(1)

Fondul internațional pentru Irlanda („fondul”) a fost instituit în 1986 prin Acordul din 18 septembrie 1986 între guvernul Irlandei și guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind Fondul internațional pentru Irlanda („acordul”) cu scopul de a promova progresul economic și social și de a încuraja contactele, dialogul și reconcilierea între naționaliști și unioniști în toată Irlanda, pentru a pune în aplicare unul dintre obiectivele definite de Acordul anglo-irlandez din 15 noiembrie 1985.

(2)

Uniunea, recunoscând faptul că obiectivele fondului corespund celor pe care le urmărește ea însăși, contribuie financiar la fond din 1989. Pentru perioada 2005-2006, o sumă de 15 milioane EUR provenită din bugetul comunitar a fost angajată pentru fiecare dintre exercițiile în cauză, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 177/2005 al Consiliului din 24 ianuarie 2005 privind contribuțiile financiare ale Comunității la Fondul internațional pentru Irlanda (3). Acest regulament a expirat la 31 decembrie 2006.

(3)

Rapoartele de evaluare întocmite în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 177/2005 au confirmat necesitatea de a continua sprijinirea activităților fondului, consolidând în același timp sinergia obiectivelor și coordonarea cu intervențiile din partea fondurilor structurale, în special cu Programul special în favoarea păcii și reconcilierii în Irlanda de Nord și în comitatele limitrofe ale Irlandei („programul PEACE”), instituit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale referitoare la fondurile structurale (4).

(4)

Procesul de pace în Irlanda de Nord necesită menținerea sprijinului Uniunii în favoarea fondului după 31 decembrie 2006. Având în vedere eforturile speciale depuse pentru procesul de pace, programului PEACE i s-a alocat un sprijin suplimentar din fondurile structurale pentru perioada 2007-2013, în conformitate cu punctul 22 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (5).

(5)

Cu ocazia reuniunii sale din 15 și 16 decembrie 2005 de la Bruxelles, Consiliul European a invitat Comisia să adopte măsurile necesare pentru continuarea sprijinului comunitar în favoarea fondului care intră în faza ultimă și decisivă a lucrărilor sale, care va dura până în 2010.

(6)

Principalul obiectiv al prezentului regulament este de a încuraja pacea și reconcilierea printr-o gamă de activități mai largă decât cea cuprinsă de fondurile structurale și care se extinde dincolo de sfera de aplicare a politicii Uniunii privind coeziunea economică și socială.

(7)

Contribuțiile Uniunii la fond ar trebui să ia forma unor contribuții financiare pentru exercițiile financiare 2007, 2008, 2009 și 2010 și, astfel, să înceteze concomitent cu încetarea existenței fondului.

(8)

La alocarea contribuțiilor Uniunii, fondul ar trebui să acorde prioritate proiectelor de natură transfrontalieră sau intercomunitară, pentru a completa activitățile finanțate prin programul PEACE pentru perioada 2007-2010.

(9)

În conformitate cu acordul, toți contribuitorii financiari la fond ar trebui să participe la ședințele consiliului de administrație al fondului în calitate de observatori.

(10)

Este indispensabilă asigurarea unei coordonări eficiente între activitățile fondului și cele finanțate în cadrul Fondurilor structurale comunitare prevăzute la articolul 175 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special în cadrul programului PEACE.

(11)

Prezentul regulament prevede un pachet financiar pentru toată durata programului care constituie referința principală, în înțelesul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (6), pentru autoritatea bugetară în cursul procedurii bugetare anuale.

(12)

Contribuțiile Uniunii la fond ar trebui să se ridice la o sumă de 15 milioane EUR pentru fiecare dintre exercițiile financiare 2007, 2008, 2009 și 2010, exprimată în valoare curentă.

(13)

Strategia intitulată „Sharing this Space”, care a deschis faza finală a activităților fondului (2006-2010), se organizează în jurul a patru domenii fundamentale: punerea bazelor unei reconcilieri în comunitățile cele mai marginalizate, crearea unor punți de natură să faciliteze contactele între comunități divizate, orientarea spre o societate mai integrată și lăsarea unei moșteniri. În consecință, obiectivul suprem al fondului și al prezentului regulament este de a încuraja reconcilierea între comunități.

