11.12.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/1

DIRECTIVA 2010/73/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 24 noiembrie 2010

de modificare a Directivei 2003/71/CE privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și a Directivei 2004/109/CE privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 50 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)	Consiliul European a convenit, cu ocazia reuniunii sale din 8 și 9 martie 2007, ca sarcinile administrative ale societăților comerciale să fie reduse cu 25 % până în anul 2012 pentru a spori competitivitatea societăților comerciale din Uniune.

(2)	Câteva dintre obligațiile prevăzute în Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) au fost identificate de Comisie ca părând extrem de împovărătoare pentru societăți.

(3)	Obligațiile respective trebuie să fie revizuite în scopul reducerii sarcinilor care apasă asupra societăților din Uniune până la un minim necesar, fără a compromite protecția investitorilor și buna funcționare a piețelor valorilor mobiliare din Uniune.

(4)

În conformitate cu Directiva 2003/71/EC, Comisia trebuie să evalueze aplicarea acestei directive la cinci ani după intrarea acesteia în vigoare și să prezinte propuneri de revizuire dacă este cazul. Evaluarea în cauză a arătat că anumite elemente din Directiva 2003/71/CE trebuie modificate pentru a-i simplifica și ameliora aplicarea, a-i spori eficiența și a îmbunătăți competitivitatea internațională a Uniunii, contribuind astfel la reducerea sarcinilor administrative.

(5)

Pe baza concluziilor raportului întocmit de Grupul la nivel înalt pentru supravegherea financiară în UE („raportul de Larosière”), Comisia a prezentat, la 23 septembrie 2009, propuneri legislative concrete în vederea creării unui Sistem european al supraveghetorilor financiari, cuprinzând o rețea a autorităților naționale de supraveghere financiară care lucrează în tandem cu noile autorități europene de supraveghere. Una dintre noile autorități, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), urmează să înlocuiască Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare.

(6)	Din motive de certitudine juridică și eficiență, ar trebui să se clarifice metoda de calcul fixată de Directiva 2003/71/CE pentru limitele sumelor maxime ale ofertelor. Valoarea totală a ofertelor menționată în respectiva directivă ar trebui calculată la scara Uniunii.

(7)

În sensul plasamentelor private de valori mobiliare, societățile de investiții și instituțiile de credit ar trebui autorizate să trateze drept investitori calificați persoanele sau entitățile descrise în secțiunea I punctele 1-4 din anexa II la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (5), precum și alte persoane sau entități pe care societățile le consideră ca fiind clienți profesionali, sau pe care le tratează ca atare, sau care sunt recunoscute drept contrapartide eligibile în conformitate cu Directiva 2004/39/CE. Societățile de investiții autorizate să considere în continuare clienții profesionali existenți ca atare, în conformitate cu articolul 71 alineatul (6) din Directiva 2004/39/CE, ar trebui să fie autorizate să trateze respectivii clienți drept investitori calificați în temeiul prezentei directive. O astfel de armonizare în această direcție a prevederilor pertinente ale Directivelor 2003/71/CE și 2004/39/CE probabil ar reduce complexitatea și costurile cu care se confruntă societățile de investiții în cazul plasamentelor private, deoarece acestea ar fi apte să definească persoanele sau entitățile cărora li se adresează plasamentul, bazându-se pe propriile lor liste de clienți profesionali și contrapartide eligibile. Emitentul ar trebui să se poată baza pe o listă de clienți profesionali și contrapartide eligibile întocmită în conformitate cu anexa II la Directiva 2004/39/CE. În consecință, definiția investitorilor calificați din Directiva 2003/71/CE ar trebui să fie extinsă pentru a include respectivele persoane sau entități, fără a menține însă un regim separat pentru registre.

(8)

Asigurarea unei aplicări corecte și complete a legislației Uniunii reprezintă o cerință prealabilă esențială pentru integritatea, eficiența și funcționarea adecvată a piețelor financiare. Se așteaptă ca înființarea Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) să contribuie la acest obiectiv prin elaborarea unui set unic de norme și prin susținerea unei abordări mai convergente cu privire la examinarea și aprobarea prospectelor. Comisia ar trebui să revizuiască articolul 2 alineatul (1) litera (m) punctul (ii) din Directiva 2003/71/CE referitor la restricția privind definirea statului membru de origine pentru emisiunile de titluri, altele decât cele de capital, cu o valoare nominală de sub 1 000 EUR. În urma acestei revizuiri, Comisia ar trebui să analizeze dacă această dispoziție ar trebui menținută sau abrogată.

(9)

Pragul de 50 000 EUR prevăzut la articolul 3 alineatul (2) literele (c) și (d) din Directiva 2003/71/CE nu mai reflectă distincția dintre investitorii cu amănuntul și investitorii profesionali în privința capacității investitorului, întrucât se pare că și investitorii cu amănuntul au făcut recent investiții de peste 50 000 EUR într-o singură tranzacție. Din acest motiv, se impune majorarea respectivului prag și modificarea celorlalte dispoziții în care este menționat pragul în cauză. Ar trebui introduse modificări corespunzătoare și în Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). În urma acestor modificări și având în vedere scadența titlurilor de creanță, ar trebui să existe o clauză de anterioritate cu privire la articolul 8 alineatul (1) litera (b), articolul 18 alineatul (3) și articolul 20 alineatul (6) din Directiva 2004/109/CE în cazul titlurilor de creanță cu o valoare nominală unitară de cel puțin 50 000 EUR, a căror tranzacționare a fost deja admisă pe o piață reglementată din Uniune înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive.

(10)

Un prospect valabil, realizat de emitent sau de persoana însărcinată cu realizarea prospectului și pus la dispoziția publicului în momentul plasamentului final al valorilor mobiliare prin intermediarii financiari sau în cadrul oricărei revânzări ulterioare de valori mobiliare, furnizează investitorilor suficiente informații pentru ca aceștia să poată lua decizii în materie de investiții, în cunoștință de cauză. Prin urmare, intermediarii financiari care plasează sau care revând ulterior valori mobiliare ar trebui autorizați să se bazeze pe prospectul inițial publicat de emitent sau de persoana însărcinată cu realizarea prospectului în măsura în care acesta este valabil și i s-au adăugat suplimentele necesare în conformitate cu articolele 9 și 16 din Directiva 2003/71/CE, iar emitentul sau persoana însărcinată cu realizarea acestui prospect își exprimă consimțământul pentru utilizarea sa. Emitentul sau persoana însărcinată cu realizarea prospectului ar trebui să fie în măsură să impună anumite condiții pentru consimțământul său. Consimțământul, inclusiv condițiile aferente acestuia, ar trebui să fie prevăzut într-un acord scris între părțile implicate, permițând părților competente să evalueze dacă revânzarea sau plasamentele finale de valori mobiliare respectă acordul. În cazul în care s-a acordat consimțământul de utilizare a prospectului, emitentul sau persona însărcinată cu realizarea prospectului inițial ar trebui să poarte răspunderea pentru informațiile conținute în acesta, iar în cazul unui prospect de bază, pentru stipularea și înscrierea condițiilor definitive, și nu ar trebui solicitat niciun alt prospect. Totuși, în cazul în care emitentul sau persoana însărcinată cu realizarea prospectului inițial nu își dă consimțământul pentru utilizarea acestuia, ar trebui să i se impună intermediarului financiar publicarea unui nou prospect. În acest caz, intermediarul financiar ar trebui să poarte răspunderea pentru informațiile din prospect, inclusiv toate informațiile înglobate prin trimitere și, în cazul prospectului de bază, condițiile definitive.

(11)

Pentru a permite aplicarea eficientă a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (7), a Directivei 2003/71/CE și a Directivei 2004/109/CE, precum și pentru a clarifica problemele subiacente legate de diferențieri și suprapuneri, Comisia ar trebui să propună definiții pentru fiecare dintre noțiunile de „piață primară”, „piață secundară” și „ofertă publică”.

(12)	Sistemele de răspundere din statele membre prezintă diferențe semnificative din cauza competenței de drept civil pe plan național. Pentru a identifica și monitoriza mecanismele din statele membre, Comisia ar trebui să întocmească un tabel comparativ al sistemelor din statele membre.

(13)

Articolul 4 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2003/71/CE prevede că obligația publicării unui prospect nu se aplică acțiunilor oferite, atribuite sau care trebuie să fie atribuite gratuit acționarilor existenți. În temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (e) din respectiva directivă, o ofertă a cărei valoare totală este mai mică de 100 000 EUR este scutită complet de obligația publicării unui prospect. Derogarea de la articolul 4 alineatul (1) litera (d) este, prin urmare, inutilă, întrucât o ofertă gratuită intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) litera (e).

(14)

Actualele derogări privind valorile mobiliare oferite, atribuite sau care urmează să fie atribuite administratorilor sau salariaților cu vechime sau existenți sunt prea restrictive pentru a fi utile unui număr important de angajatori care utilizează sisteme de alocare de acțiuni angajaților în Uniune. Participarea angajaților în Uniune este deosebit de importantă pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM), în care salariații ar putea avea un rol semnificativ în succesul societăților. Prin urmare, nu ar trebui să existe obligația realizării unui prospect pentru ofertele făcute în cadrul unui sistem de alocare de acțiuni angajaților de către o societate a Uniunii. În cazul în care valorile mobiliare nu sunt admise la tranzacționare, emitentul nu face obiectul unor cerințe corespunzătoare de informare permanentă și nu se supune regulilor privind abuzul de piață. Prin urmare, angajatorii sau întreprinderile lor afiliate ar trebui să actualizeze documentul menționat la articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2003/71/CE dacă este necesar pentru o evaluare adecvată a valorilor mobiliare. Derogarea ar trebui extinsă și la ofertele publice și admiterile la tranzacționare ale companiilor înregistrate în afara Uniunii ale căror valori mobiliare se admit la tranzacționare fie pe o piață reglementată, fie pe piața unei țări terțe. În cazul din urmă, Comisia trebuie să fi luat o decizie pozitivă privind echivalența cadrului juridic și de supraveghere a reglementării corespondente a piețelor din țara terță pentru ca derogarea să poată fi aplicată. Această dispoziție ar trebui să permită salariaților Uniunii să aibă acces la informații actuale privind societatea.

(15)

Rezumatul prospectului ar trebui să constituie o sursă esențială de informații pentru investitorii cu amănuntul. Acesta ar trebui să reprezinte o parte de sine stătătoare a prospectului și ar trebui să fie succint, simplu, clar și ușor de înțeles pentru investitorii cărora li se adresează. El ar trebui să conțină informații esențiale de care au nevoie investitorii pentru a putea decide ce oferte și admiteri de valori mobiliare să analizeze în continuare. Astfel de informații esențiale ar trebui să indice principalele caracteristici și riscuri asociate ale emitentului, ale eventualilor garanți și ale valorilor mobiliare oferite sau admise la tranzacționarea pe o piață reglementată. Ar trebui să includă, de asemenea, condițiile generale ale ofertei, inclusiv cheltuielile estimate percepute investitorului de către emitent sau ofertant și să indice cheltuielile estimate totale, având în vedere că acestea ar putea fi substanțiale. De asemenea, ar trebui să informeze investitorul cu privire la taxele aferente valorilor mobiliare și la riscurile asociate investiției în valoarea mobiliară în cauză. Formatul rezumatului ar trebui ales în așa fel încât să permită compararea cu rezumatele aferente unor produse similare garantând că informațiile echivalente apar întotdeauna în aceeași poziție în rezumat.

(16)

Statele membre ar trebui să se asigure că nu este atribuită nimănui o răspundere civilă numai pe baza rezumatului, sau a unei traduceri a acestuia, cu excepția cazului în care acesta este înșelător, inexact sau contradictoriu în raport cu părțile relevante ale prospectului. Rezumatul ar trebui să conțină o avertizare clară în acest scop.

(17)

Ar trebui clarificat faptul că condițiile definitive ale unui prospect de bază ar trebui să conțină numai informațiile referitoare la nota privind valorile mobiliare care sunt specifice emisiunii și care pot fi stabilite numai la data emisiunii individuale. Astfel de informații ar putea, de exemplu, să includă numărul internațional de identificare a titlurilor de valoare, prețul de emisiune, scadența, cuponul, data de exercitare, prețul de exercitare, prețul de rambursare și alte elemente necunoscute la momentul realizării prospectului. Alte informații noi, care sunt de natură să influențeze evaluarea emitentului și a valorilor mobiliare, ar trebui, în general, să fie cuprinse într-un supliment la prospect. În plus, în vederea respectării obligativității de a furniza informații esențiale și în prospectul de bază, emitenții ar trebui să îmbine rezumatul cu părțile relevante ale condițiilor definitive într-o manieră ușor accesibilă pentru investitori. În aceste cazuri nu ar fi necesară o aprobare separată.

(18)

Pentru a ameliora eficacitatea emisiunilor preferențiale de titluri de capital și pentru a ține cont în mod adecvat de dimensiunea emitenților, fără a aduce atingere protecției investitorilor, ar trebui să se introducă un sistem de informare proporționată pentru ofertele de acțiuni destinate acționarilor existenți, care fie pot subscrie respectivele acțiuni, fie pot vinde dreptul de a subscrie acțiunile, pentru ofertele IMM-urilor și ale societăților cu capitalizare bursieră redusă (și anume, societăți mici ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționarea pe o piață reglementată), precum și pentru ofertele de titluri, altele decât cele de capital, menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j) din Directiva 2003/71/CE emise de instituțiile de credit. Dacă astfel de instituții de credit emit valori mobiliare sub limita prevăzută la respectivul articol, dar decid să opteze pentru regimul relevant prevăzut în prezenta directivă și, prin urmare, realizează un prospect, acestea ar trebui să aibă dreptul de a beneficia de sistemul de informare proporționată. Sistemul de informare proporționată pentru emisiunile preferențiale ar trebui să se aplice în cazurile în care acțiunile oferite sunt din aceeași clasă ca acțiunile emitentului admise la tranzacționare fie pe o piață reglementată, fie în cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE, în măsura în care sistemul face obiectul unor cerințe corespunzătoare de informare permanentă și se supune regulilor privind abuzul de piață. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) ar trebui să elaboreze orientări referitoare la aceste condiții pentru a asigura o abordare coerentă din partea autorităților competente.

(19)

Statele membre publică numeroase informații despre situația lor financiară care sunt în general accesibile publicului. În cazul în care un stat membru garantează o ofertă de valori mobiliare, emitentului nu trebuie să i se impună publicarea în prospect a informațiilor referitoare la acest stat membru în calitatea sa de garant.

(20)

Pentru a îmbunătăți certitudinea juridică, perioada de valabilitate a unui prospect ar trebui să înceapă la data aprobării acestuia, dată care poate fi ușor verificată de autoritatea competentă. În plus, pentru o mai mare flexibilitate, emitenții ar trebui, de asemenea, să aibă opțiunea de a actualiza documentul de înregistrare în conformitate cu procedura pentru suplimentarea prospectelor.

(21)

Ca o consecință a intrării în vigoare a Directivei 2004/109/CE, obligația care îi revine emitentului în conformitate cu Directiva 2003/71/CE, de a furniza anual un document care conține sau face referire la toate informațiile publicate în cursul ultimelor 12 luni care preced emiterea prospectului, s-a dublat și trebuie, prin urmare abrogată. În consecință, un document de înregistrare, în loc să fie actualizat în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2003/71/CE, ar trebui să fie actualizat prin intermediul unui supliment sau al unei note privind valorile mobiliare.

(22)

Internetul face informațiile ușor accesibile. Pentru a asigura un acces mai ușor pentru investitori, prospectul ar trebui întotdeauna să fie publicat în format electronic pe pagina web de interes. În cazul în care persoana însărcinată cu realizarea prospectului este alta decât emitentul, ar trebui să fie suficientă publicarea prospectului pe pagina web a respectivei persoane.

(23)

Pentru a îmbunătăți certitudinea juridică, ar trebui să se aducă clarificări cu privire la obligația de publicare a unui supliment la un prospect și la dreptul de retragere. Aceste dispoziții ar trebui să fie abordate separat. Obligația de a face un supliment la prospect ar trebui să înceteze fie odată cu închiderea definitivă a ofertei publice, fie în momentul în care se începe tranzacționarea acestor valori mobiliare pe o piață reglementată, în funcție de care dintre aceste evenimente are loc ultimul. Pe de altă parte, dreptul de a retrage acordul ar trebui să poată fi folosit numai dacă prospectul se referă la o ofertă publică de valori mobiliare, iar noul factor, noua eroare sau inexactitate a apărut înaintea închiderii definitive a ofertei publice și a transmiterii valorilor mobiliare. Prin urmare, dreptul de retragere este legat de calendarul noului factor, al noii erori sau inexactități care dă naștere unui supliment și presupune faptul că acest eveniment declanșator a avut loc în timp ce oferta era deschisă și înainte de livrarea valorilor mobiliare.

(24)

În cazul în care se face un supliment la un prospect, armonizarea la nivelul Uniunii a termenului pentru exercitarea de către investitori a dreptului de retragere a acordurilor lor anterioare ar oferi mai multă certitudine emitenților care fac oferte transfrontaliere de valori mobiliare. Pentru a oferi flexibilitate emitenților din statele membre care au tradiția unor termene mai lungi în acest domeniu, emitentul sau ofertantul ar trebui să aibă posibilitatea de a prelungi în mod voluntar termenul de exercitare a dreptului în cauză. Pentru a îmbunătăți certitudinea juridică, suplimentul la prospect ar trebui să precizeze data la care încetează dreptul de retragere.

(25)

Autoritatea responsabilă de aprobarea prospectului trebuie să notifice și emitentului sau persoanei însărcinate cu realizarea prospectului certificatul de aprobare al prospectului care este trimis autorităților statelor membre de origine în conformitate cu Directiva 2003/71/CE, pentru a permite emitentului sau persoanei însărcinate cu realizarea prospectului să știe sigur dacă și când a fost efectuată notificarea.

(26)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Este deosebit de important ca Parlamentul European să primească proiecte de măsuri și proiecte de acte de punere în aplicare, precum și orice alte informații relevante înainte ca Comisia să ia o decizie cu privire la echivalența prospectelor realizate într-o anumită țară terță.

(27)

Pentru a respecta principiile stabilite în considerentul 41 din Directiva 2003/71/CE și pentru a se ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare, precum și pentru a preciza cerințele stabilite în Directiva 2003/71/CE, Comisia ar trebui abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. În special, actele delegate pot fi necesare pentru actualizarea pragurilor și a definițiilor pentru capitalizarea bursieră redusă și IMM-uri stabilite în prezenta directivă și în Directiva 2003/71/CE și pentru precizarea conținutului detaliat și a formei specifice a rezumatului, în conformitate cu rezultatul dezbaterii lansate prin Comunicarea Comisiei din 30 aprilie 2009, aliniind cât mai mult posibil conținutul și forma rezumatului privind valorile mobiliare la rezultatul respectiv, prevenind duplicarea documentelor și posibila inducere în eroare a investitorilor, precum și minimizând costurile.

(28)

Parlamentul European și Consiliul ar trebui să se poată opune actului delegat în termen de trei luni de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen ar trebui să se poată prelungi cu trei luni, în chestiunile de interes importante. De asemenea, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să poată informa celelalte instituții în legătură cu decizia de a formula ori nu obiecțiuni. Această aprobare rapidă a actelor delegate este foarte adecvată în situația în care trebuie respectate termene, de exemplu în cazul în care există un calendar de adoptare a actelor delegate de către Comisie stabilit în actul de bază.

(29)

În Declarația 39 cu privire la articolul 290 din TFUE, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007, Conferința a luat act de intenția Comisiei de a consulta în continuare experții desemnați de statele membre pentru elaborarea proiectelor sale de acte delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.

(30)

Deoarece obiectivul prezentei directive, mai exact reducerea sarcinilor administrative legate de publicarea unui prospect în cazul ofertelor publice de valori mobiliare și al admiterii acestora la tranzacționare pe o piață reglementată din Uniune, nu poate fi realizat într-un mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii datorită dimensiunii și efectelor sale, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(31)	Prin urmare, Directivele 2003/71/CE și 2004/109/CE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei 2003/71/CE

Directiva 2003/71/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2):

(i)

litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)	valorilor mobiliare care figurează într-o ofertă în cazul în care valoarea totală a ofertei în Uniune este mai mică de 5 000 000 EUR, care se calculează pe o perioadă de douăsprezece luni;”;

(ii)

litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

„(j)

valorilor mobiliare, altele decât titlurile de capital, emise în mod continuu sau repetat de instituțiile de credit, în cazul în care valoarea totală a ofertei în Uniune este mai mică de 75 000 000 EUR, care se calculează pe o perioadă de douăsprezece luni, atât timp cât aceste valori mobiliare:

(i)	nu sunt subordonate, convertibile sau cu valoare de schimb;

(ii)	nu conferă dreptul de a subscrie la sau de a dobândi alte tipuri de valori mobiliare și nu aparțin unui instrument derivat.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(4) Pentru a se ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare, inclusiv de inflație, Comisia adoptă, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 24a și în condițiile stabilite la articolele 24b și 24c, măsuri privind ajustarea limitelor menționate la alineatul (2) literele (h) și (j) din prezentul articol.”

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1):

(i)

litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

«investitori calificați» înseamnă persoanele sau entitățile descrise în secțiunea I punctele 1-4 din anexa II la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (*1) și persoanele care sunt tratate, la cerere, drept clienți profesionali în conformitate cu anexa II la Directiva 2004/39/CE sau persoanele ori entitățile care sunt recunoscute drept contrapartide eligibile în conformitate cu articolul 24 din Directiva 2004/39/CE, cu excepția cazului în care au solicitat să fie tratate drept clienți neprofesionali. Societățile de investiții și instituțiile de credit informează, la cerere, emitentul cu privire la clasificarea lor, fără a aduce atingere legislației relevante privind protecția datelor. Societățile de investiții autorizate să considere în continuare clienții profesionali existenți ca atare, în conformitate cu articolul 71 alineatul (6) din Directiva 2004/39/CE, sunt autorizate să trateze respectivii clienți drept investitori calificați în temeiul prezentei directive;

(*1) JO L 145, 30.4.2004, p. 1.”;"

(ii)

se adaugă următoarele litere:

„(s)

«informații esențiale» înseamnă informații fundamentale și structurate în mod corespunzător care trebuie furnizate investitorilor pentru a le permite să înțeleagă natura și riscurile aferente emitentului, garantului și valorilor mobiliare care le sunt oferite sau admise la tranzacționare pe o piață reglementată și, fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (2) litera (b), să decidă care sunt ofertele de valori mobiliare pe care să le aibă în vedere în continuare. Cu privire la ofertă și la valorile mobiliare în cauză, informațiile esențiale includ următoarele elemente:

(i)	o scurtă descriere a riscurilor asociate emitentului și eventualilor garanți și a principalelor caracteristici ale acestora, inclusiv activele, pasivele și situația financiară;

(ii)	o descriere succintă a riscurilor asociate și a caracteristicilor esențiale ale investiției în valoarea mobiliară în cauză, inclusiv eventualele taxe aferente acestor valori mobiliare;

(iii)

condițiile generale ale ofertei, inclusiv cheltuielile estimate percepute investitorului de emitent sau de ofertant;

(iv)	detalii privind admiterea la tranzacționare;

(v)	motive ale ofertei și utilizarea prevăzută a veniturilor;

(t)	«societate cu o capitalizare bursieră redusă» înseamnă o societate cotată pe o piață reglementată care a avut o capitalizare bursieră medie în decursul celor trei ani calendaristici anteriori, pe baza cotărilor de la sfârșit de an, sub 100 000 000 EUR.”;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină;

(c)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare și pentru a preciza cerințele menționate în prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 24a și în condițiile stabilite la articolele 24b și 24c, definițiile de la alineatul (1), inclusiv adaptarea cifrelor care servesc la definirea unei IMM și pragurile pentru o capitalizare bursieră redusă, ținând seama de situația pe diferite piețe naționale, inclusiv de clasificarea folosită de operatorii de pe piețele reglementate, de legislația și recomandările Uniunii, precum și de evoluția economică.”

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2):

(i)

primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Obligativitatea publicării unui prospect nu se aplică următoarelor categorii de oferte:

(a)	o ofertă de valori mobiliare adresate exclusiv investitorilor calificați;

(b)	o ofertă de valori mobiliare adresată cel puțin unui număr 150 de persoane fizice sau juridice, altele decât investitori calificați, pe stat membru;

(c)	o ofertă de valori mobiliare adresată investitorilor care achiziționează aceste valori pentru un preț total de cel puțin 100 000 EUR pe investitor, pentru fiecare ofertă distinctă;

(d)	o ofertă de valori mobiliare a căror valoare nominală unitară se ridică la cel puțin de 100 000 EUR; și/sau

(e)	o ofertă de valori mobiliare a cărei valoare totală în Uniune este mai mică de 100 000 EUR, care se calculează pe o perioadă de douăsprezece luni.”;

(ii)

se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre nu solicită un alt prospect în niciuna dintre aceste revânzări ulterioare de valori mobiliare sau plasamente finale de valori mobiliare prin intermediari financiari, atât timp cât un prospect valabil este disponibil în conformitate cu articolul 9 și emitentul sau persoana însărcinată cu realizarea acestui prospect își exprimă consimțământul pentru utilizarea sa prin intermediul unui acord scris.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(4) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare, inclusiv de inflație, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri privind pragurile menționate la alineatul (2) literele (c)-(e) din prezentul articol.”

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1):

(i)

literele (c)-(e) se înlocuiesc cu următorul text:

„(c)

valorile mobiliare oferite, atribuite sau care trebuie să fie atribuite, cu ocazia unei fuzionări sau a unei divizări, atât timp cât un document care conține aceste informații considerate de către autoritatea competentă ca fiind echivalente cu cele pe care trebuie să le includă prospectul este disponibil, ținând seama de cerințele legislației Uniunii;

(d)	dividendele plătite acționarilor existenți sub formă de acțiuni din aceeași clasă ca cele care dau drept la aceste dividende, atât timp cât este disponibil un document care conține aceste informații despre numărul și natura acțiunilor, precum și despre argumentele și modalitățile ofertei;

(e)

valorile mobiliare oferite, atribuite sau care trebuie să fie atribuite foștilor administratori sau angajați, sau celor actuali de către angajatorul lor sau de către o societate asociată, cu condiția ca societatea să își aibă sediul central sau sediul social în Uniune și cu condiția punerii la dispoziție a unui document care conține informații despre numărul și natura valorilor mobiliare, precum și despre argumentele și modalitățile de ofertă.”;

(ii)

se adaugă următoarele paragrafe:

„Litera (e) se aplică, de asemenea, societăților cu sediul în afara Uniunii ale căror valori mobiliare se admit la tranzacționare pe o piață reglementată sau pe piața unei țări terțe. În cazul din urmă, derogarea se aplică cu condiția ca informațiile corespunzătoare, inclusiv documentul menționat la litera (e), să fie disponibile cel puțin într-o limbă curentă în sfera finanțelor internaționale și cu condiția adoptării de către Comisie a unei decizii de echivalare referitoare la piața din țara terță în cauză.

La cererea unei autorități competente dintr-un stat membru, Comisia adoptă decizii de echivalare, în conformitate cu procedura menționată la articolul 24 alineatul (2), precizând dacă respectivul cadru juridic și de supraveghere al unei țări terțe garantează că o piață reglementată autorizată în respectiva țară terță respectă cerințele obligatorii din punct de vedere juridic care sunt, în sensul aplicării derogării de la litera (e), echivalente cu cerințele prevăzute în Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (*2), în titlul III din Directiva 2004/39/CE și în Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (*3) și care fac obiectul unei supravegheri și unei aplicări eficace în respectiva țară terță. Autoritatea competentă din statul membru în cauză arată de ce consideră că acest cadrul juridic și de supraveghere al țării terțe în cauză trebuie considerat echivalent și furnizează informații relevante în acest sens.

Cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe poate fi considerat echivalent dacă îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

(i)	piețele fac obiectul autorizării și al unei supravegheri și aplicări eficace și permanente;

(ii)	piețele au reguli clare și transparente privind admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare, astfel încât acestea pot fi tranzacționate într-un mod corect, ordonat și eficient și sunt negociabile în mod liber;

(iii)

emitenții de valori mobiliare fac obiectul cerințelor de informare periodică și permanentă care asigură un nivel înalt de protecție investitorilor; precum și

(iv)	transparența și integritatea pieței se garantează prin prevenirea abuzurilor de piață sub forma utilizării abuzive de informații confidențiale și a manipulării pieței.

În ceea ce privește litera (e), pentru a se ține seama de evoluția piețelor financiare, Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri pentru a preciza criteriile de mai sus sau pentru a adăuga alte criterii de aplicat în evaluarea echivalenței.

(*2) JO L 96, 12.4.2003, p. 16."

