24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/1

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 167/2011 AL CONSILIULUI

din 21 februarie 2011

de încheiere a reexaminării intermediare parțiale a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite tipuri de polietilen tereftalat originar, printre altele, din Republica Coreea

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 11 alineatele (3) și (6),

având în vedere propunerea prezentată de către Comisia Europeană după consultarea Comitetului consultativ,

întrucât:

A.   PROCEDURA

1.   Măsurile în vigoare

(1)

Măsurile aflate în vigoare în prezent constau într-o taxă antidumping definitivă, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 192/2007 al Consiliului (2) la importurile de anumite tipuri de polietilen tereftalat originar, printre altele, din Republica Coreea (denumită în continuare „Coreea de Sud”). Pentru societățile coreene în cazul cărora s-au instituit taxe individuale, taxele în vigoare sunt zero. Taxa reziduală este de 148,3 EUR/tonă.

2.   Cererea de reexaminare

(2)	În temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comitetul pentru polietilen tereftalat (PET) din cadrul Plastics Europe (denumit în continuare „solicitantul”) a depus o cerere de reexaminare intermediară parțială, în numele a șapte producători din cadrul Uniunii.

(3)	Obiectul cererii se limitează la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe producătorul-exportator KP Chemical Group, compus din Honam Petrochemicals Corp. și KP Chemical Corp. (denumit în continuare „KP Chemical Group”) și la examinarea anumitor aspecte referitoare la prejudiciu.

(4)	Solicitantul a furnizat elemente de probă prima facie conform cărora, în ceea ce privește KP Chemical Group, menținerea măsurii la nivelul actual, respectiv zero, nu mai este suficientă pentru a contracara dumpingul prejudiciabil.

3.   Deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale

(5)

În urma consultării comitetului consultativ și după ce a constatat că există suficiente elemente de probă care să justifice deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, limitată la examinarea dumpingului și a anumitor aspecte referitoare la prejudiciu în ceea ce privește KP Chemical Group.

4.   Produsul în cauză și produsul similar

(6)	Produsul care face obiectul reexaminării este polietilenul tereftalat, cu indice de viscozitate de minimum 78 ml/g, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, încadrat în prezent la codul NC 3907 60 20 și originar din Coreea de Sud (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(7)	Produsul în cauză vândut pe piața internă a Coreei de Sud și cel exportat în Uniune au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice esențiale și aceleași utilizări de bază și, prin urmare, sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

5.   Părțile interesate

(8)

Comisia a înștiințat oficial producătorul-exportator, reprezentanții țării exportatoare, producătorii din cadrul Uniunii și solicitantul cu privire la deschiderea reexaminării intermediare parțiale. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul-limită fixat în avizul de deschidere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(9)

Comisia a trimis chestionare producătorului-exportator și industriei din Uniune și a primit răspunsuri în termenele limită stabilite în acest sens. Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul KP Chemical Corp., în Coreea de Sud; la sediul Honam Petrochemicals Corp, în Coreea de Sud; la sediul Novapet SA, în Spania; la sediul Equipolymers Srl, în Italia; la sediul UAB Orion Global PET (Indorama), în Lituania; la sediul UAB Indorama Polymers Europe, în Lituania; la sediul UAB Neo Group, în Lituania; la sediul La Seda de Barcelona, S.A., în Spania și la sediul M&G Polimeri Italia SpA, în Italia.

6.   Perioada anchetei de reexaminare

(10)	Ancheta privind dumpingul a vizat perioada dintre 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”).

B.   REZULTATELE ANCHETEI

(11)

În ceea ce privește determinarea valorii normale, Comisia a stabilit mai întâi dacă vânzările interne totale ale produsului în cauză realizate de KP Chemical Group au fost reprezentative în raport cu vânzările sale totale la export în Uniune. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările interne sunt considerate reprezentative în cazul în care volumul vânzărilor interne totale reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export în Uniune. Comisia a stabilit că produsul în cauză, considerat produs omogen și care nu a mai fost clasificat în diferite tipuri de produse, a fost vândut intern de către KP Chemical Group în volume în general reprezentative.

(12)

S-a verificat, de asemenea, dacă vânzările de produs în cauză, vândut intern în cantități reprezentative, ar putea fi considerate ca fiind efectuate în cursul unor operațiuni comerciale obișnuite, prin stabilirea proporției de vânzări profitabile pe piața internă către clienți independenți. Deoarece s-a constatat că au existat vânzări suficiente în cursul operațiunilor comerciale obișnuite, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern efectiv corespunzător vânzărilor profitabile.

(13)	Întrucât produsul în cauză a fost exportat direct către clienți independenți din Uniune, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețului de export plătit efectiv sau care urmează să fie plătit efectiv.

(14)	Comparația dintre valoarea normală și prețul de export s-a realizat pe baza nivelului franco fabrică.

(15)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-au făcut ajustări corespunzătoare diferențelor care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au acordat ajustări pentru diferențele privind costurile de transport, de navlosire și asigurare, taxele bancare, costurile de ambalare și cele de creditare în cazul în care s-a constatat că sunt rezonabile, precise și sprijinite de dovezi verificate.

(16)	În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, astfel cum a fost stabilit mai sus.

(17)	Marja de dumping astfel calculată are o valoare de sub 2 %, exprimată ca procent din prețul net, franco frontieră a Uniunii, înainte de vămuire și, prin urmare, este considerată ca fiind de minimis în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

C.   NATURA DURABILĂ A CIRCUMSTANȚELOR

(18)	Ca în cazul reexaminării intermediare anterioare care a avut ca rezultat Regulamentul (CE) nr. 192/2007, prezenta reexaminare intermediară a indicat o marjă de dumping la nivel de minimis pentru KP Chemical Group.

(19)

Nu au fost identificate elemente care să indice faptul că această marjă de minimis nu ar fi de natură durabilă, întrucât s-a constatat că KP Chemical Group funcționează la o rată foarte ridicată de utilizare a capacității (aproape 100 %). Mai mult, KP Chemical Group nu are planuri de creștere a capacității de producție în Coreea de Sud. Într-adevăr, KP Chemical Group a achiziționat o unitate de producție în cadrul Uniunii și este mai susceptibil de a-și restrânge exporturile din Coreea de Sud.

(20)	Prin urmare, circumstanțele în care a fost calculată marja de dumping în cadrul acestei anchete pot fi considerate ca fiind de natură durabilă.

D.   ÎNCHEIEREA REEXAMINĂRII

(21)	Având în vedere constatările de mai sus, prezenta reexaminare ar trebui încheiată fără a se modifica nivelul taxei aplicabile în cazul KP Chemical Group. În aceste circumstanțe, nu este necesară luarea în considerare a aspectelor referitoare la prejudiciu.

E.   PREZENTAREA DE INFORMAȚII

(22)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a avut în vedere încheierea prezentei reexaminări intermediare parțiale. Tuturor părților li s-a acordat ocazia de a prezenta observații. Au fost primite observații din partea industriei Uniunii care, totuși, nu au fost de natură a influența concluziile de mai sus.

F.   DISPOZIȚIE FINALĂ

(23)	Prezenta reexaminare ar trebui prin urmare încheiată fără efectuarea niciunei modificări la Regulamentul (CE) nr. 192/2007,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Reexaminarea intermediară parțială a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite tipuri de polietilen tereftalat originar, printre altele, din Republica Coreea se încheie fără modificarea măsurilor în vigoare.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 343, 22.12.2009, p. 51.

(2)  JO L 59, 27.2.2007, p. 1.

(3)  JO C 47, 25.2.2010, p. 24.

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/4

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 168/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 107/2010 în ceea ce privește utilizarea aditivului furajer Bacillus subtilis ATCC PTA-6737 în furajele care conțin maduramicin amoniu, monensin sodiu, narazin sau clorhidrat de robenidină

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 13 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor destinați hranei animalelor și prezintă motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede posibilitatea de modificare a autorizației unui aditiv furajer ca urmare a unei cereri din partea titularului autorizației și a unui aviz al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”).

(3)	Utilizarea preparatului de microorganisme Bacillus subtilis ATCC PTA-6737 a fost autorizată pe o perioadă de zece ani pentru hrana puilor pentru îngrășare prin Regulamentul (UE) nr. 107/2010 al Comisiei (2).

(4)

Titularul autorizației a solicitat o modificare a autorizației privind Bacillus subtilis ATCC PTA-6737 pentru a permite utilizarea sa în hrana pentru animale care conține coccidiostaticele maduramicin amoniu, monensin sodiu, narazin sau clorhidrat de robenidină pentru puii pentru îngrășare. Titularul autorizației a transmis datele relevante pentru a-și susține cererea.

(5)	În avizul său din data de 7 octombrie 2010, Autoritatea a concluzionat că aditivul Bacillus subtilis ATCC PTA-6737 este compatibil cu maduramicin amoniu, monensin sodiu, narazin sau clorhidrat de robenidină (3).

(6)	Condițiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 sunt îndeplinite.

(7)	Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 107/2010 ar trebui modificat în consecință.

(8)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 107/2010 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  JO L 36, 9.2.2010, p. 1.

(3)  EFSA Journal 2010; 8(10):1863.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/6

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 169/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

privind autorizarea diclazurilului ca aditiv pentru hrana bibilicilor (titularul autorizației: Janssen Pharmaceutica N.V.)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor destinați hranei animalelor și prezintă motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)	În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost depusă o cerere de autorizare pentru diclazuril. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)	Cererea se referă la autorizarea unei noi utilizări a diclazurilului ca aditiv în hrana bibilicilor, urmând a fi clasificat în categoria de aditivi „coccidiostatice sau histomonostatice”.

(4)

Utilizarea diclazurilului a fost autorizată timp de zece ani, în conformitate cu Directiva 70/524/CEE a Consiliului (2), ca aditiv în hrana puicuțelor pentru ouat de cel mult 16 săptămâni și a curcanilor de cel mult 12 săptămâni, prin Regulamentul (CE) nr. 2430/1999 al Comisiei (3). Utilizarea în hrana puilor pentru îngrășat a fost autorizată timp de zece ani prin Regulamentul (UE) nr. 1118/2010 al Comisiei (4).

(5)

Au fost furnizate noi date în sprijinul cererii de autorizare a diclazurilului pentru bibilici. În avizul său din 5 octombrie 2010 (5), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, diclazurilul nu are efecte nocive asupra sănătății animale, a sănătății umane sau asupra mediului și că utilizarea acestuia este eficientă pentru a controla coccidioza la bibilici. Ea consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață, pentru a controla o posibilă dezvoltare a unor rezistențe la bacterii și/sau la Eimeria spp. De asemenea, autoritatea a verificat raportul privind metoda de analiză a aditivului din hrana animalelor, prezentat de către laboratorul comunitar de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)	Evaluarea diclazurilului arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(7)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Preparatul specificat în anexă, aparținând categoriei de aditivi „coccidiostatice și histomonostatice”, este autorizat ca aditiv în hrana animalelor în condițiile prevăzute în respectiva anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  JO L 270, 14.12.1970, p. 1.

(3)  JO L 296, 17.11.1999, p. 3.

(4)  JO L 317, 3.12.2010, p. 5.

(5)  The EFSA Journal 2010; 8(10):1866.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/8

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 170/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

privind autorizarea Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885 ca aditiv pentru hrana purceilor (înțărcați) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1200/2005 (titularul autorizației Prosol SpA)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor destinați hranei animalelor și prezintă motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații. Articolul 10 din regulamentul respectiv prevede reevaluarea aditivilor autorizați în temeiul Directivei 70/524/CEE a Consiliului (2).

(2)

Preparatul Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885 a fost autorizat în conformitate cu Directiva 70/524/CEE ca aditiv furajer fără limită de timp pentru a fi utilizat în cazul purceilor (înțărcați) prin Regulamentul (CE) nr. 1200/2005 al Comisiei (3), al bovinelor pentru îngrășare prin Regulamentul (CE) nr. 492/2006 al Comisiei (4). Aditivul a fost ulterior înscris în Registrul comunitar al aditivilor pentru hrana animalelor ca produs existent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, preparatul Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885 a fost, de asemenea, autorizat timp de zece ani ca aditiv pentru hrana scroafelor prin Regulamentul (CE) nr. 896/2009 al Comisiei (5) și a vacilor de lapte și a cailor prin Regulamentul (UE) nr. 1119/2010 al Comisiei (6).