(14)

Sprijinul Uniunii va contribui la consolidarea solidarității între statele membre și între cetățenii acestora.

(15)

Sprijinul acordat de fond nu ar trebui să fie considerat ca eficient decât în măsura în care se traduce prin îmbunătățiri economice și sociale durabile și în măsura în care nu se substituie altor cheltuieli publice sau private.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 1968/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind contribuțiile financiare ale Comunității la Fondul internațional pentru Irlanda (2007-2010) (7) stabilește valoarea de referință financiară pentru implementarea fondului, pentru perioada 2007-2010.

(17)

În hotărârea sa din 3 septembrie 2009, în Cauza C-166/07 (Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene) (8), Curtea de Justiție a anulat Regulamentul (CE) nr. 1968/2006, deoarece se întemeia numai pe articolul 308 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (Tratatul CE), prin decizia sa aceasta hotărând că temeiul juridic adecvat îl reprezentau articolul 159 al treilea paragraf din Tratatul CE și articolul 308 din Tratatul CE. Cu toate acestea, Curtea a hotărât că efectele Regulamentului (CE) nr. 1968/2006 trebuie să fie menținute până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil, a unui nou regulament adoptat pe baza unui temei juridic adecvat și că anularea Regulamentului (CE) nr. 1968/2006 nu trebuie să aducă atingere validității plăților efectuate sau angajamentelor asumate în temeiul respectivului regulament. În acest sens, este necesar, din motive legate de certitudine juridică, să se prevadă aplicarea cu efect retroactiv a articolului 6 din prezentul regulament, dat fiind că se referă la întreaga perioadă 2007-2010 a programului,

(a)

un plan de acțiune care menționează plățile prevăzute și o dată preconizată de închidere;

(b)

o procedură de dezangajare;

(c)

modalitățile de utilizare a eventualelor sume reziduale și a dobânzilor percepute în momentul închiderii fondului.

(1)

Regulamentul (CE) nr. 663/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit Programul energetic european pentru redresare (PEER) pentru a sprijini redresarea economică prin acordarea unui pachet financiar în valoare de 3,98 miliarde EUR pentru 2009 și 2010.

(2)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere scopului de a acorda o sumă cât mai mare posibil din pachetul financiar în valoare de 3,98 miliarde EUR până la sfârșitul lui 2010 pentru subprogramele menționate la capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 663/2009. Cu toate acestea, s-a stabilit că o parte din această sumă nu va fi angajată în temeiul subprogramelor respective.

(3)

În spiritul strategiei Europa 2020 pentru creștere economică durabilă și locuri de muncă și în concordanță cu pachetul UE pentru climă și energie și cu planul de acțiune pentru eficiență energetică 2006, dezvoltarea de noi surse de energie regenerabile și promovarea eficienței energetice ar contribui la o creștere ecologică, la construirea unei economii competitive și durabile și la combaterea schimbărilor climatice. Sprijinind aceste politici, Uniunea va crea noi locuri de muncă și noi oportunități pe o piață mai ecologică, susținându-se astfel dezvoltarea unei economii competitive, sigure și durabile. Cooperarea între diversele niveluri de guvernare (guvernanța pe mai multe niveluri) este esențială în acest context.

(4)

Asigurarea unor stimulente financiare suplimentare constituie un element esențial pentru înlăturarea obstacolelor pe care le reprezintă nivelul ridicat al costurilor inițiale și pentru încurajarea progreselor în domeniul energiei durabile. Ar trebui așadar creată o facilitate de finanțare („facilitatea”) special destinată utilizării fondurilor menționate la capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 663/2009 care nu pot fi angajate până la sfârșitul lui 2010. Crearea facilității ar trebui luată în considerare în contextul inițiativei de finanțare a energiei durabile propuse de Comisie. Această facilitate ar trebui să sprijine dezvoltarea unor proiecte rentabile în materie de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile și să înlesnească finanțarea programelor de investiții în eficiență energetică și energie din surse regenerabile de către autoritățile publice locale, regionale și naționale, în special în mediul urban. În cadrul acestui proces, ar trebui acordată atenție sinergiilor cu alte resurse financiare disponibile în statele membre, precum fondurile structurale și de coeziune, facilitatea de asistență europeană pentru energie locală (ELENA) și fondul european de dezvoltare regională în temeiul Regulamentului (CE) nr. 397/2009 (4), pentru a se evita suprapunerea cu alte instrumente financiare.

