat niciun motiv care să indice că o astfel de încheiere nu ar fi în interesul Uniunii. Părțile interesate au fost informate în consecință și li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații.

(17)

Ulterior retragerii plângerilor, o societate a contactat Comisia, pretinzând că este un producător de modemuri WWAN din Uniune. Societatea a afirmat ulterior că procedurile ar trebui continuate, chiar dacă plângerile au fost retrase. Trebuie remarcat faptul că societatea s-a făcut cunoscută pentru prima dată după termenele puse la dispoziția părților, în ambele proceduri, pentru a se face cunoscute și pentru a-și exprima punctele de vedere în calitate de producători din Uniune și, în consecință, nu a sprijinit plângerile depuse de Option înainte ca acestea să fie retrase.

(18)

Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că afirmațiile făcute și informațiile prezentate de această societate nu au fost de așa natură, încât să conducă Comisia la concluzia că ar fi în interesul Uniunii să continue prezentele proceduri inițiate în urma plângerilor depuse de Option, după retragerea acestora. În acest context, ar trebui să se țină cont – în ceea ce privește operațiunile societății în Uniune în legătură cu modemurile WWAN – de capacitatea practică a societății (i) de a juca un rol pe piața de modemuri WWAN a Uniunii și, în plus, (ii) de a acoperi un posibil deficit de aprovizionare, în cazul în care măsurile ar fi instituite. Pe baza informațiilor furnizate în această privință în contextul prezentelor proceduri, s-a concluzionat că o continuare a anchetei și o instituire a măsurilor după retragerea plângerilor ar fi disproporționate.

(19)

Nu au fost primite alte observații care să indice că încheierea prezentelor proceduri nu ar fi în interesul Uniunii.

(20)

Prin urmare, în aceste circumstanțe, Comisia concluzionează că procedurile antidumping și antisubvenție referitoare la importurile în Uniune de modemuri WWAN originare din RPC ar trebui încheiate fără instituirea de măsuri.

(21)

Înregistrarea importurilor de modemuri WWAN originare din RPC și declarate sub codurile NC ex 8471 80 00 și ex 8517 62 00 în aplicarea Regulamentelor (UE) nr. 570/2010 și (UE) nr. 811/2010 ar trebui, prin urmare, întrerupte, iar regulamentele menționate ar trebui abrogate,

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/39

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/41

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și stabilesc o listă de substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea unei eventuale includeri a acestora în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă include substanța tau-fluvalinat.

(2)

În conformitate cu articolul 11e din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002, notificatorul și-a retras sprijinul privind includerea substanței active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE în termen de două luni de la primirea proiectului de raport de evaluare. În consecință, Decizia 2008/934/CE a Comisiei din 5 decembrie 2008 privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, precum și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe (4) a fost adoptată privind neincluderea substanței tau-fluvalinat.

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a depus o nouă cerere solicitând aplicarea procedurii accelerate, astfel cum se prevede la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (5).

(4)

Cererea a fost transmisă Danemarcei, care fusese desemnată stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Perioada de timp pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificațiile substanței active și utilizările indicate sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură de la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Danemarca a evaluat informațiile suplimentare transmise de către solicitant și a pregătit un raport suplimentar. Raportul respectiv a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la data de 1 octombrie 2009. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar, pentru observații, celorlalte state membre și solicitantului și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la solicitarea Comisiei, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa referitoare la tau-fluvalinat, la data de 17 iunie 2010 (6). Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la data de 28 ianuarie 2011 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind substanța tau-fluvalinat.

(6)

Diferitele examinări efectuate au arătat că produsele de protecție a plantelor care conțin tau-fluvalinat pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, substanța activă tau-fluvalinat ar trebui să fie inclusă în anexa I, pentru a garanta faptul că în toate statele membre autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță activă sunt emise în conformitate cu prevederile directivei menționate.

(7)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este oportun să se obțină informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE prevede că includerea unei substanțe în anexa I poate face obiectul anumitor condiții. Prin urmare, este necesară solicitarea prezentării de către solicitant a unor informații suplimentare care să confirme, pe baza celor mai recente cunoștințe științifice, rezultatele evaluării riscului privind riscurile asupra organismelor acvatice, riscurile asupra artropodelor nețintă, precum și privind impactul posibil asupra mediului al unei potențiale degradări enantioselective în matricele de mediu.