(4)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 coroborat cu articolul 7 din regulamentul menționat anterior, s-a depus o cerere pentru reevaluarea Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885 ca aditiv pentru hrana purceilor (înțărcați), solicitându-se ca aditivul respectiv să fie clasificat în categoria „aditivi zootehnici”. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

În avizul său din 6 octombrie 2010 (7), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885, în condițiile de utilizare propuse, nu are efecte nocive asupra sănătății animalelor, a sănătății oamenilor sau asupra mediului și că poate să îmbunătățească performanța zootehnică a speciilor vizate. Autoritatea nu consideră necesară prevederea unor cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Autoritatea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana animalelor, prezentat de laboratorul comunitar de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)	Evaluarea Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885 arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(7)	În urma acordării unei noi autorizații în temeiul prezentului regulament, ar trebui eliminată rubrica pentru Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885 din Regulamentul (CE) nr. 1200/2005.

(8)	Întrucât modificările privind condițiile de autorizare nu sunt legate de motive de siguranță, trebuie prevăzută o perioadă de tranziție pentru epuizarea stocurilor existente de preamestecuri și furaje combinate care conțin acest preparat.

(9)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Preparatul specificat în anexă, aparținând categoriei „aditivi zootehnici” și grupului funcțional „stabilizatori ai florei intestinale”, se autorizează ca aditiv pentru hrana animalelor în condițiile menționate în anexa respectivă.

Articolul 2

În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1200/2005, se elimină rubrica E 1710, aditivul Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885.

Articolul 3

Preamestecurile și furajele combinate care conțin Saccharomyces cerevisiae MUCL 39885 etichetate în conformitate cu Directiva 70/524/CEE pot fi introduse în continuare pe piață și pot fi utilizate până la epuizarea stocurilor existente.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  JO L 270, 14.12.1970, p. 1.

(3)  JO L 195, 27.7.2005, p. 6.

(4)  JO L 89, 28.3.2006, p. 6.

(5)  JO L 256, 29.9.2009, p. 6.

(6)  JO L 317, 3.12.2010, p. 9.

(7)  The EFSA Journal 2010; 8(10):1864.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/11

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 171/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

privind autorizarea preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223 ca aditiv pentru hrana păsărilor și a speciei porcine și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 255/2005 (titular al autorizației DSM Nutritional Products Ltd reprezentat de DSM Nutritional products Sp. z o.o.)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor destinați hranei animalelor și prezintă motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații. Articolul 10 din regulamentul respectiv prevede reevaluarea aditivilor autorizați în temeiul Directivei 70/524/CEE a Consiliului (2).

(2)

În conformitate cu Directiva 70/524/CEE, preparatul 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223 a fost autorizat fără limită de timp ca aditiv pentru hrana puilor pentru îngrășat, a găinilor ouătoare, a curcanilor pentru îngrășat, a purceilor, a porcilor pentru îngrășat și a scroafelor prin Regulamentul (CE) nr. 255/2005 al Comisiei (3). Aditivul a fost ulterior înscris în Registrul comunitar al aditivilor pentru hrana animalelor ca produs existent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, respectivul aditiv pentru hrana animalelor a fost autorizat, de asemenea, timp de zece ani pentru rațe prin Regulamentul (CE) nr. 1500/2007 al Comisiei din 18 decembrie 2007 privind autorizarea unei noi utilizări a preparatului 6-fitază EC 3.1.3.26 (Ronozyme) ca aditiv pentru hrana animalelor (4).

(4)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 coroborat cu articolul 7 din regulamentul respectiv, a fost depusă o cerere de reevaluare a preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223 ca aditiv pentru hrana puilor pentru îngrășat, a găinilor ouătoare, a purceilor, a porcilor pentru îngrășat și a scroafelor și, în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv, de autorizare a unei noi utilizări pentru specii de păsări de curte și specii de porcine, neacoperite anterior, cerând ca aditivul să fie clasificat în categoria „aditivi zootehnici”. Această cerere a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Au fost prezentate elemente noi în sprijinul cererii. În avizul său din 6 octombrie 2010 (5), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223 nu are efecte nocive asupra sănătății animalelor, a sănătății oamenilor sau asupra mediului și că utilizarea sa poate îmbunătăți digestibilitatea fosforului. Autoritatea nu consideră necesară prevederea unor cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Autoritatea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana animalelor, prezentat de laboratorul comunitar de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223) arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(7)	Drept consecință a acordării unei noi autorizații prin prezentul regulament, rubrica referitoare la preparatul 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223 ar trebui să fie eliminată din Regulamentul (CE) nr. 255/2005.

(8)	Din motive de claritate, Regulamentul (CE) nr. 1500/2007 ar trebui să fie abrogat.

(9)	Întrucât modificările privind condițiile de autorizare nu sunt legate de motive de siguranță, trebuie prevăzută o perioadă de tranziție pentru epuizarea stocurilor existente de preamestecuri și furaje combinate.

(10)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Preparatul menționat în anexă, aparținând categoriei „aditivi zootehnici” și grupului funcțional „promotori de digestibilitate”, este autorizat ca aditiv pentru hrana animalelor în condițiile prevăzute în anexa respectivă.

Articolul 2

În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 255/2005, rubrica EC nr.: 1614(i), aditiv: 6-fitază EC 3.1.3.26, este eliminată.

Articolul 3

Regulamentul (CE) nr. 1500/2007 se abrogă.

Articolul 4

Preamestecurile și furajele combinate conținând preparatul 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223 care sunt etichetate în conformitate cu Directiva 70/524/CEE și Regulamentul (CE) nr. 255/2005 pot continua să fie introduse pe piață și utilizate până la epuizarea stocurilor existente.

Preamestecurile și furajele combinate conținând preparatul 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs din Aspergillus oryzae DSM 14223 care sunt etichetate în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 1831/2003 și (CE) nr. 1500/2007 pot continua să fie introduse pe piață și utilizate până la epuizarea stocurilor existente.

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  JO L 270, 14.12.1970, p. 1.

(3)  JO L 45, 16.2.2005, p. 3.

(4)  JO L 333, 19.12.2007, p. 54.

(5)  The EFSA Journal 2010; 8(10):1862.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/14

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 172/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

de stabilire în avans, pentru 2011, a valorii ajutorului pentru depozitarea privată a untului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 43 literele (a) și (d), coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)	Articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede acordarea unui ajutor pentru depozitarea privată a untului.

(2)	Evoluția prețurilor și a stocurilor de unt indică un dezechilibru al pieței care poate fi eliminat sau redus prin depozitare sezonieră. Având în vedere actuala situație a pieței, este oportun să se acorde ajutor pentru depozitarea privată a untului începând de la 1 martie 2011.

(3)	Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei din 20 august 2008 de stabilire a normelor comune de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole (2) a stabilit norme comune pentru implementarea unei scheme de ajutoare pentru depozitarea privată.

(4)	În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, un ajutor stabilit în avans trebuie acordat în conformitate cu normele și condițiile prevăzute în capitolul III din regulamentul respectiv.

(5)	În conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, valoarea ajutorului se stabilește având în vedere cheltuielile de depozitare și evoluția previzibilă a prețurilor pentru untul proaspăt și pentru untul depozitat.

(6)	Este oportun să se stabilească un ajutor pentru costurile de intrare și de ieșire a produselor în cauză, precum și pentru costurile zilnice de depozitare la rece și costurile financiare.

(7)

Pentru a facilita implementarea prezentei măsuri luând în considerare practicile existente în statele membre, ajutorul trebuie să se refere numai la produsele care au fost depozitate în întregime. În consecință, trebuie să se prevadă o derogare de la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008.

(8)

Din motive de eficiență și simplificare administrativă, în cazul în care informațiile cerute în legătură cu detaliile depozitării sunt deja incluse în cererea de ajutor, este oportun să se renunțe, după încheierea contractului, la solicitarea de notificare a acelorași informații, prevăzută la articolul 20 primul paragraf litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008.

(9)	Din motive de simplificare și de eficiență logistică, trebuie să li se permită statelor membre să renunțe la obligația de a indica numărul de contract pe fiecare unitate depozitată în cazul în care numărul de contract este înscris în registrul depozitului.

(10)

Din motive de eficiență și de simplificare administrativă, ținând seama de situația specială a depozitării untului, controalele prevăzute la articolul 36 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 trebuie efectuate în cazul a cel puțin jumătate din numărul de contracte. În consecință, trebuie prevăzută o derogare de la respectivul articol.

(11)

Valoarea ajutorului pentru depozitarea privată a untului pentru 2010 a fost stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 158/2010 al Comisiei (3). Pentru claritate, având în vedere că pentru 2011 urmează să fie stabilită o nouă valoare, regulamentul respectiv trebuie abrogat. Din aceleași motive, prezentul regulament trebuie să expire la data limită prevăzută pentru finalul perioadei de depozitare contractuală.

(12)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament prevede acordarea ajutorului pentru depozitarea privată a untului sărat și nesărat, menționat la articolul 28 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în cazul contractelor încheiate începând cu 1 martie 2011.

(2)   Se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 826/2008, cu excepția cazului în care prezentul regulament conține dispoziții contrare.

Articolul 2

Unitatea de măsură menționată la articolul 16 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 este „lotul de depozitare”, care corespunde unei cantități din produsele la care se referă prezentul regulament, cu greutatea de cel puțin o tonă și cu compoziția și calitatea omogene, produsă în aceeași fabrică și depozitată în aceeași zi în același depozit.

Articolul 3

(1)   Prin derogare de la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, cererile se referă numai la produsele care au fost depozitate în întregime.

(2)   Articolul 20 primul paragraf litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 nu se aplică.

(3)   Statele membre pot renunța la obligația de a indica numărul de contract, menționată la articolul 22 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, cu condiția ca șeful depozitului să își ia angajamentul de a înscrie numărul de contract în registrul menționat la punctul III din anexa I la regulamentul respectiv.

(4)   Prin derogare de la articolul 36 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, la finalul perioadei de depozitare contractuală, autoritatea de control verifică prin eșantionare, pe parcursul întregii perioade de retragere cuprinsă între august 2011 și februarie 2012, greutatea și identificarea untului din depozit în cazul a cel puțin jumătate din numărul de contracte.

Articolul 4

(1)   Valoarea ajutorului pentru produsele menționate la articolul 1 este de:

—	18,06 EUR pe tonă de produs depozitat pentru costurile de depozitare fixe;

—	0,35 EUR pe tonă pe zi de depozitare contractuală.

(2)   Intrarea în depozitare contractuală are loc în perioada 1 martie-15 august 2011. Retragerea din depozit poate avea loc numai începând cu 16 august 2011. Depozitarea contractuală se încheie în ziua precedentă datei retragerii din depozit sau cel târziu în ultima zi a lunii februarie din anul următor anului de intrare în depozit.

(3)   Ajutorul se poate acorda numai dacă perioada de depozitare contractuală este cuprinsă între 90 și 210 zile.

Articolul 5

Statele membre comunică Comisiei, în fiecare zi de marți până la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului), cantitățile de produse pentru care s-au încheiat contracte, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, precum și cantitățile de produse pentru care s-au depus cereri în vederea încheierii de contracte.

Articolul 6

Regulamentul (UE) nr. 158/2010 se abrogă.

Articolul 7

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Expiră la 29 februarie 2012.

---

(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 223, 21.8.2008, p. 3.

(3)  JO L 49, 26.2.2010, p. 14.

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/16

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 173/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2095/2005, (CE) nr. 1557/2006, (CE) nr. 1741/2006, (CE) nr. 1850/2006, (CE) nr. 1359/2007, (CE) nr. 382/2008, (CE) nr. 436/2009, (CE) nr. 612/2009, (CE) nr. 1122/2009, (CE) nr. 1187/2009 și (UE) nr. 479/2010 în ceea ce privește obligațiile de notificare în cadrul organizării comune a piețelor agricole și sistemele de sprijin direct pentru fermieri

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 161 alineatul (3), articolul 170, articolul 171 alineatul (1) și articolul 192 alineatul (2), coroborate cu articolul 4,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (2), în special articolul 142 litera (q),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (3) stabilește normele comune pentru notificarea către Comisie a informațiilor și a documentelor de către autoritățile competente din statele membre. Aceste norme includ, în special, obligația statelor membre de a utiliza sistemele de informare puse la dispoziție de către Comisie, precum și validarea drepturilor de acces ale autorităților sau ale persoanelor autorizate să trimită notificări. În plus, regulamentul respectiv stabilește principii comune aplicabile sistemelor de informare, astfel încât acestea să garanteze autenticitatea, integritatea și lizibilitatea în timp a documentelor, și prevede protecția datelor personale.

(2)	În temeiul Regulamentului (CE) nr. 792/2009 obligația de a utiliza sistemele de informare în conformitate cu regulamentul respectiv trebuie să fie prevăzută în regulamentele care stabilesc o obligație specifică de notificare.