(5)

Sprijinirea investițiilor în materie de energie durabilă poate fi foarte eficace și benefică atunci când este orientată la nivel local. Cu toate acestea, în cazuri justificate în mod corespunzător, poate fi mai eficientă o orientare la nivel național, de exemplu din motive ce țin de existența sau funcționarea structurilor administrative competente.

(6)

Pentru a maximiza impactul pe termen scurt al fondurilor Uniunii, facilitatea ar trebui să fie gestionată de unul sau mai mulți intermediari financiari, precum instituțiile financiare internaționale. Selecția acestor intermediari financiari ar trebui să se facă pe baza capacității demonstrate a acestora de a utiliza fondurile în modul cel mai eficient și util, cu obiectivul de a crește participarea, cât mai curând posibil, a altor investitori publici și privați și de a obține un efect de levier maxim între fondurile Uniunii și investițiile totale, pentru ca aceste investiții să fie semnificative la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, în contextul unor crize financiare și economice cu un impact negativ deosebit asupra situației financiare a autorităților locale și regionale, ar trebui garantat faptul că situația bugetară dificilă a autorităților respective nu le împiedică să poată accesa fondurile.

(7)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 663/2009, proiectele de investiții ar trebui finanțate din facilitate numai dacă au un impact rapid, măsurabil și substanțial asupra redresării economice în Uniune, asupra creșterii securității energetice și asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste proiecte de investiții contribuie la o creștere ecologică, la dezvoltarea unei economii competitive, conectate, durabile și ecologice, cât și la protecția locurilor de muncă, crearea de locuri de muncă și combaterea schimbărilor climatice, în conformitate cu obiectivele „Europa 2020”.

(8)

Criteriile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 663/2009 ar trebui să se aplice în ceea ce privește selectarea și eligibilitatea proiectelor finanțate în cadrul facilității. Echilibrul geografic dintre proiecte ar trebui și el considerat un element esențial pentru a se asigura impactul prezentului regulament asupra redresării economice peste tot în Uniune și ca o recunoaștere a faptului că în anumite state membre au existat proiecte care ori nu au fost finanțate, ori au fost finanțate doar parțial în temeiul capitolului II din Regulamentul (CE) nr. 663/2009.

(9)

Având în vedere impactul economic necesar pe termen scurt al prezentului regulament, intervalul dintre data primirii unei cereri privind un proiect și decizia finală în această privință nu ar trebui să fie mai lung de șase luni.

(10)

Angajamentele juridice individuale de aplicare a angajamentelor bugetare menționate la capitolul II ar trebui realizate până la 31 martie 2011.

(11)

Facilitatea nu ar trebui să reprezinte un precedent în ceea ce privește utilizarea bugetului general al Uniunii și posibile măsuri viitoare de finanțare, inclusiv în sectorul energetic, ci ar trebui să fie considerat mai degrabă o măsură excepțională adoptată în timpul unei situații economice dificile.

(12)

Dată fiind necesitatea urgentă de a soluționa criza economică, cheltuielile efectuate conform capitolului II din Regulamentul (CE) nr. 663/2009 ar trebui să fie eligibile începând cu 13 iulie 2009, deoarece numeroși solicitanți au cerut eligibilitatea cheltuielilor de la data depunerii cererilor de subvenționare, în conformitate cu articolul 112 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5) („regulamentul financiar”). Cheltuielile efectuate conform capitolului IIa ar trebui să fie eligibile începând cu 1 ianuarie 2011.

(13)

Dată fiind necesitatea urgentă de a soluționa criza economică, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicare,

1.

