1.

Criza financiară mondială s-a accentuat sensibil și în prezent are un impact puternic asupra sectorului bancar din SEE. Pe lângă problemele specifice, legate în special de piața americană a creditelor ipotecare și de garantarea activelor prin ipoteci sau de pierderile generate de adoptarea de către diferite bănci a unor strategii extrem de riscante, sectorul bancar s-a confruntat în ultimele săptămâni cu o erodare generală a încrederii. Lipsa generală de siguranță cu privire la riscul de credit al instituțiilor financiare individuale a secătuit piața împrumuturilor interbancare și a făcut ca accesul la lichidități al instituțiilor financiare să devină tot mai dificil.

2.

Situația actuală constituie o amenințare la adresa existenței diferitelor instituții financiare care se confruntă cu dificultăți ca urmare a modelului de afaceri adoptat sau a practicilor lor economice, ale căror carențe sunt scoase în evidență și exacerbate de criza de pe piețele financiare. Pentru ca aceste instituții să redobândească o viabilitate pe termen lung în loc să intre în lichidare, va fi nevoie de o restructurare profundă a operațiunilor pe care le desfășoară. În situația de față, criza afectează în egală măsură instituțiile financiare care sunt în esență solide și ale căror dificultăți sunt exclusiv rezultatul condițiilor generale ale pieței, care au restrâns drastic accesul la lichidități. Pentru a garanta viabilitatea pe termen lung a acestor instituții, este posibil să fie nevoie de o restructurare mai puțin profundă. În orice caz însă, măsurile adoptate de un stat AELS pentru a sprijini (anumite) instituții care operează pe piața financiară națională din statele respective pot favoriza aceste instituții în detrimentul altora care operează pe teritoriul acestui stat AELS sau în alte state SEE.

3.

Consiliul Ecofin din 7 octombrie 2008 a adoptat concluzii în care se angajează să întreprindă toate măsurile necesare pentru a spori soliditatea și stabilitatea sistemului bancar, cu scopul de a restabili încrederea în sectorul financiar și de a permite reluarea funcționării normale a acestuia. Recapitalizarea unor instituții financiare vulnerabile, relevante la nivel de sistem, a fost recunoscută ca una dintre modalitățile de asigurare a protecției corespunzătoare a intereselor deponenților și a stabilității sistemului. S-a convenit, de asemenea, că decizia privind intervenția publică trebuie adoptată la nivel național, însă într-un mod coordonat și pe baza unui număr de principii comune la nivelul UE (2). Cu aceeași ocazie, Comisia s-a oferit să emită într-un interval scurt orientări privind cadrul mai larg în care ar putea fi rapid evaluată compatibilitatea schemelor de recapitalizare și de garantare, precum și a cazurilor de aplicare a acestor scheme, cu regimul ajutoarelor de stat.

4.

Având în vedere amploarea crizei, care periclitează în prezent și situația unor bănci în esență solide, gradul înalt de integrare și interdependență a piețelor financiare europene, precum și repercusiunile severe pe care le-ar putea avea posibilul faliment al unei instituții financiare relevante la nivel de sistem, de exacerbare suplimentară a crizei, Autoritatea admite faptul că statele AELS pot considera necesară adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru a menține stabilitatea sistemului financiar. Dat fiind caracterul specific al problemelor care afectează în prezent sectorul financiar, este posibil să fie necesară extinderea domeniului de acțiune al acestor măsuri dincolo de stabilizarea instituțiilor financiare individuale și includerea de scheme generale.

5.

Cu toate că aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor de soluționare a crizei de pe piețele financiare trebuie să țină seama, în mod corespunzător, de caracterul excepțional al situației actuale, Autoritatea trebuie să se asigure că astfel de măsuri nu conduc la denaturări inutile ale concurenței între instituțiile financiare care operează pe o piață sau la efecte colaterale negative asupra altor state SEE. În acest sens, prezentul capitol își propune să furnizeze orientări privind criteriile relevante pentru compatibilitatea cu Acordul privind SEE a schemelor generale de ajutor și a cazurilor individuale de aplicare a acestor scheme, precum și a cazurilor ad hoc cu relevanță sistemică. Aplicând aceste criterii măsurilor adoptate de statele AELS, Autoritatea va interveni cu rapiditatea necesară pentru a garanta certitudinea juridică și pentru a restabili încrederea în piețele financiare.

6.

Ajutoarele de stat acordate întreprinderilor individuale care se confruntă cu dificultăți sunt evaluate, în mod normal, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE și din capitolul privind ajutorul pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate, din Orientările privind ajutoarele de stat (3) (denumite în continuare „Orientările privind salvarea și restructurarea”), care prezintă interpretarea, de către Autoritate, a dispozițiilor articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE cu privire la acest tip de ajutoare. Orientările privind salvarea și restructurarea au o aplicare generală, dar prevăd și anumite criterii specifice pentru sectorul financiar

7.

În plus, conform articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, Autoritatea poate autoriza ajutoarele de stat menite „să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru al CE sau al unui stat AELS”.

8.

Autoritatea reiterează faptul că, în conformitate cu jurisprudența și cu practica decizională a Comisiei (4) articolul 61 alineatul (3) litera (b) din acord impune o interpretare restrictivă a ceea ce poate fi considerată o perturbare gravă a economiei unui stat AELS.

9.

Având în vedere gravitatea crizei actuale de pe piețele financiare și impactul său potențial asupra economiei globale a statelor AELS, Autoritatea consideră că articolul 61 alineatul (3) litera (b) este disponibil, în situația de față, ca temei juridic pentru măsurile de ajutor întreprinse pentru a soluționa această criză sistemică. Acest lucru este valabil, în special, pentru ajutoarele acordate prin intermediul unei scheme generale, accesibile câtorva sau tuturor instituțiilor financiare dintr-un stat AELS. În cazul în care autoritățile unui stat AELS care sunt responsabile de stabilitatea financiară declară Autorității că există riscul unei asemenea perturbări grave, acest lucru prezintă o importanță deosebită pentru evaluarea Autorității.

10.

Nu sunt excluse intervențiile ad hoc ale statelor AELS în cazul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE. Atât în cazul schemelor, cât și al intervențiilor ad hoc, cu toate că evaluarea ajutoarelor ar trebuie să respecte principiile generale prevăzute în Orientările privind salvarea și restructurarea adoptate în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, situația actuală poate permite aprobarea de măsuri excepționale precum: intervenții structurale de urgență, protecția drepturilor terților (de exemplu a creditorilor) și măsuri de salvare care pot eventual să se aplice pentru o perioadă mai lungă de 6 luni.

11.

Trebuie subliniat totuși că argumentele anterioare implică faptul că articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE nu poate fi invocat din principiu în situații de criză care afectează alte sectoare individuale dacă nu există un risc comparabil ca aceste crize să aibă un impact imediat asupra întregii economii a unui stat AELS. În ceea ce privește sectorul financiar, invocarea acestei dispoziții nu este posibilă decât în situații cu adevărat excepționale, când întreaga funcționare a piețelor financiare este pusă în pericol.

12.

Atunci când există o perturbare gravă a economiei unui stat AELS astfel cum se descrie mai sus, nu se poate invoca articolul 61 alineatul (3) litera (b) pe o perioadă nedeterminată, ci numai atâta vreme cât situația de criză justifică aplicarea acestuia.

13.

Acest lucru implică necesitatea ca toate schemele generale instituite în temeiul acestui articol, de exemplu sub forma unei scheme de garantare sau de recapitalizare, să fie revizuite periodic și să fie sistate imediat ce situația economică a statului AELS în cauză permite acest lucru. Autoritatea admite faptul că pentru moment nu se poate estima cât timp vor continua dificultățile extraordinare cu care se confruntă în prezent piețele financiare și că poate fi indispensabil, pentru a restabili încrederea, să se sugereze faptul că o măsură va continua să fie aplicată până la încetarea crizei, însă consideră că este necesar, pentru a garanta compatibilitatea oricărei scheme generale cu regimul ajutoarelor de stat, ca statul AELS să revizuiască situația cel puțin semestrial și să prezinte un raport Autorității privind rezultatele analizei respective.

14.

În plus, Autoritatea consideră că instituțiilor financiare care nu dispun de lichidități, dar care altfel sunt în esență solide în absența circumstanțelor actuale speciale ar trebui, să li se aplice un tratament diferit față de cel adoptat în cazul instituțiilor financiare caracterizate de probleme endogene. În primul caz, problemele de viabilitate sunt în mod inerent exogene și sunt legate mai degrabă de caracterul extrem al situației actuale de pe piața financiară decât de ineficiență sau de asumarea de riscuri excesive. Prin urmare, denaturările concurenței cauzate de aplicarea schemelor de susținere a viabilității acestor instituții vor fi, în mod normal, mai limitate și vor necesita restructurări mai puțin profunde. În schimb, în cazul altor instituții financiare, care pot fi în mod special afectate de pierderi cauzate, de exemplu, de ineficiență, de gestionarea defectuoasă a activelor și pasivelor sau de strategii riscante, este adecvată aplicarea cadrului normal al ajutoarelor de salvare, iar aceste instituții necesită în special o restructurare profundă, precum și aplicarea de măsuri compensatorii în vederea limitării denaturărilor concurenței (5). În orice caz însă, în absența măsurilor de protecție adecvate, aplicarea schemelor de garantare și recapitalizare poate cauza denaturări grave ale concurenței, având în vedere că acestea ar putea să îi favorizeze în mod necuvenit pe beneficiari în detrimentul concurenților lor sau pot agrava problemele legate de criza de lichidități cu care se confruntă instituțiile financiare situate în alte state SEE.

15.

În plus, în conformitate cu principiile generale care stau la baza normelor privind ajutoarele de stat din Acordul privind SEE, care stabilesc ca ajutoarele acordate să nu depășească ceea ce este strict necesar pentru atingerea scopului lor legitim și ca denaturările concurenței să fie evitate sau reduse pe cât posibil, și ținând seama în mod adecvat de situația actuală, toate măsurile generale de sprijin trebuie:

16.

Pentru a menține funcționarea normală a pieței interne, este necesar să fie respectate aceste criterii, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat și libertățile fundamentale consacrate în tratat, inclusiv cu principiul nediscriminării. În evaluarea sa, Autoritatea va ține cont de următoarele criterii pentru a stabili compatibilitatea măsurilor enumerate în continuare cu regimul ajutoarelor de stat.

17.

În ceea ce privește schemele de garantare care protejează datoriile stabilite printr-o declarație, prin legislație sau printr-un regim contractual, principiile prevăzute mai sus se traduc în următoarele considerente cu caracter general, care trebuie adaptate la circumstanțele speciale ale fiecărui caz individual.

18.

În cazul în care unora dintre actorii de pe piață nu li se permite să beneficieze de garanție, se poate produce o denaturare semnificativă a concurenței. Criteriile de eligibilitate a instituțiilor financiare care pot beneficia de acoperire de către o astfel de garanție trebuie să fie obiective, luând în considerare în mod corespunzător rolul acestora în sistemul bancar relevant și în ansamblul economiei, și nediscriminatorii, astfel încât să se evite producerea unor efecte de denaturare excesivă a piețelor învecinate și a pieței interne, în ansamblul său. Conform principiului nediscriminării pe motive de naționalitate, toate instituțiile înființate în statul AELS în cauză, inclusiv filialele acestora, care desfășoară activități importante în statul AELS respectiv ar trebuie să beneficieze de schemă.

