9.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 325/1

(1)

Al doilea paragraf din anexa VIII la Directiva 2009/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) prevede că, condițiile de colectare a setului de date B1 (date referitoare la „transporturi maritime în principalele porturi europene în funcție de port, tipul de marfă, mărfuri și relație”) urmează a se stabili de Consiliu, la propunerea Comisiei, având în vedere rezultatele studiului pilot efectuat în cursul unei perioade de tranziție de trei ani, astfel cum prevede articolul 10 din Directiva 95/64/CE a Consiliului din 8 decembrie 1995 privind raportările statistice cu privire la transportul maritim de mărfuri și pasageri (3).

(2)

Conform raportului Comisiei către Consiliu și Parlamentul European cu privire la experiența acumulată în activitatea întreprinsă în temeiul Directivei 95/64/CE („raportul Comisiei”), colectarea unor informații detaliate a părut realizabilă și la un cost rezonabil pentru încărcăturile în vrac și semi-vrac. Cu toate acestea, principalele dificultăți apar la compilarea acestor date pentru traficul de containere și de unități „ro-ro”. A fost necesar să se exploreze posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare al Directivei 95/64/CE la alte informații enumerate la articolul 10 alineatul (2) litera (a) a respectivei directive doar atunci când se va fi acumulat mai multă experiență în colectarea variabilelor actuale și când sistemul actual va fi fost instituit pe deplin. În ceea ce privește colectarea de informații privind mărfurile, ar trebui să se țină cont de revizuirile potențiale ale clasificării NST/R (Clasificarea standard a mărfurilor pentru statistica transporturilor/revizuită, 1967).

(3)

Funcționarea sistemului actual de colectare este stabilită pe deplin, inclusiv punerea în aplicare a modificărilor introduse prin Decizia 2005/366/CE a Comisiei din 4 martie 2005 de punere în aplicare a Directivei 95/64/CE a Consiliului privind datele statistice referitoare la transportul maritim de mărfuri și pasageri și de modificare a anexelor la aceasta (4) și extinderea geografică a sistemului, datorată extinderilor Uniunii din 2004 și 2007.

(4)

Un număr mare de state membre care transmit date către Comisie (Eurostat) conform domeniului de aplicare al Directivei 95/64/CE au furnizat în mod periodic Comisiei (Eurostat) setul de date B1 pe o bază voluntară, în conformitate cu clasificarea NST/R.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 1304/2007 al Comisiei din 7 noiembrie 2007 în ceea ce privește stabilirea NST 2007 ca și clasificare unică pentru mărfurile transportate prin anumite moduri de transport (5) a introdus NST 2007 (Clasificarea standard a mărfurilor pentru statistica transporturilor, 2007) drept clasificare unică pentru mărfurile transportate pe cale maritimă, rutieră, feroviară și pe căi navigabile interioare. Această clasificare este aplicabilă începând cu anul de referință 2008 și cuprinde datele aferente anului 2008. Principalele probleme în privința compilării de date în funcție de tipul de mărfuri în conformitate cu clasificarea NST/R, astfel cum se menționează în raportul Comisiei, au fost soluționate prin introducerea NST 2007. Prin urmare, în general, colectarea setului de date B1 nu va impune nicio sarcină suplimentară asupra respondenților.

(6)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1172/98 al Consiliului din 25 mai 1998 privind datele statistice referitoare la transporturile rutiere de mărfuri (6), Regulamentul (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind statisticile din transportul feroviar (7) și Regulamentul (CE) nr. 1365/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind statistica transportului de mărfuri pe căile navigabile interioare (8), colectarea de date în funcție de tipul de mărfuri este obligatorie pentru statisticile europene cu privire la transportul rutier, feroviar și pe căi navigabile interioare, în timp ce, pentru transportul maritim, se face pe o bază voluntară. Statisticile europene privind toate modurile de transport ar trebui să fie colectate în conformitate cu standarde și concepte comune, în scopul obținerii nivelului maxim posibil de comparabilitate între modurile de transport.

(7)

Introducerea, în 2011, a obligației de a furniza Comisiei (Eurostat) setul de date B1 oferă statelor membre o perioadă de timp adecvată în cursul căreia ar putea fi utilizată o compilare voluntară pentru testele și adaptările necesare.

(8)

Comisia ar trebui împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la anumite norme detaliate pentru punerea în aplicare a Directivei 2009/42/CE. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(9)

Prin urmare, Directiva 2009/42/CE ar trebui să fie modificată în consecință,

1.

La articolul 3 alineatul (4), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia poate adopta măsurile respective prin acte delegate, în conformitate cu articolul 10a și sub rezerva respectării condițiilor menționate la articolele 10b și 10c.”;

2.

