15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/1

(1)

Directiva 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția maternității (3) asigură aplicarea în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă sau care contribuie la exercitarea unei astfel de activități. În ceea ce privește lucrătorii independenți și soțiile/soții lucrătorilor independenți, Directiva 86/613/CEE nu a fost foarte eficientă și domeniul de aplicare al acesteia ar trebui revizuit, deoarece discriminarea bazată pe sex și hărțuirea se produc și în zone din afara muncii salariate. În interesul clarității, Directiva 86/613/CEE ar trebui înlocuită prin prezenta directivă.

(2)

În Comunicarea sa din 1 martie 2006 intitulată „Foaia de parcurs pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați”, Comisia a anunțat că, pentru a îmbunătăți guvernarea egalității de gen, va revizui legislația existentă a Uniunii privind egalitatea de gen neinclusă în exercițiul de reformare din 2005, în scopul actualizării, modernizării și reformării, după cum va fi necesar. Directiva 86/613/CEE nu a fost inclusă în exercițiul de reformare.

(3)

În concluziile sale din 5 și 6 decembrie 2007 privind „Rolul echilibrat al femeilor și al bărbaților în contextul ocupării forței de muncă, al creșterii economice și al coeziunii sociale”, Consiliul a invitat Comisia să analizeze necesitatea de a revizui, dacă este cazul, Directiva 86/613/CEE, pentru a asigura drepturile legate de maternitate și de paternitate ale lucrătorilor independenți și ale soțiilor/soților care îi ajută.

(4)

Parlamentul European a solicitat în mod constant Comisiei să revizuiască Directiva 86/613/CEE, în special pentru a consolida protecția maternității în cazul lucrătoarelor independente și pentru a îmbunătăți situația soțiilor/soților lucrătorilor independenți.

(5)

Parlamentul European și-a făcut deja cunoscută poziția cu privire la aceste chestiuni în Rezoluția sa din 21 februarie 1997 privind situația soțiilor/soților colaboratoare/colaboratori ale/ai lucrătorilor independenți (4).

(6)

În Comunicarea sa din 2 iulie 2008 intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI”, Comisia a afirmat necesitatea de a lua măsuri privind diferențele de gen în domeniul antreprenorial și de a îmbunătăți concilierea vieții private cu viața profesională.

(7)

Există deja o serie de instrumente juridice pentru punerea în aplicare a principiului egalității de tratament cu privire la activitățile independente, în special Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (5) și Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (6). Prin urmare, prezenta directivă nu se aplică domeniilor reglementate deja de alte directive.

(8)

Prezenta directivă nu aduce atingere competențelor statelor membre de a-și organiza propriile sisteme de protecție socială. Competența exclusivă a statelor membre cu privire la organizarea propriilor sisteme de protecție socială include, între altele, deciziile privind instituirea, finanțarea și administrarea unor astfel de sisteme și a instituțiilor conexe acestora, precum și privind conținutul și furnizarea prestațiilor, nivelul contribuțiilor și condițiile de acces.

(9)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice lucrătorilor independenți și soțiilor/soților acestora sau, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul intern, partenerelor/partenerilor de viață ale/ai acestora, în condițiile prevăzute de dreptul intern, în situația în care aceștia participă în mod curent la activitățile întreprinderii. Pentru a îmbunătăți situația acestor soți și, atunci când și în măsura în care sunt recunoscuți de dreptul intern, situația partenerelor/partenerilor de viață ale/ai lucrătorilor independenți, activitatea acestora ar trebui recunoscută.

(10)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice domeniilor reglementate de alte directive de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei, în principal Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (7). Între altele, articolul 5 din Directiva 2004/113/CE privind contractele de asigurare și serviciile financiare conexe se aplică în continuare.

(11)

Pentru a preveni discriminarea bazată pe sex, prezenta directivă ar trebui să se aplice atât discriminării directe, cât și celei indirecte. Hărțuirea și hărțuirea sexuală ar trebui considerate discriminare și, prin urmare, interzise.

(12)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și obligațiilor care derivă din statutul marital sau familial, astfel cum sunt definite în dreptul intern.

(13)

Principiul egalității de tratament ar trebui să reglementeze relația dintre lucrătorul independent și părți terțe în limita domeniului de aplicare al directivei, dar nu și relațiile dintre lucrătorul independent și soția/soțul sau partenera/partenerul de viață a/al acestuia/acesteia.

(14)

În domeniul activităților independente, aplicarea principiului egalității de tratament înseamnă că nu trebuie să existe nicio discriminare pe motive de sex, de exemplu cu privire la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi sau la lansarea sau extinderea oricărei alte forme de activitate independentă.

(15)

În baza articolului 157 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, statele membre pot menține sau adopta măsuri care prevăd avantaje specifice, pentru a facilita exercitarea unei activități independente de către sexul mai slab reprezentat sau pentru a preveni sau compensa dezavantaje în cariera profesională. În principiu, măsuri cum ar fi acțiunile pozitive menite să realizeze egalitatea de gen în practică nu ar trebui considerate ca o încălcare a principiului juridic al egalității de tratament între bărbați și femei.

(16)

Este necesar să se asigure că condițiile de constituire a unei societăți între soți sau, atunci când și în măsura în care aceștia sunt recunoscuți de dreptul intern, între parteneri de viață, nu sunt mai restrictive decât condițiile de constituire a unei societăți între alte persoane.

(17)

Având în vedere participarea lor la activitățile întreprinderii familiale, soțiile/soții sau, atunci când și în măsura în care acestea/aceștia sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul intern, partenerele/partenerii de viață ale/ai lucrătorilor independenți care au acces la un sistem de protecție socială ar trebui să aibă la rândul lor dreptul de a beneficia de protecție socială. Statele membre ar trebui să fie invitate să ia măsurile necesare pentru a organiza această protecție socială în conformitate cu dreptul intern. În special, este de competența statelor membre să decidă dacă această protecție socială ar trebui pusă în aplicare pe o bază voluntară sau în mod obligatoriu. Statele membre pot prevedea ca această protecție socială să fie proporțională cu participarea la activitățile lucrătorului independent și/sau cu nivelul contribuției.

(18)

Având în vedere vulnerabilitatea economică și fizică a lucrătoarelor independente însărcinate și a soțiilor însărcinate și, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern, a partenerelor de viață însărcinate ale lucrătorilor independenți, este necesar să li se acorde acestora dreptul la prestații de maternitate. Statele membre au în continuare competența de a organiza astfel de prestații, inclusiv stabilirea nivelului contribuțiilor și a tuturor dispozițiilor referitoare la prestații și la plăți, cu condiția ca cerințele minime ale prezentei directive să fie respectate. În special, acestea pot determina în ce perioadă înainte și/sau după naștere este acordat dreptul la prestații de maternitate.

(19)

Durata de acordare a prestațiilor de maternitate lucrătoarelor independente, soțiilor și – în cazul și în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern – partenerelor de viață ale lucrătorilor independenți este similară duratei concediului de maternitate acordat în prezent lucrătoarelor la nivelul Uniunii. În cazul în care durata concediului de maternitate prevăzută pentru lucrătoare este modificată la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a oportunității modificării duratei de acordare a prestațiilor de maternitate lucrătoarelor independente, soțiilor și partenerelor de viață menționate la articolul 2.

(20)

Pentru a ține seama de specificul activităților independente, lucrătoarele independente și soțiile sau, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern, partenerele de viață ale lucrătorilor independenți ar trebui să aibă acces la orice servicii existente care asigură înlocuirea temporară, permițând întreruperea activității lor profesionale din motive de sarcină sau lăuzie, sau la orice servicii sociale naționale existente. Accesul la aceste servicii poate fi considerat ca o alternativă la sau ca o parte din indemnizația de maternitate.

(21)

Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări pe motive de sex ar trebui să dispună de mijloace corespunzătoare de protecție juridică. Pentru a asigura o protecție mai eficace, asociațiile, organizațiile și alte entități juridice ar trebui să fie abilitate să inițieze o procedură, conform modalităților stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor de procedură naționale privind reprezentarea și apărarea în instanță.

(22)

Protecția lucrătorilor independenți și a soțiilor/soților lucrătorilor independenți și, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul intern, a partenerelor/partenerilor de viață ale/ai lucrătorilor independenți împotriva discriminării bazate pe sex ar trebui întărită prin existența unuia sau a mai multor organisme în fiecare stat membru, care să aibă competența de a analiza problemele întâmpinate, de a studia soluțiile posibile și de a acorda victimelor o asistență practică. Organismul sau organismele pot fi aceleași cu cele responsabile la nivel național de punerea în aplicare a principiului egalității de tratament.

(23)

Prezenta directivă stabilește cerințe minime, ceea ce oferă statelor membre posibilitatea adoptării sau a menținerii unor dispoziții mai favorabile.

(24)

Deoarece obiectivul acțiunii care trebuie întreprinsă, respectiv asigurarea unui înalt nivel comun de protecție împotriva discriminării în toate statele membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(a)

lucrătorii independenți, anume toate persoanele care exercită o activitate lucrativă pe cont propriu, în condițiile prevăzute de dreptul intern;

(b)

soțiile/soții lucrătorilor independenți sau, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul intern, partenerele/partenerii de viață ale/ai lucrătorilor independenți care nu sunt salariate/salariați sau asociate/asociați la întreprindere, în cazul în care acestea/aceștia, în condițiile prevăzute de dreptul intern, participă în mod obișnuit la activitatea lucrătorului independent și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare.

(a)

indemnizația pe care persoana în cauză ar primi-o în caz de întrerupere a activităților din motive legate de starea sa de sănătate; și/sau

(b)

pierderea medie de venit sau de profit aferentă unei perioade anterioare comparabile, sub rezerva eventualelor plafoane stabilite de dreptul intern; și/sau

(c)

orice altă alocație familială prevăzută de legislația națională, sub rezerva eventualelor plafoane stabilite de dreptul intern.

(a)

asigurarea de asistență independentă victimelor discriminării în exercitarea plângerilor de discriminare, fără a aduce atingere drepturilor victimelor și asociațiilor, organizațiilor și altor entități juridice menționate la articolul 9 alineatul (2);

(b)

realizarea de studii independente privind discriminarea;

(c)

publicarea de rapoarte independente și elaborarea de recomandări privind orice probleme legate de astfel de discriminări;

(d)

schimbul de informații, la nivel corespunzător, cu organismele europene omologe, precum Institutul european pentru egalitatea de șanse între bărbați și femei.

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/7

(1)

Obținerea unei perspective globale asupra dezvoltării de investiții în infrastructura energetică a Uniunii este esențială pentru ducerea la îndeplinire de către Comisie a sarcinilor sale în domeniul energiei. Disponibilitatea datelor și a informațiilor furnizate periodic și actualizate ar trebui să permită Comisiei să realizeze comparațiile sau evaluările necesare sau să propună măsurile adecvate pe baza unor cifre și a unei analize corespunzătoare, în special referitoare la viitorul echilibru dintre cererea și oferta din domeniul energetic.

(2)

Peisajul energetic din cadrul și din afara Uniunii a cunoscut schimbări semnificative în ultimii ani și face ca investițiile în infrastructura energetică să reprezinte un aspect crucial pentru asigurarea aprovizionării cu energie a Uniunii, pentru funcționarea pieței interne și pentru tranziția, începută de Uniune, către un sistem energetic cu emisii reduse de carbon.

(3)

Noul context energetic necesită investiții semnificative în toate tipurile de infrastructură aparținând tuturor sectoarelor energetice, precum și în dezvoltarea unor noi tipuri de infrastructură și a unor noi tehnologii care să fie adoptate de piață. Liberalizarea sectorului energetic și integrarea în continuare a pieței interne conferă un rol mai proeminent operatorilor economici în ceea ce privește investițiile. În același timp, noile cerințe de politică publică, cum ar fi obiectivele care vizează mixul de combustibili, vor modifica politicile publice ale statelor membre în materie de infrastructuri energetice noi și/sau modernizate.

(4)

În acest context ar trebui acordată o atenție mai mare investițiilor în infrastructura energetică din Uniune, în special cu scopul de a anticipa problemele, de a promova cele mai bune practici și de a conferi o mai mare transparență viitoarei dezvoltări a sistemului energetic al Uniunii.