(8)

Înainte de includerea unei substanțe active în anexa I ar trebui acordat un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.

(9)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în Directiva 91/414/CEE ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de un termen de șase luni de la includere pentru a reexamina autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin tau-fluvalinat, pentru a se asigura că sunt respectate cerințele prevăzute în Directiva 91/414/CEE, în special la articolul 13, precum și condițiile relevante prevăzute în anexa I. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să se prevadă un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut în anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile unitare enunțate în Directiva 91/414/CEE.

(10)

Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, pare necesară clarificarea obligațiilor statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Această clarificare nu impune însă obligații noi statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele de modificare a anexei I adoptate până în prezent.

(11)

Prin urmare, Directiva 91/414/CEE ar trebui modificată în consecință.

(12)

Decizia 2008/934/CE prevede neincluderea substanței tau-fluvalinat și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță până la 31 decembrie 2011. Este necesar să se elimine rândul referitor la tau-fluvalinat din anexa la decizia respectivă.

(13)

Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(14)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

în cazul unui produs care conține tau-fluvalinat ca substanță activă unică, după caz, modifică sau retrag autorizația până la 31 mai 2015 cel târziu; sau

(b)

în cazul unui produs care conține tau-fluvalinat ca una dintre mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 31 mai 2015 sau până la data stabilită pentru a efectua această modificare sau retragere în directiva sau directivele respective care a(u) adăugat substanța sau substanțele în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE, dacă ultima dată este ulterioară celei dintâi.

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/45

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a fazei a treia din programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă de substanțe active care trebuie evaluate în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă includea fenoxicarbul.

(2)

În conformitate cu articolul 11e din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002, notificatorul și-a retras sprijinul privind includerea substanței active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE în termen de două luni de la primirea proiectului de raport de evaluare. În consecință, Decizia 2008/934/CE a Comisiei din 5 decembrie 2008 privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, precum și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe (4) a fost adoptată privind neincluderea substanței fenoxicarb.

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a depus o nouă cerere solicitând aplicarea procedurii accelerate, astfel cum se prevede la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (5).

(4)

Cererea a fost transmisă Țărilor de Jos, desemnate stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Perioada de timp pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificarea substanței active și utilizările indicate sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Țările de Jos au evaluat datele suplimentare prezentate de solicitant și au pregătit un raport suplimentar. La data de 10 decembrie 2009, raportul respectiv a fost transmis Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar celorlalte state membre și solicitantului pentru observații și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la cererea Comisiei, la 13 septembrie 2010, autoritatea și-a prezentat, în fața Comisiei, concluzia privind substanța fenoxicarb (6). Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la data de 28 ianuarie 2011, sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind substanța fenoxicarb.

(6)

Diferitele examinări efectuate au arătat că produsele de protecție a plantelor care conțin feboxicarb pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, este necesar să se includă fenoxicarbul în anexa I, pentru a garanta că, în toate statele membre, autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță activă pot fi acordate în conformitate cu dispozițiile directivei respective.

(7)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este oportun să se obțină informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE prevede că includerea unei substanțe în anexa I poate fi supusă anumitor condiții. Prin urmare, este indicat să se ceară ca solicitantul să depună informații care să confirme evaluarea de risc pentru artropode nevizate și larve de albine.

(8)

Înainte de includerea unei substanțe active în anexa I ar trebui acordat un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.

(9)

Fără a aduce atingere obligațiilor definite în Directiva 91/414/CEE ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de o perioadă de șase luni de la includerea substanței pentru a reexamina autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin fenoxicarb, pentru a se asigura că cerințele menționate în Directiva 91/414/CEE sunt îndeplinite, în special cele de la articolul 13 și condițiile relevante din anexa I. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să fie acordat un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut la anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme menționate în Directiva 91/414/CEE.

(10)

Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, pare necesară clarificarea obligațiilor statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă obligație statelor membre sau titularilor autorizațiilor, în raport cu directivele de modificare a anexei I adoptate până în prezent.

(11)

Prin urmare, Directiva 91/414/CEE ar trebui modificată în consecință.

(12)

Decizia 2008/934/CE prevede neincluderea fenoxicarbului și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță până la 31 decembrie 2011. Este necesară eliminarea rubricii referitoare la fenoxicarb din anexa la decizia respectivă.