(*3) JO L 390, 31.12.2004, p. 38.”;"

(b)

la alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

valorile mobiliare oferite, atribuite sau care trebuie să fie atribuite, cu ocazia unei fuzionări sau a unei divizări, atât timp cât este disponibil un document care conține aceste informații considerate de către autoritatea competentă ca fiind echivalente cu cele pe care trebuie să le includă prospectul, ținând seama de cerințele legislației Uniunii;”.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2):

(i)

la primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Prospectul conține informații privind emitentul și valorile mobiliare care trebuie oferite public sau care sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Acesta cuprinde de asemenea un rezumat care oferă, într-un mod concis și într-un limbaj care nu este tehnic, informații esențiale în limba în care s-a realizat inițial prospectul. Forma și conținutul rezumatului prospectului furnizează, împreună cu prospectul, informații corespunzătoare privind elementele esențiale ale valorilor mobiliare în cauză pentru a ajuta investitorii să decidă dacă să investească în astfel de valori mobiliare.

Rezumatul este întocmit într-un format comun pentru a facilita comparabilitatea cu rezumatele aferente unor valori mobiliare similare, iar conținutul său ar trebui să indice informații esențiale privind valorile mobiliare în cauză pentru a ajuta investitorii să decidă dacă să investească în astfel de valori mobiliare. Rezumatul cuprinde, de asemenea, un avertisment către cititor semnalându-i:”;

(ii)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care prospectul se referă la admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a unor titluri, altele decât cele de capital, cu o valoare nominală de cel puțin 100 000 EUR, nu este obligatorie furnizarea unui rezumat, cu excepția cazului în care un stat membru solicită acest lucru, în conformitate cu articolul 19 alineatul (4).”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționarea pe o piață reglementată poate realiza prospectul sub forma unui document unic sau a mai multor documente distincte. Un prospect care include mai multe documente distincte subdivizează informația solicitată într-un document de înregistrare, o notă privind valorile mobiliare și un rezumat. Documentul de înregistrare cuprinde informații privind emitentul. Nota cuprinde informații privind valorile mobiliare oferite public sau admise la tranzacționare pe o piață reglementată.”;

(c)

la alineatul (4), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care condițiile definitive ale ofertei nu sunt incluse nici în prospectul de bază, nici în supliment, condițiile definitive sunt puse la dispoziția investitorilor, sunt depuse la autoritatea competentă a statului membru de origine și sunt comunicate, cât de curând posibil, de către emitent, autorității competente din statul membru (sau statele membre) gazdă de fiecare dată când se face o ofertă publică și, dacă este posibil, înainte de începerea ofertei publice sau de admiterea la tranzacționare. Condițiile definitive conțin numai informații referitoare la nota privind valorile mobiliare și nu sunt folosite pentru completarea prospectului de bază. În cazurile menționate se aplică articolul 8 alineatul (1) litera (a).”;

(d)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare și pentru a preciza cerințele menționate la prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri referitoare la următoarele:

(a)	formatul prospectului sau al prospectului de bază, rezumatul, condițiile definitive și suplimentele; precum și

(b)	conținutul detaliat și forma concretă a informațiilor esențiale care trebuie incluse în rezumat.

Aceste acte delegate se adoptă până la 1 iulie 2012.”

La articolul 6 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Totuși, statele membre se asigură că nu este atribuită nimănui o răspundere civilă numai pe baza rezumatului, inclusiv a unei traduceri a acestuia, cu excepția cazului în care acesta este înșelător, inexact sau contradictoriu în raport cu celelalte părți ale prospectului, sau a cazului în care el nu furnizează, în raport cu celelalte părți ale prospectului, informațiile esențiale pentru a ajuta investitorii să decidă dacă investesc în astfel de valori mobiliare. Rezumatul conține o avertizare clară în acest scop.”

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, acte delegate detaliate privind informațiile specifice care trebuie incluse într-un prospect, evitând repetarea informațiilor în cazul în care un prospect include mai multe documente distincte.”;

(b)

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

diferitele tipuri și diferitele caracteristici de oferte și de admiteri la tranzacționarea pe o piață reglementată de titluri, altele decât cele de capital. Informațiile impuse în prospect se adaptează cerințelor investitorilor respectivi pentru alte titluri decât cele de capital, care au o valoare nominală unitară cel puțin egală cu 100 000 EUR;”;

(ii)

litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

activitățile diferite și dimensiunea emitentului, în special instituțiile de credit care emit titluri, altele decât cele de capital, menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j), societățile cu o capitalizare bursieră redusă și IMM-urile. Pentru aceste tipuri de societăți, informațiile se adaptează în funcție de dimensiunea lor și, dacă este cazul, în funcție de istoricul lor mai redus;”;

(iii)

se introduce următoarea literă:

„(g)

un sistem de informare proporționată se aplică ofertelor de acțiuni ale societăților ale căror acțiuni din aceeași clasă sunt admise la tranzacționarea pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE, care fac în mod permanent obiectul unor cerințe corespunzătoare privind informarea și se supun regulilor privind abuzul de piață, cu condiția ca emitentul să nu fi eliminat drepturile preferențiale legale.”;

(c)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Actele delegate menționate la alineatul (1) se bazează pe normele din domeniul informației financiare și nefinanciare promulgate de organizațiile internaționale de comisii pentru valori mobiliare, în special Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), și pe anexele orientative la prezenta directivă.”

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)	în teza introductivă de la alineatul (2) și la alineatul (3), expresia „măsurile de punere în aplicare” se înlocuiește cu „actele delegate”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(3a) În cazul în care valorile mobiliare sunt garantate de un stat membru, un emitent, un ofertant sau o persoană care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată are dreptul, atunci când realizează un prospect în conformitate cu articolul 1 alineatul (3), să omită informațiile cu privire la un astfel de garant.”;

(c)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare și pentru a preciza cerințele menționate la prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri referitoare la alineatul (2).”

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Un prospect rămâne valabil 12 luni de la aprobarea sa, pentru oferte publice sau admiteri la tranzacționare pe o piață reglementată, cu condiția de a fi completat cu elementele impuse în temeiul articolului 16.”;

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Un document de înregistrare, în sensul articolului 5 alineatul (3), depus și aprobat în prealabil, rămâne valabil pentru o perioadă de cel mult 12 luni. Documentul de înregistrare, actualizat în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) sau cu articolul 16, împreună cu nota privind valorile mobiliare și cu rezumatul sunt considerate ca fiind un prospect valabil.”

10.	Articolul 10 se elimină.

11.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre permit ca informațiile să fie introduse în prospect prin trimitere la unul sau mai multe documente publicate anterior sau simultan și aprobate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau depuse în conformitate cu prezenta directivă sau cu Directiva 2004/109/CE. Aceste informații sunt cele mai recente informații de care dispune emitentul. Rezumatul nu poate cuprinde informații prin trimitere.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare și pentru a preciza cerințele menționate în prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri referitoare la informațiile care urmează să fie introduse prin trimitere.”

12.

La articolul 12, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În acest caz, nota privind valorile mobiliare furnizează informațiile care ar trebui în mod normal să figureze în documentul de înregistrare, în cazul în care apare o schimbare importantă sau un fapt nou care poate afecta evaluarea investitorilor după aprobarea ultimei versiuni actualizate a documentului de înregistrare, cu excepția cazului în care aceste informații sunt furnizate într-un supliment în conformitate cu articolul 16. Nota și rezumatul sunt prezentate separat spre aprobare autorității competente.”

13.

La articolul 13, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare și pentru a preciza cerințele menționate în prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri referitoare la condițiile în care pot fi adaptate termenele.”

14.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)

la primul paragraf, litera (c) se înlocuiește cu textul următor:

„(c)	sub formă electronică pe pagina web a emitentului sau, după caz, pe aceea a intermediarilor financiari care plasează sau tranzacționează valorile mobiliare respective, inclusiv a celor însărcinați cu serviciul financiar; sau”;

(ii)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre solicită emitenților sau persoanelor însărcinate cu realizarea prospectului care publică prospectul lor în conformitate cu modalitățile prevăzute la literele (a) sau (b) să își publice prospectul și în format electronic în conformitate cu modalitățile prevăzute la litera (c).”;

(b)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare și pentru a preciza cerințele menționate în prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri referitoare la alineatele (1)-(4) din prezentul articol.”

15.

La articolul 15, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7) Pentru a ține seama de evoluția tehnică a piețelor financiare și pentru a preciza cerințele menționate la prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri privind difuzarea comunicărilor cu caracter publicitar care anunță intenția de a face oferte publice de valori mobiliare sau de a admite aceste valori la tranzacționare pe o piață reglementată, în special înainte ca prospectul să fie pus la dispoziția publicului sau înaintea deschiderii subscrierii, precum și măsuri privind alineatul (4) din prezentul articol.”

16.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16

Supliment la prospect

(1) Orice fapt nou semnificativ sau orice eroare materială sau inexactitate privind informațiile cuprinse în prospect, care este de natură să influențeze evaluarea valorilor mobiliare și survine sau este constatată între momentul aprobării prospectului și cel al închiderii definitive a ofertei publice sau, după caz, al începerii tranzacționării pe o piață reglementată, dacă acest din urmă eveniment a avut loc ultimul, se menționează într-un supliment la prospect. Acest supliment se aprobă, într-un termen maxim de șapte zile lucrătoare, în același mod și se publică cel puțin în aceleași condiții precum prospectul inițial. Rezumatului și oricărei eventuale traduceri a acestuia li se adaugă, de asemenea, un supliment, în cazul în care aceasta se dovedește necesar pentru a ține seama de noile informații care figurează în suplimentul la prospect.

(2) În cazul în care prospectul se referă la o ofertă publică de valori mobiliare, investitorii care au acceptat deja achiziționarea valorilor mobiliare sau au subscris valori mobiliare care fac obiectul ofertei înaintea publicării suplimentului au dreptul să își retragă acordul, timp de două zile lucrătoare după publicarea suplimentului, cu condiția ca noul factor, noua eroare sau inexactitate menționată la alineatul (1) să fi apărut înaintea închiderii definitive a ofertei publice și a transmiterii valorilor mobiliare. Această perioadă poate fi extinsă de emitent sau de ofertant. Data finală a dreptului de retragere se înscrie în supliment.”

17.

La articolul 18, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) La solicitarea emitentului sau a persoanei însărcinate cu realizarea prospectului, în primele trei zile lucrătoare de la data primirii solicitării sau, în cazul în care solicitarea este depusă împreună cu proiectul de prospect, în termen de o zi lucrătoare după aprobarea prospectului, autoritatea competentă a statului membru de origine notifică autorității competente din statul membru gazdă un certificat de aprobare atestând că prospectul a fost realizat în conformitate cu prezenta directivă, precum și o copie a prospectului menționat. După caz, această notificare este însoțită de traducerea rezumatului efectuată pe răspunderea emitentului sau a persoanei însărcinate cu realizarea prospectului. Aceeași procedură se aplică pentru orice supliment la prospect. Certificatul de aprobare i se notifică și emitentului sau persoanei însărcinate cu realizarea prospectului în același timp cu autoritatea competentă din statul membru gazdă.”

18.

La articolul 19, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care se solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată pentru titluri altele decât cele de capital a căror valoare nominală unitară este cel puțin egală cu 100 000 EUR, prospectul se întocmește fie într-o limbă acceptată de autoritățile competente ale statelor membre de origine și gazdă, fie într-o limbă curentă în sfera finanțelor internaționale, conform opțiunii emitentului, ofertantului sau a persoanei care solicită admiterea la tranzacționare, după caz. Statele membre pot decide să prevadă în legislația lor internă ca redactarea unui rezumat să se facă în limba sau limbile lor oficiale.”

19.

La articolul 20 alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 24a și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 24b și 24c, măsuri având ca scop stabilirea unor criterii generale de echivalență, pe baza cerințelor prevăzute la articolele 5 și 7.”

20.	La articolul 21 alineatul (4) litera (d), expresia „a măsurilor sale de punere în aplicare” se înlocuiește cu „a actelor delegate menționate în aceasta”.

21.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 24a

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 1 alineatul (4), articolul 2 alineatul (4), articolul 3 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) al cincilea paragraf, articolul 5 alineatul (5), articolul 7 alineatul (1), articolul 8 alineatul (4), articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatul (7), articolul 14 alineatul (8), articolul 15 alineatul (7) și la articolul 20 alineatul (3) primul paragraf este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la 31 decembrie 2010. Comisia întocmește un raport privind competențele delegate cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de patru ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 24b.

(2) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 24b și 24c.

Articolul 24b

Revocarea delegării de competențe

(1) Parlamentul European sau Consiliul pot revoca delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (4), articolul 2 alineatul (4), articolul 3 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) al cincilea paragraf, articolul 5 alineatul (5), articolul 7 alineatul (1), articolul 8 alineatul (4), articolul 11 alineatul (3), articolul 13 alineatul (7), articolul 14 alineatul (8), articolul 15 alineatul (7) sau la articolul 20 alineatul (3) primul paragraf.

(2) Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce o delegare de competențe informează cealaltă instituție și Comisia în termen rezonabil înaintea adoptării deciziei finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări.

(3) Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 24c

Obiecțiuni la actele delegate

(1) Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat în termen de trei luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu trei luni.

(2) În cazul în care, la expirarea termenului prevăzut în alineatul (1), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare înainte de expirarea acestui termen dacă atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că au decis să nu formuleze obiecțiuni.

(3) În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat în termenul prevăzut la alineatul (1), respectivul act delegat nu intră în vigoare. În conformitate cu articolul 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituția care formulează obiecțiuni își expune motivele care au stat la baza acestora.”

22.	În anexa I secțiunea I partea C, secțiunile III și IV, în anexa II secțiunea II, în anexa III secțiunile II și III și în anexa IV a treia liniuță se înlocuiește termenul „informații de bază” cu „informații esențiale”.

Articolul 2

Modificări aduse Directivei 2004/109/CE

Directiva 2004/109/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 2 alineatul (1) litera (i), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)

în cazul unui emitent de titluri de creanță cu o valoare nominală unitară mai mică de 1 000 EUR sau a unui emitent de acțiuni:

—	în cazul în care emitentul este înregistrat în Uniune, statul membru în care acesta are sediul social;

—	în cazul în care emitentul este înregistrat într-o țară terță, statul membru menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (m) punctul (iii) din Directiva 2003/71/CE.

Definiția statului membru de origine se aplică titlurilor de creanță eliberate într-o altă monedă decât euro, cu condiția ca valoarea nominală unitară să fie, la data emisiunii, mai mică de 1 000 EUR, cu excepția cazului în care este aproape echivalentă cu 1 000 EUR;”.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

entitățile care emit exclusiv titluri de creanță admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu valoarea nominală unitară cel puțin egală cu 100 000 EUR sau, pentru titlurile de creanță emise în altă monedă decât euro, cu valoarea nominală unitară echivalentă cu cel puțin 100 000 EUR la data emisiunii.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(4) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), articolele 4, 5 și 6 nu se aplică entităților care emit exclusiv titluri de creanță, cu valoarea nominală unitară cel puțin egală cu 50 000 EUR sau, pentru titlurile de creanță emise în altă monedă decât euro, cu valoarea nominală unitară echivalentă cu cel puțin 50 000 EUR la data emisiunii, care au fost deja admise la tranzacționare pe o piață reglementată din Uniunea Europeană înainte de 31 decembrie 2010, atât timp cât aceste titluri de creanță nu sunt scadente.”

La articolul 18, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul în care numai deținătorii de titluri de creanță a căror valoare nominală unitară atinge cel puțin 100 000 EUR sau în cazul titlurilor de creanță emise în altă monedă decât euro, a căror valoare nominală unitară este echivalentă, la data emisiunii, cu cel puțin 100 000 EUR, sunt invitați să participe la o adunare, emitentul poate alege orice stat membru în care să aibă loc adunarea, cu condiția ca toate mijloacele și toate informațiile necesare pentru exercitarea drepturilor de către deținători să fie disponibile în acest stat membru.

Alegerea menționată în primul paragraf se aplică și deținătorilor de titluri de creanță, cu valoarea nominală unitară cel puțin egală cu 50 000 EUR sau, pentru titlurile de creanță emise în altă monedă decât euro, cu valoarea nominală unitară echivalentă cu cel puțin 50 000 EUR la data emisiunii, care au fost deja admise la tranzacționare pe o piață reglementată din Uniune înainte de 31 decembrie 2010, atât timp cât aceste titluri de creanță nu sunt scadente, cu condiția ca toate mijloacele și toate informațiile necesare pentru exercitarea drepturilor de către deținători să fie disponibile în statul membru ales de emitent.”

La articolul 20, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Prin derogare de la alineatele (1)-(4), în cazul în care valorile mobiliare a căror valoare nominală unitară atinge cel puțin 100 000 EUR sau, pentru titlurile de creanță emise în altă monedă decât euro, a căror valoare nominală unitară este echivalentă, la data emisiunii, cu cel puțin 100 000 EUR sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată într-unul sau mai multe state membre, informațiile reglementate sunt publicate fie într-o limbă acceptată de autoritățile competente ale statelor membre de origine și gazdă, fie într-o limbă utilizată, în general, în sfera finanțelor internaționale, la alegerea emitentului sau a persoanei care, fără a avea consimțământul emitentului, a solicitat această admitere.

Derogarea menționată la primul paragraf se aplică, de asemenea, titlurilor de creanță, cu valoarea nominală unitară cel puțin egală cu 50 000 EUR sau, pentru titlurile de creanță emise în altă monedă decât euro, cu valoarea nominală unitară echivalentă cu cel puțin 50 000 EUR la data emisiunii, care au fost deja admise la tranzacționare pe o piață reglementată într-unul sau mai multe state membre înainte de 31 decembrie 2010, atât timp cât aceste titluri de creanță nu sunt scadente.”.

Articolul 3

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2012. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor măsuri de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Revizuirea

Până la 1 ianuarie 2016, Comisia evaluează aplicarea Directivei 2003/71/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, în special în ceea ce privește aplicarea și efectele normelor, inclusiv răspunderea, cu privire la rezumatul conținând informații esențiale, impactul derogării prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (e) asupra protejării angajaților și sistemul de informare proporționată menționat la articolul 7 alineatul (2) literele (e) și (g), și publicarea prospectului în format electronic în conformitate cu articolul 14 și revizuiește articolul 2 alineatul (1) litera (m) punctul (ii) în ceea ce privește restricția privind definirea statului membru de origine pentru emisiunile de titluri, altele decât cele de capital, cu o valoare nominală de sub 1 000 EUR pentru a analiza dacă această dispoziție ar trebui menținută sau abrogată. Comisia evaluează, de asemenea, necesitatea revizuirii definiției termenului „ofertă publică” și necesitatea de a defini termenii „piață primară” și „piață secundară” și clarifică pe deplin, în acest sens, raporturile dintre Directiva 2003/71/CE și Directivele 2003/6/CE și 2004/109/CE. În urma evaluării sale, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a Directivei 2003/71/CE.

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 24 noiembrie 2010.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BUZEK

Pentru Consiliu

Președintele

O. CHASTEL

(1) Avizul din 18 februarie 2010 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO C 19, 26.1.2010, p. 1.

(3) Poziția Parlamentului European din 17 iunie 2010 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 11 octombrie 2010.

(4) JO L 345, 31.12.2003, p. 64.

(5) JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(6) JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

(7) JO L 96, 12.4.2003, p. 16.

11.12.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/13

REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2010 AL COMISIEI

din 10 decembrie 2010

privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (1), în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere Recomandarea ERA/REC/SAF/09-2009 a Agenției Europene a Căilor Ferate privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității, prezentată Comisiei la 18 septembrie 2009,

întrucât:

(1)

Scopul metodei de siguranță comune (MSC) care trebuie stabilită este acela de a furniza un cadru în care autoritățile naționale de siguranță să armonizeze la nivelul Uniunii criteriile pe baza cărora adoptă decizii, în conformitate cu articolul 17 alineatul (4) din Directiva 2004/49/CE. Metoda ar trebui să permită autorităților naționale de siguranță să evalueze conformitatea cu cerințele într-un mod unitar.

(2)

MSC trebuie să includă toate cerințele și metodele de evaluare armonizate pentru a permite autorităților naționale de siguranță să emită, pentru gestionarii de infrastructură, atât autorizații de siguranță privind gradul de adecvare al sistemului de management al siguranței în general, precum și orice autorizații specifice rețelei. De asemenea, este probabil ca gestionarul de infrastructură să solicite partea autorizației care este specifică rețelei în același timp în care solicită autorizația generală bazată pe sistemul său de management al siguranței.

(3)

Pentru a evalua capacitatea unui gestionar de infrastructură de a respecta toate cerințele necesare pentru desfășurarea activității în general, precum și pentru exploatarea rețelelor specifice pentru care solicită un certificat, autoritățile naționale de siguranță evaluează sistemul acestuia de management al siguranței la nivel global.

(4)

Fiecare autoritate națională de siguranță trebuie să prevadă proceduri pentru a verifica dacă rezultatele prevăzute în cererea pentru autorizația de siguranță sunt obținute în cadrul operațiunilor de exploatare după acordarea autorizației și dacă se îndeplinesc în mod permanent toate cerințele necesare, în conformitate cu prevederile articolului 16 alineatul (2) litera (f) și ale articolului 17 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE. Prin urmare, este necesară elaborarea unui regim de supraveghere ulterioară autorizării bazat pe principii cheie fundamentale în vederea garantării unei abordări armonizate din partea autorităților naționale de siguranță din fiecare stat membru.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/49/CE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește o metodă de siguranță comună (MSC) pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță, așa cum se menționează la articolul 6 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/49/CE.

MSC include:

(a)	o procedură și criterii de evaluare a cererilor depuse de gestionarii de infrastructură pentru obținerea de autorizații de siguranță menționate la articolul 11 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2004/49/CE, prevăzute în anexele I și II la prezentul regulament,

(b)	principii de supraveghere a respectării cerințelor Directivei 2004/49/CE după acordarea autorizației de către autoritățile naționale de siguranță, prevăzute în anexa III la prezentul regulament.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarea definiție:

„supraveghere” înseamnă modalitățile instituite de autoritățile naționale de siguranță pentru a ține sub observație performanțele în domeniul siguranței după acordarea autorizației de siguranță.

Articolul 3

Proceduri de evaluare a cererilor

(1) Atunci când examinează cererile de autorizații de siguranță depuse după intrarea în vigoare a prezentului regulament, autoritățile naționale de siguranță aplică procedura prevăzută în anexa I la prezentul regulament pentru evaluarea conformității acestora cu cerințele Directivei 2004/49/CE. Autoritățile naționale de siguranță utilizează, de asemenea, criteriile de evaluare prevăzute în Anexa II la prezentul regulament.

(2) Pe durata evaluării, autoritățile naționale de siguranță pot accepta angajamentele luate de solicitanți conform cărora aceștia vor gestiona riscurile prin utilizarea de contracte cu terți. Contractele specifică și schimbul de informații necesare pentru garantarea siguranței exploatării vehiculelor, mai ales în domeniile legate de gestionarea întreținerii.

(3) Se presupune că produsele și serviciile furnizate de contractanți sau furnizori gestionarilor de infrastructură sunt conforme cu cerințele de siguranță în cazul în care contractanții, furnizorii sau produsele sunt certificate în conformitate cu sistemele de certificare stabilite în temeiul legislației Uniunii pentru furnizarea acestor produse sau servicii.

Articolul 4

Supravegherea

După acordarea unei autorizații de siguranță, autoritățile naționale de siguranță supraveghează menținerea, de către gestionarii de infrastructură, a sistemului lor de management al siguranței și să aplice principiile de supraveghere prevăzute în anexa III.

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 decembrie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 164, 30.4.2004, p. 44.

ANEXA I

Procedura de evaluare a conformității cu cerințele de obținere a autorizațiilor de siguranță care urmează să fie emise în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2004/49/CE

1. Procedurile instituite de o agenție națională de siguranță pentru a primi și a evalua cererile, precum și pentru a acorda autorizațiile de siguranță se întemeiază pe următoarele principii-cadru:

(a) Elaborarea și revizuirea procesului de evaluare

Autoritățile naționale de siguranță elaborează procese structurate care se pretează auditării, care să fie aplicate de persoane competente adecvate. Autoritățile examinează cererile în funcție de criteriile de evaluare pentru sistemele de management al siguranței prevăzute în anexa II. Autoritățile înregistrează deciziile și indică motivele care au stat la baza adoptării fiecăreia dintre ele. Procesul global de evaluare instituit de o autoritate națională de siguranță este revizuit la nivel intern în mod periodic și ameliorat în mod continuu pentru a garanta eficacitatea și eficiența sa.

(b) Calitatea procesului de evaluare

Autoritățile naționale de siguranță monitorizează calitatea propriilor acțiuni în anumite etape cheie ale gestionării cererilor de autorizații de siguranță.

Evaluarea este realizată la nivelul sistemului de management și este orientată către procese. Atunci când examinarea relevă existența unor deficiențe, autoritatea națională de siguranță își poate utiliza competențele discreționare și, în funcție de natura și gravitatea neconformității, indică aspectele care trebuie ameliorate. În sfârșit, autoritatea națională de siguranță își exercită competența de a respinge cererea.

Evaluarea este:

—	corespunzătoare riscurilor la care sunt expuse operațiunile solicitantului, caracterului și amplorii acestora.

—	bazată pe determinarea capacității globale a gestionarului de infrastructură de a își desfășura activitatea în siguranță, conform descrierii din sistemul său de management al siguranței.

(d) Calendarul evaluării

Autoritățile naționale de siguranță termină evaluarea în intervalul de timp prevăzut la articolul 12 din Directiva 2004/49/CE, având în același timp grijă ca dovezile furnizate de solicitant să fie examinate în mod suficient. Autoritatea națională de siguranță informează gestionarii de infrastructură cu privire la aspectele cele mai preocupante cât mai repede posibil, în timpul etapei de evaluare.

(e) Procesul decizional în timpul evaluării

Decizia de a accepta sau de a respinge o cerere de autorizație de siguranță se întemeiază pe dovezile furnizate de solicitant și pe eventuala dovedire a respectării cerințelor relevante.

2. Autoritatea națională de siguranță evaluează dacă rezumatul manualului sistemului de management al siguranței anexat permite o estimare inițială a calității și a gradului de adecvare a sistemului respectiv și decide în ce domenii sunt necesare informații suplimentare. Autoritatea națională de siguranță poate, în cadrul acestei cereri de informații suplimentare, să încerce să obțină toate informațiile detaliate pe care le consideră necesare în mod rezonabil, pentru a o ajuta în evaluarea cererii.

3. Atunci când se acordă o autorizație de siguranță, este documentată, pentru fiecare criteriu în parte, respectarea criteriilor de evaluare de către sistemul de management al siguranței al solicitantului.

4. Atunci când se identifică un aspect care mai necesită lămuriri sau o eventuală nerespectare a cerințelor, autoritatea națională de siguranță formulează observații concrete și îl ajută pe solicitant să înțeleagă nivelul de detaliu care trebuie să caracterizeze răspunsul care i-a fost solicitat. În acest scop autoritatea respectivă:

(a)	prezintă cu exactitate criteriile relevante și se asigură că solicitantul a înțeles în mod clar care sunt neconformitățile identificate;

(b)	identifică părțile relevante ale regulamentelor, normelor și standardelor conexe;

(c)	indică de ce nu este îndeplinit criteriul de evaluare;

(d)

stabilește angajamentele, informațiile sau orice alte dovezi justificative suplimentare care trebuie furnizate, în conformitate cu nivelul de detaliu al criteriului, și specifică atât măsurile care trebuie instituite de solicitant pentru a rectifica deficiența, cât și termenul pentru îndeplinirea cerințelor.

(e)	specifică domeniile care ar putea face obiectul unei examinări viitoare în cadrul supravegherii ulterioare acordării autorizației.

ANEXA II

Criterii de evaluare a conformității cu cerințele de obținere a autorizațiilor de siguranță care urmează să fie emise în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2004/49/CE

A. MĂSURI DE CONTROL AL TUTUROR RISCURILOR ASOCIATE CU ACTIVITATEA GESTIONARILOR DE INFRASTRUCTURĂ (1)

A.1

Există proceduri pentru identificarea riscurilor asociate operațiunilor feroviare, inclusiv cele care rezultă direct din activitățile profesionale, organizarea muncii sau volumul de lucru și din activitățile altor organizații și/sau persoane.

A.2

Există proceduri pentru elaborarea și instituirea măsurilor de control al riscurilor.

A.3

Există proceduri pentru monitorizarea eficacității măsurilor de control al riscurilor și pentru implementarea schimbărilor, atunci când este necesar.

A.4

Există proceduri care să permită recunoașterea necesității de a colabora cu alte entități (de exemplu, întreprinderi feroviare, producători, furnizori de lucrări de întreținere, entitatea responsabilă cu întreținerea, deținători de vehicule feroviare, prestatori de servicii și entități achizitoare), dacă este cazul, în legătură cu aspectele pentru care dispun de interfețe partajate susceptibile de a afecta implementarea măsurilor adecvate de control al riscurilor în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE.

A.5

Există proceduri privind documentația convenită și comunicarea cu entitățile relevante, inclusiv identificarea rolurilor și responsabilităților fiecărei organizații participante, precum și a specificațiilor privind schimburile de informații.

A.6

Există proceduri pentru monitorizarea eficacității acestor măsuri și pentru implementarea schimbărilor, atunci când este necesar.