(3)	Comisia a elaborat un sistem de informare care permite gestionarea electronică a documentelor și a procedurilor în cadrul propriilor proceduri de lucru interne și al propriilor relații cu autoritățile implicate în politica agricolă comună.

(4)

Se consideră că, prin intermediul sistemului respectiv, pot fi respectate mai multe obligații de notificare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009, mai precis obligațiile prevăzute prin Regulamentul (CE) nr. 2095/2005 al Comisiei din 20 decembrie 2005 privind normele de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului în ceea ce privește comunicarea informațiilor privind tutunul (4), prin Regulamentul (CE) nr. 1557/2006 al Comisiei din 18 octombrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1952/2005 al Consiliului în ceea ce privește înregistrarea contractelor și comunicarea datelor în sectorul hameiului (5), prin Regulamentul (CE) nr. 1741/2006 al Comisiei din 24 noiembrie 2006 de stabilire a condițiilor de acordare a restituirii speciale la export pentru carnea dezosată de masculi adulți din specia bovină, plasată sub regim de antrepozit vamal înainte de export (6), prin Regulamentul (CE) nr. 1850/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 privind normele de certificare a hameiului și a produselor din hamei (7), prin Regulamentul (CE) nr. 1359/2007 al Comisiei din 21 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de acordare a restituirilor speciale la export pentru unele tranșe de carne de vită și mânzat dezosată (8), prin Regulamentul (CE) nr. 382/2008 al Comisiei din 21 aprilie 2008 privind normele de aplicare a regimului licențelor de import și export în sectorul cărnii de vită și mânzat (9), prin Regulamentul (CE) nr. 436/2009 al Comisiei din 26 mai 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește registrul viticol, declarațiile obligatorii și colectarea de informații pentru monitorizarea pieței, documentele de însoțire a transporturilor de produse și registrele care trebuie păstrate în sectorul vitivinicol (10), prin Regulamentul (CE) nr. 612/2009 al Comisiei din 7 iulie 2009 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (11), prin Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (12), prin Regulamentul (CE) nr. 1187/2009 al Comisiei din 27 noiembrie 2009 de stabilire a normelor speciale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește licențele de export și restituirile la export în sectorul laptelui și produselor lactate (13) și prin Regulamentul (UE) nr. 479/2010 al Comisiei din 1 iunie 2010 de stabilire a normelor de implementare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește notificările statelor membre către Comisie în sectorul laptelui și produselor lactate (14).

(5)

În vederea unei gestionări eficiente și ținând seama de experiența acumulată, notificările trebuie simplificate. În special, trebuie să se prevadă că numai statele membre producătoare de tutun și, respectiv, de hamei trebuie să fie obligate să transmită informațiile necesare în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 2095/2005, (CE) nr. 1557/2006 și (CE) nr. 1850/2006. În plus, din motive de claritate, conținutul anumitor notificări trebuie specificat în regulamentele respective.

(6)

Informațiile pe care statele membre trebuie să le comunice Comisiei în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul (CE) nr. 436/2009 trebuie trimise la Eurostat. Din motive de coerență și de bună gestionare, notificările respective trebuie efectuate prin mijloace electronice la punctul unic de intrare a datelor la Eurostat, în conformitate cu specificațiile tehnice furnizate de Comisie (Eurostat).

(7)

Cursul de schimb care urmează să fie utilizat trebuie să fie coerent cu principiul stabilit la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1913/2006 al Comisiei din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului agromonetar al euro în sectorul agricol și de modificare a anumitor regulamente (15).

(8)	Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 2095/2005, (CE) nr. 1557/2006, (CE) nr. 1741/2006, (CE) nr. 1850/2006, (CE) nr. 1359/2007, (CE) nr. 382/2008, (CE) nr. 436/2009, (CE) nr. 612/2009, (CE) nr. 1122/2009, (CE) nr. 1187/2009 și (UE) nr. 479/2010 trebuie modificate în consecință.

(9)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe și al Comitetului de gestionare pentru organizarea comună a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 2095/2005 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 (1)   Pentru fiecare recoltă, statele membre producătoare notifică Comisiei, până la data de 31 iulie din anul următor anului de recoltă, următoarele informații furnizate ca total și, cu excepția literei (a), defalcate în funcție de grupele de varietăți de tutun brut menționate la alineatul (3): (a) numărul de întreprinderi de primă prelucrare; (b) numărul de fermieri; (c) suprafața (în hectare); (d) cantitatea livrată (în tone); (e) prețul mediu plătit fermierilor, fără taxe și alte și alte impozite; (f) stocurile (în tone) deținute de întreprinderea de primă prelucrare la sfârșitul lunii iunie din anul următor anului de recoltă în cauză. Prețul menționat la litera (e) trebuie exprimat în EUR/kg, utilizându-se, dacă este necesar, cel mai recent curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de data de 1 ianuarie din anul următor anului de recoltă. (2)   Pentru fiecare recoltă, statele membre producătoare notifică Comisiei, până la data de 31 iulie a anului de recoltă, următoarele informații furnizate ca total și defalcate în funcție de grupele de varietăți de tutun brut menționate la alineatul (3): (a) suprafața estimată (în hectare); (b) producția estimată (în tone). (3)   Grupele de varietăți de tutun brut sunt: (a)   grupa I: flue cured: tutun uscat în cuptoare în care circulația aerului, temperatura și umiditatea sunt controlate, mai precis tutunul de tip Virginia; (b)   grupa a II-a: light air cured: tutun uscat la aer, în spații acoperite, care nu este lăsat să fermenteze, mai precis tutunul de tip Burley și tutunul de tip Maryland; (c)   grupa a III-a: dark air cured: tutun uscat la aer, în spații acoperite, lăsat să fermenteze în mod natural înainte de a fi comercializat, mai precis tutunurile de tip Badischer Geudertheimer, de tip Fermented Burley, de tip Havana, de tip Mocny Skroniowski, de tip Nostrano del Brenta și de tip Pulawski. (d)   grupa a IV-a: fire cured: tutun uscat cu ajutorul focului, mai precis tutunul de tip Kentucky și tutunul de tip Salento; (e)   grupa a V-a: sun cured: tutun uscat prin expunere la soare, numit și „tutun oriental”, mai precis tutunurile de tip Basmas, de tip Katerini și de tip Kaba-Koulak. (4)   Statele membre care au cultivat mai puțin de 3 000 de hectare în anul de recoltă anterior pot comunica numai informațiile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) și la alineatul (2) litera (a), furnizate doar ca total, fără a fi defalcate în funcție de grupele de varietăți de tutun brut. (5)   Notificările menționate la alineatele (1), (2) și (4) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (16).

2.	Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 2 Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii economici în cauză, inclusiv organizațiile de producători, le furnizează informațiile necesare în termenele stabilite.”

3.	Anexele IA, IB, II și III se elimină.

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 1557/2006 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 5 (1)   Pentru fiecare recoltă, statele membre producătoare notifică Comisiei, până la data de 15 aprilie din anul următor recoltei de hamei în cauză, următoarele informații furnizate ca total și, cu excepția literelor (a) și (g), defalcate în funcție două grupe de varietăți de hamei (amar și aromatic): (a) numărul de fermieri care cultivă hamei; (b) suprafețele pe care s-a efectuat recolta și noile suprafețele pe care s-au efectuat însămânțări în anul de recoltă (în hectare); (c) cantitatea (în tone) și prețul mediu, la producător, al hameiului vândut în cadrul unor contracte încheiate în avans; (d) cantitatea (în tone) și prețul mediu, la producător, al hameiului vândut în cadrul altor contracte sau fără contract; (e) cantitatea (în tone) de hamei rămas nevândut; (f) producția (în tone) de acid alfa și conținutul mediu (în procente) de acid alfa; (g) cantitatea (în tone) de hamei care a făcut obiectul unor contracte încheiate în avans pentru recolta următoare. Prețurile menționate la literele (c) și (d) trebuie exprimate în EUR/kg, utilizându-se, dacă este necesar, cel mai recent curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de data de 1 ianuarie din anul următor anului de recoltă. (2)   Notificările menționate la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (17). (3)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii economici în cauză, inclusiv organizațiile de producători, le furnizează informațiile necesare în termenele stabilite.

2.	Anexa se elimină.

Articolul 3

Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1741/2006 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 4

Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1850/2006 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 5

Regulamentul (CE) nr. 1359/2007 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 9, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Statele membre stabilesc condițiile de supraveghere și efectuează notificări către Comisie în consecință. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a face imposibilă substituirea produselor în cauză, în special prin identificarea fiecărei bucăți de carne tranșată. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei toate modificările condițiilor de supraveghere.”

2.

La articolul 10, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text: „În cazul certificatelor prevăzute la articolul 5 alineatul (1), vizate de autoritățile competente în fiecare trimestru și privind bucățile de carne dezosată din sferturile posterioare, statele membre notifică, până cel târziu la sfârșitul celei de a doua luni ulterioare fiecărui trimestru, următoarele:”.

3.	Se inserează următorul articol 10a: „Articolul 10a Notificările către Comisie menționate în prezentul regulament se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (20).

Articolul 6

Regulamentul (CE) nr. 382/2008 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 14, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6)   Statele membre notifică Comisiei: (a) până la ora 18.00 (ora Bruxelles-ului) a fiecărei zi lucrătoare, cantitatea totală de produse pentru care au fost depuse cereri; (b) până cel târziu la sfârșitul lunii următoare lunii în care au fost depuse cererile, o listă a solicitanților.”

2.

La articolul 15, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6)   Statele membre notifică Comisiei: (a) până la ora 18.00 (ora Bruxelles-ului) a fiecărei zi lucrătoare, cantitatea totală de produse pentru care au fost depuse cereri; (b) până cel târziu la sfârșitul lunii următoare lunii în care au fost depuse cererile, o listă a solicitanților.”

3.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 16 (1)   Statele membre notifică Comisiei: (a) în fiecare săptămână, până vineri: (i) cererile de licență cu fixare în avans a restituirii solicitate în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) sau faptul că nu au fost depuse cereri în intervalul luni-vineri al săptămânii respective; (ii) cererile de licență depuse în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (CE) nr. 376/2008 sau faptul că nu au fost depuse cereri în intervalul luni-vineri al săptămânii respective; (iii) cantitățile pentru care au fost eliberate licențe în temeiul articolului 12 alineatul (6) din prezentul regulament sau faptul că nu au fost eliberate licențe în intervalul luni-vineri al săptămânii respective; (iv) cantitățile pentru care au fost eliberate licențe în urma cererilor depuse în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (CE) nr. 376/2008, specificându-se data depunerii cererii și țara de destinație, în intervalul luni-vineri al săptămânii respective; (v) cantitățile pentru care au fost retrase cereri de licență de export în temeiul articolului 12 alineatul (5) din prezentul regulament, pe durata săptămânii în curs, specificându-se data depunerii cererii; (b) înainte de data de 14 a fiecărei luni, pentru luna anterioară: (i) cererile de licență menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 376/2008; (ii) cantitățile pentru care au fost eliberate licențe în temeiul articolului 10 alineatul (1) din prezentul regulament și în temeiul articolului 47 din Regulamentul (CE) nr. 376/2008 și care nu au fost utilizate. (2)   În notificările menționate la alineatul (1) se precizează: (a) cantitatea în greutate a produsului sau numărul de capete pentru fiecare categorie menționată la articolul 10 alineatul (5); (b) defalcarea cantității în funcție de destinație pentru fiecare categorie.”

4.	Se inserează următorul articol 16a: „Articolul 16a Notificările menționate în prezentul capitol se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (21).

5.	Anexa VIII se elimină.

Articolul 7

Regulamentul (CE) nr. 436/2009 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 15, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Pentru a transforma cantitățile de produse altele decât vinul în hectolitri de vin, statele membre pot stabili coeficienți care pot să difere în funcție de diferitele criterii obiective care influențează această transformare. Statele membre notifică acești coeficienți Comisiei împreună cu sinteza prevăzută la articolul 19 alineatul (1).”

2.	Titlul capitolului III din titlul II se înlocuiește cu următorul text: „CAPITOLUL III Notificările care trebuie efectuate de statele membre ”.

3.

La articolul 19 alineatul (3), teza introductivă din primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „În vederea înregistrării tendințelor prețurilor, statele membre a căror producție de vin în ultimii cinci ani a depășit în medie 5 % din producția totală de vin a Uniunii notifică Comisiei următoarele informații cu privire la vinurile menționate la punctul 1 din anexa XIb la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (22):

4.

Articolul 49 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 49 Notificare (1)   Fiecare stat membru notifică Comisiei: (a) denumirea și adresa autorității sau autorităților competente în scopul punerii în aplicare a prezentului titlu; (b) dacă este cazul, denumirea și adresa organismelor abilitate de o autoritate competentă în vederea punerii în aplicare a prezentului titlu. (2)   De asemenea, fiecare stat membru notifică Comisiei: (a) modificările ulterioare cu privire la autoritățile și organismele competente menționate la alineatul (1); (b) măsurile pe care le-au adoptat pentru punerea în aplicare a prezentului titlu, dacă măsurile respective prezintă un interes specific în ceea ce privește cooperarea între statele membre menționată de Regulamentul (CE) nr. 555/2008. (3)   Comisia stabilește și actualizează o listă cu denumirile și adresele organismelor și autorităților competente pe baza informațiilor notificate de către statele membre. Comisia publică această listă pe Internet.”

5.

Articolul 50 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 50 Notificare (1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din prezentul regulament, statele membre iau toate măsurile necesare pentru se asigura că pot respecta termenele de notificare stabilite de prezentul regulament. (2)   Statele membre păstrează informațiile înregistrate în temeiul prezentului regulament pentru o perioadă de cel puțin cinci ani vinicoli ulteriori anului în care au fost înregistrate. (3)   Notificările prevăzute de prezentul regulament nu aduc atingere obligațiilor statelor membre stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 357/79 privind anchetele statistice pentru suprafețele viticole. (4)   Notificările către Comisie menționate în prezentul regulament se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (23). Totuși, notificările menționate la articolul 19 alineatul (1) litera (b) punctele (ii) și (iii) se transmit de către statele membre în format electronic sau se încarcă pe cale electronică la punctul unic de intrare a datelor la Eurostat, în conformitate cu specificațiile tehnice furnizate de Comisie (Eurostat).

Articolul 8

Articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 612/2009 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 9

La articolul 84 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, se adaugă următorul alineat (6):

Articolul 10

Regulamentul (CE) nr. 1187/2009 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 10, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Licențele de export cu fixarea în avans a restituirii sunt eliberate în a cincea zi lucrătoare de la data depunerii cererilor, cu condiția notificării, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 479/2010 al Comisiei (26), a cantităților pentru care s-au solicitat licențe și cu condiția să nu fi fost luate măsurile menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) din prezentul articol.

2.	La articolul 24 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Statul membru notifică Comisiei, cât mai repede posibil, schimbarea importatorului desemnat, iar Comisia notifică Statelor Unite schimbarea autorităților competente.”

3.

Articolul 31 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Cel târziu în a cincea zi lucrătoare după expirarea perioadei de depunere a cererilor de licențe, statele membre notifică Comisiei, pentru fiecare dintre cele două părți ale contingentului și pentru fiecare cod al produselor din nomenclatura pentru restituirile la export, cantitățile care au făcut obiectul unor cereri de licențe sau, dacă este cazul, faptul că nu au fost depuse cereri. Înainte de notificarea menționată la primul paragraf, statele membre verifică în special dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 27 alineatul (2) și la articolul 28 alineatele (1) și (2).”; (b) la alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „În cazul în care, ca urmare a aplicării a coeficientului de atribuire, se ajunge la o cantitate mai mică de 20 de tone per solicitant, solicitanții își pot retrage cererile. În astfel de cazuri, solicitanții informează autoritatea competentă în termen de trei zile lucrătoare de la data publicării deciziei Comisiei. Garanția se eliberează imediat. Autoritatea competentă notifică Comisiei, în termen de opt zile lucrătoare de la data publicării deciziei, cantitățile, defalcate în funcție de codurile produselor din nomenclatura pentru restituirile la export, pentru care au fost retrase cererile și cele pentru care a fost eliberată garanția.”

4.

Articolul 32 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1)   Licențele se eliberează la cererea operatorului economic în intervalul care începe cu data de 1 iunie și se încheie la data de 15 februarie din anul următor. Acestea se eliberează numai operatorilor economici ale căror cereri de licențe au fost notificate în conformitate cu articolul 31 alineatul (1). În cazul în care se constată că informațiile furnizate de un operator economic căruia i s-a eliberat o licență sunt incorecte, licența se anulează, iar garanția se reține. Până cel târziu la sfârșitul lunii februarie, statele membre notifică Comisiei, pentru ambele părți din contingentul menționat la articolul 28 alineatul (1), cantitățile pentru care nu au fost eliberate licențe, defalcate în funcție de codurile produselor din nomenclatura pentru restituirile la export.”; (b) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5)   Până la data de 31 august a fiecărui an cel târziu, statele membre notifică Comisiei, pentru ambele părți ale contingentului menționat la articolul 28 alineatul (1) și pentru perioada anterioară de 12 luni menționată la articolul 28 alineatul (1), următoarele cantități, defalcate în funcție de codurile produselor din nomenclatura pentru restituirile la export: — cantitatea pentru care s-au atribuit licențe; — cantitățile pentru care s-au eliberat licențe; — cantitățile exportate.”

5.	La articolul 33, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2)   Notificările către Comisie menționate de prezentul regulament se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (27).

6.	Anexele IV, V și VI se elimină.

Articolul 11

La articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 479/2010, se adaugă următorul alineat (3):

Articolul 12

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 martie 2011.

---

(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 30, 31.1.2009, p. 16.

(3)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.

(4)  JO L 335, 21.12.2005, p. 6.

(5)  JO L 288, 19.10.2006, p. 18.

(6)  JO L 329, 25.11.2006, p. 7.

(7)  JO L 355, 15.12.2006, p. 72.

(8)  JO L 304, 22.11.2007, p. 21.

(9)  JO L 115, 29.4.2008, p. 10.

(10)  JO L 128, 27.5.2009, p. 15.

(11)  JO L 186, 17.7.2009, p. 1.

(12)  JO L 316, 2.12.2009, p. 65.

(13)  JO L 318, 4.12.2009, p. 1.

(14)  JO L 135, 2.6.2010, p. 26.

(15)  JO L 365, 21.12.2006, p. 52.

(16)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(17)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(18)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(19)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(20)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(21)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(22)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.”

(23)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(24)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(25)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(26)  JO L 135 2.6.2010, p. 26.”

(27)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

(28)  JO L 228, 1.9.2009, p. 3.”

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/23

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 174/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 314/2004 al Consiliului privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 314/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe (1), în special articolul 11 litera (b),

întrucât:

(1)	Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 314/2004 enumeră persoanele care fac obiectul înghețării fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului menționat anterior.

(2)

Decizia 2011/101/PESC a Consiliului din 15 februarie 2011 (2) privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe identifică persoanele fizice și juridice cărora trebuie să li se aplice restricții, astfel cum se prevede la articolul 5 din decizia menționată anterior, iar Regulamentul (CE) nr. 314/2004 pune în aplicare decizia respectivă în măsura în care este necesar să se acționeze la nivelul Uniunii. Prin urmare, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 314/2004 ar trebui modificată, pentru a se asigura consecvența cu decizia Consiliului menționată anterior,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 314/2004 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 55, 24.2.2004, p.1.

(2)  JO L 42, 16.2.2011, p 6.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/31

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 175/2011 AL COMISIEI

din 23 februarie 2011

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 24 februarie 2011.

---

(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/33

---

DIRECTIVA 2011/15/UE A COMISIEI

din 23 februarie 2011

de modificare a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime și de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului (1), în special articolul 27,

întrucât:

(1)	Rezoluția MSC.150(77) a Organizației Maritime Internaționale (OMI) a fost revocată și înlocuită cu Rezoluția MSC.286(86), cu efect de la 1 iulie 2009. Prin urmare, și articolul 12 din Directiva 2002/59/CE, care face trimitere la rezoluția revocată a OMI, trebuie să fie actualizat în consecință.

(2)

Cerințele privind dotarea cu echipament referitoare la sistemele de identificare automată (AIS) și la înregistratoarele de date privind voiajul (VDR) trebuie actualizate în conformitate cu modificările aduse Convenției internaționale pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS) și trebuie să țină seama de dezvoltarea sistemelor VDR simplificate, aprobate de OMI. Domeniul de aplicare al exceptărilor de la cerințele privind dotarea cu echipament în ceea ce privește navele de mici dimensiuni pentru transportul de pasageri pe distanțe scurte trebuie, de asemenea, precizat și adaptat la acest tip de călătorii.

(3)

Trebuie explicitate competențele statelor membre privind intervențiile în cazul incidentelor petrecute pe mare. În special, trebuie menționat în mod clar că statele membre pot transmite instrucțiuni societăților de asistență, salvare și remorcare, pentru a evita un risc grav și iminent care le amenință litoralul sau interesele conexe, siguranța altor nave, precum și cea a echipajelor și a pasagerilor sau a persoanelor de pe țărm sau pentru a proteja mediul marin.

(4)	Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 2002/59/CE

Directiva 2002/59/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 12 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) pentru substanțele menționate în anexa I la convenția MARPOL, fișa cu date de securitate în care sunt prezentate caracteristicile fizico-chimice ale produselor, inclusiv, unde este cazul, vâscozitatea acestora, exprimată în cSt la 50 °C, și densitatea acestora la 15 °C, precum și alte date incluse în fișa cu date de securitate, în conformitate cu Rezoluția MSC.286(86) a OMI;”.

2.	Anexa II se înlocuiește cu textul din anexa I la prezenta directivă.

3.	Anexa IV se înlocuiește cu anexa textul din II la prezenta directivă.

Articolul 2

Transpunerea

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult 12 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, fără a aduce atingere datei de transpunere prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2009/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) în ceea ce privește navele de pescuit. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte. Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele trebuie să conțină o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul vizat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 208, 5.8.2002, p. 10.

(2)  JO L 131, 28.5.2009, p. 101.

---

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/37

---

DECIZIA COMISIEI

din 22 februarie 2011

privind o derogare de la regulile de origine prevăzute în Decizia 2001/822/CE a Consiliului pentru unele produse pescărești importate din Saint Pierre și Miquelon

[notificată cu numărul C(2011) 986]

(2011/122/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („decizie de asociere peste mări”) (1), în special articolul 37 din anexa III,

întrucât:

(1)

Anexa III la Decizia 2001/822/CE se referă la definiția „produselor originare” și la metodele de cooperare administrativă. Articolul 37 din anexă prevede că se pot adopta derogări de la regulile de origine numai atunci când dezvoltarea industriilor existente sau crearea de noi industrii într-o țară sau un teritoriu justifică acest lucru.

(2)

În data de 19 octombrie 2010, Saint Pierre și Miquelon a solicitat o derogare de la regulile de origine prevăzute în anexa III la Decizia 2001/822/CE pentru o perioadă de opt ani și a furnizat informații suplimentare la data de 12 noiembrie. Cererea se referă la o cantitate anuală totală de 225 tone de homar (Homarus americanus) de la pozițiile SA 0306 și 1605, 600 tone de macrou și hering (Scomber scombrus, Clupea harengus) de la pozițiile SA 0303, 0304, 0305 și 1604 și 250 tone de midii (Mytilus edulis) de la pozițiile SA 0307 și 1605 originare din țări terțe și prelucrate în Saint Pierre și Miquelon pentru a fi exportate în Uniune.

(3)	Saint Pierre și Miquelon și-a justificat cererea prin insuficiența persistentă a surselor de aprovizionare cu alte specii de pește.

(4)

Derogarea solicitată este justificată în temeiul articolului 37 alineatul (1) și alineatul (5) literele (a) și (b) din anexa III la Decizia 2001/822/CE, în special în ceea ce privește dezvoltarea unei industrii locale existente, impactul economic și social și situația specifică din Saint Pierre și Miquelon. Derogarea se acordă pentru produse care presupun activități efective de prelucrare, contribuind astfel la dezvoltarea unei industrii existente. Derogarea este esențială pentru succesul activității fabricii în cauză, în care lucrează un număr semnificativ de angajați. De aceea, producția curentă trebuie completată cu noi specii.

(5)	Sub rezerva respectării anumitor condiții referitoare la cantități, supraveghere și durată, derogarea nu va cauza prejudicii grave unui sector economic al Uniunii sau unuia sau mai multor state membre ale acesteia.

(6)

În ceea ce privește însă produsele încadrate la poziția SA 0303, din regimul general al articolului 37 rezultă că, pentru aceste produse, nu poate fi acordată o derogare de la regulile de origine prevăzute în anexa III la Decizia 2001/822/CE. Aceste produse nu contribuie efectiv la dezvoltarea unei industrii existente, având în vedere faptul că fac obiectul unor operațiuni de ambalare, care nu pot fi calificate drept activități tipic industriale.