(13)

Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(14)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

în cazul unui produs care conține fenoxicarb ca substanță activă unică, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 mai 2015 cel târziu; sau

(b)

modifică sau retrag autorizația în cazul unui produs care conține fenoxicarb ca una dintre mai multe substanțe active, după caz, până la 31 mai 2015 sau până la data stabilită pentru modificare sau retragere în directiva sau directivele respective care au adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE, dacă această din urmă dată este ulterioară celei dintâi.

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/49

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și stabilesc o listă de substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea unei eventuale includeri a acestora în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă include substanța cletodim.

(2)

În conformitate cu articolul 11e din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002, notificatorul și-a retras sprijinul privind includerea substanței active respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE în termen de două luni de la primirea proiectului de raport de evaluare. În consecință, Decizia 2008/934/CE a Comisiei din 5 decembrie 2008 privind neincluderea anumitor substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, precum și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe (4) a fost adoptată privind neincluderea substanței cletodim.

(3)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a depus o nouă cerere solicitând aplicarea procedurii accelerate, astfel cum se prevede la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (5).

(4)

Cererea a fost transmisă Țărilor de Jos, care a fost desemnat stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Perioada de timp pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificațiile substanței active și utilizările indicate sunt identice cu cele care au făcut obiectul Deciziei 2008/934/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură de la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Țările de Jos au evaluat informațiile suplimentare transmise de către solicitant și au pregătit un raport suplimentar. Raportul respectiv a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei, la data de 1 decembrie 2009. Autoritatea a comunicat raportul suplimentar, pentru observații, celorlalte state membre și solicitantului și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la solicitarea Comisiei, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa referitoare la cletodim, la data de 10 septembrie 2010 (6). Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la data de 28 ianuarie 2011 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind substanța cletodim.

(6)

Diferitele examinări efectuate au arătat că produsele de protecție a plantelor care conțin cletodim pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și precizate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, substanța activă cletodim ar trebui să fie inclusă în anexa I, pentru a garanta faptul că în toate statele membre autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță activă sunt emise în conformitate cu prevederile directivei menționate.

(7)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este oportun să se obțină informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE prevede că includerea unei substanțe în anexa I poate face obiectul anumitor condiții. Prin urmare, este necesară solicitarea prezentării de către solicitant a unor informații suplimentare care să confirme, pe baza celor mai recente cunoștințe științifice, rezultatele evaluării riscului privind evaluările expunerii solului și apelor subterane și definiția reziduurilor pentru evaluarea riscului.

(8)

Înainte de includerea unei substanțe active în anexa I ar trebui acordat un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.

(9)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în Directiva 91/414/CEE ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de un termen de șase luni de la includere pentru a reexamina autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin cletodim, pentru a se asigura că sunt respectate cerințele prevăzute în Directiva 91/414/CEE, în special la articolul 13, precum și condițiile relevante prevăzute în anexa I. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să se prevadă un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut în anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile unitare enunțate în Directiva 91/414/CEE.

(10)

Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (7) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, pare necesară clarificarea obligațiilor statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Această clarificare nu impune însă obligații noi statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele de modificare a anexei I adoptate până în prezent.

(11)

Prin urmare, Directiva 91/414/CEE ar trebui modificată în consecință.

(12)

Decizia 2008/934/CE prevede neincluderea substanței cletodim și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță până la 31 decembrie 2011. Este necesar să se elimine rândul referitor la cletodim din anexa la decizia respectivă.

(13)

Prin urmare, Decizia 2008/934/CE ar trebui modificată în consecință.

(14)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

în cazul unui produs care conține cletodim ca substanță activă unică, după caz, modifică sau retrag autorizația până la 31 mai 2015 cel târziu; sau

(b)

în cazul unui produs care conține cletodim ca una dintre mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 31 mai 2015 sau până la data stabilită pentru a efectua această modificare sau retragere în directiva sau directivele respective care a(u) adăugat substanța sau substanțele în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE, dacă ultima dată este ulterioară celei dintâi.

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/53

(1)

La 23 februarie 2011, Uniunea Europeană și-a exprimat îngrijorarea profundă privind situația în curs din Libia. UE a condamnat cu fermitate violența și uzul de forță împotriva civililor și a deplâns represiunea îndreptată împotriva demonstranților pașnici.

(2)

UE a reiterat apelul său la încetarea imediată a uzului de forță și la inițierea demersurilor de soluționare a cererilor legitime ale populației.