19.

În actualele circumstanțe excepționale, se poate dovedi necesară asigurarea persoanelor care au depozite la instituțiile financiare că nu vor suferi pierderi, astfel încât să se limiteze posibilitatea retragerilor masive efectuate sub imperiul panicii și producerii de efecte colaterale negative nedorite asupra băncilor sănătoase. În principiu, prin urmare, în contextul unei crize sistemice, garanțiile generale care protejează depozitele retail (și creanțele clienților retail) pot constitui o componentă legitimă a răspunsului oferit de autoritățile publice.

20.

În ceea ce privește garanțiile care nu acoperă doar depozitele populației (retail deposits), selectarea tipurilor de datorii și pasive care fac obiectul garanțiilor trebuie să vizeze, pe cât posibil, sursa specifică a problemelor și să se limiteze la ceea ce poate fi considerat necesar pentru a face față aspectelor relevante ale crizei financiare actuale, fiindcă altfel ar putea întârzia procesul de adaptare necesar și ar putea da naștere unui hazard moral dăunător (6).

21.

Dacă se aplică acest principiu, reducerea împrumuturilor interbancare cauzată de erodarea încrederii între instituțiile financiare poate justifica, la rândul său, garantarea anumitor tipuri de depozite ale marilor clienți (wholesale deposits) și chiar și a instrumentelor de creditare pe termen scurt și mediu, în măsura în care aceste pasive nu sunt deja protejate în mod corespunzător de aranjamente existente între investitori sau prin alte mijloace (7).

22.

Justificarea extinderii oricărei garanții la alte tipuri de datorii, care nu intră sub incidența acestui domeniu de aplicare destul de larg, necesită o examinare atentă.

23.

Astfel de garanții nu ar trebui, în principiu, să includă datorii subordonate („capital de nivel 2”) sau să acopere fără discriminare toate pasivele, întrucât astfel s-ar tinde doar să se garanteze interesele acționarilor și ale altor investitori în capital de risc. În cazul în care se acoperă o astfel de datorie, permițându-se astfel o creștere a capitalului și, prin urmare, a activității de creditare, poate fi necesară aplicarea unor restricții specifice.

24.

Durata și domeniul de aplicare ale oricărei scheme de garantare care nu se limitează doar la schemele de garantare pentru depozitele retail trebuie limitate la ceea ce este strict necesar. În conformitate cu principiile generale prevăzute mai sus, ținând seama de faptul că în prezent nu se poate prevedea durata deficiențelor fundamentale ale funcționării piețelor financiare, Autoritatea consideră că efectuarea la interval de șase luni de către statul AELS a unei revizuiri a justificării continuării aplicării schemei și a posibilității efectuării de ajustări pentru a face față evoluției situației piețelor financiare reprezintă un element necesar în ceea ce privește compatibilitatea oricărei scheme generale. Rezultatele acestei revizuiri vor trebui transmise Autorității. Cu condiția asigurării acestei revizuiri periodice, schema poate fi aprobată, în principiu, pentru o perioadă mai mare de șase luni și de până la doi ani. Această perioadă poate fi prelungită, cu aprobarea Autorității, atât timp cât criza de pe piețele financiare o impune. În cazul în care schema permite ca garanțiile să continue să acopere datoria relevantă până la o scadență care este ulterioară datei la care expiră perioada de emitere prevăzută în cadrul schemei, ar fi necesare măsuri de garantare suplimentare pentru a preveni denaturarea excesivă a concurenței. Astfel de măsuri de garantare pot include o perioadă de emitere mai scurtă decât cea permisă, în principiu, conform prezentului capitol, condiții disuasive în ceea ce privește prețurile aplicate și limitări cantitative adecvate ale datoriei acoperite.

25.

Conform principiului general privind ajutoarele de stat, potrivit căruia valoarea și intensitatea ajutorului trebuie limitate la minimum, statele AELS trebuie să ia măsuri adecvate pentru a asigura o contribuție semnificativă din partea beneficiarilor și/sau a sectorului la costul garanției și, atunci când este necesar, la costul intervenției statului în cazul în care trebuie executată garanția.

26.

Calcularea și componența exacte ale unei astfel de contribuții depind de circumstanțele existente. Autoritatea consideră că printr-o combinare adecvată a unora sau a tuturor elementelor următoare (8) s-ar respecta cerința privind limitarea la minimum a ajutorului:

27.

Având în vedere faptul că orice schemă de garantare riscă, prin natura sa, să producă efecte negative asupra băncilor care nu beneficiază de aceasta, inclusiv asupra celor din alte state membre, sistemul trebuie să includă mecanisme adecvate de minimizare a unor astfel de denaturări și a potențialului abuz de situațiile preferențiale în care se află beneficiarii ca urmare a unei garanții de stat. Astfel de garanții, care sunt importante și pentru a evita hazardul moral, ar trebui să includă o combinare adecvată a unora sau a tuturor elementelor următoare (10):

28.

Autoritatea consideră că, pentru a evita pe cât posibil denaturările concurenței, schemele de garantare generale trebuie considerate o măsură de urgență temporară necesară pentru a face față simptomelor acute ale actualei crize de pe piețele financiare. Astfel de măsuri nu pot, prin definiție, să reprezinte un răspuns complet la cauzele profunde ale acestei crize legate de deficiențele structurale ale funcționării organizării piețelor financiare sau de problemele specifice ale unor instituții financiare individuale sau legate de o combinație a acestor doi factori.

29.

Prin urmare, schemele de garantare trebuie însoțite, în timp util, de măsurile de ajustare necesare pentru întregul sector și/sau de restructurarea sau lichidarea beneficiarilor individuali, în special pentru cei pentru care trebuie executată garanția.

30.

Atunci când trebuie să se recurgă la schema de garantare în beneficiul unor instituții financiare individuale, este indispensabil ca, de îndată ce situația piețelor financiare o permite, această măsură de salvare de urgență menită să mențină pe linia de plutire instituția insolvabilă, care duce la o denaturare suplimentară a concurenței, mai mare decât denaturarea care rezultă în urma introducerii generale a schemei, să fie urmată de măsuri adecvate care să ducă la restructurarea sau lichidarea beneficiarului. Prin urmare, este necesară notificarea unui plan de restructurare sau de lichidare pentru beneficiarii plăților acordate în cadrul garanției, care va fi evaluat separat de către Autoritate din punct de vedere al respectării normelor în materie de ajutoare de stat (13).

31.

În cadrul evaluării planurilor de restructurare, Autoritate va lua în considerare respectarea următoarelor cerințe:

32.

Pentru a efectua această evaluare, Autoritatea se poate baza pe experiența acumulată în urma aplicării în trecut a normelor privind ajutoarele de stat instituțiilor financiare, ținând seama de particularitățile unei crize care a atins dimensiunea necesară pentru a o califica drept o perturbare gravă a economiei statelor SEE.

33.

Autoritatea va lua, de asemenea, în considerare diferența dintre măsurile de ajutor necesare exclusiv în contextul actualului blocaj privind accesul la lichidități al unei instituții în esență solide și asistența furnizată beneficiarilor care suferă și de probleme de solvabilitate structurale, legate, de exemplu, de modelul de afaceri adoptat sau de strategia de investiții aplicată. În principiu, este probabil ca asistența pentru această din urmă categorie de beneficiari să genereze mai multe motive de îngrijorare.

34.

O a doua măsură sistemică în răspuns la actuala criză financiară ar putea fi instituirea unei scheme de recapitalizare care să fie folosită pentru a sprijini instituțiile financiare în esență solide, dar care s-ar putea confrunta cu presiuni ca urmare a condițiilor extreme de pe piețele financiare. Obiectivul ar fi să se asigure fonduri publice pentru a consolida, în mod direct, baza de capital a instituțiilor financiare sau pentru a facilita infuziile de capital privat prin alte metode, astfel încât să se prevină efectele negative la nivel sistemic.

35.

În principiu, argumentele prezentate anterior în legătură cu schema generală de garantare se aplică, mutatis mutandis, și la schemele de recapitalizare. Această afirmație este valabilă în ceea ce privește:

36.

Caracterul specific al unei măsuri de recapitalizare impune următoarele precizări.

37.

Eligibilitatea ar trebui să aibă la bază criterii obiective, precum necesitatea de a asigura un nivel suficient de capitalizare în raport cu cerințele de solvabilitate care să nu ducă la un tratament discriminatoriu nejustificat. Evaluarea de către autoritățile de supraveghere financiară a necesității de sprijin ar fi un element pozitiv.

38.

Infuzia de capital nu trebuie să depășească minimul necesar și nu ar trebui să permită beneficiarului să se implice în strategii comerciale agresive sau să își dezvolte domeniul de activitate și nici nu ar trebui să fie folosită în alte scopuri care ar duce la denaturarea excesivă a concurenței. În acest context, menținerea unor niveluri consolidate minime de solvabilitate și/sau limitarea mărimii totale a bilanțului unei instituții financiare va fi considerată un element pozitiv. Beneficiarii ar trebui să își aducă o contribuție cât mai importantă, în măsura posibilului, având în vedere actuala criză, recurgând la propriile mijloace, inclusiv la participarea sectorului privat (15).

39.

Intervențiile sub formă de capital în instituțiile financiare trebuie să se facă în condiții de minimizare a valorii ajutorului. În funcție de instrumentul ales (de exemplu: acțiuni, garanții, capital subordonat etc.), statul AELS în cauză ar trebui să primească, în principiu, drepturi cu o valoare corespunzătoare contribuției aduse la recapitalizare. Prețul de emisiune al noilor acțiuni trebuie stabilit pe baza unei evaluări a prețului pieței. Pentru a se asigura că sprijinul sectorului public se acordă în schimbul unei contrapartide adecvate, instrumente precum acțiunile preferențiale cu dividende corespunzătoare vor fi privite favorabil. În caz contrar, trebuie avută în vedere posibilitatea introducerii unor mecanisme de recuperare sau a unor clauze privind recuperarea în condițiile îmbunătățirii situației financiare.

40.

Criterii similare se vor aplica în cazul altor măsuri și scheme care au ca scop rezolvarea problemei din perspectiva activelor instituțiilor financiare, ceea ce ar contribui la consolidarea nevoilor de capital ale instituțiilor. În special, atunci când un stat AELS cumpără active sau face swap cu active, acesta va trebui să respecte o evaluare care reflectă riscurile subiacente, fără discriminări nejustificate în ceea ce privește vânzătorii.

41.

Aprobarea schemei de ajutor nu exonerează statul AELS de la obligația prezentării unui raport Autorității, la intervale de șase luni, cu privire la modul de folosire a schemei și a unor planuri individuale pentru întreprinderile beneficiare în termen de 6 luni de la data intervenției (16).

42.

Ca și în cazul schemelor de garantare, însă având în vedere caracterul ireversibil intrinsec al măsurilor de recapitalizare, Autoritatea va efectua evaluarea planurilor de acest tip astfel încât să asigure coerența rezultatelor generale ale recapitalizării în temeiul schemei cu cele ale unei măsuri de recapitalizare adoptate în afara unei scheme de acest tip în conformitate cu principiile orientărilor privind salvarea și restructurarea, având în vedere trăsăturile specifice care caracterizează criza sistemică de pe piețele financiare.