(5)

În consecință, Comisia și, în special, observatorul pieței pentru energie al Comisiei ar trebui să aibă la dispoziție date și informații precise privind proiectele de investiții, inclusiv proiectele de dezafectare, referitoare la cele mai semnificative componente ale sistemului energetic al Uniunii.

(6)

Datele și informațiile privind evoluțiile preconizate în materie de producție, transport și capacități de stocare specifice diferitelor sectoare energetice prezintă interes pentru Uniune și sunt importante pentru investițiile viitoare. Prin urmare, este necesar să se asigure informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiții în cazul cărora au demarat deja lucrările de construcție sau de dezafectare sau în cazul cărora a fost adoptată o decizie finală în privința investițiilor.

(7)

În conformitate cu articolele 41 și 42 din Tratatul Euratom, întreprinderilor le revine obligația să notifice proiectele lor de investiții. Este necesar ca informațiile respective să fie însoțite, în special, de o raportare periodică privind punerea în aplicare a proiectelor de investiții. O astfel de raportare suplimentară nu aduce atingere articolelor 41-44 din Tratatul Euratom.

(8)

Pentru a permite Comisiei să beneficieze de o perspectivă coerentă asupra viitoarelor evoluții ale sistemului energetic al Uniunii în ansamblul său, se impune elaborarea unui cadru armonizat de raportare pentru proiectele de investiții, pe baza unor categorii actualizate de date și informații oficiale care urmează să fie transmise de către statele membre.

(9)

În acest scop, statele membre ar trebui să notifice Comisiei datele și informațiile privind proiectele de investiții în infrastructura energetică în materie de producție, stocare și transport de petrol, gaze naturale, energie electrică, inclusiv energie electrică din surse regenerabile, biocombustibili și captare și stocare de dioxid de carbon, prevăzute să se desfășoare sau aflate în curs de desfășurare pe teritoriul lor, incluzând interconexiunile cu țări terțe. Întreprinderile în cauză ar trebui să aibă obligația de a notifica statelor membre datele și informațiile relevante.

(10)

Dată fiind durata proiectelor de investiții în sectorul energetic, realizarea unei raportări la fiecare doi ani ar trebui să fie suficientă.

(11)

Pentru a evita o sarcină administrativă disproporționată și pentru a reduce la minimum costurile pentru statele membre și întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, prezentul regulament ar trebui să ofere posibilitatea de a exonera statele membre și întreprinderile de obligațiile de raportare, cu condiția furnizării către Comisie de informații echivalente în temeiul actelor juridice specifice sectorului energetic, adoptate de instituțiile Uniunii, vizând atingerea obiectivelor privind competitivitatea piețelor energetice în cadrul Uniunii, sustenabilitatea sistemului energetic al Uniunii și siguranța aprovizionării cu energie a Uniunii. În consecință, ar trebui evitată orice suprapunere a cerințelor de raportare specificate în cadrul celui de al treilea pachet pentru energie electrică și gaze naturale pentru piața internă.

(12)

Pentru a prelucra datele, precum și pentru a simplifica și securiza notificarea acestora, Comisia și, în special, observatorul pieței pentru energie ar trebui să poată lua toate măsurile corespunzătoare în acest sens, în special utilizarea instrumentelor și a procedurilor informatice integrate.

(13)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea de către statele membre a datelor cu caracter personal este reglementată de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1), în timp ce protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea de către Comisie a datelor cu caracter personal este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Prezentul regulament păstrează intacte aceste dispoziții.

(14)

Statele membre sau entitățile delegate de acestea și Comisia ar trebui să păstreze confidențialitatea datelor și a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial. Prin urmare, statele membre sau entitățile delegate de acestea ar trebui, cu excepția datelor și informațiilor legate de proiecte de transport transfrontalier, să agrege astfel de date și informații la nivel național înainte de a le transmite Comisiei. Dacă este necesar, Comisia ar trebui să procedeze la o nouă agregare a acestor date, astfel încât să nu poate fi dezvăluite sau deduse detalii privind fiecare dintre întreprinderi și instalații.

(15)

Comisia și, în special, observatorul pieței pentru energie al Comisiei ar trebui să furnizeze cu regularitate o analiză transsectorială a evoluției structurale și a perspectivelor sistemului energetic al Uniunii și, după caz, o analiză mai detaliată a anumitor aspecte ale acestui sistem energetic. Această analiză ar trebui să contribuie mai ales la identificarea eventualelor lacune în materie de infrastructură și investiții, în vederea asigurării unui echilibru între cererea și oferta din domeniul energetic. Analiza ar trebui să reprezinte, de asemenea, o contribuție la o discuție la nivelul Uniunii privind infrastructurile energetice și, prin urmare, ar trebui să fie înaintată Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European și să fie pusă la dispoziția părților interesate.

(16)

Comisia poate fi asistată de experți din statele membre sau de alți experți având competențele necesare, în vederea asigurării unei viziuni comune asupra eventualelor lacune și riscuri asociate în materie de infrastructură și a promovării transparenței referitoare la evoluțiile ulterioare.

(17)

Bazându-se cât mai mult posibil pe formatul de notificare utilizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2386/96 al Comisiei (3) care aplică Regulamentul (CE) nr. 736/96 al Consiliului din 22 aprilie 1996 privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiții de interes comunitar în sectorul țițeiului, al gazelor naturale și al energiei electrice (4) și după consultarea experților naționali, Comisia ar trebui să adopte măsurile de ordin tehnic necesare punerii în aplicare a prezentului regulament.

(18)

Având în vedere amploarea modificărilor necesare în vederea adaptării Regulamentului (CE) nr. 736/96 la provocările actuale din sectorul energetic și în virtutea clarității, acesta ar trebui abrogat și înlocuit cu un nou regulament,

1.

„infrastructură” înseamnă orice tip de instalații sau parte a instalațiilor legate de producție, transport și stocare;

2.

„proiecte de investiții” înseamnă proiecte care vizează:

3.

„decizie finală în privința investițiilor” înseamnă decizia luată la nivel de întreprindere pentru a aloca definitiv fonduri pentru faza investițională a unui proiect, faza investițională însemnând faza pe durata căreia are loc construcția și sunt suportate costurile de capital. Faza investițională exclude faza de planificare, pe durata căreia se pregătește punerea în aplicare a proiectului și care include, după caz, o evaluare a fezabilității, studiile preliminare și tehnice, obținerea licențelor și a autorizațiilor și în care sunt suportate costurile de capital;

4.

„proiecte de investiții în stadiu de construcție” înseamnă proiecte de investiții la care au demarat lucrările de construcție și pentru care se suportă costuri de capital;

5.

„dezafectare” înseamnă faza în care o infrastructură este scoasă definitiv din funcțiune;

6.

„producție” înseamnă generarea de electricitate și prelucrarea combustibililor, inclusiv a biocombustibililor;

7.

„transport” înseamnă transportul de surse de energie, de produse energetice sau de dioxid de carbon, printr-o rețea, în special:

8.

„stocare” înseamnă stocarea permanentă sau temporară a energiei sau a surselor de energie în cadrul infrastructurilor de suprafață sau subterane sau al siturilor geologice sau reținerea dioxidului de carbon în formațiuni geologice subterane;

9.

„întreprindere” înseamnă orice persoană fizică sau juridică de drept privat sau public, care ia decizii referitoare la proiectele de investiții sau care le pune în aplicare;

10.

„surse de energie” înseamnă:

11.

„organism specific” înseamnă un organism însărcinat prin orice act juridic al Uniunii specific sectorului energetic cu pregătirea și adoptarea planurilor multianuale de investiții și de dezvoltare a rețelelor la nivelul Uniunii și a planurilor de investiții în infrastructura energetică, precum rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de energie electrică („ENTSO-E”), menționată la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie (5) și rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale („ENTSO-G”), menționată la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (6).

(a)

statul membru în cauză sau entitatea delegată de acesta a notificat deja Comisiei datele sau informațiile echivalente cerințelor prezentului regulament și a precizat data notificării și actul juridic specific vizat; sau

(b)

un organism specific este însărcinat cu pregătirea unui plan multianual de investiții în infrastructura energetică la nivelul Uniunii și colectează în acest scop date și informații echivalente cerințelor prezentului regulament. În acest caz și în sensul prezentului regulament, organismul specific notifică toate datele și informațiile relevante Comisiei.

(a)

volumul capacităților prevăzute sau aflate în curs de construire;

(b)

tipul și principalele caracteristici ale infrastructurii sau ale capacităților prevăzute sau aflate în curs de construire, inclusiv amplasamentul proiectelor de transport transfrontalier, dacă este cazul;

(c)

anul probabil al punerii în funcțiune;

(d)

tipul surselor de energie utilizate;

(e)

instalațiile capabile să răspundă la crizele privind securitatea aprovizionării, precum echipamentele care permit fluxurile inverse sau substituția de combustibili; și

(f)

instalația de sisteme de captare a dioxidului de carbon sau de mecanisme de punere în conformitate pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon.

(a)

tipul și capacitatea infrastructurii respective; și

(b)

anul probabil al dezafectării.

(a)

identificarea unor posibile viitoare dezechilibre între cererea și oferta din domeniul energetic care sunt semnificative din perspectiva politicii energetice a Uniunii;

(b)

identificarea obstacolelor în calea investițiilor și promovarea celor mai bune practici pentru abordarea acestora; și

(c)

creșterea transparenței pentru participanții pe piață și potențialii nou-intrați pe piață.

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/15

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/17

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2009/10 s-au stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 877/2009 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 616/2010 al Comisiei (4).

(2)

Având în vedere datele de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/19

(1)

Regulamentul (CE) nr. 616/2007 a deschis contingente tarifare pentru importul de produse din sectorul cărnii de pasăre.

(2)

Cererile de licențe de import depuse în cursul primelor șapte zile ale lunii iulie 2010 pentru subperioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 sunt, pentru anumite contingente, superioare cantităților disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de atribuire care urmează să fie aplicat cantităților solicitate,

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/21

(1)

Directiva 91/68/CEE definește condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile comerciale de ovine și caprine în Uniune. Aceasta enumeră condițiile în care statele membre sau regiunile acestora se recunosc drept oficial indemne de bruceloză.

(2)

Decizia 93/52/CEE a Comisiei din 21 decembrie 1992 privind constatarea, în anumite state membre sau regiuni, a respectării normelor referitoare la bruceloză (B. melitensis) și recunoașterea oficială, pentru aceste teritorii, a statutului de stat membru indemn sau de regiune indemnă (3) conține în anexele sale lista statelor membre și a regiunilor acestora care sunt recunoscute oficial ca fiind indemne de bruceloză (B. melitensis), în conformitate cu Directiva 91/68/CEE.

(3)

Lituania a prezentat Comisiei documente care atestă respectarea condițiilor adecvate prevăzute în Directiva 91/68/CEE pentru a putea fi recunoscută oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis) în ceea ce privește ansamblul teritoriului său. Prin urmare, statul membru respectiv ar trebui să fie recunoscut drept oficial indemn de boala respectivă. Prin urmare, anexa I la Decizia 93/52/CEE ar trebui modificată în consecință.

(4)

Italia a înaintat Comisiei documente care atestă conformitatea cu condițiile corespunzătoare enumerate în Directiva 91/68/CEE în ceea ce privește toate provinciile din regiunea Molise pentru ca această regiune să fie recunoscută în mod oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis). Prin urmare, regiunea respectivă ar trebui să fie recunoscută drept oficial indemnă de boala respectivă.

(5)

Italia a cerut, de asemenea, să se opereze modificări la rubrica pentru statul membru respectiv în lista regiunilor din statele membre recunoscute oficial drept indemne de bruceloză (B. melitensis) din anexa II la Decizia 93/52/CEE. Actuala diviziune administrativă a Italiei împarte regiunea Trentino-Alto Adige în două regiuni distincte, și anume provincia Bolzano și provincia Trento. Regiunea Sardinia a fost împărțită în opt provincii. În plus, având în vedere că toate provinciile din regiunile Lombardia, Piemonte, Toscana, Sardinia și Umbria au fost deja recunoscute oficial drept indemne de bruceloză (B. melitensis), aceste regiuni ar trebui să fie recunoscute în ansamblul lor drept oficial indemne de boala respectivă.

(6)

Prin urmare, rubrica pentru Italia din anexa II la Decizia 93/52/CEE ar trebui modificată în consecință.