(3)

La 26 februarie 2011, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite („Consiliul de Securitate”) a adoptat Rezoluția 1970 [„RCSONU 1970 (2011)”] care a introdus măsuri restrictive împotriva Libiei și împotriva persoanelor și a entităților implicate în încălcările grave ale drepturilor omului îndreptate împotriva populației din Libia, inclusiv prin implicarea în atacuri îndreptate împotriva populației și a instalațiilor civile, cu încălcarea dreptului internațional.

(4)

Având în vedere gravitatea situației din Libia, UE consideră necesară impunerea unor măsuri restrictive suplimentare.

(5)

În plus, este necesar ca Uniunea să acționeze în continuare pentru a pune în aplicare anumite măsuri,

(a)

furnizarea, în mod direct sau indirect, către orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism din Libia sau pentru utilizare în Libia, de asistență tehnică, de formare sau alt tip de asistență, inclusiv furnizarea de personal înarmat mercenar, în legătură cu activități militare sau cu furnizarea, întreținerea și utilizarea materialelor menționate la alineatul (1);

(b)

furnizarea, în mod direct sau indirect, către orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism din Libia sau pentru utilizare în Libia, de asistență financiară în legătură cu activități militare sau cu furnizarea, întreținerea și utilizarea materialelor menționate la alineatul (1);

(c)

participarea în cunoștință de cauză și deliberată la activități care au drept scop sau efect eludarea interdicțiilor menționate la litera (a) sau la litera (b).

(a)

furnizării, vânzării sau transferului de echipamente militare neletale care ar putea fi folosite pentru represiune internă, destinate exclusiv uzului umanitar și de protecție;

(b)

altor tipuri de furnizări, vânzări sau transferuri de arme și materiale conexe;

(c)

acordării de asistență tehnică, formare sau alt tip de asistență, inclusiv personal, în legătură cu astfel de echipamente;

(d)

acordării de asistență financiară în legătură cu astfel de echipamente;

(a)

a persoanelor enumerate în anexa I la Rezoluția 1970 (2011), precum și a celorlalte persoane desemnate de Consiliul de Securitate sau de către comitet în conformitate cu punctul 22 din Rezoluția 1970, după cum se prevede în anexa I;

(b)

a persoanelor care nu intră sub incidența anexei I implicate sau complice la ordonarea, controlarea sau conducerea în alt mod a săvârșirii de încălcări grave ale drepturilor omului împotriva populației din Libia, inclusiv prin implicarea sau complicitatea la planificarea, comandarea, ordonarea sau conducerea de atacuri, cu încălcarea dreptului internațional, inclusiv de bombardamente aeriene, împotriva populației și a instalațiilor civile sau care acționează pentru sau în numele acestora sau la ordinul acestora, astfel cum se prevede în anexa II.

(a)

o călătorie este justificată din considerente umanitare, inclusiv obligații religioase; sau

(b)

o derogare ar favoriza realizarea obiectivelor în privința păcii și reconcilierii naționale în Libia și a stabilității în regiune;

(a)

intrarea sau tranzitul sunt necesare pentru îndeplinirea procedurilor judiciare;

(b)

un stat membru hotărăște în funcție de fiecare caz în parte că o astfel de intrare sau tranzit sunt necesare pentru a face să avanseze pacea și stabilitatea în Libia și ulterior adoptării unei astfel de decizii statul membru notifică comitetul în termen de patruzeci și opt de ore.

(a)

în calitate de țară-gazdă a unei organizații internaționale interguvernamentale;

(b)

în calitate de țară-gazdă a unei conferințe internaționale organizate de ONU sau sub auspiciile acesteia;

(c)

în temeiul unui acord multilateral care conferă privilegii și imunități; sau

(d)

în temeiul Tratatului de conciliere din 1929 (Pactul de la Lateran) încheiat de Sfântul Scaun (Statul Vatican) și Italia.

