ISSN 1830-3625

doi:10.3000/18303625.L_2010.177.rum

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 177

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 53
10 iulie 2010


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAțIONALE

 

*

Regulamentul nr. 1 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind prescripțiile uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, care emit un fascicul de întâlnire asimetric și/sau un fascicul de drum și sunt echipate cu lămpi cu incandescență din categoriile R2 și/sau HS1

1

 

*

Regulamentul nr. 6 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor semnalizare direcție pentru autovehicule și pentru remorcile acestora

40

 

*

Regulamentul nr. 8 al Comisiei Economice pentru Europa al Organizației Națiunilor Unite –(CEE-ONU) Dispoziții uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, care emit o lumină de întâlnire asimetrică sau o lumină de drum sau ambele, echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen (H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11)

71

 

*

Regulamentul nr. 19 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor de ceață față ale vehiculelor motorizate

113

 

*

Regulamentul nr. 20 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) privind prescripțiile uniforme referitoare la omologarea farurilor de autovehicule, care emit o lumină de întâlnire asimetrică și/sau o lumină de drum și sunt echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen (lămpi H4)

170

 

*

Regulamentul nr. 46 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă și a vehiculelor cu motor în ceea ce privește instalarea acestor dispozitive

211

 

*

Regulamentul nr. 118 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) – Specificații tehnice uniforme în ceea ce privește comportarea la foc a materialelor utilizate la amenajarea interioarelor anumitor categorii de autovehicule

263

 

*

Regulamentul nr. 121 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește amplasarea și identificarea comenzilor manuale, a lămpilor martor și a indicatoarelor

290

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAțIONALE

10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/1


Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 1 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind prescripțiile uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, care emit un fascicul de întâlnire asimetric și/sau un fascicul de drum și sunt echipate cu lămpi cu incandescență din categoriile R2 și/sau HS1

Include întreg textul valabil până la:

Seria 02 de amendamente – Data intrării în vigoare: 8 septembrie 2001

CUPRINS

REGULAMENTUL

Domeniu de aplicare

1.

Definiții

2.

Cerere de omologare

3.

Marcaje

4.

Omologare

5.

Specificații generale

6.

Iluminarea

7.

Verificarea disconfortului

8.

Farul standard

9.

Conformitatea producției

10.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

11.

Modificarea și prelungirea omologării unui tip de far

12.

Încetarea definitivă a producției

13.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale serviciilor administrative

14.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare privind acordarea sau prelungirea ori refuzul sau retragerea omologării sau oprirea definitivă a producției unui tip de far în conformitate cu Regulamentul nr. 1

Anexa 2 –

Faruri speciale pentru tractoare agricole sau forestiere și alte vehicule lente

Anexa 3 –

Cerințe minime pentru conformitatea cu procedurile de control al producției

Anexa 4 –

Încercări de stabilitate privind performanța fotometrică a farurilor în stare de funcționare

Anexa 5 –

Exemple de dispunere a mărcilor de omologare

Anexa 6 –

Ecrane de măsurare

Anexa 7 –

Dispoziții aplicabile farurilor echipate cu dispersoare din material plastic – încercările dispersoarelor sau ale eșantioanelor de materiale și ale farurilor complete

Anexa 8 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

DOMENIU DE APLICARE (1)

Prezentul regulament se aplică farurilor de autovehicule care pot avea în componență dispersoare din sticlă sau din material plastic.

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

1.1.   „dispersor”, elementul cel mai exterior al farului (al unității) care transmite lumina prin suprafața iluminantă;

1.2.   „acoperire” înseamnă orice material sau materiale care se aplică într-un strat sau în mai multe straturi pe fața exterioară a unui dispersor;

„faruri de tipuri diferite”, faruri care diferă între ele în aspecte esențiale, cum sunt:

1.3.1.   denumirea sau marca comercială;

1.3.2.   caracteristicile sistemului optic;

1.3.3.   elemente adiționale care pot modifica rezultatele optice prin reflecție, refracție sau absorbție și/sau deformare în timpul funcționării;

1.3.4.   specializarea pentru circulația pe dreapta sau pe stânga sau posibilitatea utilizării ambelor sensuri de circulație;

1.3.5.   tipul fasciculului furnizat (fascicul de întâlnire, de drum sau ambele);

1.3.6.   materialele din care sunt realizate dispersoarele și acoperirea, dacă există.

1.3.7.   suportul pentru fixarea lămpii (lămpilor) cu incandescență care fac parte din una din următoarele categorii: R2 și/sau HS1 (2).

2.   CEREREA DE OMOLOGARE

2.1.   Cererea de omologare se depune de către deținătorul mărcii comerciale sau de către reprezentantul său autorizat. Cererea precizează: dacă farul este destinat să furnizeze un fascicul de drum și unul de întâlnire sau numai unul dintre aceste două tipuri de fascicule;

în cazul unui far destinat obținerii unui fascicul de întâlnire, dacă farul este construit pentru ambele sensuri de circulație sau pentru circulația numai pe stânga sau numai pe dreapta;

în cazul în care farul este echipat cu un reflector reglabil, poziția (pozițiile) de montare a (ale) farului în raport cu solul și cu planul median longitudinal al vehiculului.

Cererea este însoțită, pentru fiecare tip de far, de:

2.2.1.   desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului, reprezentând farul văzut din față, cu detaliile striurilor dispersoarelor, dacă este cazul, și în secțiune transversală; desenele trebuie să indice locul rezervat mărcii de omologare.

În cazul în care farul este echipat cu un reflector reglabil, se indică poziția (pozițiile) de montare a (ale) farului în raport cu solul și cu planul median longitudinal al vehiculului, dacă farul este conceput exclusiv pentru această poziție (aceste poziții);

2.2.2.   o succintă descriere tehnică;

2.2.3.   două eșantioane ale tipului de far;

pentru încercarea materialului plastic din care sunt confecționate lentilele:

13 dispersoare;

2.2.4.1.1.   șase din aceste dispersoare se pot înlocui cu șase eșantioane de material, cu dimensiuni de cel puțin 60 mm × 80 mm, cu o suprafață exterioară plană sau convexă care să prezinte în partea centrală o zonă preponderent plană (cu raza de curbură de cel puțin 300 mm) având dimensiunile de cel puțin 15 mm × 15 mm;

2.2.4.1.2.   fiecare dintre aceste dispersoare sau eșantioane de material trebuie să fie fabricat prin metoda utilizată la producția de serie;

2.2.4.2.   un reflector la care se pot monta dispersoarele în conformitate cu instrucțiunile constructorului.

2.3.   Materialele din care sunt confecționate dispersoarele și, după caz, produsele de acoperire trebuie să fie însoțite de raportul de încercare privind caracteristicile acestor materiale și produse de acoperire, în cazul în care acestea au fost deja supuse încercărilor.

2.4.   Autoritatea competentă trebuie să verifice existența unor măsuri satisfăcătoare pentru a asigura un control eficient al conformității producției înainte de a se acorda omologarea de tip.

3.   MARCAJE (3)

3.1.   Farurile prezentate pentru omologare poartă marca comercială a solicitantului.

3.2.   Pe dispersor și pe corpul principal al lămpii (4) trebuie să existe spațiu suficient pentru marca de omologare și simbolurile aferente menționate la punctul 4; aceste spații sunt indicate în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

3.3.   În cazul farurilor concepute pentru a îndeplini atât cerințele țărilor în care circulația se desfășoară pe partea dreaptă, cât și cerințele țărilor în care circulația se desfășoară pe partea stângă, cele două poziții de reglare a blocului optic pe vehicul sau a lămpii cu incandescență pe reflector sunt marcate prin utilizarea literelor majuscule R și D și, respectiv, L și G.

4.   OMOLOGARE

4.1.   Dispoziții generale

4.1.1.   În cazul în care toate eșantioanele unui tip de far, prezentate în temeiul punctului 2 de mai sus, îndeplinesc dispozițiile prezentului regulament, se acordă omologarea.

4.1.2.   În cazul în care farurile grupate, combinate sau reciproc încorporate respectă dispozițiile mai multor regulamente, se poate aplica o marcă de omologare internațională unică, cu condiția ca fiecare dintre farurile grupate, combinate sau reciproc încorporate să respecte dispozițiile care le sunt aplicabile. Această cerință nu se aplică farurilor prevăzute cu un balon cu două filamente, atunci când este omologat un singur fascicul.

4.1.3.   Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de far vizat de prezentul regulament, cu excepția cazului extinderii omologării la un dispozitiv care diferă de cel deja omologat numai prin culoarea luminii emise.

4.1.4.   Omologarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de far în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament, care conține indicațiile prescrise la punctul 2.2.1 și, în cazul în care farul este echipat cu un reflector reglabil și este conceput pentru a fi utilizat exclusiv în pozițiile de montare în conformitate cu indicațiile de la punctul 2.2.1, solicitantul este obligat ca, după obținerea omologării, să informeze utilizatorul în mod corespunzător cu privire la poziția (pozițiile) corectă (corecte) de montare a farului.

4.1.5.   Pe orice far care se conformează unui tip omologat conform prezentului regulament se aplică, în spațiile menționate la punctul 3.2, pe lângă marca prevăzută la punctul 3.1, încă o marcă de omologare astfel cum se descrie la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos.

4.2.   Structura mărcii de omologare

Marca de omologare se compune din:

o marcă de omologare internațională, care cuprinde:

4.2.1.1.   un cerc în jurul literei „E”, urmat de un număr distinctiv al țării care a acordat omologarea (5);

4.2.1.2.   numărul de omologare în conformitate cu punctul 4.1.3;

următorul (următoarele) simbol (simboluri) suplimentar (suplimentare):

4.2.2.1.   la farurile proiectate numai pentru circulația pe partea stângă, o săgeată orizontală cu vârful orientat spre dreapta unui observator care privește spre far, adică spre partea drumului pe care se desfășoară circulația;

4.2.2.2.   la farurile proiectate pentru circulația atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă cu ajutorul unei reglări adecvate a poziției de montare a unității optice sau a lămpii cu incandescență, o săgeată orizontală cu vârfuri la ambele capete, vârfurile fiind orientate unul spre dreapta și celălalt spre stânga;

4.2.2.3.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul cu lumină de întâlnire, litera „C”;

4.2.2.4.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul cu lumină de drum, litera „R”;

4.2.2.5.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament atât pentru fasciculul cu lumină de întâlnire, cât și pentru fasciculul cu lumină de drum, literele „CR”;

4.2.2.6.   pe farurile care încorporează un dispersor din material plastic, se aplică grupul de litere „PL” alături de simbolurile prescrise la punctele 4.2.2.3-4.2.2.5 de mai sus.

4.2.2.7.   În toate cazurile, modul de operare utilizat în timpul procedurii de încercare prevăzute la punctul 1.1.1.1 din anexa 4 și tensiunea (tensiunile) autorizată (autorizate) în conformitate cu punctul 1.1.1.2 din anexa 4 trebuie să fie menționate în certificatul de omologare și în fișa de comunicare transmisă țărilor care sunt părți la acord și care aplică prezentul regulament.

În cazurile corespunzătoare, dispozitivul trebuie să fie marcat după cum urmează:

La farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și sunt proiectate astfel încât filamentul corespunzător fasciculului de întâlnire să nu se aprindă simultan cu cel al oricărei alte funcții de iluminare cu care poate fi încorporat reciproc: în interiorul mărcii de omologare se aplică o bară oblică (/) după simbolul fasciculului de întâlnire.

Pe farurile care îndeplinesc cerințele din anexa 4 la prezentul regulament, numai atunci când sunt alimentate cu o tensiune de 6 V sau de 12 V, trebuie aplicat un simbol compus din cifra 24 barată de o cruce oblică (X) în apropierea suportului duliei lămpii cu incandescență.

4.2.2.8.   Cele două cifre ale numărului de omologare care indică seria de amendamente în vigoare la data acordării omologării și, atunci când este cazul, săgeata prescrisă, pot figura în apropierea simbolurilor suplimentare de mai sus.

4.2.2.9.   Mărcile și simbolurile menționate la punctele 4.2.1 și 4.2.2 de mai sus trebuie să fie în mod clar lizibile și de neșters chiar și atunci când dispozitivul este montat pe vehicul.

4.3.   Dispunerea elementelor mărcii de omologare

4.3.1.   Lămpi independente

Anexa 5 figurile 1-9 din prezentul regulament prezintă exemple de dispunere a mărcilor de omologare, împreună cu simbolurile suplimentare menționate anterior.

4.3.2.   Lămpi grupate, combinate sau incorporate reciproc

Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă de omologare internațională unică, compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea, precum și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată într-un loc oarecare pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu condiția ca:

4.3.2.1.1.   ea să fie vizibilă și după ce lămpile au fost instalate;

4.3.2.1.2.   nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi care corespunde unui regulament în temeiul căruia s-a acordat omologarea și seriei de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data eliberării omologării împreună cu, în cazul în care este necesar, săgeata corespunzătoare sunt aplicate:

4.3.2.2.1.   fie pe suprafața iluminantă corespunzătoare;

4.3.2.2.2.   fie în grup, astfel încât fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să poată fi clar identificată (a se vedea cele patru exemple din anexa 5).

4.3.2.3.   Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise pentru cele mai mici dintre marcajele individuale de către regulamentul în temeiul căruia a fost acordată omologarea.

4.3.2.4.   Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. O aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr de omologare altor tipuri de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate menționate de prezentul regulament.

4.3.2.5.   Figura 10 din anexa 5 la prezentul regulament oferă exemple de mărci de omologare pentru lămpi de iluminare grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile adiționale menționate.

În cazul lămpilor al căror dispersor este utilizat pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi încorporate reciproc sau grupate cu alte lămpi,

Se aplică dispozițiile punctului 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.   De asemenea, în cazul în care se utilizează același dispersor, acesta din urmă poate purta diferitele mărci de omologare corespunzătoare diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția ca pe corpul principal al farului, chiar dacă aceasta nu poate fi separată de dispersor, să fie disponibil spațiul necesar descris la punctul 3.2 anterior și să fie aplicate mărcile de omologare corespunzătoare funcțiilor efective. În cazul în care diferite tipuri de faruri au un corp principal identic, acesta poate purta mărci de omologare diferite.

4.3.3.2.   Figura 11 din anexa 5 la prezentul regulament oferă exemple de mărci de omologare corespunzătoare cazului de mai sus.

5.   DISPOZIȚII GENERALE

5.1.   Fiecare dintre eșantioane trebuie să îndeplinească cerințele stabilite la punctele 6 și 7 de mai jos.

5.2.   Farurile trebuie să fie construite astfel încât să-și mențină caracteristicile fotometrice prescrise și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale, în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse.

5.3.   Farurile trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să permită reglarea lor pe vehicul conform regulilor care le sunt aplicabile. Acest dispozitiv nu este obligatoriu pentru farurile la care reflectorul și dispersorul nu pot fi separate, în cazul în care utilizarea farurilor respective este limitată la vehicule la care reglarea farurilor este asigurată prin alte mijloace. În cazul în care un far cu fascicul de drum și alt far cu fascicul de întâlnire, fiecare echipat cu propria lampă cu incandescență, sunt dispuse împreună în aceeași unitate, dispozitivul trebuie să permită reglarea lor separată în mod corect.

Totuși, aceste cerințe nu se aplică farurilor cu reflectoare care nu pot fi separate. Pentru acest tip de ansamblu, se aplică cerințele de la punctul 6 de mai jos.

5.4.   Piesele destinate fixării lămpii cu incandescență pe reflector trebuie să fie construite astfel încât, chiar și pe întuneric, lampa cu incandescență să poată fi fixată numai în poziția sa corespunzătoare. Soclul lămpii cu filament trebuie să fie conform caracteristicilor dimensionale prevăzute în următoarele fișe tehnice din Publicația CEI 61-2:

Lămpi cu incandescență

Titular

Fișe tehnice

R2

P45t-41

7005-95-1

H51

PX43t

7005-34-1

5.5.   Pentru farurile construite pentru a îndeplini atât cerințele țărilor în care circulația se efectuează pe partea dreaptă cât și cerințele țărilor în care circulația se efectuează pe partea stângă, adaptarea la un anumit sens de circulație poate fi realizată printr-un reglaj inițial corespunzător, la fixarea pe vehicul, sau printr-o reglare selectivă efectuată de utilizator. Acest reglaj inițial sau această reglare selectivă constă, de exemplu, în fixarea la un anumit unghi, fie a blocului optic pe vehicul, fie a lămpii cu incandescență în raport cu blocul optic. În toate cazurile, trebuie să fie posibile numai două poziții de reglare diferite, determinate clar, fiecare corespunzând unui sens de circulație (dreapta sau stânga), iar deplasarea involuntară de la o poziție la alta, precum și existența unor poziții intermediare nu trebuie să fie posibile prin construcție. În cazul în care lampa cu incandescență poate ocupa două poziții diferite, componentele prin care lampa este fixată pe reflector trebuie concepute și construite astfel încât, în fiecare dintre cele două poziții ale sale, lampa cu incandescență să fie fixată cu aceeași precizie cerută pentru farurile destinate unui singur sens de circulație.

5.6.   Se vor efectua încercări suplimentare în conformitate cu cerințele din anexa 4, pentru a se asigura că nu există variații excesive ale performanțelor fotometrice în timpul utilizării.

5.7.   Conformitatea cu cerințele de la punctele 5.2-5.5 trebuie verificată printr-o inspecție vizuală și, dacă este cazul, prin intermediul unui montaj de încercare.

5.8.   Dacă lentila farului este din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate în conformitate cu dispozițiile anexei 7.

6.   ILUMINAREA

6.1.1.   Farurile trebuie să fie construite astfel încât, utilizând lampa (lămpile) corespunzătoare cu incandescență R2 și/sau HS1, să se furnizeze, în cazul fasciculului de întâlnire, o iluminare adecvată, care să nu orbească, și o bună iluminare în cazul fasciculului de drum.

6.1.2.   Iluminarea produsă de far este verificată pe un ecran vertical fixat la o distanță de 25 m în fața farului, perpendicular pe axa acestuia (a se vedea anexa 6).

6.1.3.   Farul trebuie verificat cu ajutorul uneia sau a mai multor lămpi cu incandescență etalon, concepute pentru o tensiune nominală de 12 V, filtrele galben-selectiv (6) fiind înlocuite cu filtre incolore, cu formă identică, având un factor de transmisie de cel puțin 80 %. În timpul verificării farului, tensiunea de alimentare a lămpii cu incandescență trebuie să fie reglată astfel încât să se obțină următoarele caracteristici:

Lămpi cu incandescență categoria

tensiunea aproximativă de alimentare pentru măsurare (V)

Fluxul luminos (în lumeni)

fascicul pentru faza de drum

fascicul pentru faza de întâlnire

R2

12

700

450

H51

12

700

450

6.1.4.   Dimensiunile care determină poziția filamentului (filamentelor) și scutul din interiorul lămpii cu incandescență etalon sunt indicate în fișele de date corespunzătoare din Regulamentul nr. 37.

6.1.5.   Balonul lămpii cu incandescență etalon trebuie să aibă o formă și o calitate optică astfel încât să nu determine efecte de reflexie sau de refracție care ar putea afecta distribuția luminii. Îndeplinirea acestei condiții se verifică prin măsurarea distribuției luminii obținute atunci când lampa cu incandescență standard (etalon) este montată pe un far standard.

Fasciculul de întâlnire trebuie să producă o margine de separație suficient de netă pentru a permite o ajustare corespunzătoare cu ajutorul acesteia. Linia de separație trebuie să fie o linie dreaptă, orizontală, pe partea opusă direcției de circulație pentru care este prevăzut farul; pe cealaltă parte, această linie trebuie să fie orizontală sau să se încadreze într-un unghi de 15° deasupra orizontalei.

Farul trebuie reglat astfel încât:

6.2.1.   pentru farurile care trebuie să satisfacă cerințele circulației pe partea dreaptă, marginea de separație pe jumătatea stângă a ecranului (7) să fie orizontală, și pentru farurile care trebuie să satisfacă cerințele circulației pe partea stângă, marginea de separație pe jumătatea dreaptă a ecranului să fie orizontală;

6.2.2.   această parte orizontală a liniei de separare este situată pe ecran la 25 cm sub planul orizontal care trece prin centrul focal al farului (a se vedea anexa 6 la prezentul regulament);

6.2.3.   ecranul este dispus astfel cum este indicat în anexa 6 (8).

Astfel reglat, farul trebuie să îndeplinească cerințele menționate la punctele 6.3 și 6.5 de mai jos, în cazul în care este destinat producerii unui fascicul de întâlnire și a unui fascicul de drum. În cazul în care farul este destinat în principal să furnizeze un fascicul de întâlnire, este necesar să îndeplinească numai cerințele menționate la punctul 6.3 (9).

În cazul în care un far astfel reglat nu îndeplinește cerințele menționate la punctele 6.3 și 6.5, este permisă schimbarea reglajului acestuia, cu condiția ca axa fasciculului sau punctul de intersecție HV definit în anexa 6 la prezentul regulament să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1° (= 44 cm) spre dreapta sau spre stânga (10). Pentru a facilita reglajul cu ajutorul liniei de separare, este permisă acoperirea parțială a farului pentru ca această linie să fie mai clară.

În cazul în care farul este destinat numai pentru furnizarea unui fascicul de drum, acesta se reglează astfel încât suprafața cu iluminare maximă să fie centrată în punctul de intersecție a liniilor hh și vv. Un astfel de far trebuie să îndeplinească numai cerințele menționate la punctul 6.5.

6.3.   Iluminarea produsă pe ecran de fasciculul de întâlnire trebuie să corespundă cerințelor din următorul tabel (11):

Punctul de pe ecranul de măsurare

Iluminarea necesară în lux

Faruri pentru circulația pe partea dreaptă

Faruri pentru circulația pe partea stângă

Punctul R 50 L

Punctul H 50 R

≤ 0-4

Punctul 75 R

Punctul 75 L

≥ 6

Punctul 50 R

Punctul 50 L

≥ 6

Punctul 25 L

Punctul 25 R

≥ 1,5

Punctul 25 R

Punctul 25 L

≥ 1,5

Orice punct din zona III

≤ 0,7

Orice punct din zona IV

≥ 2

Orice punct din zona I

≤ 20

În cazul în care fluxul lămpii cu incandescență etalon utilizată la măsurări nu este de 450 lumeni, rezultatele măsurărilor trebuie să fie corectate proporțional cu raportul fluxurilor. În nici una din zonele I, II, III și IV nu trebuie să existe variații laterale care să dăuneze unei bune vizibilități.

Farurile care trebuie să îndeplinească atât cerințele circulației pe dreapta, cât și pe cele ale circulației pe stânga, trebuie să îndeplinească pentru fiecare din cele două poziții de reglare a blocului optic sau a lămpii cu incandescență, cerințele menționate anterior pentru sensul de circulație corespunzător.

6.4.   Valorile iluminării în zonele „A” și „B”, descrise în figura C din anexa 6, trebuie verificate prin măsurarea valorilor fotometrice în punctele 1-8 indicate pe această figură; aceste valori trebuie să fie cuprinse între următoarele limite:

1 + 2 + 3 ≥ 0,3 lx și

4 + 5 + 6 ≥ 0,6 lx și

0,7 lx ≥ 7 ≥ 0,1 lx și

0,7 lx ≥ 8 ≥ 0,2 lx și

Aceste noi valori nu vor fi cerute pentru farurile care au fost omologate înainte de data aplicării suplimentului 3 la seria 01 de amendamente la prezentul regulament (2 decembrie 1992) și nici pentru cele a căror omologare a fost prelungită.

În cazul farurilor echipate cu un reflector reglabil, cerințele de la punctele 6.2-6.4 se aplică pentru fiecare poziție de montare indicată la punctul 2.1. Pentru verificare, se aplică următoarea procedură:

6.5.1.   fiecare poziție indicată este realizată cu ajutorul unui goniometru de încercare în funcție de dreapta care unește centrul sursei luminoase cu punctul HV de pe ecranul de măsurare. Reflectorul reglabil este apoi deplasat într-o poziție astfel încât iluminarea de pe ecran să fie conformă cu cerințele de la punctele 6.1, 6.2 și/sau 6.4;

6.5.2.   reflectorul fiind plasat inițial în conformitate cu punctul 6.5.1, farul trebuie să îndeplinească cerințele fotometrice relevante de la punctele 6.2, 6.3 și 6.4;

6.5.3.   se efectuează încercări suplimentare după ce reflectorul a fost deplasat vertical cu ± 2° față de poziția sa inițială sau până în poziția sa maximă, dacă aceasta reprezintă mai puțin de 2°, față de poziția sa inițială, cu ajutorul unui dispozitiv de reglare a farurilor. După reorientarea farului complet (cu ajutorul unui goniometru, de exemplu) în direcția opusă corespunzătoare, fluxul luminos în direcțiile menționate mai jos trebuie să se încadreze în limitele cerute: fasciculul de întâlnire: punctele HV și 75 R (respectiv, 75 L); fasciculul de drum: punctul HV (procent din Emax);

6.5.4.   în cazul în care solicitantul a indicat mai mult de o poziție de montare, procedura prevăzută la punctele 6.5.1-6.5.3 trebuie repetată pentru fiecare din celelalte poziții indicate;

6.5.5.   în cazul în care solicitantul nu a indicat o poziție de montare specială, farul trebuie să fie reglat pentru efectuarea măsurărilor prevăzute la punctele 6.2-6.4 cu ajutorul dispozitivului de reglare a farului fixat în poziție mediană. Încercările suplimentare de la punctul 6.5.3 trebuie să fie efectuate cu reflectorul deplasat în pozițiile sale extreme (în loc de deplasarea de ± 2°), cu ajutorul dispozitivului de reglare a farului.

6.6.   Măsurarea iluminării produse pe ecran de fasciculul de drum se efectuează cu un reglaj al proiectorului identic cu cel utilizat pentru măsurătorile definite la punctul 6.3 de mai sus sau, dacă se face referire la un far care produce doar un fascicul de drum, în conformitate cu ultimul alineat de la punctul 6.2.3. În cazul în care se utilizează mai mult de o sursă de lumină pentru a produce fasciculul principal, trebuie folosite funcțiile combinate pentru a determina valoarea maximă a iluminării (Emax).

Iluminarea produsă pe ecran de fasciculul de drum corespunde următoarelor cerințe:

Punctul de intersecție HV al liniilor hh și vv se află în interiorul izoluxului de 90 % din iluminarea maximă.

Această valoare maximă nu trebuie să fie mai mică de 32 lx.

Începând de la punctul de intersecție HV, într-un plan orizontal la dreapta și la stânga, iluminarea este de cel puțin 16 lux până la o distanță de 1,125 m și de cel puțin 4 lux până la o distanță de 2,25 m (în cazul în care fluxul lămpii etalon cu incandescență utilizate pentru măsurători este diferit de 700 lumeni, măsurătorile efectuate trebuie corectate în mod proporțional cu fluxul.)

6.7.   Iluminarea pe ecran, menționată la punctele 6.3 și 6.5 de mai sus, este măsurată cu ajutorul unei celule fotoelectrice, a cărei suprafață utilă este situată în interiorul unui pătrat cu latura de 65 mm.

7.   VERIFICAREA DISCONFORTULUI

Trebuie estimat disconfortul cauzat de fasciculul de întâlnire al farurilor (12).

8.   FARUL STANDARD

Este considerat far etalon un far care:

8.1.   îndeplinește condițiile de omologare menționate anterior;

8.2.   are un diametru efectiv mai mare de 160 mm;

produce, cu o lampă cu incandescență standard, în diversele puncte și în diversele zone prevăzute la punctul 6.3 de mai sus, iluminări:

8.3.1.   mai mici de 90 % din limitele maxime; și

8.3.2.   cel puțin egale cu 120 % din limitele minime precizate în tabelul de la punctul 6.3.

9.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1.   Farurile omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat îndeplinind cerințele enunțate la punctul 6.

9.2.   Pentru a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 9.1, trebuie efectuate controale adecvate ale producției.

Titularul omologării trebuie în special:

9.3.1.   să asigure existența unor proceduri pentru controlul eficient al calității produselor;

9.3.2.   să aibă acces la echipamentul de control necesar verificării conformității pentru fiecare tip aprobat;

9.3.3.   să se asigure de faptul că datele privind rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele conexe sunt ținute la dispoziție o anumită perioadă stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

9.3.4.   să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercări, pentru a verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în considerare variația producției industriale;

9.3.5.   să se asigure că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 3 la prezentul regulament;

9.3.6.   să se asigure că orice prelevare de eșantioane care pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat este urmată de o nouă prelevare și de o nouă încercare. Trebuie adoptate toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției respective.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității aplicate fiecărei unități de producție.

9.4.1.   Cu ocazia fiecărei inspecții, se prezintă inspectorului extern procesele-verbale de încercare și de control al producției.

9.4.2.   Inspectorul poate alege, prin sondaj, eșantioane pentru a fi supuse încercării în laboratorul constructorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele verificărilor proprii ale constructorului.

9.4.3.   În cazul în care nivelul calității nu pare a fi satisfăcător sau dacă se dovedește necesară verificarea valabilității încercărilor efectuate în temeiul punctului 9.4.2 de mai sus, inspectorul prelevă eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare, utilizând criteriile de la anexa 8.

9.4.4.   Autoritatea competentă poate efectua toate încercările prevăzute în prezentul regulament. Aceste încercări vor fi efectuate pe eșantioane prelevate aleatoriu, fără a afecta angajamentele de livrare ale constructorilor și în conformitate cu criteriile din anexa 8.

9.4.5.   Autoritatea competentă se străduiește să obțină o frecvență a inspecțiilor de o dată la doi ani. Cu toate acestea, frecvența rămâne la alegerea autorității competente și este în funcție de încrederea ei în măsurile luate pentru a asigurarea unui control eficient al conformității producției. În cazul în care se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că sunt adoptate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

9.5.   Nu se ține seama de farurile cu defecte vizibile.

9.6.   Nu se ține seama de marcajul de referință.

10.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

10.1.   Omologarea acordată pentru un far în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu sunt respectate condițiile menționate mai sus sau în cazul în care un far care poartă marca de omologare nu este conform cu tipul omologat.

10.2.   Dacă o parte contractantă care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o inițial, ea notifică celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

11.   MODIFICAREA ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE FAR

Orice modificare a tipului de far este adusă la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea de tip pentru farul respectiv. Acest serviciu poate fie:

11.1.1.   să considere că modificările făcute nu sunt susceptibile să aibă un efect negativ considerabil și că, în orice caz, vehiculul respectă, în continuare, cerințele; fie

11.1.2.   să solicite un raport de încercare suplimentar de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

11.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, menționând modificările, se comunică prin procedura menționată la punctul 4.1.4 de mai sus părților la Acord care aplică prezentul regulament.

11.3.   Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării atribuie un număr de serie prelungirii în cauză și notifică acest număr părților contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare, în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.4.   Omologările acordate înainte de 18 martie 1986 rămân valabile.

12.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul omologării încetează definitiv să mai fabrice un far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării corespunzătoare, autoritatea respectivă trebuie să informeze celelalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

13.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOE DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare, precum și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele de omologare sau de prelungire, de refuz sau de retragere a omologării sau de încetare definitivă a producției, emise în alte țări.

14.   DISPOZIȚII TRANZITORII

14.1.   Începând cu șase luni de la data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, părțile contractante care aplică prezentul regulament încetează să acorde omologări CEE în temeiul prezentului regulament.

14.2.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză prelungirea omologărilor acordate în temeiul prezentei serii de amendamente și al oricărei serii precedente de amendamente la prezentul regulament.

14.3.   Omologările acordate în temeiul prezentului regulament înainte de data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, precum și toate prelungirile omologărilor, inclusiv cele acordate ulterior în temeiul unor serii precedente de amendamente la prezentul regulament își păstrează valabilitatea pe o perioadă nedeterminată.

14.4.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să elibereze omologări pentru faruri pe baza acestei serii de amendamente și a oricărei serii anterioare de amendamente la prezentul regulament, cu condiția ca farurile să fie destinate utilizării ca piese de schimb destinate montării pe vehicule în uz.

14.5.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu interzice echiparea unui nou tip de vehicul cu un far omologat pe baza Regulamentului nr. 112.

14.6.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea pe un tip de vehicul sau pe un vehicul a unui far omologat în temeiul prezentului regulament.

14.7.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea sau utilizarea pe un vehicul în uz a unui far omologat în temeiul prezentului regulament, modificat de orice serie anterioară de amendamente, cu condiția ca farul să fie destinat utilizării ca piesă de schimb.


(1)  Nicio prevedere din prezentul regulament nu împiedică o parte la acord care aplică prezentul regulament să interzică combinarea unui far care conține un dispersor din material plastic omologat în temeiul prezentului regulament cu un dispozitiv mecanic de curățare a farului (cu ștergătoare).

(2)  Pentru cererea de omologare a unei lămpi cu incandescență: a se vedea Regulamentul nr. 37. Nu trebuie să se confunde expresia „tip de lampă cu incandescență” cu „categorie de lampă cu incandescență”. Prezentul regulament se referă la farurile care utilizează lămpi cu incandescență din categoriile R2 și/sau HS1. Aceste categorii de lămpi cu incandescență diferă în mod esențial în caracteristicile de proiectare și, mai ales, în privința soclului. Ele nu sunt interschimbabile, dar în cadrul unei categorii de lămpi cu incandescență există, în mod normal, mai multe tipuri.

(3)  În cazul farurilor concepute pentru a îndeplini cerințele corespunzătoare unui singur sens de circulație (fie pe dreapta, fie pe stânga), se recomandă ca, în plus, să se contureze, într-un mod de neșters, pe partea din față a dispersorului, limitele zonei care poate fi eventual mascată pentru a evita disconfortul participanților la trafic într-o țară în care sensul de circulație este opus celui pentru care este construit farul. Cu toate acestea, în cazul în care, din construcție, această zonă poate fi identificată direct, această delimitare nu este necesară.

(4)  Daca dispersorul nu poate fi separat de corpul principal al farului, un spațiu de pe dispersor este suficient.

(5)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 (disponibil), 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30-36 (disponibile) și 37 pentru Turcia. Numerele următoare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării Acordului privind adoptarea de condiții uniforme de omologare și recunoașterea reciprocă a omologării pieselor și componentelor de autovehicule sau a aderării lor la acest acord iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților la acord de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

(6)  Aceste filtre constau din toate componentele, inclusiv dispersoarele, care sunt destinate colorării luminii.

(7)  Ecranul de încercare trebuie să aibă o lățime suficientă pentru a permite examinarea marginii de separație pe o rază de cel puțin 5° de fiecare parte a liniei vv.

(8)  Dacă, în cazul unui far destinat să îndeplinească cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul de întâlnire, axa focală diferă considerabil de direcția generală a fasciculului luminos, reglajul lateral se face astfel încât să îndeplinească cât mai bine cerințele impuse pentru iluminări la punctele 75 și 50.

(9)  Un astfel de far specializat pentru „fasciculul de întâlnire” poate încorpora și un fascicul de drum care nu face obiectul nici unor cerințe.

(10)  Limita de dereglare de 1° la dreapta sau la stânga nu este incompatibilă cu o dereglare verticală. Dereglarea verticală este limitată numai de condițiile precizate la punctul 6.5.

(11)  A se vedea anexa 2 pentru farurile speciale destinate tractoarelor agricole sau forestiere și altor vehicule lente.

(12)  Această prevedere va face obiectul unei recomandări pentru serviciul administrativ.


ANEXA 1

COMUNICARE

[formatul maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image 1

 (1)

emisă de către:

Denumirea serviciului administrativ

privind (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

unui tip de far în temeiul Regulamentului nr. 1

Nr. omologării … Nr. prelungirii …

1.

Denumirea sau marca comercială a dispozitivului: …

2.

Denumirea fabricantului tipului de dispozitiv: …

3.

Denumirea și adresa constructorului: …

4.

Dacă este cazul, denumirea și adresa reprezentantului constructorului: …

5.

Prezentat pentru omologare la: …

6.

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare: …

7.

Data raportului de încercare: …

8.

Numărul raportului de încercare: …

9.

Scurtă descriere:

Categoria indicată prin marcaj corespunzător (3): …

Numărul și categoria (categoriile) lămpii (lămpilor) cu incandescență: …

Culoarea luminii emise: alb/galben selectiv (2): …

10.

Amplasamentul mărcii de omologare: …

11.

Motivul (motivele) prelungirii (dacă este cazul): …

12.

Omologare acordată/prelungită/refuzată/retrasă (2): …

13.

Locul: …

14.

Data: …

15.

Semnătura: …

16.

Lista documentelor depuse la serviciul administrativ care a acordat omologarea este anexată la prezenta comunicare și poate fi obținută la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/prelungit/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile din regulament referitoare la omologare).

(2)  A se elimina mențiunile necorespunzătoare.

(3)  Indicați marcajul adecvat ales din lista de mai jos:

Image 2

Textul imaginii

ANEXA 2

Faruri speciale pentru tractoare agricole sau forestiere şi pentru alte vehicule lente

Dispozițiile prezentului regulament se aplică și la omologarea farurilor speciale pentru tractoare agricole sau forestiere și pentru alte vehicule lente, destinate obținerii în același timp a unui fascicul de drum și a unui fascicul de întâlnire și care au diametrul D mai mic de 160 mm (1), cu următoarele modificări:

(a)

cerințele minime pentru iluminare stabilite la punctul 6.3 sunt reduse pentru a corespunde raportului:

Formula

cu respectarea următoarelor limite minime absolute:

3 lucși, fie în punctul 75 R, fie în punctul 75 L;

5 lucși, fie în punctul 50 R, fie în punctul 50 L;

1,5 lucși în zona IV;

(b)

în locul simbolului CR prevăzut la punctul 4.2.2.5 din regulament, pe far se aplică simbolul M, într-un triunghi cu vârful în jos;

(c)

în comunicarea privind omologarea, punctul 9 din anexa 1 se citește: „Far destinat exclusiv vehiculelor lente”.


(1)  În cazul în care suprafața vizibilă a reflectorului nu este circulară, diametrul care se ia în considerare este diametrul cercului având aceeași arie ca și suprafața utilă vizibilă a reflectorului.


ANEXA 3

Cerinţe minime pentru conformitatea procedurilor de control al producţiei

1.   DISPOZIȚII GENERALE

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric în cazul în care diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație, conform cerințelor prezentului regulament.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales în mod aleatoriu și echipat cu o lampă cu incandescență standard:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterea maximă admisibilă în sens defavorabil este următoarea:

B 50 L (sau R)

0,2 lx, respectiv 20 %

 

0,3 lx echivalent 30 %

Zona III

0,3 lx, respectiv 20 %

 

0,45 lx echivalent 30 %

sau în cazul în care

1.2.2.1.   pentru fasciculul de întâlnire, valorile prescrise de prezentul regulament sunt atinse pe HV (cu o toleranță de +0,2 lx) și, în raport cu această dreaptă, în cel puțin un punct din fiecare regiune delimitată pe ecranul de măsurare (situat la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de +0,1 lx), 75 R (sau L), 25 R și 25 L, precum și în întreaga parte a zonei IV care nu este situată la mai mult de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L;

1.2.2.2.   și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei isolux de 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice, în orice punct de măsurare definit la punctul 6.6 din prezentul regulament.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, poziționarea farului poate fi schimbată, astfel încât axa fasciculului să nu fie deplasată lateral cu mai mult de 1° spre dreapta sau stânga (2).

1.2.4.   În cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul este supus din nou încercărilor, utilizându-se o altă lampă cu incandescență standard.

1.3.   În privința verificării schimbării poziției verticale a marginii de separație sub influența căldurii, se aplică următoarea procedură:

Unul dintre farurile din eșantion face obiectul încercărilor în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare este mai mare de 1,5 mrad, fără a depăși 2,0 mrad, trebuie supus încercării al doilea far, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.   Coordonatele cromatice sunt respectate.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite o lumină galben selectiv trebuie să aibă valorile din prezentul regulament înmulțite cu 0,84.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE CONSTRUCTOR

Pentru fiecare tip de far, titularul omologării trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, cu o frecvență corespunzătoare. Încercările se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

În cazul în care o prelevare de eșantioane pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare în cauză, se efectuează prelevări și încercări suplimentare. Constructorul trebuie să adopte măsuri pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament au ca obiect caracteristicile fotometrice și verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate în încercări

2.2.1.   Încercările se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.   În orice încercare de conformitate efectuată de către fabricant, se pot utiliza metode echivalente cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Constructorul trebuie să dovedească faptul că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele stabilite de prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrarea aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și eșantionările administrative.

2.3.   Tipul de eșantionare

Farurile pentru eșantioane sunt selecționate la întâmplare, dintr-un lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricare ale constructorului.

Evaluarea se referă în general la producția de serie din fabricile individuale. Cu toate acestea, un constructor poate grupa cifrele de producție privind același tip de lampă produs de mai multe uzine, cu condiția ca aceste uzine să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile selecționate sunt supuse măsurărilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, limitând înregistrarea la punctele Emax, HV (3), HL, HR (4) în cazul fasciculului de drum, și la punctele B 50 L (sau R), HV, 75 R (sau L) și 25 L (sau R) în cazul fasciculului de întâlnire (a se vedea figura din anexa 6).

2.5.   Criterii de admisibilitate

Constructorul este responsabil cu efectuarea unui studiu statistic al rezultatelor încercărilor și cu definirea, de comun acord cu autoritatea competentă, a criteriilor privind admisibilitatea produselor sale în vederea îndeplinirii specificațiilor privind verificarea conformității produselor, prevăzute la punctul 9.1 din prezentul regulament.

Criteriile de acceptabilitate trebuie să fie stabilite astfel încât, cu un grad de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj cum este cea descrisă în anexa 8 (prima prelevare) să fie de 0,95.


(1)  Limitele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

(2)  Limita de dereglare de 1° la dreapta sau la stânga nu este incompatibilă cu o dereglare verticală. Aceasta este limitată numai de condițiile de la punctul 6.5.

(3)  În cazul în care fasciculul de drum este reciproc încorporat cu fasciculul de întâlnire, HV trebuie să fie, în cazul fasciculului de drum, același punct de măsurare ca în cazul fasciculului de întâlnire.

(4)  HL și HR: puncte pe linia „hh”, situate la 1,125 metri la stânga și, respectiv, la dreapta față de punctul HV.


ANEXA 4

Încercări de stabilitate a performanţelor fotometrice ale farurilor în timpul funcţionării

După măsurarea valorilor fotometrice în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în punctul Emax pentru fasciculul de drum și în punctele HV, 50 R, B 50 L pentru fasciculul de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile proiectate pentru circulația pe stânga), un eșantion al farului complet se supune unei încercări de stabilitate a performanțelor fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege ansamblul farului însuși, inclusiv părțile caroseriei și lămpile care îi pot influența disiparea termică.

1.   ÎNCERCAREA STABILITĂȚII PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

Încercările trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23° ± 5°, farul complet fiind fixat pe un suport care reprezintă instalarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și verificat astfel cum se prevede la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Încercări

Farul rămâne aprins pe durata prescrisă, astfel încât:

1.1.1.1.   

(a)

în cazul în care o singură sursă luminoasă (fascicul de drum sau fascicul de întâlnire) trebuie să fie omologată, filamentul corespunzător este aprins pe durata prescrisă (1);

(b)

în cazul unui fascicul de întâlnire și a unui fascicul de drum reciproc încorporate (o lampă cu două filamente sau două lămpi cu incandescență):

Dacă solicitantul precizează că farul este destinat utilizării cu un singur filament aprins (2), încercarea se efectuează cu respectarea acestei condiții, ținând aprinsă fiecare dintre sursele luminoase specificate pentru jumătate din durata indicată la punctul 1.1;

în toate celelalte cazuri, farul este acționat în conformitate cu următorul ciclu, până la atingerea duratei de timp specificate:

15 minute, dacă filamentul fasciculului de întâlnire este aprins;

5 minute, dacă toate filamentele sunt aprinse;

(c)

în cazul surselor luminoase grupate, toate sursele individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata prescrisă pentru sursele luminoase individuale

(a)

având în vedere, de asemenea, utilizarea lămpilor reciproc încorporate;

(b)

în conformitate cu instrucțiunile constructorului.

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea se reglează astfel încât să furnizeze o putere cu 15 % mai mare decât puterea nominală precizată în regulamentul privind lămpile incandescente (Regulamentul nr. 37), la o tensiune nominală de 6 V sau 12 V, respectiv cu 26 % mai mare decât puterea nominală corespunzătoare lămpilor incandescente de 24 V.

În toate cazurile, puterea aplicată corespunde puterii unei lămpi cu filament cu tensiune nominală de 12 V, cu excepția cazului în care solicitantul omologării specifică faptul că farul poate fi utilizat la o tensiune diferită. În acest caz, încercarea se efectuează cu lampa cu incandescență care are cea mai mare putere ce poate fi utilizată.

1.1.2.   Rezultatele încercării

1.1.2.1.   Inspectarea vizuală

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă de bumbac curată și umedă. Apoi, acestea sunt examinate vizual și trebuie să nu se constate nici o distorsiune, deformare, fisură sau schimbare a culorii dispersorului farului sau a dispersorului exterior, dacă acesta există.

1.1.2.2.   Încercarea fotometrică

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Fascicul de întâlnire:

50 R – B 50 L – HV, în cazul farurilor proiectate pentru circulația pe dreapta;

50 L – B 50 R – HV, în cazul farurilor proiectate pentru circulația pe stânga.

Fascicul de drum:

Punctul Emax

Se poate efectua un nou reglaj pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului, determinate de căldură (pentru schimbarea poziției liniei de separare, a se vedea punctul 2 din prezenta anexă). Se admite o abatere de 10 %, care include toleranțele asociate procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare.

1.2.   Far murdar

După ce este supus încercării astfel cum se specifică la punctul 1.1 de mai sus, farul este pregătit în modul descris la punctul 1.2.1, apoi este aprins timp de o oră astfel cum se prevede la punctul 1.1.1 și ulterior este verificat în conformitate cu indicațiile de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul utilizat la încercare

1.2.1.1.1.   Pentru farul cu dispersor exterior din sticlă:

Amestecul de apă și un agent poluant care trebuie aplicat pe far este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios a cărui granulație este cuprinsă între 0 și 100 µm;

1 parte (din greutate) praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulometria cuprinsă între 0 și 100 μm;

0,2 părți (în greutate) NaCMC (3); și

o cantitate corespunzătoare de apă distilată, având o conductivitate ≤ 1mS/m.

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.   Pentru farul cu dispersor exterior din material plastic:

Amestecul de apă și un agent poluant care se aplică pe far este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios a cărui granulometrie este cuprinsă între 0 și 100 µm,

1 parte (în greutate) praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulometria cuprinsă între 0 și 100 μm,

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3),

13 părți (în greutate) de apă distilată, având conductivitatea ≤ 1mS/m; și

2 ± 1 părți de agent de înmuiere (4).

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului de încercare pe far

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe toată suprafața emițătoare de lumină a farului, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operațiune până când valoarea iluminării scade la 15-20 % din valoarea măsurată inițial, în condițiile prescrise în prezenta anexă, în fiecare din următoarele puncte:

Punctul Emax în cazul distribuției fotometrice corespunzătoare fasciculului de drum, pentru un far cu fascicul de întâlnire/de drum.

Punctul Emax în cazul distribuției fotometrice corespunzătoare fasciculului de drum, pentru un far numai cu fascicul de drum, respectiv 50 R și 50 V (5) pentru un far numai cu fascicul de întâlnire, farurile fiind proiectate pentru circulația pe partea dreaptă.

50 L și 50 V pentru o lampă doar cu fază de întâlnire, proiectată pentru circulația pe partea stângă.

1.2.1.3.   Echipamentul de măsurare

Aparatura de măsurare este echivalentă cu cea utilizată pentru încercările de omologare a farurilor. O lampă cu incandescență etalon (lampă de referință) este utilizată pentru verificarea fotometrică.

2.   VERIFICAREA MODIFICĂRII POZIȚIEI VERTICALE A MARGINII DE SEPARAȚIE SUB INFLUENȚA CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separare nu depășește o valoare specificată pentru un far cu fascicul de întâlnire, în timpul funcționării.

După ce a fost supus încercării în conformitate cu punctul 1 din prezenta anexă, farul este supus încercării descrise la punctul 2.1, fără să fie demontat de pe suportul lui de încercare sau reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercare

Încercarea trebuie efectuată într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C.

Un far de serie care a funcționat cel puțin o oră este aprins în poziția de fascicul cu lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul său sau reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2 din prezenta anexă). Poziția liniei de separație, în partea sa orizontală (între vv și verticala care trece prin punctul B 50 L pentru farurile proiectate pentru circulația pe dreapta, respectiv prin punctul B 50 R pentru farurile proiectate pentru circulația pe stânga), este verificată la 3 minute (r3) și la 60 minute (r60) după aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separație descrise mai sus trebuie să fie efectuată prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercării

2.2.1.   Rezultatul, exprimat în miliradiani (mrad), este considerat acceptabil când valoarea absolută ΔrI (ΔrI = r3 – r60) înregistrată nu este mai mare de 1,0 mrad (ΔrI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.   Totuși, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, fără a depăși 1,5 mrad (1,0 mrad < ΔrI ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este încercat astfel cum se prescrie la punctul 2.1 din prezenta anexă, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea corectă pe autovehicul:

o oră de funcționare a luminii de întâlnire (tensiunea de alimentare fiind reglată după cum se indică la punctul 1.1.1.2 de mai sus);

o oră de repaus.

Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute ΔrI măsurată pe primul eșantion și ΔrII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad.

Formula


(1)  Atunci când farul supus încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de semnalizare, acestea trebuie să fie aprinse pe durata încercării. În cazul în care este vorba de o lampă indicatoare de direcție, aceasta trebuie să se aprindă intermitent, timpul de aprindere fiind aproximativ egal cu cel de stingere.

(2)  În cazul în care două sau mai multe filamente sunt aprinse simultan atunci când farul este utilizat ca avertizor luminos, acest mod de funcționare nu este considerat ca o utilizare normală simultană a filamentelor.

(3)  Na CMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, cunoscută ca CMC. NaCMC utilizată în amestecul de apă și poluant trebuie să aibă un grad de substituție (DS) de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 % la 20 °C.

(4)  Toleranța în ceea ce privește cantitatea este necesară pentru a se obține o substanță murdară care se întinde corect pe toate dispersoarele din plastic.

(5)  50V se situează la 375 mm sub HV, pe linia verticală v-v pe monitor, la 25 metri distanță.


ANEXA 5

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

(A se vedea punctul 4 din prezentul regulament)

Figura 1

Image 3

a = 12 mm min.

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament atât pentru fasciculul de întâlnire, cât și pentru fasciculul de drum și este conceput numai pentru circulația pe dreapta.

Notă:

Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie situate în apropierea cercului, fie deasupra, fie sub litera „E”, fie la stânga, fie la dreapta literei respective. Cifrele numărului de omologare vor fi dispuse de aceeași parte în raport cu litera „E” și orientate în același sens.

Este necesară evitarea utilizării cifrelor romane la numerele de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Image 4

Figura 3a

Image 5

Figura 3b

Image 6

Farul care poartă marca de omologare prezentată mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament atât pentru fasciculul de întâlnire, cât și pentru fasciculul de drum și este conceput:

numai pentru circulația pe partea stângă

pentru ambele sensuri de circulație, printr-o reglare corespunzătoare a blocului optic sau a lămpii

Figura 4

Image 7

Figura 5

Image 8

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care are în componență dispersoare din material plastic și îndeplinește cerințele prezentului regulament numai în ceea ce privește fasciculul de întâlnire, fiind conceput:

pentru ambele sisteme de circulație

numai pentru circulația pe partea dreaptă

Figura 6

Image 9

Figura 7

Image 10

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament:

numai pentru fasciculul de întâlnire și este destinat numai pentru circulația pe partea stângă

numai pentru faza de drum

Figura 8

Image 11

Figura 9

Image 12

Identificarea unui far care are în componență un dispersor din material plastic și îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 1:

atât pentru faza de drum, cât și pentru faza de întâlnire și proiectat doar pentru circulația pe partea dreaptă

numai pentru faza de întâlnire și proiectat doar pentru circulația pe partea stângă

Filamentul fasciculului de întâlnire nu trebuie să se aprindă în același timp cu cel al fasciculului de drum și/sau al oricărui alt far cu care este reciproc încorporat.

Marcare simplificată pentru lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate.

Figura 10

(Liniile verticale și orizontale schematizează formele dispozitivului de semnalizare. Ele nu fac parte din marca de omologare).

MODELUL A

Image 13

MODELUL B

Image 14

MODELUL C

Image 15

MODELUL D

Image 16

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare referitoare la:

o lampă de poziție față omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație și un fascicul de drum, omologat în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 1 și având în componență un dispersor din material plastic;

o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care încorporează un dispersor din material plastic;

o lampă de direcție față, din categoria 1a, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Figura 11

Lampă reciproc încorporată cu un far

Exemplul 1

Image 17

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor din material plastic conceput pentru diferite tipuri de faruri, și anume:

unui far cu un fascicul de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație, având un fascicul de drum cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 cd, omologat în Germania (E1) în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 20,

care este reciproc încorporat cu

o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

sau unui far cu un fascicul de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și un fascicul de drum, omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 1, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente,

care este reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție față menționată mai sus;

sau chiar și oricăruia dintre farurile de mai sus, omologat ca lampă simplă. Corpul principal al farului trebuie să poarte numai numărul de omologare valabil, de exemplu:

Image 18

or

or

or

Exemplul 2

Image 19

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor din material plastic, utilizat într-un ansamblu de două faruri, omologat în Franța (E2), compus dintr-un far care emite un fascicul de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și un fascicul de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între x și y cd, care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 1, astfel cum a fost modificat de seria 01 de amendamente, și dintr-un far care emite un fascicul de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între w și z cd, care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 20, astfel cum a fost modificat de seria 02 de amendamente. Intensitatea maximă a ansamblului de fascicule de drum este cuprinsă între 86 250 și 101 250 cd.


ANEXA 6

ECRANE PENTRU MĂSURĂTORI

A.   Far pentru circulația pe partea dreaptă

(dimensiuni în mm)

Image 20

Axa drumului

ZONE III

ZONE II

ZONE IV

ZONE I

Fascicul european standard

h-h: plan orizontal

care trece prin focarul farului

v-v: plan vertical

B.   Far pentru circulația pe partea stângă

(dimensiuni în mm)

Image 21

ZONE III

ZONE II

ZONE IV

ZONE I

Axa drumului

Fascicul european standard

h-h: plan orizontal

care trece prin focarul farului

v-v: plan vertical

C.   Punctul de măsurare a valorii intensității luminoase

Image 22

Zone A

Zone B

Notă: Figura indică punctele de măsurare pentru circulația pe dreapta. Pentru circulația pe stânga, punctele 7 și 8 trebuie să fie plasate în locurile corespunzătoare pe partea dreaptă a schemei.


ANEXA 7

Cerinţe pentru lămpi care încorporează dispersoare din material plastic – Încercări pentru dispersoare sau eşantioane de material şi pentru lămpi complete

1.   DISPOZIȚII GENERALE

1.1.   Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament trebuie să respecte specificațiile precizate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.   Cele două eșantioane de faruri complete, furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament și care au în componență dispersoare din material plastic, trebuie să îndeplinească cerințele indicate la punctul 2.6 de mai jos în privința materialului din care sunt realizate dispersoarele.

1.3.   Eșantioanele dispersoarelor din materiale plastice sau eșantioanele de materiale fac obiectul, împreună cu reflectorul în fața căruia sunt menite să fie montate dispersoarele, după caz, încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.   Totuși, în cazul în care fabricantul lămpii poate dovedi că produsul a fost deja supus încercărilor prescrise la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau la încercări echivalente în temeiul altui regulament, rezultatele încercărilor fiind conforme cu cerințele impuse, încercările în cauză nu mai trebuie repetate; numai încercările prevăzute de tabelul B din apendicele 1 trebuie efectuate în mod obligatoriu.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la schimbări de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbare de temperatură și de umiditate (RH = umiditate relativă), după următorul program:

3 h la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % RH;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

15 ore la –30 °C ± 2 °C;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

3 ore la 80 °C ± 2 °C;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

Înaintea acestei încercări, eșantioanele se mențin timp de cel puțin 4 ore la temperatura de 23° ± 5° și 60-75 % RH.

Notă: Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C includ perioadele de tranziție de la o temperatură la alta care sunt necesare pentru evitarea efectelor șocului termic.

2.1.2.   Măsurători fotometrice

2.1.2.1.   Metoda

Eșantioanele fac obiectul unor măsurători fotometrice înainte și după încercare.

Măsurătorile fotometrice sunt efectuate cu ajutorul unei lămpi etalon, în următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru fasciculul de întâlnire al unui far cu lumină de întâlnire sau al unui far cu lumină de întâlnire și lumină de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor destinate circulației pe stânga);

Emax pentru fasciculul de drum al unui far cu lumină de drum sau al unui far cu lumină de întâlnire și lumină de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercarea pe fiecare dintre eșantioane nu trebuie să depășească 10 %, incluzând toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

2.2.   Rezistența la agenții atmosferici și chimici

2.2.1.   Rezistența la agenții atmosferici

Trei eșantioane noi (dispersoare sau eșantioane de material) sunt expuse radiațiilor unei surse având o distribuție a energiei spectrale similară cu aceea a unui corp negru la o temperatură între 5 500 K și 6 000 K. Se plasează filtre corespunzătoare între sursă și eșantioane astfel încât să se reducă pe cât posibil radiațiile cu lungimi de undă mai mici de 295 nm și mai mari de 2 500 nm. Eșantioanele se expun la o iluminare energetică de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pentru o perioadă astfel încât energia luminoasă absorbită să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În interiorul spațiului închis, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la același nivel cu eșantioanele este de 50 °C ± 5 °C. Pentru a garanta o expunere uniformă, eșantioanele se rotesc în jurul sursei de radiații cu o viteză cuprinsă între 1 și 5 l/min. Eșantioanele pulverizează cu apă distilată având conductivitatea mai mică de 1 mS/m și o temperatură de 23 °C ± 5 °C, respectând următorul ciclu:

pulverizare

:

5 minute;

uscare

:

25 de minute.

2.2.2.   Rezistența la agenții chimici

După ce a fost efectuată încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este supusă unui tratament descris la punctul 2.2.2.2 cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestecul utilizat la încercare

Amestecul pentru încercare este compus din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procente volumice).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului utilizat la încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105), cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1, și se aplică după maximum 10 secunde timp de 10 minute pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul din material este din nou impregnat cu amestec, astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul de încercare prescris.

În timpul aplicării, se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Spălare

La sfârșitul aplicării amestecului pentru încercare eșantioanele se usucă la aer și apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistența la detergenți) la 23 °C ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite cu grijă cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, și apoi șterse cu ajutorul unei cârpe moi.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenții atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte nici o fisură, zgârietură, spărtură, deformare, și media variațiilor transmisiei

Formula
, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δtm ≤ 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte urme de atac chimic care poate să provoace o schimbare a difuziei fluxului, a cărei variație medie

Formula
, măsurată pe cele 3 eșantioane conform procedurii descrise la apendicele 2 din prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δdm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Suprafața exterioară a celor 3 eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale), după ce a fost încălzită la 50 °C ± 5 °C, este scufundată timp de 5 minute într-un amestec menținut la 23° ± 5° și compus din 99 părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La finalul încercării, eșantioanele se usucă la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane este frecată apoi ușor, timp de un minut, cu o bucată de material din bumbac impregnată cu un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente volumice), apoi uscată în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După efectuarea succesivă a celor două încercări descrise mai sus, valoarea medie a variațiilor transmisiei

Formula
, măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,010 (Δtm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda deteriorării mecanice

Suprafața exterioară a trei eșantioane (dispersoare) noi este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

transmisiei:

Formula

și difuziei

Formula
,

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4 de mai sus. Valoarea medie a celor trei eșantioane trebuie să fie astfel încât: (Δtm ± 0,100); (Δdm ± 0,050)

2.5.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperită a dispersorului se zgârie cu o lamă de ras sau cu un ac, sub forma unei rețele de pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea exercitată asupra lamei sau acului este suficientă pentru a tăia cel puțin stratul acoperitor.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de adeziune de 2 N/(cm lățime) ± 20 %, măsurată în condițiile standard descrise în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minim 25 mm, se presează pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele punctului 2.5.1, timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, capătul benzii adezive este supus unei sarcini până la echilibrarea forței de adeziune pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, se aplică benzii o viteză constantă de desprindere de 1,5 m/s ±0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

2.6.   Încercări ale lămpii complete care încorporează un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorare mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurărilor fotometrice efectuate pe far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise pentru punctele B 50 L și HV, și să nu fie inferioare cu mai mult de 10 % față de valoarea minimă prescrisă pentru punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe stânga, punctele luate în considerare sunt B 50 R, HV și 75 L)

2.6.2.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

3.   VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

În ceea ce privește materialele utilizate pentru fabricarea dispersoarelor, conformitatea cu prezentul regulament a farurilor de serie va fi admisă dacă:

3.1.1.   după încercările de rezistență la agenți chimici și de rezistență la detergenți și hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă crăpături, ciobiri sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

3.1.2.   după încercarea descrisă la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare considerate la punctul 2.6.1.2 sunt în limitele prescrise prin prezentul regulament pentru conformitatea producției.

3.2.   Dacă rezultatele încercărilor nu satisfac cerințele, încercările se repetă pe un alt eșantion de faruri alese la întâmplare.

APENDICELE 1

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE

A.   Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane de materiale furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament)

Încercări ale eșantioanelor

Dispersoare sau eșantioane de material

Dispersoare

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

1.1.

Măsurări fotometrice precizate (punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.1.

Schimbare de temperatură (punctul 2.1.1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.2.

Măsurări fotometrice precizate (punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.2.1.

Măsurarea transmisiei

x

x

x

x

x

x

x

x

x

 

 

 

 

1.2.2.

Măsurarea difuziei

x

x

x

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.3.

Agenți atmosferici (punctul 2.2.1)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.3.1.

Măsurarea transmisiei

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.

Agenți chimici (punctul 2.2.2)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.1.

Măsurarea difuziei

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.5.

Detergenți (punctul 2.3.1)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6.

Hidrocarburi (punctul 2.3.2)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6.1.

Măsurarea transmisiei

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.7.

Deteriorare (punctul 2.4.1)

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.1.

Măsurarea transmisiei

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.2.

Măsurarea difuziei

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.8.

Aderență (punctul 2.5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

B.   Încercări pe faruri complete (furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament).

Încercări

Far complet

Nr. eșantion

 

1

2

2.1.

Deteriorare (punctul 2.6.1.1)

x

 

2.2.

Fotometrie (punctul 2.6.1.2)

x

 

2.3.

Aderență (punctul 2.6.2)

 

x

APENDICELE 2

Metoda de măsurare a difuziei Și a transmisiei luminii

1.   ECHIPAMENT (a se vedea figura)

Fasciculul unui colimator K cu semidivergența

Formula
este limitat printr-o diafragmă DT cu o deschidere de 6 mm în raport cu care se amplasează suportul pentru eșantioane.

O lentilă convergentă acromatică L2, cu aberația sferică corectată, unește diafragma DT și receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie ales astfel încât să nu obtureze lumina difuzată de eșantion într-un con având jumătatea unghiului la vârf în valoare de

Formula
.

O diafragmă inelară DD cu unghiurile

Formula
și
Formula
este plasată într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală netransparentă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibilă înlăturarea părții centrale a diafragmei fasciculului luminos, astfel încât aceasta să revină la poziția sa inițială.

Distanța L2 DT și distanța focală F2 (1) a lentilei L2 trebuie alese astfel încât imaginea lui DT să acopere complet receptorul R.

Pentru un flux incident inițial adus la 1 000 unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai mare decât unitatea.

2.   MĂSURĂTORI

Se efectuează următoarele citiri:

Lectură

Cu eșantion

Cu partea centrală a DD

Cantitate reprezentată

T1

nu

nu

Fluxul incident la citirea inițială

T2

da

(înainte de încercare)

nu

Fluxul transmis de noul material într-un câmp de 24 °C

T3

da

(după încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul supus încercării într-un câmp de 24 °C

T4

da

(înainte de încercare)

da

Fluxul difuzat de noul material

T5

da

(după încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul încercat

Image 23

(1)  Pentru L2, se recomandă să se utilizeze o distanță focală de circa 80 mm.

APENDICELE 3

METODA DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1.   ECHIPAMENTUL DE ÎNCERCARE

1.1.   Pulverizator

Pulverizatorul utilizat este echipat cu o duză cu diametrul de 1,3 mm care permite un debit de curgere a lichidului de 0,24 ± 0,02 l/minut la o presiune de utilizare de 6,0 bar – 0 + 0,5 bar.

Jetul obținut corespunzător acestor condiții de utilizare trebuie să aibă un diametru de 170 mm ± 50 mm pe suprafața expusă deteriorării, la o distanță de 380 mm ± 10 mm față de duză.

1.2.   Amestecul utilizat la încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din:

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr și cu o granulozitate cuprinsă între 0 și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular de 1,8-2;

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, în proporție de 25 g nisip pentru 1 litru de apă.

2.   ÎNCERCARE

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă, o dată sau de mai multe ori, acțiunii jetului de nisip produs prin mijloacele și în condițiile descrise mai sus; acest jet este împrăștiat aproape perpendicular pe suprafața de încercat.

Deteriorarea este verificată cu ajutorul unuia sau a mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor de încercat. Amestecul este împrăștiat până când variația difuziei luminii pe eșantion (eșantioane), măsurată în conformitate cu metoda descrisă în apendicele 2, este astfel încât:

Formula

Pot fi folosite mai multe eșantioane de referință pentru a verifica dacă întreaga suprafață de încercat este degradată omogen.

APENDICELE 4

ÎNCERCAREA DE ADEZIUNE A BENZII ADEZIVE

1.   SCOP

Prezenta metodă are ca scop determinarea, în condiții standard, a forței liniare de adeziune a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

2.   PRINCIPIU

Se măsoară forța necesară pentru a dezlipi o bandă adezivă de o placă de sticlă la un unghi de 90°.

3.   CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICE

Mediul ambiant trebuie să fie de 23 °C ± 5 °C și 65 ± 15 % umiditate relativă (RH).

4.   COMPONENTE SUPUSE ÎNCERCĂRII

Înainte de încercare, rola-eșantion a benzii adezive se condiționează timp de 24 de ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Pentru fiecare rulou, se efectuează încercarea pe 5 epruvete de 400 mm lungime. Epruvetele sunt prelevate din rulouri după ce primele 3 înfășurări au fost îndepărtate.

5.   PROCEDURA

Încercarea este efectuată în atmosfera specificată la punctul 3.

Se prelevează cele cinci epruvete derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în următoarele 15 secunde după cum urmează:

Se aplică progresiv banda pe placa de sticlă printr-o mișcare ușoară de frecare longitudinală cu degetul, astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, fără a exercita o presiune prea mare.

Se lasă ansamblul să stea timp de 10 minute în condițiile ambiante specificate.

Se dezlipește epruveta de pe placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa epruvetei de încercat. Se fixează sticla și se îndoaie capătul liber al benzii înapoi la 90o. Se aplică o forță astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage, pentru a o dezlipi, cu viteza de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

6.   REZULTATELE

Cele cinci valori obținute trebuie să fie aranjate în ordine și valoarea medie se reține ca rezultat al măsurării. Această valoare trebuie să fie exprimată în newtoni pe centimetru de lățime a benzii.


ANEXA 8

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1.   DISPOZIȚII GENERALE

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă este cazul, în situația în care diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

În ceea ce privește performanța fotometrică, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales în mod aleatoriu și echipat cu o lampă cu incandescență standard,

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterea maximă admisibilă este următoarea:

B 50 L (sau R)

0,2 lx, respectiv 20 %

 

0,3 lx, respectiv 30 %

Zona III

0,3 lx, respectiv 20 %

 

0,45 lx, respectiv 30 %

sau în cazul în care

1.2.2.1.   pentru fasciculul de întâlnire, valorile prescrise de prezentul regulament sunt atinse în punctul HV (cu o toleranță de 0,2 lx) și în raport cu această dreaptă în cel puțin un punct din fiecare regiune delimitată pe ecranul de măsurare (situat la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (cu o toleranță de 0,1 lx), 75 R (sau L), 25 R și 25 L, precum și în întreaga parte a zonei IV care nu este situată la mai mult de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L

1.2.2.2.   și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei isolux de 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice, în orice punct de măsurare definit la punctul 6.6 din prezentul regulament. Nu se ține seama de marcajul de referință.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, poziționarea farului poate fi schimbată, astfel încât axa fasciculului să nu fie deplasată lateral cu mai mult de 1° spre dreapta sau stânga.

1.2.4.   În cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul este supus din nou încercărilor, utilizându-se o altă lampă cu incandescență standard.

1.2.5.   Nu se ține seama de farurile cu defecte vizibile.

1.2.6.   Nu se ține seama de marcajul de referință.

1.3.   Coordonatele cromatice sunt respectate.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite o lumină galben selectiv trebuie să aibă valorile din prezentul regulament înmulțite cu 0,84.

2.   PRIMA SELECTARE A EȘANTIOANELOR

La prima eșantionare, sunt alese la întâmplare patru faruri. Primul eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată, dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.   eșantionul A

A1

pentru un far

0 %

 

pentru un far, nu mai mult de

20 %

A2

pentru ambele faruri, peste

0 %

 

dar cel mult

20 %

 

se trece la eșantionul B

 

2.1.1.2.   eșantionul B

B1

ambele faruri

0 %

2.1.2.   sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie este contestată și constructorului i se cere să-și pună producția în conformitate, dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.   eșantionul A

A3

pentru un far, nu mai mult de

20 %

 

pentru un far, peste

20 %

 

dar cel mult

30 %

2.2.1.2.   eșantionul B

B2

în cazul A2

 

 

pentru un far, peste

0 %

 

dar cel mult

20 %

 

pentru un far, nu mai mult de

20 %

B3

în cazul A2

 

 

un far

0 %

 

pentru un far, peste

20 %

 

dar cel mult

30 %

2.2.2.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 10 în cazul în care, la sfârșitul procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.3.1.   eșantionul A

A4

pentru un far, nu mai mult de

20 %

 

pentru un far, peste

30 %

A5

pentru ambele faruri, peste

20 %

2.3.2.   eșantionul B

B4

în cazul A2

 

 

pentru un far, nu mai mult de

0 %

 

dar cel mult

20 %

 

pentru un far, peste

20 %

B5

în cazul A2

 

 

pentru ambele faruri, peste

20 %

B6

în cazul A2

 

 

un far

0 %

 

pentru un far, peste

30 %

2.3.3.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   REPETAREA PROCEDURII DE SELECTARE A EȘANTIOANELOR

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, trebuie să se efectueze o nouă prelevare, alegând un al treilea eșantion C, compus din două faruri, și un al patrulea eșantion D, compus din două faruri, din stocul produs după punerea în conformitate în cele două luni care urmează notificării.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

După efectuarea procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.   eșantionul C

C1

un far

0 %

 

pentru un far, nu mai mult de

20 %

C2

pentru ambele faruri, peste

0 %

 

dar cel mult

20 %

 

Se trece la eșantionul D

 

3.1.1.2.   eșantionul D

D1

în cazul C2

 

 

ambele faruri

0 %

3.1. 2.   sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

După efectuarea procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie este contestată și constructorului i se cere să-și pună producția în conformitate, dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.   eșantionul D

D2

în cazul C2

 

 

pentru un far, peste

0 %

 

dar cel mult

20 %

 

pentru un far, nu mai mult de

20 %

3.2.1.2.   sau în cazul în care cerințele enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C nu sunt îndeplinite.

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 10 în cazul în care, la sfârșitul procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.   eșantionul C

C3

pentru un far, nu mai mult de

20 %

 

pentru un far, peste

20 %

C4

pentru ambele faruri, peste

20 %

3.3.2.   eșantionul D

D3

în cazul C2

 

 

pentru o lampă, 0 % sau peste

0 %

 

pentru un far, peste

20 %

3.3.3.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

4.   SCHIMBAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARAȚIE

Pentru a verifica schimbarea poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică următoarea metodă:

După prelevarea eșantioanelor în conformitate cu figura 1 din prezenta anexă, unul dintre farurile eșantionului A este supus încercărilor în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, fără a depăși 2,0 mrad, al doilea far din eșantionul A este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Cu toate acestea, dacă această valoare de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, cele două faruri din eșantionul B sunt supuse aceleiași proceduri și valoarea lui Δr pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1

Image 24

2 dispozitive

Prima selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane

2 dispozitive

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul B

SFÂRŞIT

Alinierea

Producătorului i se cere să-şi repună producţia în conformitate cu cerinţele

2 dispozitive

A doua selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane C&D

2 dispozitive

Rezultate posibile pentru eşantionul A

Rezultate posibile pentru eşantionul C

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul D

SFÂRŞIT

se trece la aliniere

Rezultate posibile pentru eşantionul D

Rezultate posibile pentru eşantionul B

Retragerea omologării

Abaterea maximă [%] în direcţia nefavorabilă în raport cu valorile-limită


10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/40


Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 6 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor semnalizare direcție pentru autovehicule și pentru remorcile acestora

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 18 la seria 01 de amendamente – Data intrării în vigoare: 24 octombrie 2009

Rectificarea 1 la suplimentul 18 – Data intrării în vigoare: 11 noiembrie 2009

Suplimentul 19 la seria 01 de amendamente – Data intrării în vigoare: 19 august 2010

CONȚINUT

REGULAMENTUL

0.

Domeniul de aplicare

1.

Definiții

2.

Cerere de omologare

3.

Marcaje

4.

Omologarea

5.

Specificații generale

6.

Intensitatea luminii emise

7.

Metode de încercare

8.

Culoarea luminii emise

9.

Modificări ale tipului de lampă semnalizare direcție pentru autovehicule și remorcile acestora și prelungirea omologării

10.

Conformitatea producției

11.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

12.

Încetarea definitivă a producției

13.

Denumirea și adresa serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, și ale departamentelor administrative

14.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Categoria de lămpi semnalizare direcție: unghiuri minime cerute pentru repartiția luminoasă spațială a lămpilor semnalizare direcție din aceste categorii

Anexa 2 –

Comunicare privind acordarea, extinderea, refuzarea, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de lampă semnalizare direcție în temeiul Regulamentului nr. 6

Anexa 3 –

Dispunerea mărcii de omologare

Anexa 4 –

Măsurări fotometrice

Anexa 5 –

Culori ale luminilor galben-auto — coordonate cromatice

Anexa 6 –

Cerințe minime cu privire la procedurile de verificare a conformității producției

Anexa 7 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de către un inspector

0.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică lămpilor semnalizare direcție pentru vehiculele din categoriile L, M, N, O și T (1).

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

1.1.   prin „lampă semnalizare direcție” se înțelege un dispozitiv montat pe un autovehicul sau pe o remorcă și care, acționat de către conducător, semnalează intenția de modificare a direcției vehiculului. Prezentul regulament nu se aplică decât dispozitivelor cu poziție fixă și semnal luminos intermitent a căror iluminare este obținută prin alimentarea intermitentă cu curent electric a lămpii;

1.2.   pentru prezentul regulament, se aplică definițiile din Regulamentul nr. 48 și din seriile de amendamente ale acestuia, în vigoare la data efectuării cererii pentru omologarea de tip;

1.3.   „lămpi semnalizare direcție de diferite tipuri” înseamnă lămpile care prezintă diferențe în următoarele aspecte esențiale:

(a)

denumirea sau marca comercială;

(b)

caracteristicile sistemului optic (nivelurile de intensitate, unghiurile de distribuție a luminii, categoria de lampă cu incandescență, modulul de sursă de lumină etc.);

(c)

categoria lămpilor semnalizare direcție;

(d)

comanda de intensitate variabilă, după caz.

Schimbarea culorii lămpii cu incandescență sau a culorii oricărui filtru nu constituie o modificare a tipului;

1.4.   trimiterile făcute în prezentul regulament la lampa (lămpile) cu incandescență standard (etalon) și la Regulamentul nr. 37 reprezintă trimiteri la Regulamentul nr. 37 și la seria de amendamente ale acestuia, în vigoare în momentul cererii de omologare de tip.

2.   CERERE DE OMOLOGARE

2.1.   Cererea de omologare a unui tip de lampă semnalizare direcție este prezentată de către deținătorul mărcii comerciale sau de către reprezentantul său acreditat în mod legal. Aceasta trebuie să precizeze la care dintre categoriile 1, 1a, 1b, 2a, 2b, 5 sau 6, în conformitate cu anexa 1, se încadrează lampa semnalizare direcție și dacă se încadrează în categoria 2, dacă produce o intensitate luminoasă constantă (categoria 2a) sau o intensitate luminoasă variabilă (categoria 2b) și, în plus, dacă lampa semnalizare direcție poate fi utilizată și într-un ansamblu de două lămpi din aceeași categorie. La alegerea solicitantului, aceasta va specifica, de asemenea, faptul că echipamentul poate fi instalat pe vehicul cu înclinații diferite ale axei de referință față de planurile de referință ale vehiculului și față de sol sau se poate roti în jurul axei sale de referință; aceste condiții diferite de instalare se indică în fișa de comunicare.

Cererea este însoțită, pentru fiecare tip de lampă semnalizare direcție, de:

2.2.1.   desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și categoriei și care precizează condițiile geometrice de montaj pe vehicul a lămpii semnalizare direcție; axa de observație care trebuie considerată la încercări drept axă de referință (unghi orizontal H = 0°, unghi vertical V = 0°); și punctul care trebuie luat ca centru de referință în cadrul acestor încercări. Desenele trebuie să indice poziția destinată numărului de omologare și simbolurile adiționale în raport cu cercul mărcii de omologare;

2.2.2.   o descriere tehnică succintă care precizează, în special, cu excepția dispozitivelor cu surse de lumină neînlocuibile:

(a)

categoria sau categoriile de lămpi cu incandescență recomandate; categoria de lămpi cu incandescență trebuie să fie una dintre cele conținute în Regulamentul nr. 37 și în seria de amendamente ale acestuia, în vigoare în momentul cererii de omologare de tip; și/sau

(b)

codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină;

2.2.3.   în cazul unei lămpi semnalizare direcție din categoria 2b, o descriere sumară a comenzii de intensitate variabilă, o schemă și indicarea caracteristicilor sistemului care asigură cele două niveluri de intensitate;

2.2.4.   în cazul unei lămpi semnalizare direcție din categoriile 1, 1a, 1b, 2a și 2b, informații referitoare la semnal, în conformitate cu punctul 6.2.2 de mai jos;

2.2.5.   două eșantioane; în cazul în care omologarea este cerută pentru dispozitive care nu sunt identice, dar simetrice și concepute pentru a fi montate pe partea dreaptă, respectiv stângă a vehiculului, cele două eșantioane pot fi identice și corespunzătoare fie pentru partea dreaptă, fie pentru partea stângă a vehiculului.

Pentru o lampă semnalizare direcție din categoria 2b, cererea este însoțită, de asemenea, de comanda de intensitate variabilă sau de un generator care asigură același (aceleași) semnal(e).

3.   MARCAJE

Dispozitivele prezentate pentru omologare trebuie:

3.1.   să poarte denumirea sau marca comercială a solicitantului; această marcă trebuie să fie în mod clar lizibilă și de neșters;

3.2.   cu excepția lămpilor cu surse de lumină neînlocuibile, să conțină marcaje perfect lizibile și de neșters, indicând:

(a)

categoria sau categoriile de lămpi cu incandescență recomandate; și/sau

(b)

codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină;

3.3.   să cuprindă un amplasament de mărime suficientă pentru marca de omologare și simbolurile suplimentare prevăzute la punctul 4.2 de mai jos; acest amplasament trebuie indicat pe desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus;

3.4.   în cazul lămpilor cu mecanism de reglare electronică a sursei de lumină sau cu comandă de intensitate variabilă și/sau cu surse de lumină neînlocuibile sau cu modul(e) de sursă de lumină, să se marcheze tensiunea nominală sau intervalul de tensiune și puterea nominală maximă (exprimată în wați).

în cazul lămpilor cu modul(e) de sursă de lumină, modul (modulele) de sursă de lumină trebuie să conțină:

3.5.1.   denumirea sau marca comercială a solicitantului; marca trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters;

3.5.2.   codul specific de identificare a modulului; marca trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters. Codul specific de identificare trebuie să cuprindă literele de început „MD” pentru „MODUL”, urmate de marca de omologare, fără cerc, astfel cum se recomandă la alineatul 4.2.1.1 de mai jos și, în cazul în care sunt utilizate module de sursă de lumină diferite, urmate de simboluri sau caractere suplimentare; acest cod specific de identificare trebuie indicat pe desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

Marca de omologare nu trebuie să fie aceeași cu marcajul lămpii în care se utilizează modulul, însă ambele marcaje trebuie să provină de la același solicitant.

3.5.3.   marcajul tensiunii nominale sau a intervalului de tensiune și al puterii nominale maxime (exprimate în wați).

3.6.   Un mecanism de reglare electronică a sursei de lumină sau o comandă de intensitate variabilă care face parte din lampă, dar nu este inclus în corpul acesteia poartă numele producătorului și numărul de identificare.

4.   OMOLOGARE

4.1.   Generalități

4.1.1.   În cazul în care cele două echipamente prezentate la omologare în temeiul punctului 2.2.4 de mai sus îndeplinesc cerințele prezentului regulament, omologarea se acordă.

4.1.2.   Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente anexate la Acordul din 1958, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică, cu condiția ca aceste lămpi să nu fie grupate, combinate sau reciproc încorporate cu una sau mai multe lămpi care nu sunt conforme cu vreunul dintre aceste regulamente.

4.1.3.   Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr (în prezent 01, care corespund seriei 01 de amendamente care au intrat în vigoare la 27 iunie 1987) indică seria de amendamente, conținând modificările tehnice majore cele mai recente aduse regulamentului la data emiterii certificatului de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui acest număr altui tip de dispozitiv menționat în prezentul regulament. Lămpile semnalizare direcție de categorii diferite pot fi marcate cu un singur număr de omologare, în cazul în care formează un ansamblu.

4.1.4.   Notificarea omologării sau a prelungirii sau a refuzării omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de dispozitiv, în conformitate cu prezentul regulament, se comunică părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă care este conformă cu modelul menționat în anexa 2 la prezentul regulament.

4.1.5.   Pe orice dispozitiv care este conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament se va aplica în amplasamentul specificat la punctul 3.3 de mai sus, pe lângă mărcile prescrise la punctele 3.1 și 3.2 sau, respectiv, 3.4, și o marcă de omologare care este conformă cu descrierea de la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos.

4.2.   Alcătuirea mărcii de omologare

Marca de omologare este alcătuită din:

o marcă de omologare internațională care cuprinde:

4.2.1.1.   un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul specific țării care a acordat omologarea (2);

4.2.1.2.   numărul de omologare prescris la punctul 4.1.3 de mai sus;

următorul simbol (sau următoarele simboluri) suplimentare:

4.2.2.1.   unul sau mai multe dintre numerele: 1, 1a, 1b, 2a, 2b, 5 sau 6, după cum dispozitivul aparține uneia sau mai multora dintre categoriile 1, 1a, 1b, 2a, 2b, 5 sau 6 pentru care este cerută omologarea, în conformitate cu punctul 2.1;

4.2.2.2.   în cazul dispozitivelor care nu pot fi montate decât pe partea dreaptă sau stângă a vehiculului, o săgeată orizontală care să indice în ce poziție trebuie montat dispozitivul (săgeata este orientată de la vehicul înspre exterior în cazul dispozitivelor din categoriile 1, 1a, 1b, 2a și 2b și înspre partea din față a vehiculului în cazul dispozitivelor din categoriile 3, 4, 5 și 6). De asemenea, în cazul dispozitivelor din categoria 6, se aplică unul din indicativele „R” sau „L” cu rolul de a indica partea dreaptă sau, respectiv, partea stângă a vehiculului;

4.2.2.3.   în cazul dispozitivelor ce pot fi utilizate ca piesă a unui ansamblu de două lămpi, litera suplimentară „D” în dreapta simbolului menționat la punctul 4.2.2.1;

4.2.2.4.   pe dispozitivele cu distribuție luminoasă redusă în conformitate cu punctul 2.1.3 din anexa 4 la prezentul regulament se aplică o săgeată verticală care pornește de la un segment orizontal și este orientată în jos;

4.2.2.5.   cele două cifre ale numărului de omologare care indică seria de amendamente în vigoare la data acordării omologării și, atunci când este cazul, săgeata prescrisă pot figura în apropierea simbolurilor suplimentare de mai sus;

4.2.2.6.   mărcile și simbolurile menționate la punctele 4.2.1 și 4.2.2 de mai sus trebuie să fie în mod clar lizibile și de neșters chiar și atunci când dispozitivul este montat pe vehicul.

4.3.   Dispunerea mărcii de omologare

4.3.1.   Lămpi independente

La figura 1 din anexa 3 la prezentul regulament se dă un exemplu de dispunere a mărcii de omologare cu simbolurile suplimentare de mai sus.

În cazul în care diferite tipuri de lămpi care respectă cerințele mai multor regulamente utilizează același tip de dispersor extern de aceeași culoare sau de culori diferite, se poate aplica o singură marcă de omologare internațională, compusă din litera „E” încadrată într-un cerc, urmată de numărul distinctiv atribuit țării care a acordat omologarea și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi poziționată oriunde pe lampă cu condiția ca:

4.3.1.1.   să fie vizibilă după montarea lămpilor;

4.3.1.2.   se aplică simbolul de identificare pentru fiecare lampă corespunzător fiecărui regulament în temeiul căruia s-a acordat omologarea, împreună cu seria de amendamente corespunzătoare care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în cauză în momentul emiterii omologării, și, acolo unde este necesar, săgeata corespunzătoare;

4.3.1.3.   dimensiunile elementelor constitutive ale unei singure mărci de omologare nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime specificate pentru cele mai mici mărci individuale în temeiul cărora s-a acordat omologarea;

4.3.1.4.   principalul corp al lămpii include spațiul menționat la punctul 3.3 de mai sus și poartă marca de omologare a funcției (funcțiilor) prezente;

4.3.1.5.   la figura 4 din anexa 3 la prezentul regulament se dau exemple de marcă de omologare cu simbolurile adiționale de mai sus.

4.3.2.   Lămpi grupate, combinate sau incorporate reciproc

Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate respectă cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică alcătuită dintr-un cerc care înconjoară litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată într-un loc oarecare pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, dacă:

4.3.2.1.1.   este vizibilă după montarea lămpilor;

4.3.2.1.2.   nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc nu poate fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi ce corespunde unui regulament în temeiul căruia s-a acordat omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării și, în cazul în care este necesar, săgeata prescrisă trebuie să fie indicate:

4.3.2.2.1.   fie pe suprafața emițătoare de lumină corespunzătoare;

4.3.2.2.2.   fie în grup, astfel încât fiecare din lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc să fie clar identificabile.

4.3.2.3.   Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise pentru cele mai mici dintre marcajele individuale de către regulamentul în temeiul căruia a fost eliberată omologarea.

4.3.2.4.   Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. O aceeași parte contractantă nu poate atribui acest număr unui alt tip de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate menționate în prezentul regulament.

4.3.2.5.   La figura 2 din anexa 3 la prezentul regulament se dau exemple de dispunere a unor mărci de omologare pentru lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile suplimentare menționate anterior.

4.3.3.   Lămpi încorporate reciproc cu alte lămpi, al căror dispersor poate fi utilizat pentru alte tipuri de faruri

Se aplică dispozițiile punctului 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.   De asemenea, în cazul în care se utilizează același dispersor, acesta din urmă poate purta diferitele mărci de omologare corespunzătoare diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția ca pe corpul principal al farului, chiar dacă aceasta nu poate fi separată de dispersor, să fie disponibil spațiul necesar descris la punctul 3.3 anterior și să fie aplicate mărcile de omologare corespunzătoare funcțiilor efective.

În cazul în care tipuri diferite de faruri au un corp principal identic, acesta poate purta diferite mărci de omologare.

4.3.3.2.   La figura 3 din anexa 3 la prezentul regulament se dau exemple de mărci de omologare pentru lămpi reciproc încorporate cu un far.

4.4.   Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters. Aceasta poate fi amplasată pe partea interioară sau exterioară (transparentă sau nu) a lămpii, care nu poate fi separată de partea transparentă iluminantă a acesteia. În orice caz, marca trebuie să fie vizibilă în momentul în care lampa este montată pe vehicul sau în momentul în care o parte mobilă precum capota sau portbagajul sau una dintre portiere sunt deschise.

5.   SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.   Fiecare dispozitiv furnizat trebuie să satisfacă specificațiile indicate la punctele 6 și 8 de mai jos.

5.2.   Dispozitivele trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în condiții normale de utilizare și în pofida vibrațiilor la care pot fi supuse, buna lor funcționare să rămână asigurată și să își mențină caracteristicile prevăzute de prezentul regulament.

În cazul modulelor de sursă de lumină, trebuie verificate următoarele:

5.3.1.   Proiectarea modulului (modulelor) de sursă de lumină trebuie să fie în așa fel încât:

(a)

fiecare modul de sursă de lumină poate fi montat exclusiv în poziția desemnată și corectă și poate fi îndepărtat doar prin utilizarea unei scule (a unor scule);

(b)

în cazul în care se află mai mult de un modul de sursă de lumină în carcasa unui dispozitiv, modulele de sursă de lumină cu caracteristici diferite să nu poată fi schimbate reciproc în interiorul aceleiași carcase.

5.3.2.   Modulul (modulele) de sursă de lumină trebuie să fie greu de falsificat.

5.4.   În cazul defectării comenzii de intensitate variabilă a unei lămpi semnalizare direcție din categoria 2b care emite peste valoarea maximă a categoriei 2a, sunt îndeplinite automat cerințele privind o intensitate luminoasă constantă din categoria 2a.

În cazul lămpilor cu incandescență înlocuibile:

5.5.1.   Orice categorie sau categorii de lămpi cu incandescență omologată (omologate) în conformitate cu Regulamentul nr. 37 poate (pot) fi utilizată (utilizate), cu condiția ca Regulamentul nr. 37 și seriile lui de amendamente intrate în vigoare la data formulării cererii pentru omologarea de tip să nu prevadă nicio restricție în privința utilizării.

5.5.2.   Proiectarea echipamentului trebuie să fie în așa fel încât lampa cu incandescență să nu poată fi montată în nicio altă poziție decât cea corectă.

5.5.3.   Dulia lămpii cu incandescență trebuie să fie conformă cu caracteristicile indicate în publicația CEI 60061. Se utilizează fișa cu caracteristici corespunzătoare categoriei de lămpi cu incandescență folosite.

6.   INTENSITATEA LUMINII EMISE

Intensitatea luminii emise de fiecare dintre cele două dispozitive furnizate trebuie să fie, pentru lămpile semnalizare direcție din categoriile 1, 1a, 1b, 2a sau 2b în axa de referință și, pentru lămpile semnalizare direcție din categoriile 5 și 6, în direcția A în conformitate cu anexa 1, cel puțin egală cu valorile minime și cel mult egală cu valorile maxime definite mai jos:

Lămpi semnalizare direcție din categoria

Intensitate luminoasă minimă în cd

Intensitate luminoasă maximă în cd atunci când este folosită ca

Lampă unică

Lampă (unică) marcată cu „D” (a se vedea punctul 4.2.2.3)

1

175

1 000

500

1a

250

1 200

600

1b

400

1 200

600

2a (constantă)

50

500

250

2b (variabilă)

50

1 000

500

5

0,6

280

140

6

50

280

140

6.1.1.   Pentru un ansamblu de două sau mai multe lămpi semnalizare direcție, intensitatea totală nu depășește valoarea maximă.

6.1.2.   Atunci când un ansamblu de două sau mai multe lămpi care au aceeași funcție se consideră o singură lampă, aceasta trebuie să respecte cerințele pentru:

(a)

intensitate maximă, atunci când toate lămpile sunt aprinse simultan (ultima coloană din tabel);

(b)

intensitate minimă, dacă una dintre lămpi s-a defectat.

În caz de defecțiune a unei lămpi unice din categoriile 1, 1a, 1b, 2a și 2b, care conțin mai mult de o sursă de lumină, se aplică următoarele dispoziții:

6.2.1.   Un grup de surse de lumină, conectate astfel încât defectarea uneia dintre acestea le pune pe celelalte în imposibilitatea de a mai emite lumină, se consideră sursă unică.

6.2.2.   Un semnal de activare a indicatorului specificat la punctul 6.5.8 din Regulamentul nr. 48 se produce dacă:

(a)

oricare din sursele de lumină s-a defectat; sau

(b)

în cazul unei lămpi concepute pentru doar două surse de lumină cu incandescență, intensitatea în axa de referință este sub 50 % din intensitatea minimă; sau

(c)

ca o consecință a defectării uneia sau mai multor surse de lumină, intensitatea în una din următoarele direcții, astfel cum este indicat în anexa 4 la prezentul regulament este mai mică decât intensitatea minimă cerută:

(i)

H = 0°, V = 0°

(ii)

H = 20° spre exteriorul vehiculului, V = + 5°

(iii)

H = 10° spre interiorul vehiculului, V = 0°.

6.3.   Atunci când toate sursele de lumină sunt aprinse, intensitatea maximă specificată pentru o singură lampă poate fi depășită, cu condiția ca lampa unică să nu fie marcată cu „D” iar intensitatea maximă specificată pentru un ansamblu de două sau mai multe lămpi să nu fie depășită.

În afara axei de referință, în interiorul câmpurilor unghiulare definite în schemele din anexa 1 la prezentul regulament, intensitatea luminii emise de fiecare dintre cele două dispozitive furnizate trebuie ca:

în fiecare direcție ce corespunde punctelor din tabelul relevant al repartiției luminoase care face obiectul anexei 4 la prezentul regulament, să fie cel puțin egală cu produsul dintre valoarea minimă prescrisă la punctul 6.1 de mai sus și procentul pe care îl indică acest tabel pentru direcția în cauză;

6.4.1.1.   contrar dispozițiilor de la punctele 6.4 și 6.4.1, pentru categoria 5 de lămpi semnalizare direcție spre spate, o valoare minimă de 0,6 cd este cerută pe toată întinderea câmpurilor specificate în anexa 1;

6.4.2.   în nicio direcție din spațiul în care lampa de direcție poate fi observată, să nu depășească valoarea maximă care figurează la punctul 6.1 de mai sus;

în plus,

6.4.3.1.   pe toată întinderea câmpurilor definite în schemele din anexa 1, intensitatea luminii emise trebuie să fie cel puțin egală cu 0,7 cd pentru dispozitivele din categoria 1b și cel puțin egală cu 0,3 cd pentru dispozitivele din categoriile 1, 1a, 2a, 2b și pentru cele din categoria 2b de zi; această intensitate trebuie să fie cel puțin egală cu 0,07 cd pentru dispozitivele din categoria 2b de noapte;

6.4.3.2.   dispozițiile punctului 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament privind variațiile locale de intensitate trebuie să fie respectate.

6.5.   În general, intensitățile se măsoară cu sursă (surse) de lumină aprinse în permanență.

Cu toate acestea, în funcție de construcția dispozitivului, spre exemplu, utilizarea diodelor electro-luminescente (LED), sau de necesitatea de a lua precauții pentru a evita supraîncălzirea, se permite măsurarea lămpilor în modul intermitent.

Aceasta se realizează prin comutarea la o frecvență de f = 1,5 ±0,5 Hz cu o durată a impulsului mai mare de 0,3 s, măsurată la 95 % din intensitatea luminoasă de vârf.

În cazul lămpilor cu incandescență înlocuibile, lămpile cu incandescență se pun în funcțiune la fluxul luminos de referință. În toate celelalte cazuri, tensiunea, astfel cum se prevede la punctul 7.1.1 trebuie să crească și să scadă în mai puțin de 0,01 s; nu se permite depășirea acestor valori.

În cazul măsurărilor efectuate în modul intermintent, intensitatea luminoasă raportată este reprezentată de intensitatea maximă.

6.6.   În cazul dispozitivelor din categoria 2b, timpul care se scurge între momentul aprinderii sursei (surselor) luminoase și cel în care intensitatea luminoasă măsurată pe axa de referință atinge 90 % din valoarea măsurată în conformitate cu punctul 6.3 de mai sus, trebuie să fie măsurat pentru nivelurile extreme de intensitate luminoasă produse de lampa semnalizare direcție. Timpul măsurat pentru a obține intensitatea luminoasă minimă nu trebuie să-l depășească pe cel măsurat pentru a obține intensitatea luminoasă cea mai ridicată.

Comanda de intensitate variabilă nu trebuie să genereze semnale care produc intensități luminoase:

6.7.1.   în afara intervalului specificat la punctul 6.1 de mai sus și

6.7.2.   care depășesc valoarea maximă a categoriei 2a specificată la punctul 6.1:

(a)

pentru sisteme care depind numai de condițiile pe timp de zi și pe timp de noapte: în condiții pe timp de noapte;

(b)

pentru alte sisteme: în condiții de referință stabilite de producător (3).

6.8.   Anexa 4, la care face trimitere punctul 6.2.1 de mai sus, conține precizări asupra metodelor de măsurare care trebuie aplicate.

7.   PROCEDURA DE ÎNCERCARE

Toate măsurările fotometrice și colorimetrice se efectuează:

7.1.1.   în cazul unei lămpi cu sursă de lumină înlocuibilă, în cazul în care nu este alimentată de un mecanism de reglare electronică a sursei de lumină cu o lampă cu incandescență standard albă sau colorată din categoria prescrisă pentru dispozitiv, având tensiunea necesară pentru a produce fluxul luminos de referință pentru categoria respectivă de lămpi cu incandescență;

7.1.2.   în cazul unei lămpi echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu incandescență și altele), la 6,75 V, 13,5 V sau, respectiv, 28,0 V;

7.1.3.   în cazul unui sistem care utilizează un mecanism de reglare electronică a sursei de lumină sau o comandă de intensitate variabilă, care face parte din lampă (4) și care aplică la bornele de intrare ale lămpii tensiunea declarată de producător sau, în cazul în care nu este indicată, 6,75 V, 13,5 V sau, respectiv, 28,0 V.

7.1.4.   în cazul unui sistem care utilizează un mecanism de reglare electronică a sursei de lumină sau o comandă de intensitate variabilă, care nu face parte din lampă, la bornele de intrare ale lămpii se aplică tensiunea declarată de către producător.

7.2.   Cu toate acestea, în cazul unei lămpi semnalizare direcție din categoria 2b operate de o comandă de intensitate variabilă pentru a obține o intensitate luminoasă variabilă, se efectuează măsurări fotometrice în conformitate cu descrierea solicitantului.

7.3.   Laboratorul de încercare solicită producătorului mecanismul de reglare electronică a sursei de lumină sau comanda de intensitate variabilă necesare alimentării sursei de lumină și funcțiilor aplicabile.

7.4.   Tensiunea care urmează a fi aplicată lămpii se notează în fișa de comunicare din anexa 2 la prezentul regulament.

7.5.   Trebuie determinate limitele suprafeței aparente în direcția axei de referință a unei lămpi semnalizare direcție. Cu toate acestea, în cazul lămpilor semnalizare direcție din categoriile 5 și 6 se determină limitele suprafeței emițătoare de lumină.

8.   CULOAREA LUMINII EMISE

Culoarea luminii emise în interiorul câmpului grilei de repartiție a luminii definite la punctul 2 din anexa 4 este galben-auto. Pentru încercare, a se consulta anexa 5 la prezentul regulament. În afara acestui câmp, nu se observă nicio variație pronunțată de culoare. Prezentele dispoziții se aplică și în cadrul intervalului de intensitate luminoasă variabilă produsă de lămpile semnalizare direcție din categoria 2b.

9.   MODIFICAREA UNUI TIP DE LAMPĂ SEMNALIZARE DIRECȚIE A AUTOVEHICULELOR ȘI A REMORCILOR ACESTORA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de lampă semnalizare direcție este notificată serviciului administrativ care a acordat omologarea de tip acestui dispozitiv. În acest caz, departamentul administrativ poate:

9.1.1.   fie să considere că modificările făcute nu sunt susceptibile să aibă un efect nefavorabil considerabil și că, în orice caz, dispozitivul încă respectă cerințele; fie

9.1.2.   să solicite un raport de încercare suplimentar de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

9.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, menționând modificările, se comunică prin procedura menționată la punctul 4.1.4 de mai sus părților la Acordul de aplicare a prezentului regulament.

9.3.   Autoritatea competentă care emite extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere și informează ulterior celelalte părți la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 2 la prezentul regulament.

10.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției sunt conforme cu cele stabilite în apendicele 2 din acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu următoarele cerințe:

10.1.   Lămpile semnalizare direcție omologate în temeiul prezentului regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat prin îndeplinirea cerințelor stabilite la punctele 6 și 8 de mai sus.

10.2.   Trebuie îndeplinite cerințele minime privind procedurile de control al conformității producției prevăzute în anexa 6 la prezentul regulament.

10.3.   Trebuie îndeplinite cerințele minime privind eșantionarea efectuată de un inspector prevăzute în anexa 7 la prezentul regulament.

10.4.   Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări este o dată la doi ani.

11.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

11.1.   Omologarea acordată pentru un dispozitiv în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care cerințele enunțate mai sus nu sunt respectate.

11.2.   În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta va informa de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conformă cu modelul indicat în anexa 2 la prezentul regulament.

12.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă deținătorul omologării încetează definitiv să mai fabrice un dispozitiv omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează celelalte părți ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare conform cu modelul prezentat în anexa 2 la prezentul regulament.

13.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare, precum și pe cele ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora li se vor trimite certificatele de omologare sau de refuz, de extindere sau de retragere a omologării emise în alte țări.

14.   DISPOZIȚII TRANZITORII

14.1.   De la data oficială a intrării în vigoare a Suplimentului 8 la seria 01 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea omologării CEE în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin Suplimentul 8 la seria 01 de amendamente.

14.2.   După 24 luni de la data intrării în vigoare, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai cu condiția ca tipul de lampă semnalizare direcție care urmează să fie omologat să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 8 la seria 01 de amendamente.

14.3.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de extinderi ale omologărilor acordate în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament.

14.4.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări acelor tipuri de lămpi semnalizare direcție care satisfac cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria precedentă de amendamente, pe parcursul perioadei de 12 luni care urmează datei intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente.

14.5.   Omologările CEE acordate în baza prezentului regulament mai devreme de 12 luni de la data intrării în vigoare, precum și toate prelungirile omologărilor, inclusiv cele acordate ulterior unor serii precedente de amendamente la prezentul regulament își păstrează valabilitatea pe o perioadă nedeterminată. Atunci când tipul de lampă semnalizare direcție omologat pe baza seriei anterioare de amendamente îndeplinește condițiile prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 8 la seria 01 de amendamente, partea contractantă care acordă omologarea notifică celelalte părți contractante care pun în aplicare prezentul regulament.

14.6.   Nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze un tip de lampă semnalizare direcție omologat în temeiul suplimentului 8 la seria 01 de amendamente ale prezentului regulament.

14.7.   Până la expirarea perioadei de 36 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente la prezentul regulament, niciuna din părțile contractante care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze un tip de lampă semnalizare direcție omologat în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament.

14.8.   Începând cu 36 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente la prezentul regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea unui tip de lampă semnalizare direcție care nu îndeplinește cerințele suplimentului 8 la seria 01 de amendamente la prezentul regulament, cu excepția cazului în care lampa semnalizare direcție este destinată ca piesă de schimb pentru echiparea vehiculelor în uz.

14.9.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să elibereze omologări pentru lămpi semnalizare direcție pe baza oricăror serii de amendamente anterioare aduse regulamentului, cu condiția ca lămpile semnalizare direcție să fie destinate ca piese de schimb pentru echiparea vehiculelor în uz.

14.10.   De la data oficială a intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu interzice montarea pe vehicul a unei lămpi semnalizare direcție omologată în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 8 la seria 01 de amendamente.

14.11.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea pe un vehicul a unei lămpi semnalizare direcție omologate în temeiul prezentul regulament astfel cum a fost modificat prin seria precedentă de amendamente, în decursul perioadei de 48 de luni care urmează datei intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente.

14.12.   După expirarea unei perioade de 48 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot interzice montarea unei lămpi semnalizare direcție care nu îndeplinește cerințele prezentului regulament astfel cum a fost modificat prin suplimentul 8 la seria 01 de amendamente pe un vehicul nou pentru care o omologare națională, de tip sau individuală, a fost acordată la mai mult de 24 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente la prezentul regulament.

14.13.   După expirarea unei perioade de 60 de luni de la data intrării în vigoare, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot interzice montarea unei lămpi semnalizare direcție care nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 8 la seria 01 de amendamente, pe un vehicul nou înmatriculat pentru prima dată la mai mult de 60 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 8 la seria 01 de amendamente la prezentul regulament.

14.14.   Omologările existente pentru lămpile semnalizare direcție din categoriile 3 și 4 acordate în temeiul prezentului regulament înainte de introducerea suplimentului 16 la seria 01 de amendamente își păstrează valabilitatea pe o perioadă nedeterminată.


(1)  Astfel cum sunt definite în anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2 modificat ultima dată prin amendamentul 4).

(2)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (disponibil), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (disponibil), 34 pentru Bulgaria, 35 (disponibil), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (disponibil), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (disponibil), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt eliberate de statele membre prin utilizarea simbolului lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (disponibil), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaysia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (disponibile), 56 pentru Muntenegru, 57 (disponibil) și 58 pentru Tunisia. Numerele următoare se atribuie altor țări în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de reglementări tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor reglementări, iar numerele astfel atribuite trebuie comunicate părților contractante ale acordului de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

(3)  Vizibilitate bună (interval optic meteorologic MOR > 2 000 m definit în conformitate cu WMO, Ghidul privind instrumentele și metodele de observație meteorologice, Ediția a șasea, ISBN: 92-63-16008-2, pp. 1.9.1/1.9.11, Geneva 1996) și lentile curate.

(4)  În sensul prezentului regulament, prin „care face parte din lampă” se înțelege a fi inclus din punct de vedere fizic în corpul lămpii sau a fi extern, separat sau nu, dar furnizat de producătorul lămpii ca parte a sistemului lămpii.


ANEXA 1

Categoria lămpilor semnalizare direcție: unghiuri minime pentru repartiția spațială a luminii acestor categorii de lămpi semnalizare direcție (1)

În toate cazurile, unghiurile verticale minime ale repartiției luminoase spațiale sunt de 15° peste și 15° sub orizontală cu excepția:

(a)

lămpi semnalizare direcție cu o înălțime de montare mai mică sau egală cu 750 mm deasupra solului, pentru care acestea sunt 15° deasupra și 5° sub orizontală;

(b)

lămpi semnalizare direcție din categoria 6, pentru care acestea sunt 30° deasupra și 5° sub orizontală.

Unghiuri de vizibilitate orizontale minime

Lămpi semnalizare direcție pentru partea din față a vehiculului

Categoria 1

:

pentru utilizare la minimum 40 mm de far.

Categoria 1a

:

pentru utilizare la o distanță mai mare de 20 mm și mai mică de 40 mm de far.

Categoria 1b

:

pentru utilizare la o distanță mai mică de 20 mm de far.

Pe și peste planul H pentru toate lămpile. Sub planul H pentru lămpile destinate vehiculelor din categoriile M2, M3, N2 sau N3

Image 25

Axa de referinţă

Direcţia de

deplasare

Vehicul

Sub planul H pentru vehiculele din categoriile M1 și N1

Image 26

Axa de referinţă

Direcţia de

deplasare

Vehicul

Planul H: „planul orizontal trece prin centrul de referință al lămpii”

Categoriile 2a și 2b

:

lămpi semnalizare direcție pentru partea din spate a vehiculului

Categoria 2a

:

lămpi semnalizare direcție spate cu intensitate luminoasă constantă

Categoria 2b

:

lămpi semnalizare direcție spate cu intensitate luminoasă variabilă

Image 27

Vehicul

Direcţia de deplasare

Axa de referinţă

Categoriile 5 și 6

:

lămpi semnalizare direcție laterale suplimentare, destinate pentru a fi utilizate pe un vehicul echipat și cu lămpi semnalizare direcție din categoriile 1, 1a sau 1b și 2a sau 2b

Image 28

Axa de referinţă

Direcţia de

deplasare

Vehicul

Direcţia A


(1)  Unghiurile reprezentate în aceste scheme corespund acelor dispozitive care sunt destinate a fi montate pe partea dreaptă a vehiculului. În aceste scheme săgețile sunt îndreptate spre partea din față a vehiculului.


ANEXA 2

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image 29

 (1)

emisă de:

Denumirea serviciului administrativ:

privind (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

EXTINDEREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

a unui tip de lampă semnalizare direcție în temeiul Regulamentului nr. 6

Nr. omologării: … Nr. prelungirii: …

1.

Denumirea sau marca comercială a dispozitivului: …

2.

Denumirea tipului de dispozitiv dată de către producător: …

3.

Denumirea și adresa producătorului: …

4.

Dacă este cazul, denumirea și adresa reprezentantului producătorului: …

5.

Supus omologării la data de: …

6.

Serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare: …

7.

Data raportului de încercare emis de serviciul respectiv: …

8.

Numărul raportului de încercare emis de serviciul respectiv: …

9.

Descriere sumară:

Categoria 1, 1a, 1b, 2a, 2b, 5, 6 (2) (3)

Numărul, categoria și tipul de sursă (surse) de lumină: …

Tensiunea și puterea: …

Codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină: …

Doar pentru instalare pe vehicule din categoria M1 și/sau N1: da/nu (2)

Numai pentru o înălțime limitată de montare mai mică sau egală cu 750 mm deasupra solului: da/nu (2)

Condițiile geometrice ale instalării și variațiile conexe (dacă există): …

Aplicarea unui mecanism de reglare electronică a sursei de lumină/comenzi de intensitate variabilă:

(a)

făcând parte din lampă: da/nu (2)

(b)

nefăcând parte din lampă: da/nu (2)

Tensiune (tensiuni) de intrare alimentată (alimentate) de un mecanism de reglare electronică a sursei de lumină/comandă de intensitate variabilă:

Producătorul și numărul de identificare a mecanismului de reglare electronică a sursei de lumină/comenzii de intensitate variabilă (atunci când mecanismul de reglare a sursei de lumină face parte din lampă, dar nu este inclus în corpul acesteia): …

Intensitate luminoasă variabilă: da/nu (2)

10.