B. CONTROLUL RISCURILOR LEGATE DE FURNIZAREA DE LUCRĂRI DE ÎNTREȚINERE ȘI MATERIAL (2)

B.1

Există proceduri de determinare a cerințelor/standardelor/proceselor de întreținere pe baza datelor privind siguranța.

B.2

Există proceduri pentru adaptarea periodicității lucrărilor de întreținere în funcție de tipul și de amploarea serviciilor prestate.

B.3

Există proceduri pentru a garanta că responsabilitatea întreținerii este clar definită, pentru a identifica competențele necesare pentru posturile din domeniul întreținerii și pentru a repartiza în mod adecvat responsabilitățile.

B.4

Există proceduri pentru colectarea informațiilor privind disfuncționalitățile și defecțiunile care rezultă din operațiunile curente și pentru raportarea acestora responsabililor cu întreținerea.

B.5

Există proceduri pentru identificarea riscurilor generate de defecțiuni și de lipsa de conformitate a construcțiilor sau de anomalii pe parcursul întregului ciclu de viață, precum și pentru raportarea acestora părților interesate.

B.6

Există proceduri de verificare și control al performanțelor și rezultatelor operațiunilor de întreținere, în scopul de a garanta că acestea sunt conforme cu standardele organizației.

C. CONTROLUL RISCURILOR LEGATE DE UTILIZAREA CONTRACTANȚILOR ȘI CONTROLUL FURNIZORILOR (3)

C.1

Există proceduri de verificare a competenței contractanților (inclusiv a subcontractanților) și a furnizorilor.

C.2

Există proceduri de verificare și control al performanțelor și rezultatelor în materie de siguranță pentru toate serviciile și produsele care au la bază un contract furnizate fie de contractant fie de furnizor, în scopul de a garanta că acestea sunt conforme cu cerințele prevăzute în contract.

C.3

Responsabilitățile și sarcinile privind siguranța feroviară sunt definite în mod clar, cunoscute și repartizate între partenerii contractuali și celelalte părți interesate.

C.4

Există proceduri pentru asigurarea trasabilității documentelor și contractelor legate de siguranță.

C.5

Există proceduri pentru a garanta că sarcinile privind siguranța, inclusiv schimbul de informații legate de siguranță, sunt îndeplinite de contractanți sau furnizori în conformitate cu cerințele relevante prevăzute în contract.

D. RISCURI CARE REZULTĂ DIN ACTIVITĂȚILE ALTOR PĂRȚI CARE NU FAC PARTE DIN SISTEMUL FEROVIAR (4)

D.1

Există proceduri de identificare a riscurilor potențiale generate de părțile care nu fac parte din sistemul feroviar, dacă acest lucru este oportun și rezonabil.

D.2

Există proceduri de stabilire a măsurilor de control pentru diminuarea riscurilor identificate la punctul D.1, în măsura în care sunt implicate responsabilitățile solicitantului.

D.3

Există proceduri de monitorizare a eficacității măsurilor identificate la punctul D.2 și de implementare a schimbărilor, dacă este cazul.

E. DOCUMENTAȚIA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL SIGURANȚEI

E.1

Există o descriere a activității care clarifică tipul și dimensiunea exploatării, precum și riscul asociat acesteia.

E.2

Există o descriere a structurii sistemului de management al siguranței, inclusiv repartizarea rolurilor și responsabilităților.

E.3

Există o descriere a procedurilor sistemului de management al siguranței solicitate în conformitate cu articolul 9 și anexa III din Directiva 2009/49/CE, coerente cu tipul și amploarea serviciilor prestate.

E.4

Sunt enumerate si descrise pe scurt procesele și sarcinile critice pentru siguranță, relevante pentru tipul de activitate/serviciu.

F. DISTRIBUIREA RESPONSABILITĂȚILOR (5)

F.1

Există o descriere a modului în care se asigură coordonarea activităților sistemului de management al siguranței la nivelul organizației, având la bază cunoștințele dovedite și responsabilitatea asumată la nivelul managementului.

F.2

Există proceduri care garantează că membrii personalului cărora li s-au delegat responsabilități în cadrul organizației dețin autoritatea, competența și resursele adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor.

F.3

Sunt clar definite domeniile de responsabilitate legate de siguranță, precum și distribuția responsabilităților către funcțiile specifice asociate acestor domenii, împreună cu interfețele respective.

F.4

Există o procedură care garantează definirea clară a sarcinilor legate de siguranță și delegarea lor personalului cu competențe adecvate.

G. GARANTAREA CONTROLULUI MANAGERIAL LA DIFERITE NIVELURI (6)

G.1

Există o descriere a modului în care responsabilitățile sunt alocate fiecărui proces legat de siguranță în întreaga organizație.

G.2

Există o procedură de monitorizare periodică a îndeplinirii sarcinilor de către reprezentanții manageriali care trebuie să intervină în cazul în care sarcinile nu sunt îndeplinite în mod adecvat.

G.3

Există proceduri de identificare și de gestionare a impactului altor activități de management asupra sistemului de management al siguranței.

G.4

Există proceduri prin care persoanele care dețin un rol în managementul siguranței sunt recunoscute responsabile pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin.

G.5

Există proceduri de alocare a resurselor în vederea îndeplinirii sarcinilor din cadrul sistemului de management al siguranței.

H. IMPLICAREA PERSONALULUI ȘI A REPREZENTANȚILOR ACESTUIA LA TOATE NIVELURILE (7)

H.1

Există proceduri pentru garantarea faptului că personalul și reprezentanții acestuia sunt reprezentați și consultați în mod adecvat atunci când se definesc, se propun, se revizuiesc sau se elaborează aspectele privind siguranța ale procedurilor operaționale care pot necesita personal.

H.2

Implicarea personalului și măsurile de consultare sunt documentate.

I. GARANTAREA UNEI ÎMBUNĂTĂȚIRI CONTINUE (8)

Există proceduri de garantare, dacă este rezonabil din punct de vedere practic, a îmbunătățirii continue a sistemului de management al siguranței; ele includ:

(a)	proceduri de revizuire periodică a sistemului de management al siguranței, în funcție de necesități;

(b)	proceduri de descriere a mecanismelor de monitorizare și analiza datelor relevante privind siguranța;

(c)	proceduri de descriere a modului în care sunt corectate deficiențele constatate;

(d)	proceduri de descriere a implementării noilor norme de management al siguranței în funcție de evoluția înregistrată și de experiența dobândită;

(e)	proceduri de descriere a modului în care rezultatele auditului intern sunt utilizate pentru a ameliora sistemul de management al siguranței.

J. O POLITICĂ DE SIGURANȚĂ APROBATĂ DE DIRECTORUL GENERAL AL ORGANIZAȚIEI ȘI COMUNICATĂ ÎNTREGULUI PERSONAL (9)

Există un document care descrie politica de siguranță a organizației și care:

(a)	este comunicat și pus la dispoziția personalului, de exemplu, prin intermediul intranetului organizației;

(b)	corespunde tipului și dimensiunii serviciului;

(c)	este aprobat de directorul general al organizației.

K. OBIECTIVE CALITATIVE ȘI CANTITATIVE ALE ORGANIZAȚIEI PENTRU MENȚINEREA ȘI AMELIORAREA SIGURANȚEI, PRECUM ȘI PLANURI ȘI PROCEDURI PENTRU ATINGEREA ACESTOR OBIECTIVE (10)

K.1

Există proceduri pentru determinarea obiectivelor relevante de siguranță care concordă cu cadrul legal și există un document care enumeră aceste obiective.

K.2

Există proceduri de determinare a obiectivelor relevante de siguranță, coerente cu tipul și amploarea operațiunilor feroviare vizate și cu riscurile asociate.

K.3

Există proceduri de evaluare periodică a performanței globale în domeniul siguranței în raport cu obiectivele de siguranță ale organizației și cu obiectivele de siguranță stabilite la nivelul statului membru.

K.4

Există proceduri pentru monitorizarea și revizuirea modalităților operaționale în mod periodic, prin:

(a)	colectarea datelor relevante privind siguranța care să permită identificarea tendințelor performanțelor în domeniul siguranței și evaluarea măsurii în care sunt atinse obiectivele;

(b)	interpretarea datelor relevante și implementarea schimbărilor necesare.

K.5

Există proceduri instituite de gestionarii de infrastructură pentru elaborarea de planuri și de proceduri care vizează atingerea obiectivelor lor.

L. PROCEDURI PENTRU ATINGEREA STANDARDELOR TEHNICE ȘI OPERAȚIONALE EXISTENTE, NOI ȘI MODIFICATE, ORI A ALTOR CONDIȚII PRESCRIPTIVE (11)

L.1.

Există, în ceea ce privește cerințele de siguranță relevante pentru tipul și amploarea operațiunilor, proceduri:

(a)	de identificare a acestor cerințe și de actualizare a procedurilor relevante pentru a reflecta schimbările care le sunt aduse (managementul controlului schimbărilor);

(b)	de implementare a acestor cerințe;

(c)	de monitorizare a respectării lor;

(d)	pentru luarea de măsuri în cazul în care se observă nerespectarea acestor cerințe.

L.2

Există proceduri pentru a garanta că se utilizează personalul, documentele specifice, echipamentul și materialul rulant adecvate, în scopurile prevăzute.

L.3

Sistemul de management al siguranței dispune de proceduri pentru a garanta că întreținerea este efectuată în conformitate cu cerințele relevante.

M. PROCEDURI ȘI METODE PENTRU REALIZAREA EVALUĂRII RISCURILOR ȘI PENTRU IMPLEMENTAREA MĂSURILOR DE CONTROL AL RISCURILOR ATUNCI CÂND O SCHIMBARE A CONDIȚIILOR DE EXPLOATARE SAU UN MATERIAL NOU IMPUNE NOI RISCURI ASUPRA INFRASTRUCTURII ȘI OPERAȚIUNILOR (12)

M.1

Există proceduri de gestionare a schimbărilor privind echipamentul, procedurile, organizarea, personalul sau interfețele.

M.2

Există proceduri de evaluare a riscurilor pentru gestionarea schimbărilor și pentru aplicarea MSC în vederea analizării și evaluării riscurilor, dacă este necesar, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 352/2009 al Comisiei (13).

M.3

Există proceduri pentru utilizarea rezultatelor evaluării riscurilor în alte procese ale organizației și pentru a le supune atenției personalului relevant.

N. FURNIZAREA UNOR PROGRAME DE FORMARE A PERSONALULUI ȘI A UNOR SISTEME PENTRU A GARANTA MENȚINEREA COMPETENȚEI PERSONALULUI ȘI ÎNDEPLINIREA SARCINILOR ÎN MOD ADECVAT (14)

N.1

Există un sistem de management al competenței care include cel puțin:

(a)	identificarea cunoștințelor și competențelor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor privind siguranța;

(b)	principii de selecție (nivelul de educație de bază, aptitudinile mentale și fizice solicitate);

(c)	formare inițială și certificarea competențelor obținute;

(d)	formare continuă și actualizarea periodică a cunoștințelor și competențelor existente;

(e)	verificarea periodică a competenței, dacă este necesar;

(f)	măsuri speciale aplicabile în caz de accidente/incidente sau de absențe de lungă durată, conform prevederilor/dacă este cazul;

(g)	formare specifică privind sistemul de management al siguranței pentru personalul direct implicat în garantarea bunei funcționări a sistemului respectiv.

N.2

Există proceduri în cadrul sistemului de management al competenței, care:

(a)	prevăd identificarea posturilor care presupun îndeplinirea unor sarcini privind siguranța;

(b)	prevăd identificarea posturilor care necesită asumarea responsabilităților pentru luarea de decizii operaționale în cadrul sistemului de management al siguranței;

(c)	garantează că personalul deține cunoștințele, competențele și aptitudinile (medicale și psihologice) adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor atribuite și asigură că acesta urmează periodic acțiuni de pregătire.

(d)	repartizează sarcini relevante personalului cu competențe adecvate;

(e)	monitorizează modul în care sunt îndeplinite sarcinile și instituie măsuri corective dacă este necesar.

O. MĂSURI PENTRU FURNIZAREA DE INFORMAȚII SUFICIENTE ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI ȘI, DACĂ ESTE CAZUL, ÎNTRE ORGANIZAȚII CARE EXPLOATEAZĂ ACEEAȘI INFRASTRUCTURĂ (15)

O.1

Există proceduri pentru a garanta că:

(a)	personalul cunoaște și înțelege sistemul de management al siguranței și că informațiile sunt ușor accesibile;

(b)	documentația adecvată privind sistemul de management al siguranței este pusă la dispoziția personalului relevant implicat în domeniul siguranței.

O.2

Există proceduri pentru a garanta că:

(a)	informațiile operaționale cheie sunt pertinente și valide;

(b)	personalul este la curent cu existența lor înainte ca ele să fie aplicate;

(c)	personalul are acces la aceste informații și, dacă este necesar, acestuia îi sunt furnizate, în mod oficial, copii ale informațiilor.

O.3

Există mecanisme pentru partajarea informațiilor între gestionarul de infrastructură și alte întreprinderi feroviare.

P. PROCEDURI ȘI FORMATE PENTRU DOCUMENTAREA INFORMAȚIILOR PRIVIND SIGURANȚA ȘI DESEMNAREA UNEI PROCEDURI PENTRU CONTROLUL CONFIGURĂRII INFOMAȚIILOR VITALE PRIVIND SIGURANȚA (16)

P.1

Există proceduri pentru a garanta că toate informațiile pertinente sunt precise, complete, coerente, ușor de înțeles, actualizate în mod adecvat și documentate în mod corespunzător.

P.2

Există proceduri pentru:

(a)	configurarea, generarea, distribuirea și gestionarea controlului schimbărilor aduse documentației relevante privind siguranța;

(b)	primirea, colectarea și stocarea documentației/informațiilor relevante pe suport hârtie sau prin intermediul altor sisteme de înregistrare.

P.3

Există o procedură de control al configurării informațiilor vitale privind siguranța.

Q. PROCEDURI PENTRU ASIGURAREA RAPORTĂRII, ANCHETĂRII ȘI ANALIZĂRII ACCIDENTELOR, INCIDENTELOR, INCIDENTELOR EVITATE LA LIMITĂ ȘI A ALTOR EVENIMENTE PERICULOASE, PRECUM ȘI PENTRU A GARANTA LUAREA MĂSURILOR PREVENTIVE NECESARE (17)

Q.1

Există proceduri pentru a garanta că accidentele, incidentele, incidentele evitate la limită și alte evenimente periculoase:

(a)	sunt raportate, înregistrate, investigate și analizate;

(b)	sunt raportate, în conformitate cu legislația în materie, organismelor naționale.

Q.2

Există proceduri pentru a garanta că:

(a)	recomandările autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și implementate dacă sunt adecvate sau obligatorii;

(b)	se ține cont de rapoartele/informațiile relevante ale altor întreprinderi feroviare, gestionari de infrastructură, entități responsabile cu întreținerea și deținători de vehicule feroviare.

Q.3

Există proceduri care să asigure că se învață din informațiile relevante legate de investigarea și cauzele accidentelor, incidentelor, incidentelor evitate la limită și a altor evenimente periculoase și că pe baza acestora sunt adoptate, dacă este necesar, măsuri preventive.

R. PREVEDEREA UNOR PLANURI DE ACȚIUNE, SISTEME DE ALERTĂ ȘI INFORMAȚII ÎN CAZ DE URGENȚĂ, CONVENITE CU AUTORITĂȚILE PUBLICE CORESPUNZĂTOARE (18)

R.1

Toate tipurile de urgențe, inclusiv exploatarea în condiții de degradare, sunt specificate într-un document și există proceduri pentru identificarea noilor tipuri de urgențe.

R.2

Există proceduri care garantează că, pentru fiecare tip de urgență identificat:

(a)	serviciile de urgență pot fi prompt contactate;

(b)	serviciilor de urgență le sunt furnizate toate informațiile necesare, atât din timp, pentru a-și pregăti intervențiile, cât și în momentul în care survine urgența.

R.3

Rolurile și responsabilitățile tuturor părților sunt identificate și enunțate într-un document.

R.4

Există planuri de acțiune, sisteme de alertă și informații care includ:

(a)	proceduri pentru a alerta personalul responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)	mecanisme de comunicare a acestor proceduri tuturor părților, inclusiv instrucțiuni în caz de urgență pentru pasageri;

(c)	mecanisme pentru contactarea imediată a personalului responsabil, care să adopte orice decizie care este necesară.

R.5

Există un document care descrie modul în care resursele și mijloacele au fost alocate și modul în care au fost identificate necesitățile de formare.

R.6

Există proceduri pentru restabilirea condițiilor normale de exploatare cât mai repede cu putință.

R.7

Există proceduri de testare a planurilor de urgență în cooperare cu alte părți, de formare a personalului, de testare a procedurilor, de identificare a punctelor slabe și de verificare a modului în care sunt gestionate situațiile de urgență.

R.8

Există proceduri de coordonare a planurilor de urgență cu întreprinderile feroviare care exploatează infrastructura organizației și orice altă infrastructură cu care are o interfață.

R.9

Există mecanisme pentru stoparea promptă a operațiunilor și a traficului feroviar, dacă este necesar, și pentru informarea tuturor părților interesate cu privire la măsurile adoptate.

S. DISPOZIȚII PENTRU AUDITAREA INTERNĂ PERIODICĂ A SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL SIGURANȚEI (19)

S.1

Există un sistem intern de auditare, independent și imparțial, care funcționează în mod transparent.

S.2

Există un calendar al auditurilor interne planificate, modificabil în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței.

S.3

Există proceduri de identificare și de selecționare corectă a auditorilor competenți.

S.4

Procedurile instituite:

(a)	analizează și evaluează rezultatele auditurilor;

(b)	recomandă măsuri subsecvente de supraveghere;

(c)	monitorizează ulterior eficacitatea măsurilor;

(d)	documentează executarea auditurilor și rezultatele acestora.

S.5

Există proceduri pentru a garanta că nivelurile superioare ale managementului cunosc rezultatele auditurilor și își asumă responsabilitatea generală pentru implementarea schimbărilor din cadrul sistemului de management al siguranței.

S.6

Există un document care indică modul în care sunt planificate auditurile în raport cu măsurile de monitorizare de rutină, în scopul de a asigura respectarea procedurilor și standardelor interne.

T. PROIECTAREA SIGURĂ A INFRASTRUCTURII FEROVIARE (20)

T.1

Există proceduri care garantează proiectarea sigură a infrastructurii de-a lungul ciclului său de viață, care se referă atât la proiectarea propriu-zisă, cât și la instalare.

T.2

Există proceduri țin seama de schimbările tehnice ale infrastructurii și de modul de gestionare a acestor schimbări.

T.3

Există proceduri care demonstrează că au fost identificate normele relevante referitoare la proiectarea infrastructurii și toate metodele naționale de siguranță și că solicitantul le poate respecta.

U. EXPLOATAREA SIGURĂ A INFRASTRUCTURII FEROVIARE (21)

U.1

Există proceduri care garantează că infrastructura este gestionată și exploatată în siguranță, ținându-se cont de numărul, tipul și amploarea operatorilor care oferă servicii prin intermediul rețelei respective, inclusiv de toate interacțiunile necesare care depind de complexitatea operațiunilor.

U.2

Există proceduri care arată modul în care siguranța este gestionată la frontierele fizice și/sau operaționale ale infrastructurii.

U.3

Există proceduri care arată gradul de eficiență al managementului cooperării și coordonării, atât în situațiile obișnuite, cât și în caz de urgență.

U.4

Există proceduri care demonstrează că au fost identificate normele referitoare la exploatarea și gestionarea sigure ale interfețelor infrastructurii/vehiculelor și că solicitantul le poate respecta.

V. FURNIZAREA DE LUCRĂRI DE ÎNTREȚINERE ȘI DE MATERIAL (22)

V.1

Există proceduri care garantează că întreținerea infrastructurii este furnizată în siguranță, incluzând un control clar al gestionării și audituri și inspecții documentate.

V.2

Există proceduri care garantează că întreținerea infrastructurii răspunde nevoilor specifice ale rețelei.

V.3

Există proceduri care demonstrează că au fost identificate normele referitoare la furnizarea lucrărilor de întreținere și a materialului și că solicitantul le poate respecta.

W. ÎNTREȚINEREA ȘI EXPLOATAREA SISTEMULUI DE CONTROL AL TRAFICULUI ȘI DE SEMNALIZARE (23)

W.1

Există proceduri pentru a garanta că sistemul de control al traficului și de semnalizare este exploatat și întreținut în așa fel încât să asigure exploatarea sigură a căii ferate.

W.2

Există proceduri pentru a garanta respectarea standardelor tehnice și operaționale, existente, noi și modificate.

W.3

Există proceduri care stabilesc modul în care este gestionat sistemul de control al traficului și de semnalizare la frontierele fizice și/sau operaționale, inclusiv modul în care este gestionată cooperarea, dacă este necesară.

W.4

Există proceduri care demonstrează că au fost identificate normele referitoare la exploatarea și întreținerea sigure ale sistemului de control al traficului și de semnalizare și că solicitantul le poate respecta.

(1) Articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE.

(2) Articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE.

(3) Articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE.

(4) Articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2004/49/CE.

(5) Anexa III punctul 1 la Directiva 2004/49/CE.

(6) Anexa III punctul 1 la Directiva 2004/49/CE.

(7) Anexa III punctul 1 la Directiva 2004/49/CE.

(8) Anexa III punctul 1 la Directiva 2004/49/CE.

(9) Anexa III punctul 2 litera (a) la Directiva 2004/49/CE.

(10) Anexa III punctul 2 litera (b) la Directiva 2004/49/CE.

(11) Anexa III punctul 2 litera (c) la Directiva 2004/49/CE.

(12) Anexa III punctul 2 litera (d) la Directiva 2004/49/CE.

(13) JO L 108, 29.4.2009, p. 4.

(14) Anexa III punctul 2 litera (e) la Directiva 2004/49/CE.

(15) Anexa III punctul 2 litera (f) la Directiva 2004/49/CE.

(16) Anexa III punctul 2 litera (g) la Directiva 2004/49/CE.

(17) Anexa III punctul 2 litera (h) la Directiva 2004/49/CE.

(18) Anexa III punctul 2 litera (i) la Directiva 2004/49/CE.

(19) Anexa III punctul 2 litera (j) la Directiva 2004/49/CE.

(20) Articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/49/CE.

(21) Articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/49/CE.

(22) Articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/49/CE.

(23) Articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/49/CE.

ANEXA III

Principii pentru supravegherea ulterioară acordării unei autorizații

Abordarea de către autoritățile naționale de siguranță a supravegherii respectării obligațiilor menționate la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 16 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2004/49/CE se bazează pe principiile menționate mai jos. Aceste principii se aplică atât cadrului activităților de supraveghere în ansamblul său, cât și cazurilor individuale din acest cadru.

Autoritățile naționale de siguranță aplică principiul proporționalității între aplicarea normelor și riscuri. Acțiunile instituite de o autoritate națională de siguranță pentru a asigura respectarea obligațiilor sau pentru a trage gestionarii de infrastructură la răspundere pentru nerespectarea obligațiilor lor legale sunt proporționale cu riscurile privind siguranța sau cu gravitatea potențială a consecințelor nerespectării obligațiilor, inclusiv cu orice prejudiciu existent sau potențial.

Autoritățile naționale de siguranță aplică principiul coerenței abordării, pentru a se asigura că oricare autoritate națională de siguranță are o abordare similară, în circumstanțe similare, pentru a obține rezultate similare.

Activitatea de supraveghere a autorității naționale de siguranță vizează, în primul rând, activitățile pe care autoritatea respectivă le consideră ca fiind expuse celor mai grave riscuri sau cele în cazul cărora pericolele asociate sunt controlate în modul cel mai nesatisfăcător. În acest sens, autoritatea națională de siguranță trebuie dispune de metode și competențe pentru a evalua performanța de zi cu zi a gestionarului de infrastructură.

Autoritățile naționale de siguranță decid prioritățile cu privire la utilizarea eficace a resurselor lor, însă decizia privind cea mai bună aplicare practică a acestor priorități trebuie să rămână la latitudinea fiecărei autorități. Acțiunea se focalizează asupra persoanelor responsabile cu riscurile și a celor care se află în cea mai bună poziție pentru a controla riscurile.

Autoritățile naționale de siguranță aplică principiul transparenței pentru a ajuta gestionarii de infrastructură să înțeleagă ce se așteaptă de la ei (inclusiv ceea ce trebuie, respectiv ceea ce nu trebuie să facă) și ce le poate oferi autoritatea națională de siguranță.

Autoritățile naționale de siguranță răspund pentru deciziile adoptate în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE. Prin urmare, autoritățile naționale de siguranță trebuie să dispună de politici și principii prin intermediul cărora să poată fi evaluate. De asemenea, autoritățile naționale de siguranță dispun și de o procedură privind reclamațiile.

Autoritățile naționale de siguranță încheie acorduri de cooperare între ele în scopul de a partaja informațiile și de a coordona acțiunile lor în răspuns la orice încălcări ale siguranței. De asemenea, autoritățile naționale de siguranță încheie acorduri de cooperare cu alte autorități competente pentru a partaja informații și pentru a elabora abordări comune cu privire la chestiunile care afectează siguranța feroviară.

11.12.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/44

DECIZIA 2010/765/PESC A CONSILIULUI

din 2 decembrie 2010

privind acțiunea UE de combatere a comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor (SALW) pe calea aerului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 26 alineatul (2),

întrucât:

(1)

La 13 decembrie 2003, Consiliul a adoptat o strategie europeană de securitate care identifică cinci provocări majore cu care se confruntă Uniunea: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, eșecurile statale și criminalitatea organizată. Consecințele fabricării, transferului și circulației ilicite ale armelor de calibru mic și ale armamentului ușor (SALW), precum și acumularea excesivă și proliferarea necontrolată a acestora sunt esențiale pentru patru dintre aceste cinci provocări.

(2)

La 15-16 decembrie 2005, Consiliul a adoptat Strategia Uniunii Europene de combatere a acumulării ilicite și a traficului ilicit de arme de calibru mic și armament ușor (SALW), precum și de muniție aferentă (Strategia UE privind SALW). Strategia UE privind SALW promovează dezvoltarea unei politici pentru combaterea activă a rețelelor ilicite de trafic de SALW (brokeri și transportatori iliciți) care utilizează spațiul aerian, maritim și terestru al UE, prin elaborarea unor mecanisme de alertă și cooperare.

(3)

Planul de acțiune al Strategiei UE privind SALW subliniază de asemenea necesitatea îmbunătățirii impactului misiunilor de gestionare a crizelor prin includerea în mandatul lor a unor măsuri vizând instituirea unor controale la frontiere (sau a unui control al spațiului aerian, terestru și maritim al zonei de conflict) și dezarmarea.

(4)

Grupul de lucru pentru dezarmare globală și controlul armamentului (CODUN) din cadrul Consiliului UE și Centrul comun de situații al Uniunii Europene (SitCen) au dezvoltat începând din 2007 o inițiativă UE de stopare a traficului ilicit de SALW prin intermediul transportului aerian, prin intensificarea în rândul statelor membre a schimbului de informații relevante privind transportatorii aerieni suspectați. Pentru instituirea unui astfel de sistem de schimb de informații, CODUN și SitCen colaborează cu Institutul Internațional pentru Cercetări în domeniul Păcii din Stockholm (SIPRI) și proiectul acestuia de evaluare a mecanismului de combatere a traficului ilicit (CIT-MAP). În cadrul acestei inițiative, CODUN a convenit recent să examineze modalități pentru a face ca această inițiativă a UE să devină mai operațională și mai eficientă, asigurând actualizarea și prelucrarea informațiilor relevante în timp util.

(5)

Riscurile la adresa securității internaționale pe care le reprezintă comerțul ilicit cu SALW pe calea aerului au fost de asemenea recunoscute de alte organizații internaționale și regionale. Forumul OSCE privind securitatea și cooperarea a organizat, în 2007, o sesiune specială pe această temă, iar în 2008 Adunarea parlamentară a OSCE a adoptat o rezoluție făcând apel la finalizarea, adoptarea și punerea în aplicare a Ghidului OSCE de bune practici privind transportul ilicit de SALW pe calea aerului. În mod similar, statele participante la Aranjamentul de la Wassenaar au adoptat în 2007 „Cele mai bune practici pentru a preveni transferurile destabilizatoare de SALW prin intermediul transportului aerian”. În plus, numeroase rapoarte ale Grupului de experți din cadrul Comitetului de sancțiuni al Consiliului de Securitate al ONU privind Africa de Vest și regiunea Marilor Lacuri au susținut în mod repetat rolul-cheie jucat de companiile de transport aerian de mărfuri implicate în traficul ilicit de SALW.