La articolul 4 alineatul (1), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia poate adopta măsurile respective prin acte delegate, în conformitate cu articolul 10a și sub rezerva respectării condițiilor menționate la articolele 10b și 10c.”;

3.

La articolul 5, paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia poate adopta măsurile respective prin acte delegate, în conformitate cu articolul 10a și sub rezerva respectării condițiilor menționate la articolele 10b și 10c.”;

4.

La articolul 10 se elimină alineatul (3);

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 10a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 3 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (3) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 29 decembrie 2010. Comisia prezintă un raport privind competențele delegate cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se reînnoiește automat pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 10b.

(2)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 10b și 10c.

Articolul 10b

Revocarea delegării de competențe

(1)   Parlamentul European sau Consiliul pot revoca delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (4), articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (3).

(2)   Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia într-un termen rezonabil înaintea adoptării unei decizii finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și motivele revocării.

(3)   Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, menționată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 10c

Obiecțiuni la actele delegate

(1)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat în termen de două luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două luni.

(2)   În cazul în care, la expirarea termenului menționat la alineatul (1), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile acestuia.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv, în cazul în care atât Parlamentul European cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni.

(3)   În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat în termenul menționat la alineatul (1), acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni prezintă motivele care au stat la baza acestora.”;

6.

Se elimină al doilea paragraf din anexa VIII.

9.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 325/4

(1)

În conformitate cu articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul European poate să adopte, în unanimitate și după consultarea Comisiei, la inițiativa statului membru în cauză, o decizie de modificare a statutului în raport cu Uniunea al unei țări sau teritoriu danez, francez sau olandez prevăzut la articolul 355 alineatele (1) și (2).

(2)

Prin scrisoarea președintelui său din 30 iunie 2010, Republica Franceză (denumită în continuare „Franța”) a solicitat Consiliului European să adopte o asemenea decizie în ceea ce privește Insula Saint-Barthélemy, care intră sub incidența articolului 355 alineatul (1) din TFUE. Franța a solicitat ca statutul acestei insule să treacă de la cel de regiune ultraperiferică, reglementat de articolul 349 din TFUE, la cel de țară și teritoriu de peste mări, care face obiectul părții a patra din TFUE.

(3)

Solicitarea Franței reflectă dorința exprimată de reprezentanții aleși ai Insulei Saint-Barthélemy – care reprezintă în cadrul Republicii Franceze o colectivitate de peste mări, reglementată de articolul 74 din Constituția Franței și care dispune de autonomie – de a i se conferi un statut în raport cu Uniunea mai bine adaptat celui conferit de dreptul intern, ținând seama, în special, de distanța la care este situată față de metropolă, de economia sa insulară, la scară mică, orientată exclusiv către turism și confruntată cu dificultăți concrete de aprovizionare, care pun obstacole în calea aplicării unei părți a normelor Uniunii.

(4)

Franța și-a luat angajamentul de a încheia acordurile necesare pentru ca interesele Uniunii să fie păstrate cu ocazia acestei evoluții. Aceste acorduri ar trebui să aibă drept obiect, pe de o parte, chestiunile monetare, având în vedere faptul că Franța are intenția de a păstra euro drept monedă unică în Saint-Barthélemy și că se impune asigurarea aplicării în continuare a dreptului Uniunii în domeniile esențiale pentru buna funcționare a uniunii economice și monetare. Pe de altă parte, acordurile ar trebui să reglementeze domeniul fiscal și să urmărească garantarea aplicării în viitor pe teritoriul Insulei Saint-Barthélemy a mecanismelor prevăzute de Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe, al anumitor accize și al impozitării primelor de asigurare (1) și de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (2), care urmăresc combaterea fraudei și a evaziunii fiscale transfrontaliere. Cetățenii din Saint-Barthélemy ar trebui să rămână în continuare cetățeni ai Uniunii și să beneficieze în cadrul Uniunii de aceleași drepturi și libertăți ca și ceilalți cetățeni francezi, în același mod în care toți cetățenii Uniunii vor continua să beneficieze, în Saint-Barthélemy, de aceleași drepturi și libertăți de care beneficiază în prezent.

(5)

În consecință, evoluția statutului în raport cu Uniunea al Insulei Saint-Barthélemy, care răspunde unei solicitări exprimate în mod democratic de reprezentanții aleși ai acestei insule, nu ar trebui să aducă atingere intereselor Uniunii și ar trebui să constituie o etapă consecventă cu accesul insulei la un statut autonom în temeiul legislației naționale,

1.

la articolul 349 primul paragraf, se elimină cuvintele „Saint-Barthélemy”;

2.

la articolul 355 alineatul (1), se elimină cuvintele „Saint-Barthélemy”;

3.

în anexa II, se introduce o nouă liniuță, între cea referitoare la Saint-Pierre și Miquelon și cea referitoare la Aruba, care se citește după cum urmează: