20.11.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/2

REGULAMENTUL DE PUNERE IN APLICARE (UE) NR. 1064/2010 AL CONSILIULUI

din 17 noiembrie 2010

de încheiere a reexaminării intermediare parțiale a măsurilor antidumping și compensatorii aplicabile importurilor de folii din polietilen tereftalat (PET) originare din India

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) („regulamentul de bază antidumping”), în special articolul 11 alineatele (3) și (5),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (2) („regulamentul de bază antisubvenții”), în special articolul 19 și articolul 22 alineatul (1) prima teză,

având în vedere propunerea prezentată de Comisia Europeană („Comisia”) după consultarea Comitetului consultativ,

întrucât:

1. MĂSURI ÎN VIGOARE

1.1. Anchete anterioare și măsuri compensatorii existente

(1)

În decembrie 1999, Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 (3), o taxă compensatorie definitivă la importurile de folii din polietilen tereftalat (PET) („produsul în cauză”), originare din India. Ancheta care a dus la adoptarea respectivului regulament este denumită în continuare „ancheta inițială antisubvenție”. Măsurile se prezentau sub forma unei taxe compensatorii ad valorem cuprinse între 3,8 % și 19,1 %, aplicate importurilor provenind de la exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale aplicabile importurilor de la toate celelalte societăți de 19,1 %. Ancheta inițială antisubvenție s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 octombrie 1997 și 30 septembrie 1998.

(2)

În martie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006 (4), Consiliul, ca urmare a unei examinări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază antisubvenții, a menținut taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 la importurile de folii din PET originare din India. Ancheta de reexaminare s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2003 și 30 septembrie 2004.

(3)

În august 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1288/2006 (5), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, Garware Polyester Limited („Garware”), a modificat taxa compensatorie definitivă impusă în cazul Garware prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(4)

În septembrie 2007, prin Regulamentul (CE) nr. 1124/2007 (6), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea unui alt producător indian de folii din PET, Jindal Poly Films Limited, cunoscut înainte ca Jindal Polyester Ltd, („Jindal”), a modificat taxa compensatorie definitivă impusă în cazul Jindal prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(5)

În ianuarie 2009, prin Regulamentul (CE) nr. 15/2009 (7), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale inițiate de Comisie din proprie inițiativă privind subvenționarea a cinci producători indieni de folii din PET, a modificat taxa compensatorie definitivă impusă în cazul respectivelor societăți prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

(6)	În iunie 2010, prin Regulamentul (UE) nr. 579/2010 (8), Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale privind subvenționarea Jindal, a modificat taxa compensatorie definitivă impusă în cazul Jindal prin Regulamentul (CE) nr. 367/2006.

1.2. Anchete anterioare și măsuri antidumping existente

(7)

În august 2001, prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 (9), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de folii din polietilen tereftalat (PET) originare, inter alia, din India. Ancheta care a dus la adoptarea respectivului regulament este denumită în continuare „ancheta antidumping inițială”. Măsurile se prezentau sub forma unei taxe antidumping ad valorem cuprinse între 0 % și 62,6 %, aplicate importurilor provenind de la exportatori desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale aplicabile importurilor de la toate celelalte societăți de 53,3 %.

(8)

În martie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 366/2006 (10), Consiliul a modificat măsurile impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001. Taxa antidumping instituită varia între 0 % și 18 %, luând în considerare constatările examinării în perspectiva expirării perioadei de plată a taxelor compensatorii definitive efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 367/2006.

(9)	În august 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1288/2006, Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare privind subvenționarea unui producător indian de folii din PET, Garware, a modificat taxa antidumping definitivă impusă în cazul Garware prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001.

(10)

În septembrie 2006, prin Regulamentul (CE) nr. 1424/2006 (11), Consiliul a modificat Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 în ceea ce privește SRF Limited în urma unei noi solicitări din partea unui producător-exportator. Regulamentul modificat a stabilit o marjă de dumping de 15,5 % și un nivel al taxei antidumping aplicabilă societății în cauză de 3,5 %, având în vedere marja de subvenție la export a societății respective, astfel cum a relevat ancheta antisubvenție care a dus la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 367/2006. Întrucât societatea nu dispunea de o taxă compensatorie individuală, s-a aplicat nivelul stabilit pentru toate celelalte societăți.

(11)

În noiembrie 2007, prin Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 (12), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de folii din PET originare din India, ca urmare a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază antidumping. Prin același regulament s-a încheiat o reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază antidumping, limitată la un producător-exportator indian.

(12)

În ianuarie 2009, prin Regulamentul (CE) nr. 15/2009, Consiliul, în urma unei reexaminări intermediare parțiale inițiate de Comisie din proprie inițiativă privind subvenționarea a cinci producători indieni de folii din PET, a modificat taxa antidumping definitivă impusă în cazul respectivelor societăți prin Regulamentul (CE) nr. 1292/2007.

2. PROCEDURĂ

2.1. Motivele reexaminării

(13)

Solicitarea unei reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază antidumping și cu articolul 19 din regulamentul de bază antisubvenții a fost prezentată de Polyplex Corporation Limited, un producător-exportator din India („solicitantul”). Solicitarea se limita la examinarea domeniului de aplicare al produsului în ceea ce privește stabilirea măsurii în care anumite tipuri de produse intră sub incidența măsurilor antidumping și compensatorii aplicabile importurilor de folii din PET.

(14)

Solicitantul cere excluderea „foliei protectoare antiadezive din poliester siliconat” („SPRL”), în măsura în care intră sub incidența definiției produsului în cauză, din domeniul de aplicare a măsurilor antidumping și compensatorii în vigoare aplicabile importurilor de folii din PET originare din India. Solicitantul a prezentat dovezi prima facie conform cărora caracteristicile fizice, tehnice și chimice de bază ale SPRL diferă semnificativ față de cele ale produsului în cauză.

2.2. Inițierea

(15)

Stabilind, în urma consultării Comitetului consultativ, că există dovezi suficiente pentru a justifica inițierea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat printr-un aviz publicat la data de 9 septembrie 2009 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (13) („avizul de inițiere”) deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază antidumping și cu articolul 19 din regulamentul de bază antisubvenții, limitată la examinarea domeniului de aplicare al produsului. Reexaminarea trebuie să determine în special dacă SPRL face sau nu parte din produsul în cauză conform definiției din ancheta inițială.

2.3. Ancheta de reexaminare

(16)

Comisia a informat oficial autoritățile Republicii India („țara în cauză”) și toate celelalte părți interesate, și anume producătorii-exportatori cunoscuți în țara în cauză, utilizatorii și importatorii din Uniune și producătorii din Uniune, cu privire la deschiderea anchetei de reexaminare intermediară parțială. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea să-și exprime în scris punctele de vedere și să solicite o audiere până la termenul stabilit în avizul de inițiere.

(17)	Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(18)	Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind vizate, precum și tuturor părților care s-au făcut cunoscute în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(19)	S-au primit răspunsuri la chestionare din partea solicitantului, a altor doi producători-exportatori indieni, a patru producători din Uniune și a doi importatori din Uniune.

(20)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare în scopul evaluării necesității de modificare a domeniului de aplicare a măsurilor antidumping și compensatorii existente și a efectuat vizite de verificare la sediul următoarelor societăți:

—	Garware Polyester Limited, Mumbai, India;

—	Mitsubishi Polyester Film, Wiesbaden, Germania;

—	Polyplex Corporation Limited, Noida, India.

(21)	Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2008 și 31 martie 2009 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

3. PRODUSUL ÎN CAUZĂ

(22)	Produsul în cauză este același cu cel definit de Regulamentul (CE) nr. 367/2006 al Consiliului și de Regulamentul (CE) nr. 1292/2007 al Consiliului, și anume folia din polietilen tereftalat (PET) originară din India, care intră în prezent sub incidența codurilor NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 .

4. CONSTATĂRILE ANCHETEI DE REEXAMINARE

4.1. Context

(23)

PET este o peliculă din polietilen tereftalat fără proprietăți autoadezive. Folia PET este produsă întotdeauna din polimeri PET și constă într-o peliculă de bază ce poate fi supusă unui tratament suplimentar în timpul sau ulterior procesului de producție. Un astfel de tratament al peliculei de bază poate include în mod normal tratamentul corona, metalizarea sau acoperirea cu un strat de protecție chimic.

(24)

Folia din PET prezintă caracteristici fizice, chimice și tehnice specifice, care o diferențiază de alte folii. Printre aceste caracteristici se numără rezistența ridicată la rupere, proprietățile electrice foarte bune, absorbția redusă de umezeală și rezistența la umiditate, contracția redusă și proprietăți bune de barieră. În consecință, deși aceste caracteristici specifice determină diferite tipuri de folie din PET, aceste tipuri păstrează aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice fundamentale ale foliei din PET de bază. Folia din PET prezintă cinci utilizări finale largi care se încadrează în cinci segmente de piață, și anume, aplicații în medii magnetice, de ambalare, aplicații electrice, de imagine și industriale.

4.2. Metodologie

(25)

Pentru a stabili dacă SPRL și alte tipuri de folie PET trebuie considerate un singur produs sau două produse diferite, s-a analizat dacă SPRL și alte tipuri de folie PET prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice de bază. În plus, s-au analizat procesul de producție, diferențele de utilizare finală și interschimbabilitate, cât și diferențele de costuri și prețuri.

4.3. Principalele argumente ale părților

(26)

Solicitantul a afirmat că proprietățile fizice, tehnice și chimice de bază ale SPRL diferă de cele ale produsului în cauză. În special, forța antiadezivă relativ scăzută a SPRL și tensiunea superficială redusă fac ca folia să fie alunecoasă și, în consecință, suprafața acesteia devine inactivă la cerneluri, straturi exterioare, adezivi și metalizare. Potrivit solicitantului, ca urmare a migrației de silicon netratat în SPRL, chiar și dosul unei SPRL cu înveliș pe o singură parte prezintă diferențe evidente în ceea ce privește proprietățile fizice și tehnice comparativ cu alte tipuri de folii din PET. Aceste proprietăți împiedică aparent utilizarea SPRL în segmentele de bază ale industriei de folii din PET identificate în ancheta inițială, și anume, aplicații în ambalaje, medii magnetice, aplicații electrice, de imagine și industriale. Pe de altă parte, suprafața activă din punct de vedere funcțional a altor tipuri de folii din PET face imposibilă utilizarea acestora ca folie antiadezivă deoarece ar adera definitiv la suprafețe adezive. În consecință, solicitantul a susținut că SPRL nu poate fi înlocuită în aplicațiile sale cu alt tip de folie din PET.

(27)

Industria din Uniune a afirmat că argumentele solicitantului se bazează pe două seturi succesive de comparații limitate artificial. În primul rând, solicitantul a comparat SPRL cu un set restrâns de folii din PET, și anume, folii din PET de bază, și nu cu alte tipuri de folii din PET cu strat aplicat, comparabile într-o mai mare măsură cu SPRL. În al doilea rând, această așa-zisă comparație limitată s-a realizat exclusiv cu privire la un set extrem de selectiv și limitat de proprietăți fizice și chimice. Industria din Uniune a afirmat că, prin compararea SPRL cu o gamă largă de alte tipuri de folii din PET și într-un număr reprezentativ de proprietăți chimice și fizice, este clar că SPRL este identic cu alte tipuri de folii din PET și că trebuie să rămână în domeniul de aplicare a măsurilor antidumping și compensatorii. Potrivit industriei din Uniune, SPRL este de fapt folia din PET acoperită ulterior de un strat de silicon. Nu diferă din punct de vedere conceptual de alte tipuri de folie cu strat aplicat, cum ar fi folia metalizată sau folia cu un înveliș antistatic sau folia cu înveliș barieră și, ca atare, este clar produsul în cauză. În sprijinul afirmațiilor sale, industria din Uniune a furnizat o comparație a unui număr de proprietăți fizice și chimice diferite ale mai multor tipuri de folie din PET.

4.4. Constatări

4.4.1. Caracteristici fizice și chimice

(28)

Ancheta a arătat că cele două caracteristici menționate în considerentul 27, și anume forța antiadezivă relativ scăzută a SPRL și tensiunea superficială redusă, constituie trăsături suplimentare față de proprietățile fizice, tehnice și chimice de bază ale foliei din PET conform definiției din ancheta inițială antidumping (14) și după cum s-a menționat în considerentul 24. Din acest punct de vedere, se va observa că proprietățile fizice, tehnice și chimice de bază sunt aceleași pentru SPRL ca pentru orice alte tipuri de folie din PET.

(29)

În ceea ce privește cele două caracteristici specifice ale SPRL, și anume, forța antiadezivă scăzută și tensiunea superficială redusă, s-a constatat că acestea nu sunt caracteristicile foliei din PET propriu-zise, ci, mai degrabă, ale suprafeței sale siliconate sau, pur și simplu, ale siliconului. Aplicarea unui strat de silicon, precum și acoperirea cu alte substanțe, modifică unele proprietăți ale suprafeței foliei, însă nu modifică proprietățile fizice, tehnice și chimice fundamentale ale foliei din PET de bază, care nu se modifică sub stratul de acoperire.

(30)

Deși este adevărat că acoperirea foliei din PET cu silicon are ca rezultat o forță antiadezivă scăzută a suprafeței și, de asemenea, o tensiune superficială redusă, se poate aduce un argument similar și pentru alte tipuri de straturi de acoperire, și anume că, la aplicarea acestora, suprafața foliei din PET capătă alte caracteristici speciale. În unele cazuri, aplicarea stratului de acoperire poate avea ca rezultat caracteristici care fac folia din PET adecvată doar pentru aplicații foarte specifice. Acoperirea cu silicon nu este în niciun caz unică din acest punct de vedere. Printre alte produse speciale cu alte tipuri de straturi de acoperire se numără, de exemplu, foliile etanșe, foliile anti-aburire, foliile tip desfacere/sigilare și foliile acoperite cu un strat de copoliester. Însă toate aceste tipuri prezintă aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază și sunt parte a produsului în cauză definit în ancheta inițială.

(31)	În acest sens, se consideră că nu există diferențe semnificative între SPRL și alte tipuri de folie din PET în ceea ce privește caracteristicile fizice, tehnice și chimice de bază, care ar justifica excluderea SPRL din definiția produsului.

4.4.2. Compararea altor criterii

(32)	Pentru ca analiza să fie completă, au fost analizate și alte argumente expuse de solicitant în cererea sa de reexaminare care arată, aparent, că SPRL și folia din PET sunt produse diferite.

4.4.2.1. Procesul de producție

(33)	Solicitantul a afirmat că SPRL necesită instalații de producție separate comparativ cu alte tipuri de folie din PET produse.

(34)

După cum s-a menționat în considerentul 23 de mai sus, folia din PET este fabricată întotdeauna din polimeri PET și constă într-o peliculă de bază care poate fi supusă unui tratament suplimentar în timpul sau ulterior procesului de fabricație. Un astfel de tratament al peliculei de bază poate include, în mod normal, tratamentul corona, metalizarea sau acoperirea cu un strat de protecție chimic.

(35)

SPRL este o folie din PET acoperită cu un strat de silicon. Ancheta a arătat că există două tehnologii diferite de fabricație a SPRL. Producătorul din Uniune anchetat utilizează tehnologia de fabricație cu acoperire integrată, în cadrul căreia folia din PET de bază este acoperită în timpul procesului de fabricație, înainte de întindere. Modulul de acoperire este doar o parte suplimentară, putând fi omis din linia de producție. În schimb, producătorii indieni supuși anchetei utilizează tehnologia de acoperire neintegrată. În cadrul acestui proces, folia din PET este, mai întâi, fabricată, apoi acoperită pe o linie de producție separată.

(36)

S-a stabilit că alegerea între tehnologia de acoperire integrată și cea neintegrată este pur economică, costul investiției în module mobile pentru acoperirea integrată fiind de aproximativ 10 ori mai mare decât investiția într-o linie de acoperire neintegrată. Avantajul acoperirii integrate este o viteză mult mai mare a liniei, care permite realizarea unor volume semnificative de producție. Acoperirea integrată duce, de asemenea, la economii raportate la costurile siliconului deoarece stratul suprafeței de silicon este mai subțire decât în cazul acoperirii neintegrate.

(37)

Se va observa că existența a două metodologii diferite de acoperire nu modifică proprietățile fizice, tehnice și chimice de bază ale SPRL, care rămân aceleași comparativ cu cele ale altor tipuri de folie din PET. Într-adevăr, procesele diferite de producție nu sunt per se relevante pentru a stabili dacă un tip de produs este un produs distinct, cu excepția cazului în care tipurile de produse obținute prin aceste procese sunt identice din punctul de vedere al caracteristicilor fizice, tehnice și chimice de bază.

4.4.2.2. Diferențe în ceea ce privește utilizările finale și interschimbabilitatea

(38)

De asemenea, solicitantul a afirmat că aplicațiile SPRL și cele ale altor tipuri de folii din PET nu sunt interschimbabile, fapt confirmat de constatările anchetei. Cu toate acestea, după cum relevă ancheta inițială, acest lucru este, de asemenea, valabil pentru alte tipuri de folie din PET supuse unui tratament special.

(39)

Ancheta a confirmat că scopul acoperirii sau al unui alt tratament special al foliei din PET este acela de a o adapta la anumite aplicații specifice. Substanța aleasă ca strat de acoperire în fiecare caz prezintă anumite caracteristici care deservesc scopul relevant. Siliconul, de exemplu, oferă o forță antiadezivă scăzută. Substanța de acoperire poate prezenta și alte proprietăți speciale (în cazul siliconului este vorba despre tensiunea superficială redusă) care fac imposibilă utilizarea produsului tratat și în alte aplicații. Există un număr de alte tipuri de folie din PET acoperite cu alte substanțe sau supuse unui tratament diferit care, din motivele susmenționate, prezintă aplicații specifice și limitate.

(40)

Așadar, deși SPRL este utilizat în mod specific în anumite aplicații, caracteristicile sale fizice, tehnice și chimice de bază sunt identice cu cele ale altor tipuri de folie din PET. În consecință, interschimbabilitatea și utilizarea finală nu sunt relevante pentru a stabili dacă SPRL constituie sau nu un produs diferit.

4.4.2.3. Diferențe de costuri și prețuri

(41)	În concluzie, solicitantul a susținut că procesul de siliconare a foliei din PET de bază atrage costuri suplimentare.

(42)

S-a constatat, într-adevăr, că respectivul cost suplimentar al aplicării unui strat de silicon poate reprezenta până la 10 % din costurile de producție, în funcție de metoda de acoperire aleasă. Așa cum s-a descris în considerentele 35 și 36, solicitantul a optat pentru o metodă mai costisitoare în ceea ce privește costurile unitare ale siliconului. Se va sublinia, însă, că acesta este un cost suplimentar față de costul de producție al foliei din PET de bază. De asemenea, acoperirea foliei din PET de bază cu alte substanțe, precum și procesul de metalizare, cresc costurile de producție și, în consecință, prețurile.

(43)

Din acest punct de vedere se consideră, totuși, că respectivul cost suplimentar al aplicării unui strat de silicon nu constituie în sine un criteriu decisiv pentru a determina dacă SPRL constituie un produs distinct. Într-adevăr, diferențele de costuri și prețuri nu justifică per se constatarea că un anumit tip de produs trebuie considerat un produs diferit atâta timp cât acest tip prezintă aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază ca produsul în cauză.

5. CONSTATĂRI PRIVIND DOMENIUL DE APLICARE AL PRODUSULUI

(44)

Constatările anchetei au confirmat faptul că procesul de siliconare a foliei din PET are ca rezultat o suprafață a produsului final diferită de cea a foliei din PET de bază. Acest proces nu modifică însă caracteristicile fizice, chimice și tehnice de bază ale produsului. Ancheta a confirmat, într-adevăr, că pe piață există mai multe tipuri de folii din PET special tratate care intră sub incidența produsului în cauză, așa cum s-a stabilit în ancheta inițială. În plus, celelalte criterii analizate, și anume procesul de producție, interschimbabilitatea/utilizarea finală și diferențele de costuri și prețuri, nu au modificat această constatare.

(45)	Toate părțile interesate au fost informate în legătură cu faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a ajuns la constatările de mai sus. Părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare.

(46)	Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost luate în considerare în mod corespunzător, însă nu au schimbat constatarea de a nu modifica domeniul de aplicare al produsului care face obiectul măsurilor antidumping și compensatorii în vigoare asupra importurilor de folii din PET,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Reexaminarea intermediară parțială a măsurilor antidumping și compensatorii aplicabile importurilor de anumite folii din PET originare din India se încheie prin prezentul regulament fără modificarea măsurilor antidumping și compensatorii în vigoare.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 noiembrie 2010.

Pentru Consiliu

Președintele

D. REYNDERS

(1) JO L 343, 22.12.2009, p. 51.

(2) JO L 188, 18.7.2009, p. 93.

(3) JO L 316, 10.12.1999, p. 1.

(4) JO L 68, 8.3.2006, p. 15.

(5) JO L 236, 31.8.2006, p. 1.

(6) JO L 255, 29.9.2007, p. 1.

(7) JO L 6, 10.1.2009, p. 1.

(8) JO L 168, 2.7.2010, p. 1

(9) JO L 277, 23.8.2001, p. 1.

(10) JO L 68, 8.3.2006, p. 6.

(11) JO L 270, 29.9.2006, p.1.

(12) JO L 288, 6.11.2007, p. 1.

(13) JO C 215, 9.9.2009, p. 19.

(14) Considerentul 10 din Regulamentul (CE) nr. 367/2001.

20.11.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/21

Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 29 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește protecția pasagerilor aflați în cabina unui vehicul comercial

Include întreg textul valabil până la:

Seria 03 de amendamente – data intrării în vigoare: 30 ianuarie 2011

CUPRINS

REGULAMENT

Domeniu de aplicare

Definiții

Cererea de omologare

Omologarea

Cerințe

Modificarea și extinderea omologării tipului de vehicul

Conformitatea producției

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

Încetarea definitivă a producției

10.

Dispoziții tranzitorii

11.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Documente de omologare CEE de tip

Partea 1– Model de fișă de informații

Partea 2– Fișa de comunicare

Anexa 2 –

Dispunerea mărcilor de omologare

Anexa 3 –

Procedura de încercare

Apendicele 1: Instrucțiuni pentru fixarea vehiculelor pe bancul de încercare

Apendicele 2: Manechinul care trebuie utilizat pentru verificarea spațiului de supraviețuire

Anexa 4 –

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru locurile așezate ale autovehiculelor

Apendicele 1: Descrierea manechinului tridimensional pentru determinarea punctului „H”

Apendicele 2: Sistemul de referință tridimensional

Anexa 5 –

Date de referință privind locurile așezate

1. DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică vehiculelor din categoria N (1) având cabina conducătorului auto separată, în ceea ce privește protecția ocupanților cabinei.

2. DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.	„omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul în conformitate cu cerințele prezentului regulament în ceea ce privește protecția ocupanților cabinei vehiculului în cazul unui impact frontal sau în cazul răsturnării;

2.2.

„tip de vehicul” înseamnă o categorie de autovehicule care nu diferă în aspecte esențiale precum:

2.2.1.

dimensiunile, formele și materialele componentelor cabinei vehiculului; sau

2.2.2.

modul de fixare a cabinei la cadrul șasiului;

2.3.	„plan transversal” înseamnă un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal al vehiculului;

2.4.	„plan longitudinal” înseamnă un plan paralel cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.5.	„vehicul cu cabina deasupra motorului” înseamnă un vehicul la care mai mult de jumătate din lungimea motorului este situată în spatele celui mai avansat punct al bazei parbrizului, iar butucul volanului este situat în sfertul anterior al lungimii vehiculului;

2.6.	„punctul R” înseamnă punctul de referință al scaunului astfel cum este definit la punctul 2.4 din anexa 4;

2.7.	„punctul H” înseamnă punctul definit la punctul 2.3 din anexa 4;

2.8.	„încercarea A” înseamnă o încercare la ciocnirea frontală destinată evaluării rezistenței unei cabine la accidentele cu impact frontal;

2.9.	„încercarea B” înseamnă o încercare la ciocnire a montanților A ai cabinei destinată evaluării rezistenței unei cabine la un accident cu o răsturnare de 90° urmată de un impact;

2.10.

„încercarea C” înseamnă o încercare de rezistență a acoperișului cabinei destinată evaluării rezistenței unei cabine în cazul unui accident cu răsturnare de 180°;

2.11.

„montantul A” înseamnă suportul cel mai avansat și mai lateral al acoperișului;

2.12.

„parbriz” înseamnă geamul frontal al vehiculului situat între montanții A.

3. CEREREA DE OMOLOGARE

3.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul în privința protecției ocupanților cabinei vehiculului este depusă de producătorul vehiculului sau de reprezentantul lui autorizat.

3.2. Ea este însoțită de schițe ale vehiculului, care indică poziția cabinei pe vehicul și modul ei de fixare, precum și de schițe suficient de detaliate legate de structura cabinei; toate schițele menționate sunt depuse în triplu exemplar. În partea 1 din anexa 1 este prezentat un exemplu de fișă de informații privind caracteristicile constructive.

4. OMOLOGAREA

4.1. În cazul în care tipul de vehicul prezentat pentru omologare în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele de la punctul 5 de mai jos, se acordă omologarea tipului respectiv de vehicul.

4.2. Fiecărui tip omologat îi este atribuit un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr de omologare (în prezent 03, corespunzând seriei de amendamente 03) indică seria de modificări conținând cele mai recente modificări tehnice majore ale regulamentului la data emiterii certificatului de omologare. O aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul în sensul punctului 2.2 de mai sus.

4.3. Omologarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament sunt notificate părților semnatare ale acordului care pun în aplicare prezentul regulament, prin intermediul unei fișe conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

4.4. Pe fiecare vehicul corespunzător unui anumit tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament, se aplică în mod vizibil și într-un loc ușor accesibil, menționat în fișa de omologare, o marcă de omologare internațională constând din următoarele elemente:

4.4.1.

un cerc în interiorul căruia se află litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a eliberat omologarea (2); și

4.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare la dreapta cercului prevăzut la punctul 4.4.1;

4.5. În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat, în temeiul unuia sau mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.4.1 nu trebuie repetat; în acest caz, numerele și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora s-a acordat omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament sunt dispuse în coloane verticale, situate la dreapta simbolului stabilit la punctul 4.4.1.

4.6. Marca de omologare trebuie să fie clar lizibilă și să nu poată fi ștearsă.

4.7. Marca de omologare este amplasată lângă plăcuța cu date a vehiculului sau pe aceasta.

4.8. Anexa 2 la prezentul regulament cuprinde exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

5. CERINȚE

5.1. Cerințe generale

5.1.1. Cabina vehiculului se proiectează și se montează în așa fel pe vehicul încât să se elimine pe cât posibil riscul rănirii ocupanților în cazul unui accident.

5.1.2. Vehiculele din categoriile N1 și vehiculele din categoriile N2 cu masa brută cel mult egală cu 7,5 t fac obiectul încercărilor A și C, astfel cum se precizează la punctele 5 și 7 din anexa 3.

Totuși, un tip de vehicul care a fost omologat în conformitate cu Regulamentul nr. 33 sau cu Regulamentul nr. 94 poate fi considerat ca fiind conform cu cerințele privind ciocnirea frontală (încercarea A).

5.1.3. Vehiculele din categoriile N3 și vehiculele din categoriile N2 cu masa brută de peste 7,5 t fac obiectul încercărilor A, B și C, astfel cum se precizează la punctele 5, 6 și 7 din anexa 3.

5.1.4. Încercarea A (ciocnirea frontală) se efectuează numai pentru vehicule care au cabina deasupra motorului.

5.1.5. Pentru demonstrarea conformității cu punctele 5.1.2 sau 5.1.3 de mai sus, pot fi folosite una, două sau trei cabine, la alegerea producătorului. Cu toate acestea, ambele etape ale încercării C, după caz, se efectuează pe aceeași cabină.

5.1.6. Niciuna dintre încercările A, B și C nu trebuie realizată dacă producătorul poate demonstra în mod satisfăcător serviciului tehnic, prin simulare pe calculator ori prin calcule de rezistență a părților componente ale cabinei sau prin ale metode, că, în cazul în care cabina este supusă condițiilor încercărilor, aceasta nu va prezenta deformații care să fie periculoase pentru ocupanți (penetrarea în spațiul de supraviețuire).

5.2. Spațiul de supraviețuire necesar după efectuarea încercării sau încercărilor

5.2.1. După realizarea fiecărei încercări menționate la punctul 5.1.2 sau 5.1.3, cabina vehiculului trebuie să prezinte un spațiu de supraviețuire care să permită o poziție așezată nestingherită a manechinului definit în apendicele 2 la anexa 3, scaunul fiind în poziția lui mediană, iar manechinul nefiind în contact cu nicio parte neelastică cu duritatea de cel puțin 50 Shore. Nu se iau în considerare părțile neelastice care pot fi îndepărtate din manechin aplicând o forță mai mică de 100 N, fără folosirea vreunui instrument. Pentru facilitarea instalării, manechinul poate fi introdus dezasamblat în cabină și asamblat ulterior în interiorul acesteia. În acest scop, scaunul se reglează în poziția cea mai din spate, manechinul fiind complet asamblat și plasat astfel încât punctul lui H să coincidă cu punctul R. Scaunul se deplasează apoi înainte, în poziția lui mediană, în scopul evaluării spațiului de supraviețuire. În mod alternativ, în locul manechinului de încercare definit la apendicele 2 la anexa 3 se poate folosi, cu sau fără instrumente de măsură, un manechin masculin din a cincizecea percentilă având caracteristicile Hibrid II sau III, descris în Regulamentul nr. 94.

5.2.2. Spațiul definit în acest mod se verifică pentru fiecare scaun furnizat de producător.

5.3. Condiții suplimentare

5.3.1. În timpul încercărilor, componentele prin care cabina este fixată pe cadrul șasiului se pot deforma sau pot fi distruse, cu condiția ca ansamblul cabinei să rămână fixat pe cadrul șasiului.

5.3.2. Niciuna dintre uși nu trebuie să se deschidă în timpul încercării, dar nu este necesar ca ele să se poată deschide după încercare.

6. MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII TIPULUI DE VEHICUL

6.1. Fiecare modificare a tipului de vehicul trebuie comunicată departamentului administrativ care a omologat tipul respectiv de vehicul. În acest caz, departamentul poate:

6.1.1.

fie să considere că este improbabil ca modificările efectuate să aibă consecințe negative apreciabile și că, în orice caz, vehiculul respectă în continuare cerințele;

6.1.2.

fie să solicite un nou raport serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

6.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu precizarea modificărilor, se comunică prin procedura specificată la punctul 4.3 de mai sus părților contractante la acordul care aplică prezentul regulament.

6.3. Autoritatea competentă care emite o extindere a omologării va aloca un număr de serie pentru o astfel de extindere și va informa în această privință celelalte părți participante la Acordul din 1958 care pun în aplicare prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

7. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției sunt conforme cu procedurile stabilite în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:

7.1. un vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se construiește astfel încât să corespundă tipului omologat prin îndeplinirea condițiilor prevăzute la punctul 5 de mai sus.

7.2. autoritatea competentă care a acordat omologarea poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicabile pentru fiecare unitate de producție. Frecvența normală a unor astfel de inspecții este o dată la doi ani.

8. SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

8.1. Omologarea acordată pentru tipul de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care condițiile stabilite la punctul 7.1 de mai sus nu sunt respectate.

8.2. În cazul în care o parte a acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă este obligată să anunțe neîntârziat celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

9. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea cu privire la aceasta. La primirea comunicării în cauză, autoritatea informează celelalte părți la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

10. DISPOZIȚII TRANZITORII

10.1. Începând cu data oficială de intrare în vigoare a seriei 02 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu va putea refuza acordarea unei omologări CEE în temeiul prezentului regulament modificat prin seria 02 de amendamente.

10.2. Începând cu 1 octombrie 2002, părțile contractante care aplică prezentul regulament vor acorda omologări CEE numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente.

10.3. Începând cu 1 octombrie 2006, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor care nu au fost acordate în conformitate cu seria 02 de amendamente la prezentul regulament.

10.4. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu va putea refuza acordarea unei omologări CEE în temeiul prezentului regulament astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

10.5. Începând cu 72 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE în conformitate cu prezentul regulament numai dacă noile tipuri de cabine care urmează să fie omologate îndeplinesc cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

10.6. Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriilor precedente de amendamente la prezentul regulament.

10.7. Pe parcursul perioadei de 72 luni care urmează datei intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări acelor tipuri de vehicule care satisfac cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seriile precedente de amendamente.

10.8. Niciuna din părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea unei omologări naționale sau regionale unui tip de vehicul omologat în temeiul seriei 03 de amendamente la prezentul regulament.

10.9. Inclusiv după intrarea în vigoare a seriei 03 de amendamente la prezentul regulament, omologările vehiculelor în temeiul seriilor anterioare de amendamente la prezentul regulament rămân valabile, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte.

11. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acordul care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice care efectuează încercări de omologare, precum și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și către care trebuie trimise fișele de omologare sau de extindere ori de refuz sau retragere a omologării, emise în alte țări.

(1) Astfel cum se prevede în anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2 astfel cum a fost modificat prin amendamentul 4).

(2) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Rusia, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35 (vacant), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (vacant), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (vacant), 42 pentru Uniunea Europeană (omologările sunt acordate de fiecare stat membru folosind simbolul CEE-ONU corespunzător statului respectiv), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Coreea de Sud, 52 pentru Malaysia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (vacante), 56 pentru Muntenegru, 57 (vacant) și 58 pentru Tunisia. Numerele următoare se atribuie altor țări în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de reglementări tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor reglementări, iar numerele astfel atribuite trebuie comunicate părților contractante ale acordului de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

ANEXA 1

DOCUMENTAȚIE PENTRU OMOLOGAREA CEE DE TIP

Partea 1

MODEL DE FIȘĂ DE INFORMAȚII

în conformitate cu Regulamentul nr. 29 privind omologarea de tip a cabinelor

Următoarele informații trebuie puse la dispoziție, după caz, în trei exemplare, însoțite de un cuprins. Toate desenele trebuie furnizate la scară adecvată și suficient de detaliat, în format A4 sau sub formă de pliant de format A4. Eventualele fotografii trebuie să fie suficient de detaliate.

1. Dispoziții generale …

1.1. Marca (denumirea comercială a producătorului): …

1.2. Tipul: …

1.3. Modalități de identificare a tipului, în cazul în care este marcat pe vehicul: …

1.3.3. Amplasarea marcajului: …

1.4. Categoria vehiculului (1): …

1.5. Denumirea și adresa producătorului: …

1.6. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2. Caracteristici generale de construcție ale vehiculului …

2.1. Fotografii și/sau desene ale unui vehicul reprezentativ: …

2.2. Desenul cu cotele de gabarit ale vehiculului: …

2.3. Numărul de punți și roți: …

2.6. Amplasarea și dispunerea motorului: …

2.7. Cabina conducătorului auto (cabină deasupra motorului sau cabină cu capotă) (2) …

2.8. Poziția volanului: …

3. Mase și dimensiuni (în kg, respectiv în mm) (a se vedea desenul, după caz) …

3.1. Masa maximă tehnic admisibilă declarată de către constructor: …

3.2. Masa maximă tehnic admisibilă pentru axul sau axele frontale ale vehiculului: …

4. Cabina: …

4.1. Tipul cabinei: (normală/cu pat în spatele scaunelor/cu pat deasupra postului de conducere) (3): …

4.2. Materiale utilizate și metode de construcție: …

4.3. Configurația și numărul ușilor: …

4.4. Schițe ale încuietorilor ușilor și ale elementelor de susținere a ușilor, cu precizarea pozițiilor acestora față de uși: …

4.5. Numărul de scaune: …

4.6. Punctele R: …

4.7. O descriere detaliată a cabinei tipului de vehicul, precizând inclusiv dimensiunile acesteia, configurația și materialele din care este construită și sistemul de fixare pe orice cadru de șasiu: …

4.8. Schițe ale cabinei și ale acelor părți ale structurii interioare care influențează spațiul rezidual: …

5. Direcția …

5.1. Diagrama (diagramele) schematică (schematice) a (ale) comenzii (comenzilor) de direcție: …

5.2. Planul și modul de reglare (dacă există) ale comenzilor direcției …

Partea 2

FIȘĂ DE COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

emisă de către

denumirea administrației

…

privind (4)

Acordarea omologării

Extinderea omologării

Refuzul omologării

Retragerea omologării

Încetarea definitivă a producției

unui tip de vehicul în ceea ce privește protecția ocupanților cabinei unui vehicul în temeiul Regulamentului nr. 29.

Omologare nr. …Extindere nr. …

1. Denumirea comercială sau marca vehiculului: …

2. Tipul vehiculului: …

3. Denumirea și adresa producătorului: …

4. Denumirea și adresa reprezentantului producătorului, dacă este cazul: …

5. Descriere succintă a construcției cabinei și a metodei de fixare a acesteia: …

6. Vehicul prezentat pentru omologare la data de: …

7. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare: …

8. Data raportului emis de către serviciul tehnic: …

9. Numărul raportului emis de către serviciul tehnic: …

10. Omologare acordată/refuzată/extinsă/retrasă (4) …

11. Poziția mărcii de omologare pe vehicul: …

12. Locul: …

13. Data: …

14. Semnătura: …

Lista documentelor depuse la serviciul administrativ care a acordat omologarea este anexată la prezenta fișă de comunicare și poate fi obținută la cerere.

(1) În conformitate cu definiția din anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3). TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend. 2, astfel cum a fost modificată prin Amend. 4).

(2) Prin cabină deasupra motorului se înțelege o configurație în care, pe de o parte, mai mult de jumătate din lungimea motorului este în spatele celui mai avansat punct al bazei parbrizului, iar pe de altă parte butucul volanului este situat în sfertul anterior al lungimii vehiculului.

(3) A se tăia mențiunile necorespunzătoare (există situații în care nu trebuie să se taie nicio mențiune, întrucât sunt valabile mai multe opțiuni).

(4) A se tăia mențiunile inutile.

ANEXA 2

DISPUNEREA MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODELUL A

(a se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E 4), în ceea ce privește protecția ocupanților cabinei unui vehicul comercial, purtând numărul de omologare 032439. Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că Regulamentul nr. 29 cuprindea deja seria 03 de amendamente atunci când a fost acordată omologarea.

MODELUL B

Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E 4) în conformitate cu Regulamentul nr. 29 și cu Regulamentul nr. 24 (1) (în cazul celui din urmă regulament, valoarea corectată a coeficientului de absorbție este 1,30 m–1). Numerele de omologare indică faptul că la datele la care aceste omologări au fost acordate, Regulamentul nr. 29 și Regulamentul nr. 24 conțineau seria 03 de amendamente.

(1) Al doilea număr figurează doar ca exemplu.

ANEXA 3

PROCEDURA DE ÎNCERCARE

1. Ușile

Înainte de încercări, ușile cabinei se închid, dar nu se blochează.

2. Motorul

Pentru încercarea A, motorul sau un model echivalent în privința masei, dimensiunilor și montajului se instalează pe vehicul.

3. Cabina

Cabina se echipează cu sistemul de direcție, cu volanul, tabloul de bord și scaunele conducătorului și ale pasagerilor. Volanul și locurile așezate se reglează la locurile corespunzătoare utilizării lor normale conform indicațiilor producătorului.

4. Ancorarea cabinei

Pentru încercarea A, cabina se montează pe un vehicul. Pentru încercările B, C, cabina se montează fie pe un vehicul, fie pe un cadru separat, la alegerea producătorului. Vehiculul sau cadrul se fixează astfel cum este prevăzut la apendicele 1 din prezenta anexă.

5. Încercare la ciocnirea frontală (încercarea A)

Figura 1

Încercare la ciocnirea frontală (încercarea A)

5.1. Elementul de impact este confecționat din oțel, iar masa lui este uniform distribuită; masa acestuia este de cel puțin 1 500 kg. Suprafața sa de lovire, dreptunghiulară și plată, are lărgimea de 2 500 mm și înălțimea de 800 mm (a se vedea cotele b și h în figura 1). Marginile sale sunt rotunjite la o rază de curbură de 10 mm ± 5 mm.

5.2. Structura elementului de impact este rigidă. Elementul de impact este liber suspendat cu ajutorul a două tije fixate de acesta și situate la cel puțin 1 000 mm una de cealaltă (a se vedea cota f în figura 1). Tijele au lungimea de minimum 3 500 mm, măsurată de la axa de suspendare la centrul geometric al elementului de impact (cf. cotei L în figura 1).

5.3. Elementul de impact se plasează astfel încât, în poziția verticală a acestuia,

5.3.1.

suprafața lui de lovire să fie în contact cu partea cea mai avansată a vehiculului,

5.3.2.

centrul lui de greutate să fie situat la c = 50 ± 5 mm sub punctul R al scaunului conducătorului și

5.3.3.

centrul lui de greutate să fie în planul longitudinal median al vehiculului.

5.4. Elementul de impact lovește cabina frontal, în direcția către spatele cabinei. Direcția impactului este orizontală și paralelă cu planul longitudinal median al vehiculului.

5.5. Energia de impact este:

5.5.1.

29,4 kJ în cazul vehiculelor din categoria N1 și al vehiculelor din categoria N2 cu o masă brută a vehiculului de maximum 7,5 t.

5.5.2.

55 kJ în cazul vehiculelor din categoria N3 și al vehiculelor din categoria N2 cu o masă brută a vehiculului de peste 7,5 t.

6. Încercare la ciocnirea cu montantul anterior (încercarea B)

Figura 2

Încercare la ciocnirea cu montantul anterior (încercarea B)

6.1. Elementul de impact este rigid, iar masa lui este uniform distribuită; masa acestuia este de minimum 1 000 kg. Elementul de impact este un cilindru cu diametrul d = 600 ± 50 mm și lungimea b de minimum 2 500 mm. Colțurile lui se rotunjesc la o rază de curbură de cel puțin 1,5 mm.

6.2. Structura elementului de impact este rigidă. Elementul de impact este liber suspendat cu ajutorul a două tije fixate de acesta; distanța dintre tije este de minimum f = 1 000 mm. Tijele au lungimea de minimum L = 3 500 mm, măsurată de la axa de suspendare la centrul geometric al elementului de impact.

6.3. Elementul de impact se plasează astfel încât, în momentul în care el este suspendat în poziție verticală,

6.3.1.

suprafața lui de lovire să fie în contact cu partea cea mai avansată a cabinei,

6.3.2.

linia lui mediană longitudinală să fie orizontală și perpendiculară pe planul longitudinal median al cabinei,

6.3.3.

centrul lui de greutate să fie la jumătatea distanței dintre cadrul inferior și cadrul superior ale parbrizului, distanță măsurată în lungul parbrizului și al planului longitudinal median ale cabinei,

6.3.4.

centrul lui de greutate să fie în planul longitudinal median al cabinei,

6.3.5.

lungimea lui să fie uniform distribuită pe lărgimea vehiculului, suprapunându-se peste lărgimea totală a ambilor montanți A.

6.4. Elementul de impact lovește cabina frontal, în direcția către spatele cabinei. Direcția impactului este orizontală și paralelă cu planul longitudinal median al vehiculului.

6.5. Energia de impact este de 29,4 kJ.

7. Încercare de rezistență a acoperișului (încercarea C)

Figura 3

Încercarea de rezistență a acoperișului (încercarea C)

7.1. Pentru vehiculele din categoria N2 cu o masă brută de peste 7,5 t și pentru vehiculele din categoria N3, ambele încercări, astfel cum sunt descrise la punctele 7.3 și 7.4 de mai jos, în această ordine, se efectuează pe aceeași cabină.

7.2. Pentru vehiculele din categoria N2 cu o masă brută de maximum 7,5 t și pentru vehiculele din categoria N1, se efectuează numai încercarea descrisă la punctul 7.4 de mai jos.

7.3. Preîncărcarea dinamică a vehiculelor din categoria N2 având masa brută de peste 7,5 t și a vehiculelor din categoria N3 (a se vedea P1 din figura 3).

7.3.1. Elementul de impact este rigid, iar masa lui este uniform distribuită; elementul are o masă de minimum 1 500 kg.

7.3.2. Suprafața de lovire a elementului de impact este dreptunghiulară și plată. Dimensiunile lui sunt suficient de mari astfel încât, la poziționarea acestuia în conformitate cu punctul 7.3.3 de mai jos, cabina să nu fie în contact cu marginile elementului de impact.

7.3.3. Elementul de impact și/sau cabina se poziționează astfel încât, în momentul impactului,

7.3.3.1.

suprafața de lovire a elementului de impact să facă un unghi de 20° cu planul longitudinal median al cabinei. Elementul de impact sau cabina poate fi înclinată,

7.3.3.2.

suprafața de lovire a elementului de impact să acopere toată lungimea părții superioare a cabinei,

7.3.3.3.

linia longitudinală mediană a elementului de impact este orizontală și paralelă cu planul longitudinal median al cabinei.

7.3.4. Elementul de impact lovește partea superioară a cabinei în așa fel încât, în momentul impactului, sunt respectate condițiile de la punctul 7.3.3 de mai sus. Direcția impactului este perpendiculară pe suprafața elementului de impact și perpendiculară pe planul longitudinal median al cabinei. Fie elementul de impact, fie cabina se poate deplasa, cu condiția ca cerințele privind poziționarea să fie satisfăcute.

7.3.5. Energia de impact este de minimum 17,6 kJ.

7.4. Încercarea de rezistență a acoperișului (a se vedea P2 în figura 3)

7.4.1. Dispozitivul de încărcare este confecționat din oțel, iar masa lui este uniform distribuită.

7.4.2. Suprafața de încărcare a dispozitivului este dreptunghiulară și plată. Dimensiunile acesteia sunt suficient de mari pentru ca, la poziționarea în conformitate cu punctul 7.4.4 de mai jos, să nu existe niciun punct de contact între cabină și marginile dispozitivului.

7.4.3. Dacă este cazul, între dispozitiv și structura sa de sprijin poate fi inclus un sistem de transport liniar pentru a permite mișcarea laterală a acoperișului cabinei față de partea care a fost lovită în faza de preîncărcare de la punctul 6.3.

7.4.4. Dispozitivul de încărcare se poziționează în așa fel încât, în timpul încercării:

7.4.4.1.

este paralel cu planul x-y al șasiului;

7.4.4.2.

se deplasează paralel cu axa verticală a șasiului;

7.4.4.3.

suprafața lui de încărcare acoperă întreaga suprafață a acoperișului cabinei.

7.4.5. Dispozitivul de încărcare aplică o sarcină statică acoperișului cabinei, corespunzând masei maxime autorizate pentru axul sau axele din față ale vehiculului, dar nu mai mare de 98 kN.

Apendicele 1

INSTRUCȚIUNI PENTRU FIXAREA VEHICULELOR PE BANCUL DE ÎNCERCARE

1. Impact frontal

Încercarea A se aplică unei cabine montate pe un vehicul în felul următor (a se vedea figura 1 de mai jos).

1.1. Lanțuri sau funii de ancorare

Fiecare lanț de ancorare este confecționat din oțel și trebuie să poată rezista la o sarcină de tracțiune de cel puțin 10 tone.

1.2. Blocarea cadrului șasiului

Pe toată lățimea lor și pe o lungime de cel puțin 150 mm, elementele longitudinale ale șasiului se sprijină pe blocurile de lemn. Extremitățile anterioare ale blocurilor nu trebuie poziționate nici dincolo de punctul cel mai din spate al cabinei, nici în spatele punctului mediu al ampatamentului. La cererea producătorului, cadrul șasiului se poate monta în poziția pe care o are când este încărcat.

1.3. Fixarea longitudinală

Deplasarea spre înapoi a cadrului șasiului se limitează prin lanțuri sau funii A fixate de partea anterioară a cadrului șasiului, simetric în raport cu axul longitudinal, punctele de fixare fiind la cel puțin 600 mm unul față de celălalt. Lanțurile sau funiile tensionate formează un unghi orientat în jos de cel puțin 25° cu planul orizontal, iar proiecția lor pe un plan orizontal formează un unghi de cel mult 10° cu axul longitudinal al vehiculului. Lanțurile sau funiile se pot intersecta.

1.4. Fixarea laterală

Deplasarea laterală se limitează prin lanțuri sau funii B fixate de cadrul șasiului simetric în raport cu axul longitudinal. Punctele de fixare pe șasiu se situează la cel mult 5 m și la cel puțin 3 m față de extremitatea anterioară a vehiculului. Lanțurile sau funiile tensionate formează un unghi spre în jos de cel puțin 20° cu planul orizontal, iar proiecția lor pe un plan orizontal formează un unghi de cel puțin 25° și cel mult 45° cu axul longitudinal al vehiculului.

1.5. Tensionarea lanțurilor și funiilor și fixarea posterioară

În primul rând, lanțul sau funia C se supune unei sarcini de aproximativ 1 kN. Orice slăbire a tensiunii din cele patru lanțuri sau funii A și B trebuie evitată, iar lanțul sau funia C se supune unei tensiuni de cel puțin 10 kN. Unghiul dintre lanțul sau funia C și planul orizontal nu depășește 15°. În punctul D dintre cadrul șasiului și sol se aplică o forță de blocare verticală de cel puțin 500 N.

1.6. Montaj echivalent

La cererea producătorului, încercarea poate fi efectuată cu cabina montată pe un cadru special, dacă se demonstrează că această metodă de montare este echivalentă cu montarea pe vehicul.

2. Impactul cu montanții anteriori

2.1. Cabina montată pe vehicul (a se vedea figura 1)

Se efectuează măsurători pentru a garanta că vehiculul nu se deplasează în mod considerabil în timpul încercării. În acest scop, se acționează frâna de mână, schimbătorul de viteze se aduce într-o treaptă de viteză, iar roțile anterioare se blochează cu cale de roți.

2.2. Cabină montată pe un cadru

Se efectuează măsurători pentru a garanta că vehiculul nu se deplasează în mod considerabil în timpul încercării.

3. Rezistența acoperișului

3.1. Cabină montată pe vehicul

3.2. Cabină montată pe un cadru

Se efectuează măsurători pentru a garanta că vehiculul nu se deplasează în mod considerabil în timpul încercării.

Figura 1

Încercarea la ciocnire frontală

Textul imaginii

Apendicele 2

MANECHINUL CARE TREBUIE UTILIZAT PENTRU VERIFICAREA SPAȚIULUI DE SUPRAVIEȚUIRE

ANEXA 4

PROCEDURA DE DETERMINARE A PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI REAL AL TRUNCHIULUI PENTRU LOCURILE AȘEZATE ALE AUTOVEHICULELOR

1. Scop

Procedura descrisă în prezenta anexă este folosită pentru stabilirea poziției punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru una sau mai multe locuri așezate într-un autovehicul și pentru a verifica legătura dintre datele măsurate și specificațiile de proiectare furnizate de producătorul vehiculului (1).

2. Definiții

În sensul prezentei anexe:

2.1. „date de referință” înseamnă una sau mai multe dintre următoarele caracteristici ale locului așezat:

2.1.1.

punctul „H” și punctul „R” și relația dintre ele;

2.1.2.

unghiul real al trunchiului și unghiul proiectat al trunchiului, precum și relația dintre acestea;

2.2. „manechin tridimensional pentru determinarea punctului «H» ” (manechin 3-D H) înseamnă dispozitivul folosit pentru determinarea punctelor „H” și a unghiurilor reale ale trunchiului. Acest dispozitiv este descris în apendicele 1 la prezenta anexă;

2.3. „punctul «H» ” înseamnă centrul de pivotare între trunchiul și coapsa manechinului 3-D H instalat pe scaunul vehiculului în conformitate cu punctul 4 de mai jos. Punctul „H” este situat în centrul liniei mediane a dispozitivului care se află între punctele de observare a punctului „H” situate pe fiecare parte a manechinului 3-D H. Punctul „H” corespunde teoretic punctului „R” (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos). După determinarea punctului „H” urmând procedura descrisă la punctul 4, acesta este considerat fix în raport cu structura pernei scaunului, deplasându-se împreună cu aceasta atunci când scaunul este reglat;

2.4. „punctul «R» ” sau „punctul de referință la șederea pe scaun” înseamnă un punct teoretic definit de către producătorul vehiculului pentru fiecare poziție de ședere pe scaun și stabilit conform sistemului de referință tridimensional;

2.5. „linia trunchiului” înseamnă axa tijei manechinului 3-D H atunci când tija se află în poziția cea mai retrasă spre spate;

2.6. „unghiul real al trunchiului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „H” și linia trunchiului, folosind cvadrantul unghiului spatelui al manechinul 3-D H. Teoretic, unghiul real al trunchiului corespunde unghiului teoretic al trunchiului (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos);

2.7. „unghiul teoretic al trunchiului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „R” și linia trunchiului într-o poziție care corespunde poziției spătarului scaunului proiectată de producătorul vehiculului;

2.8. „planul median al ocupantului” (C/LO) înseamnă planul median al manechinului 3-D H poziționat în fiecare poziție prevăzută de ședere; el este reprezentat de coordonata punctului „H” pe axa „Y”. Pentru fiecare scaun, planul median al scaunului coincide cu planul median al ocupantului. Pentru alte scaune, planul median al ocupantului este specificat de către producător;

2.9. „sistemul de referință tridimensional” înseamnă un sistem corespunzător celui descris în apendicele 2 la prezenta anexă;

2.10. „punctele de reper” reprezintă repere fizice (găuri, suprafețe, semne sau crestături) pe caroseria vehiculului, astfel cum sunt definite de către producător;

2.11. „asieta vehiculului” înseamnă poziția vehiculului definită de coordonatele punctelor de reper în sistemul de referință tridimensional.

3. Cerințe

3.1. Prezentarea datelor

Pentru fiecare poziție de ședere pentru care sunt necesare date de referință pentru a demonstra conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament trebuie prezentate, sub forma indicată în apendicele 3 la prezenta anexă, toate datele următoare sau o selecție corespunzătoare a acestora:

3.1.1.

coordonatele punctului „R” în raport cu sistemul de referință tridimensional;

3.1.2.

unghiul proiectat al trunchiului;

3.1.3.

toate indicațiile necesare reglării scaunului (dacă este reglabil) până la poziția de măsurare stabilită la punctul 4.3 de mai jos.

3.2. Legătura dintre datele măsurătorilor și specificațiile de proiectare

3.2.1.

Coordonatele punctului „H” și valoarea reală a unghiului trunchiului obținute prin procedura stabilită la punctul 4 de mai jos trebuie comparate cu coordonatele punctului „R”, respectiv cu unghiul prevăzut al trunchiului indicat de către producătorul vehiculului.

3.2.2.

Pozițiile relative ale punctelor „R” și „H” și relația dintre unghiul prevăzut al trunchiului și unghiul real al trunchiului trebuie considerate satisfăcătoare pentru locul pe scaun în cauză dacă punctul „H”, astfel cum este definit prin coordonatele sale, se situează în interiorul unui pătrat cu latura de 50 mm cu laturi orizontale și verticale ale cărui diagonale se intersectează în punctul „R” și dacă unghiul real al trunchiului diferă cu cel mult 5° față de unghiul prevăzut al trunchiului.

3.2.3.

În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, punctul „R” și unghiul prevăzut al trunchiului sunt utilizate pentru demonstrarea conformității cu cerințele prezentului regulament.

3.2.4.

Dacă punctul „H” sau unghiul real al trunchiului nu îndeplinesc cerințele de la punctul 3.2.2 de mai sus, punctul „H” și unghiul real al trunchiului se măsoară de încă două ori (de trei ori în total). Dacă rezultatele a două dintre aceste trei operații îndeplinesc cerințele, se aplică dispozițiile de la punctul 3.2.3 de mai sus.

3.2.5.

Dacă rezultatele a cel puțin două dintre cele trei operații descrise la punctul 3.2.4 de mai sus nu îndeplinesc cerințele punctului 3.2.2 de mai sus sau dacă nu pot fi verificate deoarece producătorul nu a pus la dispoziție informații referitoare la poziția punctului „R” sau la unghiul proiectat al trunchiului, centrul de greutate al celor trei puncte măsurate sau media celor trei unghiuri măsurate se folosesc și se consideră ca fiind aplicabile în toate cazurile în care punctul „R” sau unghiul proiectat al trunchiului sunt menționate în prezentul regulament.

4. Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului

4.1. La cererea producătorului, vehiculul trebuie precondiționat la o temperatură de 20 °C ± 10 °C pentru a se asigura că materialul din care este fabricat scaunul ajunge la temperatura camerei. În cazul în care scaunul nu a fost utilizat niciodată, o persoană sau un dispozitiv care cântărește 70-80 kg trebuie să fie așezat pe scaun de două ori câte un minut pentru a curba perna sau spătarul. La cererea producătorului, scaunul se eliberează de toate sarcinile pentru cel puțin 30 de minute înainte de instalarea manechinului 3-D H.

4.2. Vehiculul trebuie să fie în poziția în care se efectuează măsurătorile definită la punctul 2.11 de mai sus.

4.3. Dacă este reglabil, scaunul se fixează mai întâi în cea mai din spate poziție normală de conducere sau de utilizare, conform indicațiilor producătorului vehiculului, luând în considerare doar reglarea longitudinală a scaunului, excluzând cursa scaunului utilizată în alte scopuri decât pozițiile normale pentru conducere sau utilizare. Dacă există alte moduri de reglare a scaunelor (vertical, unghiular, reglajul spatelui etc.), acestea se reglează în poziția specificată de către producătorul vehiculului. Pe de altă parte, pentru un scaun suspendat, poziția verticală se fixează rigid și corespunde unei poziții normale de conducere, astfel cum este indicată de producător.

4.4. Suprafața locului pe scaun cu care intră în contact manechinul 3-D H trebuie acoperită cu o țesătură de muselină de bumbac de mărime suficientă și cu textura corespunzătoare, descrisă ca țesătură de bumbac uniformă având 18,9 fire pe cm2 și cântărind 0,228 kg/m2 sau de un material tricotat sau nețesut cu caracteristici echivalente.

În cazul în care încercarea este efectuată în afara vehiculului, baza pe care este amplasat scaunul trebuie să aibă aceleași caracteristici esențiale (2) ca podeaua vehiculului în care urmează să se folosească scaunul.

4.5. Ansamblul șezut și spătar al manechinului 3-D H se plasează în așa fel încât planul median al ocupantului (C/LO) să coincidă cu planul median al dispozitivului 3-D H. La cererea producătorului, manechinul 3-D H poate fi deplasat spre interior față de C/LO dacă manechinul 3-D H este situat atât de mult în afară încât marginea scaunului nu permite aducerea la orizontală a manechinului 3-D H.

4.6. Se fixează ansamblurile labelor și partea inferioară a piciorului la ansamblul suportului pentru șezut, fie în mod individual, fie folosind bara în T și ansamblul piciorului părții inferioare a piciorului. O dreaptă care trece prin reperele punctului „H” trebuie să fie paralelă cu solul și perpendiculară pe planul longitudinal median al scaunului.

4.7. Se reglează pozițiile labelor picioarelor și picioarele manechinului 3-D H după cum urmează.

4.7.1.

Loc așezat prevăzut: conducătorul și pasagerul din față de la margine

4.7.1.1.

Atât ansamblul labelor picioarelor, cât și cel al picioarelor trebuie deplasate în față astfel încât labele picioarelor să aibă o poziție naturală pe podea, dacă este necesar, între pedale. Dacă este posibil, laba piciorului stâng trebuie așezată la aproximativ aceeași distanță de partea stângă a planului median al manechinului 3-D H la care se află laba piciorului drept de partea dreaptă. Nivela cu bulă de aer cu ajutorul căreia se verifică orientarea transversală a dispozitivului 3-D H se poziționează orizontal prin reglarea suportului pentru șezut, dacă este necesar, sau prin reglarea ansamblurilor labelor picioarelor și al picioarelor în poziție retrasă. Linia care trece prin reperele punctului „H” se menține perpendiculară pe planul longitudinal median al scaunului.

4.7.1.2.

Dacă piciorul stâng nu poate fi ținut paralel cu piciorul drept și laba piciorului stâng nu poate fi sprijinită de structură, se mișcă laba piciorului stâng până când este sprijinită. Trebuie menținută alinierea reperelor.

4.7.2.

Loc așezat prevăzut: scaunul din spate de la margine

În cazul scaunelor din spate sau al celor auxiliare, picioarele sunt așezate conform specificațiilor producătorului. Dacă în acest caz labele picioarelor se sprijină pe părți din podea care sunt la înălțimi diferite, primul picior care vine în contact cu scaunul din față trebuie să servească drept referință, iar celălalt picior trebuie să fie astfel așezat încât nivela cu bulă de aer a manechinului, care indică orientarea transversală a scaunului, să indice orizontala.

4.7.3.

Alte locuri așezate prevăzute

Se aplică procedura generală indicată la punctul 4.7.1 de mai sus, cu excepția faptului că labele picioarelor se așează conform specificațiilor producătorului vehiculului.

4.8. Se aplică greutățile coapselor și ale părții inferioare a piciorului și se aduce la orizontală manechinul 3-D H.

4.9. Se înclină suportul pentru spate spre înainte până la prima oprire și se îndepărtează manechinul 3-D H de spătar cu ajutorul barei în T. Se repoziționează manechinul 3-D H pe scaun cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:

4.9.1.

dacă manechinul 3-D H tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură: se permite manechinului 3-D H să alunece înapoi până când nu mai este necesară aplicarea asupra barei în T a unei forțe orizontale orientate spre înainte pentru a împiedica mișcarea, respectiv până când suportul pentru șezut intră în contact cu spătarul scaunului. Dacă este nevoie, se repoziționează partea inferioară a piciorului;

4.9.2.

dacă dispozitivul 3-D H nu are tendința de a aluneca spre spate, se utilizează următoarea procedură: manechinul 3-D H se împinge înspre înapoi aplicând barei în T o sarcină orizontală în direcția către spate până când suportul pentru șezut atinge spătarul scaunului (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă).

4.10. Se aplică o forță de 100 ± 10 N asupra ansamblului care cuprinde suportul pentru șezut și suportul pentru spate ale dispozitivului 3-D H, la intersecția cvadrantului unghiului șoldului cu locașul barei în T. Direcția de aplicare a sarcinii se menține de-a lungul unei drepte care trece prin intersecția menționată anterior spre un punct chiar deasupra locașului barei corespunzătoare coapselor (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă). Ulterior se readuce cu atenție suportul pentru spate la spătar. Pe întreaga durată a acestei proceduri trebuie să se lucreze cu atenție pentru a împiedica alunecarea înspre înainte a manechinului 3-D H.

4.11. Se aplică greutățile feselor dreaptă și stângă și apoi, în mod alternativ, cele opt greutăți ale trunchiului. Se menține în echilibru manechinul 3-D H.

4.12. Se înclină spre înainte suportul pentru spate pentru a elimina presiunea aplicată spătarului. Manechinul 3-D H se balansează dintr-o parte în alta pe un arc de 10° (5° de fiecare parte a planului median vertical) în trei cicluri complete pentru a elibera orice frecare acumulată între manechinul 3-D H și scaun.

În timpul balansării, bara în T a manechinului 3-D H poate tinde să se deplaseze față de alinierile orizontală și verticală specificate. Prin urmare, bara în T trebuie reținută prin aplicarea unei sarcini laterale adecvate în timpul mișcărilor de balansare. Reținerea barei în T și balansarea dispozitivului 3-D H trebuie făcute cu atenție pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare necorespunzătoare pe direcție verticală sau înainte și înapoi.

Labele picioarelor manechinului 3-D H nu trebuie reținute sau blocate în timpul acestei etape. În cazul în care picioarele își schimbă poziția, acestea sunt lăsate în acea poziție pentru moment.

Se readuce cu atenție suportul pentru spate la spătarul scaunului și se verifică faptul că cele două nivele indică poziția zero. Dacă în timpul operației de balansare a dispozitivului 3-D H labele picioarelor și-au schimbat poziția, acestea trebuie repoziționate după cum urmează:

Ca o posibilitate alternativă, se ridică de la podea, cât mai puțin posibil, fiecare labă a picioarelor, până când niciuna nu se mai mișcă. În timpul acestei operațiuni, labele picioarelor se pot roti în mod liber; în plus, nu trebuie aplicată nicio sarcină laterală sau spre înainte. Atunci când fiecare labă a piciorului se așează în poziția de jos, călcâiul trebuie să fie în contact cu structura desemnată în acest scop.

Se verifică nivela laterală cu bulă de aer pentru poziția zero; dacă este cazul, se aplică o forță laterală suficientă în partea de sus a suportului pentru spate ca să se aducă în poziție orizontală pe scaun suportul pentru șezut al manechinului 3-D H.

4.13. Blocând bara în T pentru a împiedica alunecarea în față a manechinului 3-D H pe perna scaunului, se procedează după cum urmează:

(a)	se readuce suportul pentru spate al manechinului pe spătarul scaunului;

(b)

se aplică și se înlătură, în mod alternativ, o forță orizontală orientată înspre înapoi, care nu depășește 25 N, asupra barei unghiului spatelui, la o înălțime corespunzătoare aproximativ centrului greutăților trunchiului până când cvadrantul unghiului șoldului indică obținerea unei poziții stabile după încetarea exercitării forței. Se procedează cu atenție pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare orientate în jos sau lateral asupra manechinului 3-D H. Dacă o nouă aducere la orizontală a dispozitivului 3-D H este necesară, se rotește înainte suportul pentru spate, se reia procedura de aducere la orizontală și se repetă procedura de la punctul 4.12.

4.14. Se efectuează toate măsurătorile.

4.14.1.

Coordonatele punctului „H” se măsoară în raport cu sistemul tridimensional de referință.

4.14.2.

Unghiul real al trunchiului se citește pe cvadrantul unghiului spatelui de pe dispozitivul 3-D H cu tija în poziția maximă spre înapoi.

4.15. Dacă se dorește o reinstalare a manechinului 3-D H, ansamblul scaunului trebuie să rămână descărcat pentru cel puțin 30 de minute înainte de reinstalare. Manechinul 3-D H nu se lăsă încărcat pe ansamblul scaunului mai mult decât timpul necesar efectuării încercării.

4.16. Dacă scaunele de pe același rând pot fi considerate similare (banchetă, scaune identice etc.), pentru fiecare rând de scaune se determină doar un singur punct „H” și doar un singur „unghi real al trunchiului”, manechinul 3-D H descris în apendicele 1 la prezenta anexă fiind așezat într-un loc considerat reprezentativ pentru rândul în cauză. Acest loc va fi:

4.16.1.

pentru rândul din față, scaunul conducătorului;

4.16.2.

pentru rândul sau rândurile din spate, un scaun exterior.

(1) În orice loc așezat, altul decât cele din față, în care punctul „H” nu poate fi determinat folosind manechinul tridimensional pentru determinarea punctului „H” sau alte proceduri, punctul „R” indicat de producător poate fi luat drept referință de autoritățile competente, dacă acestea consideră necesar.

(2) Unghiul de înclinare, diferența de înălțime la fixarea scaunului, textura suprafeței etc.

Apendicele 1

DESCRIEREA MANECHINULUI TRIDIMENSIONAL PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI „H” (1)

(manechin 3-D H)

1. Suporturi pentru spate și pentru șezut

Suporturile pentru spate și pentru șezut sunt construite din material plastic armat și din metal; ele imită trunchiul și coapsa umană și sunt articulate mecanic în punctul „H”. Pentru măsurarea unghiului real al trunchiului, pe tija articulată la punctul „H” este montat un cvadrant. O bară reglabilă corespunzătoare coapsei, fixată de suportul pentru șezut, determină linia mediană a coapsei și servește drept linie de referință pentru cvadrantul unghiului șoldului.

2. Elementele corpului și picioarelor

Segmentele părților inferioare ale picioarelor sunt fixate la ansamblul suportului pentru șezut prin capetele barei în T care unește genunchii și care este o extensie laterală a barei ajustabile corespunzătoare coapselor. În segmentele părților inferioare ale picioarelor se încorporează cvadranți pentru măsurarea unghiurilor genunchilor. Ansamblurile pantofilor și labelor picioarelor sunt calibrate pentru măsurarea unghiului labelor picioarelor. Două nivele cu bulă de aer permit orientarea dispozitivului în spațiu. Masele elementelor corpului sunt plasate în diferite centre de greutate corespunzătoare pentru a realiza o penetrare a scaunului echivalentă cu cea a unui adult de 76 kg. Este necesar să se verifice că toate articulațiile manechinului 3-D H se mișcă liber și fără frecare semnificativă.

Figura 1

Denumirea elementelor dispozitivului 3-D H

Figura 2

Dimensiunile elementelor dispozitivului 3-D H și distribuirea sarcinilor

(1) Pentru detalii privind construcția manechinului 3-D H, vă puteți adresa Societății Inginerilor de Automobile (SAE), 400 Commonwealth Drive, Warrendale, Pennsylvania 15096, Statele Unite ale Americii. Manechinul corespunde celui descris în standardul ISO 6549:1980.

Apendicele 2

SISTEMUL DE REFERINȚĂ TRIDIMENSIONAL

Sistemul de referință tridimensional este definit de trei planuri ortogonale stabilite de producătorul vehiculului (a se vedea figura) (1).

Asieta vehiculului se determină prin plasarea vehiculului pe o suprafață de susținere, astfel încât coordonatele punctelor de reper să corespundă valorilor indicate de producător.

Coordonatele punctelor „R” și „H” se stabilesc în raport cu punctele de reper definite de producătorul vehiculului.

(1) Sistemul de referință corespunde standardului ISO 4130, 1978.

ANEXA 5

DATE DE REFERINȚĂ PRIVIND LOCURILE AȘEZATE

1. Codificarea datelor de referință

Datele de referință sunt enumerate consecutiv pentru fiecare poziție așezată. Locurile așezate sunt identificate printr-un cod format din două caractere. Primul caracter este o cifră arabă și desemnează rândul de scaune, numărând din față spre spatele vehiculului. Al doilea caracter este o majusculă care desemnează poziția într-un rând, privind în sensul deplasării înainte a vehiculului; se folosesc următoarele litere:

L	=	stânga
C	=	centru
R	=	dreapta

2. Descrierea asietei vehiculului

2.1. Coordonatele punctelor de reper

X …

Y …

Z …

3. Lista datelor de referință

3.1. Locul așezat: …

3.1.1. Coordonatele punctului „R”

X …

Y …

Z …

3.1.2. Unghiul proiectat al trunchiului: …

3.1.3. Indicații pentru reglarea scaunului (1)

orizontal: …

vertical: …

unghiular: …

unghiul trunchiului: …

Notă: Lista datelor de referință pentru alte locuri așezate: la punctele 3.2, 3.3 etc.

(1) A se tăia mențiunile inutile.

20.11.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 304/47

Acord-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI COMISIA EUROPEANĂ, denumite în continuare „cele două instituții”,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 295, și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, denumite în continuare „tratatele”,

având în vedere acordurile interinstituționale și textele care reglementează relațiile dintre cele două instituții,

având în vedere Regulamentul de procedură al Parlamentului (1), în special articolele 105, 106 și 127, precum și anexele VIII și XIV,

având în vedere orientările politice și declarațiile aferente din 15 septembrie 2009 și 9 februarie 2010 ale președintelui ales al Comisiei, precum și declarațiile fiecărui candidat la funcția de membru al Comisiei, cu ocazia audierilor lor de către comisiile parlamentare,

A.	întrucât Tratatul de la Lisabona consolidează legitimitatea democratică a procesului decizional în cadrul Uniunii,

B.	întrucât cele două instituții acordă cea mai mare importanță transpunerii și aplicării eficiente a dreptului Uniunii,

întrucât prezentul acord-cadru nu aduce atingere nici competențelor și prerogativelor Parlamentului și nici celor ale Comisiei sau ale oricărei alte instituții sau ale oricărui alt organ al Uniunii, ci are drept scop garantarea exercitării cât mai eficiente și transparente a acestor competențe și prerogative,

D.	întrucât prezentul acord-cadru ar trebui interpretat în conformitate cu cadrul instituțional instituit prin tratate,

E.	întrucât Comisia va ține seama în mod corespunzător de rolurile conferite prin tratate Parlamentului și, respectiv, Consiliului, mai ales în ceea ce privește principiul fundamental al egalității de tratament prevăzut la punctul 9,

F.	întrucât este necesară actualizarea dispozițiilor acordului-cadru încheiat în mai 2005 (2) și înlocuirea acestuia cu următorul text,

ADOPTĂ URMĂTORUL ACORD:

I. DOMENIUL DE APLICARE

Pentru a reflecta mai bine noul „parteneriat special” dintre Parlament și Comisie, cele două instituții adoptă următoarele măsuri în vederea consolidării responsabilității politice și a legitimității Comisiei, a extinderii dialogului constructiv și a îmbunătățirii circulației informațiilor între cele două instituții, precum și a îmbunătățirii cooperării privind procedurile și programarea.

De asemenea, ele aprobă dispoziții specifice:

—	referitoare la reuniunile Comisiei cu experți naționali, astfel cum se menționează în anexa I;

—	referitoare la transmiterea informațiilor confidențiale către Parlament, astfel cum se menționează în anexa II;

—	referitoare la negocierea și încheierea acordurilor internaționale, astfel cum se menționează în anexa III; și

—	referitoare la calendarul aferent programului de lucru al Comisiei, astfel cum se menționează în anexa IV.

II. RESPONSABILITATEA POLITICĂ

Președintele desemnat al Comisiei, după numirea sa de către Consiliul European, va prezenta Parlamentului orientările politice pentru mandatul său pentru a permite un schimb de opinii în cunoștință de cauză cu Parlamentul înaintea votului de alegere al acestuia.

În conformitate cu articolul 106 din Regulamentul de procedură, Parlamentul se consultă în timp util cu președintele ales al Comisiei înainte de inițierea procedurilor privind alegerea noii Comisii. Parlamentul ține seama de observațiile formulate de președintele ales.

Membrii desemnați ai Comisiei garantează divulgarea, fără rezerve, a tuturor informațiilor pertinente, în conformitate cu obligația de independență enunțată la articolul 245 din TFUE.

Procedurile sunt concepute astfel încât întreaga Comisie desemnată să fie evaluată în mod deschis, echitabil și coerent.

Fiecare membru al Comisiei își asumă responsabilitatea politică pentru acțiunea efectuată în domeniul de care răspunde, fără a aduce atingere principiului colegialității Comisiei.

Președintele Comisiei are întreaga responsabilitate privind identificarea oricărui conflict de interese care i-ar putea împiedica pe membrii Comisiei să se achite de funcțiile care le revin.

De asemenea, președintele Comisiei este responsabil cu privire la orice măsură ulterioară adoptată în astfel de circumstanțe și informează imediat în scris președintele Parlamentului cu privire la aceasta.

Participarea membrilor Comisiei la campanii electorale este reglementată de Codul de conduită al comisarilor.

Membrii Comisiei care participă activ la campanii electorale în calitate de candidați la alegerile în Parlamentul European ar trebui să își ia concediu electoral fără plată, cu începere de la încheierea ultimei perioade de sesiune care precede alegerile.

Președintele Comisiei informează Parlamentul în timp util cu privire la decizia sa de a acorda acest concediu, indicând, de asemenea, și membrul Comisiei care va prelua portofoliul în cauză pe perioada concediului.

În cazul în care Parlamentul solicită președintelui Comisiei să retragă încrederea acordată unui membru al Comisiei, președintele Comisiei va analiza cu mare atenție dacă îi solicită membrului respectiv demisia, în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din Tratatul UE. Președintele fie solicită demisia membrului respectiv, fie explică în fața Parlamentului refuzul său de a lua această decizie, în cadrul următoarei perioade de sesiune.

În cazul în care este necesar să se prevadă înlocuirea unui membru al Comisiei în cursul exercitării mandatului, în aplicarea articolului 246 al doilea paragraf din TFUE, președintele Comisiei va analiza cu atenție rezultatul consultării Parlamentului, înainte să își exprime acordul cu decizia Consiliului.

Parlamentul asigură desfășurarea cu cea mai mare rapiditate a procedurilor sale, astfel încât președintele Comisiei să poată ține seama în mod serios de avizul Parlamentului, înainte ca respectivul nou membru să fie numit.

În mod similar, în conformitate cu articolul 246 al treilea paragraf din TFUE, atunci când perioada rămasă din mandatul Comisiei este scurtă, președintele Comisiei va examina cu mare atenție poziția Parlamentului.

În cazul în care președintele Comisiei intenționează să refacă alocarea responsabilităților între membrii Comisiei în timpul mandatului său, în conformitate cu articolul 248 din TFUE, acesta informează Parlamentul în timp util pentru a permite consultarea parlamentară corespunzătoare cu privire la respectivele schimbări; decizia președintelui de a redistribui portofoliile poate intra în vigoare imediat.

Atunci când Comisia prezintă o revizuire a Codului de conduită al comisarilor în materie de conflict de interese sau deontologie, aceasta solicită avizul Parlamentului.

III. DIALOGUL CONSTRUCTIV ȘI CIRCULAȚIA INFORMAȚIILOR

(i) Dispoziții generale

Comisia garantează aplicarea principiului fundamental al egalității de tratament în cazul Parlamentului și Consiliului, în special în ceea ce privește accesul la reuniuni și prezentarea contribuțiilor sau a altor informații, cu precădere în domeniul legislativ și bugetar.

10.

În limita competențelor sale, Comisia ia măsurile necesare în vederea îmbunătățirii implicării Parlamentului, astfel încât să ia în considerare cât mai mult cu putință punctele de vedere ale Parlamentului în domeniul politicii externe și de securitate comune.

11.

Se iau o serie de măsuri pentru a pune în aplicare „parteneriatul special” dintre Parlament și Comisie, după cum urmează:

—	la cererea Parlamentului, președintele Comisiei se va întâlni cu Conferința președinților cel puțin de două ori pe an pentru a discuta aspecte de interes comun;

—	președintele Comisiei va întreține un dialog periodic cu președintele Parlamentului cu privire la aspectele-cheie orizontale și la propunerile legislative importante; acest dialog include și invitații adresate președintelui Parlamentului de a participa la reuniuni ale Colegiului comisarilor;

—

președintele Comisiei sau vicepreședintele responsabil pentru relații interinstituționale urmează să fie invitat să participe la reuniunile Conferinței președinților și ale Conferinței președinților de comisie atunci când se discută probleme specifice legate de stabilirea ordinii de zi a ședințelor plenare, relațiile interinstituționale dintre Parlament și Comisie, precum și chestiuni legislative și bugetare;

—	se vor organiza reuniuni anuale între Conferința președinților, Conferința președinților de comisie și Colegiul comisarilor pentru a se discuta chestiuni relevante, inclusiv pregătirea și punerea în aplicare a programului de lucru al Comisiei;

—

Conferința președinților și Conferința președinților de comisie informează Comisia în timp util cu privire la rezultatele discuțiilor lor care au o dimensiune interinstituțională. Parlamentul informează, de asemenea, Comisia, în totalitate și periodic, cu privire la rezultatul reuniunilor ce vizează pregătirea perioadelor de sesiune, luând în considerare punctele de vedere ale Comisiei. Acest lucru se face fără a aduce atingere punctului 45;

—	pentru a asigura circulația periodică de informații relevante între cele două instituții, secretarii generali ai Parlamentului și Comisiei se întâlnesc periodic.

12.

Fiecare membru al Comisiei se asigură că informațiile circulă periodic și direct între membrul Comisiei și președintele comisiei parlamentare competente.

13.

Comisia nu publică nicio inițiativă legislativă și nicio inițiativă sau decizie importantă înainte de a fi informat în scris Parlamentul cu privire la aceasta.

Pe baza programului de lucru al Comisiei, cele două instituții identifică în prealabil și de comun acord inițiativele-cheie care urmează să fie prezentate în plen. În principiu, Comisia va prezenta aceste inițiative pentru prima dată în plen și doar apoi publicului larg.

În mod similar, acestea identifică propunerile și inițiativele pentru care vor fi furnizate informații în fața Conferinței președinților sau care vor fi comunicate, în conformitate cu modalitățile adecvate, comisiei parlamentare competente sau președintelui acesteia.

Aceste decizii se iau în cadrul dialogului periodic dintre cele două instituții, astfel cum este prevăzut la punctul 11, și se actualizează periodic, ținând seama în mod corespunzător de orice evoluție politică.

14.

În cazul în care un document intern al Comisiei – despre care Parlamentul nu a fost informat în temeiul prezentului acord-cadru – este difuzat în exteriorul instituțiilor, președintele Parlamentului poate solicita ca documentul respectiv să fie transmis de îndată Parlamentului, în vederea comunicării acestuia deputaților care îl solicită.

15.

Comisia va furniza informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a legislației Uniunii, inclusiv a instrumentelor juridice neobligatorii („soft law”) și a actelor delegate. La solicitarea Parlamentului, Comisia poate să invite la aceste reuniuni și experți din partea Parlamentului.

Dispozițiile relevante sunt prevăzute în anexa I.

16.

În termen de trei luni de la adoptarea unei rezoluții parlamentare, Comisia furnizează în scris Parlamentului informații cu privire la măsurile luate ca urmare a cererilor specifice care i-au fost adresate prin rezoluțiile Parlamentului, inclusiv în cazul în care nu a urmat punctul de vedere al acestuia. Termenul respectiv poate fi redus în cazul cererilor urgente. Acesta poate fi prelungit cu o lună atunci când o cerere necesită lucrări mai complexe, iar acest fapt este justificat corespunzător. Parlamentul se va asigura că aceste informații sunt difuzate pe larg în întreaga instituție.

Parlamentul se va strădui să evite să adreseze întrebări cu solicitare de răspuns scris sau oral referitoare la aspecte despre care Comisia a informat deja Parlamentul cu privire la poziția sa, prin intermediul unei comunicări ulterioare de urmărire, scrise.

Comisia se angajează să raporteze cu privire la măsurile ulterioare de urmărire concrete a oricărei cereri de prezentare a unei propuneri în conformitate cu articolul 225 din TFUE (raport de inițiativă legislativă) în termen de trei luni de la adoptarea rezoluției corespunzătoare în plen. Comisia prezintă o propunere legislativă în termen de un an sau include propunerea în programul său de lucru pentru anul următor. În cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia îi furnizează Parlamentului explicații detaliate cu privire la motivele sale.

Comisia se angajează, de asemenea, să întrețină o cooperare strânsă și din timp cu Parlamentul cu privire la orice solicitare de propuneri legislative adresată prin intermediul inițiativei cetățenilor.

În ceea ce privește procedura de descărcare de gestiune, se aplică dispozițiile specifice prevăzute la punctul 31.

17.

În cazul în care sunt prezentate inițiative, recomandări sau solicitări de acte legislative în temeiul articolului 289 alineatul (4) din TFUE, Comisia informează Parlamentul, dacă este invitată, cu privire la poziția sa în legătură cu aceste propuneri, în fața comisiei parlamentare competente.

18.

Cele două instituții convin să coopereze în domeniul relațiilor cu parlamentele naționale.

Parlamentul și Comisia cooperează în privința punerii în aplicare a Protocolului nr. 2 din TFUE privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Această cooperare include dispoziții privind orice traducere necesară a avizelor motivate prezentate de parlamentele naționale.

Atunci când pragurile menționate la articolul 7 din Protocolul nr. 2 din TFUE sunt atinse, Comisia efectuează traducerile tuturor avizelor motivate prezentate de parlamentele naționale împreună cu poziția sa referitoare la acestea.

19.

Comisia comunică Parlamentului lista grupurilor sale de experți constituite pentru a acorda asistență Comisiei în exercitarea dreptului de inițiativă. Lista se actualizează periodic și este publică.

În acest cadru, Comisia informează în mod corespunzător comisia parlamentară competentă, la cererea specifică și motivată a președintelui acesteia, cu privire la activitățile și componența acestor grupuri.

20.

Prin intermediul unor mecanisme adecvate, cele două instituții poartă un dialog constructiv privind chestiunile importante de ordin administrativ, în special problemele care au o incidență directă asupra administrației Parlamentului.

21.

Parlamentul va solicita avizul Comisiei atunci când inițiază o revizuire a Regulamentului său de procedură în ceea ce privește relațiile cu Comisia.

22.

În cazul invocării principiului confidențialității privind oricare dintre informațiile comunicate în conformitate cu prezentul acord-cadru, se aplică dispozițiile din anexa II.

(ii) Acorduri internaționale și extindere

23.

Parlamentul este informat imediat și în totalitate în toate etapele de negociere și de încheiere a acordurilor internaționale, inclusiv la definirea directivelor de negociere. Comisia acționează astfel încât să își respecte integral obligațiile prevăzute la articolul 218 din TFUE, respectând totodată rolul fiecărei instituții în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul UE.

Comisia aplică modalitățile prevăzute în anexa III.

24.

Informațiile prevăzute la punctul 23 se transmit Parlamentului în timp util, astfel încât acesta să își poată exprima, dacă este cazul, punctul de vedere, iar Comisia să poată ține seama, în măsura posibilului, de opiniile Parlamentului. Aceste informații se furnizează, ca regulă generală, Parlamentului prin intermediul comisiei parlamentare competente și, dacă este cazul, în ședință plenară. În cazuri justificate corespunzător, aceste informații se furnizează mai multor comisii parlamentare.

Parlamentul și Comisia se angajează să instituie procedurile și garanțiile adecvate pentru transmiterea informațiilor confidențiale de la Comisie către Parlament, în conformitate cu dispozițiile din anexa II.

25.

Cele două instituții recunosc faptul că, datorită rolurilor lor instituționale diferite, Comisia reprezintă Uniunea Europeană în negocierile internaționale, cu excepția celor privind Politica externă și de securitate comună și a altor cazuri prevăzute în tratate.

În cazul în care reprezintă Uniunea la conferințe internaționale, Comisia, la cererea Parlamentului, facilitează includerea unei delegații a deputaților în Parlamentul European, în calitate de observatori în delegațiile Uniunii, pentru ca Parlamentul să fie informat imediat și integral cu privire la lucrările conferinței. Comisia se angajează, dacă este cazul, să informeze sistematic delegația Parlamentului cu privire la rezultatul negocierilor.

Deputații în Parlamentul European nu pot participa direct la aceste negocieri. Sub rezerva posibilităților de ordin juridic, tehnic și diplomatic, acestora li se poate acorda statut de observator de către Comisie. În caz de refuz, Comisia va informa Parlamentul cu privire la motivele pentru acesta.

În plus, Comisia facilitează participarea deputaților în Parlamentul European, în calitate de observatori, la toate reuniunile relevante organizate sub responsabilitatea sa înainte și după sesiunile de negociere.

26.

În aceleași condiții, Comisia facilitează și ține sistematic la curent Parlamentul cu privire la accesul în calitate de observator al deputaților în Parlamentul European, ca parte din delegația Uniunii la reuniunile organismelor instituite prin acordurile internaționale multilaterale care implică Uniunea, ori de câte ori aceste organisme sunt chemate să ia decizii care presupun aprobarea Parlamentului European sau a căror punere în aplicare ar presupune adoptarea de acte legislative în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

27.

Comisia permite, de asemenea, delegației Parlamentului incluse în delegațiile Uniunii la conferințele internaționale să utilizeze toate dotările delegației Uniunii la aceste evenimente, în conformitate cu principiul general al bunei cooperări între instituții și ținând seama de logistica disponibilă.

Președintele Parlamentului transmite președintelui Comisiei o propunere privind includerea unei delegații a Parlamentului în delegația Uniunii cel târziu cu patru săptămâni înainte de începerea conferinței, precizând șeful delegației Parlamentului și numărul de deputați în Parlamentul European care urmează să compună delegația respectivă. În cazuri justificate corespunzător, acest termen poate fi redus în mod excepțional.

Numărul de deputați în Parlamentul European incluși în delegația Parlamentului și de membri ai personalului auxiliar este proporțional cu mărimea totală a delegației Uniunii.

28.

Comisia furnizează Parlamentului informații complete cu privire la derularea negocierilor de aderare și, în special, cu privire la principalele aspecte și evoluții, astfel încât acesta să își poată formula în timp util punctul de vedere în cadrul procedurilor parlamentare adecvate.

29.

În cazul în care Parlamentul adoptă, în conformitate cu articolul 90 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, o recomandare privind chestiunile menționate la punctul 28 și dacă, din motive importante, Comisia decide că nu poate susține recomandarea respectivă, aceasta își expune motivele în fața Parlamentului în ședință plenară sau cu ocazia următoarei reuniuni a comisiei parlamentare competente.

(iii) Execuția bugetară

30.

Înainte de a face, în cadrul conferințelor donatorilor, promisiuni financiare care implică angajamente financiare noi și necesită acordul autorității bugetare, Comisia informează autoritatea bugetară și examinează observațiile acesteia.

31.

În cadrul descărcării anuale de gestiune, reglementate de articolul 319 din TFUE, Comisia transmite orice informație necesară controlului execuției bugetare pentru exercițiul în cauză, care îi este solicitată de președintele comisiei parlamentare responsabile cu procedura de descărcare de gestiune în conformitate cu dispozițiile anexei VII la Regulamentul de procedură al Parlamentului.

În cazul în care apar elemente noi privind exercițiile anterioare, pentru care descărcarea a fost deja acordată, Comisia transmite toate informațiile necesare cu privire la aceasta astfel încât să se ajungă la o soluție acceptabilă pentru ambele instituții.

(iv) Relația cu agențiile de reglementare

32.

Persoanele nominalizate pentru postul de director executiv al agențiilor de reglementare ar trebui să fie audiate de comisiile parlamentare.

În plus, în contextul discuțiilor grupului de lucru interinstituțional privind agențiile, instituit în martie 2009, Comisia și Parlamentul vor urmări adoptarea unei abordări comune cu privire la rolul și poziția agențiilor descentralizate în peisajul instituțional al Uniunii, însoțită de orientări comune pentru crearea, structurarea și funcționarea acestor agenții, precum și aspecte legate de finanțare, aspecte bugetare, de supraveghere și de gestionare.

IV. COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROCEDURILOR ȘI PROGRAMĂRII LEGISLATIVE

(i) Programul de lucru al Comisiei și programarea Uniunii Europene

33.

Comisia inițiază programarea anuală și multianuală a Uniunii în vederea încheierii unor acorduri interinstituționale.

34.

În fiecare an, Comisia își prezintă programul de lucru.

35.

Cele două instituții colaborează în conformitate cu calendarul din anexa IV.

Comisia ia în considerare prioritățile formulate de Parlament.

Comisia oferă detalii suficiente cu privire la fiecare punct din programul său de lucru.

36.

Comisia prezintă explicații atunci când nu poate prezenta anumite propuneri prevăzute în programul său de lucru pentru anul în cauză sau când se îndepărtează de la acesta. Vicepreședintele Comisiei, responsabil cu relațiile interinstituționale, se angajează să evalueze periodic, în fața Conferinței președinților de comisie, liniile principale privind aplicarea politică a programului de lucru al Comisiei pentru anul în curs.

(ii) Proceduri pentru adoptarea actelor

37.

Comisia se angajează să examineze cu atenție amendamentele adoptate de Parlament la propunerile sale legislative, cu scopul de a le lua în considerare în cadrul propunerilor revizuite.

La formularea avizului privind amendamentele Parlamentului în temeiul articolului 294 din TFUE, Comisia se angajează să țină seama în cea mai mare măsură de amendamentele adoptate în a doua lectură; în cazul în care, din motive importante și după examinarea de către colegiu, Comisia decide să nu reia sau să nu aprobe amendamentele respective, aceasta se justifică în fața Parlamentului și, în orice caz, în avizul pe care îl emite în temeiul articolului 294 alineatul (7) litera (c) din TFUE cu privire la amendamentele Parlamentului.

38.

Atunci când analizează o inițiativă prezentată de cel puțin o pătrime din statele membre, în conformitate cu articolul 76 din TFUE, Parlamentul se angajează să nu adopte niciun raport în comisia competentă înainte să primească avizul Comisiei cu privire la inițiativă.

Comisia se angajează să își emită avizul cu privire la o astfel de inițiativă cel târziu la 10 săptămâni de la prezentarea acesteia.

39.

Comisia furnizează explicații detaliate în timp util înainte de a-și retrage orice propunere asupra căreia Parlamentul și-a exprimat deja o poziție în primă lectură.

Comisia efectuează o examinare a tuturor propunerilor pendinte la începutul noului mandat al Comisiei pentru a le confirma din punct de vedere politic sau a le retrage, ținând seama de punctele de vedere exprimate de Parlament.

40.

Pentru procedurile legislative speciale în cadrul cărora Parlamentul urmează să fie consultat, inclusiv pentru alte proceduri cum ar fi cea prevăzută la articolul 148 din TFUE, Comisia:

(i)	ia măsurile necesare pentru a implica mai mult Parlamentul, astfel încât aceasta să ia în considerare cât mai mult cu putință punctele de vedere ale Parlamentului și, în special, pentru ca Parlamentul să dispună de timp suficient pentru a examina propunerea Comisiei;

(ii)

ia măsuri pentru a reaminti în timp util organelor Consiliului să nu ajungă la un acord politic cu privire la propunerile sale atât timp cât Parlamentul nu își dă avizul. Aceasta solicită ca discuțiile să se încheie la nivel de miniștri după acordarea unui termen rezonabil membrilor Consiliului pentru examinarea avizului Parlamentului;

(iii)

veghează la respectarea de către Consiliu a principiilor stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind reconsultarea Parlamentului în cazul în care Consiliul modifică substanțial o propunere a Comisiei. Comisia informează Parlamentul dacă este necesar să i se reamintească, eventual, Consiliului necesitatea unei reconsultări;

(iv)	se angajează să retragă, dacă este cazul, propunerile legislative respinse de Parlament. În cazul în care, din motive importante și după examinarea de către colegiu, Comisia decide să își mențină propunerea, aceasta va expune motivele acestei decizii printr-o declarație în fața Parlamentului.

41.

În ceea ce-l privește, în vederea îmbunătățirii programării legislative, Parlamentul se angajează:

(i)	să programeze părțile legislative de pe ordinea de zi, adaptându-le la programul de lucru al Comisiei și la rezoluțiile adoptate cu privire la acesta, în special având în vedere planificarea îmbunătățită a dezbaterilor prioritare;

(ii)	să respecte un termen rezonabil, în măsura în care este util procedurii, pentru adoptarea poziției în primă lectură în cadrul procedurii legislative ordinare și a avizului din cadrul procedurii de consultare;

(iii)

să numească, în măsura posibilului, încă din momentul adoptării programului de lucru al Comisiei, raportori cu privire la viitoarele propuneri;

(iv)	să examineze cu prioritate absolută cererile de reconsultare, în cazul în care au fost transmise toate informațiile utile.

(iii) Aspecte legate de o mai bună legiferare

42.

Comisia se asigură că evaluările sale de impact se efectuează sub responsabilitatea sa, urmând o procedură transparentă care garantează o evaluare independentă. Evaluările de impact se publică în timp util, ținând cont de o serie de scenarii diferite, inclusiv de opțiunea „inacțiunii”, și se prezintă, în principiu, comisiei parlamentare competente în cursul fazei de informare a parlamentelor naționale, în conformitate cu Protocoalele nr. 1 și nr. 2 la TFUE.

43.

În domeniile în care Parlamentul este de regulă implicat în procesul legislativ, Comisia utilizează instrumente juridice neobligatorii, după caz și dacă se justifică, după ce i s-a oferit Parlamentului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Comisia furnizează Parlamentului explicații detaliate cu privire la modul în care a ținut seama de punctul său de vedere la adoptarea propunerii.

44.

Pentru a asigura o mai bună monitorizare a transpunerii și aplicării legislației Uniunii, Comisia și Parlamentul fac eforturi să includă tabele de corespondență obligatorii și un termen limită obligatoriu pentru transpunere, care, în cazul directivelor, în mod normal nu ar trebui să depășească doi ani.

În plus față de rapoartele specifice și raportul anual privind aplicarea legislației Uniunii, Comisia pune la dispoziția Parlamentului informații rezumative cu privire la toate procedurile de încălcare a dreptului Uniunii încă din faza scrisorii oficiale de punere în întârziere, inclusiv, dacă Parlamentul solicită acest lucru, de la caz la caz și cu respectarea normelor de confidențialitate, în special cele confirmate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, privind aspectele vizate de procedura de încălcare a dreptului Uniunii.

V. PARTICIPAREA COMISIEI LA LUCRĂRILE PARLAMENTARE

45.

Comisia acordă prioritate participării sale, dacă este solicitată, la ședințele plenare sau la reuniunile altor organe ale Parlamentului, în cazul în care acestea coincid cu alte evenimente sau invitații.

Ca regulă generală, ori de câte ori Parlamentul solicită acest lucru, Comisia se asigură în special că membri ai Comisiei sunt prezenți la ședințele plenare în vederea examinării punctelor de pe ordinea de zi care intră în competența acestora. Acest lucru se aplică proiectelor preliminare de ordine de zi aprobate de Conferința președinților în timpul perioadei de sesiune anterioare.