(6)	Acțiunea prevăzută de prezenta decizie nu urmărește obiective legate de îmbunătățirea siguranței transportului aerian,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) În vederea punerii în aplicare a Strategiei UE de combatere a acumulării ilicite și a traficului ilicit de SALW, precum și de muniție aferentă (Strategia UE privind SALW), Uniunea are în vedere următoarele obiective:

(a)

îmbunătățirea instrumentelor și tehnicilor la dispoziția misiunilor relevante de gestionare a crizelor, a autorităților internaționale și naționale ale țărilor terțe și a statelor membre, pentru a verifica și a viza în mod eficient aeronavele de transport de mărfuri suspectate de a fi implicate în comerțul ilicit cu SALW pe calea aerului pe teritoriul țărilor terțe, dinspre sau către acestea;

(b)

sporirea sensibilizării și a expertizei tehnice din partea personalului internațional și național relevant, a „bunelor practici” în domeniile monitorizării, detectării și analizei gestionării riscurilor, îndreptate împotriva transportatorilor aerieni de mărfuri suspectați de trafic de SALW pe calea aerului pe teritoriul țărilor terțe, dinspre sau către acestea.

(2) Pentru îndeplinirea obiectivelor menționate la alineatul (1), Uniunea întreprinde următoarele măsuri:

(a)

elaborarea și testarea pe teren a unui prototip de software dedicat de gestionare a riscurilor în traficul aerian pentru misiunile relevante de gestionare a crizelor, autoritățile internaționale și naționale, inclusiv a unei baze de date actualizate în mod periodic privind, inter alia, companii aeriene, aeronave, numere de înregistrare și rute de transport;

(b)	elaborarea și testarea pe teren a unui prototip de sistem securizat de gestionare a riscurilor și diseminare a informațiilor;

(c)

elaborarea și publicarea unui manual, a unor materiale de formare însoțitoare și furnizarea de asistență tehnică pentru a facilita utilizarea și adaptarea prototipurilor de software, precum și asigurarea unui sistem securizat de gestionare a riscurilor și informații, inclusiv prin organizarea de seminare regionale pentru formarea misiunilor relevante de gestionare a crizelor, a autorităților internaționale și naționale.

În anexă figurează o descriere detaliată a proiectului.

Articolul 2

(1) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) răspunde de punerea în aplicare a prezentei decizii.

(2) Punerea în aplicare tehnică a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (2) este realizată de SIPRI.

(3) SIPRI își îndeplinește atribuțiile sub responsabilitatea ÎR. În acest scop, ÎR încheie acordurile necesare cu SIPRI.

Articolul 3

(1) Suma de referință financiară pentru punerea în aplicare a proiectului menționat la articolul 1 alineatul (2) este de 900 000 EUR.

(2) Cheltuielile finanțate din suma prevăzută la alineatul (1) sunt gestionate în conformitate cu procedurile și normele aplicabile bugetului general al Uniunii.

(3) Comisia supraveghează gestionarea corectă a cheltuielilor menționate la alineatul (1). În acest scop, aceasta încheie un acord de finanțare cu SIPRI. Acordul prevede obligația SIPRI de a asigura vizibilitatea contribuției UE, corespunzătoare dimensiunii acesteia.

(4) Comisia depune eforturi în vederea încheierii acordului de finanțare menționat la alineatul (3) în cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Aceasta informează Consiliul cu privire la orice dificultăți care intervin în cursul acestui proces și cu privire la data încheierii acordului de finanțare.

Articolul 4

ÎR raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, pe baza unor rapoarte periodice bilunare întocmite de SIPRI. Aceste rapoarte stau la baza evaluării efectuate de Consiliu. Comisia furnizează informații cu privire la aspectele financiare ale punerii în aplicare a proiectului menționat la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 5

(1) Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

(2) Decizia expiră după 24 luni de la data încheierii acordului de finanțare menționat la articolul 3 alineatul (3), ori după șase luni de la data adoptării sale, în cazul în care acordul de finanțare respectiv nu a fost încheiat în termenul respectiv.

Articolul 6

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 2 decembrie 2010.

Pentru Consiliu

Președintele

M. WATHELET

ANEXĂ

1. Cadru general

Prezenta decizie are la bază inițiativa CODUN vizând abordarea amenințărilor reprezentate de traficul de SALW și alte produse destabilizatoare pe calea aerului. În contextul inițiativei CODUN, prezenta decizie reprezintă o continuare a proiectelor întreprinse de Consiliu în colaborare cu SitCen, Clubul de la Budapesta și SIPRI. Prezenta decizie asigură programe de software, prototipuri de sisteme de punere în aplicare, formare și programe de sensibilizare, pentru misiunile relevante de gestionare a crizelor, precum și pentru autoritățile internaționale și naționale, în vederea unei mai bune monitorizări, actualizări și diseminări a informațiilor privind operatorii de transport aerian de mărfuri suspecți care își desfășoară activitatea în Africa și în alte regiuni. În punerea în aplicare a prezentei decizii, ar trebui asigurată o bună coordonare cu alte programe relevante, finanțate în cadrul programelor comunitare, și cu alte decizii ale Consiliului, pentru a spori impactul acțiunii Uniunii în prevenirea comerțului ilicit cu SALW.

2. Obiective

Proiectele descrise mai jos vor aborda trei domenii identificate de CODUN și alte părți interesate implicate în inițiativa Uniunii de combatere a traficului de SALW pe calea aerului:

(a)	necesitatea elaborării unui sistem care să furnizeze informații actualizate privind companiile și aeronavele care recurg în mod curent la înregistrarea din nou a bunurilor și la relocalizarea activităților pentru a evita să fie descoperite;

(b)

furnizarea de software și de formare în domeniul gestionării riscurilor pentru a permite misiunilor relevante de gestionare a crizelor, autorităților internaționale și naționale să monitorizeze și să verifice în mod eficient un număr mai mare de operatori de transport aerian de mărfuri suspectați de implicare în traficul de SALW sau circulația de alte fluxuri de produse destabilizatoare pe calea aerului;

(c)

necesitatea furnizării de formare, suport tehnic și a sensibilizării pentru organizațiile multilaterale, misiunile, organismele regionale și statele din Africa și alte regiuni în vederea consolidării capacității acestora de a monitoriza și detecta operatorii implicați în traficul de SALW sau circulația altor produse destabilizatoare pe calea aerului.

3. Descrierea proiectului

3.1. Proiectul 1: Crearea unui pachet software și punerea în aplicare a unui proiect-pilot pentru monitorizarea, actualizarea și diseminarea informațiilor privind operatorii de transport aerian de mărfuri suspectați de trafic ilicit de SALW

3.1.1. Obiectivul proiectului

Proiectul vizează îmbunătățirea instrumentelor și tehnicilor la dispoziția misiunilor relevante de gestionare a crizelor, a autorităților internaționale și naționale ale țărilor terțe și a statelor membre UE, pentru a verifica și a avea în vedere în mod eficient aeronavele de transport de mărfuri suspecte de a fi implicate în comerțul ilicit cu SALW pe calea aerului pe teritoriul, dinspre sau către țări terțe.

3.1.2. Descrierea proiectului

În cadrul acestui proiect, vor fi întreprinse următoarele activități:

(a)	elaborarea unui pachet software de gestionare a riscurilor în traficul aerian pentru organizațiile multilaterale, misiuni și țările terțe selectate;

(b)	elaborarea unui prototip de sistem securizat de gestionare a riscurilor și diseminare a informațiilor sub forma unui pachet;

(c)	testarea pe teren a pachetului software, în consultare cu ÎR și cu organismele relevante ale Consiliului;

(d)	testarea pe teren a sistemului de diseminare a informațiilor sub forma unui pachet, în consultare cu ÎR și cu organismele relevante ale Consiliului;

(e)	elaborarea unui manual și a unor materiale de formare însoțitoare pentru a facilita utilizarea și adoptarea sistemelor descrise la literele (a) și (b) de către misiunile relevante de gestionare a crizelor, autoritățile internaționale și naționale ale țărilor terțe și statele membre;

(f)	prezentarea pachetului software final, precum și a manualului și materialelor de formare aferente în cadrul unui atelier de concluzii la care vor fi invitate să participe părțile interesate relevante (până la 80 de persoane).

Proiectul va fi pus în aplicare pe o perioadă corespunzătoare care ține seama de necesitatea consultării și coordonării cu diferitele părți interesate, sub controlul ÎR. Proiectul va fi pus în aplicare în șase etape.

Etapa pregătitoare

În consultare cu organismele relevante ale Consiliului și sub controlul ÎR, SIPRI va elabora un pachet software, instrumente de gestionare a riscurilor, un sistem de diseminare a informațiilor și a datelor defalcate sub forma unui pachet, utilizând opțiuni relevante de tehnologia informației (TI).

Etapa de introducere a datelor

Utilizând numai informații din surse deschise, proiectul va introduce date din sursele relevante pentru a crea baze de date cuprinzătoare, capabile să furnizeze suficiente informații pentru a sprijini instrumente exacte de gestionare, detectare a riscurilor și stabilire a profilului de risc.

Etapa de evaluare

În consultare cu organismele relevante ale Consiliului și sub controlul ÎR, SIPRI va întreprinde o evaluare a diferitelor situri, regiuni, organizații și misiuni în care pachetul-prototip care utilizează date din surse deschise poate fi testat pe teren în condiții optime.

Etapa de testare pe teren

În consultare cu organismele relevante ale Consiliului și sub controlul ÎR, SIPRI va trece la o etapă de testare pe teren în colaborare cu un partener identificat în etapa de evaluare.

Etapa de evaluare și adaptare

În urma testării pe teren, SIPRI va evalua și adapta pachetul software pentru a ține seama de experiența și de concluziile asimilate din etapa de testare pe teren. Aceasta va avea drept rezultat un produs final care urmează a fi pus la dispoziție cu acordul diferitelor părți interesate.

Etapa de prezentare

Versiunea finală a pachetului software și a materialelor de formare va fi prezentată în cadrul unui eveniment special părților interesate relevante (până la 80 de persoane) care au fost implicate în elaborarea acestora și au fost identificate drept utilizatori finali ai pachetului software.

3.1.3. Rezultatele proiectului

Proiectul:

(a)	va consolida capacitatea misiunilor relevante de gestionare a crizelor, a autorităților internaționale și naționale ale țărilor terțe și a statelor membre de a monitoriza activitățile operatorilor de transport aerian de mărfuri suspectați de trafic de SALW pe calea aerului;

(b)	va furniza instrumentele și sistemele-prototip necesare pentru sporirea numărului de interdicții ale transporturilor ilicite de SALW suspectate realizate pe calea aerului de către organizații multilaterale, misiuni și state din Africa și din alte regiuni;

(c)	va spori capacitatea statelor membre de a face schimb securizat de informații privind operatorii de transport aerian de mărfuri prin intermediul unor tehnici de date defalcate și al altor mecanisme de stabilire a profilului.

3.1.4. Beneficiarii proiectului

Beneficiarii proiectului vor fi: personalul relevant al misiunilor de gestionare a crizelor și cel al autorităților naționale și internaționale. Selectarea beneficiarilor specifici pentru a testa prototipul de pachet software va ține seama de variabile, precum prezența pe teren a unor misiuni europene sau multilaterale de gestionare a crizelor, necesitatea valorificării la maximum a resurselor, asistența disponibilă la nivel local, voința politică și capacitatea autorităților locale și naționale de combatere a comerțului ilicit cu SALW pe calea aerului. SIPRI va propune o listă restrânsă de beneficiari care va fi apoi aprobată de ÎR în consultare cu organismele competente ale Consiliului.

3.2. Proiectul 2: Sporirea sensibilizării cu privire la practicile de monitorizare, detectare și gestionare a riscurilor, îndreptate împotriva transportatorilor aerieni de mărfuri implicați în traficul de SALW pe calea aerului și a altor fluxuri de produse destabilizatoare prin intermediul publicațiilor, formării și acțiunilor de stimulare

3.2.1. Obiectivul proiectului

Proiectul vizează sporirea sensibilizării și a expertizei tehnice a personalului internațional și național relevant, a „bunelor practici” în domeniile monitorizării, detectării și analizei gestionării riscurilor, îndreptate împotriva transportatorilor aerieni de mărfuri suspectați de trafic de SALW pe calea aerului.

3.2.2. Descrierea proiectului

În cadrul acestui proiect, vor fi întreprinse următoarele activități:

(a)	elaborarea și publicarea unui manual și a unor materiale de formare însoțitoare pentru a fi difuzate spre cel mult 250 de persoane care lucrează pentru organizații multilaterale, misiuni sau state;

(b)

prin organizarea a până la trei seminare regionale, formarea și sensibilizarea a 80-100 de persoane care lucrează pentru departamente sau celule specifice în cadrul misiunilor de gestionare a crizelor și al autorităților internaționale și naționale ale țărilor terțe, avându-se în vedere un efect multiplicativ prin furnizarea de materiale de „formare a formatorilor”;

(c)	prelucrarea rezultatelor și a evaluărilor primite în urma activităților de formare și sensibilizare, precum și elaborarea pe această bază a unui model de „bune practici” pentru schimbul de informații pe această temă în rândul personalului internațional și național relevant;

(d)	prezentarea rezultatelor modelului de „bune practici” în cadrul unui atelier final de concluzii la care vor fi invitate să participe părțile interesate relevante (până la 80 de persoane).

3.2.3. Rezultatele proiectului

Proiectul:

(a)

va spori sensibilizarea din partea personalului care își desfășoară activitatea în cadrul organizațiilor multilaterale, misiunilor și statelor cu privire la „bunele practici” în domeniile monitorizării, detectării și analizei gestionării riscurilor, îndreptate împotriva transportatorilor aerieni de mărfuri suspectați de trafic de SALW pe calea aerului și a altor fluxuri de produse destabilizatoare;

(b)	va contribui la standardizarea „bunelor practici” în acest domeniu prin publicarea și diseminarea unui manual privind tehnici de monitorizare, detectare și analiză a gestionării riscurilor;

(c)	va iniția instituirea de „bune practici” privind coordonarea informațiilor prin activități de formare și sensibilizare pentru personalul care lucrează pentru departamente sau celule specifice în cadrul organizațiilor multilaterale, misiunilor sau statelor.

3.2.4. Beneficiarii proiectului

Beneficiarii proiectului vor fi: personalul relevant al misiunilor de gestionare a crizelor, cel al autorităților naționale și internaționale. Selectarea beneficiarilor specifici ai activităților de formare se va face pe baza unei liste scurte a beneficiarilor, propusă de SIPRI și care urmează a fi aprobată de ÎR în consultare cu organismele competente ale Consiliului.

4. Locuri de desfășurare

Locurile de desfășurare pentru testarea pe teren și atelierul de concluzii din cadrul proiectului 3.1, precum și pentru activitățile de formare, sensibilizare și atelierul de concluzii din cadrul proiectului 3.2 se vor stabili astfel încât resursele să fie valorificate la maximum, iar amprenta de carbon și asistența disponibilă la nivel local să fie reduse la maximum. SIPRI va propune o listă scurtă a locurilor de desfășurare recomandate, care urmează a fi aprobată de ÎR în consultare cu organismele competente ale Consiliului.

5. Durată

Durata totală estimată a proiectelor va fi de 24 de luni.

6. Entitatea responsabilă de punerea în aplicare

Punerea în aplicare tehnică a prezentei decizii va fi încredințată SIPRI. SIPRI va asigura vizibilitatea contribuției UE și își va îndeplini atribuțiile sub responsabilitatea ÎR.

7. Raportare

SIPRI va pregăti rapoarte periodice bilunare și după încheierea fiecăreia dintre activitățile descrise. Rapoartele ar trebui transmise ÎR în termen de șase săptămâni de la încheierea activităților respective.

11.12.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/51

DECIZIA COMISIEI

din 9 decembrie 2010

de modificare a Deciziei C(2007) 2286 privind adoptarea normelor CEC referitoare la depunerea de propuneri și la procedurile conexe de evaluare, selecție și atribuire aplicabile acțiunilor indirecte care fac parte din programul specific „Idei” al celui de-al șaptelea program-cadru (2007-2013)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/767/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

Având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de-al șaptelea Program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (1), în special articolul 16 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Prin Decizia C(2007) 2286 din 6 iunie 2007, Comisia a adoptat normele referitoare la prezentarea unor propuneri Consiliului European pentru Cercetare (CEC) și la procedurile conexe de evaluare, selecție și atribuire aplicabile acțiunilor indirecte care fac parte din programul specific „Idei” al celui de-al șaptelea program-cadru (2007-2013) (denumite în continuare „normele CEC”).

(2)	Prin Decizia C(2007) 4429 din 27 septembrie 2007, Comisia a modificat normele respective.

(3)	Pe baza experienței acumulate cu ocazia primelor cereri de propuneri CEC din 2007, 2008 și 2009 și ținând seama de modificările introduse în legislația Uniunii Europene sau solicitate în mod expres de Consiliul Științific al CEC, Decizia C(2007) 2286 trebuie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Normele CEC referitoare la depunerea de propuneri și la procedurile conexe de evaluare, selecție și atribuire aplicabile acțiunilor indirecte care fac parte din programul specific „Idei” al celui de-al șaptelea program-cadru (2007-2013), adoptate prin Decizia C(2007) 2286, se înlocuiesc cu normele din anexă.

Articolul 2

(1) Normele CEC referitoare la depunerea de propuneri și la procedurile conexe de evaluare, selecție și atribuire aplicabile acțiunilor indirecte care fac parte din programul specific „Idei” al celui de-al șaptelea program-cadru (2007-2013) se aplică tuturor cererilor de propuneri CEC publicate începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(2) Dispozițiile referitoare la desemnarea și remunerarea experților independenți și a principalilor cercetători selectați pentru interviu, astfel cum au fost fixate în scrisorile tip de desemnare adoptate de Comisie, precum și în secțiunea 3 și în anexele B și C la normele CEC referitoare la depunerea de propuneri și la procedurile conexe de evaluare, selecție și atribuire aplicabile acțiunilor indirecte care fac parte din programul specific „Idei” al celui de-al șaptelea program-cadru (2007-2013) se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 9 decembrie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 391, 30.12.2006, p. 1.

ANEXĂ

CONSILIUL EUROPEAN PENTRU CERCETARE

Normele referitoare la depunerea de propuneri și la procedurile conexe de evaluare, selecție și atribuire aplicabile acțiunilor indirecte care fac parte din programul specific „Idei” al celui de-al șaptelea program-cadru (2007-2013)

CUPRINS

Preambul – definirea termenilor

Introducere

2.1.

Principii

2.2.

Depunerea propunerilor

2.2.1.

Cererile de propuneri

2.2.2.

Înregistrare prealabilă

2.2.3.

Depunere

2.2.4.

Asistența la depunere

2.2.5.

Primirea

2.2.6.

Verificarea eligibilității

Procedura de evaluare inter pares

3.1.1.

Rolul experților independenți

3.1.2.

Numirea experților

3.1.2.1.

Excluderea experților independenți la cererea solicitantului

3.1.3.

Condiții de desemnare, cod de conduită și conflicte de interese

3.1.4.

Observatori independenți

3.1.5.

Criteriile de evaluare inter pares

3.1.6.

Organizarea evaluării inter pares

3.1.6.1.

Evaluarea inter pares a proiectelor de cercetare de frontieră

3.1.6.2.

Procedura de depunere în două etape a propunerilor pentru proiectele de cercetare de frontieră

3.1.6.3.

Evaluarea inter pares a acțiunilor de coordonare și sprijin

3.1.7.

Rezultatele evaluării inter pares, selectarea și respingerea propunerilor

3.1.8.

Feedback

3.1.9.

Proceduri de asistență și de recurs

3.1.10.

Raportare și informații privind procesul de evaluare inter pares

Decizia de acordare și pregătirea acordurilor de grant

Anexe

5.1.

Anexa A – Proceduri de depunere a propunerilor în scris

5.2.

Anexa B – Proceduri de evaluare etică

5.3.

Anexa C –

Norme pentru rambursarea cheltuielilor de călătorie, a indemnizației zilnice și a indemnizației de cazare pentru cercetătorii principali invitați să participe la interviu

5.4.

Anexa D – Tratamentul aplicat acțiunilor CEC sensibile din punct de vedere al securității

1. PREAMBUL – DEFINIREA TERMENILOR

Consiliul European pentru Cercetare (CEC) a fost înființat de Comisia Europeană (1) în temeiul dispozițiilor programului specific „Idei” al celui de-al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (programul specific „Idei”) (2), ca instrument de implementare a respectivului program specific.

În alcătuirea CEC intră un consiliu științific, un secretar general și o structură specifică de implementare instituită de Comisia Europeană ca Agenție executivă a Consiliului European pentru Cercetare (3); CEC este responsabil în fața Comisiei și activează în condiții de autonomie și integritate, garantate de aceasta.

Din motive de claritate, în prezentul document se aplică următoarele definiții:

„AECEC” înseamnă Agenția executivă a Consiliului European pentru Cercetare.

„PC7” înseamnă „cel de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013)” (4).

„Norme de participare” înseamnă „normele de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de-al șaptelea Program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013)” (5).

„Regulament financiar” înseamnă Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6).

2. INTRODUCERE

Prezentul document urmărește să fixeze normele aplicabile depunerii de propuneri și evaluării inter pares a acestora, precum și acordării de granturi propunerilor câștigătoare. Normele stabilesc parametrii fundamentali meniți să garanteze că procedurile care duc la acordarea de granturi sunt riguroase, echitabile, eficace și adecvate. Aceste norme au fost definite în colaborare cu Consiliul științific al CEC, acesta din urmă fiind responsabil, printre altele, cu stabilirea programului de lucru „Idei”, a metodelor și procedurilor de evaluare inter pares aplicabile în cazul evaluării inter pares a propunerilor din cadrul programului specific „Idei” și al identificării experților independenți care contribuie la acest tip de evaluare. Aceste norme sunt adoptate de Comisie în conformitate cu normele de participare.

Secțiunea 1 descrie principiile-cheie aplicabile pe parcursul întregului proces, de la depunerea propunerii la acordarea granturilor: excelență, transparență, echitate și imparțialitate, eficiență și rapiditate. Totodată, secțiunea 1 include și considerații de ordin etic.

Secțiunea 2 descrie procedurile de depunere a propunerilor și modalitatea în care acestea sunt procesate ulterior, inclusiv evaluarea eligibilității.

Secțiunea 3 descrie evaluarea inter pares, inclusiv modalitatea de selecție și de desemnare a experților independenți, abordarea conflictelor de interese probabile și reale, precum și organizarea evaluării inter pares. De asemenea, această secțiune descrie modalitatea de tratare a recursurilor și reclamațiilor, precum și raportarea referitoare la evaluarea inter pares și acordarea granturilor.

Secțiunea 4 descrie pregătirea și acordarea granturilor.

2.1. Principii

Procesul de depunere a propunerilor în vederea acordării granturilor are la bază o serie de principii bine stabilite:

—	Excelență. Proiectele selectate pentru finanțare trebuie să demonstreze o înaltă calitate științifică și/sau tehnică.

—	Transparență. Deciziile de finanțare și acordare a granturilor trebuie să se bazeze pe norme și proceduri clare, iar entitățile juridice responsabile cu aplicarea și principalii cercetători trebuie să primească feedback corespunzător privind rezultatul evaluării inter pares a propunerilor lor.

—	Echitate și imparțialitate. Toate propunerile trebuie tratate în mod consecvent și susținut. Acestea trebuie evaluate în mod imparțial în funcție de meritele lor, indiferent de proveniența lor sau de identitatea entității care prezintă propunerea, a cercetătorului principal sau a membrilor echipei.

—	Confidențialitate. Toate propunerile și datele, cunoștințele sau documentele conexe comunicate AECEC trebuie tratate cu respectarea confidențialității.

—	Eficiență și rapiditate. Evaluarea inter pares și pregătirea și acordarea granturilor trebuie să aibă loc într-un mod cât mai rapid posibil, menținându-se totodată calitatea evaluării inter pares și respectându-se cadrul legal.

—	Considerații etice și de securitate. Toate propunerile care contravin principiilor etice fundamentale sau care nu respectă procedurile de securitate relevante pot fi excluse, în orice moment, din procesul de evaluare inter pares, de selecție și acordare a granturilor.

2.2. Depunerea propunerilor

2.2.1. Cererile de propuneri

Propunerile se transmit ca răspuns la cererile de propuneri („cereri”) (7). Conținutul și calendarul propunerilor sunt stabilite de programul specific „Idei” și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene („textul cererii”) pe site-ul (site-urile) web al (ale) Comisiei (8), precum și pe site-ul web al CEC, care va conține linkuri către site-ul (site-urile) web al (ale) Comisiei.

Cererile pentru proiectele de cercetare de frontieră pot prezenta un buget orientativ valabil pentru întreaga cerere sau bugete orientative defalcate pe domenii specifice de cercetare din cadrul cererii, ce vor fi evaluate de paneluri separate de experți independenți.

De asemenea, o cerere trebuie să precizeze dacă procedura de depunere a propunerilor și/sau de evaluare inter pares a acestora se va face într-una sau în două etape. În cazul depunerii de propuneri în două etape, numai solicitanții ale căror propuneri au făcut obiectul unei evaluări pozitive în prima etapă pot să prezinte propuneri complete în a doua etapă.

2.2.2. Înregistrare prealabilă

Datorită abordării ascendente a programului specific „Idei”, CEC se așteaptă să primească un mare număr de propuneri în toate domeniile de cercetare. Pentru a permite CEC să furnizeze resursele și expertiza necesare procesului de evaluare inter pares, o cerere poate prevedea înregistrarea prealabilă.

Înregistrarea prealabilă poate presupune o indicare a temei, precum și a obiectivelor de cercetare ale propunerii.

În cazul în care cererile prevăd necesitatea unei înregistrări prealabile, potențialul solicitant trebuie să solicite, înainte de termenul limită pentru înregistrarea prealabilă, ID-ul de conectare și parola pentru sistemul informatic al serviciului electronic de depunere a propunerilor (în prezent EPSS, denumit în continuare „sistemul electronic de depunere”), necesar depunerii unei propuneri. Termenul sau termenele pentru înregistrarea prealabilă poate (pot) fi stabilit(e) anterior termenului (termenelor) pentru depunerea propunerilor. Înregistrarea prealabilă și depunerea se realizează în două etape diferite. În cazul în care cererea prevede înregistrarea prealabilă, însă solicitantul nu respectă această etapă, depunerea unei propuneri de către solicitantul respectiv nu va fi acceptată de sistemul electronic de depunere.

În cazul în care cererile nu prevăd înregistrarea prealabilă, potențialul solicitant trebuie totuși să se înregistreze și să solicite o parolă pentru EPSS pentru a putea fi în măsură să depună propunerea, înainte de expirarea termenului stabilit de cererea de propuneri.

În cazuri excepționale, potențialul solicitant poate cere permisiunea AECEC de a depune propunerea în scris, conform dispozițiilor anexei A la prezenta decizie.

2.2.3. Depunere

Propunerile și, după caz, înregistrările prealabile se depun electronic prin intermediul sistemului electronic online operat de Comisie (actualul EPSS).

În conformitate cu prevederile programului de lucru „Idei”, propunerile privind acțiunile de cercetare „de frontieră” vor implica un cercetător principal (CP), cu alte cuvinte o anumită persoană responsabilă pentru proiect. Propunerile sunt depuse de cercetătorul principal abilitat de instituția gazdă propusă, care reprezintă în mod oficial entitatea juridică care a făcut propunerea și căreia îi va fi acordat grantul (9). Pe parcursul întregului proces de depunere și de evaluare inter pares a propunerii, cercetătorul principal va reprezenta principalul canal de comunicare între AECEC și entitatea juridică care a depus cererea.

Pregătirea și încărcarea tuturor datelor referitoare la propunere, precum și acordul referitor la condițiile de utilizare a sistemului electronic de depunere și la termenii evaluării inter pares trebuie să aibă loc anterior încercării de a depune o propunere.

Sistemul electronic de depunere va realiza o serie de verificări de bază. Sistemul electronic de depunere îi va permite solicitantului să depună propunerea numai după finalizarea acestor verificări, care nu înlocuiesc de altfel verificările oficiale privind eligibilitatea descrise la secțiunea 2.2.6 și nu garantează conformitatea conținutului acestor fișiere cu condițiile definite de cererea de propuneri. Depunerea se consideră că are loc în momentul în care cercetătorul principal inițiază procesul de depunere finală, conform celor indicate de sistemul electronic de depunere, și nu în vreun moment anterior.

Propunerile transmise pe suport electronic amovibil (de exemplu CD-ROM sau orice alt suport electronic similar), prin e-mail sau prin fax nu vor fi considerate ca fiind depuse și nu vor fi evaluate. În cazuri excepționale, dacă un cercetător principal nu are posibilitatea de a accesa sistemul electronic de depunere, acesta/aceasta poate cere permisiunea AECEC pentru a depune propunerea în scris. Procedurile aferente unei astfel de solicitări și formalitățile privind depunerea propunerilor în scris sunt prevăzute în anexa A la aceste norme.

Procedura de retragere a unei propuneri va fi prevăzută în Ghidul solicitantului. O propunere retrasă nu va putea face ulterior obiectul unei evaluări inter pares și nici al unei selecții.

Dacă se primesc mai multe versiuni ale aceleiași propuneri, numai versiunea eligibilă cea mai recentă va face obiectul evaluării.

Propunerile sunt păstrate permanent în condiții de securitate garantată. Exemplarele devenite superflue vor fi distruse, cu excepția celor care trebuie păstrate în scopul arhivării sau auditării.