(7)

Directiva 64/432/CEE se aplică schimburilor comerciale de bovine și porcine din Uniune. Aceasta enumeră condițiile în care un stat membru sau o parte sau o regiune a acestuia poate fi considerat (considerată), în ceea ce privește efectivele de bovine, ca fiind în mod oficial indemn (indemnă) de tuberculoză, bruceloză și leucoză enzootică bovină.

(8)

Decizia 2003/467/CE a Comisiei din 23 iunie 2003 de stabilire a statutului oficial de indemne de tuberculoză, bruceloză și leucoză enzootică bovină pentru cirezile de bovine din anumite state membre și regiuni din state membre (4) prevede listele de astfel de state membre și regiuni în anexele I, II și III la decizia respectivă.

(9)

Italia a prezentat Comisiei documente atestând respectarea condițiilor relevante enumerate în Directiva 64/432/CEE în ceea ce privește toate provinciile din regiunile Lombardia și Toscana și provinciile Cagliari, Medio-Campidano, Ogliastra și Olbia-Tempio din regiunea Sardinia, pentru ca regiunile și provinciile respective să poată fi declarate oficial regiuni ale Italiei indemne de tuberculoză bovină.

(10)

Italia a înaintat Comisiei documente care atestă conformitatea cu condițiile corespunzătoare enumerate în Directiva 64/432/CEE în ceea ce privește provincia Campobasso din regiunea Molise pentru ca această regiune a Italiei să poată fi recunoscută în mod oficial indemnă de bruceloză.

(11)

Italia a prezentat Comisiei, de asemenea, documente atestând respectarea condițiilor relevante enumerate în Directiva 64/432/CEE în ceea ce privește provincia Napoli în regiunea Campania, provincia Brindisi din regiunea Puglia și provinciile Agrigento, Caltanissetta, Siracusa și Trapani din regiunea Sicilia, pentru ca acestea să poată fi declarate oficial regiuni ale Italiei indemne de leucoză enzootică bovină.

(12)

După evaluarea documentelor prezentate de Italia, provinciile și regiunile în cauză ar trebui declarate regiuni ale Italiei oficial indemne de tuberculoză bovină, oficial indemne de bruceloză bovină și, respectiv, oficial indemne de leucoză enzootică bovină.

(13)

Italia a cerut, de asemenea, să se opereze modificări la rubrica pentru statul membru respectiv în lista regiunilor din statele membre declarate oficial drept indemne de tuberculoză bovină, bruceloză bovină și leucoză enzootică bovină din anexele la Decizia 2003/467/CE. Actuala diviziune administrativă a Italiei împarte regiunea Trentino-Alto Adige în două regiuni distincte: provincia Bolzano și provincia Trento.

(14)

În plus, având în vedere că toate provinciile din regiunile Emilia-Romagna, Lombardia, Sardinia și Umbria enumerate în anexa II capitolul 2 la Decizia 2003/467/CE au fost deja declarate oficial indemne de bruceloză și toate provinciile din regiunile Emilia-Romagna, Lombardia, Marche, Piemonte, Toscana, Umbria și Val d’Aosta enumerate în anexa III capitolul 2 la Decizia 2003/467/CE au fost deja declarate oficial indemne de leucoză enzootică bovină, aceste regiuni ar trebui să fie considerate în ansamblul lor drept indemne de bolile respective.

(15)

Prin urmare, anexele la Decizia 2003/467/CE ar trebui modificate în consecință.

(16)

Prin urmare, Deciziile 93/52/CEE și 2003/467/CE ar trebui modificate în consecință.

(17)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/26

(1)

La 30 iunie 2009, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o plângere privind un presupus dumping prejudiciabil în cazul anumitor dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora, originare din India și Malaysia (denumite în continuare „țările în cauză”).

(2)

Plângerea a fost depusă de European Industrial Fasteners Institute („EIFI”) în numele unor producători reprezentând un procent considerabil, și anume mai mult de 25 %, din totalul producției Uniunii de anumite dispozitive de fixare din oțel inox, în temeiul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(3)

Plângerea conținea elemente de probă prima facie privind existența dumpingului și a prejudiciului material rezultat din acesta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri antidumping.

(4)

În urma consultării Comitetului consultativ, Comisia a inițiat, în consecință, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), o procedură antidumping privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora, originare din țările în cauză, care se încadrează în prezent la următoarele coduri NC: 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61 și 7318 15 70.

(5)

În aceeași zi, Comisia a inițiat o procedură antisubvenție privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză (3).

(6)

Comisia a trimis chestionare industriei din Uniune și oricărei asociații cunoscute de producători de pe teritoriul acesteia, producătorilor-exportatorilor din țările în cauză, oricărei asociații de producători-exportatori, importatorilor, oricărei asociații cunoscute de importatori, precum și autorităților din țările în cauză. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul menționat în avizul de deschidere.

(7)

Prin scrisoarea din 1 aprilie 2010, adresată Comisiei, EIFI și-a retras în mod oficial plângerea.

(8)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, procedura poate fi încheiată atunci când plângerea este retrasă, cu excepția cazului în care încheierea nu ar fi în interesul Uniunii.

(9)

Comisia a considerat că prezenta procedură ar trebui încheiată, dat fiind că ancheta nu a evidențiat niciun motiv care să arate că încheierea nu ar fi în interesul Uniunii. Părțile interesate au fost informate în consecință și li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Nu au fost primite observații care să indice că încheierea nu ar fi în interesul Uniunii.

(10)

Prin urmare, Comisia concluzionează că procedura antidumping privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză ar trebui încheiată,

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/28

(1)

La 30 iunie 2009, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o plângere privind o presupusă subvenționare prejudiciabilă a importurilor de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora, originare din India și Malaysia (denumite în continuare „țările în cauză”).

(2)

Plângerea a fost depusă de European Industrial Fasteners Institute („EIFI”) în numele unor producători reprezentând un procent considerabil, și anume mai mult de 25 %, din totalul producției Uniunii de anumite dispozitive de fixare din oțel inox, în temeiul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(3)

Plângerea conținea elemente de probă prima facie privind existența unei subvenții și a prejudiciului material rezultat din aceasta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri antisubvenție.

(4)

Înainte de inițierea procedurii și în temeiul articolului 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a notificat guvernele țărilor în cauză că i-a fost transmisă o plângere documentată corespunzător care pretindea că importurile subvenționate de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză provocau prejudicii materiale industriei Uniunii. Guvernele țărilor în cauză au fost invitate separat pentru consultări în scopul de a clarifica situația cu privire la conținutul plângerii și de a ajunge la o soluție de comun acord. În decursul consultărilor, nu s-a ajuns la nicio soluție de comun acord.

(5)

În urma consultării Comitetului consultativ, Comisia a inițiat, în consecință, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), o procedură antisubvenție privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora, originare din țările în cauză, care se încadrează în prezent la următoarele coduri NC: 7318 12 10, 7318 14 10, 7318 15 30, 7318 15 51, 7318 15 61 și 7318 15 70.

(6)

În aceeași zi, Comisia a inițiat o procedură antidumping privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză (3).

(7)

Comisia a trimis chestionare industriei din Uniune și oricărei asociații cunoscute de producători de pe teritoriul acesteia, producătorilor-exportatorilor din țările în cauză, oricărei asociații de producători-exportatori, importatorilor, oricărei asociații cunoscute de importatori, precum și autorităților din țările în cauză. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul menționat în avizul de deschidere.

(8)

Prin scrisoarea din 1 aprilie 2010, adresată Comisiei, EIFI și-a retras în mod oficial plângerea.

(9)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, procedura poate fi încheiată atunci când plângerea este retrasă, cu excepția cazului în care încheierea nu ar fi în interesul Uniunii.

(10)

Comisia a considerat că prezenta procedură ar trebui încheiată, dat fiind că ancheta nu a evidențiat niciun motiv care să arate că încheierea nu ar fi în interesul Uniunii. Părțile interesate au fost informate în consecință și li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Nu au fost primite observații care să indice că încheierea nu ar fi în interesul Uniunii.

(11)

Prin urmare, Comisia concluzionează că procedura antisubvenție privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză ar trebui încheiată,

15.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 180/30

(1)

Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG AGRI) a verificat finanțarea societății Hessische Staatsweingüter de către Landul Hessen în urma reclamațiilor depuse în octombrie 2003 și noiembrie 2004.

(2)

În acest context, au avut loc două întrevederi, mai exact la 26 ianuarie 2005 între autoritățile Landului Hessen și funcționarii DG AGRI și la 29 septembrie 2005 între prim-ministrul landului, domnul Koch, și Comisarul responsabil pentru agricultură și dezvoltare rurală. În urma întrevederii de la 29 septembrie 2005, DG AGRI a adresat o scrisoare autorităților Landului Hessen la 13 octombrie 2005.

(3)

Prin intermediul scrisorilor din 25 ianuarie 2005, 25 aprilie 2005 și 12 decembrie 2005, la care se va face referire, autoritățile Landului Hessen au transmis informații scrise DG AGRI.

(4)

Prin intermediul e-mailului din 6 iulie 2006, Germania a comunicat Comisiei finanțarea unei noi crame prin participarea la capitalul social în conformitate cu articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Conform datelor transmise, s-a efectuat înregistrarea din motive de certitudine juridică. Deoarece o parte din fonduri fusese deja plătită înainte de efectuarea înregistrării, măsura a fost înregistrată sub numărul NN 56/06 în registrul ajutoarelor neînregistrate. Prin intermediul e-mailului din 21 septembrie 2006 și 14 noiembrie 2006, Germania a comunicat informații suplimentare.

(5)

Prin intermediul scrisorii din 20 decembrie 2006 [COM(2006) 6605 final], Comisia a comunicat Germaniei decizia sa de a iniția procedura privind ajutorul de stat în cauză în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE.

(6)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a solicitat celorlalte părți interesate să ia poziție în termen de o lună.

(7)

Prin scrisoarea de la 15 februarie 2007, Comisia a primit avizul uneia dintre părțile interesate, care în primă instanță a solicitat păstrarea confidențialității informațiilor.

(8)

Avizul a fost comunicat Germaniei prin intermediul scrisorii din 2 martie 2007, fără a dezvălui identitatea părții interesate. Cu scrisoarea din 7 martie 2007, partea interesată și-a retras cererea de păstrare a confidențialității. Prin intermediul e-mailului din 4 aprilie 2007, Germania a transmis informații suplimentare.

(9)

Conform informațiilor transmise, societatea Hessische Staatsweingüter GmbH Kloster Eberbach cu sediul în Eltville am Rhein deține o suprafață viticolă de aproximativ 190 de hectare, fiind astfel cea mai mare exploatare viticolă din Germania care se concentrează pe producția de vinuri superioare, în special a rieslingului și în mare măsură a vinurilor roșii. Aceasta se află în proporție de 100 % în proprietatea Landului Hessen.

(10)

Inițial, până în anul 1998, activitatea sectorului vitivinicol a Landului Hessen s-a desfășurat în cadrul administrației centrale („kameralistische Wirtschaftsführung”), iar ulterior, până în anul 2003, ca Landesbetrieb. Se vor verifica mai multe măsuri legate de finanțarea societății Hessische Staatsweingüter:

(11)

Înainte de 2003, Hessische Staatsweingüter a înregistrat ocazional pierderi. Pierderile au fost suportate de land.

(12)

Înainte de comunicarea efectuată de Germania, autoritățile Landului Hessen au prezentat informații detaliate privind finanțările alocate de către Landul Hessen societății Hessische Staatsweingüter în anii 1995-2002.

(13)

În cadrul kameralistische Wirtschaftsführung, activitatea societății Hessische Staatsweingüter a fost introdusă în bugetul de stat la capitolul 09 35, respectiv 03 35. Deficitele societății Hessische Staatsweingüter au fost compensate global de Landul Hessen în cadrul bugetelor anuale respective.

(14)

Conform informațiilor transmise, din societatea Hessische Staatsweingüter făcea parte la momentul respectiv și monumentul arhitectonic și cultural mănăstirea Eberbach, o fostă abație a călugărilor cistercieni. De aceea, cheltuielile de întreținere și administrare a mănăstirii au fost atribuite tot societății Hessische Staatsweingüter. Conform informațiilor transmise, în prezent, mănăstirea funcționează ca fundație independentă de drept public.

(15)

Conform informațiilor transmise, în perioada 1995-1997 societatea Hessische Staatsweingüter a obținut următoarele rezultate:

(16)

Autoritățile Landului Hessen au raportat că la stabilirea sumei totale a finanțărilor alocate de Landul Hessen activității vitivinicole a societății Hessische Staatsweingüter nu vor fi luate în considerare cheltuielile aferente întreținerii și administrării mănăstirii.

(17)

Conform informațiilor transmise, încasările și cheltuielile mănăstirii Eberbach, care au fost atribuite societății Hessische Staatsweingüter, au fost evidențiate într-o categorie separată (titlul 72) și pot fi astfel clar delimitate.

(18)

Conform autorităților Landului Hessen, în conturile societății Hessische Staatsweingüter nu au fost incluse cheltuielile pentru exploatarea viticolă care nu pot fi atribuite direct și alte servicii publice, în special degustările de vin demonstrative ale parlamentului și guvernului de land, cât și investițiile aferente măsurilor de consolidare a terenului. Conform informațiilor transmise, aceste cheltuieli au fost enumerate în anexa explicativă la capitolul 09 35, respectiv 03 35, al bilanțului anual.

(19)

Pe baza acestora, conform autorităților Landului Hessen, finanțările alocate de Landul Hessen activității vitivinicole a societății Hessische Staatsweingüter vor fi rectificate după cum urmează:

(20)

Conform informațiilor transmise, Landesbetriebul Hessische Staatsweingüter (care la 1 ianuarie 1998 fusese constituit din punct de vedere juridic ca parte separată dependentă de administrația centrală) a primit granturi de funcționare în care erau incluse subvențiile de exploatare și subvențiile pentru activitățile demonstrative ale landului (sume paușale pentru degustările de vin ale parlamentului și guvernului Landului Hessen).

(21)

Conform informațiilor autorităților Landului Hessen, în perioada 1998-2002 următoarele sume au putut fi considerate finanțări alocate relevante:

(22)

Conform datelor autorităților Landului Hessen, subvențiile relevante acordate în perioada 1995-2002 pot fi sintetizate după cum urmează:

(23)

În vederea pregătirii restructurării societății Hessische Staatsweingüter, la cererea Landului Hessen, societatea Hessische Staatsweingüter împreună cu Institutul de cercetare Geisenheim au elaborat în perioada august-noiembrie 2001 o strategie intitulată „Analiza situației și perspectivele de dezvoltare”, care prezenta diferite scenarii pentru dezvoltarea în continuare a exploatațiilor vinicole. În acest document au fost prevăzute două forme juridice posibile pentru societatea Hessische Staatsweingüter (SRL sau fundație). În ceea ce privește strategia antreprenorială, opțiunile au fost renovarea integrală a vechii crame, respectiv construcția unei noi crame.

(24)

În iunie 2002, pe baza acestui document a fost elaborat un plan de afaceri pentru fiecare scenariu în parte. Scenariul „Status-quo” prevedea restaurarea treptată a vechilor spații din Eltville în următorii zece ani, costurile ridicându-se la aproximativ 6,7 milioane EUR. Opțiunea „Status-quo” nu ar fi ajutat însă la rentabilizarea activității. Conform planului de afaceri, pentru finanțarea Staatsweingüter pe o perioadă de zece ani ar fi fost necesare în total subvenții de aproximativ 14,3 milioane EUR din partea Landului Hessen (inclusiv acoperirea deficitului de casă aferent activității anterioare din anul 2000), precum și venitul din vânzarea activelor fixe neutilizate în exploatare de aproximativ 7,7 milioane EUR. Activitatea vitivinicolă ar fi produs și în anul 2011 un deficit anual de aproximativ 2 milioane EUR.

(25)

Cea de a doua opțiune a strategiei, mai exact construirea unei noi crame pe terenul din Eltville, a fost considerată cea mai puțin avantajoasă opțiune din punct de vedere economic și de aceea nu a mai fost luată în considerare.

(26)

Singura opțiune care conform planului de afaceri ar putea rezulta în rentabilizare pe termen lung a fost construirea unei noi crame pe terenul domeniului Steinberg și mutarea administrației societății Hessische Staatsweingüter și a vinotecii acesteia la mănăstirea Eberbach. În cazul acestei opțiuni s-a pornit de la premisa că landul va trebui să preia obligațiile rezultate din activitatea vitivinicolă până la sfârșitul anului 2002. Cheltuielile de investiții aferente noii crame au fost evaluate la valoarea totală de 15 milioane EUR și vor fi finanțate parțial prin vânzarea terenurilor neutilizate în exploatare și parțial cu capital străin. Conform modelului de plan de afaceri, în exercițiul financiar 2006/2007 ar fi posibilă obținerea primei marje de venit pozitive a societății Hessische Staatsweingüter, iar în exercițiul financiar 2008/2009 a primului cashflow pozitiv. Finanțările necesare din partea Landului Hessen pentru acoperirea necesarului de cashflow în primii ani de restructurare începând cu 2003 s-ar ridica în total la aproximativ 4,3 milioane EUR.

(27)

În urma modificărilor survenite pe piață și a altor condiții (printre altele situația economică generală din Germania și inundația care a avut loc), în septembrie 2002 au fost necesare actualizarea planului de afaceri din iunie 2002 și revizuirea modelului de finanțare. Conform modelului revizuit, întârzierea rentabilizării societății Hessische Staatsweingüter ar fi rezultat în necesitatea alocării de către Landul Hessen a unei alte subvenții în valoare de aproximativ 3,4 milioane EUR.

(28)

În baza hotărârii Cabinetului din 10 decembrie 2002, guvernul Landului Hessen a hotărât transformarea societății într-un SRL cu începere de la 1 ianuarie 2003, care va purta denumirea de Hessische Staatsweingüter GmbH Kloster Eberbach (denumită în cele ce urmează „SRL”). Această procedură a fost denumită de autoritățile Landului Hessen „privatizare formală”. În plus, Cabinetul a hotărât construirea unei noi crame în perimetrul domeniului Steinberg și mutarea administrației de la Eltville la Eberbach (punerea în aplicare a celei de a treia opțiuni strategice prezentate în planul de afaceri).

(29)

Activele circulante și activele imobilizate necesare exploatării care aparțineau fostului Landesbetrieb Hessische Staatsweingüter în valoare totală de aproximativ 7,3 milioane EUR, cât și unele obligațiuni și provizioane pe termen scurt au fost transferate SRL-ului. Activele imobilizate necesare exploatării (terenurile și clădirile administrate) au fost incluse într-o așa-numită exploatare de tip comercial (o organizație comercială de drept public aflată în totalitate în proprietatea landului) și sunt închiriate de SRL. Conform informațiilor transmise, dobânda la închiriere a fost stabilită pe baza a două avize de calcul a valorii de închiriere care au fost prezentate autorităților Landului Hessen.

(30)

Conform datelor oferite de autoritățile Landului Hessen, Landul Hessen intenționa să pună la dispoziția SRL-ului suficient capital în cadrul unui plan de investiții mai amplu, pentru a asigura rentabilitatea acesteia pe termen mediu și lung pe piețele vinicole internaționale fără a fi necesară finanțarea de la stat.

(31)

La sfârșitul anului 2002, obligațiile Landesbetrieb-ului față de Landul Hessen se ridicau la 1 792 000 EUR. La 31 decembrie 2002, Landul Hessen a șters aceste obligații printr-o estimare corespunzătoare în anexa la planul de buget pentru anul 2002.

(32)

La înființarea societății în ianuarie 2003, Landul Hessen a acordat SRL-ului suma de 1 milion EUR (capitalul subscris al societății). Prin transferarea activelor (și a unor obligații), ștergerea datoriilor și infuzia inițială de capital a rezultat un capital propriu al SRL-ului nou înființat de aproximativ 7,6 milioane EUR (aproximativ 91 % din suma bilanțului).

(33)

La sfârșitul anului 2003, s-a hotărât efectuarea unei a doua infuzii de capital în valoare de 1,225 milioane EUR. Aceasta a fost achitată în tranșe de 400 000 EUR la 2 aprilie, 300 000 EUR la 28 iunie, 125 000 EUR la 11 august și 100 000 EUR la 15 septembrie 2004. Ultima tranșă de 300 000 EUR a fost achitată la data de 27 februarie 2006. Contribuțiile la capital au fost înregistrate în bilanțul SRL-ului ca rezerve de capital.

(34)

Planul de afaceri din septembrie 2002 a fost actualizat din nou în februarie 2003 (planul de afaceri din 26 februarie 2003 a fost completat cu planificarea exhaustivă a profitului și pierderii) și apoi încă o dată în noiembrie 2003 (planul de afaceri din 28 noiembrie 2003). Planul de afaceri din 28 noiembrie 2003 a prevăzut un prim EBITDA (3) pozitiv deja în exercițiul financiar 2007, un cashflow pozitiv pentru anul 2010 și excedente anuale începând cu anul 2014. Conform informațiilor transmise, modelul financiar aflat la bază ar fi condus la o rentabilitate a capitalului (bazată pe rezultatul înainte de impozitare) de peste 3 % în anul 2016, care ar atinge un nivel de peste 7 % începând cu 2019.

(35)

În acest context, autoritățile Landului Hessen au prezentat Comisiei un aviz privind poziția pe piață și rentabilitatea exploatațiilor viticole asemănătoare din Germania și din Uniunea Europeană (aviz succint – Poziția pe piață și rentabilitatea exploatațiilor viticole din Germania și din Uniunea Europeană asemănătoare societății Hessische Staatsweingüter Kloster Eberbach GmbH, Eltville; de Prof. Dr. Dieter Hoffmann, Institutul de cercetare Geisenheim, aprilie 2005; denumit în cele ce urmează „Avizul Hoffmann”). Pentru acest raport au fost utilizate analizele efectuate periodic de centrul de cercetare Geisenheim pe un număr de peste 130 de exploatații viticole, pentru a calcula valorii medii de rentabilitate din branșă.

(36)

Conform Avizului Hoffmann, exploatațiile viticole și posibilii proprietari din afara branșei sunt interesați de rentabilitatea pe termen lung și stabilă a capitalului propriu. În urma analizei efectuate, pentru perioada cuprinsă între 1992 și 2003 a rezultat o rentabilitate medie a capitalului propriu de 1,9 % la toate exploatațiile viticole analizate. Exploatațiile viticole din fruntea clasamentului au obținut o rentabilitate medie a capitalului propriu de 11,7 %. Conform informațiilor transmise, exploatațiile viticole analizate aflate în fruntea clasamentului nu pot fi comparate în mod direct cu societatea Hessische Staatsweingüter, deoarece primele menționate sunt întreprinderi familiale, iar indicatorii de rentabilitate trebuie rectificați în funcție de cheltuielile de personal cu managementul extern. În urma acestei rectificări (ținând seama de cheltuielile cu cadrele de conducere tehnice și comerciale), exploatațiile viticole aflate în fruntea clasamentului raportează o rentabilitate a capitalului propriu de aproximativ 2 % (1992-2003), respectiv de 3 % (1998-2003). Autoritățile Landului Hessen sunt de părere că aceste valori ar trebui considerate valori etalon pentru finanțarea societății Hessische Staatsweingüter.

(37)

Avizul Hoffmann estimează că perioada necesară pentru atingerea punctul de break-even în cazul restructurării exploatațiilor viticole sau a investițiilor pe termen lung de mare amploare este de minimum 10 ani și în medie de 10 până la 15 ani.

(38)

Autoritățile Landului Hessen au afirmat că modelele de finanțare aflate la bază s-au bazat pe o planificare foarte conservatoare. Conform datelor transmise, planul de afaceri din 26 februarie 2003 a fost verificat de KPMG Deutsche Treuhand-Gesellschaft Aktiengesellschaft (KPMG) și a fost apreciat ca fiind extrem de conservator, mai exact acesta a fost alcătuit pe baza scenariului celui mai pesimist.

(39)

Landul Hessen pune la dispoziția societății Hessische Staatsweingüter GmbH Kloster Eberbach capital suplimentar pentru construirea unei noi crame subterane. Conform informațiilor transmise, această investiție reprezintă o măsură hotărâtoare pentru asigurarea rentabilității SRL-ului pe termen mediu și lung (a se vedea considerentele 23-26) și, având în vedere deficiențele structurale ale vechii crame din Eltville, aceasta este necesară pentru păstrarea calității vinului și pentru respectarea normelor internaționale privind alimentele. Noua cramă va fi construită pe domeniul Steinberg.

(40)

Investiția totală în valoare de aproximativ 15 milioane EUR este finanțată parțial printr-o contribuție la capital din partea Landului Hessen. Contrar celor prevăzute inițial în planul de restructurare, finanțarea capitalului propriu în valoare de 7,5 milioane EUR, care a fost anunțată la 6 iulie 2006, nu va fi pusă la dispoziție sub formă de contribuție la capitalul propriu, ci ca un împrumut cu participare la profit.

(41)

Acest împrumut cu participare la profit are la bază o dobândă anuală fixă de 3,7 % cu posibilitatea de capitalizare a dobânzilor anuale până în 2014, respectiv 2015 (adică amortizarea a câte 50 % din dobânda și dobânda compusă acumulată în anul 2014, respectiv 2015).

(42)

În plus, împrumutul cu participare la profit va participa la profitul anual cu o rată corespunzătoare raportului dintre împrumutul cu participare la profit și capitalul subscris al SRL-ului până la limita unui plafon de 25 % din suma împrumutului. În octombrie 2006, procentul de participare la profit era de 88 %.

(43)

Începând cu anul 2021, împrumutul cu participare la profit va fi amortizat cu o rată de 5 % pe an.

(44)

Plata împrumutului cu participare la profit se va efectua la cererea conducerii SRL-ului în funcție de evoluția planului de investiții.

(45)

Conform informațiilor transmise, prima tranșă de 300 000 EUR aferentă proiectării noii crame a fost plătită deja în august 2004. Tranșele ulterioare în valoare totală de 2,3 milioane EUR aferente construcției noii crame au fost plătite în intervalul martie-septembrie 2006. Aceste sume au fost acordate ca subvenții în baza a două hotărâri din 22 decembrie 2004 și 21 iulie 2006 ale Ministerului Mediului, Dezvoltării Rurale și Protecției Consumatorului din Landul Hessen privind acordarea sumelor totale de 1,2 milioane EUR, respectiv 6,3 milioane EUR destinate cheltuielilor aferente noii crame. Conform informațiilor transmise de Germania prin e-mail la data de 14 noiembrie 2006, aceste hotărâri au fost revocate, iar sumele plătite deja în baza acestora pentru construcția noii crame vor fi incluse în împrumutul cu participare la profit în condițiile aplicabile acestui împrumut.

(46)

Planul de afaceri al SRL-ului actualizat la 16 octombrie 2006, care a fost întocmit pe baza planului inițial pentru anii 2004-2020 și care reflectă costurile de finanțare pentru noua cramă, a fost transmis Comisiei prin e-mailul din 16 noiembrie 2006. Conform acestui plan de afaceri, care acoperă perioada între 2006-2020, respectiv 2025 și care prevede o dobândă fixă garantată de 3,7 % pentru capitalul deja furnizat, se poate estima un cashflow pozitiv al rezultatului începând cu 2010 (4). Ar trebui să se obțină excedente începând cu anul 2014.

(47)

Pentru anul 2014, planul de afaceri indică o dobândă totală a împrumutului cu participare la profit (inclusiv randamentul minim fix de 3,7 %) de aproximativ 4,3 %, care va depăși nivelul de 13 % în anul 2020.

(48)

Conform informațiilor transmise, în primii doi ani de funcționare, mai exact 2004 și 2005, SRL-ul a depășit clar cifra de afaceri și profitul previzionate.

(49)

Restul finanțării pentru noua cramă va fi obținut dintr-un împrumut oferit de o bancă comercială. Oferta de creditare corespunzătoare a Commerzbank AG (cu refinanțare prin Kreditanstalt für Wiederaufbau) a fost transmisă Comisiei în scop informativ prin e-mail-ul din 22 septembrie 2006. Aceasta conține condițiile stipulate de regulă pe piață, printre care se numără clauza Change of Control (5) și condiția menținerii unei cote minime de mijloace proprii de 30 % pe întreaga perioadă de creditare.

(50)

În scrisoarea Comisiei din 20 decembrie 2006 [K(2006) 6605 final], prin care Comisia comunica Germaniei decizia sa de a iniția procedura oficială de investigare, aceasta a constatat că Landul Hessen a favorizat societatea Hessische Staatsweingüter în perioada de dinainte de 2003 prin acoperirea continuă a pierderilor din exploatare și prezintă măsura contestată de a acorda un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(51)

În plus, Comisia și-a exprimat îndoiala că Landul Hessen a acționat ca un investitor care operează într-o economie de piață atunci când a acordat primele două finanțări de 1 milion EUR, respectiv 1,225 milioane EUR.

(52)

De asemenea, Comisia a constatat că s-ar putea trage concluzia că, la acordarea împrumutului cu participare la profit ca investiție independentă către societatea Hessische Staatsweingüter GmbH, Landul Hessen a acționat ca un investitor privat.

(53)

Cu toate acestea, a menționat în continuare Comisia, finanțarea cramei din capital propriu este considerată o investiție efectuată de Landul Hessen și s-a pus întrebarea dacă un investitor privat ar pune la dispoziție o finanțare din capitalul propriu pentru o nouă cramă în valoare de 7,5 milioane EUR în condițiile prevăzute pentru împrumutul cu participare la profit după ce acoperise pierderile din trecut ale întreprinderii și îi acordase ulterior capital în valoare totală de 2,225 milioane EUR.

(54)

Cu scrisoarea din 15 februarie 2007, Comisia a primit un aviz al comunității de interese Rheingauer Winzer (în cele ce urmează „partea interesată”), care a solicitat inițial păstrarea confidențialității, dar care și-a retras această solicitare prin scrisoarea din 7 martie 2007.

(55)

În avizul părții interesate, care s-a opus construcției unei noi crame a societății Hessische Staatsweingüter, sunt abordate patru aspecte principale: etapa pregătitoare 2002-2006, punctele slabe ale planului de afaceri, investițiile care nu apar în planul de afaceri și excepțiile conform articolului 87 din Tratatul CE.

(56)

Conform declarațiilor părții interesate, s-a putut constata deja în perioada premergătoare finanțării pentru noua cramă că guvernul Landului Hessen nu era pregătit să acționeze ca un investitor care operează într-o economie de piață. În susținerea acestei afirmații se menționează următoarele:

(57)

De asemenea, partea interesată pune întrebarea în ce măsură obiectivul de performanță al SRL-ului pentru anul 2005/2006 a fost îndeplinit cu ajutorul altor venituri speciale.

(58)

Conform declarațiilor părții interesate, pe baza planului de afaceri din octombrie 2006, care include împrumutul cu participare la profit, nu se poate dovedi că finanțările de capital din anul 2003 și 2004 și finanțarea din capitalul propriu pentru noua cramă au fost efectuate cu respectarea principiului investitorului care operează într-o economie de piață. În susținerea acestei afirmații se menționează următoarele:

(59)

Pe baza celor menționate mai sus, partea interesată a prezentat un calcul alternativ pentru anul 2014. Având în vedere o reducere pentru pierderi de 3 % la o producție proprie de 1,1 milioane l, un preț de vânzare de 5 EUR pentru cei 300 000 l de vin și cheltuieli cu materiile prime de 1,80 EUR per litru de vin, rezultatul din activitatea curentă a SRL-ului în anul 2014 ar fi un deficit de 900 000 EUR, în loc de profitul prognozat de 164 000 EUR. Partea interesată este de părere că planul de afaceri este extrem de instabil și nu ține suficient seama de eventualele fluctuații care pot apărea.

(60)

Conform declarațiilor părții interesate, administrația și vinoteca vor rămâne la societatea Hessische Staatsweingüter la mănăstirea Eberbach, care va fi restaurată. Partea interesată atrage atenția că în planul de afaceri nu au fost incluse cheltuielile aferente acestei restaurări. Partea interesată este de părere că nu trebuie exclusă posibilitatea unei subvenții încrucișate prin chirii mai reduse.

(61)

De asemenea, parte interesată atrage atenția asupra faptului că viticultorii particulari vor putea utiliza vinoteca de la mănăstire ca punct de vânzare numai pentru cantități reduse.

(62)

Partea interesată este de părere că guvernul Landului Hessen nu poate utiliza următoarele argumente pentru a obține aprobarea beneficiilor financiare sub altă formă decât a ajutorului de stat valabil conform articolului 87 din Tratatul CE:

(63)

La data de 4 aprilie 2007, Comisia a primit un aviz al Germaniei. Acesta urmează modelul structural al avizului părții interesate și conține argumente care se referă la cele patru puncte abordate: guvernul Landului Hessen în calitate de investitor care operează într-o economie de piață; fundamentarea planului de afaceri; amenajarea în mănăstirea Eberbach este avută în vedere în planul de afaceri; irelevanța motivelor justificative privind compatibilitatea ajutorului de stat. În plus, se oferă informații despre vânzarea terenurilor fostului Landesbetrieb.

(64)

Conform declarațiilor Germaniei, guvernul Landului Hessen acționase deja anterior construirii noii crame ca un investitor care operează într-o economie de piață. Argumentele prezentate în avizul părții interesate sunt eronate din punct de vedere faptic și irelevante din punct de vedere juridic. În susținerea acestei afirmații, Germania menționează următoarele:

(65)

În opinia Germaniei, evoluția economică a SRL-ului corespunde planului de afaceri. În anul 2005, nu au existat venituri speciale. Cifra de afaceri planificată a fost depășită cu 500 000 EUR. Altor venituri din exploatare mai ridicate obținute din compensarea daunelor prevăzute în asigurările pentru inundații li s-au contrapus cheltuielile de personal și cu materiile prime ocazionate de aceste daune.

(66)

Conform datelor Germaniei, în ciuda recoltelor slabe din anii 2005 (21 % mai puțin decât în 2004) și 2006 (32 % mai puțin decât în anul 2004), rezultatul pentru anul 2006 ar trebui să corespundă planului de afaceri.

(67)

Conform datelor transmise, au fost retrase ambele hotărâri în cadrul cărora fuseseră plătite primele tranșe pentru finanțarea noii crame, iar întreaga sumă de 7,5 milioane EUR a fost acordată sub forma unui împrumut cu participare la profit. Sumele deja achitate vor fi incluse retroactiv în împrumut conform acelorași condiții. Bugetul landului a fost modificat în consecință.

(68)

Conform Germaniei, planul de afaceri este fundamentat și se bazează pe presupoziții conservatoare și realiste. În susținerea acestei afirmații, se menționează următoarele:

(69)

Conform datelor furnizate, restaurarea mănăstirii Eberbach, care se estimează că va dura mai mult de 25 de ani, nu este menită să servească intereselor economice ale SRL-ului, ci conservării unui monument cultural. SRL-ul va închiria spații pentru uzul personalului administrativ și pentru amenajarea vinotecii conform condițiilor aplicabile pe piață. Până în prezent, nu a fost încheiat niciun contract între SRL și Fundația Mănăstirea Eberbach. Chiria estimată este inclusă în planul de afaceri.

(70)

Conform datelor furnizate, finanțarea noii crame nu reprezintă un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, deoarece guvernul Landului Hessen a acționat ca investitor privat. De aceea, argumentele despre care partea interesată susține că Landul Hessen ar trebui să le prezinte în vederea justificării unui eventual ajutor de stat nu sunt relevante pentru situația de față.

(71)

De asemenea, Germania a informat Comisia că au fost vândute terenuri în valoare de 2 959 675 EUR aparținând fostului Landesbetrieb, iar încasările au fost incluse în bugetul landului.

(72)

Societatea Hessische Staatsweingüter activează în domeniul producerii și comercializării de vinuri. Conform articolului 71 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinocole (6), pentru producerea și comercializarea produselor care fac obiectul acestui regulament se aplică articolele 87, 88 și 89 din Tratatul CE. Prin urmare, măsurile avute în vedere vor fi analizate ținând seama de regulile privind ajutoarele de stat.

(73)

Conform articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a anumitor ramuri de producție sunt incompatibile cu piața comună, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(74)

Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, ajutoarele de stat acordate unei întreprinderi pot afecta schimburile comerciale dintre statele membre, dacă întreprinderea respectivă funcționează pe o piață care se supune regulilor comerțului intracomunitar (7). Societatea Hessische Staatsweingüter are ca obiect de activitate producerea și comercializarea de vinuri și operează prin urmare pe o piață internațională cu o concurență acerbă (8). Măsurile în cauză provin din resurse de stat (bugetul Landului Hessen) și sunt selective, deoarece se referă la o anumită întreprindere. De aceea, este necesar să se verifice dacă aceste măsuri au oferit sau oferă un avantaj societății Hessische Staatsweingüter, care denaturează concurența sau afectează schimburile comerciale, reprezentând astfel un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. Pentru a stabili dacă măsura respectivă creează un avantaj, se va aplica principiul investitorului care operează într-o economie de piață (9).

(75)

Verificările au confirmat că Landul Hessen a favorizat societatea Hessische Staatsweingüter prin acoperirea pierderilor acesteia, iar măsura contestată reprezintă prin urmare un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(76)

Rămâne de verificat dacă în perioada în care societatea Hessische Staatsweingüter era condusă de la centru făcând parte din administrația centrală a Landului Hessen (până la sfârșitul anului 1997) și apoi ca Landesbetrieb, mai exact ca parte separată a administrației centrale, dar în continuare fără personalitate juridică proprie, aceasta poate fi considerată întreprindere în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(77)

Conform Hotărârii Curții de Justiție în cauza C-118/85, Comisia/Italia (10), dacă un stat desfășoară o activitate economică, este irelevant dacă activitatea respectivă este desfășurată de o altă instituție sau de un organ care aparține administrației de stat, pentru ca instituția sau organul respectiv să fie considerat întreprindere publică. De aceea, se poate conchide că societatea Hessische Staatsweingüter era considerată întreprindere în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE deja înainte de anul 2003.

(78)

Comisia trage concluzia că perioada relevantă pentru identificarea unui ajutor de stat este perioada 1995-2002. Aceasta reamintește că, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (11), prerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului. Orice măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripție.

(79)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a reținut că prima întâlnire care a avut loc la 26 ianuarie 2005 între autoritățile Landului Hessen și funcționarii DG AGRI poate fi considerată un eveniment care a întrerupt termenul de prescripție conform articolului 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

(80)

Această constatare preliminară nu este contestată nici în avizul părții interesate primit după publicarea deciziei Comisiei de a iniția procedura, nici în avizul Germaniei. De aceea, Comisia stabilește că, în opinia sa, prima întâlnire care a avut loc la data de 26 ianuarie 2005 între autoritățile Landului Hessen și funcționarii DG AGRI reprezintă un eveniment care întrerupe termenul de prescripție.

(81)

Ajutorul de stat contestat care a fost acordat în vederea acoperirii permanente a pierderilor societății Hessische Staatsweingüter de către Landul Hessen este alcătuit din subvențiile relevante pentru sectorul vitivinicol aflat sub conducere centralizată în perioada 1995-1997 (209 520 EUR) și cele acordate Landesbetrieb-ului în perioada 1998-2002 (332 339 EUR) și se ridică la suma totală de 541 859 EUR (considerentul 22).

(82)

În scrisoarea din 20 decembrie 2006 [K(2006) 6605 final], Comisia a constatat că întreprinderea cu caracter comercial pare să fie de fapt beneficiarul ajutoarelor de stat din trecut.

(83)

Conform informațiilor oferite de Germania, întreprinderea cu caracter comercial este succesorul de jure și economic al Landesbetrieb-ului Hessische Staatsweingüter, deoarece aceasta este proprietarul de drept și economic al patrimoniului societății Hessische Staatsweingüter și este considerată beneficiarul de facto al ajutoarelor de stat din trecut. SRL-ul închiriază de la întreprinderea cu caracter comercial activele imobilizate necesare exploatării. Dobânda la închiriere a fost stabilită pe baza a două avize de calcul a valorii de închiriere care au fost prezentate autorităților Landului Hessen (considerentul 29). Astfel, Comisia constată că aceste active au fost închiriate conform condițiilor de pe piață.

(84)

Comisia este însă de părere că SRL-ul care a preluat continuarea activității Landesbetrieb-ului și a obținut activele circulante și activele imobilizate necesare exploatării ale Landesbetrieb-ului (considerentul 29) a fost favorizat în urma măsurilor adoptate la 31 decembrie 2002, fiind astfel de asemenea beneficiar al acestor ajutoare de stat anterioare.

(85)

S-au confirmat astfel îndoielile pe baza cărora Comisia a inițiat procedura și, de asemenea, constatările preliminare prezentate în hotărârea privind inițierea procedurii.

(86)

Verificările efectuate au confirmat îndoiala Comisiei asupra faptului că la acordarea subvențiilor de capital către SRL în valoare de 1 milion EUR și, ulterior, de 1,225 milioane EUR Landul Hessen ar fi acționat ca un investitor care operează într-o economie de piață.

(87)

Conform informațiilor oferite de Germania, capitalul a fost pus la dispoziție conform condițiilor aplicabile pe piață, deoarece randamentul previzionat – astfel cum a fost confirmat și în avizul Hoffmann – corespunde, respectiv depășește chiar valoarea medie din branșă, în timp ce conform KPMG planul de afaceri al SRL-ului s-a bazat pe o abordare conservatoare.

(88)

Comisia constată că o asemenea evaluare s-ar referi la o restructurare în general, deoarece Germania a utilizat randamentul capitalului propriu ca standard de comparație, iar capitalul propriu al SRL-ului a reflectat toate măsurile de restructurare inițiate (adică nu numai subvențiile de capital, ci și aportul alcătuit din active și ștergerea datoriilor).

(89)

Partea interesată declară în avizul său (a se vedea considerentul 54) că, anterior finanțării pentru noua cramă, Landul Hessen nu a acționat ca un investitor care operează într-o economie de piață. În aviz se face referire, printre altele, la alcătuirea Consiliului de administrație al SRL-ului, la faptul că pentru comparare nu au fost luate în considerare alte exploatații viticole nerentabile, cât și la faptul că subvențiile de capital au fost acordate fără condiția de rentabilitate. În plus, partea interesată a afirmat că planul de afaceri prezintă puncte slabe și declară că planul este prea instabil și că nu ține suficient seama de eventualele fluctuații.

(90)

În avizul său (a se vedea considerentul 63), Germania respinge argumentele prezentate de partea interesată ca fiind eronate din punct de vedere faptic și irelevante din punct de vedere juridic.

(91)

În opinia Comisiei, îndoielile exprimate de partea interesată au fost înlăturate de argumentele prezentate de Germania, iar planul de afaceri este fundamentat. În plus, Comisia împărtășește punctul de vedere al Germaniei, conform căruia pentru respectarea criteriului investitorului care operează într-o economie de piață ar fi trebuit avute în vedere ca standard de comparație și alte exploatații viticole asemănătoare rentabile (considerentul 64).

(92)

De aceea, Comisia constată că măsurile de restructurare în sine adoptate de Landul Hessen în favoarea SRL-ului (aportul alcătuit din active, ștergerea datoriilor, ambele subvenții de capital) ar putea fi considerate acceptabile pentru un investitor care operează în condiții de piață normale. Aceasta este de părere că aporturile de capital trebuie evaluate în contextul tuturor măsurilor adoptate, inclusiv al acoperirii pierderilor din perioada de dinainte de 31 decembrie 2002, când sectorul vitivinicol era condus ca parte integrantă a administrației centrale a Landul Hessen, deoarece SRL-ul a preluat continuarea acestei activități și într-o anumită măsură este considerat beneficiar al acestor ajutoare de stat anterioare (considerentul 83) (12).

(93)

În opinia Comisiei, în special ștergerea datoriei în valoare de 1 792 000 EUR aferentă obligațiilor acumulate de Landesbetrieb față de Landul Hessen din activitatea anterioară servea aceluiași scop ca și acoperirea ocazională a deficitelor înainte de 31 decembrie 2002. De aceea, aceasta poate fi considerată ca subvenționare ulterioară a activității din trecut.

(94)

De aceea, Comisia este de părere că măsurile de restructurare nu pot fi delimitate de o manieră corespunzătoare de măsurile luate înainte de 31 decembrie 2002. Astfel, Comisia conchide că, având în vedere ajutoarele de stat acordate anterior sectorului vitivinicol al Landului Hessen, Landul Hessen nu a acționat ca un investitor care operează într-o economie de piață atunci când a adoptat diferite măsuri de restructurare în favoarea SRL-ului (aportul alcătuit din active, ștergerea datoriilor, ambele subvenții de capital), iar măsurile de restructurare reprezintă prin urmare un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(95)

S-au confirmat astfel îndoielile pe baza cărora Comisia a inițiat procedura și, de asemenea, constatările preliminare prezentate în hotărârea privind inițierea procedurii.

(96)

În ceea ce privește finanțarea acordată pentru noua cramă, verificarea a confirmat îndoiala Comisiei conform căreia, la acordarea împrumutului cu participare la profit pus la dispoziția societății Hessische Staatsweingüter GmbH, Landul Hessen nu a acționat ca un investitor care operează într-o economie de piață, având în vedere investițiile anterioare.

(97)

Observațiile părții interesate privind eventualele puncte slabe ale planului de afaceri se referă și la finanțarea noii crame. Aceste observații au fost respinse în avizul Germaniei (a se vedea considerentul 58, respectiv considerentul 68). În ceea ce privește finanțarea acordată pentru noua cramă, Comisia este de asemenea de părere că îndoielile exprimate de partea interesată au fost înlăturate de observațiile prezentate de Germania și că planul de afaceri este fundamentat (considerentul 91), deoarece acesta ține seama de posibilitatea fluctuațiilor încasărilor și de ordin calitativ, cât și de pierderi și cuprinde toate elementele de cost necesare (considerentele 68 și 69). În plus, planul de afaceri a fost verificat de KPMG și a fost evaluat ca fiind un plan extrem de conservator (considerentul 38).

(98)

În continuare, partea interesată face referire la faptul că aportul de capital al Landului Hessen în vederea finanțării noii crame a fost transformat într-un împrumut cu participare la profit abia în urma contactelor cu Comisia. În plus, conform datelor oferite de aceasta, cheltuielile legate de administrarea și vinoteca societății Hessische Staatsweingüter nu au fost cuprinse în planul de afaceri. Conform părții interesate, nu se exclude posibilitatea unei subvenționări încrucișate prin plata unei chirii mai reduse.

(99)

Germania comunică în avizul său că plățile deja efectuate în legătură cu noua cramă au fost incluse în totalitate în împrumutul cu participare la profit și au fost supuse retroactiv condițiilor aplicabile acestui împrumut (a se vedea considerentul 67). În plus, s-a precizat cu exactitate că acele cheltuieli aferente spațiilor închiriate în mănăstirea Eberbach în scop administrativ și pentru vinoteca societății Hessische Staatsweingüter au fost cuprinse în totalitate în planul de afaceri (considerentul 69). Plățile previzionate pentru chirie sunt incluse în planul de afaceri. Prin urmare, Comisia este de părere că îndoielile exprimate de partea interesată au putut fi înlăturate de clarificările oferite de Germania.

(100)

Împrumutul cu participare la profit are la bază o dobândă anuală fixă de 3,7 % și participă la profitul anual (pentru descrierea detaliată a condițiilor de finanțare, a se vedea considerentele 41-44). În opinia Comisiei, aceste condiții reprezintă condițiile acceptabile pe piață pentru acest tip de investiție. De asemenea, Comisia constată că restul finanțării este asigurat printr-un împrumut bancar în condițiile pieței, ceea ce reprezintă un indicator al viabilității economice a întreprinderii.

(101)

De aceea, Comisia rămâne la opinia sa explicată în scrisoarea din 20 decembrie 2006 [K(2006) 6605 final] că împrumutul cu participare la profit ar putea fi considerat ca acordat în condițiile pieței acceptabile pentru un investitor care operează într-o economie de piață și că astfel SRL-ului nu i s-ar crea niciun avantaj.