Ca regulă generală, Parlamentul face eforturi să regrupeze punctele de pe ordinea de zi a perioadelor de sesiune care intră în competența unui membru al Comisiei.

46.

La cererea Parlamentului, se va prevedea periodic un timp afectat întrebărilor adresate președintelui Comisiei. Acest timp afectat întrebărilor va cuprinde două părți: prima parte cu liderii grupurilor politice sau cu reprezentanții acestora se desfășoară complet spontan; a doua parte este dedicată unei tematici politice stabilite în prealabil, cel târziu în ziua de joi de dinaintea perioadei de sesiune în cauză, dar fără întrebări pregătite în prealabil.

În plus, se introduce un timp afectat întrebărilor adresate membrilor Comisiei, inclusiv vicepreședintelui pentru relații externe/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, după modelul timpului afectat întrebărilor adresate președintelui Comisiei, în scopul reformării actualului timp afectat întrebărilor. Acest timp afectat întrebărilor se referă la portofoliul respectivilor membri ai Comisiei.

47.

Membrii Comisiei sunt audiați la cerere.

Fără a aduce atingere articolului 230 din TFUE, cele două instituții se pun de acord asupra unor norme generale privind alocarea între instituții a timpului afectat luărilor de cuvânt.

Cele două instituții convin că alocarea orientativă a timpului afectat luărilor de cuvânt trebuie respectată.

48.

În vederea garantării prezenței membrilor Comisiei, Parlamentul se angajează să depună toate diligențele pentru a-și menține proiectele definitive de ordine de zi.

În cazul în care modifică proiectul definitiv de ordine de zi sau deplasează anumite puncte de pe ordinea de zi a unei perioade de sesiune, Parlamentul informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Comisia depune toate diligențele pentru a asigura prezența membrului competent din cadrul Comisiei.

49.

Comisia poate propune includerea de puncte pe ordinea de zi cel mai târziu la întrunirea Conferinței președinților la care se aprobă proiectul final de ordine de zi a perioadei de sesiune. Parlamentul ține seama în cea mai mare măsură de aceste propuneri.

50.

Comisiile parlamentare fac eforturi pentru menținerea proiectelor de ordine de zi și a ordinii de zi stabilite.

În cazul în care o comisie parlamentară își modifică proiectul de ordine de zi sau ordinea de zi, Comisia este de îndată informată cu privire la aceasta. Comisiile parlamentare fac în special eforturi să respecte un termen rezonabil pentru a asigura prezența membrilor Comisiei la reuniunile lor.

În cazul în care prezența unui membru al Comisiei la o reuniune a comisiei parlamentare nu este solicitată în mod expres, Comisia ia măsuri pentru a fi reprezentată de un funcționar competent de nivel adecvat.

Comisiile parlamentare vor depune eforturi pentru a-și coordona activitatea, inclusiv evitând reuniunile paralele pe aceeași temă și se vor strădui să nu se abată de la proiectul de ordine de zi, astfel încât Comisia să poată asigura un nivel adecvat de reprezentare.

Dacă a fost solicitată prezența unui înalt funcționar (director general sau director) la o reuniune de comisie în care se dezbate o propunere a Comisiei, reprezentantul Comisiei are posibilitatea să intervină.

VI. DISPOZIȚII FINALE

51.

Comisia își confirmă angajamentul de a examina cât mai curând cu putință actele legislative care nu au fost adaptate la procedura de reglementare cu control înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona pentru a evalua dacă instrumentele respective trebuie să fie adaptate la regimul actelor delegate introdus de articolul 290 din TFUE.

Ca obiectiv final, ar trebui să se ajungă la un sistem coerent de acte delegate și de acte de punere în aplicare, pe deplin compatibil cu tratatul, prin intermediul unei evaluări progresive a naturii și conținutului măsurilor supuse în prezent procedurii de reglementare cu control pentru a le adapta în timp util la dispozițiile articolului 290 din TFUE.

52.

Dispozițiile prezentului acord-cadru completează Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (3) fără a-l afecta și nu aduc atingere niciunei revizuiri ulterioare a acestuia. Fără a aduce atingere negocierilor viitoare dintre Parlament, Comisie și Consiliu, cele două instituții se angajează să se pună de acord asupra modificărilor-cheie cu ocazia pregătirii viitoarelor negocieri privind adaptarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare la noile dispoziții ale Tratatului de la Lisabona, ținând seama de practicile actuale și de prezentul acord-cadru.

Acestea convin, de asemenea, asupra necesității de a consolida actualul mecanism interinstituțional de contact, la nivel politic și tehnic, în legătură cu o mai bună legiferare pentru a asigura o cooperare interinstituțională eficientă între Parlament, Comisie și Consiliu.

53.

Comisia se angajează să demareze rapid programarea anuală și multianuală a Uniunii în vederea încheierii de acorduri interinstituționale în conformitate cu articolul 17 din Tratatul UE.

Programul de lucru al Comisiei reprezintă contribuția Comisiei la programarea anuală și multianuală a Uniunii. După adoptarea acestuia de către Comisie, ar trebui să aibă loc un trialog între Parlament, Consiliu și Comisie în vederea ajungerii la un acord cu privire la programarea Uniunii.

În acest context și de îndată ce Parlamentul, Consiliul și Comisia ajung la un acord comun cu privire la programarea Uniunii, cele două instituții fac o revizuire a dispozițiilor prezentului acord-cadru referitoare la programare.

Parlamentul și Comisia invită Consiliul să lanseze cât mai curând cu putință dezbateri cu privire la programarea Uniunii, în conformitate cu dispozițiile articolului 17 din Tratatul UE.

54.

Cele două instituții procedează periodic la o evaluare a aplicării practice a prezentului acord-cadru, precum și a anexelor la acesta. Se realizează o revizuire până la sfârșitul lui 2011, pe baza experienței practice.

Adoptat la Strasbourg, 20 octombrie 2010.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BUZEK

Pentru Comisia Europeană

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 44, 15.2.2005, p. 1.

(2) JO C 117 E, 18.5.2006, p. 125.

(3) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

ANEXA I

Reuniunile Comisiei cu experți naționali

Prezenta anexă definește modalitățile de punere în aplicare a punctului 15 din acordul-cadru.

1. Domeniul de aplicare

Dispozițiile punctului 15 din acordul-cadru se referă la următoarele reuniuni:

reuniunile Comisiei care se desfășoară în cadrul grupurilor de experți instituite de Comisie și la care sunt invitate autorități naționale din toate statele membre, atunci când acestea au ca subiect pregătirea și punerea în aplicare a legislației Uniunii, inclusiv a instrumentelor juridice neobligatorii („soft law”) și a actelor delegate;

2.	reuniunile ad hoc ale Comisiei la care sunt invitați experți naționali din toate statele membre, atunci când acestea au ca subiect pregătirea și punerea în aplicare a legislației UE, inclusiv a instrumentelor juridice neobligatorii („soft law”) și a actelor delegate;

Sunt excluse reuniunile comitetelor de comitologie, fără a aduce atingere actualelor sau viitoarelor acorduri specifice referitoare la informarea Parlamentului European cu privire la exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (1).

2. Informații care trebuie transmise Parlamentului

Comisia se angajează să transmită Parlamentului aceeași documentație pe care o transmite autorităților naționale în legătură cu reuniunile menționate anterior. Comisia va transmite respectivele documente, inclusiv ordinile de zi, către o cutie poștală funcțională a Parlamentului tot atunci când acestea sunt trimise și experților naționali.

3. Invitarea experților din partea Parlamentului

La cererea Parlamentului, Comisia poate decide să invite Parlamentul să trimită experți de-ai săi pentru a participa la reuniuni ale Comisiei cu experți naționali, așa cum sunt identificate la punctul 1.

(1) Informarea Parlamentului cu privire la lucrările comitetelor de comitologie și prerogativele Parlamentului în cadrul procedurilor de comitologie sunt clar definite în alte instrumente: 1. Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23); 2. Acordul interinstituțional dintre Parlament și Comisie din 3 iunie 2008 privind procedurile de comitologie; și 3. instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a articolului 291 din TFUE.

ANEXA II

Transmiterea informațiilor confidențiale către Parlament

1. Domeniul de aplicare

1.1.

Prezenta anexă reglementează transmiterea către Parlament și tratarea informațiilor confidențiale, astfel cum sunt definite la punctul 1.2, din partea Comisiei, în cadrul exercitării prerogativelor și competențelor Parlamentului. Cele două instituții acționează în conformitate cu îndatoririle reciproce de cooperare loială, în spirit de încredere reciprocă deplină și respectând cu strictețe dispozițiile pertinente din tratate.

1.2.

„Informații” înseamnă orice informație scrisă sau orală, indiferent de suport sau de autor.

1.2.1.

„Informații confidențiale” înseamnă „informații clasificate UE” (ICUE) și „alte informații confidențiale” neclasificate.

1.2.2.

„Informații clasificate UE” (ICUE) înseamnă orice informație sau material clasificat drept „TRÈS SECRET UE/ EU TOP SECRET”, „SECRET UE”, „CONFIDENTIEL UE” sau „RESTREINT UE” sau care poartă un marcaj național sau internațional echivalent de clasificare, a cărui divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii de diverse niveluri la adresa intereselor Uniunii sau la adresa unuia sau a mai multora dintre statele sale membre, indiferent dacă informația în cauză provine din cadrul Uniunii sau este primită de la state membre, state terțe sau organizații internaționale.

(a) TRÈS SECRET UE/ EU TOP SECRET: această clasificare se aplică doar informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii extrem de grave intereselor esențiale ale Uniunii sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

(b) SECRET UE: această clasificare se aplică doar informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea cauza prejudicii grave intereselor esențiale ale Uniunii sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

(c) CONFIDENTIEL UE: această clasificare se aplică informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea dăuna intereselor esențiale ale Uniunii sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

(d) RESTREINT UE: această clasificare se aplică informațiilor și materialelor a căror divulgare neautorizată ar putea dezavantaja interesele Uniunii sau ale unuia sau mai multora dintre statele sale membre.

1.2.3.

„Alte informații confidențiale” înseamnă orice altă informație confidențială, inclusiv informații vizate de obligația de a respecta secretul profesional impusă de Parlament și/sau informații transmise de Comisie.

1.3.

Comisia garantează Parlamentului accesul la informații confidențiale în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe, în cazul în care primește o cerere de această natură de la unul dintre organele parlamentare sau titularii de mandat indicați la punctul 1.4, privind transmiterea informațiilor confidențiale. În plus, Comisia poate transmite Parlamentului orice informație confidențială din proprie inițiativă, în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe.

1.4.

În contextul prezentei anexe, pot solicita Comisiei informații confidențiale:

—	președintele Parlamentului;

—	președinții comisiilor parlamentare interesate;

—	Biroul și Conferința președinților; și

—	șeful delegației Parlamentului care face parte din delegația Uniunii la o conferință internațională.

1.5.

Sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei anexe informațiile referitoare la procedurile privind încălcarea dreptului Uniunii și la procedurile în materie de concurență, în măsura în care acestea nu au fost încă reglementate, în momentul primirii unei cereri din partea unui organ parlamentar/titular de mandat menționat la punctul 1.4, printr-o decizie definitivă a Comisiei sau printr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, și informațiile privind protecția intereselor financiare ale Uniunii. Acest fapt nu aduce atingere punctului 44 din acordul-cadru și dreptului de control bugetar al Parlamentului.

1.6.

Aceste dispoziții se aplică fără a aduce atingere Deciziei 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European (1), precum și dispozițiilor pertinente din Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 28 aprilie 1999 de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) (2).

2. Reguli generale

2.1.

La cererea unuia dintre organele parlamentare/titularii de mandat indicați la punctul 1.4, Comisia îi transmite respectivului organ parlamentar/titular de mandat, în cel mai scurt timp, orice informație confidențială necesară exercitării prerogativelor și competențelor Parlamentului. Cele două instituții respectă, în cadrul competențelor și responsabilităților care le revin:

—	drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la apărare și dreptul la protecția vieții private;

—	dispozițiile care reglementează procedurile judiciare și disciplinare;

—	protecția secretului comercial și a relațiilor comerciale;

—	protecția intereselor Uniunii, în special a celor referitoare la siguranța publică, apărare, relațiile internaționale, stabilitatea monetară și interesele financiare.

În caz de dezacord, președinții celor două instituții sunt sesizați în vederea găsirii unei soluții.

Informațiile confidențiale provenite de la un stat, de la o instituție sau de la o organizație internațională se transmit numai cu acordul acestora.

2.2.

ICUE sunt transmise Parlamentului, sunt tratate și protejate de acesta în conformitate cu standardele minime comune de securitate aplicate de alte instituții ale Uniunii, în special de Comisie.

Atunci când clasifică informații a căror autoritate de origine este, Comisia se asigură că aplică nivelurile adecvate de clasificare în conformitate cu standardele și definițiile internaționale și cu normele sale interne, ținând totodată seama în mod corespunzător de faptul că Parlamentul trebuie să poată avea acces în orice moment la documente clasificate pentru a-și exercita eficient competențele și prerogativele.

2.3.

În cazul în care există îndoieli cu privire la natura confidențială a unei informații sau la nivelul adecvat de clasificare al acesteia sau dacă este necesar să se stabilească modalități adecvate de transmitere a acesteia în funcție de posibilitățile indicate la punctul 3.2, cele două instituții se consultă fără întârziere reciproc înainte de transmiterea documentului. În cadrul acestor consultări, Parlamentul este reprezentat de președintele organului parlamentar, însoțit, dacă este cazul, de raportorul sau de titularul de mandat care a solicitat informația. Comisia este reprezentată de membrul Comisiei competent în materie, după consultarea membrului Comisiei responsabil cu aspectele legate de securitate. În caz de dezacord, președinții celor două instituții sunt sesizați în vederea găsirii unei soluții.

2.4.

În cazul în care, la încheierea procedurii prevăzute la punctul 2.3, dezacordul persistă, președintele Parlamentului, la cererea motivată a organului parlamentar/titularului de mandat care a solicitat informația, invită Comisia să transmită, în termenul adecvat indicat în mod corespunzător, informația confidențială în cauză, precizând care dintre modalitățile prevăzute la punctul 3.2 din prezenta anexă se aplică. Înainte de expirarea acestui termen, Comisia informează în scris Parlamentul cu privire la poziția sa finală, asupra căreia Parlamentul își rezervă, dacă este cazul, posibilitatea exercitării dreptului la o cale de atac.

2.5.

Accesul la informații ICUE se acordă în conformitate cu normele aplicabile în materie de autorizare personală de securitate.

2.5.1.

Accesul la informații clasificate TRÈS SECRET UE/EU TOP SECRET, SECRET UE și CONFIDENTIEL UE poate fi acordat doar funcționarilor Parlamentului și angajaților Parlamentului care lucrează pentru grupurile politice, în caz de strictă necesitate, care au fost desemnați în prealabil de organul parlamentar/titularul de mandat ca având nevoie să cunoască informațiile și care dispun de autorizarea de securitate adecvată.

2.5.2.

Având în vedere prerogativele și competențele Parlamentului, deputații care nu dispun de o autorizare personală de securitate beneficiază de acces la documente clasificate drept „CONFIDENTIEL UE” în conformitate cu anumite dispoziții definite de comun acord, inclusiv semnarea unei declarații pe proprie răspundere că nu vor divulga niciunui terț conținutul respectivelor documente.

Accesul la documente clasificate SECRET UE se acordă deputaților cărora li s-a acordat o autorizare personală de securitate adecvată.

2.5.3.

Cu sprijinul Comisiei, se găsesc modalități pentru a se garanta că Parlamentul poate să obțină cât mai rapid posibil contribuția necesară din partea autorităților naționale în cadrul procedurii de acordare a autorizării de securitate.

Categoria sau categoriile de persoane care au acces la informații confidențiale se comunică concomitent cu cererea.

Înainte să i se acorde acces la aceste informații, fiecare persoană este informată cu privire la nivelul de confidențialitate al acestora și la obligațiile de securitate aferente.

Chestiunea acordării de autorizare de securitate va fi reexaminată în contextul revizuirii prezentei anexe și al viitoarelor reguli de securitate menționate la punctele 4.1 și 4.2.

3. Modalități de acces și de tratare a informațiilor confidențiale

3.1.