2.2.4. Asistența la depunere

Ghidul solicitantului oferă explicații detaliate referitoare la modalitatea prin care cercetătorii principali, membrii echipei sau entitățile juridice responsabile cu aplicarea pot solicita asistență sau informații cu privire la orice aspect legat de cererile de propuneri. Sunt oferite date de contact pentru punctele naționale de contact, pentru serviciile de asistență tehnică ale AECEC și CEC. De asemenea, se pune la dispoziție un serviciu de asistență tehnică pentru aspectele legate de sistemul electronic de depunere.

2.2.5. Primirea

Data și ora de primire a ultimei versiuni a propunerilor depuse se înregistrează. După expirarea termenului limită de depunere a propunerilor, se trimite o confirmare de primire prin intermediul unui e-mail conținând:

—	titlul propunerii și numărul unic de identificare (numărul propunerii);

—	codul de identificare al cererii pentru care a fost depusă propunerea;

—	data și ora primirii (care corespunde orei de expirare a termenului limită, pentru propunerile depuse electronic).

Ulterior depunerii, AECEC ia legătura cu cercetătorul principal și/sau cu entitatea juridică responsabilă cu aplicarea, numai dacă acest lucru este necesar pentru clarificarea unor aspecte precum eligibilitatea sau pentru a verifica datele administrative sau juridice incluse în propunere (10). Cu toate acestea, în cazul procedurii în două etape și exclusiv pentru solicitările reținute, cercetătorul principal abilitat de entitatea juridică responsabilă cu aplicarea poate, în condițiile specificate în cererea de propuneri, să fie invitat să depună o altă propunere sau informații suplimentare în ceea ce privește propunerea inițială și/sau să participe la un interviu.

2.2.6. Verificarea eligibilității

Dacă se are în vedere să fie reținute în vederea evaluării inter pares, propunerile trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate. Aceste criterii se aplică cu rigurozitate. În cazul depunerii în două etape a unei propuneri, fiecare etapă face obiectul unei verificări a eligibilității. Toate propunerile depuse ca urmare a unei cereri de propuneri vor face obiectul unei verificări a îndeplinirii următoarelor criterii de eligibilitate:

—	primirea la timp a propunerii (data și ora stabilite de cererea de propuneri);

—	caracterul complet al propunerii, cu alte cuvinte completarea tuturor secțiunilor și a tuturor formularelor necesare (11);

—

domeniul de aplicare a cererii de propuneri: conținutul propunerii trebuie să se raporteze la obiectivele, temele și schema de finanțare prevăzute de cererea de propuneri, conform celor definite de programul de lucru „Idei”. O propunere este considerată neeligibilă din motive ce țin exclusiv de „domeniul de aplicare” în cazuri indiscutabile (12);

—	toate criteriile de eligibilitate suplimentare aplicabile cererii de propuneri și specificate în programul de lucru „Idei” și în fișa cererii de propuneri.

Dacă va fi evident, anterior, în timpul sau ulterior evaluării inter pares, că unul sau mai multe dintre criteriile de eligibilitate nu au fost îndeplinite, propunerea este considerată ca fiind neeligibilă și nu va mai face obiectul vreunei alte examinări. Dacă există îndoieli referitoare la eligibilitatea propunerii, evaluarea inter pares poate demara cu condiția luării unei decizii finale privind eligibilitatea. Simplul fapt că o propunere este evaluată în astfel de condiții nu constituie dovada eligibilității sale.

Dacă problema eligibilității este discutabilă și dacă se consideră necesară o reexaminare mai aprofundată a cazului, poate fi convocat un comitet de examinare a eligibilității. Rolul acestui comitet este de a asigura o interpretare juridică coerentă a acestor cazuri, precum și aplicarea unui tratament echitabil în cazul entităților juridice responsabile cu aplicarea și al cercetătorilor principali implicați în propunere (13).

Cercetătorii principali ale căror propuneri vor fi considerate neeligibile vor fi informați cu privire la motivele unei astfel de decizii.

3. PROCEDURA DE EVALUARE INTER PARES

3.1.1. Rolul experților independenți

Propunerile fac obiectul unei examinări de către experți independenți (evaluatori inter pares), pentru a se garanta astfel selecția pentru finanțare numai a celor de calitate optimă. Un expert independent înseamnă un expert care nu este membru al CEC sau al Comisiei (14), care activează pe cont propriu și care, în desfășurarea activității sale, nu reprezintă nicio organizație sau comunitate științifică.

În scopul evaluării inter pares, se disting cinci tipuri de experți independenți:

1. Președinții panelurilor de evaluare inter pares ale CEC: organizează activitatea în cadrul panelului de care aparțin, prezidează reuniuni ale panelului și participă la reuniunea finală de consolidare. Ei pot totodată să desfășoare evaluarea individuală a propunerilor, de obicei de la distanță, în pregătirea reuniunilor panelului.

2. Membrii panelurilor de evaluare inter pares ale CEC: contribuie la pregătirea reuniunilor panelului, participă la reuniunile respective și pot chiar contribui la evaluarea individuală a propunerilor, de obicei de la distanță.

3. Evaluatori în cadrul panelului: experți independenți care sunt invitați să asiste la evaluarea individuală a propunerilor. De obicei, aceștia nu participă la reuniunile panelului.

4. Arbitri: experți independenți care desfășoară evaluări individuale ale propunerilor, exclusiv de la distanță, și care nu sunt remunerați pentru sarcinile pe care le îndeplinesc.

5. Observatori independenți: experți independenți care sunt invitați să examineze procesul de evaluare inter pares din punctul de vedere al modului de funcționare și al execuției acestuia. Aceștia nu desfășoară evaluări ale propunerilor în cauză. Ei pot participa la orice reuniune aferentă procesului de evaluare inter pares.

3.1.2. Numirea experților (15)

Consiliul științific al CEC este responsabil cu propunerea de experți independenți pentru evaluarea inter pares a proiectelor de cercetare de frontieră (16) în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Normele de participare și cu monitorizarea implementării acțiunilor indirecte în sensul articolului 27 alineatul (1) din Normele de participare. Consiliul științific al CEC poate recurge la membrii săi și la informații furnizate de membrii panelului sau de AECEC pentru a identifica experții independenți. Pe baza acestei propuneri, AECEC îi va desemna în mod oficial (17).

Experții independenți trebuie să dețină competențele și cunoștințele corespunzătoare domeniilor de activitate în care sunt solicitați să ofere asistență. Aceștia trebuie să dețină o bogată experiență profesională în sectorul public sau privat, în materie de cercetare științifică, burse sau management științific. Pot fi solicitate și alte competențe (de exemplu îndrumarea și formarea tinerilor cercetători; managementul sau evoluția proiectelor; transferul de tehnologie și inovarea; cooperarea internațională în domeniul științei și tehnologiei). Pentru numirea de experți independenți care să se ocupe cu tratarea informațiilor clasificate, trebuie să se asigure nivelul de autorizare de securitate adecvat.

De asemenea, AECEC poate recurge la lista de experți alcătuită în urma cererilor de oferte publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum și la alți experți deținători ai calificărilor necesare, identificați, de exemplu, în urma consultărilor cu agențiile naționale de finanțare a cercetării și cu organizații similare. Experții pot să provină din țări terțe sau din țări asociate la PC7.

La alcătuirea grupurilor de experți, AECEC intenționează să asigure cel mai ridicat nivel de expertiză științifică și tehnică, în domenii corespunzătoare cererii de propuneri, ținând seama și de alte criterii, precum:

—	un nivel rezonabil de participare al femeilor și bărbaților din întreaga UE, din țările asociate și din țări terțe (18);

—	rotația periodică a experților, în funcție de nevoia de continuitate. În medie, se preconizează o rată medie de cel puțin un sfert dintre experții desemnați pentru fiecare domeniu de cercetare într-un an calendaristic.

De asemenea, experții trebuie să dețină competențele lingvistice adecvate necesare pentru evaluarea propunerilor.

Numele experților independenți responsabili pentru propuneri individuale nu sunt făcute publice. Cu toate acestea, lista cu experții independenți care au luat parte la evaluarea propunerilor primite în cadrul unei cereri de propuneri legate de programul specific „Idei” se va publica anual pe site-ul (urile) web al (ale) Comisiei. Lista membrilor panelului va fi publicată și pe site-ul web al CEC.

Este strict interzis orice contact direct sau indirect pe tema evaluării inter pares aferente unei cereri de propuneri dintre cercetătorul principal și/sau entitatea juridică responsabilă cu aplicarea care depune o propunere în cadrul aceleiași cereri de propuneri și orice expert independent implicat în evaluarea inter pares. Orice astfel de contact poate avea drept rezultat luarea de către AECEC a deciziei de a exclude propunerea în cauză din cererea de propuneri respectivă.

3.1.2.1. Excluderea experților independenți la cererea solicitantului

Conform Ghidului solicitantului, solicitanții pot cere ca o anumită persoană (19) să nu activeze în calitate de evaluator inter pares în cazul evaluării propunerii lor. În astfel de cazuri, solicitanții vor trebui să precizeze motivele cererii lor (20). În astfel de cazuri, dacă persoana identificată este un expert independent care participă la evaluarea propunerilor pentru cererea de propuneri în cauză, el/ea poate fi exclus(ă) din cadrul procesului de evaluare respectiv, câtă vreme AECEC este în măsură să organizeze evaluarea propunerilor.

3.1.3. Condiții de desemnare, cod de conduită și conflicte de interese

Această secțiune vizează modul în care experții independenți sunt desemnați de către AECEC pentru a contribui la evaluarea inter pares a propunerilor depuse în cadrul programului specific „Idei”. AECEC poate aplica aceeași procedură, mutatis mutandis, pentru numirea experților responsabili cu îndeplinirea sarcinilor definite la articolul 27 alineatul (1) din normele de participare.

Pe baza modelelor aprobate de Comisie, AECEC redactează o scrisoare de desemnare, care urmează să fie semnată de expertul independent. Scrisoarea de numire stabilește cadrul relației dintre un expert independent și AECEC, în temeiul căruia lui sau ei i se poate solicita să sprijine CEC ca urmare a experienței sale profesionale.

Această scrisoare de desemnare prezintă condițiile generale aplicabile experților independenți, stabilește în special codul de conduită (anexat la scrisoarea de numire) pentru experții independenți participanți la evaluările inter pares, prevede dispozițiile principale referitoare la confidențialitate, la conflictul de interese și indică modul de tratare a datelor cu caracter personal.

Numirea va fi valabilă odată cu semnarea scrisorii de numire de către expertul independent și AECEC.

Alocarea sarcinilor de președinte, de membru și de evaluator al panelului, precum și a sarcinilor specifice observatorilor independenți oferă dreptul la compensații financiare. În acest caz, scrisoarea de numire va include condițiile generale de compensare.

În ceea ce privește arbitrii, alocarea de sarcini nu oferă dreptul la compensații financiare.

În contextul fiecărei alocări de sarcini, toți experții independenți trebuie să confirme că nu sunt angrenați într-un conflict de interese (descalificator sau potențial) pentru fiecare propunere pe care o examinează. Dacă un expert independent identifică un conflict de interese referitor la o propunere, măsurile care urmează să fie luate depind de natura conflictului, descalificator sau potențial.

Circumstanțele în care pot surveni conflictele de interese de tip „descalificator” sau „potențial” sunt definite în codul de conduită.

Experții independenți nu sunt autorizați să participe la evaluarea propunerilor din cadrul unei cereri de propuneri pentru care au depus ei înșiși o propunere.

În cazul existenței un conflict de interese descalificator, un expert independent nu trebuie să influențeze evaluarea inter pares a propunerii respective. În special, un expert independent nu este autorizat nici să contribuie ulterior la evaluarea individuală (de obicei de la distanță), nici să ia cuvântul sau să voteze în cadrul vreunei reuniuni a panelului referitoare la propunerea în cauză. În această situație, expertul independent trebuie să părăsească încăperea (sau forumul electronic) atunci când panelul supune discuției cazul individual al propunerii pentru care există un astfel de conflict de interese.

Dacă există un conflict de interese potențial, AECEC va analiza circumstanțele cazului și va lua o decizie. Expertul independent poate fi autorizat să participe la evaluarea inter pares a propunerii în cauză (expertul trebuie să semneze ulterior o declarație în acest sens) sau poate fi exclus într-un mod similar celui aplicabil unui conflict de interese descalificator.

Un expert trebuie să declare orice conflict de interese despre care are cunoștință anterior sesiunii de evaluare inter pares.

Dacă un conflict nebănuit își face apariția în timpul evaluării inter pares, expertul independent trebuie să informeze un responsabil oficial în acest sens. În cazul în care conflictul este în final considerat ca fiind unul descalificator, expertul independent trebuie să se abțină de la participarea în continuare la evaluarea inter pares a propunerii în cauză. Niciuna dintre observațiile făcute sau notele date anterior de expertul independent respectiv nu vor fi luate în considerare. În caz de necesitate, expertul independent va fi înlocuit.

Dacă un expert independent ascunde cu bună știință un conflict de interese descalificator sau potențial și dacă acest conflict este descoperit în timpul sesiunii de evaluare inter pares, expertul independent va fi exclus imediat și se vor aplica sancțiunile prevăzute în scrisoarea de numire. Toate sesiunile de evaluare inter pares la care acesta sau aceasta a participat vor fi declarate nule și neavenite, iar propunerea (propunerile) în cauză va (vor) fi evaluată (evaluate).

Prin analogie cu articolul 265a alineatul (3) din normele de aplicare privind regulamentul financiar (21), încălcarea codului de conduită de către expertul independent sau altă culpă gravă săvârșită de acesta poate fi considerată drept culpă profesională gravă și poate duce la excluderea acestuia de pe lista experților independenți care urmează să fie întocmită de AECEC. Ca urmare a unei astfel de excluderi, expertul independent va fi scos din baza de date și i se va interzice să se înregistreze din nou pe durata excluderii.

3.1.4. Observatori independenți

Experții independenți pot fi numiți ca observatori responsabili cu examinarea procesului de evaluare inter pares din punctul de vedere al modului de funcționare și al execuției acestuia. Mandatul observatorilor vizează întreaga sesiune de evaluare inter pares, inclusiv toate evaluările de la distanță. În cazul evaluărilor de la distanță, observatorii au acces la toate comunicările dintre AECEC și evaluatorii inter pares și pot intra în contact cu o parte sau cu totalitatea evaluatorilor inter pares pentru a le afla opinia cu privire la desfășurarea evaluării inter pares. Observatorii au acces la toate reuniunile care fac parte din sesiunea de evaluare inter pares.

AECEC semnează o scrisoare de numire cu fiecare observator independent. Pentru numirea observatorilor independenți se va utiliza modelul aprobat de Comisie. Codul de conduită aplicabil observatorilor din cadrul unui proces de evaluare inter pares se regăsește în modelul aprobat de Comisie.

AECEC va informa comitetele programelor cu privire la alegerea și la mandatul experților numiți ca observatori.

Responsabilitatea observatorilor va fi să analizeze derularea sesiunilor de evaluare inter pares din punctul de vedere al modalităților, și nu al rezultatelor, cu excepția cazului în care rezultatele evaluărilor inter pares depind în mod direct de aspectele operaționale. Din acest motiv, nu este necesar ca observatorii să dețină cunoștințe de specialitate în domeniul propunerilor care fac obiectul evaluării. Mai mult, se consideră că implicarea unor observatori cu cunoștințe prea aprofundate din domeniul științific și tehnic respectiv reprezintă un dezavantaj; astfel, se vor putea evita conflictele de interese dintre opiniile exprimate de aceștia cu privire la evaluările inter pares și funcționarea sesiunilor de evaluare. În orice caz, aceștia nu își vor exprima nicio opinie referitoare la propunerile în curs de evaluare sau la opiniile experților independenți asupra propunerilor.

Rolul observatorilor este de a oferi consiliere independentă cu privire la desfășurarea sesiunilor de evaluare inter pares, la modalitățile de îmbunătățire a procedurilor și la modul de aplicare a criteriilor de evaluare de către experții independenți. Observatorii verifică dacă procedurile stabilite sau menționate de aceste norme sunt respectate și informează conducerea programului cu privire la modalitățile de îmbunătățire a procesului.

Observatorii trebuie să respecte aceleași obligații de confidențialitate ca și experții independenți și să semneze scrisorile de numire, inclusiv acordurile de confidențialitate. Observatorilor li se interzice să divulge detalii cu privire la propuneri, la experții independenți desemnați să examineze propunerile sau la discuțiile purtate în cadrul panelurilor de evaluare inter pares.

Observatorii comunică CEC concluziile lor. De asemenea, observatorii sunt încurajați să poarte discuții informale cu reprezentanții oficiali ai AECEC implicați în sesiunile de evaluare inter pares și să facă observații cu privire la orice posibile îmbunătățiri care ar putea fi puse în practică imediat.

AECEC va informa comitetele programelor cu privire la constatările observatorilor și va face public un rezumat al raportului lor.

Executarea sarcinilor de observare a evaluărilor inter pares este condiționată de duratele maxime indicate în misiunea specifică. Acestea pot fi extinse cu ajutorul unui amendament scris.

3.1.5. Criteriile de evaluare inter pares

Criteriile de evaluare, inclusiv eventualii coeficienți de corectare, ponderi și plafoane asociate acestora, sunt stabilite în programul de lucru „Idei”, pe baza principiilor prevăzute de acesta și de normele de participare (22). Modul de aplicare a acestora este explicat în detaliu în Ghidul solicitantului (23).

Pentru propunerile care prezintă aspecte sensibile din punct de vedere etic (a se vedea anexa B) sau pentru cele care necesită o analiză aprofundată în privința securității (a se vedea anexa D) se aplică proceduri speciale.

3.1.6. Organizarea evaluării inter pares

Consiliul științific al CEC stabilește metodologia de evaluare inter pares, ale cărei detalii pot varia de la o cerere de propuneri la alta, și supraveghează procesul de evaluare inter pares, stabilind totodată reguli de procedură pentru panelurile CEC publicate pe site-ul web al CEC (Ghid pentru evaluatorii inter pares ai CEC). Consiliul științific al CEC își poate de asemenea delega membrii să participe ca observatori la reuniunile panelului. Cu toate acestea, membrii Consiliului științific nu au voie să influențeze în niciun caz rezultatul reuniunii panelului la care participă.

Evaluarea inter pares este organizată pe baza principiilor stabilite în secțiunea 2.1 de mai sus, pentru a se asigura evaluarea consecventă, riguroasă și calitativă a propunerilor, în funcție de criteriile fixate în programul de lucru „Idei”.

În cazul în care o cerere de propuneri prevede o procedură de evaluare în două etape, numai propunerile care trec de prima etapă, pe baza evaluării în funcție de un număr limitat de criterii, ajung în faza următoare de evaluare inter pares (24).

3.1.6.1. Evaluarea inter pares a proiectelor de cercetare de frontieră

Evaluarea inter pares se realizează cu ajutorul panelurilor formate din oameni de știință și cercetători independenți. Panelurile pot fi asistate de evaluatori sau de arbitri specializați, care efectuează evaluarea inter pares în totalitate sau parțial acasă sau la locul de muncă („evaluare la distanță”). Panelurile sunt înființate pentru a acoperi toate domeniile de cercetare ale cererii de propuneri, fiecare panel fiind responsabil pentru un anumit set de domenii de cercetare.

În conformitate cu regulile de procedură aplicabile panelurilor CEC menționate anterior, panelurile își desfășoară activitatea sub președinția unui expert independent cu experiență.

Orice evaluare inter pares poate fi organizată în două etape subsecvente. În acest caz, rezultatul primei etape servește ca bază pentru a doua etapă. Secvențialitatea evenimentelor dintr-o etapă este de obicei următoarea:

Alocarea propunerilor pentru paneluri: Fiecare propunere este alocată unui panel în funcție de tema propunerii. Alocarea inițială va avea la bază precizările făcute de solicitant, titlul și conținutul propunerii și/sau informațiile, eventual sub forma unor „cuvinte cheie”, furnizate în cadrul propunerii.

Evaluarea individuală: Propunerile se examinează, în funcție de criteriile relevante, de către cel puțin 3 evaluatori inter pares (25), cu competențe în domeniul științific și/sau tehnologic asociat propunerii, care pregătesc rapoartele de evaluare individuală (RAI).

Evaluarea de către panel: Panelurile au responsabilitatea de a examina consecvent propunerile care intră în aria lor de competență (26) și de a colabora în mod coerent cu celelalte paneluri, pentru a asigura coerența tratării propunerilor în cadrul tuturor panelurilor și pentru toate domeniile științifice/tehnologice deschise în cererea de propuneri.

Decizia unui panel cu privire la o propunere (inclusiv notele acordate propunerii pentru fiecare criteriu sau global, precum și poziția sa în clasamentul rezultat) se bazează pe evaluări individuale și pe discuții purtate în cadrul panelului și se ia numai dacă întrunește majoritatea voturilor. Etapa de evaluare de către panel ia forma unui clasament. În ultima fază a evaluării inter pares, panelul identifică propunerile care sunt recomandate pentru finanțare, conform bugetului asociat cererii de propuneri.

Interviuri: Evaluarea panelului poate include interviuri cu cercetătorul principal și/sau cu entitatea juridică responsabilă cu aplicarea, dacă acest lucru este specificat în programul de lucru „Idei”. Costurile de călătorie și de sejur suportate în legătură cu interviurile pot fi rambursate de către AECEC. Normele de rambursare aplicabile candidaților intervievați figurează în anexa C. Interviurile sunt conduse de cel puțin trei membri ai panelului. Interviurile pot fi susținute la locul de desfășurare a reuniunii evaluatorilor inter pares din cadrul panelului sau, dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, prin mijloace electronice (legătură video, teleconferință sau ceva asemănător).

Evaluarea de către diferitele paneluri (evaluare care presupune mai multe paneluri, domenii, teme de cercetare etc.): Evaluarea de către diferitele paneluri stabilește o clasificare finală recomandată a propunerilor reținute pentru cererea de propuneri în ansamblul său (înglobând toate domeniile de cercetare deschise în cererea de propuneri), ca urmare a unei evaluări aprofundate de către diferitele paneluri a calității propunerilor. Această evaluare se desfășoară în cadrul unui forum alcătuit din președinții panelurilor sau din membrii panelurilor delegați de aceștia. Evaluarea de către diferitele paneluri acordă o atenție deosebită propunerilor cu caracter interdisciplinar, care țin de competența mai multor paneluri, propunerilor din domenii noi și emergente și propunerilor cu „riscuri și beneficii ridicate”.

Dacă programul de lucru „Idei” stabilește bugete indicative asociate fiecărui panel, domeniu, temă de cercetare etc., discuția poate avea în vedere exclusiv alte propuneri decât cele care sunt suficient de bine clasate pentru a face obiectul bugetului indicativ aplicabil fiecărui panel, domeniu, temă de cercetare etc.

Pe baza evaluării inter pares se va întocmi un raport de evaluare (RE) pentru fiecare propunere, inclusiv în cazul unei evaluări de către diferitele paneluri, care să prezinte recomandarea finală a panelului cu privire la propunere, alături de evaluările individuale ale experților independenți, precum și orice recomandare făcută cu privire la valoarea finanțării ce urmează să fie acordată.

3.1.6.2. Procedura de depunere în două etape a propunerilor pentru proiectele de cercetare de frontieră

Cererea de propuneri va preciza cazurile în care se aplică o procedură de depunere în două etape a propunerilor. În astfel de cazuri, criteriile de evaluare aplicabile fiecărei etape vor figura în programul de lucru „Idei”. Metodologia exactă pentru evaluarea inter pares aplicabilă primei și celei de-a doua etape poate fi diferită (de exemplu, în ceea ce privește utilizarea evaluatorilor din cadrul panelului, arbitrii și/sau interviurile cu cercetătorul principal).

Cercetătorii principali trebuie să depună inițial o propunere succintă. Propunerea depusă în prima etapă este evaluată în raport cu criteriile aplicabile acestei etape stabilite în cererea de propuneri.

Ca urmare a propunerii depuse în prima etapă, evaluarea de către panel poate avea drept rezultat, pentru propunerile reținute, adresarea unei invitații pentru depunerea unei propuneri în a doua etapă. Independent de orice evaluare suplimentară efectuată de diferitele paneluri, acestea sunt abilitate în această etapă, conform competențelor lor, să recomande ca propunerile să fie acceptate pentru a doua etapă.

Solicitanții care au trecut de prima etapă vor fi invitați să depună o propunere mai detaliată sau informații mai complete și mai actualizate cu privire la propunerea inițială, într-un termen stabilit special pentru a doua etapă. Pentru a veni în sprijinul principiului tratamentului echitabil, panelul poate recomanda excluderea de la o evaluare suplimentară a propunerilor depuse în a doua etapă, care se îndepărtează în mod semnificativ de la propunerea corespondentă depusă în prima etapă.

Procesul de evaluare inter pares aplicabil celei de-a doua etape urmează pașii descriși la punctul 3.1.6.1.

3.1.6.3. Evaluarea inter pares a acțiunilor de coordonare și sprijin

Evaluarea inter pares a acțiunilor de coordonare și sprijin urmează pașii descriși la punctul 3.1.6.1. Evaluarea panelului poate reprezenta ultima etapă înainte ca AECEC să aprobe lista cu clasamentul final.

Singura excepție de la această procedură va fi reprezentată de cazul acțiunilor de coordonare și de sprijin care fac obiectul articolului 14 din Normele de participare, conform căruia experții independenți sunt desemnați numai dacă AECEC consideră acest lucru oportun.

Detalii suplimentare cu privire la procedura de evaluare inter pares a acțiunilor de coordonare și sprijin se vor regăsi în programul de lucru „Idei”, în cererea de propuneri și în Ghidul solicitantului.

3.1.7. Rezultatele evaluării inter pares, selectarea și respingerea propunerilor

Consiliul științific al CEC confirmă lista cu clasamentul final al propunerilor recomandate pentru finanțare în urma evaluării inter pares.

Pe baza rezultatelor evaluării inter pares și a întocmirii listei cu clasamentul final de către Consiliul științific al CEC, AECEC stabilește lista (listele) finală (finale) cu propunerile pentru o eventuală finanțare.

Aceasta are drept rezultat:

—

O listă de propuneri de o calitate suficient de bună pentru a fi reținute în vederea unei eventuale finanțări. Această listă este prezentată în ordinea preferințelor, stabilindu-se astfel prioritatea în vederea finanțării în limitele bugetului disponibil pentru cererea de propuneri în cauză (lista cu propunerile reținute). Dacă cererea de propuneri stabilește bugete indicative pentru anumite paneluri, domenii, teme de cercetare etc., pot fi pregătite liste separate cu propunerile reținute pentru fiecare domeniu.

—

Dacă finanțarea totală recomandată pentru propunerile reținute ca urmare a evaluării inter pares depășește bugetul disponibil pentru cererea de propuneri, poate fi întocmită una (sau – în cazul bugetelor indicative asociate diferitelor paneluri, domenii, teme de cercetare etc. – mai multe) listă (liste) de rezervă cu propuneri. Numărul propunerilor de pe lista de rezervă este stabilit de AECEC în funcție de constrângerile bugetare și se bazează pe eventualitatea ca propunerile să poată beneficia în cele din urmă de finanțare datorită unor evenimente probabile, cum ar fi retragerea unor propuneri sau disponibilitatea unui buget suplimentar.

—

O listă cu propunerile care nu vor fi reținute pentru finanțare. Această listă include propunerile considerate ca nefiind eligibile (anterior, în timpul sau ulterior evaluării inter pares), propunerile considerate insuficiente din punct de vedere calitativ, propuneri care, din cauza clasării pe o poziție inferioară în clasament, nu pot beneficia de finanțare deoarece bugetul disponibil este insuficient și propuneri care figurează încă pe lista de rezervă după epuizarea bugetului pentru o anumită cerere de propuneri.

Evaluarea calității și clasarea recomandată în vederea finanțării propunerilor de pe lista cu propunerile reținute se bazează pe evaluarea inter pares a propunerii în funcție de toate criteriile relevante. Cu toate acestea, atunci când o cerere de propuneri indică o procedură de evaluare inter pares în două etape și, astfel, atunci când se consideră că o propunere nu îndeplinește un prag de calitate aplicabil unui anumit criteriu de evaluare din cadrul cererii de propuneri, propunerea respectivă poate fi recomandată pentru respingere definitivă cu ocazia evaluării inter pares, fără a fi în mod necesar evaluată în funcție de alte criterii aplicabile.

Nu se selectează nicio propunere care contravine principiilor etice fundamentale sau care nu îndeplinește condițiile stabilite în programul specific „Idei”, în programul de lucru „Idei” sau în cererea de propuneri (27). Propunerile pot fi de asemenea respinse din motive etice sau de securitate, conform procedurilor din anexa B și, respectiv, anexa D.

Orice eventual cercetător principal sau orice eventuală entitate juridică responsabilă cu aplicarea pentru o acțiune indirectă în cadrul Programului specific „Idei” care a comis o abatere (28) în ceea ce privește implementarea oricărei alte acțiuni indirecte în cadrul programelor-cadru poate fi exclusă în orice moment din procedura de selecție, ținându-se cont în mod corespunzător de principiul proporționalității.