43.

În contextul actualei crize financiare, statele AELS pot opta, de asemenea, pentru efectuarea, în mod controlat, a lichidării anumitor instituții financiare aflate în jurisdicția lor. Lichidarea controlată se poate efectua prin coroborare cu contribuția din fondurile publice, putând fi aplicată în cazuri individuale, fie ca o a doua etapă, după acordarea ajutorului de salvare unei instituții financiare individuale atunci când este clar că aceasta din urmă nu poate fi restructurată cu succes, fie în cadrul unei acțiuni unice. Lichidarea controlată poate fi, de asemenea, o componentă a unei scheme generale de garantare, de exemplu atunci când un stat AELS se angajează să înceapă procedura de lichidare a instituțiilor financiare pentru care trebuie activată garanția.

44.

În egală măsură, evaluarea unei scheme de acest tip și a măsurilor individuale de lichidare adoptate în temeiul unei astfel de scheme respectă aceleași criterii, mutatis mutandis, ca și cele stabilite anterior pentru schemele de garantare.

45.

Caracterul specific al unei măsuri de lichidare necesită următoarele precizări.

46.

În contextul lichidării, se acordă o atenție deosebită minimizării hazardului moral, în special prin excluderea acționarilor și eventual a anumitor tipuri de creditori de la beneficiile oricărui ajutor în contextul procedurii de lichidare controlate.

47.

Pentru a evita denaturările excesive ale concurenței, faza de lichidare ar trebui să se limiteze la perioada strict necesară pentru lichidarea în bune condiții. Atâta timp cât instituția financiară beneficiară continuă să funcționeze, aceasta nu ar trebui să desfășoare activități noi, ci doar să continue activitățile în derulare. Autorizația de funcționare a băncilor ar trebui retrasă de îndată.

48.

Pentru a asigura că valoarea ajutorului este menținută în limita minimului necesar, având în vedere obiectivul urmărit, trebuie să se ia în considerare faptul că protejarea stabilității financiare în contextul actualelor turbulențe financiare ar putea presupune necesitatea de a rambursa anumiți creditori ai băncii lichidate, recurgându-se la măsuri de ajutor. Criteriile alese pentru selectarea tipurilor de datorii în acest scop ar trebui să respecte aceleași norme ca și în cazul datoriilor care fac obiectul unei scheme de garantare.

49.

Pentru a se asigura că nu se acordă niciun ajutor cumpărătorilor întregii instituții financiare sau a unei părți a acesteia ori entităților vândute, este important să se respecte anumite condiții de vânzare. Următoarele criterii vor fi luate în considerare de către Autoritate atunci când va determina existența eventuală a unui ajutor:

50.

Atunci când, în urma aplicării acestor criterii, se constată existența unui ajutor în favoarea cumpărătorilor sau a entităților vândute, compatibilitatea acestui ajutor va trebui evaluată separat.

51.

Pentru a rezolva problemele acute de lichiditate cu care se confruntă unele instituții financiare, statele AELS ar putea însoți schemele de garantare sau recapitalizare cu forme complementare de sprijin pentru asigurarea lichidității, punând la dispoziție fonduri publice (inclusiv fonduri ale băncii centrale). Atunci când un stat AELS/o bancă centrală nu răspunde la o criză bancară prin măsuri selective în favoarea anumitor bănci, ci prin măsuri generale accesibile tuturor actorilor de pe piață similari (de exemplu: împrumuturi pentru întreaga piață în condiții egale), aceste măsuri generale nu intră de cele mai multe ori în sfera de aplicare a normelor privind ajutoarele de stat și nu trebuie notificate Autorității. De exemplu, Autoritatea consideră că activitățile băncilor centrale legate de politica monetară, ca de exemplu operațiunile de piață deschisă și facilitățile permanente nu fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat. De asemenea, se poate concluziona că sprijinul acordat unei anumite instituții financiare nu constituie ajutor în condiții specifice. Ca urmare a practicii decizionale a Comisiei (17) Autoritatea consideră că acordarea de fonduri de către băncile centrale în favoarea unei instituții financiare ar putea să nu constituie ajutor atunci când se întrunesc o serie de condiții, precum:

52.

Autoritatea consideră că, în situația excepțională actuală, o schemă de acordare a unui sprijin pentru asigurarea lichidității din surse publice (inclusiv de la banca centrală), atunci când constituie ajutor, poate fi considerată compatibilă în conformitate cu principiile Orientărilor privind salvarea și restructurarea. În condițiile în care se asigură revizuirea periodică, la intervale de șase luni, a unei astfel de scheme pentru lichiditate (18) în principiu, aprobarea schemei se poate referi la o perioadă mai mare de șase luni și de până la doi ani. Perioada poate fi prelungită, cu aprobarea Autorității, în eventualitatea în care criza de pe piețele financiare impune aceasta.

53.

Atunci când aplică normele privind ajutoarele de stat la măsurile care fac obiectul prezentului capitol, în așa fel încât să se aibă în vedere condițiile actuale ale pieței financiare, Autoritatea, în cooperare cu statele AELS, ar trebui să se asigure pe de o parte, că obiectivele sunt îndeplinite, iar pe de altă parte că denaturarea inerentă a concurenței atât în interiorul, cât și între statele SEE se menține la un nivel minim. Pentru a înlesni această cooperare și pentru a garanta statelor AELS și terților certitudinea juridică necesară în ceea ce privește respectarea măsurilor asumate prin Acordul privind SEE (o componentă esențială pentru restabilirea încrederii în piețe), este deosebit de important ca statele AELS să informeze Autoritatea cu privire la intențiile lor și să notifice planurile de introducere a acestui tip de măsuri cât mai repede și cât mai detaliat posibil, în orice caz înainte de aplicarea măsurii. Autoritatea este hotărâtă să asigure autorizarea rapidă a măsurilor de ajutor la momentul primirii notificărilor complete.

—

intervențiile ar trebui să fie rapide, iar sprijinul ar trebui, în principiu, să fie temporar;

—

statele membre vor veghea la respectarea intereselor contribuabililor;

—

acționarii existenți ar trebui să suporte consecințele implicite ale intervenției;

—

statele membre ar trebui să fie în măsură să facă schimbări la nivelul conducerii;

—

conducerea nu ar trebui să rețină beneficii necuvenite – guvernele ar putea, printre altele, să dețină competența de a interveni la nivelul remunerației;

—

interesul legitim al concurenților trebuie protejat, în special prin normele în materie de ajutoare de stat;

—

trebuie evitate efectele secundare negative.

1.

Orientările Autorității AELS de Supraveghere (denumită în continuare „Autoritatea”), din 29 ianuarie 2009 cu privire la Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale  (3) („Orientările privind instituțiile financiare”) recunoaște faptul că schemele de recapitalizare reprezintă una din măsurile-cheie pe care statele AELS (4) le pot adopta pentru a menține stabilitatea și buna funcționare a piețelor financiare.

2.

Consiliul Ecofin din 7 octombrie 2008 și reuniunea Eurogrup din 12 octombrie 2008 au abordat recapitalizarea în mod similar, concluzionând că Guvernele se angajează să furnizeze un volum corespunzător de capital, atunci când este necesar, favorizând totodată prin toate mijloacele disponibile atragerea capitalului privat. Instituțiile financiare ar trebui să aibă obligația de a accepta „restricții suplimentare, în special pentru a împiedica eventualele abuzuri cu privire la aceste măsuri, în detrimentul părților care nu beneficiază de acestea”, iar „interesul legitim al concurenților trebuie protejat, în special prin normele în materie de ajutoare de stat.”

3.

Până în decembrie 2008, Comisia a aprobat schemele de recapitalizare din trei state membre, precum și măsurile individuale de recapitalizare, în conformitate cu principiile enunțate în Comunicarea cu privire la sectorul bancar (5). Recapitalizarea, în principal sub formă de acțiuni ordinare și preferențiale, a fost autorizată sub rezerva introducerii, în special, a ratelor de remunerare în funcție de nivelul pieței, a unor garanții de comportament adecvate și a revizuirii periodice. Cu toate acestea, dat fiind că natura, sfera de aplicare și condițiile schemelor de recapitalizare avute în prezent în vedere variază considerabil, atât statele membre, cât și instituțiile beneficiare potențiale au solicitat orientări mai detaliate cu privire la măsura în care anumite forme specifice de recapitalizare ar fi acceptabile în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. În special, unele state iau în calcul recapitalizarea băncilor, nu cu scopul principal de a le salva, ci de a asigura împrumuturi către economia reală. Prezenta orientare oferă îndrumări privind noile scheme de recapitalizare și deschide posibilitatea de ajustare a schemelor de recapitalizare existente.

4.

În contextul situației actuale a piețelor financiare, recapitalizarea băncilor poate răspunde la un număr de obiective. În primul rând, recapitalizările contribuie la restabilirea stabilității financiare și la recâștigarea încrederii necesare pentru redresarea împrumuturilor interbancare. Mai mult, în perioadele de recesiune, capitalul suplimentar poate absorbi pierderile și poate limita riscul ca băncile să devină insolvabile. În actualele condiții, declanșate în special de prăbușirea Lehman Brothers, băncile în esență solide pot avea nevoie de infuzii de capital pentru a răspunde percepției răspândite conform căreia sunt necesari indici de capital mai mari ca urmare a subestimării anterioare a riscului și a creșterii costului de finanțare.

5.

În al doilea rând, obiectivul recapitalizărilor poate fi de a asigura împrumuturi către economia reală. Băncile în esență solide pot prefera să limiteze împrumuturile pentru a evita riscurile și pentru a menține indici de capital mai mari. Infuziile de capital de stat pot înlătura restricțiile de furnizare a creditului și pot limita propagarea dificultăților piețelor financiare asupra altor sectoare de activitate.

6.

În al treilea rând, recapitalizarea de stat poate reprezenta, de asemenea, un răspuns adecvat la problemele instituțiilor financiare care se confruntă cu insolvabilitate ca urmare a modelului de afaceri specific sau a strategiei de investiții. O infuzie de capital din surse publice prin care se acordă ajutor de urgență unei anumite bănci poate să contribuie, de asemenea, la evitarea efectelor sistemice pe termen scurt cauzate de eventuala insolvabilitate a acesteia. Pe termen lung, recapitalizarea ar putea susține eforturile de pregătire pentru revenirea la viabilitate pe termen lung a băncii în cauză sau pentru lichidarea ordonată a acesteia.

7.

Plecând de la aceste obiective comune, în evaluarea oricărei scheme sau măsuri de recapitalizare trebuie să se țină seama de posibilele denaturări ale concurenței la trei niveluri diferite.

8.

În primul rând, recapitalizarea de către un stat AELS a băncilor proprii nu ar trebui să confere acestor bănci un avantaj concurențial nejustificat în raport cu băncile din celelalte state membre SEE. Accesul la capital la rate considerabil mai mici decât concurenții din alte state membre SEE poate avea, în lipsa unei justificări corespunzătoare fundamentate pe risc, un impact semnificativ asupra poziției concurențiale a unei bănci pe piața unică europeană lărgită. Ajutoarele excesive într-un stat AELS ar putea, de asemenea, să declanșeze o cursă a subvențiilor între statele membre SEE și ar putea crea dificultăți pentru economiile statelor SEE care nu au introdus scheme de recapitalizare. O abordare coerentă și coordonată a remunerării infuziilor de capital public, precum și a celorlalte condiții aferente recapitalizării este indispensabilă pentru menținerea unor condiții de egalitate. Acțiunea unilaterală și necoordonată în acest domeniu poate, de asemenea, să submineze eforturile de restabilire a stabilității financiare („Asigurarea concurenței loiale în SEE”).

9.

În al doilea rând, schemele de recapitalizare care sunt deschise tuturor băncilor dintr-un stat AELS, fără un grad corespunzător de diferențiere între băncile beneficiare în funcție de profilul de risc poate genera un avantaj nejustificat pentru băncile în dificultate sau cu rezultate mai slabe comparativ cu băncile care sunt în esență solide și care au rezultate mai bune. Aceasta va duce la denaturarea concurenței pe piață, va denatura stimulentele, va crește hazardul moral și va slăbi competitivitatea generală a băncilor europene. („Asigurarea unei concurențe loiale între bănci”)

10.

În al treilea rând, recapitalizarea publică, în special remunerarea acesteia, nu ar trebui să aibă ca efect plasarea pe o poziție mai puțin concurențială a băncilor care nu au recurs la finanțarea publică, dar care doresc să atragă capital suplimentar pe piață. O schemă publică prin care se elimină operațiunile bazate pe mecanismele de piață va zădărnici eforturile de revenire la regimul normal de funcționare a pieței. („Asigurarea revenirii la regimul normal de funcționare a pieței”)

11.

Orice recapitalizare propusă are efecte concurențiale cumulative la fiecare din aceste trei niveluri. Cu toate acestea, trebuie obținut un echilibru între aceste preocupări legate de concurență și obiectivele de restabilire a stabilității financiare, de asigurare de împrumuturi către economia reală și de gestionare a riscului de insolvabilitate. Pe de o parte, băncile trebuie să beneficieze de condiții favorabile de acces la capital pentru a folosi recapitalizarea în mod cât mai eficient. Pe de altă parte, criteriile atașate măsurilor de recapitalizare ar trebui să asigure condiții de egalitate, iar pe termen lung, revenirea la condițiile normale de piață. Prin urmare, intervențiile statului ar trebui să fie proporționale și temporare și ar trebui concepute în așa fel încât să ofere stimulente băncilor pentru ca acestea să efectueze rambursarea către stat de îndată ce condițiile de piață o permit, pentru ca, în urma crizei, sectorul bancar european să devină mai competitiv și mai eficient. Stabilirea prețului pentru infuziile de capital în funcție de nivelul pieței ar fi cea mai bună garanție împotriva disparităților nejustificate la nivelul capitalizării și a folosirii inadecvate a acestui capital. În toate cazurile, statele AELS ar trebui să se asigure că orice recapitalizare a unei bănci are la bază o nevoie veritabilă.

12.

Echilibrul care trebuie atins între stabilitatea financiară și obiectivele de concurență evidențiază importanța de a distinge între băncile în esență solide, cu rezultate bune, pe de o parte, și băncile în dificultate, cu rezultate mai slabe, pe de altă parte.

13.

Atunci când evaluează măsurile de recapitalizare, fie sub formă de scheme, fie sub formă de sprijin pentru bănci individuale, Autoritatea va acorda, așadar, o atenție specială profilului de risc al beneficiarilor (6). În principiu, băncile cu un profil de risc mai ridicat ar trebui să plătească mai mult. Atunci când elaborează scheme de recapitalizare deschise unui număr diferit de bănci, statele AELS ar trebui să ia cu atenție în considerare criteriile de intrare și tratamentul băncilor cu profiluri de risc diferite și să le aplice acestora, în consecință, tratamente diferențiate (a se vedea anexa 1). Trebuie să se aibă în vedere situația băncilor care se confruntă cu dificultăți ca urmare a circumstanțelor excepționale actuale, deși anterior crizei ar fi fost considerate în esență solide.

14.

Pe lângă indicatorii precum respectarea cerințelor legale de solvabilitate și cerințele cu privire la adecvarea prospectivă a capitalului, atestată de autoritățile naționale de supraveghere, spreadurile și ratingurile la swapurile pe risc de credit anterior crizei ar trebui să constituie, de exemplu, o bază bună pentru diferențierea ratelor de remunerare pentru diferitele bănci. Spreadurile actuale pot să reflecte, de asemenea, riscurile inerente care vor slăbi situația concurențială a unor bănci pe măsură ce depășesc condițiile de criză generală. Spreadurile de acum și cele de dinainte de criză ar trebui să reflecte, în orice caz, acolo unde este necesar, sarcina activelor toxice și/sau a punctelor slabe ale modelului de afaceri al băncii ca urmare a unor factori precum gradul mare de dependență de finanțarea pe termen scurt sau un efect de levier deosebit de ridicat.

15.

În cazuri întemeiate, poate fi necesar să se accepte un nivel de remunerare mai redus pe termen scurt pentru băncile în dificultate, plecând de la premisa și condiția că pe termen lung costurile intervenției publice în favoarea acestor bănci se vor regăsi în restructurarea necesară pentru a restabili viabilitatea acestora și a lua în considerare impactul concurențial al sprijinului acordat prin măsuri compensatorii. Băncile solide din punct de vedere financiar pot beneficia de rate de intrare relativ reduse pentru orice recapitalizare și, prin urmare, de condiții semnificativ reduse în ceea ce privește sprijinul public pe termen lung, dacă acceptă criteriile cu privire la răscumpărarea sau conversia instrumentelor, astfel încât să se mențină caracterul temporar al implicării statului, obiectivul de a restabili stabilitatea financiară/împrumuturile către economie și necesitatea de a evita abuzul de fonduri în scopuri strategice mai ample.

16.

În recomandările Consiliului guvernatorilor din 20 noiembrie 2008, Banca Centrală Europeană a propus o metodologie pentru stabilirea unor valori de referință pentru prețul măsurilor de recapitalizare de stat pentru instituțiile în esență solide din zona euro. Considerentele care stau la baza acestor recomandări, legate de nevoia formulării unor orientări în domeniu, reflectă pe deplin principiile stabilite în introducerea la prezenta comunicare. În conformitate cu atribuțiile și responsabilitățile specifice, BCE acordă o mare atenție eficienței măsurilor de recapitalizare în vederea întăririi stabilității financiare și promovării fluxului neîngrădit de credite către economia reală. Totodată, BCE sublinia necesitatea unor prețuri în funcție de nivelul pieței, incluzând riscul specific băncilor beneficiare individuale și necesitatea de a menține condiții de egalitate între băncile concurente.

17.

Cu toate că statele AELS nu sunt membre BCE, Autoritatea salută recomandările BCE care propun o schemă de preț pentru infuziile de capital pe baza unui interval de rate de randament pentru băncile beneficiare care, fără a aduce atingere variațiilor în profilul de risc al acestora, sunt instituții financiare în esență solide. Obiectivul acestui document este de a oferi orientări suplimentare în ceea ce privește condițiile, altele decât ratele de remunerare, și criteriile în baza cărora băncile care nu sunt în esență solide pot avea acces la capitalul public.

18.

Mai mult, recunoscând faptul că actualele rate de piață excepționale nu constituie un criteriu de referință rezonabil pentru stabilirea nivelului corect de remunerare a capitalului, Autoritatea este de părere că măsurile de recapitalizare ale statelor AELS ar trebui să ia în considerare subestimarea riscului din perioada premergătoare crizei. În caz contrar, ratele de remunerare publice ar putea conferi avantaje concurențiale nejustificate pentru beneficiari și ar putea duce la eliminarea recapitalizării private.

19.

Apropierea prețurilor de prețurile pieței reprezintă cea mai bună garanție pentru limitarea denaturărilor concurenței (7). Prin urmare, recapitalizarea ar trebui concepută în așa fel încât să se aibă în vedere situația de piață a fiecărei instituții, inclusiv profilul de risc și nivelul de solvabilitate actual și să se mențină condiții de egalitate, evitându-se acordarea de subvenții prea mari comparativ cu alternativele existente pe piață. Mai mult, condițiile legate de preț ar trebui să reprezinte un stimulent pentru bancă să efectueze rambursarea către stat de îndată ce criza a trecut.

20.

Aceste principii se transpun în evaluarea următoarelor elemente ale concepției generale a măsurilor de recapitalizare: obiectivul recapitalizării, soliditatea băncii beneficiare, remunerarea, stimulentele de ieșire, în special în vederea înlocuirii capitalului de stat cu investiții private (8) pentru a asigura caracterul temporar al prezenței statului în capitalul băncilor, garanții împotriva abuzului de ajutor și a denaturărilor concurenței, precum și revizuirea efectelor schemei de recapitalizare și a situației beneficiarilor prin rapoarte periodice sau planuri de restructurare, atunci când este necesar.

21.

În situația în care infuziile de capital de stat se realizează cu participarea semnificativă (30 % sau mai mult) a investitorilor privați și în condiții similare, Autoritatea va accepta remunerarea stabilită în acord (9). Dat fiind numărul redus de preocupări legate de concurență pe care le presupune o astfel de operațiune, cu excepția cazului în care condițiile acordului sunt de așa natură încât modifică semnificativ stimulentele investitorilor privați, în principiu nu par să fie necesare garanții de concurență ex ante sau stimulente pentru ieșire.

22.

În evaluarea modului în care sunt tratate băncile din această categorie, Autoritatea va pune, în mare măsură, accentul pe distincția între băncile în esență solide și alte bănci, distincție discutată la punctele 12-15.

23.

Remunerarea globală trebuie să ia în calcul, în mod adecvat, următoarele elemente:

24.

Remunerarea pentru recapitalizările de stat nu poate fi tot atât de ridicată ca nivelurile actuale ale pieței (aproximativ 15 %) (12) deoarece acestea nu reflectă, în mod necesar, ceea ce poate fi considerat drept condiții normale de piață (13). În consecință, Autoritatea este dispusă să accepte pentru recapitalizările băncilor în esență solide un preț la o rată sub nivelul actual al ratelor de piață, pentru a permite băncilor să valorifice aceste instrumente și să favorizeze astfel restabilirea stabilității financiare și asigurarea împrumuturilor către economia reală.

25.

În același timp, randamentul total estimat al recapitalizării de stat nu ar trebui să înregistreze valori mult diferite de prețurile curente ale pieței deoarece: (i) ar trebui să evite subevaluarea riscului de dinainte de criză; (ii) trebuie să reflecte nesiguranța cu privire la sincronizarea și nivelul unui nou echilibru de preț; (iii) trebuie să asigure stimulente pentru ieșirea din schemă; și (iv) trebuie să minimizeze riscul denaturării concurenței între statele SEE, precum și între acele bănci care, în prezent, atrag capital pe piață fără ajutor de stat. O rată de remunerare nu foarte diferită de actualul preț al pieței este esențială pentru a evita eliminarea recapitalizării prin sectorul privat și pentru a facilita revenirea la condiții de piață normale.

26.

În „Comunicarea privind recapitalizarea” (14) Comisia a descris metodele de determinare a prețului de intrare pentru recapitalizări. Autoritatea va aplica metodele descrise mai jos în mod similar, luând în considerare faptul că statele AELS nu fac parte din Eurosistem. Comisia consideră că recomandările Eurosistemului din 20 noiembrie 2008 prevăd o metodă adecvată de stabilire a prețului recapitalizărilor. Remunerările calculate utilizând această metodologie reprezintă, în opinia Eurosistemului, o bază adecvată (nivel de intrare) pentru rata nominală a rentabilității necesară pentru recapitalizarea băncilor în esență solide. Acest preț poate fi ajustat în sensul majorării sale pentru a ține seama de necesitatea de a încuraja rambursarea capitalului de stat (15). Comisia consideră că astfel de ajustări vor contribui și la realizarea obiectivului de protecție împotriva denaturării concurenței.

27.

Potrivit recomandărilor Eurosistemului, rata rentabilității cerută de guvern pentru instrumentele de recapitalizare pentru băncile în esență solide – acțiunile preferențiale și alte instrumente hibride – ar putea fi determinată pe baza unui interval de prețuri definit de: (i) rata rentabilității cerută pentru datoria subordonată, care reprezintă o limită inferioară și (ii) rata rentabilității cerută pentru acțiunile ordinare, care reprezintă o limită superioară. Această metodologie presupune calcularea unui interval de prețuri pe baza a diferite componente, ceea ce ar trebui să reflecte și caracteristicile specifice ale diferitelor instituții (sau ale grupurilor de instituții similare) și ale statelor AELS. Comisia a stabilit că aplicarea acestei metodologii prin utilizarea valorilor medii (medie aritmetică sau mediană) ale parametrilor relevanți (rentabilitatea obligațiunilor guvernamentale, spreadurile CDS, primele de risc pentru acțiuni) determină un interval cu o rată medie cerută a rentabilității de 7 % pentru acțiunile preferențiale cu caracteristici similare celor ale datoriei subordonate și o rată medie cerută a rentabilității de 9,3 % pentru acțiunile ordinare ale băncilor din zona euro. Ca atare, acest interval de prețuri medii reprezintă un interval indicativ.

28.

Autoritatea va accepta pe baza metodologiei de mai sus o remunerare minimă pentru băncile în esență solide. Această remunerare este diferențiată la nivelul fiecărei bănci pe baza unor diferiți parametri:

29.

Statele AELS pot alege o formulă de stabilire a prețului care să includă, în plus, clauze de „step-up” sau de rambursare. O astfel de opțiune ar trebui aleasă cu grijă, astfel încât să încurajeze încetarea timpurie a sprijinului sub formă de capital acordat de stat băncilor, fără a duce însă la o creștere excesivă a costului capitalului.

30.

Autoritatea va accepta, de asemenea, metodologii alternative de stabilire a prețului, cu condiția ca acestea să ducă la remunerări mai mari în comparație cu metodologia de mai sus.

31.

Măsurile de recapitalizare trebuie să conțină stimulente adecvate pentru rambursarea capitalului de stat atunci când piața o permite (17). Cea mai simplă cale de a impulsiona băncile să caute surse alternative de capital este ca statele AELS să solicite o remunerare suficient de mare pentru recapitalizarea de stat. Din acest motiv, Autoritatea consideră că este util să se adauge, de regulă, un supliment la prețul de intrare stabilit (18) pentru a stimula ieșirea. O structură a prețurilor care să includă majorarea acestora în timp și clauze de „step-up” va consolida acest mecanism de stimulare a ieșirii.

32.

În cazul în care un stat AELS preferă să nu majoreze rata nominală a remunerării, acesta poate lua în considerare creșterea remunerării globale prin opțiuni de cumpărare sau alte clauze de rambursare sau prin mecanisme care să încurajeze atragerea de capital privat, de exemplu prin condiționarea plății dividendelor de plata unei remunerări obligatorii către stat, majorată în timp.

33.

Statele AELS pot avea în vedere și aplicarea unei politici restrictive în ceea ce privește dividendele, pentru a asigura caracterul temporar al intervenției statului. Aplicarea unei politici restrictive în ceea ce privește dividendele ar fi coerentă cu obiectivul de garantare a împrumuturilor către economia reală și de consolidare a bazei de capital a băncilor beneficiare. În același timp, ar fi important să se permită plata dividendelor atunci când acest lucru reprezintă un stimulent menit să furnizeze noi capitaluri private băncilor în esență solide (19).

34.

Autoritatea va evalua de la caz la caz mecanismele de ieșire propuse. În general, cu cât amploarea recapitalizării și profilul de risc al băncii beneficiare sunt mai mari, cu atât este mai necesar să se prevadă un mecanism de ieșire clar. Combinarea nivelului și tipului remunerării – atunci când și în măsura în care acest este lucru este adecvat – cu o politică restrictivă în ceea ce privește dividendele trebuie să reprezinte, în întregime, un stimulent de ieșire suficient pentru băncile beneficiare. Autoritatea consideră, în special, că nu sunt necesare restricții privind plata dividendelor atunci când nivelul prețului practicat reflectă în mod corect profilul de risc al băncii, clauzele de „step-up” sau elementele comparabile oferă stimulente suficiente pentru ieșire, iar recapitalizarea este de mică amploare.

35.

La punctul 35 din Orientările privind instituțiile financiare se subliniază necesitatea includerii în schemele de recapitalizare a unor garanții împotriva eventualelor abuzuri și denaturări ale concurenței. La punctul 38 din Orientările privind instituțiile financiare se prevede că infuziile de capital nu pot să depășească minimul necesar și nu pot să permită beneficiarului să adopte strategii comerciale agresive care ar fi incompatibile cu obiectivele care stau la baza recapitalizării (20).

36.

De regulă, cu cât remunerarea este mai mare, cu atât este mai puțin nevoie de garanții, întrucât nivelul prețului va limita denaturările concurenței. Băncile care primesc recapitalizări de stat ar trebui, de asemenea, să evite să afișeze acest lucru în scopuri comerciale.

37.

Pot fi necesare garanții pentru a preveni o expansiune comercială agresivă finanțată prin ajutoare de stat. În principiu, fuziunile și achizițiile pot contribui semnificativ la consolidarea industriei bancare în vederea atingerii obiectivelor de stabilizare a piețelor financiare și de asigurare a unui flux constant de credit către economia reală. Pentru a nu favoriza acele instituții care primesc sprijin public în detrimentul concurenților acestora care nu beneficiază de un astfel de sprijin, fuziunile și achizițiile ar trebui organizate, în general, pe baza unei proceduri de achiziții publice concurențiale.

38.

Anvergura garanțiilor de comportament va depinde de o evaluare a proporționalității care ține seama de toți factorii relevanți, în special de profilul de risc al băncii beneficiare. Dacă pentru băncile cu un profil de risc foarte scăzut este probabil să nu fie necesare decât garanții de comportament foarte limitate, necesitatea unor astfel de garanții crește odată cu profilul de risc. Evaluarea proporționalității este influențată și de valoarea relativă a infuziei de capital efectuată de stat și de nivelul de înzestrare cu capital atins.

39.

Atunci când statele AELS utilizează recapitalizarea în scopul de a finanța economia reală, acestea trebuie să se asigure că ajutorul contribuie efectiv la atingerea acestui obiectiv. În acest scop, în conformitate cu dispozițiile naționale, acestea ar trebui să condiționeze recapitalizarea de garanții naționale eficiente și executorii, care să garanteze faptul că infuzia de capital în cauză este utilizată pentru a sprijini acordarea de credit economiei reale.

40.

În plus, așa cum se indică în Orientările privind instituțiile financiare (21) recapitalizările ar trebui să facă obiectul unei examinări periodice. La șase luni de la introducerea acestora, statele AELS trebuie să prezinte un raport Autorității cu privire la punerea în aplicare a măsurilor adoptate. Raportul trebuie să furnizeze informații complete privind:

41.

În contextul revizuirii, Autoritatea va evalua, printre altele, necesitatea de a menține în continuare garanțiile de comportament. În funcție de evoluția condițiilor pieței, Autoritatea poate, de asemenea, solicita o analiză a garanțiilor care însoțesc măsurile, pentru a se asigura faptul că ajutorul este limitat la suma și durata minime necesare pentru a face față crizei actuale.

42.

Autoritatea reamintește faptul că atunci când o bancă considerată inițial în esență solidă începe să se confrunte cu dificultăți după efectuarea recapitalizării, trebuie notificat un plan de restructurare a băncii respective.

43.

Recapitalizările băncilor care nu sunt în esență solide ar trebui să fie supuse unor condiții mai stricte.

44.

În ceea ce privește remunerarea, astfel cum se menționează anterior, aceasta ar trebui să reflecte, în principiu, profilul de risc al beneficiarului și să fie mai mare decât cea pentru băncile în esență solide (23). Acest lucru nu exclude posibilitatea ca autoritățile de supraveghere să întreprindă acțiuni urgente, atunci când este necesar, în cazurile de restructurare. Atunci când nu se poate stabili un preț la un nivel care să corespundă profilului de risc al băncii, acesta ar trebui să fie totuși apropiat de nivelul cerut pentru o bancă similară în condiții de piață normale. În ciuda necesității de a asigura stabilitatea financiară, utilizarea capitalului de stat pentru aceste bănci poate fi acceptată numai cu condiția lichidării sau a restructurării profunde și extinse a băncii, care să includă operarea de schimbări la nivel de conducere și guvernanță corporativă, după caz. Prin urmare, în termen de șase luni de la efectuarea recapitalizării trebuie prezentat pentru aceste bănci fie un plan de restructurare profundă, fie un plan de lichidare. După cum se indică în Orientările privind instituțiile financiare, un astfel de plan va fi evaluat în conformitate cu principiile expuse în orientările privind salvarea și restructurarea societăților aflate în dificultate și va trebui să includă măsuri compensatorii.

45.

Până la rambursarea statului, garanțiile de comportament pentru băncile în dificultate aflate în etapele de salvare și restructurare ar trebui să includă, în principiu: o politică restrictivă în ceea ce privește dividendele (inclusiv interzicerea dividendelor, cel puțin pe perioada restructurării), limitarea remunerării acordate personalului cu funcții de conducere sau a repartizării bonusurilor, obligația de a restabili și menține un nivel ridicat al ratei de solvabilitate, compatibil cu obiectivul stabilității financiare, precum și un calendar de rambursare a statului.

46.

În cele din urmă, Autoritatea ține seama de posibilitatea ca participarea băncilor la operațiunile de recapitalizare să fie deschisă tuturor sau unui segment important al băncilor într-un anumit stat AELS și cu aplicarea unor criterii de diferențiere mai generale, pentru a obține în timp o rentabilitate globală adecvată. Unele state AELS pot prefera, de exemplu, din rațiuni practice de ordin administrativ, să utilizeze metode mai puțin elaborate. Fără a exclude posibilitatea ca statele AELS să stabilească prețul pe baza metodologiei de mai sus, Autoritatea va accepta mecanisme de calculare a prețului care să ducă la o rată a rentabilității totale preconizate actualizate anual pentru toate băncile care participă la o schemă suficient de mare încât să răspundă cerințelor diferitelor bănci și să le ofere stimulente de ieșire adecvate. Această rată ar trebui, de regulă, stabilită peste limita superioară menționată la punctul 27 pentru instrumentele de capital de rangul 1 (24). Acest lucru poate include un preț de intrare mai mic și majorare adecvată a ratei, precum și alte elemente de diferențiere și garanții, descrise anterior (25).

1.