Informațiile confidențiale comunicate în conformitate cu procedurile prevăzute la punctul 2.3 și, dacă este cazul, la punctul 2.4, sunt puse la dispoziție, sub responsabilitatea președintelui sau a unui membru al Comisiei, organului parlamentar/titularului de mandat care le-a solicitat, în conformitate cu următoarele condiții:

Parlamentul și Comisia vor asigura înregistrarea și trasabilitatea informațiilor confidențiale.

Mai precis, ICUE clasificate drept „CONFIDENTIEL UE” și „SECRET UE” se transmit de la registratura centrală a Secretariatului General al Comisiei la serviciul competent echivalent al Parlamentului care va fi responsabil cu punerea lor la dispoziția organului parlamentar/titularului de mandat care le-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile convenite.

Transmiterea ICUE clasificate drept „TRÈS SECRET UE/EU TOP SECRET” este supusă altor dispoziții convenite între Comisie și organul parlamentar/titularul de mandat care le-a solicitat, dispoziții destinate să asigure un nivel de protecție proporțional cu clasificarea respectivă.

3.2.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctele 2.2 și 2.4, precum și viitoarelor reguli de securitate menționate la punctul 4.1, accesul și modalitățile de păstrare a confidențialității informațiilor se stabilesc de comun acord înainte de transmiterea informațiilor. Acest acord între membrul Comisiei responsabil cu domeniul de politică respectiv și organul parlamentar (reprezentat de președintele său)/titularul de mandat care a solicitat informațiile prevede selectarea uneia dintre opțiunile menționate la punctele 3.2.1 și 3.2.2 pentru a asigura nivelul adecvat de confidențialitate.

3.2.1.

În ceea ce privește destinatarii informațiilor confidențiale, ar trebui prevăzută una dintre următoarele opțiuni:

—	informații destinate doar președintelui Parlamentului, în cazuri justificate de motive cu totul excepționale;

—	Biroul și/sau Conferința președinților;

—	președintele și raportorul comisiei parlamentare competente;

—	toți membrii (titulari și supleanți) comisiei parlamentare competente;

—	toți deputații în Parlamentul European.

Este interzis ca informațiile confidențiale să fie făcute publice sau să fie transmise unui alt destinatar fără acordul Comisiei.

3.2.2.

În ceea ce privește dispozițiile de tratare a informațiilor confidențiale, ar trebui prevăzute următoarele opțiuni:

(a)	examinarea documentelor într-o sală de lectură securizată în cazul în care informațiile sunt clasificate drept „CONFIDENTIEL UE” sau la un nivel de confidențialitate superior;

(b)

desfășurarea cu ușile închise a reuniunii, la aceasta participând doar membrii Biroului, membrii Conferinței președinților sau membrii titulari și membrii supleanți ai comisiei parlamentare competente, precum și funcționari ai Parlamentului și angajați ai Parlamentului care lucrează pentru grupurile politice, desemnați în prealabil de președinte ca având nevoie să cunoască informațiile și a căror prezență este absolut necesară, cu condiția ca aceștia să dispună de nivelul necesar de autorizare de securitate, ținând cont de următoarele condiții:

—	documentele pot fi numerotate, distribuite la începutul reuniunii și strânse din nou la final; nu se pot lua notițe sau face fotocopii ale acestora;

—	procesul-verbal al reuniunii nu menționează niciun detaliu cu privire la punctul examinat în conformitate cu procedura de confidențialitate.

Înainte de transmitere, este posibil ca toate datele personale să fie extrase din documente.

Informațiile confidențiale furnizate oral destinatarilor din Parlament se supun aceluiași nivel de protecție a informațiilor confidențiale ca cel pentru informațiile furnizate în scris. Această modalitate include o declarație pe proprie răspundere dată de destinatarii informațiilor respective de a nu divulga conținutul acestora niciunui terț.

3.2.3.

Atunci când informațiile scrise urmează să fie examinate într-o sală de lectură securizată, Parlamentul se asigură că sunt instituite următoarele măsuri:

—	un sistem de stocare sigur pentru informațiile confidențiale;

—	o sală de lectură securizată fără copiatoare, telefon, fax, scaner sau orice alt mijloc tehnic de reproducere sau retransmitere de documente etc.;

—	dispoziții de securitate privind accesul în sala de lectură pe bază de semnătură într-un registru de acces și de declarație pe propria răspundere de a nu difuza informațiile confidențiale examinate.

3.2.4.

Cele de mai sus nu împiedică convenirea unor alte măsuri echivalente între instituții.

3.3.

În cazul nerespectării acestor modalități, se aplică dispozițiile privind sancțiunile la adresa deputaților prevăzute în anexa VIII la Regulamentul de procedură al Parlamentului și, în privința funcționarilor și a altor angajați ai Parlamentului, dispozițiile aplicabile de la articolul 86 din Statutul funcționarilor (3) sau de la articolul 49 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene.

4. Dispoziții finale

4.1.

Comisia și Parlamentul iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei anexe.

În acest scop, serviciile competente ale Comisiei și Parlamentului colaborează îndeaproape la punerea în aplicare a prezentei anexe. Această colaborare cuprinde verificarea trasabilității informațiilor confidențiale și monitorizarea periodică în comun a regulilor și a standardelor de securitate aplicate.

Parlamentul se angajează să își adapteze, dacă este necesar, dispozițiile interne pentru a pune în aplicare normele de securitate pentru informații confidențiale prevăzute în prezenta anexă.

Parlamentul se angajează să își adopte cât mai curând cu putință viitoarele reguli de securitate și să le verifice de comun acord cu Comisia în vederea stabilirii echivalenței standardelor de securitate. Acest lucru va însemna punerea în execuție a prezentei anexe în ceea ce privește:

—	dispozițiile și standardele tehnice de securitate privind tratarea și stocarea informațiilor confidențiale, inclusiv măsuri de securitate în domeniul securității fizice, informatice, a personalului și a documentelor;

—	instituirea unui comitet special de supraveghere alcătuit din deputați ce dețin autorizările adecvate, pentru tratarea ICUE clasificate drept „TRÈS SECRET UE/EU TOP SECRET”.

4.2.

Parlamentul și Comisia vor revizui prezenta anexă și, dacă este necesar, o vor adapta nu mai târziu de momentul revizuirii menționat la punctul 54 din acordul-cadru, ținând cont de evoluțiile privind:

—	viitoarele reguli de securitate care implică Parlamentul și Comisia;

—	alte acorduri sau acte legislative relevante pentru transmiterea informațiilor între instituții.

(1) JO L 113, 19.5.1995, p. 1.

(2) JO L 136, 31.5.1999, p. 20.

(3) Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului de instituire a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități și de instituire a unor dispoziții speciale tranzitorii aplicabile funcționarilor Comisiei.

ANEXA III

Negocierea și încheierea acordurilor internaționale

Prezenta anexă prezintă modalitățile detaliate pentru informarea Parlamentului cu privire la negocierile și încheierea acordurilor internaționale menționate la punctele 23, 24 și 25 din acordul-cadru.

1.	Comisia informează Parlamentul cu privire la intenția sa de a propune începerea negocierilor în același timp în care informează și Consiliul.

2.	Potrivit dispozițiilor de la punctul 24 din acordul-cadru, atunci când propune proiecte de directive de negociere în vederea adoptării lor de către Consiliu, Comisia le prezintă concomitent Parlamentului.

3.	Comisia ține seama în mod corespunzător, pe parcursul negocierilor, de observațiile Parlamentului.

Potrivit dispozițiilor de la punctul 23 din acordul-cadru, Comisia informează Parlamentul periodic și cu promptitudine cu privire la derularea negocierilor până la parafarea acordului și precizează dacă și cum au fost integrate observațiile Parlamentului în textele aflate în curs de negociere, iar dacă nu au fost integrate, de ce.

În cazul acordurilor internaționale a căror încheiere necesită aprobarea Parlamentului, Comisia furnizează Parlamentului, pe parcursul procesului de negociere, toate informațiile relevante pe care le furnizează și Consiliului (sau comitetului special instituit de Consiliu). Aceste informații includ proiectele de amendamente la directivele de negociere adoptate, proiectele de texte de negociere, articolele convenite, data convenită pentru parafarea acordului și textul acordului care urmează să fie parafat. Comisia transmite Parlamentului, așa cum procedează și cu Consiliul (sau cu comitetul special instituit de Consiliu) toate documentele relevante primite de la terți, sub rezerva acordului autorilor acestora. Comisia ține la curent comisia parlamentară competentă cu privire la evoluția negocierilor și, în special, oferă explicații cu privire la modul în care s-a ținut cont de punctele de vedere ale Parlamentului.

În cazul acordurilor internaționale a căror încheiere nu necesită aprobarea Parlamentului, Comisia se asigură că Parlamentul este informat imediat și complet, cel puțin privind proiectele de directive de negociere, directivele de negociere adoptate, derularea ulterioară a negocierilor și încheierea negocierilor.

Potrivit dispozițiilor de la punctul 24 din acordul-cadru, Comisia furnizează Parlamentului în timp util informații detaliate privind momentul parafării unui acord internațional și îl informează cât mai devreme posibil cu privire la momentul în care intenționează să propună Consiliului aplicarea provizorie a acordului și motivele acestei decizii, cu excepția cazului în care motive urgente nu îi permit Comisiei să facă acest lucru.

8.	Comisia informează concomitent și în timp util Consiliul și Parlamentul cu privire la intenția sa de a propune Consiliului suspendarea unui acord internațional, precum și motivele acesteia.

De asemenea, pentru acordurile internaționale care intră sub incidența procedurii de aprobare prevăzute în TFUE, Comisia informează pe deplin Parlamentul înainte de a aproba modificări la un acord, conform autorizării primite din partea Consiliului, prin derogare, în conformitate cu articolul 218 alineatul (7) din TFUE.

ANEXA IV

Calendarul aferent programului de lucru al Comisiei

Programul de lucru al Comisiei este însoțit de o listă de propuneri legislative și fără caracter legislativ pentru anii următori. Programul de lucru al Comisiei vizează anul următor în cauză și cuprinde precizări cu privire la prioritățile Comisiei pentru anii viitori. Programul de lucru al Comisiei poate astfel constitui baza pentru un dialog structurat cu Parlamentul în vederea ajungerii la un consens.

Programul de lucru al Comisiei include, de asemenea, inițiative planificate pentru instrumente juridice neobligatorii, retrageri și simplificare.

În primul semestru al unui anumit an, membrii Comisiei întrețin un dialog periodic permanent cu comisiile parlamentare corespondente cu privire la punerea în aplicare a programului de lucru al Comisiei pentru anul în cauză și cu privire la pregătirea viitorului program de lucru al Comisiei. Pe baza acestui dialog, fiecare comisie parlamentară prezintă rapoarte Conferinței președinților de comisie referitoare la rezultatele acestui dialog.

În paralel, Conferința președinților de comisie organizează periodic schimburi de opinii cu vicepreședintele Comisiei responsabil cu relațiile interinstituționale pentru a evalua situația aplicării programului de lucru în curs al Comisiei și pentru a discuta despre pregătirea viitorului program al Comisiei și întocmirea unui bilanț al dialogului bilateral permanent dintre comisiile parlamentare implicate și membrii competenți ai Comisiei.

În luna iunie, Conferința președinților de comisie prezintă Conferinței președinților un raport rezumativ care ar trebui să prezinte rezultatele analizei aplicării programului de lucru al Comisiei, precum și prioritățile Parlamentului pentru viitorul program de lucru al Comisiei, iar Conferința președinților informează Comisia cu privire la acest raport.

4.	Pe baza acestui raport rezumativ, în cursul perioadei de sesiune din luna iulie, Parlamentul adoptă o rezoluție în care își prezintă poziția, în special privind cererile care au la bază rapoarte de inițiativă legislativă.

În fiecare an, în prima perioadă de sesiune din luna septembrie, are loc o dezbatere privind situația Uniunii, în care președintele Comisiei susține o alocuțiune prin care prezintă un bilanț al anului în curs și schițează prioritățile pentru anii următori. În acest sens, președintele prezintă în paralel Parlamentului, în formă scrisă, elementele principale care stabilesc direcția elaborării programului de lucru al Comisiei pentru anul următor.

Încă de la începutul lunii septembrie, comisiile parlamentare competente și membrii competenți ai Comisiei pot să se întâlnească pentru un schimb de opinii mai detaliat cu privire la prioritățile viitoare pentru fiecare domeniu de politică. Aceste reuniuni se încheie cu o reuniune între Conferința președinților de comisie și Colegiul comisarilor și cu o reuniune între Conferința președinților și președintele Comisiei, după caz.

7.	În luna octombrie, Comisia își adoptă programul de lucru pentru anul următor. Ulterior, președintele Comisiei prezintă Parlamentului, la nivelul corespunzător, acest program de lucru.

8.	Parlamentul poate organiza o dezbatere și adopta o rezoluție în cursul perioadei de sesiune din luna decembrie.

9.	Prezentul calendar se aplică în cadrul fiecărui ciclu de programare periodic, cu excepția anilor în care alegerea Parlamentului coincide cu sfârșitul mandatului Comisiei.

10.	Prezentul calendar nu afectează niciunul din viitoarele acorduri în domeniul programării interinstituționale.

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2010.304.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 304

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 53 20 noiembrie 2010

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAȚIONALE
	*	Informare privind intrarea în vigoare a Acordului de reînnoire a Acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și Guvernul Republicii India	1
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 1064/2010 al Consiliului din 17 noiembrie 2010 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale a măsurilor antidumping și compensatorii aplicabile importurilor de folii din polietilen tereftalat (PET) originare din India	2
	*	Regulamentul (UE) nr. 1065/2010 al Comisiei din 19 noiembrie 2010 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată	7
	*	Regulamentul (UE) nr. 1066/2010 al Comisiei din 19 noiembrie 2010 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată	9
	*	Regulamentul (UE) nr. 1067/2010 al Comisiei din 19 noiembrie 2010 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată	11
		Regulamentul (UE) nr. 1068/2010 al Comisiei din 19 noiembrie 2010 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	14
		Regulamentul (UE) nr. 1069/2010 al Comisiei din 19 noiembrie 2010 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 867/2010 pentru anul de comercializare 2010/11	16
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2010/79/UE a Comisiei din 19 noiembrie 2010 privind adaptarea la progresul tehnic a anexei III la Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili	18
		DECIZII
		2010/696/UE
	*	Decizia Consiliului din 17 noiembrie 2010 de numire a unui membru în cadrul Curții de Conturi	20
		ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE
	*	Regulamentul nr. 29 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește protecția pasagerilor aflați în cabina unui vehicul comercial	21
		ACORDURI INTERINSTITUȚIONALE
	*	Acord-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană	47

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	AL	64,0
	EC	92,0
	IL	95,1
	MA	70,6
	MK	58,9
	ZZ	76,1
0707 00 05	AL	54,8
	EG	150,8
	JO	182,1
	MK	59,4
	TR	146,5
	ZZ	118,7
0709 90 70	MA	69,0
	TR	151,0
	ZZ	110,0
0805 20 10	MA	66,9
	ZA	141,4
	ZZ	104,2
0805 20 30 , 0805 20 50 , 0805 20 70 , 0805 20 90	HR	42,1
	IL	75,3
	MA	61,9
	TN	78,6
	TR	58,9
	UY	58,6
	ZZ	62,6
0805 50 10	AR	39,6
	CL	79,2
	MA	68,0
	TR	65,7
	UY	57,1
	ZZ	61,9
0806 10 10	BR	251,8
	LB	196,9
	TR	141,7
	US	278,0
	ZA	79,2
	ZZ	189,5
0808 10 80	AR	74,9
	AU	187,8
	BR	49,6
	CL	75,0
	CN	82,6
	MK	24,7
	NZ	98,9
	US	121,8
	ZA	104,1
	ZZ	91,0
0808 20 50	CL	78,3
	CN	103,9
	US	160,9
	ZZ	114,4

(EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză
1701 11 10 (1)	57,89	0,00
1701 11 90 (1)	57,89	0,00
1701 12 10 (1)	57,89	0,00
1701 12 90 (1)	57,89	0,00
1701 91 00 (2)	51,92	1,89
1701 99 10 (2)	51,92	0,00
1701 99 90 (2)	51,92	0,00
1702 90 95 (3)	0,52	0,21

Parametru	Unitate de măsură	Test
		Metodă	Data publicării
Conținutul de COV	g/l	ISO 11890-2	2006

		Rectificări
	*	Rectificare la Acordul de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005( JO L 287, 4.11.2010 )	63