(102)

Aceasta este însă de părere că finanțarea noii crame nu poate fi delimitată corespunzător de ajutoarele de stat pe care SRL-ul le-a primit anterior. Noua cramă a fost parte integrantă a planului de restructurare și trebuie considerată ca o măsură în plus în cadrul procesului de restructurare (în continuarea ștergerii datoriei și a celor două subvenții de capital). Din măsurile de restructurare adoptate de Landul Hessen în favoarea SRL-ului rezultă situația economică și financiară a SRL-ului, care îi permite să obțină un împrumut de la o bancă comercială în vederea finanțării parțiale a cramei și care trebuie apreciată în acest context.

(103)

Prin urmare, Comisia conchide că la finanțarea în valoare de 7,5 milioane EUR acordată pentru noua cramă, care a fost acordată ca împrumut cu participare la profit conform condițiilor de creditare, Landul Hessen nu a acționat ca un investitor care operează într-o economie de piață, având în vedere măsurile de restructurare aprobate anterior, și că acest împrumut cu participare la profit reprezintă astfel un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(104)

S-au confirmat astfel îndoielile pe baza cărora Comisia a inițiat procedura și, de asemenea, constatările preliminare prezentate în hotărârea privind inițierea procedurii.

(105)

Interdicția ajutoarelor de stat conform articolului 87 alineatul (1) nu exclude faptul că, pe baza excepțiilor prevăzute la alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol, anumite tipuri de ajutoare de stat pot fi considerate compatibile cu piața comună.

(106)

Nu se poate susține că măsurile în cauză sunt de ordin social sau că acestea servesc remedierii daunelor cauzate de calamități naturale, pentru a putea invoca articolul 87 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Tratatul CE. De asemenea, este evident că măsurile nu sunt destinate promovării dezvoltării economice a zonelor cu nivel de trai deosebit de scăzut, a proiectelor importante de interes european comun sau a culturii, respectiv a conservării patrimoniului cultural. De aceea, excepțiile prevăzute la articolul 87 alineatul (3) literele (a), (b) și (d) din Tratatul CE nu se aplică în acest caz.

(107)

În aplicarea excepțiilor conform articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, Comisia poate considera că ajutoarele de stat sunt compatibile cu piața comună dacă acestea promovează dezvoltarea anumitor ramuri economice sau zone economice, cu condiția ca acestea să nu modifice condițiile comerciale de o manieră care să contravină interesului comun.

(108)

În conformitate cu punctul 15 din Cadrul comunitar general pentru ajutoarele de stat în sectorul agrar și forestier 2007-2013 (13), pentru a fi compatibile cu piața comună, ajutoarele de stat trebuie să ofere un anumit stimulent sau să-l oblige pe beneficiar la o contraprestație. Măsurile unilaterale privind ajutoarele de stat care sunt destinate doar îmbunătățirii situației financiare a producătorului, dar care nu contribuie în niciun fel la dezvoltarea sectorului, vor fi considerate ajutoare de exploatare care nu sunt compatibile cu piața comună.

(109)

Comisia observă că nu este clar dacă în perioada de dinainte de 2003 societatea Hessische Staatsweingüter putea fi considerată întreprindere aflată într-o situație dificilă. Este corect că suma de 541 859 EUR, pe care societatea Hessische Staatsweingüter a primit-o de la Landul Hessen în perioada 1995-2002, reprezintă un ajutor de exploatare. Acest lucru nu presupune însă în mod obligatoriu că societatea Hessische Staatsweingüter era o întreprindere cu probleme care nu ar fi fost capabilă să obțină fonduri în condițiile pieței. În plus, acoperirile ocazionale ale deficitelor erau măsuri ad hoc și nu aveau la bază un plan de restructurare. Aceste măsuri au fost aplicate cu mult înainte de decizia de restructurare. Ultima acoperire a deficitului, care a fost inclusă în suma de 541 859 EUR, a avut loc în anul 1999 (considerentul 21), în timp ce pregătirile de restructurare au început abia în anul 2001, planul de restructurare a fost elaborat abia începând cu iunie 2002, iar decizia de restructurare a fost adoptată la 10 decembrie 2002 (a se vedea descrierea restructurării de la considerentul 23 până la considerentul 38 și, în special, de la considerentul 28). De aceea, acoperirea deficitelor nu poate fi considerată ca făcând parte din procesul de restructurare, care a fost demarat de fapt la 31 decembrie 2002.

(110)

De asemenea, acest ajutor de stat nu a avut legătură cu investiții, formare și crearea de locuri de muncă sau cu o contraprestație solicitată beneficiarului. Ajutorul de stat a avut scopul exclusiv de a consolida situația financiară a beneficiarului.

(111)

De aceea, Comisia este de părere că acest ajutor de stat reprezintă un ajutor de exploatare care nu este compatibil cu piața comună.

(112)

Comisia își exprimă regretul că Germania nu a informat cu privire la ajutorul de stat conform articolului 88 alineatul (3), ci a ales să-l utilizeze ilegal.

(113)

Deoarece s-a stabilit că, în contextul măsurilor de restructurare adoptate, finanțarea acordată pentru noua cramă reprezintă un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE (considerentul 103), acesta va fi identificat în cele ce urmează ca făcând parte din măsurile de restructurare.

(114)

În mod normal, ajutoarele pentru restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate trebuie verificate pe baza liniilor directoare comunitare din 2004 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (14). Conform punctelor 103 și 104 din aceste linii directoare, Comisia verifică totuși ajutoarele de stat anunțate înainte de 10 octombrie 2004, cât și ajutoarele pentru salvare și restructurare neanunțate pe baza liniilor directoare în vigoare la data anunțării, respectiv la data acordării autorului de stat.

(115)

Măsurile de restructurare în favoarea SRL-ului în curs de înființare au fost adoptate oficial prin Hotărârea Cabinetului din 10 decembrie 2002 (considerentele 28-33). Astfel, această dată va fi considerată data de acordare a ajutorului de stat. La această dată erau în vigoare liniile directoare comunitare din 1999 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (15) (denumite în cele ce urmează „liniile directoare pentru restructurare”). Capitolul 3.2 al acestor linii directoare cuprinde prevederile speciale privind ajutoarele pentru restructurare.

(116)

Conform punctului 30 din liniile directoare pentru restructurare, întreprinderea trebuie considerată în dificultate pentru a putea fi luată în considerare în vederea acordării unui ajutor pentru restructurare.

(117)

Conform punctului 4 din liniile directoare pentru restructurare, Comisia consideră o întreprindere ca aflându-se în dificultate atunci când aceasta nu mai este capabilă să pună capăt pierderilor cu ajutorul propriilor mijloace financiare sau cu mijloace externe care sunt puse la dispoziție de proprietarii/acționarii sau creditorii întreprinderii, iar aceste pierderi riscă aproape sigur să ducă la prăbușirea economică a întreprinderii dacă nu intervine statul.

(118)

În cazul de față, SRL-ul a dispus de o bază financiară solidă chiar de la momentul înființării sale la începutul anului 2003 (considerentul 32). Bilanțul de deschidere a reflectat însă situația după punerea în aplicare a majorității măsurilor de restructurare (aportul alcătuit din active, ștergerea datoriilor și prima subvenție de capital). Chiar și în aceste condiții, SRL-ul nu ar fi fost capabil să pună capăt pierderilor cu propriile mijloace financiare înainte de atingerea punctului prevăzut de break-even. Subvențiile necesare pentru acoperirea necesarului de flux de numerar în primii ani de restructurare au fost estimate la aproximativ 4,3 milioane EUR în planul de afaceri din iunie 2002 (considerentul 26). Conform modelului revizuit din septembrie 2002, ar fi fost necesare alte 3,4 milioane EUR (considerentul 27). De aceea, în ciuda capitalului social relativ puternic al SRL-ului (capital propriu în valoare totală de aproximativ 7,6 milioane EUR, care reprezintă aproximativ 91 % din suma din bilanț), era foarte probabil ca întreprinderea să nu fie capabilă să-și acopere din resurse proprii necesarul de flux de numerar până la atingerea nivelului de rentabilitate. În plus, este puțin probabil că SRL-ul ar fi beneficiat de finanțare externă pentru activitatea curentă în lipsa unei garanții a Landului Hessen. Deoarece s-a demonstrat că acele contribuții ale asociatului aferente măsurilor de restructurare nu au fost puse la dispoziție în condiții care ar fi fost acceptabile pentru un investitor care operează într-o economie de piață (considerentul 94), resursele financiare puse la dispoziție de Landul Hessen au trebuit apreciate în acest context ca prezentând un element de ajutor de stat și nu pot fi utilizate ca dovadă că întreprinderea ar fi fost capabilă să supraviețuiască fără intervenția statului.

(119)

Având în vedere cele de mai sus, SRL-ul poate fi considerat o întreprindere aflată în dificultate de la data înființării sale, conform punctului 4 din liniile directoare pentru restructurare.

(120)

Conform punctului 7 din liniile directoare pentru restructurare, întreprinderile nou-înființate nu sunt eligibile pentru ajutoare pentru restructurare, această prevedere aplicându-se și întreprinderilor a căror situație financiară inițială este precară. În orice caz, conform notei de subsol 9 din liniile directoare pentru restructurare, înființarea unei sucursale, care preia numai patrimoniul și eventual pasivul, nu va fi considerată înființare a unei noi întreprinderi.

(121)

În cazul de față, SRL-ul a fost înființat la 1 ianuarie 2003 și, la data la care au fost adoptate măsurile de restructurare, acesta s-ar încadra în definiția unei întreprinderi nou-înființate. Deși activele fixe au rămas în posesia Landului Hessen (introduse în întreprinderea cu caracter comercial) și sunt închiriate SRL-ului, activele circulante și activele imobilizate necesare exploatării în valoare totală de aproximativ 7,3 milioane EUR, cât și o serie de obligațiuni și provizioane pe termen scurt au fost transferate SRL-ului. Din această perspectivă, SRL-ul poate fi considerat o sucursală care a fost înființată doar în scopul de a prelua anumite active și pasive ale Landesbetrieb-ului. Conform opiniei Comisiei, SRL-ul cade astfel sub incidența excepției conform notei de subsol 9 din liniile directoare pentru restructurare, fiind astfel, în principiu, eligibil pentru un ajutor de restructurare conform punctului 30 din liniile directoare menționate anterior.

(122)

Conform punctelor 31-34 din liniile directoare pentru restructurare, acordarea ajutorului de stat depinde de punerea în aplicare a unui plan de restructurare. Planul de restructurare, a cărui perioadă trebuie să fie cât mai scurtă posibil, trebuie să faciliteze restabilirea într-un termen corespunzător a rentabilității pe termen lung a întreprinderii pe baza evaluărilor realiste privind condițiile viitoare de funcționare. Planul de restructurare trebuie să propună o modalitate de reorganizare a întreprinderii astfel încât, după încheierea restructurării, aceasta să-și poată acoperi toate cheltuielile, inclusiv amortizarea și cheltuielile de finanțare. Rentabilitatea estimată a capitalului propriu al întreprinderii restructurate trebuie să fie suficientă pentru a putea rezista pe piață prin forțe proprii.

(123)

În cazul de față, pentru pregătirea restructurării, în perioada august-noiembrie 2001, a fost elaborată o strategie („Analiza situației și perspectivele de dezvoltare”), care prezenta diferite scenarii de dezvoltare în continuare a exploatațiilor vitinivicole (considerentul 23). Pe baza acestei strategii, în iunie 2002 a fost elaborat un plan de afaceri pentru fiecare scenariu în parte. Singura opțiune strategică care ar ajuta societatea Hessische Staatsweingüter să obțină rentabilitate pe termen lung a constat în construcția unei noi crame pe domeniul Steinberg și mutarea administrației și a vinotecii la mănăstirea Eberbach. În cazul acestei opțiuni s-a pornit de la premisa că Landul Hessen va trebui să preia obligațiile acumulate rezultate din activitatea de exploatare până la sfârșitul anului 2002. Cheltuielile de investiții pentru noua cramă au fost evaluate la valoarea totală de 15 milioane EUR și vor fi finanțate parțial prin vânzarea terenurilor neutilizate în exploatare și parțial cu capital străin. Conform modelului planului de afaceri, în exercițiul financiar 2006/2007 ar fi posibilă obținerea primei marje de venit pozitive a societății Hessische Staatsweingüter, iar în exercițiul financiar 2008/2009 a primului cashflow pozitiv. Din cauza schimbărilor produse pe piață și a altor condiții, modelul financiar a trebuit revizuit în septembrie 2002 și, conform acestuia, societatea Hessische Staatsweingüter ar deveni rentabilă după o perioadă mai îndelungată decât cea prevăzută în modelul din iunie 2002. În baza hotărârii Cabinetului din 10 decembrie 2002, guvernul Landului Hessen a adoptat această opțiune strategică (considerentele 24-28).