La 26 noiembrie 2008, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a adoptat Comunicarea „Un plan european de redresare economică” pentru a conduce restructurarea Europei din actuala stare de criză financiară (1). Planul de redresare se bazează pe două elemente care se sprijină reciproc. În primul rând, măsuri pe termen scurt pentru stimularea cererii, menținerea locurilor de muncă și restabilirea încrederii și în al doilea rând, „investiții inteligente” pentru a determina o creștere mai importantă și o prosperitate durabilă pe termen mai lung. Planul de redresare va consolida și accelera reformele începute deja în cadrul Strategiei de la Lisabona.

2.

În acest context, provocarea este aceea de a evita intervenția publică ce ar submina obiectivul unui ajutor de stat mai puțin și mai bine direcționat. Cu toate acestea, în anumite condiții, este necesară acordarea temporară de noi ajutoare de stat.

3.

Autoritatea AELS de Supraveghere (denumită în continuare „Autoritatea”) consideră că trebuie puse în practică instrumente noi pentru a permite aplicarea normelor privind ajutoarele de stat astfel încât să existe o flexibilitate maximă în soluționarea crizei, menținându-se, în același timp, condiții de egalitate pe piață și evitându-se restricțiile nejustificate ale concurenței. Prezentele orientări oferă detaliile unui număr de posibilități suplimentare și temporare la dispoziția statelor AELS pentru a acorda ajutoare de stat.

4.

În primul rând, criza financiară a avut un impact puternic asupra sectorului bancar în SEE și a luat amploare în Islanda. Consiliul European a subliniat faptul că, deși intervențiile publice trebuie să se decidă la nivel național, acestea trebuie efectuate într-un cadru coordonat și pe baza unui număr de principii comunitare comune (2). Comisia a reacționat imediat și a adoptat Comunicarea privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (3) și un număr de decizii de autorizare a ajutoarelor pentru salvare în beneficiul instituțiilor financiare. Autoritatea a adoptat măsurile corespunzătoare (4).

5.

Accesul suficient și în condiții abordabile la finanțare reprezintă o condiție prealabilă pentru investiții, creștere și crearea de locuri de muncă în sectorul privat. Statele AELS trebuie să folosească pârghiile pe care le-au obținut prin oferirea de sprijin financiar important sectorului bancar, pentru a se asigura că acest sprijin nu conduce doar la o îmbunătățire a situației financiare a băncilor, fără niciun beneficiu în ceea ce privește economia în general. Prin urmare, ar trebui ca sprijinul îndreptat către sectorul financiar să fie bine orientat, astfel încât să garanteze că băncile își reiau activitatea normală de creditare. Autoritatea va lua în considerare acest aspect cu ocazia analizării ajutoarelor de stat acordate băncilor.

6.

Deși situația de pe piețele financiare pare să se amelioreze, impactul total al crizei financiare asupra economiei reale se resimte în prezent pe deplin. O încetinire foarte gravă a creșterii afectează economia în ansamblul său, lovind gospodăriile, întreprinderile și locurile de muncă. În special, este aproape sigur că băncile vor începe să reducă efectul de pârghie (deleveraging) ca urmare a crizei pe piețele financiare și vor deveni mult mai refractare la adoptarea de riscuri față de anii precedenți, generând astfel o limitare a creditelor. Această criză financiară poate provoca raționalizarea creditării, scăderea cererii și recesiune.

7.

Astfel de dificultăți pot afecta nu numai întreprinderile fragile, fără protecții de solvabilitate, dar și întreprinderile solide, care se vor confrunta brusc cu o penurie sau chiar cu o lipsă a creditelor. Această situație va fi în special valabilă pentru întreprinderile mici și mijlocii („IMM”-uri), care se confruntă în general cu dificultăți mai mari de accesare a finanțării față de întreprinderile mai mari. Această situație nu numai că ar putea afecta grav situația economică a multor societăți solide și a angajaților acestora pe termen scurt și mediu, dar poate avea și efecte negative de durată mai lungă, întrucât toate investițiile din SEE în viitor – în special cele legate de dezvoltarea durabilă și de alte obiective ale Strategiei de la Lisabona – ar putea fi întârziate sau chiar abandonate.

8.

În contextul actualei situații financiare, statele AELS ar putea fi tentate să acționeze individual și, mai ales, să înceapă o competiție a subvențiilor pentru a sprijini întreprinderile proprii. Experiențele anterioare arată că astfel de acțiuni individuale nu pot fi eficace și pot afecta în mod grav piața internă. În momentul acordării unui astfel de sprijin, luându-se în considerare pe deplin situația economică specifică actuală, este crucial să se asigure condiții de egalitate pentru întreprinderile SEE și să se evite situația în care statele AELS să înceapă o competiție a subvențiilor, care nu ar fi durabilă și ar acționa în detrimentul întregului SEE. Politica în domeniul concurenței are exact acest rol.

9.

Măsurile suplimentare temporare prevăzute în prezentele orientări urmăresc două obiective: în primul rând, ca urmare a problemelor de finanțare excepționale și tranzitorii legate de criza bancară, deblocarea activității de creditare bancară către întreprinderi și, prin aceasta, garantarea continuității accesului acestora la finanțare. În această privință, IMM-urile au o importanță deosebită pentru întreaga economie a SEE și îmbunătățirea situației financiare a acestuia va avea, de asemenea, efecte pozitive pentru întreprinderile mari, sprijinind astfel creșterea și modernizarea economică generală pe termen lung.

10.

Al doilea obiectiv este încurajarea întreprinderilor să continue să investească în viitor, în special într-o economie cu o creștere durabilă. Într-adevăr, consecințele ar putea fi dramatice dacă progresele semnificative realizate în domeniul mediului ar fi stopate sau chiar inversate ca urmare a crizei actuale. Din acest motiv, ar trebui acordat întreprinderilor un sprijin specific temporar pentru a investi în proiecte de mediu (care ar asigura, inter alia, avansul tehnologic al industriei din SEE), combinând astfel sprijinul financiar urgent și necesar cu beneficiile pe termen lung pentru SEE.

11.

Prezentele orientări reamintesc, în primul rând, posibilitățile multiple de sprijin public care sunt deja la dispoziția statelor AELS în cadrul normelor existente privind ajutoarele de stat, înainte de a stabili măsuri suplimentare de ajutor de stat pe care statele AELS le pot acorda pe o perioadă temporară pentru a remedia dificultățile actuale cu care se confruntă anumite întreprinderi în ceea ce privește accesul la finanțare și pentru a promova investițiile spre îndeplinirea obiectivelor din domeniul mediului.

12.

Autoritatea consideră că instrumentele de ajutor propuse sunt cele mai adecvate pentru a atinge obiectivele menționate anterior.

13.

Planul de redresare a fost adoptat ca răspuns la situația economică actuală. Având în vedere amploarea crizei cu care ne confruntăm, Comunitatea are nevoie de o abordare coordonată, suficient de vastă și de ambițioasă pentru a reda încrederea consumatorilor și întreprinderilor. Același lucru este valabil pentru redresarea în statele AELS.

14.

Obiectivele strategice ale planului de redresare sunt:

15.

Pentru a realiza aceste obiective, statele AELS au deja la dispoziție un număr de instrumente care nu sunt considerate ajutoare de stat. De exemplu, anumite întreprinderi ar putea să se confrunte în prezent cu dificultăți de accesare a finanțării într-o măsură mai acută decât alte întreprinderi, amânând astfel finanțarea necesară pentru creșterea acestora și pentru punerea în aplicare a investițiilor preconizate sau chiar eșuând să obțină această finanțare. În acest scop, statele AELS ar putea să adopte o serie de măsuri generale de politică, care să fie aplicabile tuturor întreprinderilor pe teritoriul fiecăruia și prin urmare să nu se încadreze în normele privind ajutoarele de stat, vizând atenuarea temporară a problemelor financiare pe termen scurt și mediu. De exemplu, termenele de plată ar putea fi extinse în cazul contribuțiilor la asigurarea socială și în cazul unor contribuții similare sau chiar în cazul taxelor și impozitelor. Dacă astfel de măsuri sunt disponibile tuturor întreprinderilor, în principiu acestea nu constituie ajutoare de stat.

16.

De asemenea, statele AELS pot acorda sprijin financiar direct consumatorilor, de exemplu pentru a casa produse vechi și/sau a cumpăra produse ecologice. Dacă acest sprijin este acordat fără discriminare în ceea ce privește originea produselor, nu constituie ajutor de stat.

17.

Mai mult, programele generale ale Comunității, precum programul-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) stabilit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 (5) și cel de-al șaptelea program cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) stabilit prin Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 (6) pot fi folosite în mod optim pentru a sprijini atât IMM-urile, cât și societățile mari.

18.

În ultimii ani, Autoritatea a modernizat în mod semnificativ normele privind ajutoarele de stat pentru a încuraja statele AELS să direcționeze mai bine sprijinul public către investițiile durabile, contribuind astfel la atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona. În acest context, IMM-urilor li s-a acordat o atenție deosebită, precum și posibilități sporite pentru a beneficia de ajutoare de stat. În plus, normele privind ajutoarele de stat au fost simplificate și reorganizate într-o mare măsură în Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (7) recent adoptat, care în prezent oferă statelor AELS o panoplie largă de măsuri de ajutor presupunând sarcini administrative minime. În ceea ce privește situația economică actuală, următoarele instrumentele de ajutor de stat existente sunt de o deosebită importanță:

19.

Regulamentul de minimis (8) astfel cum a fost adaptat la Acordul privind SEE, precizează că măsurile de sprijin de până la 200 000 EUR pe societate acordate pe parcursul oricărei perioade de trei ani nu constituie ajutor de stat în sensul Acordului privind SEE. Regulamentul stabilește, de asemenea, că o garanție de până la 1,5 milioane EUR nu depășește pragul de minimis menționat anterior și, în consecință, nu constituie ajutor de stat. Drept urmare, statele AELS pot acorda asemenea garanții fără calcularea unui ajutor corespunzător echivalent și fără sarcini administrative.

20.

Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare („RGEC”) menționat anterior reprezintă elementul central al normelor privind ajutorul de stat prin faptul că simplifică procedura privind ajutorul de stat pentru anumite măsuri importante de ajutor și prin faptul că susține redirecționarea ajutorului de stat către obiectivele prioritare ale SEE. Toate exceptările pe categorii anterioare împreună cu noile domenii (inovare, mediu, cercetare și dezvoltare pentru societățile mari și măsuri de capital de risc pentru IMM-uri) au fost grupate într-un instrument unic. În toate cazurile acoperite de RGEC, statele AELS pot acorda ajutoare fără notificarea prealabilă a Autorității. În consecință, viteza procesului respectiv se află pe deplin în mâinile statelor AELS. GBER este deosebit de important pentru IMM-uri prin faptul că prevede norme speciale pentru ajutorul pentru investiții și ocuparea forței de muncă exclusiv pentru IMM-uri. În plus, toate cele 26 de măsuri incluse sunt deschise IMM-urilor, permițându-le statelor AELS să sprijine IMM-urile pe parcursul diferitelor stadii de dezvoltare, să le acorde asistență în domenii precum accesarea finanțării, cercetare și dezvoltare, inovare, formare, ocuparea forței de muncă, măsuri privind mediul etc.

21.

Noile orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului (9) prevăd că statele AELS pot acorda ajutor de stat, inter alia, după cum urmează:

22.

La data de 7 februarie 2007, Autoritatea a adoptat noile Orientări privind ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare. Acest text conține noile dispoziții privind inovarea, care se adresează în special IMM-urilor și care corespund, de asemenea, unei mai bune direcționări a ajutorului către crearea de locuri de muncă și creștere, în conformitate cu linia de acțiune stabilită în Strategia de la Lisabona. Statele AELS pot acorda în special ajutoare de stat, inter alia, după cum urmează:

23.

Formarea reprezintă, de asemenea, un element-cheie al competitivității. Este extrem de important să se mențină investițiile în domeniul formării, chiar și în momente de creștere a șomajului, pentru dezvoltarea de noi abilități. În temeiul noului RGEC, statele AELS pot acorda societăților lor ajutor de până la 80 % din costurile eligibile, atât pentru formare generală, cât și specifică.

24.

În 2008, Autoritatea a adoptat noile Orientări privind ajutorul de stat sub formă de garanții, care precizează condițiile în care garanțiile publice pentru împrumuturi nu constituie ajutoare de stat. Conform acestor orientări, garanțiile nu sunt considerate ajutoare de stat în special atunci când pentru acestea se plătește prețul pieței. Pe lângă clarificarea condițiilor legate de prezența sau absența ajutorului sub formă de garanții, noile orientări introduc, de asemenea, pentru prima oară, prime specifice de siguranță (safe-harbour) pentru IMM-uri, permițând astfel o utilizare mai ușoară, dar mai sigură a garanțiilor în scopul susținerii finanțării IMM-urilor.

25.

Noile Orientări privind ajutoarele de stat în vederea promovării investițiilor în capital de risc în întreprinderile mici și mijlocii au fost adoptate de Autoritate la data de 25 octombrie 2006. Aceste orientări vizează IMM-urile inovatoare și cu ritm alert de creștere – element-cheie al Strategiei de la Lisabona. Autoritatea a instituit un nou prag de siguranță de 1,5 milioane EUR pe IMM-ul avut în vedere, ceea ce reprezintă o creștere cu 50 % față de situația din trecut. Sub acest plafon Autoritatea acceptă, ca regulă, că nu există mijloace alternative de finanțare pe piața financiară (și anume că există o disfuncționalitate a pieței). În plus, ajutorul pentru capitalul de risc a fost inclus în RGEC.

26.

În regiunile dezavantajate, statele AELS pot acorda ajutor pentru investiții în vederea creării unui nou sediu, extinderii unui sediu existent sau diversificării cu noi produse, în temeiul Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale 2007-2013, aplicabile din luna ianuarie 2007.

27.

Aceste Orientări privind ajutoarele de stat regionale 2007-2013 introduc, de asemenea, o nouă formă de ajutor pentru a acorda stimulente de sprijinire a înființării de întreprinderi, precum și a dezvoltării în primele stadii a întreprinderilor mici din zonele asistate.

28.

În cadrul Orientărilor existente privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, statele AELS pot acorda, de asemenea, ajutor societăților care au nevoie de sprijin public. În acest scop, statele AELS pot notifica schema de ajutor pentru salvare și/sau restructurare pentru IMM-uri.

29.

În temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, Autoritatea poate declara compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, ajutoarele care vizează a „remedia perturbări grave ale economiei unui stat AELS”. Această dispoziție este identică cu textul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE, pe baza căruia Tribunalul de Primă Instanță a decis că perturbările respective trebuie să afecteze întreaga economie a statului membru în cauză, nu numai economia dintr-o regiune sau parte a teritoriului acestuia. În plus, acest lucru este conform cu necesitatea de a interpreta în mod strict orice dispoziții derogatorii precum articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE (10).

30.

Această interpretare strictă a fost aplicată în mod constant de Comisie în practica sa de luare a deciziilor (11). De asemenea, Autoritatea a adoptat o interpretare strictă a articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE (12).

31.

În acest context, Autoritatea consideră că, pe lângă ajutorul de urgență acordat sistemului financiar, actuala criză financiară mondială necesită răspunsuri strategice excepționale.

32.

Toate statele AELS vor fi afectate de această criză, în moduri și grade diferite, și este probabil ca șomajul să crească, cererea să scadă și situațiile bugetare să se deterioreze.

33.

În lumina actualei crize financiare a cărei gravitate este fără precedent și a impactului său asupra economiei generale a statelor AELS, Autoritatea consideră că anumite categorii de ajutoare de stat sunt necesare, pentru o perioadă de timp limitată, pentru a depăși aceste dificultăți, și că aceste ajutoare pot fi declarate compatibile cu Acordul privind SEE în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b).

34.

Articolul 2 din regulamentul de minimis  (13) astfel cum a fost adaptat la Acordul privind SEE prevede că:

„Se consideră că ajutoarele nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE și, prin urmare, sunt scutite de obligația de notificare prevăzută la articolul 2 din partea II la Protocolul 3 la Acordul de Supraveghere și Curtea, în cazul în care ajutoarele îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (2)-(5) din prezentul articol.

Suma totală a ajutoarelor de minimis acordate unei anumite întreprinderi nu poate să depășească 200 000 EUR pentru o perioadă de trei exerciții fiscale. Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul transportului rutier nu depășește 100 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul AELS este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară. Perioada se stabilește în funcție de exercițiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul AELS în cauză”.

35.

Criza financiară nu afectează numai întreprinderile slabe din punct de vedere structural, ci și cele care se vor confrunta cu o penurie de credite sau chiar cu lipsa acestora. Îmbunătățirea situației financiare a acestor societăți va avea efecte pozitive asupra întregii economii SEE.

36.

Prin urmare, având în vedere situația economică actuală, se consideră că este necesar să se permită temporar acordarea de ajutoare cu o valoare limitată care vor intra, cu toate acestea, sub incidența articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, având în vedere că depășesc pragul indicat în Regulamentul de minimis.

37.

Autoritatea va considera aceste ajutoare de stat compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b) din tratat, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

38.

Orientările privind ajutoarele de stat sub formă de garanții au drept obiectiv oferirea de orientări detaliate statelor AELS cu privire la principiile pe care Autoritatea intenționează să se bazeze în interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul privind SEE și în aplicarea acestora la garanțiile de stat. Orientările precizează, în special, condițiile în care se poate considera că ajutoarele de stat nu sunt prezente. Textul respectiv nu prevede criterii de compatibilitate pentru evaluarea garanțiilor.

39.

Pentru a încuraja și mai mult accesul la finanțare și pentru a reduce actuala aversiune puternică față de risc a băncilor, garanțiile la împrumuturile subvenționate pentru o perioadă de timp limitată pot reprezenta o soluție adecvată și bine direcționată pentru facilitarea accesului întreprinderilor la finanțare.

40.

Autoritatea va considera aceste ajutoare de stat compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b) din tratat, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

41.

Orientările Comisiei privind ratele de referință și de scont stabilesc o metodă de calcul al ratei de referință pe baza ratei de referință interbancare (IBOR) corespunzătoare scadenței de 1 an, la care se adaugă marjele cuprinse între 60 și 1 000 de puncte de bază, în funcție de solvabilitatea societății și de nivelul garanțiilor oferite. Atunci când statele AELS aplică această metodologie, rata dobânzii nu conține ajutor de stat.

42.

Societățile pot întâmpina greutăți în a găsi finanțare în circumstanțele actuale ale pieței. Prin urmare, Autoritatea acceptă să se acorde împrumuturi publice sau private cu o rată a dobânzii cel puțin egală cu rata la vedere a băncii centrale la care se adaugă o primă egală cu diferența dintre rata interbancară medie cu scadența de un an și rata la vedere medie a băncii centrale pe perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, plus prima pe credit de risc corespunzătoare profilului de risc al beneficiarului, astfel cum se stipulează în Orientările Autorității privind metoda de stabilire a ratei de referință și de scont.

43.

Elementul de ajutor conținut în diferența dintre această rată a dobânzii și rata de referință definită în Orientări privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont va fi considerat, temporar, a fi compatibil cu funcționarea acordului privind SEE pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (b), sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

44.

Orientările Comisiei privind ratele de referință și de scont stabilesc o metodă de calcul al ratei de referință pe baza ratei de referință interbancare (IBOR) corespunzătoare scadenței de 1 an, la care se adaugă marjele cuprinse între 60 și 1 000 de puncte de bază, în funcție de solvabilitatea societății și de nivelul garanțiilor oferite. Atunci când statele AELS aplică această metodologie, rata dobânzii nu conține ajutor de stat.

45.

Din cauza crizei financiare actuale, societățile întâmpină, de asemenea, mai multe dificultăți pentru a avea acces la finanțare în vederea fabricării de produse mai ecologice. Este posibil ca ajutorul sub formă de garanții să nu fie suficient pentru a finanța proiectele costisitoare care vizează sporirea protecției mediului prin adaptarea anticipată la standardele viitoare, care nu au intrat încă în vigoare, sau prin adoptarea de standarde mai stricte decât acestea.

46.

Autoritatea consideră că realizarea obiectivelor privind mediul ar trebui să rămână o prioritate în ciuda crizei financiare. Fabricarea de produse mai ecologice, inclusiv de produse eficiente din punct de vedere energetic, este în interesul comun al SEE și este important ca această criză financiară să nu împiedice realizarea acestui obiectiv.

47.

Prin urmare, măsurile suplimentare sub formă de împrumuturi subvenționate ar putea încuraja fabricarea de „produse ecologice”. Cu toate acestea, împrumuturile subvenționate pot conduce la denaturarea gravă a concurenței și, prin urmare, acestea ar trebui limitate strict la situații specifice și la investiții cu obiective precise.

48.

Autoritatea consideră că, pentru o perioadă de timp limitată, statele AELS ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda ajutoare sub formă de reduceri ale ratei dobânzilor.

49.

Autoritatea va considera compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, subvențiile la rata dobânzii pentru împrumuturile pentru investiții care îndeplinesc următoarele condiții cumulative:

50.

Orientările privind ajutorul de stat în vederea promovării investițiilor de capital de risc în întreprinderile mici și mijlocii stabilesc condițiile în care ajutoarele de stat care sprijină investițiile de capital de risc pot fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE.

51.

Pe baza experienței dobândite din aplicarea Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru promovarea capitalul de risc, Autoritatea consideră că nu există niciun risc general de disfuncționalitate a pieței de capital în SEE. Cu toate acestea, Autoritatea recunoaște că există deficite pe piață pentru anumite tipuri de investiții în anumite etape ale dezvoltării întreprinderilor, care rezultă din disparitatea dintre cererea și oferta de capital de risc și care poate fi descrisă, în general, ca deficit de capital propriu.

52.

Punctul 4.3 din orientările menționate stipulează că, pentru tranșe de finanțare care nu depășesc 1,5 milioane EUR pe IMM vizat pe fiecare perioadă de douăsprezece luni, se prezumă deja existența unei disfuncționalități a pieței, care nu mai trebuie demonstrată de statele AELS.

53.

La punctul 5.1 (a) din aceleași orientări se prevede că „Autoritatea cunoaște fluctuația constantă a pieței de capital de risc și a diferenței de capital propriu de-a lungul timpului, precum și de gradul diferit în care sunt afectate întreprinderile de eșecul pieței în funcție de mărimea lor, de stadiul de dezvoltare și de sectorul lor economic. De aceea, Autoritatea este pregătită să aibă în vedere declararea măsurilor cu privire la capitalul de risc care oferă tranșe de investiții ce depășesc pragul de 1,5 milioane de euro pe fiecare întreprindere anual drept compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE, cu condiția să se prezinte dovada necesară a eșecului piețelor”.