(7)

Derogarea nu trebuie acordată nici în cazul fileurilor proaspete și congelate de macrou și de hering de la poziția SA 0304, întrucât operațiunile asociate de filetare au un nivel de mecanizare din ce în ce mai ridicat. Utilizarea forței de muncă în operațiunile de filetare se dovedește a fi prea puțin importantă pentru a avea un impact asupra nivelului de ocupare a forței de muncă. Prelucrarea acestor produse nu va contribui așadar la dezvoltarea unei industrii existente, de aceea nu se justifică acordarea unei derogări pentru acestea.

(8)

În ceea ce privește macroul și heringul de la pozițiile SA 0305 și 1604, derogarea trebuie să acopere numai macroul și heringul afumat și prelucrat. Pentru ca industria locală să poată beneficia pe deplin de o aprovizionare regulată cu materii prime de calitate și să ofere o activitate suplimentară în extrasezon, realizând astfel o economie de scară, este necesar să se acorde cantitatea anuală cerută de 600 tone pentru aceste produse.

(9)

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (2) stabilește norme de gestionare a contingentelor tarifare. Pentru asigurarea unei gestionări eficiente, aceste norme trebuie aplicate mutatis mutandis la gestionarea cantităților pentru care se acordă derogarea.

(10)

Deoarece Decizia 2001/822/CE expiră la 31 decembrie 2013, trebuie să se prevadă continuarea aplicării derogării după 31 decembrie 2013, în cazul în care se adoptă o nouă decizie privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană sau dacă Decizia 2001/822/CE este prelungită.

(11)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin derogare de la anexa III la Decizia 2001/822/CE, produsele pescărești prelucrate în Saint Pierre și Miquelon enumerate în anexa la prezenta decizie sunt considerate drept originare din Saint Pierre și Miquelon atunci când sunt obținute din pește neoriginar în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta decizie.

Articolul 2

Derogarea prevăzută la articolul 1 se aplică produselor pescărești și cantităților anuale indicate în anexă importate în Uniune din Saint Pierre și Miquelon între 1 februarie 2011 și 31 ianuarie 2019.

Articolul 3

Articolele 308a, 308b și 308c din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 referitoare la gestionarea contingentelor tarifare se aplică mutatis mutandis gestionării cantităților menționate în anexa la prezenta decizie.

Articolul 4

Autoritățile vamale din Saint Pierre și Miquelon iau măsurile necesare pentru a desfășura controale cantitative asupra exporturilor de produse menționate la articolul 1.

În acest scop, toate certificatele eliberate în conformitate cu prezenta decizie trebuie să conțină o trimitere la aceasta.

Autoritățile competente din Saint Pierre și Miquelon transmit Comisiei, în fiecare trimestru, o declarație a cantităților pentru care au fost eliberate certificate de circulație EUR. 1 în conformitate cu prezenta decizie, precum și numerele de serie ale certificatelor respective.

Articolul 5

Rubrica 7 a certificatelor EUR. 1 eliberate în temeiul prezentei decizii conține una dintre următoarele mențiuni:

—	„Derogation – Decision 2011/122/EU”;

—	„Dérogation – Décision 2011/122/UE”.

Articolul 6

Prezenta decizie se aplică de la 1 februarie 2011 până la 31 ianuarie 2019.

Cu toate acestea, în cazul în care se adoptă un nou regim preferențial care înlocuiește Decizia 2001/822/CE după 31 decembrie 2013 sau dacă regimul actual se prelungește, prezenta decizie va continua să se aplice până la expirarea valabilității acestui nou regim sau a regimului actual prelungit, însă nu mai târziu de 31 ianuarie 2019.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 314, 30.11.2001, p. 1.

(2)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/40

---

DECIZIA COMISIEI

din 23 februarie 2011

privind recunoașterea, în principiu, a integralității dosarului prezentat pentru examinare detaliată în vederea posibilei includeri a sedaxan și a Bacillus firmus I-1582 în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului

[notificată cu numărul C(2011) 989]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2011/123/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (1), în special articolul 6 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Directiva 91/414/CEE prevede elaborarea unei liste a Uniunii Europene conținând substanțele active autorizate pentru a fi incluse în produse de protecție a plantelor.

(2)	Syngenta Crop Protection AG a înaintat autorităților franceze, la 18 iunie 2010, dosarul privind substanța activă sedaxan în vederea obținerii includerii acesteia în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(3)	Bayer CropScience SAS a înaintat autorităților franceze, la 29 septembrie 2010, dosarul privind substanța activă Bacillus firmus I-1582 în vederea obținerii includerii acesteia în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(4)

Autoritățile franceze au informat Comisia că, în urma unei examinări preliminare, dosarele referitoare la substanțele active în cauză îndeplinesc cerințele în materie de date și informații prevăzute în anexa II la Directiva 91/414/CEE. Dosarele prezentate îndeplinesc și cerințele în materie de date și informații stabilite în anexa III la Directiva 91/414/CEE în ceea ce privește un produs de protecție a plantelor care conține substanțele active în cauză. În conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, dosarele au fost transmise ulterior de către solicitanți Comisiei și celorlalte state membre și au fost prezentate Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(5)

Prin prezenta decizie, ar trebui să se confirme în mod oficial la nivelul Uniunii Europene că dosarele îndeplinesc, în principiu, cerințele în materie de date și informații stabilite în anexa II și, pentru cel puțin un produs de protecție a plantelor care conține una dintre substanțele active în cauză, cerințele stabilite în anexa III la Directiva 91/414/CEE.

(6)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Dosarele referitoare la substanțele active prezentate în anexa la prezenta decizie, transmise Comisiei și statelor membre în vederea includerii acestor substanțe în anexa I la Directiva 91/414/CEE, îndeplinesc, în principiu, cerințele în materie de date și informații prevăzute în anexa II la directiva menționată.

Dosarele îndeplinesc, de asemenea, cerințele în materie de date și informații prevăzute în anexa III la Directiva 91/414/CEE în ceea ce privește un produs de protecție a plantelor care conține substanța activă în cauză, ținând cont de utilizările propuse.

Articolul 2

Statul membru raportor continuă examinarea detaliată a dosarelor menționate la articolul 1 și comunică concluziile acestei examinări Comisiei, precum și recomandările privind includerea sau neincluderea, în anexa I la Directiva 91/414/CEE, a substanțelor active menționate la articolul 1, precum și orice condiție privind respectiva includere, cât mai curând posibil și cel târziu până la 28 februarie 2012.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/42

---

DECIZIA COMISIEI

din 23 februarie 2011

de recunoaștere, în principiu, a integralității dosarului prezentat pentru examinare detaliată în vederea posibilei includeri a substanței etametsulfuron în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului

[notificată cu numărul C(2011) 991]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2011/124/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (1), în special articolul 6 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Directiva 91/414/CEE prevede elaborarea unei liste a Uniunii Europene conținând substanțele active autorizate pentru a fi incluse în produse de protecție a plantelor.

(2)	DuPont de Nemours GmbH a înaintat autorităților britanice, la 29 iunie 2010, dosarul privind substanța activă etametsulfuron în vederea obținerii includerii acesteia în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(3)

Autoritățile britanice au informat Comisia că, la o primă examinare, dosarul îndeplinește cerințele în materie de date și informații prevăzute la anexa II la Directiva 91/414/CEE. De asemenea, dosarul transmis îndeplinește cerințele referitoare la date și informații prevăzute în anexa III la Directiva 91/414/CEE în ceea ce privește un produs de protecție a plantelor care conține substanța activă în cauză. În conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, dosarul a fost transmis ulterior de către solicitant Comisiei și celorlalte state membre, apoi Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(4)

Prin prezenta decizie se confirmă în mod oficial, la nivelul Uniunii Europene, că dosarul este considerat ca îndeplinind, în principiu, cerințele referitoare la date și informații menționate în anexa II și, cel puțin în cazul unui produs de protecție a plantelor care conține substanța activă în cauză, cerințele prevăzute în anexa III la Directiva 91/414/CEE.

(5)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Dosarul privind substanța activă prevăzută în anexa la prezenta decizie, care a fost transmis Comisiei și statelor membre în vederea includerii substanței respective în anexa I la Directiva 91/414/CEE, îndeplinește, în principiu, cerințele în materie de date și informații prevăzute în anexa II la directiva respectivă.

Dosarul îndeplinește, în egală măsură, cerințele de date și informații prevăzute în anexa III la Directiva 91/414/CEE în ceea ce privește un produs de protecție a plantelor care conține substanță activă respectivă, ținând cont de utilizările propuse.

Articolul 2

Statul membru raportor continuă examinarea detaliată a dosarului menționat la articolul 1 și comunică concluziile acestei examinări Comisiei, precum și recomandările privind includerea sau neincluderea, în anexa I la Directiva 91/414/CEE, a substanței active menționate la articolul 1, precum și orice condiție privind respectiva includere, cât mai curând posibil și cel târziu până la 28 februarie 2012.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

---

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/44

---

DECIZIA NR. 305/09/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 8 iulie 2009

privind contractul de vânzare de energie electrică încheiat între municipalitatea din Notodden și Becromal Norway AS

(Norvegia)

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE (1),

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European (2), în special articolele 61-63 și Protocolul 26,

având în vedere Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (3), în special articolul 24,

având în vedere articolul 1 alineatul (3) din partea I și articolul 4 alineatele (2) și (4) și articolul 7 alineatul (2) din partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (4),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus (5) și ținând seama de aceste observații,

întrucât:

I.   CONTEXT

1.   Procedura

Decizia nr. 718/07/COL a autorității de a iniția procedura oficială de investigare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta (6). Autoritatea a invitat părțile interesate să își transmită observațiile. Autoritatea nu a primit nicio observație din partea părților interesate. Prin scrisoarea din 4 februarie 2008 (nr. de referință 463572), autoritățile norvegiene au transmis observații la decizia de inițiere a procedurii.

Prin scrisoarea din 21 mai 2008, beneficiarul ajutorului, Becromal Norway AS, a solicitat o întrevedere cu autoritatea. La 11 iunie 2008, s-a organizat o întrevedere la sediul autorității. În cadrul acestei întâlniri, reprezentanții Becromal au menționat, inter alia, un acord suplimentar încheiat între municipalitatea din Notodden și Becromal, cu privire la utilizarea de către municipalitate a apelor reziduale provenind de la centrala de energie electrică operată de Becromal (nr. de referință 482695).

2.   Descrierea măsurii care face obiectul investigației

Notodden este un oraș din regiunea Telemark din sud-estul Norvegiei. Situat la gura de vărsare a două râuri în lacul Heddalsvatnet, orașul dispune de resurse hidroenergetice semnificative.

Datorită acestui fapt, municipalitatea are dreptul de a primi în fiecare an o anumită cantitate de „energie electrică din concesiune” de la concesionari, pentru exploatarea cascadelor. Sistemul energiei electrice din concesiune este prevăzut la articolul 2 alineatul (12) din Legea privind acordarea licențelor industriale și articolul 12 alineatul (15) din Legea privind reglementarea cascadelor (7). În conformitate cu aceste dispoziții, al căror text este identic, regiunile și municipalitățile în care se află o centrală de energie electrică au dreptul de a primi până la 10 procente din producția anuală a centralei, la un preț stabilit de către stat. În ceea ce privește concesiunile acordate înainte de 1959, precum cea din cazul de față, prețul se bazează pe așa-numitele „costuri individuale” ale centralei, în afara cazului în care se convine un preț mai scăzut (8). Astfel, prețul energiei electrice din concesiune va fi, în mod normal, mai scăzut decât prețul pieței.

Cantitatea de energie electrică din concesiune la care are dreptul fiecare municipalitate este stabilită pe baza „necesităților generale de alimentare cu energie electrică” ale acesteia. Potrivit Direcției pentru Resurse de Apă și Energie din Norvegia, aceasta include energia electrică pentru industrie, agricultură și consumatori casnici, dar nu și energia pentru industriile mari consumatoare de energie și pentru prelucrarea lemnului (9). Din 1988, municipalitatea din Notodden a avut dreptul la aproximativ 3,9 GWh provenind din cascada Sagafoss, situată în Notodden, cantitate care pare să fi fost majorată la 7,114 GWh în 2002 (10).