(a)

persoanele și entitățile enumerate în anexa II la RCSONU 1970 (2011), precum și celelalte persoane și entități desemnate de Consiliul de Securitate sau de către comitet în conformitate cu punctul 22 din RCSONU 1970 (2011), sau de persoane sau entități care acționează în numele sau la ordinul acestora sau de entități deținute sau controlate de către acestea, după cum se prevede în anexa III;

(b)

de persoanele și entitățile care nu intră sub incidența anexei III implicate sau complice la ordonarea, controlarea sau conducerea în alt mod a săvârșirii de încălcări grave ale drepturilor omului împotriva populației din Libia, inclusiv prin implicarea sau complicitatea la planificarea, comandarea, ordonarea sau conducerea de atacuri, cu încălcarea dreptului internațional, inclusiv de bombardamente aeriene, împotriva populației și a instalațiilor civile sau persoane sau entități care acționează în numele sau la ordinul acestora, astfel cum se prevede în anexa IV;

(a)

necesare pentru cheltuieli de bază, inclusiv cele destinate alimentelor, chiriilor sau rambursărilor de împrumuturi ipotecare, medicamentelor și cheltuielilor medicale, impozitelor, primelor de asigurare și serviciilor publice;

(b)

destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu prestarea unor servicii juridice în conformitate cu legislațiile naționale; sau

(c)

sunt destinate exclusiv plății unor onorarii și comisioane corespunzătoare păstrării sau gestionării curente a fondurilor, a altor tipuri de asistență financiară și resurse economice înghețate, în conformitate cu legislația națională;

(a)

sunt necesare pentru a efectua cheltuieli extraordinare, după notificarea comitetului de către statul membru în cauză și după aprobarea de către acest comitet; sau

(b)

fac obiectul unui privilegiu sau al unei hotărâri judecătorești, administrative sau arbitrale, caz în care fondurile, celelalte active financiare și resurse economice pot fi utilizate în acest scop, cu condiția ca privilegiul sau hotărârea să fie anterioare adoptării RCSONU 1970 (2011) și să nu fie în beneficiul unei persoane sau al unei entități prevăzute la alineatul (1), după notificarea comitetului de către statul membru în cauză, după caz;

(a)

dobânzile sau a alte câștiguri generate de conturile respective; sau

(b)

plăți cuvenite în baza unor contracte, acorduri sau obligații care au apărut înainte de data la care aceste conturi au devenit obiectul unor măsuri restrictive,

3.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/63

(1)

Anexa I la acord a fost modificată prin Decizia nr. 60/2010 a Comitetului mixt al SEE din 11 iunie 2010 (1).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 357/2008 al Comisiei din 22 aprilie 2008 de modificare a anexei V la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (2) trebuie încorporat în acord.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 571/2008 al Comisiei din 19 iunie 2008 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind criteriile de revizuire a programelor anuale de monitorizare a ESB (3) trebuie încorporat în acord.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 584/2008 al Comisiei din 20 iunie 2008 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obiectivul comunitar de diminuare a prevalenței Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium la curcani (4) trebuie încorporat în acord.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 746/2008 al Comisiei din 17 iunie 2008 de modificare a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (5) trebuie încorporat în acord.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 933/2008 al Comisiei din 23 septembrie 2008 de modificare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului în ceea ce privește mijloacele de identificare a animalelor și conținutul documentelor de circulație (6) trebuie încorporat în acord.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 956/2008 al Comisiei din 29 septembrie 2008 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (7) trebuie încorporat în acord.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori (8) trebuie încorporat în acord.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 103/2009 al Comisiei din 3 februarie 2009 de modificare a anexelor VII și IX la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (9) trebuie încorporat în acord.

(10)

Regulamentul (CE) nr. 129/2009 al Comisiei din 13 februarie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 197/2006 cu privire la validitatea măsurilor tranzitorii referitoare la alimente vechi (10) trebuie încorporat în acord.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 162/2009 al Comisiei din 26 februarie 2009 de modificare a anexelor III și X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (11) trebuie încorporat în acord.

(12)

Regulamentul (CE) nr. 163/2009 al Comisiei din 26 februarie 2009 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (12) trebuie încorporat în acord.

(13)

Regulamentul (CE) nr. 199/2009 al Comisiei din 13 martie 2009 de stabilire a unei măsuri tranzitorii de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește furnizarea directă de cantități mici de carne proaspătă obținută din efective de pui de carne și de curcani (13) trebuie încorporat în acord.

(14)

Regulamentul (CE) nr. 213/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1003/2005 în ceea ce privește controlul și testarea salmonelei în efectivele de reproducție din specia Gallus gallus și de curcani (14) trebuie încorporat în acord.

(15)

Regulamentul (CE) nr. 759/2009 al Comisiei din 19 august 2009 de modificare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină (15) trebuie încorporat în acord.