3.1.8. Feedback

Ca urmare a evaluării inter pares, AECEC oferă feedback cercetătorului principal și entității juridice responsabile cu aplicarea. Toate comunicările și feedbackul din partea AECEC către cercetătorul principal și entitatea juridică responsabilă cu aplicarea se vor realiza prin intermediul unui cont de e-mail securizat. Ghidul solicitantului va indica data preconizată de primire a feedbackului.

(a)

Ca urmare a evaluării inter pares realizată în prima etapă a unei evaluări inter pares în două etape:

Cei ale căror propuneri vor fi considerate neeligibile vor fi informați cu privire la motivele unei astfel de decizii. Propunerile neeligibile nu sunt evaluate.

Cei ale căror propuneri nu sunt pentru etapa următoare vor primi feedback la evaluarea inter pares sub forma unui raport de evaluare.

În fine, cei ale căror propuneri sunt reținute pentru etapa următoare vor primi o notificare și pot fi invitați să participe la un interviu.

(b)

Ca urmare a evaluării inter pares realizată în prima etapă a unei proceduri de depunere în două etape:

Cei ale căror propuneri vor fi considerate neeligibile vor fi informați cu privire la motivele unei astfel de decizii. Propunerile neeligibile nu sunt evaluate.

Cei ale căror propuneri nu sunt reținute pentru etapa următoare vor primi feedback la evaluarea inter pares sub forma unui raport de evaluare.

În fine, cei ale căror propuneri sunt reținute pentru etapa următoare vor fi invitați să depună o propunere în a doua etapă și pot fi invitați să participe la un interviu.

(c)

Ca urmare a celei de-a doua evaluări inter pares realizate în cazurile (a) și (b) de mai sus și ca urmare a evaluării inter pares unice în cazul unei depuneri unice și al unei evaluări într-o singură etapă:

Cei ale căror propuneri vor fi considerate neeligibile vor fi informați cu privire la motivele unei astfel de decizii. Propunerile neeligibile nu sunt evaluate.

Propunerile a căror calitate este superioară sau inferioară pragului calitativ vor primi feedback la evaluarea inter pares sub forma unui raport de evaluare.

Raportul de evaluare prezintă rezultatul evaluării inter pares și conține, după caz, observații și nota globală și/sau notele acordate pentru fiecare criteriu. În cazul propunerilor reținute, raportul de evaluare indică, după caz, orice recomandare făcută cu privire la valoarea maximă a finanțării ce urmează a fi acordate, orice alte recomandări corespunzătoare cu privire la desfășurarea proiectului și/sau sugestii de îmbunătățire a metodologiei și a programului de lucru.

În cazul propunerilor respinse ca urmare a faptului că s-au situat sub pragul de calitate, este posibil ca observațiile incluse în raportul de evaluare să fie complete numai pentru criteriile examinate până în etapa în care nu s-a atins pragul.

Cei ale căror propuneri au fost respinse ca urmare a unor considerații etice și de securitate vor fi informați cu privire la motivele unei astfel de decizii.

3.1.9. Proceduri de asistență și de recurs

AECEC oferă informații cu privire la procedura care trebuie urmată de cercetătorii principali și/sau de entitățile juridice responsabile cu aplicarea pentru a răspunde la întrebările sau pentru a soluționa cererile de recurs (29) referitoare la rezultatele unei anumite evaluări inter pares în legătură cu o cerere de propuneri CEC.

Orice întrebare sau cerere referitoare la recurs trebuie să conțină cel puțin denumirea cererii de propuneri, numărul propunerii (dacă există), titlul propunerii și o descriere a problemelor întâlnite.

Cât despre aspectele legate de verificarea eligibilității și/sau procesul de evaluare inter pares a unei anumite propuneri, se stabilește o procedură de recurs cu scopul de a se raporta orice deficiențe întâlnite în ceea ce privește rezultatele verificării eligibilității sau modul de evaluare a unei propuneri, susceptibile a fi periclitat luarea unei decizii de finanțare sau de nefinanțare a propunerii respective. Poate fi convocat un comitet de recurs pentru a examina cazul respectiv. În cazul în care comitetul trebuie să analizeze chestiuni legate de eligibilitate, acesta poate cere sfatul comitetului de revizuire a eligibilității (a se vedea secțiunea 2.2.6). Comitetul va reuni personal dotat cu competențele științifice/tehnice și juridice necesare. Cu toate acestea, comitetul însuși nu evaluează propunerea. În funcție de tipul cererii, comitetul poate reexamina CV-urile experților independenți, observațiile acestora și raportul de evaluare. Comitetul nu va pune la îndoială raționamentul științific al panelurilor de experți calificați în mod corespunzător.

În lumina acestei reexaminări, comitetul va recomanda luarea de măsuri de către AECEC. În cazul în care comitetul consideră că cererea este justificată, acesta poate sugera reexaminarea parțială sau completă a propunerii de către experți independenți.

Orice solicitări de recurs trebuie făcute în termen de o lună de la data de transmitere a feedbackului prin intermediul contului de e-mail securizat al AECEC, conform celor descrise în secțiunea 3.1.8. Ghidul solicitantului conține detalii privind procedura de recurs. Comitetul de recurs nu se va ocupa de cererile neeligibile.

Reclamanții vor primi răspuns în termen de trei săptămâni de la termenul limită de depunere a cererilor de recurs. Dacă în etapa respectivă nu va fi posibilă prezentarea unui răspuns definitiv, răspunsul va indica data la care un astfel de răspuns va putea fi prezentat.

3.1.10. Raportare și informații privind procesul de evaluare inter pares

Ca urmare a evaluării inter pares, AECEC pregătește un raport pe care îl pune la dispoziția Consiliului științific al CEC și Comitetului privind programul „Idei”. Raportul oferă informații statistice cu privire la propunerile primite (de exemplu numărul, temele prioritare vizate, categoriile de entități juridice responsabile cu aplicarea și bugetul solicitat), la procedura de evaluare și la experții independenți.

În scopuri de comunicare, AECEC poate publica, la finele procesului de evaluare și în mediile corespunzătoare, informații generale cu privire la rezultatul evaluării inter pares. Mai mult, AECEC poate publica informații cu privire la propunerile evaluate situate deasupra pragului de calitate ca urmare a evaluării (sau ulterior etapei 2 din cadrul evaluării în două etape) (30) și în cazul cărora solicitanții au convenit individual cu privire la publicarea datelor specifice (31).

În scopurile legate de monitorizare, studiu și evaluare prevăzute de programele de lucru „Idei”, este posibil ca AECEC să solicite ca propunerile depuse să fie procesate de terți (32), conform dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului. Solicitanții (33) sunt invitați să își exprime liberul consimțământ individual în privința procesării propunerilor. Consimțământul individual nu este obligatoriu și se acordă voluntar de către solicitanți. Refuzul de acordare a consimțământului individual nu afectează procesul de evaluare.

4. DECIZIA DE ACORDARE ȘI PREGĂTIREA ACORDURILOR DE GRANT

Granturile se acordă entităților juridice responsabile cu aplicarea de către ordonatorul de credite competent, în limitele bugetului disponibil, pe baza listei cu clasamentul final stabilită de AECEC conform secțiunii 3.1.7, sub forma unui acord de grant oficial.

Acordurile de grant se încheie cu entitățile juridice responsabile cu aplicarea, sub rezerva respectării procedurilor financiare și juridice interne (34) și a verificării respectării cerințelor menționate în această secțiune.

Cu ocazia pregătirii acordului de grant, cercetătorului principal și entității juridice responsabile cu aplicarea li se poate solicita să ofere informații suplimentare în legătură cu proiectul și perspectivele gestionării acestuia (35). În cazul în care mai mulți participanți sunt asociați proiectului, cercetătorului principal sau entității juridice responsabile cu aplicarea li se poate solicita să obțină astfel de informații și asigurări de la ceilalți participanți.

Pe baza rezultatului procesului de evaluare, este posibil ca, în cazul anumitor propuneri, să se solicite respectarea unor condiții suplimentare (36) pentru încheierea unui acord de grant. Este necesar ca astfel de condiții să fie documentate în mod corespunzător și notificate cercetătorului principal și entității juridice responsabile cu aplicarea respective, odată cu raportul de evaluare.

Nu se pot acorda granturi entităților juridice responsabile cu aplicarea care, la momentul unei proceduri de acordare a grantului, se află într-una din situațiile menționate la articolul 93 alineatul (1) (faliment etc.), articolul 94 (fals în declarații etc.), articolul 96 alineatul (2) litera (a) (excluderea de la contracte sau granturi finanțate de la bugetul Uniunii Europene) din Regulamentul financiar. Solicitanții trebuie să certifice faptul că nu se află într-una din situațiile enumerate anterior (37).

Dacă va fi necesar, aspectele etice vor fi clarificate mai în detaliu în această etapă. În acest scop, AECEC va numi experți independenți care să participe la procesul de evaluare din punct de vedere etic. (A se vedea anexa B).

Pregătirea grantului nu implică negocieri de natură științifică/tehnică. Grantul se acordă ulterior entității juridice responsabile cu aplicarea, pe baza propunerii depuse și a finanțării recomandate ca urmare a evaluării inter pares și cu condiția existenței unui acord între entitatea juridică responsabilă cu aplicarea și cercetătorul principal.

Dacă ajungerea la un acord cu cercetătorul principal și cu entitatea juridică responsabilă cu aplicarea se dovedește imposibilă sau dacă doar unul sau niciunul dintre aceștia nu a semnat vreun acord suplimentar obligatoriu într-un termen limită rezonabil ce poate fi impus, pregătirile de acordare a grantului pot fi anulate.

Pregătirea acordului de grant pentru propunerile de pe lista de rezervă pot începe odată cu certitudinea că bugetul disponibil este suficient pentru a finanța unul sau mai multe dintre aceste proiecte. În funcție de disponibilitatea bugetară, pregătirile pentru acordarea grantului vor decurge în ordine descrescătoare, începând cu propunerea clasată prima în clasamentul final.

5. ANEXE

5.1. Anexa A – Proceduri de depunere a propunerilor în scris

În cazuri excepționale, dacă un solicitant nu dispune de niciun mijloc de accesare a sistemului electronic de depunere a propunerilor și dacă este imposibil să se ofere acest acces, acesta/aceasta poate cere permisiunea AECEC de a depune propunerea în scris. O astfel de solicitare, care trebuie să explice clar circumstanțele specifice cazului, trebuie primită de AECEC cu cel târziu o lună înainte de termenul limită al cererii de propuneri.

Cererile de autorizare a depunerii propunerilor în scris se vor trimite la următoarea adresă:

Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare

Șeful departamentului de „Management științific”

COV2

B-1049 Bruxelles

Belgia

AECEC va răspunde la această cerere în termen de cinci zile lucrătoare de la primire. Dacă se acordă o derogare, AECEC va trimite solicitantului în cauză formularele de propunere în scris.

Dacă, având în vedere caracteristicile unei anumite cereri de propuneri, depunerile prin mijloace electronice ar fi nepotrivite, AECEC poate decide de la început să accepte depuneri în scris. În asemenea cazuri, această posibilitate va fi indicată în cererea de propuneri, iar formularele de propuneri în scris vor fi puse la dispoziția tuturor solicitanților.

În cazul în care se permite depunerea propunerilor în scris, fie printr-o derogare specială, fie printr-o derogare generală conform celor descrise anterior, livrarea coletelor care conțin propuneri în scris poate să aibă loc prin intermediul serviciilor poștale obișnuite, al serviciilor de curierat privat sau în persoană. Versiuni ale propunerilor transmise pe suport electronic amovibil (de exemplu CD-ROM sau orice alt suport electronic similar), prin e-mail sau fax vor fi excluse. Propunerile depuse în scris trebuie transmise într-un singur colet. Dacă solicitanții doresc să depună modificări ale unei propuneri sau informații suplimentare, aceștia trebuie să indice clar care părți din propunere au fost modificate, iar modificările/părțile adăugate trebuie depuse și primite anterior datei de închidere a cererii de propuneri. Părțile adăugate sau modificate ale unei propuneri primite ulterior datei de închidere a cererii de propuneri nu vor fi procesate și nici evaluate.

În cazul unei propuneri trimise prin serviciile de poștă sau curierat, timbrul poștal sau data chitanței de depunere constituie dovezi ale datei de trimitere. Coletele care conțin propuneri pot fi deschise, la primire, de către AECEC (38), în scopul înregistrării în bazele de date a detaliilor administrative și pentru a permite returnarea unui aviz de primire.

5.2. Anexa B – Proceduri de evaluare etică

Introducere

În vederea implementării articolului 6 din PC7 și a articolului 15 din Normele de participare, procedura de evaluare include o identificare inițială a problemelor etice ridicate de propuneri, urmată de o examinare etică a propunerilor care ridică astfel de probleme. În caz de necesitate, o evaluare etică a propunerilor poate avea loc după examinarea etică și înainte de orice decizie de selectare luată de AECEC conform normelor stabilite. Examinarea și evaluarea etică (care în prezenta anexă poartă împreună denumirea de „procedura de evaluare etică”) sunt desfășurate de experți independenți dotați cu competențe adecvate din domeniul eticii.

Obiectivul acestei proceduri de evaluare etice este de a garanta că Uniunea Europeană nu sprijină o activitate de cercetare care ar contraveni principiilor etice fundamentale stabilite de normele UE pertinente și de a identifica dacă cercetarea respectă normele aferente eticii în materie de cercetare stabilite prin deciziile privind PC7 și Programul specific „Idei”. Avizele Grupului european pentru etica în știință și noile tehnologii sunt și vor fi luate în considerare.

Propuneri

Dacă va fi cazul și/sau dacă cererea de propuneri o va cere, propunerile vor trebui să includă o secțiune axată pe aspecte etice menită:

—	să descrie eventualele aspecte etice ale activității de cercetare propuse din punctul de vedere ale obiectivelor sale, al metodologiei și al implicațiilor potențiale ale rezultatelor sale;

—	să justifice conceperea proiectului de cercetare din punct de vedere etic;

—	să explice modalitatea în care cerințele de ordin etic prevăzute în programul de lucru vor fi îndeplinite;

—	să precizeze măsura în care propunerile respectă prevederile juridice și etice în vigoare în țara în care se preconizează să se desfășoare activitatea de cercetare;

—	să precizeze termenul în care orice autoritate relevantă de la nivel național (cum ar fi autoritatea responsabilă cu protecția datelor, autoritatea responsabilă cu studiile clinice etc.) poate depune o cerere pentru emiterea unui aviz și/sau a unei aprobări.

În acest scop, solicitanții trebuie să completeze „Tabelul privind aspectele etice” care figurează în Ghidul solicitantului.

AECEC poate contacta solicitantul în orice moment al procesului, pentru a obține informații suplimentare pertinente în cazul examinării și acceptării din punct de vedere etic.

ModalităȚi Procedurale Generale

Proceduri de examinare etică și organizarea panelurilor de evaluare etică

Examinarea preliminară internă a propunerilor

Echipa responsabilă cu aspectele etice a AECEC va desfășura o examinare preliminară a tuturor propunerilor recomandate pentru finanțare, în vederea identificării acelor propuneri care nu ridică niciun fel de probleme etice și care pot fi declarate eligibile pentru finanțare fără implicarea unor experți independenți. Toate celelalte propuneri fac obiectul unei analize etice mai aprofundate. Acest proces se bazează pe „Tabelul privind aspectele etice” și pe propunerile depuse de solicitanți.

Depunerea de propuneri la panelul de examinare etică

Toate propunerile identificate odată cu examinarea preliminară ca ridicând probleme etice sunt prezentate panelului de examinare etică, alcătuit din experți independenți dotați cu competențe corespunzătoare în domeniul eticii.

Experții din cadrul panelului identifică acele propuneri care abordează în mod satisfăcător aspectele etice, propunerile care pot fi acceptate pe baza unor informații documentate satisfăcătoare și/sau a aprobării la nivel național, precum și pe cele care necesită o atenție suplimentară având în vedere importanța aspectelor etice ridicate și care trebuie prezentate în vederea unei evaluări etice (39).

În cazul fiecărei propuneri examinate, experții pregătesc și semnează un Raport privind examinarea etică, care include o secțiune cu cerințe. Aceste cerințe devin obligații contractuale.

Depunerea de propuneri la panelul de evaluare etică

Proiectele care ridică probleme etice importante, identificate în urma examinării etice, sunt înaintate unui panel de evaluare etică. Aspecte precum intervențiile asupra ființelor umane (40), cercetarea în domeniul embrionilor umani și al celulelor stem embrionare umane, precum și al primatelor neumane se depun automat (41) în vederea evaluării etice.

Panelul de evaluare etică verifică problemele etice ridicate de o propunere și identifică cerințele de ordin etic care trebuie îndeplinite pentru a accepta propunerea din punct de vedere etic. În această etapă, panelul de evaluare etică poate identifica propunerile care ridică probleme etice grave ce pot duce la excluderea proiectului din cadrul procesului de acordare a grantului.

Alcătuirea panelurilor de examinare sau de evaluare etică

Panelurile de examinare sau de evaluare etică sunt alcătuite din experți independenți dintr-o varietate de discipline precum drept, sociologie, psihologie, filozofie și etică, medicină, biologie moleculară, chimie, fizică, inginerie, medicină veterinară și dispun de un echilibru rezonabil între membrii cu pregătire științifică și cei fără pregătire științifică.

Dintre experții identificați și selectați de Comisie pentru PC7 sau dintre cei identificați de Consiliul științific, AECEC va selecta și desemna experți cu competențe corespunzătoare în domeniul eticii. Panelurile sunt echilibrate din punct de vedere geografic și al ponderii ambelor sexe, alcătuirea lor depinzând totodată de tipul propunerilor care trebuie evaluate. În scopul procesului de acceptare din punct de vedere etic, scrisorile tip de desemnare aprobate de Comisie pentru experții independenți se vor utiliza în mod corespunzător pentru desemnarea experților în domeniul eticii.

Reprezentanții societății civile pot fi invitați la reuniunile panelului.

Evaluarea etică

În general, într-o primă etapă, experții independenți evaluează propunerile de la distanță. Apoi, într-o a doua etapă, propunerile sunt discutate în cadrul unui panel de evaluare desemnat în mod corespunzător, în vederea adoptării unei decizii consensuale.

Panelul elaborează un raport de evaluare etică. Raportul de evaluare etică include o listă a aspectelor etice, o descriere a modului în care aspectele sunt abordate de cercetătorul principal și de echipa sa, cerințele și recomandările panelului de evaluare etică. Raportul este semnat de experții care fac parte din panelul de evaluare etică. În cazul în care nu se ajunge la nici un consens, raportul reflectă opinia majorității experților panelului de evaluare etică.

Rapoartele aferente examinării etice și evaluării etice

Cercetătorul principal și entitatea juridică responsabilă cu aplicarea sunt informate cu privire la rezultatul procedurii de evaluare etică, fie cu ajutorul raportului aferent examinării etice, fie al celui aferent evaluării etice, fără însă a face cunoscută identitatea experților.

Decizia de finanțare a unui proiect va ține seama de rezultatele procedurii de evaluare etică. Acest fapt poate implica modificarea acordului de grant și a anexelor la acesta sau, în cazuri extreme, finalizarea pregătirilor pentru acordul de grant.

Aprobări la nivel național și avizele comitetelor competente de etică

AECEC se asigură, înainte de semnarea acordului de grant, că solicitanții au primit aprobarea adecvată din partea autorității naționale și/sau avize favorabile din partea comitetelor competente de etică. Dacă, înainte de începerea acordului de grant, nu se obține aprobarea din partea autorității naționale și/sau un aviz favorabil din partea unui comitet de etică de la nivel local, acordul de grant prevede o clauză specială, care dispune obținerea autorizației sau a avizului pertinent înainte de demararea cercetării aferente.

Măsuri subsecvente și audit în materie de etică

Propunerile care fac obiectul unei examinări etice și/sau al unei evaluări etice pot fi clasificate de experți ca numărându-se printre cele care necesită luarea de măsuri subsecvente sau efectuarea unui audit în materie de etică (Ethics Follow-up/Audit – EFA). Măsurile subsecvente sau auditul în materie de etică sunt întreprinse de experți specializați în aspecte etice, cel mai devreme la data primei perioade de raportare financiară aferente propunerii. Obiectivul procedurii EFA este acela de a le acorda sprijin beneficiarilor de granturi pentru ca aceștia să poată face față aspectelor etice pe care le ridică activitatea lor și, dacă este necesar, să ia măsuri corective.

În cazuri extreme, procesul EFA poate rezulta într-o recomandare adresată AECEC în scopul rezilierii acordului de grant. Organizarea și implementarea procedurii EFA sunt responsabilitatea sectorului de evaluare etică al Comisiei (DG RTD).

Modalități procedurale specifice aplicabile activităților de cercetare care implică utilizarea celulelor stem embrionare umane (42)

În cazul evaluării și selectării propunerilor care implică utilizarea de celule stem embrionare umane (human embryonic stem cells – hESC) și înainte de pregătirea acordurilor de grant aferente, AECEC utilizează următoarea procedură:

Procedura de evaluare științifică generală inter pares, conform secțiunii 3 de mai sus. Mai mult, experții independenți responsabili cu această evaluare analizează următoarele aspecte:

—

dacă proiectul servește unor scopuri de cercetare importante menite să contribuie la progresul în materie de cunoștințe științifice aparținând cercetării fundamentale din Europa sau la acumularea de noi cunoștințe medicale destinate dezvoltării metodelor preventive, terapeutice și de diagnosticare aplicate în cazul ființelor umane;

—

dacă este necesar să se recurgă la hESC pentru a se atinge obiectivele științifice prezentate în propunere; în special, dacă solicitanții trebuie să demonstreze, cu ajutorul unor documente, că alternativele validate adecvate (mai ales celulele stem provenind din alte surse sau având alte origini) nu sunt potrivite și/sau disponibile pentru a se atinge obiectivele vizate de propunere. Această din urmă prevedere nu se aplică cercetării care compară hESC cu alte celule stem umane.

Procedura de evaluare etică

Propunerile de cercetare recomandate pentru finanțare care implică utilizarea hESC sunt prezentate Comisiei (DG RTD) în vederea evaluării etice. Procedurile aplicate evaluării etice de către Comisie pentru propunerile din cadrul PC7 care implică utilizarea hESC sunt descrise în scrisorile tip de desemnare aprobate de Comisie.

Aprobări la nivel național și avizele comitetelor competente de etică

AECEC se asigură, înainte de semnarea acordului de grant, că solicitanții au primit aprobarea adecvată din partea autorităților locale sau naționale.

Dacă, înainte de data preconizată de începere a acordului de grant, nu se poate obține aprobarea din partea autorității naționale și/sau un aviz favorabil din partea unui comitet de etică de la nivel local, acordul de grant poate fi încheiat cu condiția includerii unei clauze speciale, care să dispună obținerea autorizației sau a avizului pertinent înainte de demararea activităților de cercetare aferente.

Cu ocazia pregătirii acordului de grant, trebuie să se țină seama de rezultatele evaluării etice. Aceasta poate implica modificarea descrierii activității stabilite în acordul de grant sau, în anumite cazuri, încetarea pregătirii acordului de grant.

În cazul propunerilor care implică utilizarea hESC, după terminarea evaluării etice și în conformitate cu articolul 6 alineatul (9) din Decizia 2006/972/CE a Consiliului (43), procedura normativă stabilită la articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului se aplică în ceea ce privește aprobarea finanțării și adoptarea acțiunilor care implică utilizarea hESC.

Mai mult, AECEC va încuraja cercetătorul principal să asigure comunicarea adecvată cu registrul european privind hESC (http://www.hescreg.eu/). Acest lucru este necesar pentru a se asigura transparența în privința liniilor hESC utilizate și o amplă diseminare a informațiilor disponibile în legătură cu aceste linii.

5.3. Anexa C – Norme pentru rambursarea cheltuielilor de călătorie, a indemnizației zilnice și a indemnizației de cazare pentru cercetătorii principali invitați să participe la interviu (44)

Articolul 1

(1) Aceste norme se aplică:

(a)	Candidaților invitați de AECEC să participe la un interviu conform secțiunii 3.1.6.1.

(b)	Oricărei persoane care însoțește o persoană cu handicap care a fost invitată de AECEC să participe la o reuniune în calitate de intervievat.

(2) Ordonatorii responsabili cu angajamentele vor avea grijă în mod special ca interviurile să fie organizate astfel încât să le permită intervievaților să beneficieze de cele mai mici tarife de călătorie.

Ordonatorii responsabili cu plata vor acorda o atenție deosebită cererilor de rambursare care privesc rambursarea zborurilor anormal de costisitoare. Aceștia își rezervă dreptul de a efectua orice verificare necesară și de a cere intervievatului orice document justificativ util în acest sens. De asemenea, dacă acest lucru se dovedește justificat, aceștia își rezervă dreptul de a limita rambursarea la tarifele practicate în mod normal pe traseul obișnuit între locul convocării intervievatului și locul reuniunii.

(3) Dacă, ținând seama de cheltuielile suportate de intervievații cu handicap din cauza handicapului lor sau din cauza persoanei însoțitoare, indemnizațiile prevăzute la articolul 3 sunt în mod evident inadecvate, cheltuielile se rambursează la solicitarea ordonatorului responsabil odată cu prezentarea documentelor justificative.

(4) AECEC nu răspunde pentru daunele materiale, morale sau fizice suferite de candidații invitați la interviu sau de persoanele care însoțesc o persoană cu handicap invitată la interviu pe parcursul călătoriei sau al sejurului la locul unde se desfășoară interviul, cu excepția cazului în care aceste daune sunt imputabile în mod direct AECEC.

În mod special, intervievaților invitați care utilizează propriul mijloc de transport în scopul deplasării către aceste interviuri le revine în întregime responsabilitatea cu privire la accidentele în care ar putea fi implicați.

Articolul 2

(1) Toți intervievații au dreptul la rambursarea cheltuielilor lor de călătorie de la locul de convocare specificat în invitație (adresa profesională sau adresa privată) la locul de desfășurare a interviului, cu ajutorul celor mai adecvate mijloace de transport ținând cont de distanța în cauză. În general, pentru călătorii mai scurte de 400 de km (într-un singur sens, pe baza distanței oficiale cu trenul), este vorba de o călătorie cu trenul la clasa întâi, iar pentru distanțe mai mari de 400 de km, de o călătorie cu avionul la clasa „economic”.

În cazul în care deplasarea cu avionul implică un zbor de cel puțin 4 ore fără escale, se rambursează costul unui bilet de avion la clasa „business”.

(2) Cheltuielile unei deplasări cu autovehiculul propriu se rambursează în condiții identice cu rambursarea biletului de tren la clasa întâi.

(3) Dacă traseul nu este deservit de un tren, costul deplasării cu autovehiculul propriu se rambursează la o rată de 0,22 EUR per km.

(4) Costurile unei deplasări cu taxiul sau cheltuielile de parcare suportate la locul de convocare (sau la aeroportul de plecare) nu se rambursează.

Articolul 3

(1) Indemnizația zilnică plătită pe zi de interviu acoperă în mod forfetar toate cheltuielile suportate la locul de desfășurare a interviului, inclusiv cheltuielile de masă și deplasările cu mijloacele de transport locale (autobuz, tramvai, tren, metrou, taxi, parcare, taxa de autostradă etc.), precum și asigurările de călătorie și de accident.

(2) Indemnizația zilnică va fi de 92,00 EUR.

(3) Dacă locul de convocare menționat în invitația la interviu se află la cel mult 100 de km de locul de desfășurare a interviului, indemnizația zilnică este mai mică cu 50 %.

(4) Intervievații care trebuie să petreacă una sau mai multe nopți la locul de desfășurare a interviului, deoarece orarele de desfășurare a interviurilor sunt incompatibile cu orarele zborurilor și ale trenurilor (45), beneficiază de asemenea de o indemnizație de cazare. În acest caz, indemnizația este de 100,00 EUR pe noapte. Numărul de nopți nu trebuie să depășească numărul zilelor de interviu + 1.

(5) În mod excepțional, se achită o indemnizație de cazare și/sau o indemnizație zilnică suplimentară dacă, prin prelungirea șederii, intervievatul poate să obțină o reducere a cheltuielilor de transport mai mare decât valoarea acestor indemnizații.

Articolul 4

(1) Rambursarea se face de către AECEC ca urmare a depunerii unei cereri de rambursare, completată în mod corespunzător și semnată de intervievat și de ordonatorul AECEC responsabil cu certificarea prezenței intervievatului.

Prin semnarea cererii de rambursare, intervievații fac o declarație pe propria răspundere conform căreia cheltuielile de călătorie și/sau indemnizațiile solicitate nu vor fi suportate de o altă instituție a Uniunii Europene, nici de o altă organizație sau persoană, pentru aceeași călătorie sau pentru aceeași perioadă, și că cererea lor corespunde cheltuielilor reale suportate. Abaterile și/sau falsul în declarații vor avea drept consecință aplicarea de sancțiuni administrative prin analogie cu articolul 265a alineatul (3) din normele de implementare a Regulamentului financiar.