La articolul 1 se adaugă următorul paragraf, după cum urmează:

„Prezentul regulament prevede crearea unei facilități de finanțare (denumită în continuare «facilitatea») destinată să sprijine inițiative în materie de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile.”

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

Se introduce următorul capitol:

4.

Articolul 22 se elimină.

5.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 27 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 28 se adaugă următorul paragraf, după cum urmează:

„Raportul include informații referitoare la toate costurile generale legate de crearea și de punerea în aplicare a facilității create în temeiul capitolului IIa.”

8.

Anexa devine „anexa I” și se adaugă următoarea anexă, după cum urmează:

(1)

Normele specifice care reglementează ajutoarele pe care Germania le poate acorda în cadrul monopolului german al alcoolului (denumit în continuare „monopolul”) prevăzute la articolul 182 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (3) vor expira la 31 decembrie 2010.

(2)

Conform raportului prezentat de Comisie în conformitate cu articolul 184 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, importanța monopolului a scăzut în ultimii ani. În perioada 2001-2008, circa 70 de distilerii agricole sub sigiliu (landwirtschaftliche Verschlussbrennereien) au decis să se retragă din monopol. Volumele vândute de monopol au scăzut din 2003, iar bugetul, care în același an se ridica la 110 milioane EUR, s-a redus la 80 milioane EUR în 2008. Unele distilerii au început așadar să își pregătească deja intrarea pe piața liberă, creând cooperative, investind în instalații cu un consum mai mic de energie pentru a-și reduce costurile de producție și intensificându-și treptat schimburile comerciale directe cu alcool. Cu toate acestea, este nevoie de mai mult timp pentru a înlesni acest proces de adaptare și pentru a permite distileriilor să supraviețuiască pe piața liberă. O prelungire de câțiva ani este considerată necesară pentru ca procesul de eliminare progresivă a monopolului și a ajutoarelor acordate în cadrul acestuia să poată fi dus la bun sfârșit.

(3)

În unele zone din Germania, distileriile de alcool sunt tradițional legate de exploatațiile agricole mici și mijlocii și joacă un rol important pentru continuarea activității fermierilor, întrucât le asigură un venit suplimentar și mențin locurile de muncă în zonele rurale. Prin urmare, distileriile agricole sub sigiliu care procesează în principal cereale și cartofi ar trebui să poată continua să primească ajutoare în cadrul monopolului până la 31 decembrie 2013, dată la care toate distileriile sub sigiliu ar trebui să fi intrat pe piața liberă. Acest termen coincide și cu debutul noii perioade de programare pentru dezvoltarea rurală (2014-2020), ceea ce înseamnă că Germania va avea posibilitatea să transfere o parte din fondurile utilizate în cadrul monopolului către programul național de dezvoltare rurală.

(4)

Distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar (Abfindungsbrennereien), utilizatorii de distilerii (Stoffbesitzer) și distileriile de fructe în regim de cooperativă (Obstgemeinschaftsbrennereien) contribuie îndeosebi la conservarea peisajelor tradiționale și a biodiversității, permițând menținerea livezilor, care le asigură distileriilor materiile prime. Ținând seama și de faptul că producția lor este locală și foarte limitată, aceste distilerii ar trebui să poată continua să beneficieze de ajutoarele acordate în cadrul monopolului până la 31 decembrie 2017, dată până la care monopolul trebuie eliminat. Pentru a garanta că aceste ajutoare sunt într-adevăr pe cale de a fi eliminate, începând cu 2013 Germania ar trebui să prezinte în fiecare an un plan anual de eliminare progresivă a monopolului.

(5)

Producția de alcool etilic în cadrul monopolului este limitată și reprezintă în prezent sub 10 % din producția totală de alcool etilic de origine agricolă din Germania. Dat fiind mai ales faptul că toate distileriile sub sigiliu vor fi intrat pe piața liberă până la 31 decembrie 2013 cel târziu, acest procent va scădea semnificativ după această dată.

(6)

Pentru a asigura continuitatea acordării de ajutoare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2011.

(7)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 ar trebui modificat în consecință,