(16)

Directiva 2008/53/CE a Comisiei din 30 aprilie 2008 de modificare a anexei IV la Directiva 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește viremia de primăvară a crapului (VPC) (16) trebuie încorporată în acord.

(17)

Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea și înregistrarea porcinelor (17) trebuie încorporată în acord.

(18)

Decizia 2008/392/CE a Comisiei din 30 aprilie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește pagina de Internet informativă de furnizare prin mijloace electronice a informațiilor cu privire la exploatațiile de acvacultură și întreprinderile de transformare autorizate (18) trebuie încorporată în acord.

(19)

Decizia 2008/650/CE a Comisiei din 30 iulie 2008 de modificare a Directivei 82/894/CEE a Consiliului privind notificarea maladiilor la animale în cadrul Comunității pentru a include anumite boli pe lista bolilor cu declarare obligatorie și a elimina encefalomielita enterovirală porcină de pe lista respectivă (19) trebuie încorporată în acord.

(20)

Decizia 2008/815/CE a Comisiei din 20 octombrie 2008 de aprobare a anumitor programe naționale privind controlul salmonelei în efectivele de pui de carne din specia Gallus gallus  (20) trebuie încorporată în acord.

(21)

Decizia 2008/896/CE a Comisiei din 20 noiembrie 2008 privind orientări pentru programele de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului prevăzute în Directiva 2006/88/CE a Consiliului (21) trebuie încorporată în acord.

(22)

Decizia 2008/908/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2008 de autorizare a unor state membre să își revizuiască programul anual de monitorizare a ESB (22) trebuie încorporată în acord.

(23)

Decizia 2008/946/CE a Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește cerințele referitoare la plasarea în carantină a animalelor de acvacultură (23) trebuie încorporată în acord.

(24)

Decizia 2009/177/CE a Comisiei din 31 octombrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește programele de supraveghere și eradicare și statutul indemn de boală al statelor membre, al zonelor sau al compartimentelor (24) trebuie încorporată în acord.

(25)

Decizia 2009/247/CE a Comisiei din 16 martie 2009 de modificare a Deciziei 2003/322/CE în ceea ce privește hrănirea anumitor specii de păsări necrofage în Bulgaria cu anumite materiale de categoria 1 (25) trebuie încorporată în acord.

(26)

Decizia 2009/722/CE a Comisiei din 29 septembrie 2009 de modificare a Deciziei 2003/324/CE cu privire la o derogare, pentru anumite animale cu blană din Letonia, de la interdicția de recirculare în lanțul alimentar animal din cadrul aceleiași specii (26) trebuie încorporată în acord.

(27)

Decizia 2009/771/CE a Comisiei din 20 octombrie 2009 de aprobare a anumitor programe naționale de control al salmonelei la curcani (27) trebuie încorporată în acord.

(28)

Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 abrogă Deciziile 1999/567/CE (28) și 2003/390/CE (29) ale Comisiei care sunt încorporate în acord și care, prin urmare, trebuie abrogate în conformitate cu acordul.

(29)

Directiva 2008/71/CE abrogă Directiva 92/102/CEE a Consiliului (30), care este încorporată în acord și care, prin urmare, trebuie abrogată în conformitate cu acordul.

(30)

Decizia 2009/177/CE abrogă Deciziile 2002/300/CE (31) și 2002/308/CE (32) ale Comisiei, care sunt încorporate în acord și care, prin urmare, trebuie abrogate în conformitate cu acordul.

(31)

La alineatul (2) din partea introductivă a capitolului I din anexa I se prevede că dispozițiile referitoare la animalele vii, altele decât peștii și animalele de acvacultură, nu se aplică Islandei și că, în cazul în care un act urmează să nu se aplice sau să se aplice parțial Islandei, se menționează aceasta în legătură cu actul în cauză. Prin urmare, trebuie menționat în legătură cu Directiva 2005/94/CE a Consiliului (33), încorporată deja în acord, că nu se aplică Islandei.

(32)

Prezenta decizie se aplică Islandei cu perioada de tranziție specificată la alineatul (2) din partea introductivă a capitolului I din anexa I în domeniile care nu se aplicau Islandei anterior revizuirii acestui capitol prin Decizia nr. 133/2007 a Comitetului mixt al SEE din 26 octombrie 2007 (34).

(33)

Prezenta decizie nu se aplică Principatului Liechtenstein,