Pe lângă volumele de energie electrică din concesiune pe care municipalitatea avea dreptul să le primească în temeiul reglementărilor privind energia electrică din concesiune, municipalitatea din Notodden pare să fi dispus de propriile sale drepturi de utilizare a cascadei Sagafoss din Notodden. Acest drept de utilizare a fost exploatat de Tinfos AS, și nu de municipalitate în sine. În schimb, municipalitatea a avut dreptul la volume suplimentare de energie electrică provenite de la centrală. În prezent, relația comercială între municipalitatea din Notodden și Tinfos este reglementată de un contract încheiat la 15 august 2001 (11). Acest contract prevede că, până la 31 martie 2006, municipalitatea a avut dreptul să cumpere 30 GWh pe an, inclusiv 3,9 GWh energie electrică din concesiune, de la Tinfos AS. Prețul a fost stabilit la 13,5 øre/kWh atât pentru energia electrică din concesiune, cât și pentru volumul suplimentar. După 31 martie 2006, municipalitatea a beneficiat doar de dreptul de a cumpăra volumul de energie electrică din concesiune, iar prețurile stabilite pentru achiziționarea acestei energii electrice de către municipalitate au rămas aplicabile până în prezent.

Temeiul juridic relevant pentru dreptul municipalităților la energia electrică din concesiune, menționat mai sus, prevede în mod explicit că municipalitatea poate utiliza energia electrică din concesiune așa cum consideră, indiferent de faptul că volumul la care are dreptul se calculează pe baza „necesităților sale generale de alimentare cu energie electrică”. Astfel, municipalitățile nu sunt în niciun fel împiedicate să vândă această energie electrică industriilor mari consumatoare de energie sau oricărei alte industrii, cu sediul pe teritoriul municipalității.

În acest context, la 10 mai 2002, municipalitatea a încheiat un contract (12) cu producătorul de folii de aluminiu Becromal privind revânzarea volumelor de energie electrică la care avea dreptul în temeiul contractului cu Tinfos. Contractul are efect retroactiv și, astfel, vizează și volumele vândute către Becromal începând cu 14 mai 2001 până la data semnării contractului. Volumele care intră sub incidența contractului par să corespundă volumelor prevăzute în contractul dintre municipalitate și Tinfos până la 31 martie 2007: 14,4794 GWh de la 14 mai 2001 la 31 decembrie 2001, 30 GWh pe an din 2002 până în 2005, 7,397 GWh de la 1 ianuarie 2006 până la 31 martie 2006 și, în cele din urmă, o opțiune care permite Becromal să cumpere energia electrică din concesiune a municipalității de la 1 aprilie 2006 la 31 martie 2007. Prețurile reflectă, de asemenea, prețurile stabilite în contractul municipalității cu Tinfos, respectiv 13,5 øre/kWh până la 31 martie 2006 și, de la 1 aprilie 2006 la 31 martie 2007, „condițiile în care municipalitatea din Notodden poate, la momentul respectiv, să cumpere energia electrică în cauză”.

Becromal a ales să cumpere energia electrică din concesiune în perioada 1 aprilie 2006-31 martie 2007 (13). Municipalitatea din Notodden a explicat că, pentru perioada aprilie-iunie 2006, municipalitatea a plătit 15,21 øre/kWh pentru energia electrică din concesiune și a vândut energia electrică societății Becromal la același preț. Din iulie până în decembrie 2006, municipalitatea a plătit 11,235 øre/kWh și a vândut către Becromal energie electrică la 15,21 øre/kWh. Din ianuarie până în martie 2007 inclusiv, municipalitatea a plătit pentru energia electrică 10,425 øre/kWh și a vândut-o la 14,20 øre/kWh (14).

Prin scrisoarea din 4 martie 2007 (15), Becromal a solicitat prelungirea contractului de cumpărare de energie electrică. De asemenea, a întrebat dacă în contract pot fi incluse volume mai mari. La 30 aprilie 2007, municipalitatea a răspuns la solicitare, oferind Becromal posibilitatea de a cumpăra energia electrică din concesiune a municipalității la 20 øre/kWh (afirmându-se că acest preț corespunde prețului pe piața la vedere în cadrul Nord Pool, Bursa de Energie Electrică a Țărilor Nordice, pentru mai 2007) în perioada 1 aprilie-31 decembrie 2007 și, după această dată, printr-un contract pe o perioadă de trei ani la prețul de 26,4 øre/kWh, de la 1 ianuarie 2008 la 31 decembrie 2010. Municipalitatea a afirmat, de asemenea, că, de la 1 aprilie 2007, volumul de energie electrică din concesiune urma să fie de 7,113 GWh.

La 30 iunie 2007, Becromal a răspuns că a acceptat prețurile oferite pentru ultimele nouă luni ale anului 2007. În schimb, societatea a refuzat oferta pentru perioada 2008-2010, deoarece a considerat prețul prea mare. Municipalitatea a răspuns prin scrisoarea din 4 iulie că, având în vedere scrisoarea primită de la Becromal, consideră că s-a ajuns la un acord cu privire la volumele de energie electrică pentru 2007. Prin urmare, va întocmi în scurt timp un proiect de contract. În ceea ce privește perioada 2008-2010, municipalitatea și-a menținut poziția exprimată anterior potrivit căreia contractul trebuie încheiat în condițiile pieței (16). Municipalitatea a confirmat ulterior că nu s-a încheiat încă un contract oficial. De asemenea, nu au avut loc negocieri cu privire la perioada de după 1 ianuarie 2008 (17).

3.   Observațiile autorităților norvegiene

Autoritățile norvegiene au transmis observațiile lor printr-o scrisoare din partea municipalității din Notodden.

Municipalitatea susține, în primul rând, că prețul pieței pentru contractele extrabursiere (over-the-counter, OTC) pe termen lung la Nord Pool a fost, de fapt, în mare, similar prețului convenit între municipalitatea din Notodden și Becromal. În fapt, în conformitate cu tabelul „Prețul energiei electrice tranzacționate pe piața cu ridicata și al energiei din concesiune. 1994-2005” descărcat de pe pagina de întâmpinare a Oficiului Norvegian de Statistică (Statistics Norway) (18), prețul mediu pentru contractele cu durata de la 1 la 5 ani în 2001 a fost de 13,6 øre/kWh, în timp ce prețul convenit între municipalitatea din Notodden și Becromal a fost de 13,5 øre/kWh.

Municipalitatea recunoaște că atât prețul contractual, cât și cel care apare în tabelul întocmit de Oficiul Norvegian de Statistică sunt cu mult mai mici decât prețul la vedere din cadrul Nord Pool. În acest sens, municipalitatea subliniază că diferența dintre prețul oferit societății Becromal și prețul pieței în jurul valorii de 17,5 milioane NOK, menționată într-o scrisoare din partea municipalității către societate și vizată de decizia de inițiere a procedurii, se referă, în realitate, la diferența dintre prețul convenit și prețul la vedere.

În ceea ce privește prețul de referință relevant, municipalitatea susține că prețul contractual ar trebui comparat cu prețul pentru contractele OTC, și nu cu prețul la vedere. Deși municipalitatea ar fi putut să vândă volumele de energie achiziționate în baza acestui contract pe piața la vedere, obținând astfel, eventual, un preț mai mare, se susține că o astfel de acțiune ar fi expus municipalitatea la un risc financiar semnificativ. Riscul rezultă din dreptul și obligația municipalității de a achiziționa 30 GWh pe an de la Tinfos, la prețul de 13,5 øre/kWh, până la 31 martie 2006. Astfel, dacă prețul la vedere ar fi scăzut în această perioadă sub 13,5 øre/kWh, municipalitatea ar fi suportat o pierdere. Autoritățile norvegiene descriu contractul cu Becromal ca un contract reciproc („back-to-back”), destinat să protejeze municipalitatea împotriva pierderii financiare.

II.   EVALUARE

1.   Prezența ajutorului de stat

1.1.   Ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE și îndoielile autorității exprimate în decizia de inițiere a procedurii

Ajutorul de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE este definit după cum urmează:

Din această dispoziție reiese că ajutorul de stat în sensul Acordului privind SEE trebuie să fie acordat prin resurse de stat; acesta trebuie să confere un avantaj economic selectiv beneficiarului (beneficiarilor); beneficiarul trebuie să fie o întreprindere în sensul Acordului privind SEE, iar măsura de ajutor trebuie să poată denatura concurența și afecta schimburile comerciale între părțile contractante.

În decizia de inițiere a procedurii, autoritatea a considerat că un contract între municipalitatea din Notodden și Becromal ar conferi un avantaj selectiv societății Becromal și, astfel, ar implica un ajutor de stat, dacă prețul convenit între părți nu ar corespunde prețului pieței. Autoritatea a susținut că datele cazului indicau că prețul contractual ar fi putut fi mai scăzut decât prețul pieței. În primul rând, autoritatea a subliniat că prețul din contractul încheiat de municipalitate cu Becromal pentru vânzarea de energie electrică reflectă propriul preț de cumpărare al acesteia în baza contractului cu Tinfos. Deoarece, la rândul său, acest preț se baza parțial pe energia electrică din concesiune și reflecta parțial compensația acordată municipalității pentru exploatarea de către Tinfos a dreptului municipalității de a utiliza cascada, era probabil să fie în mod considerabil mai mic decât prețul pieței.

Autoritatea a subliniat că prețul părea mai scăzut în comparație cu alte contracte încheiate în jurul aceleiași date. În fine, autoritatea s-a referit la afirmația făcută de municipalitate, potrivit căreia contractul ar fi putut reprezenta pentru Becromal o economie de 17,5 milioane NOK, comparativ cu prețul pieței.

1.2.   Prezența unui avantaj în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE

Pentru ca această condiție să fie îndeplinită, măsurile trebuie să ofere Becromal avantaje care să scutească societatea de cheltuieli pe care le suportă în mod normal din bugetul propriu. Acesta ar fi cazul unei entități publice care nu stabilește un tarif fix la energie așa cum ar proceda un agent economic obișnuit, însă utilizează tariful pentru a oferi un avantaj financiar consumatorilor de energie (19). În cazul de față, ar exista un ajutor dacă prețul energiei electrice din contractul încheiat între Becromal și municipalitatea din Notodden ar fi mai mic decât prețul pieței. În acest caz, măsura ar fi, de asemenea, selectivă, deoarece este avantajează doar Becromal.

1.2.1.   Baza pentru stabilirea prețului pieței

Ca observație preliminară, autoritatea arată că mecanismul de stabilire a prețului pe baza costurilor utilizat în contract, astfel cum se menționează mai sus, conduce la prezumția că există un avantaj economic. Prețurile energiei electrice din concesiune pe care municipalitățile au dreptul să o cumpere, pe baza actelor normative menționate mai sus, ar fi în majoritatea cazurilor în mod semnificativ mai mici decât prețul pieței. Cu toate acestea, pentru a se constata prezența unui avantaj economic, nu este suficient să se aibă în vedere doar această prezumție. Trebuie să se demonstreze că prețul a fost în realitate mai mic decât prețul pieței pentru un contract similar cu cel dintre municipalitatea din Notodden și Becromal.

Pentru a stabili prețul pieței, autoritatea trebuie să evalueze ce preț ar fi fost acceptabil pentru un investitor privat în economia de piață. În decizia de inițiere a procedurii, autoritatea a făcut referire la o diferență de 17,5 milioane NOK între prețul plătit și prețul pieței. În observațiile lor la decizia autorității de inițiere a procedurii, autoritățile norvegiene au clarificat că aceasta era diferența dintre prețul pe piața la vedere și prețul contractual. Cu toate acestea, deoarece contractul în cauză este un contract bilateral cu o durată de cinci ani, prețul contractual nu poate fi în mod necesar comparat cu prețurile pieței la vedere, deoarece aceste prețuri reflectă vânzarea de electricitate la bursa de energie electrică Nord Pool. Pe piața „Elspot” a Nord Pool, se tranzacționează zilnic contracte orare de energie electrică pentru livrare fizică în următoarea perioadă de 24 de ore (20). Astfel, durata contractelor și condițiile în care sunt tranzacționate diferă semnificativ de contractul în cauză.

Ceea ce trebuie analizat este dacă un investitor privat într-o economie de piață ar fi ales să încheie un contract bilateral pe termen lung pentru același preț și în aceleași condiții ca cele prevăzute în contractele în cauză. La efectuarea evaluării, autoritatea nu poate înlocui aprecierea comercială a municipalității cu aprecierea sa proprie, ceea ce înseamnă că municipalitatea, ca vânzător de electricitate, trebuie să dispună de o marjă largă de apreciere. Doar atunci când nu există nicio altă explicație plauzibilă pentru alegerea contractului de către municipalitate, acesta ar putea fi calificat drept ajutor de stat (21). Deoarece există o piață pentru contracte bilaterale pe termen lung și poate fi stabilit un preț al pieței, trebuie să se pornească de la premisa că investitorii de pe piață ar putea, în funcție de circumstanțe, să prefere astfel de contracte vânzărilor cu prețul la vedere, chiar dacă vânzarea volumelor de energie electrică la bursa de energie electrică (unde se obține un preț la vedere) ar putea genera un profit mai mare. Pot exista o serie de motive solide din punct de vedere comercial pentru a prefera un singur cumpărător stabil, mai degrabă decât prețurile fluctuante de la bursa de energie pe o anumită perioadă de timp, de exemplu reducerea riscurilor și simplificarea administrativă.