(124)

Planul de afaceri din septembrie 2002 a fost din nou actualizat în februarie 2003 (și completat cu o planificare exhaustivă a profitului și pierderii) și apoi încă o dată în noiembrie 2003. Planul de afaceri din noiembrie 2003 a prevăzut un prim EBITDA (16) pozitiv deja în exercițiul financiar 2007, un prim cashflow pozitiv pentru anul 2010 și excedente anuale începând cu anul 2014. Conform informațiilor transmise, modelul financiar aflat la bază ar fi dus la o rentabilitate a capitalului (bazată pe rezultatul înainte de impozitare) de peste 3 % în anul 2016, care ar atinge un nivel de peste 7 % începând cu 2019.

(125)

În opinia Comisiei, planul de restructurare adoptat de guvernul Landului Hessen în decembrie 2002 permite restabilirea într-un termen corespunzător a rentabilității pe termen lung a SRL-ului pe baza evaluărilor realiste privind condițiile viitoare de funcționare.

(126)

De asemenea, Comisia este de părere că rentabilitatea estimată a capitalului propriu al întreprinderii restructurate este suficientă pentru a putea rezista pe piață prin forțe proprii. În acest context, Comisia face referire și la avizul Hoffmann pus la dispoziție de autoritățile Landului Hessen. Acest aviz prevede o rentabilitate a capitalului propriu de aproximativ 2 % până la 3 % pentru exploatațiile vitivinicole asemănătoare societății Hessische Staatsweingüter. De asemenea, avizul Hoffmann estimează că perioada necesară pentru atingerea punctului de break-even în cazul restructurării exploatațiilor viticole sau a investițiilor pe termen lung de mare amploare este de minimum 10 ani și în medie de 10 până la 15 ani (considerentele 35-37). Conform datelor transmise, planul de afaceri din februarie 2003 a fost verificat de KPMG și a fost apreciat ca fiind extrem de conservator, mai exact acesta a fost alcătuit pe baza scenariului celui mai pesimist (considerentul 38).

(127)

În plus, Comisia este de părere că planul de restructurare trebuie să propună o modalitate de reorganizare a întreprinderii astfel încât, după încheierea restructurării, aceasta să-și poată acoperi toate cheltuielile, inclusiv amortizarea și cheltuielile de finanțare, iar rentabilitatea sa să poată fi restabilită (considerentul 30).

(128)

Astfel, planul de restructurare aflat la bază este în conformitate cu prevederile de la punctele 31-34 din liniile directoare pentru restructurare.

(129)

Conform punctelor 35-39 din liniile directoare pentru restructurare, este necesar să se adopte măsuri pentru a atenua pe cât posibil consecințele negative ale ajutorului de stat asupra concurenței, aceste măsuri luându-se de cele mai multe ori prin limitarea prezenței întreprinderii pe piața sa sau pe piețele sale după încheierea etapei de restructurare. Dacă însă cota întreprinderii pe piața relevantă este nesemnificativă, Comisia pornește de la premisa că nu se produc denaturări excesive ale concurenței (a se vedea punctul 36 din liniile directoare pentru restructurare).

(130)

Conform informațiilor furnizate, societatea Hessische Staatsweingüter este cea mai mare exploatație vitivinicolă a Germaniei, având o suprafață viticolă de aproximativ 190 ha. Volumul vânzărilor SRL-ului a fost estimat în planul de afaceri din iunie 2002 la aproximativ 1 milion de litri anual. Conform informațiilor, începând cu anul 2003, societatea Hessische Staatsweingüter a produs în special soiul Riesling. La nivelul UE (UE-25), în 2002/2003 s-au produs în total aproximativ 15,6 miliarde litri de vin (17). Ponderea societății Hessische Staatsweingüter a fost de mai puțin de 0,01 % din totalul producției. Conform informațiilor autorităților Landului Hessen, suprafața totală cultivată cu soiul Riesling în Uniunea Europeană este de 26 413 ha (cea mai mare parte a suprafeței, 21 197 ha, aflându-se în Germania). Societatea Hessische Staatsweingüter deține o suprafață viticolă de aproximativ 190 ha, având astfel o pondere de aproximativ 0,7 % din totalul suprafeței cultivate cu Riesling din Uniunea Europeană. Având în vedere cele de mai sus, se poate afirma că ponderea sa pe piață este nesemnificativă și că în cazul de față se poate face excepție de la măsurile compensatorii stabilite.

(131)

Conform posibilității prevăzute la punctul 42 subpunctul (iii) din liniile directoare pentru restructurare, Comisia pornește însă de la premisa că societatea Hessische Staatsweingüter nu va mai beneficia de alte ajutoare de stat pe parcursul etapei de restructurare (mai exact, conform planului de afaceri actualizat în noiembrie 2003, până în anul 2014).

(132)

În conformitate cu punctele 40 și 41 din liniile directoare pentru restructurare, valoarea și intensitatea ajutorului trebuie limitate la minimul absolut necesar pentru restructurare. De aceea, beneficiarii ajutorului trebuie să contribuie semnificativ la punerea în aplicare a planului de restructurare cu resurse proprii, chiar prin vânzarea de active, dacă acestea nu sunt indispensabile pentru continuarea funcționării întreprinderii, sau cu finanțare externă acordată conform condițiilor pieței. Ajutorul de stat nu va îmbrăca forma sau valoarea care să ofere întreprinderii lichidități excesive pe care aceasta le-ar putea utiliza în scopuri agresive sau de denaturare a concurenței în domenii de activitate care nu sunt vizate de procesul de restructurare. Ajutorul nu va fi utilizat pentru finanțarea noilor investiții care nu sunt absolut necesare pentru restabilirea rentabilității întreprinderii. Comisiei trebuie să i se facă dovada că ajutorul servește exclusiv restabilirii rentabilității și că beneficiarului ajutorului nu i se oferă posibilitatea de a-și extinde capacitățile de producție pe parcursul punerii în aplicare a planului de restructurare, cu excepția cazului în care acest lucru este absolut necesar în vederea restabilirii rentabilității întreprinderii, iar concurența nu este denaturată.

(133)

La pregătirea planului de restructurare au fost avute în vedere trei opțiuni strategice, și anume restaurarea treptată a vechilor spații din Eltville, construirea unei noi crame în Eltville și construirea unei noi crame pe domeniul Steinberg (considerentele 24-26). Comisia admite că singura opțiune strategică, care ar contribui la rentabilizarea pe termen lung a societății Hessische Staatsweingüter, este reprezentată de construirea unei noi crame pe domeniul Steinberg și mutarea administrației societății Hessische Staatsweingüter și a vinotecii sale la mănăstirea Eberbach (considerentul 26). Conform informațiilor furnizate, cu ajutorul noii crame, societatea Hessische Staatsweingüter ar putea produce vinuri roșii de calitate superioară. Prin urmare, Comisia este de părere că extinderea capacității de producție prevăzută în planul de restructurare este necesară pentru restabilirea rentabilității întreprinderii. De asemenea, Comisia este de părere că ajutorul se limitează la nivelul absolut necesar restructurării. La înființarea sa la 1 ianuarie 2003, SRL-ul a primit un prim aport de capital în valoare de 1 milion EUR. Conform bilanțului prezentat, aceasta a beneficiat în plus de lichidități de aproximativ 538 000 EUR. Conform planului de afaceri, SRL-ul va obține pentru prima dată un flux de numerar pozitiv abia în exercițiul financiar 2008/2009. Subvențiile necesare pentru acoperirea necesarului de flux de numerar în primii ani de funcționare ai SRL-ului au fost evaluate la valoarea totală de 4,3 până la 7,7 milioane EUR. Astfel se poate constata că, în ciuda primului aport de capital, întreprinderea nu a dispus de lichidități excesive pe care le-ar fi putut utiliza în mod agresiv și în scopul denaturării concurenței în domenii de activitate nevizate de procesul de restructurare.

(134)

Noua cramă, care necesită un volum total al investițiilor de aproximativ 15 milioane EUR, va fi finanțată parțial prin împrumutul cu participare la profit în valoare de 7,5 milioane EUR. Restul finanțării pentru noua cramă va fi asigurat printr-un credit obținut de la o bancă comercială (considerentul 49). Comisia reține că acest credit reprezintă o contribuție proprie semnificativă. În cazul de față, se consideră că sunt respectate prevederile de la punctele 40 și 41 din liniile directoare pentru restructurare.

(135)

Conform punctului 43 din liniile directoare pentru restructurare, întreprinderea trebuie să pună în aplicare integral planul de restructurare.

(136)

În opinia Comisiei, această condiție a fost îndeplinită. Conform informațiilor transmise, în primii doi ani de activitate, SRL-ul a depășit clar cifra de afaceri și profitul planificat. După înființarea SRL-ul și primul aport de capital, Landul Hessen a mai acordat doar un aport de capital în valoare de 1,225 milioane EUR (considerentul 33). Noua cramă (cheltuieli de investiții estimate la un total de 15 milioane EUR) va fi finanțată parțial printr-un împrumut cu participare la profit pus la dispoziție de land cu o dobândă minimă fixă garantată (considerentele 40-45) și parțial printr-un împrumut acordat de o bancă comercială (considerentul 49). Administrația și vinoteca vor fi mutate în spații din incinta mănăstirii Eberbach.

(137)

În conformitate cu punctul 48 din liniile directoare pentru restructurare, ajutoarele de restructurare se pot acorda numai o dată la zece ani (calculat de la încheierea etapei de restructurare sau de la suspendarea punerii în aplicare a planului), pentru a evita sprijinirea abuzivă a întreprinderilor. Conform punctului 49 din liniile directoare menționate anterior, schimbarea raportului de proprietate asupra întreprinderii ulterior aprobării unui ajutor de stat nu afectează în niciun fel aplicabilitatea acestei reguli.

(138)

În opinia Comisiei, în situația de față a fost respectat principiul „prima și ultima dată”, deoarece societatea Hessische Staatsweingüter nu a mai beneficiat de alt ajutor pentru salvare sau restructurare în ultimii zece ani. Astfel cum s-a menționat la considerentul 109, Comisia nu a constatat că societatea Hessische Staatsweingüter a fost considerată întreprindere aflată în dificultate pe vremea când aceasta făcea încă parte din administrația centrală și ulterior când era condusă ca Landesbetrieb. Mai mult, acoperirile ocazionale ale excedentelor din perioada 1995-2002 au reprezentat numai ajutoare de exploatare neautorizate (considerentul 111).

(139)

Prin urmare, Comisia este de părere că măsurile de restructurare adoptate de Landul Hessen în favoarea societății Hessische Staatsweingüter sunt în conformitate cu prevederile în vigoare ale liniilor directoare comunitare din 1999 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, fiind astfel compatibile cu piața comună.

(140)

Comisia își exprimă regretul că Germania nu a informat cu privire la ajutorul de stat conform articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE, ci a ales să-l utilizeze ilegal.

(141)

Comisia constată că Germania a adoptat ilegal măsuri pentru a acorda societății Hessische Staatsweingüter ajutor sub formă de acoperire continuă a deficitelor în valoare 541 859 EUR cu încălcarea prevederilor articolelor 87 și 88 din Tratatul CE. Atât întreprinderea cu caracter comercial, cât și SRL-ul au beneficiat de pe urma acestor ajutoare. În ceea ce privește particularitățile acestui caz, se poate constata că avantajul obținut este legat de patrimoniul întreprinderii preluat de la fostul Landesbetrieb Hessische Staatsweingüter.

(142)

De asemenea, Comisia constată că măsurile de restructurare adoptate de Landul Hessen în favoarea SRL-ului reprezintă un ajutor de stat compatibil cu Tratatul CE,

—

suma totală (suma de restituit și dobânda), care va fi solicitată spre restituire fiecărui beneficiar;

—

descrierea amănunțită a măsurilor luate și avute în vedere pentru punerea în aplicare a prezentei decizii;

—

documentele prin care beneficiarilor li s-a solicitat restituirea ajutorului de stat.