(2) Cheltuielile de transport se rambursează, cu condiția prezentării documentelor justificative în original în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la ultima zi de interviu: biletele și facturile sau, în cazul rezervărilor online, foaia imprimată cu rezervarea electronică și cărțile de îmbarcare pentru călătoria „dus”. Documentul prezentat trebuie să facă dovada clasei cu care s-a călătorit, orarul călătoriei și suma plătită.

Exceptând cazul în care intervievatul poate să prezinte o justificare adecvată care să fie acceptată printr-o decizie avizată a ordonatorului responsabil, nerespectarea dispozițiilor prezentului alineat nu absolvă AECEC de obligația de rambursare a cheltuielilor de transport sau de plata indemnizațiilor.

(3) AECEC rambursează cheltuielile suportate de intervievat în perioada care figurează în normele de implementare a Regulamentului financiar.

(4) Cheltuielile de călătorie se rambursează în euro, după caz, la cursul de schimb aplicabil în ziua interviului.

(5) Indemnizația zilnică și, după caz, indemnizația de cazare se achită în euro la rata forfetară aplicabilă în ziua interviului. Indemnizația zilnică și cea de cazare pot fi ajustate în funcție de modificarea costului vieții în Bruxelles.

(6) Toate rambursările cheltuielilor de călătorie, indemnizațiile zilnice și/sau indemnizațiile de călătorie se virează în același cont bancar.

(7) Ordonatorul delegat poate, sub rezerva unei decizii avizate și cu condiția prezentării de documente justificative, să autorizeze rambursarea cheltuielilor pe care intervievații au fost nevoiți să le suporte ca urmare a unor instrucțiuni speciale pe care le-au primit în scris.

5.4. Anexa D – Tratamentul aplicat acțiunilor CEC sensibile din punct de vedere al securității

A. Introducere

Activităților de cercetare pe tema securității li se vor aplica o serie de proceduri, ca urmare a caracterului sensibil al temelor abordate și, în special, a deficiențelor specifice în materie de capacități care trebuie soluționate pentru a proteja cetățenii Europei. Acțiunile CEC vor fi clasificate (46), dacă vor fi considerate ca având caracter sensibil.

Aceste proceduri sunt descrise mai jos. Ele se vor aplica acțiunilor CEC, după caz, odată cu abordarea temelor sensibile în materie de securitate.

B. Identificarea acțiunilor CEC potențial clasificabile

O acțiune CEC sensibilă din punctul de vedere al securității înseamnă o acțiune care poate necesita utilizarea de informații clasificate.

Un indicator de tipul „considerații de securitate” va fi asociat unei propuneri:

—	dacă solicitantul declară o propunere ca având caracter sensibil;

—

dacă evaluatorii cu experiență sau AECEC depistează sau suspectează existența uneia dintre următoarele condiții:

—	informațiile clasificate se utilizează, sau se pot utiliza, ca informații preexistente;

—	se preconizează clasificarea unor informații noi.

De fiecare dată când un indicator de tipul „considerații de securitate” este asociat unei propuneri, circumstanțele activității prevăzute vor fi analizate mai în detaliu, conform procedurii descrise în secțiunea C de mai jos.

Propunerile trebuie să identifice, dacă acest lucru este prevăzut de Ghidul solicitantului și dacă este nevoie, informațiile preexistente necesare pentru desfășurarea acțiunii CEC, precum și informațiile noi clasificate care vor rezulta în urma acțiunii. În cazul unei propuneri care implică informații clasificate (preexistente și/sau noi), propunerea trebuie să includă și „Clauzele privind securitatea (CS)” (Security Aspect Letter) (47), precum și „Ghidul de clasificare pe criteriul securității (GCCS)” (Security Classification Guide) (48) conex.

GCCS va viza:

—	nivelul de clasificare a informațiilor preexistente și a informațiilor noi;

—	participanții și informațiile la care aceștia vor avea acces;

Mai mult, vor trebui prezentate și următoarele documente:

—	o copie a „Autorizației de securitate pentru incinte (ASI)” (Facility Security Clearances) (sau cererile ASI). Valabilitatea ASI va fi verificată de Direcția „Securitate” a Comisiei, prin intermediul canalului oficial adecvat aparținând „Autorităților naționale de securitate (ANS)” în cauză;

—	o autorizație oficială în scris furnizată de autoritățile de securitate relevante, în vederea utilizării informațiilor preexistente.

În cadrul procedurii de examinare descrise mai jos, se vor analiza de asemenea CS și GCCS, împreună cu documentele justificative.

C. Examinarea acțiunilor CEC potențial clasificabile

După evaluarea științifică a propunerilor, acestea vor fi clasificate în funcție de rezultatele evaluării. AECEC va întocmi o „listă cu propuneri reținute”, conținând propuneri recomandate pentru o posibilă finanțare, adică acele propuneri care nu au fost respinse și pentru care este disponibilă finanțarea, precum și o „listă/liste de rezervă”.

Orice acțiune CEC de pe lista de propuneri reținute și de pe lista/listele de rezervă, care poartă indicatorul „considerații de securitate”, va face obiectul unei proceduri de examinare. Aceasta va fi întreprinsă de un subcomitet creat ad hoc: „Comitetul privind examinarea securității”.

„Comitetul de examinare a securității” este alcătuit din reprezentanți ai statelor membre numiți în strânsă legătură cu autoritățile naționale în materie de securitate competente, sprijiniți de reprezentanți ai comitetului/comitetelor de program pertinente, într-o configurație care să reprezinte țările solicitanților care au depus propuneri. Acest comitet este prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Comitetul va verifica dacă solicitanții țin seama în mod corespunzător de toate aspectele de securitate. Propunerile vor fi examinate de membrii comitetului care provin din aceleași țări cu solicitanții.

Acest proces trebuie să ducă la adoptarea unei poziții comune de către reprezentanții naționali respectivi, care să se concretizeze în formularea uneia dintre următoarele recomandări:

—	nu este necesară clasificarea: Pot fi demarate activitățile de pregătire a acordurilor de grant CEC (deși, dacă este cazul, se vor emite și recomandări privind aceste pregătiri);

—

este necesară clasificarea: sunt formulate recomandări pentru pregătirea acordurilor de grant CEC, sub forma unor condiții care trebuie îndeplinite în cadrul acordului de grant. Acțiunea CEC va deveni o Acțiune clasificată (49) și va fi clasificată UE conform celui mai înalt nivel de clasificare al informațiilor utilizate/produse astfel cum se menționează în CS și GCCS conexe.

—

propunerea are un caracter prea sensibil pentru a fi finanțată, deoarece solicitanții nu dispun de experiența, competențele sau autorizațiile corespunzătoare pentru a trata în mod optim informațiile clasificate. În acest caz, propunerea poate fi respinsă. Dacă propunerea este respinsă, AECEC va explica motivele respingerii, exceptând cazurile în care aceste motive sunt ele însele clasificate.

Pe baza acestei poziții comune, se va stabili nivelul de clasificare. În consecință, AECEC, împreună cu autoritățile naționale de securitate pertinente, vor verifica ulterior, cu ocazia pregătirii și implementării acordului de grant, dacă toate procedurile și acțiunile necesare sunt puse în aplicare, pentru a garanta tratarea în mod adecvat a informațiilor clasificate.

D. Licențe de export și de transfer

Mai mult, o propunere poate fi considerată ca având un caracter sensibil, independent de orice clasificare în materie de securitate, dacă intenționează să facă schimb de materiale, sub rezerva obținerii unei licențe de transfer sau de export.

În acest context, solicitanții trebuie să respecte legislația națională și pe cea a UE (50). Dacă, pentru desfășurarea activității preconizate, se impune prezentarea de licențe de export (sau licențe intra-UE), solicitanții trebuie să clarifice cerințele privind deținerea unor astfel de licențe de export sau de transfer și să furnizeze o copie a acestora (sau a cererilor).

E. Cooperarea internațională

Considerațiile de securitate nu pot fi invocate ca motiv de respingere a propunerilor pentru acțiuni CEC neclasificate care implică participarea unor entități dintr-o țară terță (51). Singurele excepții vor avea loc în următoarele cazuri:

—	dacă tema a fost descrisă în programul de lucru ca nefiind deschisă la cooperarea internațională: în această situație, orice propunere care face referire la cooperarea internațională va fi declarată ca neeligibilă;

—	dacă propunerii i-a fost asociat un indicator de tipul „considerații de securitate”, caz în care propunerea va fi examinată conform procedurii descrise anterior.

(1) JO L 57, 24.2.2007, p. 14.

(2) JO L 400, 30.12.2006, p. 243.

(3) JO L 9, 12.1.2008, p. 15.

(4) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

(5) JO L 391, 30.12.2006, p. 1.

(6) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(7) Cu posibila excepție a acțiunilor de coordonare și suport menționate la articolul 14 din Normele de participare.

(8) http://cordis.europa.eu/home_en.html; http://ec.europa.eu/research/participants/portal; http://erc.europa.eu

(9) În mod excepțional, cercetătorul principal poate acționa în calitate de entitate juridică responsabilă cu aplicarea.

(10) Responsabilul cu depunerea electronică poate contacta propunătorul pentru a clarifica sau pentru a soluționa aspectele tehnice legate de depunere.

(11) Responsabilitatea pentru evaluarea exhaustivității informațiilor incluse în propunere le va reveni experților independenți. Verificările eligibilității vizează exclusiv completarea secțiunilor și a formularelor corespunzătoare ale propunerii și valabilitatea documentelor conexe solicitate.

(12) În mod normal, propunerile sunt evaluate în funcție de criteriile specifice schemei de finanțare pentru care au fost depuse. Cu toate acestea, de exemplu în cazurile în care schema de finanțare a fost aleasă greșit, AECEC poate lua decizia de a evalua propunerea în funcțiile de criteriile unei alte scheme de finanțare. Acest lucru se poate realiza numai dacă există dovezi clare că propunerea nu corespunde, sau corespunde insuficient, schemei de finanțare alese inițial și dacă cererea de propuneri respectivă face posibilă utilizarea unei scheme de finanțare mai potrivite.

(13) Acest comitet este compus din membrii AECEC și, după caz, din alți funcționari ai Comisiei deținători ai unei expertize corespunzătoare în ceea ce privește aspectele juridice și/sau sistemele informatice. Comitetul examinează propunerea și circumstanțele specifice procedurii de depunere a acesteia și oferă consiliere specializată în sprijinul deciziei de a respinge sau nu propunerea pe criterii de eligibilitate. Comitetul poate decide dacă să contacteze cercetătorul principal și entitatea juridică responsabilă cu aplicarea pentru a clarifica acest aspect.

(14) Membrii personalului aparținând agențiilor specializate din UE sunt considerați experți externi.

(15) Articolul 17 alineatul (2) din Normele de participare.

(16) Selecția de către Consiliul științific nu este neapărat necesară pentru desemnarea evaluatorilor inter pares ai acțiunilor de coordonare și asistență.

(17) Conform Normelor de participare și/sau Deciziei C(2008) 5694 a Comisiei din 8 octombrie 2008 privind delegarea puterii către AECEC.

(18) Uniunea Europeană urmărește o politică de echilibru între bărbați și femei și de egalitate de șanse în domeniul cercetării. În acest sens, se aplică Decizia 2000/407/CE a Comisiei din 19 iunie 2000 „privind echilibrul între bărbați și femei în cadrul comitetelor și grupurilor de experți constituite de Comisie”. În același context, articolul 17 alineatul (2) din Normele de participare prevede: „se adoptă măsurile necesare pentru a asigura un echilibru rezonabil între numărul bărbaților și al femeilor la numirea grupurilor de experți independenți”.

(19) Ghidul solicitantului relevant poate permite indicarea de către solicitant a maximum trei persoane.

(20) Motivele trebuie să fie clar indicate. Printre acestea se pot număra rivalitatea științifică directă, ostilitatea profesională sau altele asemănătoare, care ar putea afecta sau care ar putea pune sub semnul întrebării obiectivitatea potențialului evaluator.

(21) JO L 357, 31.12.2002, p. 1.

(22) Articolul 15 din normele de participare.

(23) În mod normal, propunerile sunt evaluate în funcție de criteriile specifice schemei de finanțare pentru care au fost depuse. Cu toate acestea, de exemplu în cazurile în care schema de finanțare a fost aleasă greșit, AECEC poate lua decizia de a evalua propunerea în funcțiile de criteriile unei alte scheme de finanțare. Acest lucru se poate realiza numai dacă există dovezi clare că propunerea nu corespunde, sau corespunde insuficient, schemei de finanțare alese inițial și dacă cererea de propuneri respectivă face posibilă utilizarea unei scheme de finanțare mai potrivite.

(24) Articolul 16 alineatul (1) din Normele de participare.

(25) Printre aceștia se pot număra și membrii sau arbitrii altor paneluri decât panelul (panelurile) căruia (cărora) îi (le) este alocată propunerea.

(26) Printre acestea se numără propuneri interdisciplinare ce trebuie examinate de diferite paneluri, care pot fi alocate spre a fi revizuite membrilor mai multor paneluri sau unor arbitri suplimentari.

(27) Articolul 15 alineatul (2) din Normele de participare.

(28) „Abatere” în sensul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

(29) Procedura de recurs nu înlocuiește canalele obișnuite aplicabile tuturor acțiunilor Comisiei și ale AECEC, cum ar fi: Secretariatul General al Comisiei pentru încălcarea codului privind o bună administrare (relațiile cu publicul); Ombudsmanul European pentru „administrare defectuoasă”; Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru o decizie care afectează o persoană fizică sau o entitate juridică.

(30) Pe baza listei definitive stabilite de AECEC conform secțiunii 3.1.7.

(31) Printre aceste date specifice se pot număra numele cercetătorilor principali și ale entităților juridice responsabile cu aplicarea, titlul și acronimul propunerii.

(32) Contractori și/sau beneficiari ai acțiunilor de coordonare și sprijin.

(33) Cercetătorii principali și/sau instituțiile gazdă.

(34) Inclusiv, dacă este cazul, procedura de consultare a comitetului de program, menționată în programul specific „Idei”.

(35) Conform articolului 16 alineatul (4) din Normele de participare și regulilor Comisiei privind verificarea existenței și statutului juridic al participanților, precum și a capacităților operaționale și financiare ale acestora în cazul acțiunilor indirecte sprijinite cu ajutorul unui grant acordat în temeiul PC7, C(2007) 2466.

(36) Condițiile suplimentare s-ar putea referi la cerințele privind evaluarea din punct de vedere etic.

(37) Articolul 114 din Regulamentul financiar.

(38) Sau de către orice contractor desemnat în scopul prestării de servicii administrative pentru sesiunile de evaluare.

(39) DG RTD este responsabil pentru următoarele domenii: celulele stem embrionare umane, primatele neumane, intervenția umană, iar propunerile care se înscriu în aceste categorii trebuie prezentate automat DG RTD în vederea evaluării etice.

(40) Cum ar fi studiile clinice și cercetarea care implică tehnici invazive asupra ființelor umane vii (de exemplu, prelevarea de probe de țesuturi).

(41) Propunerile care fac parte din aceste categorii se depun automat la DG RTD în vederea evaluării etice.

(42) Conform declarației Comisiei din 24 iulie 2006 (JO L 412, 30.12.2006, p. 42).

(43) JO L 400, 30.12.2006, p. 243.

(44) AECEC poate să implementeze un sistem electronic de depunere, aplicabil formularelor și documentelor în original ce urmează a fi depuse, în scris, în contextul acestor norme de rambursare.

(45) De regulă, intervievaților nu li se poate impune: să părăsească locul de convocare sau locul de desfășurare a interviului înainte de ora 07.00 (gară sau orice alt mijloc de transport) sau ora 08.00 (aeroport); să sosească la locul de desfășurare a interviului după ora 21.00 (aeroport) sau 22.00 (gară sau alte mijloace de transport); să sosească la locul de convocare după ora 23.00 (aeroport, gară sau alte mijloace de transport).

(46) Conform celor definite în Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură, în ceea ce privește aspectele legate de securitate, și modificările sale ulterioare (JO L 317, 3.12.2001, p. 1).

(47) Clauzele privind securitatea (CS): „un set de condiții contractuale speciale, întocmit de autoritatea contractantă, care face parte integrantă dintr-un contract clasificat care implică acces la informații clasificate UE sau producerea de astfel de informații și care stabilește cerințele de securitate sau acele elemente ale contractului clasificat care trebuie să fie protejate din motive de securitate”, conform definiției prevăzute în secțiunea 27 din Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom.

(48) Conform celor definite în Decizia nr. 2001/844/CE, CECO, Euratom.

(49) Tratarea datelor confidențiale este reglementată prin întreaga legislație comunitară relevantă, inclusiv regulamentele interne ale instituțiilor, precum Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom.

(50) Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (JO L 134, 29.5.2009, p. 1).

(51) „Țară terță” înseamnă orice țară care nu este nici stat membru al UE și nici asociată PC7.

IV Acte adoptate înainte de 1 decembrie 2009, în temeiul Tratatului CE, al Tratatului UE și al Tratatului Euratom

11.12.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/71

DECIZIA COMISIEI

din 26 aprilie 2006

privind schema de ajutor de stat C 39/03 (ex NN 119/02) pusă în aplicare de Grecia în favoarea transportatorilor aerieni ca urmare a prejudiciilor suferite în perioada 11-14 septembrie 2001

[notificată cu numărul C(2006) 1580]

(Numai textul în limba elenă este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2010/768/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 88 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în conformitate cu articolele susmenționate (1),

întrucât:

1. PROCEDURA

(1)

În conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, Ministerul Transporturilor din Grecia a notificat Comisiei Europene, printr-o scrisoare din 24 septembrie 2002, înregistrată la 26 septembrie 2002 sub numărul TREN (2002) A/66844, un mecanism de compensare a pierderilor suferite de transportatorii aerieni ca urmare a atentatelor din 11 septembrie 2001.

(2)

Întrucât a fost pusă în aplicare înainte de a primi o aprobare oficială din partea Comisiei, această schemă a fost înregistrată drept ajutor nenotificat sub numărul NN 119/2002. Acest aspect a făcut obiectul unei confirmări de primire transmise de serviciile Comisiei la 28 octombrie 2002 [TREN (2002) D/17401].

(3)	Prin scrisoarea din 27 mai 2003, Comisia a informat Grecia cu privire la decizia sa de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din tratat în ceea ce privește acest ajutor.

(4)	Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutorul în cauză.

(5)	Comisia nu a primit observații pe această temă de la părțile interesate.

(6)	Comisia a primit o serie de observații preliminare din partea Greciei cu privire la inițierea procedurii printr-o scrisoare din data de 3 decembrie 2003, înregistrată la 10 decembrie sub numărul SG (2003) A/12211.

(7)

Grecia anunța, prin această scrisoare, că va furniza informații suplimentare. Din cauză că aceste informații nu au mai fost trimise, serviciile Comisiei au oferit autorităților elene, printr-o scrisoare din 15 martie 2004 [TREN D (2004) 4128], o ultimă posibilitate de a le furniza în termen de 15 zile; acestora li s-a comunicat că, în caz contrar, Comisia va lua decizia numai pe baza informațiilor de care dispune. Autoritățile elene nu au răspuns acestei scrisori.

2. DESCRIEREA DETALIATĂ A AJUTORULUI NOTIFICAT

Context

(8)

Ca urmare a atacurilor teroriste care au avut loc în Statele Unite ale Americii la 11 septembrie 2001, anumite părți ale spațiului aerian au fost închise timp de mai multe zile. Este vorba în special de spațiul aerian al Statelor Unite ale Americii, complet închis în perioada 11-14 septembrie 2001 și redeschis treptat traficului aerian începând cu 15 septembrie 2001. Și alte țări au fost obligate să adopte măsuri similare pe întreg teritoriul lor sau doar pe o porțiune a acestuia.

(9)

Din acest motiv și pentru această perioadă inițială, companiile aeriene s-au văzut nevoite să anuleze zborurile în spațiul aerian în cauză. De asemenea, acestea au suferit pierderi datorate perturbărilor înregistrate de restul traficului sau de faptul că unii pasageri nu au ajuns la destinația finală.

(10)	Din cauza amplorii și a caracterului neașteptat al acestor evenimente și din cauza costurilor pe care au trebuit să le suporte companiile aeriene, statele membre au fost nevoite să ia în calcul mecanisme excepționale de compensare.

Schema pusă în aplicare de Grecia

(11)	Schema care face obiectul prezentei decizii prevede o compensație pentru pierderile suferite de companiile aeriene în perioada 11-15 septembrie 2001; de fapt, schema notificată prevede, de asemenea, o compensație pentru costurile survenite și după această perioadă.

(12)

Autoritățile elene consideră, în sprijinul notificării lor, că închiderea spațiului aerian al Statelor Unite ale Americii a afectat direct companiile aeriene și după data de 14 septembrie 2001, întrucât un zbor al companiei Olympic Airways cu destinația New York din 16 septembrie a fost anulat preventiv, în lipsa unor informații disponibile privind posibilitatea de a ateriza la New York. De asemenea, au fost acordate compensații și pentru ziua de 15 septembrie 2001.

(13)	Companiile aeriene eligibile sunt transportatorii aerieni care dețin o licență de funcționare de transportator aerian eliberată de autoritățile elene în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind licențele operatorilor de transport aerieni (3).

(14)

Autoritățile elene au declarat că au consultat toate companiile aeriene eligibile; doar trei companii au depus o cerere de compensare, după ce toate companiile aeriene elene au fost invitate să facă acest lucru prin scrisorile din 24 octombrie și 5 decembrie 2001 trimise de autoritățile locale. Una dintre ele, Axon Airlines, și-a încetat activitatea la 3 decembrie 2001, adică înainte de efectuarea plăților, în luna iulie 2002; Grecia a decis, așadar, să nu vireze compensația în favoarea acestei companii, întrucât obiectivul său era acela de a permite companiilor să își continue activitatea fără a fi afectate excesiv de costurile ocazionate ca urmare a atentatelor. Celelalte companii către care au fost efectiv efectuate plățile sunt Olympic Airways, denumită în continuare OA, și Aegean Cronus, denumită în continuare AC.

(15)

În notificare, autoritățile elene au menționat că sumele plătite acestor companii s-au ridicat la 4 827 586 EUR în cazul OA, respectiv, 140 572 EUR în cazul AC, adică o sumă totală notificată la 24 septembrie 2002 de 4 968 158 EUR. Aceste sume au fost retrase, în conformitate cu legislația elenă adoptată în materie, din fondurile „TASS” și „TAEA” destinate dezvoltării și modernizării infrastructurii aeroportuare.

(16)	Autoritățile elene au afirmat că au transmis companiilor câte o copie a scrisorii Comisiei din 14 noiembrie 2001, pe care au primit-o, și că aceasta constituie temeiul cererilor de compensare.

(17)

Grecia a stabilit că transportatorii aerieni care au suferit pierderi asociate direct evenimentelor pot beneficia de indemnizații; printre aceste pierderi se numără pierderile de venituri din transportul pasagerilor, pierderile de venituri din transportul de marfă, pierderile datorate distrugerii transporturilor de produse care nu au ajuns la destinație, costurile ocazionate de schimbarea rutei și perioada în care aparatele de zbor au staționat pe un alt aeroport din cauza închiderii spațiului aerian, cheltuielile de cazare a pasagerilor sau a echipajelor.

(18)

În notificare, pierderile eligibile pentru compensare nu se limitau la rutele direct afectate de decizia, luată de anumite state după producerea evenimentelor, de a închide parțial spațiul aerian; acestea vizează, de fapt, întreaga rețea de operatori, compensarea putând fi realizată pentru pierderile totale suferite la nivelul întregii lor rețele.

(19)	Grecia a transmis Comisiei informații mai mult sau mai puțin detaliate pentru fiecare beneficiar.

Olympic Airways

(20)	În notificare, Grecia a comunicat Comisiei faptul că valoarea compensației totale este mai mică de 4/365 din cifra de afaceri a întreprinderii. Aceasta nu a vizat doar zborurile către Statele Unite ale Americii, Canada și Israel, ci întreaga rețea a companiei.

(21)

Suma de 1 645 000 000 GRD (4 827 586 EUR) reprezentând costurile compensate a fost distribuită după cum urmează:

Venituri neîncasate asociate pierderilor de pasageri

Acestea se ridică la o valoare rotunjită de 1 390 000 000 GRD (adică 4 079 237 EUR), din care aproximativ 1 234 500 000 GRD (3 622 894 EUR) vizează perioada 11-15 septembrie 2001; aproximativ 821 000 000 GRD (2 409 393 EUR) corespund pierderilor suportate în spațiul aerian nord-atlantic. Restul de aproximativ 413 000 000 GRD (1 212 203 EUR) corespunde pierderilor suferite în restului rețelei companiei, adică, în principal, în rețeaua națională și cea europeană, dar și în cea pentru Orientul Mijlociu, Africa, Australia și Asia.

Pe de altă parte, pierderile suportate la 16 septembrie 2001 în rețeaua nord-atlantică se ridică la aproximativ 150 000 000 GRD (440 206 EUR).

S-a menționat că valoarea compensației a fost calculată prin compararea traficului înregistrat de companie în perioada respectivă cu traficul înregistrat de aceeași companie în zilele corespunzătoare din săptămâna precedentă, aplicându-se o corecție pentru variația observată în perioada corespunzătoare din 2000. Pierderea a fost calculată pe baza prețului mediu pentru această perioadă pentru fiecare categorie de destinație.

Alte venituri pierdute și alte costuri suportate

Este vorba în principal de:

(a)	pierderi de venituri din transportul de marfă: 95 000 000 GRD (278 797 EUR),

(b)	costuri aferente distrugerii produselor: 6 000 000 GRD (17 608 EUR),

(c)	costuri diverse legate de controalele suplimentare de siguranță: în total 19 000 000 GRD (55 759 EUR),

(d)	costuri aferente anulării zborurilor în curs, schimbării rutei și menținerii la sol a aeronavelor în străinătate: 17 384 737 GRD (51 019 EUR),

(e)	costuri extraordinare asociate zborurilor de convoiaj sau „ferry flights” (4): 163 000 000 GRD (478 357 EUR),

(f)	costuri de cazare sau pentru ore suplimentare: 50 000 000 GRD (146 735 EUR).

3.	Deduceri efectuate Acestea se referă la combustibilul economisit - 95 000 000 GRD (278 797 EUR).

Aegean Cronus

(22)	Grecia a precizat Comisiei că valoarea totală a compensației fusese stabilită pe baze comparabile, dar era mult inferioară, compania neefectuând zboruri transatlantice. Aceasta se ridică la 47 900 000 GRD (140 572 EUR).

(23)

Comisia a decis inițierea procedurii oficiale de investigare întrucât avea îndoieli în ceea ce privește conformitatea unei astfel de scheme de ajutor cu tratatul, având în vedere nu doar depășirea perioadei prevăzute la punctul 35 din Comunicarea din 10 octombrie 2001 a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu „Repercusiunile atacurilor teroriste din Statele Unite ale Americii asupra industriei transportului aerian” (5) (denumită în continuare „Comunicarea din 10 octombrie 2001”), ci mai ales absența unui eveniment extraordinar și schimbarea caracterului indemnizabil al pierderilor după 14 septembrie 2001.

3. OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR INTERESATE

(24)	Nicio parte terță interesată nu a transmis Comisiei observații în termenul de o lună.

4. OBSERVAȚIILE GRECIEI

(25)

Autoritățile elene nu au transmis Comisiei nicio observație suplimentară în termenul de o lună prevăzut în comunicarea privind inițierea procedurii. Scrisoarea acestora din 23 iulie 2003, înregistrată de Comisie la 28 iulie sub numărul TREN (2003) A/26329, menționa un răspuns la decizia din 27 mai 2003, însă conținutul acestuia nu făcea referire decât la eliminarea informațiilor confidențiale din versiunea publicată. Cu toate acestea, în urma elaborării de către Comisie a unui prim proiect de decizie, Grecia a transmis, în final, o observație la 3 decembrie 2003. În aceeași corespondență era anunțată o altă contribuție, însă, deși serviciile Comisiei au transmis Greciei, la 15 martie 2004, o nouă scrisoare, prin care aceasta era invitată să prezinte observații suplimentare, Grecia nu a furnizat niciodată informațiile suplimentare anunțate.

(26)

În scrisoarea din 3 decembrie 2003, autoritățile elene au detaliat, sub altă formă decât în notificare, o parte din sumele notificate pentru OA; printre altele, acestea au menționat sumele aferente perioadei 11-14 septembrie 2001 inclusiv pe cele aferente perioadei ulterioare datei de 14 septembrie. Acestea nu au făcut nicio precizare referitoare la suma notificată pentru AC.

1. Daunele suportate de OA în perioada 11-14 septembrie 2001 inclusiv

(27)

Grecia a afirmat că OA a suportat pierderi în perioada 11-14 septembrie 2001 din cauza închiderii spațiilor aeriene din Statele Unite, Canada și Israel. În acest sens, 6 zboruri transatlantice și un zbor cu destinația Israel, toate dus-întors, au fost anulate; pe baza numărului de pasageri confirmați pentru aceste zboruri și a venitului mediu per pasager, Grecia afirmă că OA a suferit un prejudiciu de 654 650 000 GRD, adică aproximativ 1 921 203 EUR, și că a fost considerată eligibilă pentru compensare.

(28)

În plus, autoritățile elene raportează alte două costuri suportate de OA în această perioadă. Primul se referă la costurile aferente staționării prelungite a unei aeronave în Canada pe toată perioada în cauză, adică 12 967 457 GRD (aproximativ 38 056 EUR). Cel de al doilea cost vizează un zbor dus-întors Atena - Statele Unite ale Americii din 11 septembrie, care a generat costuri suplimentare de 1 165 600 GRD (3 421 EUR).

(29)	În total, costurile prezentate de Grecia pentru OA aferente perioadei 11 - 14 septembrie 2001 se ridică, astfel, la 668 783 057 GRD (aproximativ 1 962 680 EUR).

2. Pierderile suferite de OA după 14 septembrie 2001

(30)

Grecia a raportat costurile suportate de OA după 14 septembrie 2001 pentru 3 zboruri transatlantice dus-întors din 15 și 16 septembrie, unul cu destinația Statele Unite și două cu destinația Canada. Pe baza numărului de pasageri confirmați pentru aceste zboruri și a venitului mediu per pasager, Grecia declară că OA a suportat un prejudiciu de 333 000 000 GRD și că este eligibilă pentru compensare. Grecia declară o contravaloare de 1 270 726 EUR pentru această sumă; cu toate acestea, trebuie remarcat că, fără îndoială, s-a produs o eroare de calcul, deoarece, prin aplicarea cotei de intrare a drahmei în zona euro, adică 1 Euro = 340,75 GRD, se obține, de fapt, o sumă de aproximativ 977 257 EUR.

(31)

Se pare că zborul cu destinația New York din 15 septembrie 2001 a fost anulat din cauza lipsei de sloturi orare; chiar dacă aeroportul JFK din New York a fost deschis la 14 septembrie, ora 23.00, ora Atenei, din cauza numărului mare de cereri de sloturi orare, OA nu a putut obține un astfel de slot. Grecia a menționat că a solicitat OA să confirme această situație, confirmare care ar fi trebuit transmisă Comisiei. Întrucât Comisia nu a mai primit nicio altă scrisoare, acest lucru nu s-a întâmplat.

(32)

Zborurile către Canada din 15 și 16 septembrie ar fi fost anulate din cauza întoarcerii cu întârziere a aeronavei blocate în această țară. Grecia menționează că OA nu avea la dispoziție un alt avion de cursă lungă pentru data de 15 septembrie din cauza celorlalte zboruri programate. Pentru zborul din 16 septembrie, întoarcerea cu întârziere a aeronavei susmenționate nu a permis efectuarea verificărilor tehnice și obținerea sloturilor orare pentru noul zbor către Canada, astfel încât OA a fost obligată să anuleze zborul.

(33)

Al doilea tip de costuri suportate de OA care a fost invocat se referă la „ferry flights” asigurate de OA; este vorba despre 3 zboruri, unul cu destinația Statele Unite ale Americii din 18 septembrie 2001 și alte două cu destinația Canada din 20 și 26 septembrie 2001, care ar fi fost efectuate, conform autorităților elene, ca urmare a presiunii exercitate de guvernele Statelor Unite și Canadei asupra OA, care au cerut ca unii pasageri din Atena să fie repatriați în America de Nord. Respectivii pasageri ar fi achitat costul unei călătorii normale, însă avioanele s-ar fi întors goale la Atena. Costul zborurilor retur, calculat pe baza „block hours”, adică pe baza orelor de zbor efectuate de aeronave, s-ar ridica la un total de 166 051 680 GRD, adică la aproximativ 487 312 EUR.

(34)

În total, costurile prezentate de Grecia pentru OA și aferente perioadei de după 14 septembrie 2001 se ridică, astfel, la 499 051 680 GRD, adică la aproximativ 1 464 569 EUR. Toate precizările făcute de Grecia în scrisoarea sa din 3 decembrie 2003 au ca scop justificarea unei compensații, pentru toate perioadele în cauză, în valoare de 1 167 834 737 GRD, adică aproximativ 3 427 249 EUR.

5. EVALUAREA AJUTORULUI

Existența unui ajutor

(35)

În temeiul articolului 87 alineatul (1) din tratat, cu excepția derogărilor, sunt incompatibile cu piața internă, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre, ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri.

(36)	Subvențiile acordate companiilor aeriene constituie o alocare a unor resurse de stat în favoarea acestora și reprezintă, astfel, pentru ele, un avantaj economic cert.

(37)	Această măsură care vizează transportul aerian este selectivă prin natura sa. În plus, companiile aeriene care beneficiază de ajutoare în cadrul acestei scheme au fost identificate în mod explicit.

(38)

În cadrul unei piețe aeriene liberalizate începând cu 1 ianuarie 1993, data intrării în vigoare a Regulamentului (CEE) nr. 2407/92, a Regulamentului (CEE) nr. 2408/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind accesul operatorilor de transport aerian comunitari la rutele aeriene intracomunitare (6) și a Regulamentului (CEE) nr. 2409/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind tarifele serviciilor aeriene pentru transportul de pasageri și de marfă (7), companiile aeriene dintr-un stat membru se află în concurență cu alte companii din alte state membre. Mai precis, companiile aeriene eligibile conform notificării își desfășoară activitatea pe piața comunitară. Subvențiile prevăzute în favoarea acestora și avantajele de care beneficiază în virtutea acestora afectează schimburile dintre state și pot afecta concurența.

(39)	Aceste măsuri, care constituie ajutor de stat, sunt compatibile cu tratatul doar dacă se consideră că se înscriu într-una dintre derogările prevăzute.

Temeiul juridic al evaluării ajutorului

(40)	Derogările prevăzute la articolul 87 alineatul (2) literele (a) si (c) nu se aplică întrucât, în cazul de față, nu este vorba despre un ajutor cu caracter social acordat unor consumatori individuali sau despre un ajutor acordat anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania.

(41)

Întrucât nu este vorba nici despre un ajutor care vizează facilitarea dezvoltării anumitor regiuni și nici despre un ajutor destinat să favorizeze dezvoltarea economică a unor regiuni în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut, sau, în ultimul rând, un ajutor care să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, derogările prevăzute la articolul 87 alineatul (3) literele (a) și (c) nu vor putea fi luate în considerare.

(42)

În concluzie, derogările prevăzute la articolul 87 alineatul (3) literele (b) și (d), care vizează promovarea unui proiect important de interes european comun sau remedierea unor perturbări grave ale economiei unui stat membru și promovarea culturii și conservarea patrimoniului, nu sunt relevante pentru cazul de față.

(43)

În temeiul articolului 87 alineatul (2) litera (b) din tratat, sunt compatibile cu piața comună: „ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare”. În Comunicarea sa din 10 octombrie 2001, Comisia consideră că evenimentele de la 11 septembrie 2001 pot fi calificate drept evenimente extraordinare în sensul articolului 87 alineatul (2) litera (b) din tratat.

(44)

La punctul 35 din Comunicarea din 10 octombrie 2001, Comisia prezintă condițiile pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă despăgubirile legate de aceste evenimente respectă condițiile articolului 87 alineatul (2) litera (b) din tratat:

Comisia consideră costurile care decurg direct din închiderea spațiului aerian american în perioada 11-14 septembrie 2001 ca fiind o consecință directă a evenimentelor din 11 septembrie 2001. Prin urmare, acestea pot face obiectul unei compensații acordate de statele membre în temeiul dispozițiilor articolului 87 alineatul (2) litera (b) din tratat în măsura în care se respectă următoarele condiții:

—	compensația este plătită fără discriminare tuturor companiilor aeriene dintr-un stat membru;

—	acesta vizează doar costurile suportate în perioada 11-14 septembrie 2001 ca urmare a hotărârii autorităților americane de întrerupere a traficului aerian;

—

cuantumul compensației este calculat în mod corect și obiectiv prin compararea traficului înregistrat de fiecare companie aeriană pe parcursul celor 4 zile cu cel înregistrat de aceeași companie în săptămâna anterioară, corectat prin evoluția constatată în perioada corespunzătoare din anul 2000. Valoarea maximă a compensației, care trebuie să țină seama în mod special atât de costurile suportate efectiv, cât și de cele evitate, este egală cu pierderea de venit constatată pe parcursul acestor 4 zile. Desigur, aceasta nu poate fi mai mare de 4/365 din cifra de afaceri a companiei.

Compatibilitatea în temeiul articolului 87 alineatul (2) litera (b) din tratat

(45)

Comisia menționează că, deși doar 3 companii aeriene au solicitat în mod oficial o compensație pentru costurile suportate, toți transportatorii aerieni titulari ai unei licențe de transport public eliberate de statul membru în cauză sunt eligibili pentru a beneficia de acest mecanism. Excluderea unuia dintre ei, Axon Airlines, pe motiv că nu mai opera zboruri la data la care companiile au primit scrisorile de notificare a acestei scheme și, cu atât mai mult, la data efectuării plăților aferente ajutorului, nu este de natură să califice schema drept discriminatorie. Prin urmare, măsura este considerată, în mod clar, drept nediscriminatorie. Cu toate acestea, Comisia observă că, în răspunsul său, Grecia a furnizat informații numai despre costurile suportate și compensațiile primite de OA, nu și de AC.

Olympic Airways

(46)

Compensațiile prezentate mai sus vizează, în mare, perioada 11-14 septembrie, menționată de Comisie în Comunicarea sa din 10 octombrie 2001 și luată în considerare în deciziile sale anterioare în materie (8); totuși, acestea fac referire și la ziua de 15 septembrie 2001, chiar și la perioada ulterioară.

Perioada 11-14 septembrie 2001

(47)

În Comunicarea sa din 10 octombrie 2001, Comisia a aprobat principiul compensării consecințelor directe ale hotărârii autorităților americane de a-și închide spațiul aerian. Modalitățile practice de aplicare a Comunicării Comisiei au fost stabilite printr-o scrisoare a serviciilor Comisiei adresată statelor membre la 14 noiembrie 2001; această scrisoare face referire, în mod special, la legătura directă care trebuie stabilită între „închiderea completă a spațiului aerian american și perturbările cauzate în spațiul aerian european”; în acest sens, măsura, astfel cum a fost menționată de autoritățile elene în răspunsul lor la inițierea procedurii, prevede acordarea de compensații doar pentru rutele sau rețelele afectate de închiderea spațiului aerian, cum ar fi spațiul aerian nord-american, pentru Statele Unite ale Americii și Canada, și cel al Israelului. Acest principiu a fost pus în aplicare, în mod concret, în decizii anterioare (9) adoptate de Comisie în acest sens.

(48)

Prin urmare, pentru perioada 11-14 septembrie 2001 și pierderile direct asociate închiderii spațiului aerian suportate în această perioadă, măsura răspunde limitelor stabilite în acest sens de către Comisie și, în special, legăturii directe care trebuie să existe între costul eligibil pentru compensare și închiderea spațiului aerian.

(49)

Metoda de calculare a pierderilor legate de exploatare care pot face obiectul unei compensări se bazează pe cea stabilită de Comisie în comunicarea sa, modalitățile tehnice de calcul fiind menționate în scrisoarea serviciilor Comisiei adresată statelor membre la 14 noiembrie 2001; pierderea de venituri înregistrată în cele 4 zile a fost, de fapt, stabilită în funcție de numărul de pasageri care au rezervat zborurile anulate. În ceea ce privește valoarea unitară a pierderii suportate per pasager, autoritățile elene au precizat, în răspunsul lor, că aceasta corespunde pierderii efective suportate de OA, și anume un prejudiciu de 654 650 000 GRD, adică aproximativ 1 921 203 EUR.

De asemenea, se înscriu în acest demers costurile suplimentare eligibile pentru compensare legate de staționarea prelungită a unei aeronave în Canada în perioada respectivă, adică 12 967 457 GRD (aproximativ 38 056 EUR) și cheltuielile de întoarcere către Atena a unui zbor cu destinația inițială Statele Unite la 11 septembrie, generând, astfel, costuri suplimentare de 1 165 600 GRD, adică 3 421 EUR.

În concluzie, plafonul de 4/365 din cifra de afaceri reținut de stratul membru corespunde celui stabilit de Comisie.

Astfel, Comisia consideră că acest calcul se înscrie în cuantumul maxim, egal cu pierderea netă de venituri constatată pe parcursul celor 4 zile, stabilit în comunicarea sa.

(50)

În consecință, Comisia concluzionează că măsurile pe care Grecia le-a adoptat în favoarea OA în contextul închiderii spațiului aerian din 11-14 septembrie 2001, în valoare de 668 783 057 GRD, adică aproximativ 1 962 680 EUR, respectă dispozițiile prevăzute în Comunicarea sa din 10 octombrie 2001; așadar, acestea sunt considerate compatibile cu piața comună în sensul articolului 87 alineatul (2) litera (b) din tratat.

Perioada de după 14 septembrie 2001

(51)

Deși Comisia a recunoscut deja, la punctul 35 din Comunicarea din 10 octombrie 2001, caracterul de „eveniment extraordinar” al închiderii spațiului aerian al Statelor Unite între 11 și 14 septembrie 2001, precum și compatibilitatea compensațiilor pentru pierderile care decurg din această închidere, aceasta nu a acceptat să considere astfel și alte pagube legate indirect de închiderea în cauză. Acesta este, în special, cazul pierderilor suportate de companiile aeriene după redeschiderea spațiului aerian, la 15 septembrie.

(52)	Comisia a explicat, în Comunicarea sa din 10 octombrie 2001, că pierderile eligibile pentru compensare trebuiau „constatate […] în urma hotărârii […] de a întrerupe traficul aerian […]”.

(53)	Cu toate acestea, Comisia constată că, după 14 septembrie, nu mai era vorba de o întrerupere a traficului, ci de o exploatare mai limitată a rutelor aeriene de către companiile în cauză.

(54)

Acest lucru este valabil în cazul măsurilor prezentate de Grecia în favoarea OA, care vizează, în primul rând, 3 zboruri transatlantice dus-întors neefectuate la 15 și 16 septembrie, unul către Statele Unite și două către Canada, adică un prejudiciu în valoare de 333 000 000 GRD (aproximativ 977 257 EUR) în cazul OA.

(55)

În concluzie, în ceea ce privește, în primul rând, lipsa sloturilor orare la New York, Grecia confirmă faptul că deși aeroportul JFK fusese redeschis la 14 septembrie, ora 23.00, ora Atenei, din cauza cererii mari de sloturi orare, OA nu a putut obține un slot. Comisia nu a primit alte informații legate de motivul pentru care OA nu a obținut un slot orar, spre deosebire de alte companii. În orice caz, nu mai era vorba de imposibilitatea generală de a zbura către Statele Unite.

(56)

De asemenea, anularea zborurilor către Canada la 15 și 16 septembrie este o consecință a alegerilor făcute de OA: nedispunând de niciun alt avion de cursă lungă, compania a preferat să asigure alte zboruri programate, iar măsurile privind efectuarea verificărilor tehnice și obținerea sloturilor orare nu au putut fi realizate în timp util de către OA, acest lucru conducând, astfel, la anularea zborului.

(57)

Mai mult, în ceea ce privește costul ferry flights asigurate de OA cu destinația Statele Unite la 18 septembrie 2001 și cu destinația Canada la 20 și 26 septembrie 2001, adică 166 051 680 GRD (aproximativ 487 312 EUR), autoritățile elene anunță că acestea ar fi fost efectuate ca urmare a presiunii exercitate de guvernele Statelor Unite și Canadei asupra OA pentru repatrierea pasagerilor de la Atena în America de Nord. Așadar, este vorba despre o decizie a OA de a efectua zboruri după perioada în care spațiul aerian a fost închis. Acest demers exclude din start orice finanțare a unui stat membru. Dacă aceste zboruri au fost finanțate efectiv de țări terțe, după caz, companiei OA îi revine sarcina, în cazul în care se consideră în măsură să o facă, de a obține rambursarea din partea acestora.

(58)

Așa cum a procedat în mod constant în alte decizii (10), Comisia nu poate considera că urmările indirecte ale atentatelor de la 11 septembrie, cum ar fi dificultăți legate de exploatarea rutelor aeriene începând cu 15 septembrie, se situează la același nivel cu consecințele directe, și anume închiderea completă a anumitor părți ale spațiului aerian până la 14 septembrie, și, astfel, imposibilitatea exploatării rutelor aeriene care traversează spațiul respectiv. Consecințele indirecte ale atentatelor s-au resimțit timp îndelungat în numeroase sectoare ale economiei mondiale pe o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă, însă, la fel ca orice criză economică sau politică, aceste dificultăți, oricât de multe prejudicii ar aduce, nu ar putea fi considerate evenimente extraordinare, permițând, astfel, punerea în aplicare a articolului 87 alineatul (2) litera (b) din tratat.

(59)

Astfel, Comisia consideră că partea din schemă care vizează zilele de după 14 septembrie 2001, în special costurile prezentate de Grecia pentru OA aferente perioadei de după 14 septembrie 2001, care se ridică la 491 051 680 GRD (aproximativ 1 464 569 EUR), nu sunt compatibile cu tratatul, nu numai din cauză că s-a depășit perioada prevăzută la punctul 35 din Comunicarea din 10 octombrie 2001, ci mai ales din cauza inexistenței unei eveniment extraordinar și din cauza schimbării caracterului pierderii eligibile pentru compensare generate de această prelungire. Aceste ajutoare pentru funcționare nu pot fi acordate nici în temeiul altor dispoziții din tratat. Ajutoarele corespunzătoare perioadei de după 14 septembrie 2001 sunt, prin urmare, incompatibile cu tratatul. Comisia menționează, în acest sens, că valoarea totală prezentată în detaliu de Grecia în răspunsul său din 3 decembrie 2003 este diferită și mai mică decât valoarea notificată inițial și, probabil, deja plătită. Comisia reamintește, astfel, că orice ajutor acordat OA care depășește valoarea menționată mai sus, adică 668 783 057 GRD (aproximativ 1 962 680 EUR), este incompatibil cu tratatul și trebuie recuperat.

(60)

În ceea ce privește concluziile Consiliului Transporturi din 16 octombrie 2001, la care face referire Grecia în sprijinul notificării sale, Comisia amintește că aceste concluzii au doar valoare politică orientativă și că nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic în cadrul evaluării compatibilității ajutoarelor cu tratatul. În plus, deși la punctul 7 din concluziile menționate, Consiliul invită Comisia ca pentru perioada de după 14 septembrie să analizeze „de la caz la caz compensația care ar putea fi acordată în baza unor criterii obiective pentru compensarea restricțiilor impuse companiilor aeriene europene de țara de destinație”, acesta precizează, de asemenea, că „niciun ajutor sau nicio compensație nu trebuie să determine denaturarea concurenței dintre operatori”. În cadrul evaluării egalității de tratament între operatori pe care trebuie să o asigure, Comisia menționează, astfel, faptul că nicio altă propunere privind zilele de după 14 septembrie nu a fost acceptată pentru operatorii aerieni din celelalte state membre.

Aegean Cronus

(61)

În ceea ce privește AC, Comisia observă că Grecia nu a încercat niciodată să furnizeze informații care să justifice plata. Așadar, în ciuda solicitărilor formulate, Comisia nu dispune de informații care să-i permită să susțină compatibilitatea ajutorului cu tratatul. În plus, aceasta menționează că autoritățile elene au precizat, în notificare, că respectiva companie nu efectua zboruri transatlantice; prin urmare, Comisiei i se pare puțin probabil ca, în cazul AC, să fi existat legătura directă invocată mai sus, care trebuie să existe, în conformitate cu Comunicarea din 10 octombrie 2001, între costurile eligibile pentru compensare și închiderea spațiului aerian. În consecință, Comisia este obligată să considere acest ajutor incompatibil cu tratatul și să solicite rambursarea acestuia.

6. CONCLUZII

(62)

Comisia, ca urmare a celor de mai sus, constată că Grecia a pus în aplicare în mod ilegal ajutorul în cauză, încălcând dispozițiile articolului 88 alineatul (3) și consideră că măsura este parțial incompatibilă cu tratatul, în special, cu articolul 87 alineatul (2) litera (b), astfel cum a fost interpretat în Comunicarea din 10 octombrie 2001,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ajutorul de stat pe care l-a acordat Grecia în favoarea Olympic Airways pentru pierderile suferite de această companie aeriană ca urmare a închiderii parțiale a spațiului aerian după atentatele din 11 septembrie 2001 este compatibil cu piața comună în ceea ce privește compensațiile plătite pentru perioada 11-14 septembrie 2001, și anume maximum 668 783 057 GRD, adică aproximativ 1 962 680 EUR.

Articolul 2

Ajutorul de stat pe care l-a acordat Grecia în favoarea Olympic Airways pentru pierderile suferite de această companie aeriană ca urmare a închiderii parțiale a spațiului aerian după atentatele din 11 septembrie 2001 este incompatibil cu piața comună în ceea ce privește compensațiile plătite pentru perioada ulterioară datei de 14 septembrie 2001. Conform notificării prezentate de Grecia, aceste compensații se ridică la 976 216 943 GRD, adică la aproximativ 2 864 907 EUR.

Articolul 3

Ajutorul de stat pe care l-a acordat Grecia în favoarea Aegean Cronus pentru pierderile suportate de această companie aeriană ca urmare a închiderii parțiale a spațiului aerian după atentatele din 11 septembrie 2001 este incompatibil cu piața comună. Conform notificării Greciei, acest ajutor se ridică la 47 900 000 GRD, adică aproximativ 140 572 EUR.

Articolul 4

1. Grecia adoptă toate măsurile necesare în vederea recuperării de la beneficiari a ajutoarelor la care se face referire la articolele 2 și 3 și care le-au fost acordate în mod ilegal.

2. Recuperarea se face fără întârziere, în conformitate cu prevederile dreptului național, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a prezentei decizii. Ajutoarele care urmează a fi recuperate sunt purtătoare de dobândă de la data punerii la dispoziția beneficiarului (beneficiarilor) până la data recuperării lor. Dobânda se calculează pe baza ratei de referință utilizate pentru calcularea echivalentului-subvenție în contextul ajutoarelor cu finalitate regională.

Articolul 5

Grecia informează Comisia, în termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, cu privire la măsurile adoptate pentru respectarea acesteia.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează Republicii Elene.

Adoptată la Bruxelles, 26 aprilie 2006.

Pentru Comisie

Jacques BARROT

Vicepreședinte

(1) JO C 199, 23.8.2003, p. 3.

(2) A se vedea nota de subsol nr. 1.

(3) JO L 240, 24.8.1992, p. 1.

(4) În limba engleză în notificare.

(5) COM(2001)574.

(6) JO L 240, 24.8.1992, p. 8.

(7) JO L 240, 24.8.1992, p. 15.

(8) A se vedea notele de subsol 9 și 10.

(9) A se vedea decizii similare din Franța (N 806/2001) din 30 ianuarie 2002, Regatul Unit (N 854/2001) din 12 martie 2002 și Germania (N 269/2002) din 2 iulie 2002, disponibile la următoarea adresă de Internet: http://europa.eu.int/comm/secretariat_general/sgb/state_aids/transports.htm

(10) A se vedea Decizia negativă 2003/196/CE a Comisiei din 11 decembrie 2002 privind schema de ajutor de stat C 42/02 (ex N 286/02) pe care Franța intenționează să o pună în aplicare în favoarea companiilor aeriene franceze și vizând prelungirea după data de 14 septembrie 2001 a compensațiilor pentru costurile autorizate inițial prin Decizia N 806/2001: (JO L 77, 24.3.2003, p. 61).

A se vedea, de asemenea, Decizia parțial negativă 2003/637/CE din 31 aprilie 2003 privind schema de ajutor de stat C 65/02 (ex N 262/02) pe care Austria intenționează să o pună în aplicare în favoarea companiilor aeriene austriece (JO L 222, 5.9.2003, p. 33).

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2010.327.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 327

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 53 11 decembrie 2010

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2010/73/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2003/71/CE privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și a Directivei 2004/109/CE privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată ( 1 )	1

	II Acte fără caracter legislativ
	REGULAMENTE
*	Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară ( 1 )	13
*	Regulamentul (UE) nr. 1170/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 de aprobare a unor modificări care nu sunt minore din caietul de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Pancetta Piacentina (DOP)]	26
*	Regulamentul (UE) nr. 1171/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Melón de La Mancha (IGP)]	28
*	Regulamentul (UE) nr. 1172/2010 al Comisiei din 6 decembrie 2010 de interzicere a pescuitului de cod în zona VIa, în apele UE și cele internaționale din zona Vb la est de 12° 00′V de către navele care arborează pavilionul Franței	30
*	Regulamentul (UE) nr. 1173/2010 al Comisiei din 6 decembrie 2010 de interzicere a pescuitului de brosme în apele UE și internaționale din zonele V, VI și VII de către navele care arborează pavilionul Franței	32
	Regulamentul (UE) nr. 1174/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	34
	Regulamentul (UE) nr. 1175/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind prețurile de vânzare a cerealelor pentru a doua serie de invitații separate de participare la licitație din cadrul procedurii de licitație deschise prin Regulamentul (UE) nr. 1017/2010	36
	Regulamentul (UE) nr. 1176/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 de stabilire a măsurii în care pot fi acceptate cererile de licențe de import depuse în noiembrie 2010 pentru anumite produse lactate din cadrul anumitor contingente tarifare deschise de Regulamentul (CE) nr. 2535/2001	38
	DIRECTIVE
*	Directiva 2010/91/UE a Comisiei din 10 decembrie 2010 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii metosulamului ca substanță activă și de modificare a Deciziei 2008/934/CE ( 1 )	40
	DECIZII
*	Decizia 2010/765/PESC a Consiliului din 2 decembrie 2010 privind acțiunea UE de combatere a comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor (SALW) pe calea aerului	44
*	Decizia 2010/766/PESC a Consiliului din 7 decembrie 2010 de modificare a Acțiunii comune 2008/851/PESC privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei	49
	2010/767/UE
*	Decizia Comisiei din 9 decembrie 2010 de modificare a Deciziei C(2007) 2286 privind adoptarea normelor CEC referitoare la depunerea de propuneri și la procedurile conexe de evaluare, selecție și atribuire aplicabile acțiunilor indirecte care fac parte din programul specific Idei al celui de-al șaptelea program-cadru (2007-2013) ( 1 )	51

Nr.	21/T&Q
Stat membru	Franța
Stoc	COD/5B6A-C
Specie	Cod (Gadus morhua)
Zonă	VIa, apele UE și cele internaționale din zona Vb la est de 12° 00′ V
Data	18.6.2010

Nr.	20/T&Q
Stat membru	Franța
Stoc	USK/567EI.
Specie	Brosme (Brosme brosme)
Zonă	apele UE și internaționale din zonele V, VI și VII
Data	18.6.2010

	IV Acte adoptate înainte de 1 decembrie 2009, în temeiul Tratatului CE, al Tratatului UE și al Tratatului Euratom
	2010/768/CE
*	Decizia Comisiei din 26 aprilie 2006 privind schema de ajutor de stat C 39/03 (ex NN 119/02) pusă în aplicare de Grecia în favoarea transportatorilor aerieni ca urmare a prejudiciilor suferite în perioada 11-14 septembrie 2001 [notificată cu numărul C(2006) 1580] ( 1 )	71

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	AL	64,0
	MA	73,3
	TR	100,3
	ZZ	79,2
0707 00 05	EG	150,8
	TR	78,4
	ZZ	114,6
0709 90 70	MA	97,0
	TR	105,1
	ZZ	101,1
0805 10 20	AR	43,0
	BR	50,0
	CL	87,6
	MA	63,6
	PE	58,9
	SZ	46,6
	TR	48,9
	ZA	43,5
	ZW	48,4
	ZZ	54,5
0805 20 10	MA	71,4
	TR	57,6
	ZZ	64,5
0805 20 30 , 0805 20 50 , 0805 20 70 , 0805 20 90	IL	72,6
	TR	70,1
	ZZ	71,4
0805 50 10	TR	54,4
0805 50 10	ZZ	54,4
0808 10 80	AR	74,9
	AU	187,9
	CA	105,7
	CL	84,2
	CN	95,3
	MK	26,7
	NZ	98,3
	US	106,2
	ZA	121,6
	ZZ	100,1
0808 20 50	CN	65,0
	US	112,9
	ZA	141,4
	ZZ	106,4

Număr contingent tarifar	Coeficient de atribuire
09.4590	—
09.4599	—
09.4591	—
09.4592	—
09.4593	—
09.4594	—
09.4595	100 %
09.4596	100 %
„—”: Nicio cerere de licență nu a fost trimisă Comisiei.

Număr contingent tarifar	Coeficient de atribuire
09.4155	50,00 %

Număr contingent tarifar	Coeficient de atribuire
09.4179	100 %

Număr contingent tarifar	Coeficient de atribuire
09.4205	100 %
09.4206	100 %

Număr contingent tarifar	Coeficient de atribuire
09.4210	—
„—”: Nicio cerere de licență nu a fost trimisă Comisiei.