În acest context, autoritatea consideră că prețul contractual ar trebui comparat cu prețul mediu pentru tipul de contracte încheiate în termeni similari și având o durată similară, în jurul aceleiași date. Autoritatea observă în mod special că ceea ce trebuie examinat este prețul pieței care putea fi așteptat în mod rezonabil la momentul încheierii contractului, și nu evoluția ulterioară a prețului pe piață pe parcursul perioadei contractuale.

1.2.2.   Date privind prețul pieței pentru contracte bilaterale pe termen lung

Pentru a stabili prețul pieței pentru contracte bilaterale pe termen lung la momentul încheierii contractului, autoritățile norvegiene, în observațiile lor la decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, au prezentat statistici furnizate de Oficiul Norvegian de Statistică referitoare la prețurile energiei electrice tranzacționate pe piața cu ridicata și pentru energia electrică din concesiune pentru anii 1994-2005 (tabelul 24 furnizat de Oficiul Norvegian de Statistică la momentul respectiv, în prezent 23).

Tabelul 23

Prețul energiei electrice tranzacționate pe piața cu ridicata și al energiei electrice din concesiune. 1994-2007. Øre/kWh  (22)

	1994	1995	1996	1997	1998	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007
Contracte bilaterale, total	13,2	14,4	16	17,1	13,5	13,2	12,5	14,7	16,5	21,9	18,9	19,1	26,4	24,1
Contracte cu o durată de până la 1 an	11,9	14,7	17,2	19,6	15,1	13,4	12,5	18,4	20,5	29,2	23,8	23,6	36	24,2
Contracte cu o durată de 1-5 ani	14,2	15,6	16,8	18,7	14,9	15,6	15,2	13,6	17,3	21	18,8	18,5	23,7	31
Contracte cu o durată mai mare de 5 ani	13,5	12,7	14	13,7	11,2	11	10,7	10,5	10,4	12,4	12,4	12,1	20,6	15,5
Comerț de energie pe piață, total	17,3	12,3	25,4	14,2	12,1	11,7	11	19	21,6	30,8	23,8	24,7	39,5	24,3
Prețuri la vedere	18,2	11,3	25,4	14,3	12,1	11,7	11	18,8	21,6	30,8	24,9	24,7	39,6	24,3
Piața de reglementare	17,3	14,8	25,3	13,6	12,1	11,8	10,3	19,1	20,8	30,5	23,8	24,3	38,4	24,4
Energie electrică din concesiune	9,8	9,4	10,4	10,9	9,1	10	9,3	10	9,7	8,7	7,6	7,5	6,8	7,6

Acest tabel indică faptul că prețul mediu pe kWh în contractele bilaterale cu durată de la 1 la 5 ani a fost de 13,6 øre în 2001 și de 17,3 øre în 2002. Prețurile pentru contractele cu durată mai mare de cinci ani au fost de 10,5 øre și de 10,4 øre. Autoritatea a solicitat informații din partea Oficiului Norvegian de Statistică privind contractele pe care se bazează statisticile. Potrivit Oficiului Norvegian de Statistică, prețurile din tabel se bazează pe contracte cu ridicata în vigoare în anul în cauză, inclusiv contracte încheiate anterior, însă aflate încă în derulare. În plus, contractele cu utilizatorii finali nu sunt incluse în acest tabel (23). Oficiul Norvegian de Statistică a oferit, de asemenea, autorităților norvegiene o explicație tehnică privind setul de date pe care se bazează (24).

Autoritatea a considerat, de asemenea, că și alte statistici din baza de date a Oficiului Norvegian de Statistică sunt relevante, în special tabelul 7, „Serii cronologice reprezentând prețurile trimestriale și anuale ale energiei electrice pe piața cu ridicata, fără taxe”:

Tabelul 7

Serii cronologice reprezentând prețurile trimestriale și anuale ale energiei electrice pe piața cu ridicata, fără taxe  (25)

	1 2001	2 2001	3 2001	4 2001	1 2002	2 2002	3 2002	4 2002	1 2003	2 2003	3 2003	4 2003
Vânzări de electricitate	24,3	17	15,8	16,1	16,9	13	14,2	25,6	29,2	20,7	23,8	25,4
Contracte cu preț fix, cu livrare permanentă	13,7	12,1	13,6	17,4	16,1	14,6	12,6	11,2	23,7	10,7	10,9	11,1
Contracte cu preț fix, cu opțiune temporală	21,5	19,8	17,9	17,8	18,7	15,9	14,4	20,6	26,1	22,1	28,1	24,4
Accesul la electricitate	21,5	15,8	14,7	15	14,3	11,5	12,6	22,6	28,3	21,1	21,1	21,9
Contracte noi cu preț fix (încheiate în ultimele 3 luni înainte de săptămâna de măsurare)	13,8	15,6	—	—	—	—	—	—	—	—	—	33,1

	1 2004	2 2004	3 2004	4 2004	1 2005	2 2005	3 2005	4 2005	1 2006	2 2006	3 2006	4 2006
Vânzări de electricitate	21,2	19,2	21,3	19,9	18,9	23,4	22,6	21,6	30,7	25,5	44,1	38,2
Contracte cu preț fix, cu livrare permanentă	17,8	10,9	16	11	12,1	11,9	11,1	10,5	10,7	10,7	10,5	13,8
Contracte cu preț fix, cu opțiune temporală	20,7	21,5	23,2	20,7	22,6	21,6	17,9	20,3	26,9	21,9	36,7	33
Accesul la electricitate	19,6	17,3	19,7	19,1	16,8	22,8	22	18,6	29	26,2	42,7	36,7
Contracte cu preț fix noi (încheiate în ultimele 3 luni înainte de săptămâna de măsurare)	—	25,5	—	18,9	23,2	—	—	—	33,5	—	—	—

Din formularea contractului (26), s-ar putea deduce că acest contract între municipalitatea din Notodden și Becromal este un așa-numit „contract cu livrare permanentă”, respectiv un contract prin care se furnizează o cantitate fixă de energie electrică în fiecare minut pe întreaga durată contractuală (27). Pentru contractele cu preț fix cu livrare permanentă (rândul al doilea din tabelul de mai sus), prețul mediu a fost de 12,1 øre/kWh la 14 mai 2001 sau de 14,6 øre/kWh la 10 mai 2002.

De asemenea, ultimul rând din tabel indică prețurile noilor contracte cu preț fix, încheiate în ultimele trei luni anterioare săptămânii de măsurare. Acesta arată că prețul din trimestrul al doilea al anului 2001 a fost de 15,6 øre/kWh, în timp ce prețul pentru cel de-al doilea trimestru al anului 2002 pare să fie necunoscut. Aceste cifre includ atât contractele cu livrare permanentă, cât și cele cu opțiune temporală.

Autoritatea a cules, de asemenea, date statistice de la Nord Pool. Acestea arată prețul mediu per dată pentru contractele financiare cu durata de un an tranzacționate la bursa de energie electrică. Prețurile reflectă prețul contractelor financiare la data în cauză. La 14 mai 2001, prețurile acestui tip de contract au fost de 18,4 øre/kWh, 17,413 øre/kWh și 17,75 øre/kWh (28).

În fine, Oficiul Norvegian de Statistică a prezentat și statistici referitoare la prețurile electricității pentru consumatorii finali de energie electrică (29). Cu toate acestea, autoritatea nu a considerat că aceste statistici sunt foarte relevante pentru contractul în cauză, deoarece prețurile aplicabile industriilor mari consumatoare de energie electrică, potrivit Oficiului Norvegian de Statistică, includ, probabil, contracte pe termen lung subvenționate de guvern, încheiate înainte de intrarea în vigoare a Acordului privind SEE. Astfel, aceste prețuri sunt cu mult mai scăzute decât prețurile cu ridicata menționate mai sus (30).

1.2.3.   Relevanța diverselor statistici referitoare la preț în scopul stabilirii prețului pieței pentru contractul Becromal

Pentru a identifica cele mai comparabile date referitoare la prețuri, este necesară o analiză detaliată a contractului încheiat între municipalitatea din Notodden și Becromal.

Contractul a fost semnat la 10 mai 2002, însă are efect retroactiv începând cu 14 mai 2001, când a fost inițiată livrarea. Astfel, pot exista îndoieli în ceea ce privește prețurile relevante de referință, respectiv cele aplicabile la 10 mai 2002 sau cele aplicabile la 14 mai 2001. Ca punct de plecare, pare corect să se țină seama de data la care contractul a fost încheiat, deoarece atunci, pe baza dezvoltării preconizate a pieței, părțile au stabilit prețul și alți termeni contractuali. Cu toate acestea, atunci când contractul are efect retroactiv, ca în cazul de față, o anumită formă de acord implicit asupra prețului și asupra altor condiții contractuale trebuie să fi existat de la începutul livrării de energie. Astfel, autoritatea consideră că nu doar prețurile aferente datei la care a fost semnat contractul, ci și tendințele generale ale prețurilor în perioada din jurul datei începerii livrării și a semnării contractului trebuie luate în considerare.

În al doilea rând, trebuie subliniat că prețul de referință ar trebui, în mod ideal, să se bazeze pe contracte similare ca tip și ca durată. Aceasta ar însemna contracte cu livrare permanentă, cu preț fix, având o durată de aproximativ cinci ani. De asemenea, prețul de referință ar trebui, de preferință, să se bazeze pe statisticile pentru contractele încheiate în 2001-2002, nu pentru contractele care erau doar în vigoare la momentul respectiv.

În acest context, trebuie remarcat, în primul rând, că prețurile Nord Pool par a avea o relevanță mai redusă, deoarece reflectă prețurile contractelor financiare, cu o durată de un an. Contractele financiare nu privesc volume fizice de energie electrică, ci garantează cumpărătorului un anumit volum de energie electrică la un preț convenit într-o anumită perioadă din viitor. Energia electrică trebuie să fie comercializată fizic pe piața la vedere înainte de încheierea contractului. Contractele financiare se încheie ca modalități de garantare a prețului pentru necesități viitoare de energie electrică (31). Astfel, condițiile în care aceste contracte sunt tranzacționate sunt diferite și trebuie considerate drept produse diferite de contractul în cauză, care privește volumul fizic de energie electrică de la o anumită centrală. Prin urmare, în opinia autorității, prețurile de pe piața financiară nu sunt în mod necesar direct comparabile cu prețurile convenite între Becromal și municipalitatea din Notodden.

În ceea ce privește tabelul 24 prezentat mai sus, acesta indică prețurile tuturor contractelor care erau în vigoare în anul în cauză. Aceeași afirmație este valabilă în ceea ce privește prețurile pentru contractele cu livrare permanentă din tabelul 7 („Serii cronologice reprezentând prețurile trimestriale și anuale la energia electrică pe piața cu ridicata, fără taxe, øre kWh”). În mod ideal, prețul plătit de Becromal ar trebui să fie comparat cu prețurile contractelor încheiate în 2001, nu cu prețurile tuturor contractelor în vigoare la momentul respectiv. Cu toate acestea, acest tip de informații nu a fost pus la dispoziția autorității. Prețurile pentru noile contracte cu preț fix încheiate în ultimele trei luni (ultimul rând din tabelul 7) reflectă prețurile contractelor noi. Acele statistici nu fac distincție între contractele cu livrare permanentă și cele cu opțiune temporală. Deoarece prețurile contractelor permanente sunt, în general, considerate a fi oarecum mai scăzute decât prețurile contractelor cu opțiune temporală, în altă parte a tabelului, ar părea probabil ca prețurile contractelor noi să fie, de asemenea, mai scăzute în cazul în care contractele cu livrare permanentă ar fi fost indicate separat. De asemenea, se pare că Oficiul Norvegian de Statistică nu deține suficiente date privind prețurile pentru acest tip de contracte din cel de-al treilea trimestru al anului 2001 până în al treilea trimestru al anului 2003, deoarece în tabel nu sunt incluse niciun fel de prețuri pentru această perioadă.