54.

Tulburările de pe piața financiară au afectat în mod negativ piața de capital de risc a IMM-urilor aflate în fază incipientă de dezvoltare prin restrângerea disponibilității capitalului de risc. Din cauza percepției actuale privind existența unor riscuri mult mai mari asociate capitalului de risc legate de incertitudini ce rezultă din posibilitatea unor așteptări reduse în ceea ce privește randamentul, în prezent investitorii tind să investească mai degrabă în active mai sigure, ale căror riscuri sunt mai ușor de evaluat în comparație cu cele asociate investițiilor cu capital de risc. În plus, faptul că investițiile cu capital de risc nu sunt lichide s-a dovedit a fi în prezent un motiv în plus ca investitorii să fie reticenți în privința acestora. Există dovezi că actuala limitare a lichidităților în cadrul condițiilor de piață actuale a sporit deficitul de capital propriu al IMM-urilor. Prin urmare, se consideră că este adecvat să fie majorat temporar pragul de siguranță pentru investițiile cu capital de risc pentru a atenua deficitul de capital propriu care în prezent este mai mare și să se diminueze temporar procentul participației minime a investitorilor privați la 30 % și în cazul măsurilor care vizează IMM-urile care nu își au sediul în zonele asistate.

55.

În consecință, pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul privind SEE, se adaptează temporar anumite limite prevăzute în Orientările privind ajutorul de stat în vederea promovării investițiilor de capital de risc în întreprinderile mici și mijlocii, până la data 31 decembrie 2010, după cum urmează:

56.

Plafoanele de ajutor stabilite în temeiul prezentelor orientări se vor aplica indiferent dacă sprijinul acordat proiectului care beneficiază de ajutor este finanțat în întregime din resursele statului sau este parțial finanțat de Comunitate.

57.

Măsurile de ajutor temporare prevăzute de prezentele orientări nu pot fi cumulate cu ajutor de minimis pentru aceleași costuri eligibile. În cazul în care întreprinderea a primit deja ajutor de minimis înainte de intrarea în vigoare a acestui cadru temporar, valoarea ajutorului primit în temeiul măsurilor care fac obiectul punctului 4.2 din prezentele orientări și a ajutorului de minimis primit nu poate depăși 500 000 EUR între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2010. Valoarea ajutorului de minimis primit după 1 ianuarie 2008 trebuie dedusă din valoarea ajutorului compatibil acordat din același motiv în temeiul punctelor 4.3, 4.4, 4.5 sau 4.6.

58.

Măsurile de ajutor temporare pot fi cumulate cu alte tipuri de ajutor compatibil sau cu alte forme de finanțare comunitară, cu condiția să fie respectate intensitățile maxime ale ajutorului indicate în orientările sau regulamentele de exceptare pe categorii de ajutoare relevante.

59.

Orientările privind asigurarea de credit la export pe termen scurt prevăd că riscurile negociabile nu pot fi acoperite prin asigurări ale creditului la export cu sprijinul statelor AELS. Riscurile negociabile sunt riscuri comerciale și politice aferente debitorilor publici și debitorilor care nu sunt publici, stabiliți în țările enumerate în anexa la orientările menționate anterior, cu o perioadă maximă de risc mai mică de doi ani. Riscurile aferente debitorilor stabiliți în statele membre ale UE și statele AELS, împreună cu alte opt state membre ale OCDE sunt considerate riscuri negociabile.

60.

Autoritatea consideră că lipsa capacității de asigurare sau reasigurare, ca urmare a crizei financiare actuale, nu este resimțită în fiecare stat AELS, dar nu se poate exclude că, în anumite țări, asigurarea pentru riscurile negociabile ar putea fi temporar indisponibilă.

61.

Punctul 4 subpunctele 9-13 din orientările menționate anterior stipulează că:

„În astfel de circumstanțe, acele riscuri nenegociabile temporar pot fi asigurate de către o societate de asigurare a creditului la export publică sau care beneficiază de sprijinul statului pentru riscurile nenegociabile, asigurate pe seama sau cu garanția statului. Acest asigurător ar trebui, în măsura posibilului, să alinieze ratele primelor percepute pentru astfel de riscuri la ratele percepute în alte țări de asigurătorii privați ai creditelor la export pentru acest tip de risc.

Orice stat AELS care intenționează să utilizeze clauza derogatorie trebuie să notifice de îndată Autoritatea AELS de Supraveghere cu privire la proiectul său de decizie. Notificarea trebuie să conțină un raport de piață care să demonstreze indisponibilitatea acoperirii riscurilor pe piața asigurărilor private prin furnizarea unor elemente de probă în acest sens provenind de la două mari societăți internaționale renumite de asigurare privată a creditelor la export, precum și de la o societate națională de asigurare a creditelor, justificând astfel utilizarea clauzei derogatorii. Alternativ, se poate probabil demonstra indisponibilitatea acoperirii riscurilor pe piața asigurărilor private prin intermediul unui raport privind piața, executat de un consultant independent, considerat de Autoritate ca fiind de încredere și imparțial. În plus, notificarea ar trebui să conțină o descriere a condițiilor pe care societatea publică de asigurare a creditului la export sau care beneficiază de sprijinul statului intenționează să le aplice cu privire la astfel de riscuri.

În termen de două luni de la primirea unei astfel de notificări, Autoritatea va analiza dacă utilizarea clauzei derogatorii este în conformitate cu condițiile menționate anterior și compatibilă cu Acordul privind SEE.

În cazul în care Autoritatea constată că au fost îndeplinite condițiile pentru utilizarea clauzei derogatorii, decizia sa privind compatibilitatea se limitează la doi ani de la data deciziei, cu condiția ca circumstanțele de piață care justifică utilizarea clauzei derogatorii să nu se modifice în cursul perioadei respective.

Mai mult, Autoritatea poate, după consultarea celorlalte state AELS, revizui condițiile de utilizare a clauzei derogatorii; de asemenea, poate decide încetarea utilizării acesteia sau înlocuirea sa cu alt sistem adecvat.”

62.

Aceste dispoziții, aplicabile societăților mari și IMM-urilor, constituie un instrument adecvat în situația economică actuală, în cazul în care statele AELS consideră că nu este disponibilă acoperirea riscurilor pe piața asigurărilor private pentru anumite riscuri de credit negociabile și/sau pentru anumiți cumpărători ai unei protecții de risc.

63.

În acest context, pentru a accelera procedura pentru statele AELS, Autoritatea consideră că, până la 31 decembrie 2010, statele AELS pot demonstra lipsa pieței prin furnizarea unor elemente suficiente de probă cu privire la indisponibilitatea acoperirii riscurilor pe piața asigurărilor private. Utilizarea clauzei derogatorii se consideră în orice caz justificată dacă:

64.

Autoritatea, în strânsă cooperare cu statele AELS în cauză, va asigura adoptarea rapidă a deciziilor privind aplicarea clauzei derogatorii.

65.

Măsurile de ajutor de stat menționate în prezentele orientări trebuie notificate Autorității. În afară de măsurile esențiale formulate în prezentele orientări, Autoritatea este hotărâtă să asigure autorizarea rapidă a măsurilor de ajutor de stat aferente crizei actuale în conformitate cu aceste orientări, cu condiția ca statele AELS în cauză să asigure o cooperare strânsă și să furnizeze informații complete.

66.

Acest angajament se adaugă procesului aflat în curs, prin care Comisia elaborează în prezent o serie de îmbunătățiri referitoare la procedurile sale generale privind ajutoarele de stat, în special pentru a permite adoptarea mai rapidă și mai eficientă a deciziilor, în strânsă cooperare cu statele membre. Acest pachet general de măsuri de simplificare ar trebui, în special, să consacre angajamente comune ale Comisiei și statelor membre de a adopta proceduri mai simplificate și mai previzibile în fiecare etapă a investigării unui ajutor de stat, precum și să permită aprobarea mai rapidă a cazurilor clare de compatibilitate cu normele privind ajutoarele de stat.

67.

Decizia nr. 195/04/COL din 14 iulie 2004 privind punerea în aplicare a dispozițiilor la care se face referire în articolul 27 din partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție solicită ca statele AELS să prezinte Autorității rapoarte anuale.

68.

Până la 31 iulie 2009, statele AELS trebuie să prezinte Autorității o listă a schemelor instituite în baza prezentelor orientări.

69.

Statele AELS trebuie să asigure păstrarea informațiilor detaliate referitoare la acordarea ajutorului, prevăzute de prezentele orientări. Aceste înregistrări, care trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a se stabili că au fost respectate condițiile necesare, trebuie păstrate timp de zece ani și furnizate, la cerere, Autorității. În special, statele AELS trebuie să fi obținut informații care să demonstreze că beneficiarii ajutoarelor care fac obiectul măsurilor de la punctele 4.2, 4.3, 4.4 și 4.5 nu erau societăți aflate în dificultate la 1 iulie 2008.

70.

În plus, statele AELS ar trebui să prezinte până la data de 31 octombrie 2009 un raport cu privire la măsurile instituite în baza prezentelor orientări. În special, raportul ar trebui să conțină elemente care să indice necesitatea menținerii de către Autoritate după 31 decembrie 2009 a măsurilor care fac obiectul prezentelor orientări, precum și informații detaliate cu privire la beneficiile de mediu ale împrumuturilor subvenționate. Statele AELS furnizează aceste informații pentru fiecare an ulterior în care este valabil cadrul actual, până la data de 31 octombrie a fiecărui an.

71.

Autoritatea poate solicita informații suplimentare referitoare la ajutorul acordat, pentru a verifica dacă au fost respectate condițiile deciziei Autorității de aprobare a măsurii de ajutor.

72.

Autoritatea va aplica prezentele orientări de la data adoptării lor. Prezentele Orientări se justifică prin actualele probleme financiare cu caracter excepțional și tranzitoriu legate de criza bancară și vor înceta să mai fie valabile la 31 decembrie 2010. După consultarea statelor AELS, Autoritatea le poate aduce modificări înainte de data menționată anterior pe baza unor considerente importante care țin de politica de concurență sau pe baza unor considerente economice importante. Acolo unde este necesar, Autoritatea mai poate furniza clarificări suplimentare referitor la abordarea anumitor aspecte.

73.

Autoritatea va aplica dispozițiile prezentelor orientări tuturor măsurilor de capital de risc notificate, măsuri cu privire la care trebuie să adopte o decizie după ce sunt adoptate orientările, chiar dacă măsurile au fost notificate anterior publicării prezentelor orientări.

74.

În conformitate cu Orientările privind ajutorul de stat cu privire la normele aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal, Autoritatea va aplica în cazul ajutorului care nu a fost notificat:

75.

Autoritatea, în strânsă cooperare cu statele AELS în cauză, asigură adoptarea rapidă a deciziilor în momentul notificării complete a măsurilor care fac obiectul prezentului document. Statele AELS ar trebui să informeze Autoritatea cu privire la intențiile lor și să notifice planurile de a introduce astfel de măsuri cât mai repede și cât mai detaliat posibil.

76.

Autoritatea dorește să reamintească faptul că orice îmbunătățire procedurală depinde în totalitate de prezentarea unor notificări clare și complete.