În concluzie, autoritatea consideră că niciun preț din aceste statistici nu este potrivit pentru a stabili cu exactitate prețul pieței pentru acest tip de contract la momentul respectiv. În același timp, prețurile pentru contractele bilaterale cu durata de la 1 la 5 (32) ani din tabelul 24, prețurile contractelor cu livrare permanentă cu preț fix din tabelul 7 și prețurile noilor contracte cu preț fix din același tabel privesc același sau un tip similar de contracte. Prin urmare sunt relevante pentru stabilirea prețului pieței pentru contractul Becromal. Împreună, aceste date referitoare la prețuri pot oferi un interval de prețuri care, în opinia autorității, poate oferi o indicație utilă privind prețul pieței.

În tabelul 24, prețurile pentru contractele cu durata de 1 până la 5 ani, în vigoare în 2001 și 2002, erau de 13,6 øre/kWh și, respectiv, de 17,3 øre/kWh. Pentru contractele cu o durată mai mare de cinci ani, prețurile erau de 10,5 øre/kWh și 10,4 øre/kWh. Tabelul 7 indică faptul că prețurile contractelor cu livrare permanentă cu preț fix în vigoare în al doilea trimestru al anului 2001 și, respectiv, al anului 2002 erau de 12,1 øre/kWh și 14,6 øre/kWh. În fine, prețul noilor contracte cu preț fix încheiate în al doilea trimestru al anului 2001 era de 15,6 øre/kWh. Aceste prețuri sunt oarecum diferite și nu pot fi aproape de loc comparate direct. Totuși, se pare că prețul contractului Becromal, de 13,5 øre/kWh, ar putea fi inclus în intervalul de preț care poate fi stabilit pe baza acestor date referitoare la prețuri. De asemenea, se pare că a existat un anumit grad de incertitudine pe piață, având în vedere diferențele semnificative în ceea ce privește anumite date referitoare la prețuri de la un trimestru la altul (a se vedea tabelul 7).

Pentru a stabili că prețul contractului a oferit un avantaj societății Becromal în sensul normelor privind ajutorul de stat, autoritatea trebuie să constate o deviere suficientă a prețului de la prețul stabilit pe piață pentru a justifica o astfel de concluzie (33). Astfel cum s-a descris mai sus, prețul exact al pieței pentru acest tip de contract la momentul încheierii nu poate fi precizat. Cu toate acestea, imaginea generală a prețului în timpul perioadei relevante, în special prețul contractelor cu ridicata cu durată de la 1 la 5 ani din 2001 (13,6 øre/kWh, tabelul 23), prețul contractelor cu preț fix cu livrare permanentă din trimestrul al doilea al anului 2001 (12,1 øre/kWh, tabelul 7) și prețul pentru contractele noi cu preț fix încheiate în al doilea trimestru al anului al anului 2001 (15,6 øre/kWh, tabelul 7) sunt un bun indicator al intervalului în care se situează prețul pieței. De asemenea, astfel cum s-a arătat mai sus, prețul pentru contracte cu durata de peste cinci ani a fost de 10,5 øre/kWh în 2001. În contractul original, prețul convenit a fost de 13,5 øre/kWh. Luând în considerare tendințele generale ale prețurilor din perioada relevantă, astfel cum s-a descris mai sus, și, în special, a celor mai comparabile prețuri, autoritatea consideră că prețul contractului nu pare să difere suficient de prețul probabil al pieței pentru a concluziona că acest contract a oferit societății Becromal un avantaj economic.

În ceea ce privește contractul de prelungire, autoritatea înțelege că clauza 7 a contractului original oferă Becromal un drept legal de a prelungi contractul de la 1 aprilie 2006 la 31 martie 2007, în condițiile prevăzute în clauză. Inclusă în contractul original, clauza a fost încheiată și a devenit obligatorie pentru părți în 2001/2002. Ca alternativă, părțile ar fi putut să aleagă să încheie un contract cu o durată de șase ani, mai degrabă decât unul de cinci ani, la prețul de 13,5 øre/kWh. În acest caz, autoritatea consideră că prețul din perioada de prelungire ar trebui evaluat ca parte a contractului original, și anume, în raport cu prețul pieței pentru contractele bilaterale pe termen lung încheiate în 2001/2002. Astfel cum s-a remarcat mai sus, prețurile din perioada de prelungire au fost de 15,21 øre/kWh și 14,20 øre/kWh, în funcție de sezon. Deoarece aceste prețuri sunt mai mari decât prețul contractului original de 13,5 øre/kWh, acestea nu diferă suficient, astfel cum s-a stabilit mai sus, de niciun interval rezonabil al prețurilor pieței pentru a se observa prezența unui avantaj economic.

În aceste circumstanțe, autoritatea concluzionează că prin contractul Becromal nu s-a oferit un avantaj acestei societăți în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

2.   Concluzie

Pe baza evaluării de mai sus, autoritatea consideră că contractul încheiat între municipalitatea din Notodden și Becromal Norway AS pentru perioada 14 mai 2001-31 martie 2006, precum și prelungirea de la 1 aprilie 2006 la 31 martie 2007, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Autoritatea AELS de Supraveghere consideră că contractul dintre Becromal Norway AS și municipalitatea din Notodden în vigoare de la 14 mai 2001 până la 31 martie 2006, precum și prelungirea acestuia până la 31 martie 2007, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 din Acordul privind SEE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Regatului Norvegiei.

Articolul 3

Numai versiunea în limba engleză este autentică.

---

(1)  Denumită în continuare „autoritatea”.

(2)  Denumit în continuare „Acordul privind SEE”.

(3)  Denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”.

(4)  Denumit în continuare „Protocolul 3”.

(5)  JO C 96, 17.4.2008, p. 21 și suplimentul SEE nr. 20, 17.4.2008, p. 36.

(6)  JO C 96, 17.4.2008, p. 21 și suplimentul SEE nr. 20, 17.4.2008, p. 36.

(7)  Textul acestor dispoziții este următorul: „Licența prevede că titularul cedează regiunilor și municipalităților în care este situată centrala de energie electrică până la zece la sută din creșterea de energie hidroelectrică obținută pentru fiecare cascadă, cantitate calculată în conformitate cu normele din articolul 11 alineatul (1), a se vedea articolul 2 alineatul (3). Cantitatea cedată și distribuția acesteia vor fi hotărâte de către ministerul în cauză pe baza necesităților generale de alimentare cu energie electrică ale regiunii sau municipalității în cauză. Regiunea sau municipalitatea pot utiliza energia primită așa cum consideră. […] Prețul energiei electrice [pentru municipalitate] se stabilește pe baza costului mediu pentru un eșantion reprezentativ de centrale hidroelectrice de pe întreg teritoriul țării. Impozitele calculate pe profitul din generarea de energie care depășește rata normală de rentabilitate nu sunt incluse în calculul acestui cost. În fiecare an, ministerul stabilește prețul energiei electrice furnizate substației de transmisie a centralei electrice. Dispozițiile primei și celei de-a doua teze nu se aplică licențelor valabile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 10 aprilie 1959.” (Traducerea în limba engleză a fost realizată de Ministerul norvegian al Petrolului și Energiei.)

(8)  „Costurile individuale” ale centralei sunt calculate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile până în 1959. În temeiul acestor dispoziții, prețul costurilor individuale se calculează prin împărțirea costurilor de producție ale centralei, inclusiv dobânda de 6 % pentru costurile inițiale, plus o marjă comercială de 20 %, la producția anuală medie din perioada 1970-1999. A se vedea KTV-Notat nr. 53/2001 din 24 august 2001, nr. de referință 455241.

(9)  KTV-Notat nr. 53/2001, citat mai sus.

(10)  A se vedea răspunsul Norvegiei la întrebarea 4 din cea de-a doua cerere de informații, nr. de referință 449660.

(11)  Anexa la nr. de referință 449660.

(12)  Anexa la răspunsurile Norvegiei din 9 iulie 2007, nr. de referință 428860.

(13)  Autoritatea nu deține o copie a unui astfel de acord de prelungire.

(14)  Nr. de referință 521513, e-mail din 11 iunie 2009.

(15)  Anexa la răspunsurile Norvegiei din 9 iulie 2007, nr. de referință 428860.

(16)  A se vedea anexele la răspunsul Norvegiei din 9 iulie 2007, nr. de referință 428860.

(17)  A se vedea răspunsul Norvegiei la cea de-a doua cerere de informații transmisă de autoritate, nr. de referință 449660.

(18)  A se vedea tabelul actualizat la următoarea adresă: http://www.ssb.no/english/subjects/10/08/10/elektrisitetaar_en/tab-2008-05-30-23-en.html.

(19)  A se vedea cauzele conexate 67/85, 68/85 și 70/85 Kwekerij Gebroeders van der Kooy BV și alții/Comisia, Rec., 1988, p. 219, punctul 28.

(20)  A se vedea explicații mai detaliate la următoarea adresă: http://www.nordpoolspot.com/trading/The_Elspot_market.

(21)  A se vedea, prin analogie, orientările autorității referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor privind ajutoarele de stat pentru întreprinderile publice în sectorul manufacturier, punctul 5 alineatele (1) și (3).

(22)  A se vedea http://www.ssb.no/english/subjects/10/08/10/elektrisitetaar_en/tab-2009-05-28-23-en.html.

(23)  Nr. de referință 495870.

(24)  Nr. de referință 503107, Redegjørelse SSB.

(25)  Doar coloanele și rândurile referitoare la cele mai relevante prețuri și perioade au fost incluse. Versiunea completă este disponibilă la următoarea adresă: http://www.ssb.no/english/subjects/10/08/10/elkraftpris_en/arkiv/tab-2009-04-06-07-en.html.

(26)  Clauza 2 din contract este formulată după cum urmează: „Volumele de energie electrică se repartizează uniform pe parcursul fiecărui an pentru ca, în orice moment al fiecărui an calendaristic, să se obțină același efect”.

(27)  Nr. de referință 521166, e-mail din partea Oficiului Norvegian de Statistică din data de 5 iunie 2009. Opusul contractelor permanente este reprezentat de „contractele cu opțiune temporală”, respectiv contractele care îi permit utilizatorului să aleagă câtă energie electrică este livrată în orice moment.

(28)  Nr. de referință 521164 și 521163.

(29)  Tabelul 19 – Prețurile medii ponderate pentru electricitate și închirierea rețelei, fără TVA. 1997-2007. Øre/kWh, http://www.ssb.no/english/subjects/10/08/10/elektrisitetaar_en/tab-2009-05-28-19-en.html.

(30)  Nr. de referință 495870, e-mail din partea Oficiului Norvegian pentru Statistică din 8 octombrie 2008.

(31)  Caracteristicile esențiale ale pieței financiare a energiei electrice sunt descrise în pagina de întâmpinare a site-ului web al Nord Pool: http://www.nordpoolspot.com/en/PowerMaket/The-Nordic-model-for-a-liberalised-power-market/The-financial-market.

(32)  Împreună cu contractul de prelungire, contractul are o durată de aproximativ șase ani. Cu toate acestea, autoritatea pornește de la premisa că acest contract este mai degrabă comparabil cu alte contracte pe o perioadă de la 1 la 5 ani, deoarece toate contractele care au o durată mai mare de cinci ani sunt grupate împreună, inclusiv contractele încheiate pe durate foarte lungi (de exemplu, peste 20 de ani.)

(33)  A se vedea, prin analogie, declarațiile Tribunalului de Primă Instanță în cauze referitoare la vânzarea de bunuri imobiliare: cauza T-274/01 Valmont, Rec, 2004, p. II-3145, punctul 45 și cauzele conexate T-127/99, T-129/99 și T-148/99, Diputación Foral de Alava, Rec., 2002, p. II-1275, punctul 85 (nu s-a introdus un recurs cu privire la acest aspect).

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/52

---

Rectificare la Regulamentul (UE) nr. 143/2011 al Comisiei din 17 februarie 2011 de modificare a anexei XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 44 din 18 februarie 2011 )

La pagina 5, anexa se înlocuiește cu următorul text:

---

(1)  Dată menționată la articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

(2)  Dată menționată la articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.” ”

---

24.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 49/53

---

Rectificare la Regulamentul (UE) nr. 144/2011 al Comisiei din 17 februarie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 206/2010 de stabilire a unor liste de țări terțe, teritorii sau părți ale acestora autorizate să introducă în Uniunea Europeană anumite animale și carne proaspătă, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 44 din 18 februarie 2011 )

La pagina 17, în anexă, la punctul 2, în tabel, rândul „BW – Botswana”, a opta coloană:

în loc de:

„[introduceți data aplicării prezentului regulament]”,

se va citi:

„18 februarie 2011”.

---