Poziția mărcii de omologare: …

11.

Motivul (motivele) extinderii omologării (după caz): …

12.

Omologare acordată/extinsă/refuzată/retrasă (2):

13.

Locul: …

14.

Data: …

15.

Semnătura: …

16.

La prezenta comunicare se anexează lista documentelor care constituie dosarul de omologare depuse la serviciul administrativ care a eliberat omologarea și care pot fi obținute la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/extins/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile din regulament referitoare la omologare).

(2)  Se va tăia mențiunea necorespunzătoare.

(3)  În cazul unei lămpi semnalizare direcție din categoriile 1, 1a, 1b, 2a și 2b, informații referitoare la semnal, în conformitate cu punctul 6.2.2.


ANEXA 3

DISPUNEREA MĂRCII DE OMOLOGARE

Image 30

Dispozitivul purtând marca de omologare de mai sus este un dispozitiv din categoria 4 (lampă semnalizare direcție lateral-față) omologat în Italia (E3) sub numărul 216, care poate fi utilizat și într-un ansamblu de două lămpi. Săgeata orizontală indică direcția de montare a acestui dispozitiv care nu poate fi instalat decât pe partea dreaptă sau stângă a vehiculului. Săgeata indică partea din față a vehiculului. Săgeata verticală care pornește de la un segment orizontal și este orientată în jos indică o înălțime permisă de montare mai mică sau egală cu 750 mm de la sol pentru acest echipament.

Numărul menționat lângă simbolul „4D” indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 6, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente.

Direcția indicată de săgețile din marca de omologare, în funcție de categoria dispozitivului, este precizată în continuare:

Image 31

categoriile 5 şi 6

categoriile 1 şi 1a şi 1b

categoriile

2a şi 2b

Notă: Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie plasate în apropierea cercului și să fie dispuse fie deasupra, fie sub litera „E”, fie la stânga, fie la dreapta acestei litere. Cifrele numărului de omologare trebuie să fie dispuse de aceeași parte a literei „E” și orientate în același sens. Utilizarea cifrelor romane pentru numerele de omologare trebuie să fie evitată pentru a exclude orice confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Marcarea simplificată a lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate atunci când două sau mai multe lămpi fac parte din același ansamblu

Liniile verticale și orizontale ilustrează schematic forma dispozitivului de semnalizare luminoasă. Ele nu fac parte din marca de omologare.

MODELUL A

Image 32

MODELUL B

Image 33

MODELUL C

Image 34

Notă: Cele trei exemple de mărci de omologare descrise mai sus (modelele A, B și C) reprezintă trei variante posibile de marcare a unui dispozitiv de iluminare când două sau mai multe echipamente fac parte din același ansamblu de echipamente grupate, combinate sau reciproc încorporate.

Acestea arată că este vorba de un dispozitiv omologat în Țările de Jos (E4) cu numărul de omologare 3333 și conține:

o lampă semnalizare direcție spate, care produce o intensitate luminoasă variabilă (categoria 2b), omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6;

o lampă semnalizare de poziție spate (lateral) de culoare roșie care produce o intensitate luminoasă variabilă (R2), omologată conform seriei 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

o lampă de ceață spate care produce o intensitate luminoasă variabilă (F2) omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 38 în versiunea sa originală;

o lampă de mers înapoi (AR), omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 23 în versiunea sa originală;

o lampă de stop (S2) care produce o intensitate luminoasă variabilă, omologată conform seriei 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7.

Image 35

Notă: Cele trei exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare ce poartă o marcă de omologare referitoare la:

o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput atât pentru circulația pe partea dreaptă, cât și pentru circulația pe partea stângă și un fascicul de drum cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele, omologat în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 20;

o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19;

o lampă semnalizare direcție față din categoria 1a, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6;

Lămpi reciproc încorporate cu un far

Figura 3

Image 36

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor destinat utilizării la diferite tipuri de faruri, și anume:

fie

:

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul de drum cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele, omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 8, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente; reciproc încorporat cu o lampă semnalizare direcție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6;

fie

:

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput atât pentru circulația pe partea dreaptă, cât și pentru circulația pe partea stângă, și un fascicul de drum, omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 1, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente, reciproc încorporat cu aceeași lampă semnalizare direcție față de mai sus;

fie chiar

:

oricare dintre farurile menționate anterior, omologat ca lampă simplă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte singurul număr de omologare valabil, de exemplu:

Image 37

Figura 4

Marcarea lămpilor independente

Image 38

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor utilizat pentru diferite tipuri de lămpi. Aceste mărci de omologare arată faptul că dispozitivul a fost omologat în Spania (E9), cu numărul de omologare 1432 și este alcătuit din următoarele componente:

o lampă de ceață spate (F), omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 38 în versiunea sa originală;

o lampă semnalizare direcție spate, din categoria 2a, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6;

o lampă de mers înapoi (AR), omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 23 în versiunea sa originală;

o lampă semnalizare de poziție spate (lateral) de culoare roșie (R), omologată conform seriei 02 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

o lampă de stop cu un nivel de intensitate luminoasă (S1), omologată conform seriei 02 de amendamente la Regulamentul nr. 7.

Module de surse de lumină

Image 39

Modulul de sursă de lumină care poartă codul de identificare indicat mai sus a fost omologat împreună cu o lampă omologată în Italia (E3) cu numărul de omologare 17325.


ANEXA 4

MĂSURĂRI FOTOMETRICE

1.   Metode de măsurare

1.1.   În timpul măsurărilor fotometrice, reflexiile parazite trebuie să fie evitate printr-o mascare corespunzătoare.

În caz de contestație a rezultatelor măsurărilor, acestea trebuie efectuate astfel încât să se îndeplinească următoarele condiții:

1.2.1.   distanța de măsurare este stabilită pentru a putea fi aplicată legea inversului pătratului distanței;

1.2.2.   aparatura de măsurare să fie astfel încât deschiderea unghiulară a receptorului, văzută din centrul de referință al luminii, să fie cuprinsă între 10 minute și un grad;

1.2.3.   intensitatea cerută pentru o direcție de observare determinată să fie satisfăcută, în măsura în care această cerință este obținută într-o direcție care nu se îndepărtează cu mai mult de un sfert de grad de la direcția de observare.

1.3.   În cazul în care echipamentul poate fi instalat pe vehicul în mai multe poziții sau într-un interval de poziții diferite, măsurările fotometrice se repetă pentru fiecare poziție sau pentru pozițiile extreme ale intervalului axei de referință specificat de producător.

2.   Tablou al repartiției luminoase spațiale standardizate pentru lămpi semnalizare direcție din categoriile 1, 1a, 1b, 2a și 2b

Image 40

Pentru lămpi semnalizare direcție din categoria 6 (partea exterioară a vehiculului)

Image 41

(partea exterioară a vehiculului)

Direcția H = 0° și V = 0° corespunde axei de referință. (Pe vehicul aceasta este orizontală, paralelă cu planul longitudinal median al vehiculului și orientată în direcția de vizibilitate impusă.) Această direcție trece prin centrul de referință. Valorile indicate în tablou dau, pentru diversele direcții de măsurare, intensitățile minime ca procente din intensitățile minime prezentate în tabelul de la punctul 6.1:

2.1.1.   în direcția H = 0° și V = 0° pentru categoriile 1, 1a, 1b, 2a, 2b și în cazul categoriei 5, în suprafața unghiulară în direcția A astfel cum este indicat în anexa 1;

2.1.2.   în direcția H = 5° și V = 0° pentru categoria 6;

2.1.3.   cu toate acestea, în cazul în care un echipament este destinat a fi instalat la o înălțime de montare egală cu sau mai mică de 750 mm de la sol, intensitatea fotometrică este verificată numai până la un unghi de 5° în jos.

2.2.   În interiorul câmpului de repartiție spațială a luminii descris la punctul 2, reprezentat schematic printr-o grilă, repartiția luminii ar trebui să fie sensibil uniformă, intensitatea luminoasă în fiecare direcție a unei părți a câmpului delimitată de liniile grilei trebuind să atingă cel puțin cea mai joasă valoare minimă în procentaj, indicată pe liniile grilei care înconjoară direcția în cauză.

3.   Măsurări fotometrice pentru lămpi

Performanțele fotometrice trebuie verificate:

3.1.   pentru sursele de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu incandescență și altele):

cu sursele de lumină prezente în lampă, în conformitate cu subpunctele relevante de la punctul 7.1 din prezentul regulament;

3.2.   pentru lămpile cu incandescență înlocuibile:

atunci când sunt echipate cu lămpi cu incandescență de 6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V, valorile intensității luminoase obținute trebuie corectate. Factorul de corecție este raportul dintre fluxul luminos de referință și valoarea medie a fluxului luminos pentru tensiunea aplicată (6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V). Fluxurile luminoase reale ale fiecărei lămpi cu incandescență utilizate nu trebuie să devieze cu mai mult de ±5 procente din valoarea medie. Alternativ, se poate utiliza și o lampă cu incandescență etalon în fiecare dintre diferitele poziții, succesiv, care funcționează la fluxul său de referință, însumându-se diferitele valori obținute în fiecare poziție;

3.3.   pentru orice lampă semnalizare direcție, cu excepția celor echipate cu lampă (lămpi) cu incandescență, intensitățile luminoase, măsurate după un minut și după 30 de minute de funcționare în modul intermitent (f = 1,5 Hz, coeficient de utilizare 50 %), trebuie să îndeplinească prescripțiile minime și maxime. Distribuția intensității luminoase după un minut de funcționare poate fi calculată prin aplicarea la fiecare punct de încercare a raportului dintre valorile intensității luminoase măsurate în punctul HV după un minut și, respectiv, după 30 de minute de funcționare, după cum se descrie mai sus.


ANEXA 5

CULORI ALE LUMINILOR GALBEN-AUTO: COORDONATE CROMATICE

Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice, se aplică procedura de încercare descrisă la punctul 7 din prezentul regulament.

Cu toate acestea, pentru lămpile echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu incandescență și altele), trebuie verificate caracteristicile colorimetrice, sursele de lumină fiind prezente în lămpi, în conformitate cu subpunctele relevante de la punctul 7.1 din prezentul regulament.


ANEXA 6

Cerințe minime pentru conformitatea procedurilor de control al producției

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric în cazul în care diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație, conform cerințelor din prezentul regulament.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea lămpilor de serie nu se contestă în cazul în care, la testarea performanțelor fotometrice ale oricărei lămpi alese aleatoriu, în conformitate cu punctul 7 din prezentul regulament:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prevăzute în prezentul regulament.

1.2.2.   atunci când, în cazul unei lămpi semnalizare direcție echipate cu o sursă luminoasă care se poate înlocui și când rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, lampa semnalizare direcție în cauză va fi supusă din nou încercărilor, folosind o altă lampă cu incandescență etalon.

1.3.   Coordonatele cromatice trebuie respectate în momentul efectuării încercării pe baza condițiilor prevăzute la punctul 7 din prezentul regulament.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de lampă semnalizare direcție, deținătorul mărcii de omologare efectuează cel puțin următoarele încercări, la intervale adecvate. Aceste încercări trebuie efectuate în conformitate cu specificațiile prezentului regulament.

În cazul în care în cursul selectării vreunui eșantion se constată neconformitatea din punct de vedere al tipului de încercare vizat, sunt alese și încercate eșantioane suplimentare. Producătorul trebuie să adopte măsuri pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și colorimetrice.

2.2.   Metode de încercare

2.2.1.   Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.   Pentru orice încercare de conformitate efectuată prin grija sa, producătorul va putea utiliza metode echivalente, cu aprobarea autorității competente responsabilă cu încercările de omologare. Producătorul trebuie să facă dovada echivalenței metodelor utilizate cu cele stabilite în prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită o etalonare periodică a echipamentelor de încercare și corelarea cu măsurările efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și eșantionările administrative.

2.3.   Natura eșantionării

Eșantioanele de lămpi semnalizare direcție trebuie să fie prelevate aleatoriu, dintr-un lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de lămpi semnalizare direcție de același tip, definit în raport cu metodele de producție ale producătorului.

Evaluarea se efectuează, în general, asupra lămpilor produse în serie de uzine individuale. Cu toate acestea, un producător poate grupa date privind același tip de lampă produs de mai multe uzine, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Lampa inclusă în eșantion este supusă măsurărilor fotometrice pentru verificarea valorilor minime în punctele enumerate în anexa 4, precum și a coordonatelor cromatice.

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Pentru a îndeplini specificațiile definite la punctul 10.1 din prezentul regulament privind controlul conformității producției, producătorul este responsabil cu efectuarea unei analize statistice a rezultatelor încercărilor și pentru definirea, în acord cu autoritatea competentă, a criteriilor de acceptabilitate a produselor sale.

Criteriile de acceptabilitate trebuie să fie stabilite astfel încât, la un coeficient de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj, în conformitate cu anexa 7 (prima eșantionare), să fie de 0,95.


ANEXA 7

CERINȚE MINIME PENTRU SELECTAREA EȘANTIOANELOR DE CĂTRE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, după caz, în cazul în care diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea lămpilor de serie nu se contestă în cazul în care, la testarea performanțelor fotometrice ale oricărei lămpi alese aleatoriu, în conformitate cu punctul 7 din prezentul regulament:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament.

1.2.2.   atunci când, în cazul unei lămpi semnalizare direcție echipate cu o sursă luminoasă care se poate înlocui și când rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, lampa semnalizare direcție în cauză va fi supusă din nou încercărilor, folosind o altă lampă cu incandescență etalon.

1.2.3.   Lămpile semnalizare direcție care prezintă defecte aparente nu sunt luate în considerare.

1.3.   Coordonatele cromatice trebuie respectate în momentul efectuării încercării pe baza condițiilor prevăzute la punctul 7 din prezentul regulament.

2.   PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare, se aleg aleatoriu patru lămpi semnalizare direcție. Primul eșantion, constituit din două lămpi, este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion, constituit din două lămpi, este marcat cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

La sfârșitul procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor semnalizare direcție de serie nu este contestată, în cazul în care abaterile valorilor măsurate ale lămpilor semnalizare direcție, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.   Eșantionul A

A1:

o lampă semnalizare direcție

0 %

 

o lampă semnalizare direcție nu mai mult de

20 %

A2:

ambele lămpi semnalizare direcție, peste

0 %

 

dar nu mai mult de

20 %

 

se trece la eșantionul B

 

2.1.1.2.   eșantionul B

B1:

ambele lămpi semnalizare direcție

0 %

2.1.2.   sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

La sfârșitul procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor semnalizare direcție de serie este contestată și producătorul este obligat să își pună producția în conformitate cu cerințele, în cazul în care abaterile valorilor măsurate ale lămpilor semnalizare direcție sunt următoarele:

2.2.1.1.   Eșantionul A

A3:

o lampă semnalizare direcție, nu mai mult de

20 %

 

o lampă semnalizare direcție, peste

20 %

 

dar nu mai mult de

30 %

2.2.1.2.   Eșantionul B

B2:

în cazul A2

 

 

o lampă semnalizare direcție, peste

0 %

 

dar nu mai mult de

20 %

 

o lampă semnalizare direcție nu mai mult de

20 %

B3:

în cazul A2

 

 

o lampă semnalizare direcție

0 %

 

o lampă semnalizare direcție, peste

20 %

 

dar nu mai mult de

30 %

2.2.2.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și punctul 11 se aplică în cazul în care, la sfârșitul procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate ale lămpilor semnalizare direcție sunt următoarele:

2.3.1.   Eșantionul A

A4:

o lampă semnalizare direcție, nu mai mult de

20 %

 

o lampă semnalizare direcție, peste

30 %

A5:

ambele lămpi semnalizare direcție, peste

20 %

2.3.2.   Eșantionul B

B4:

în cazul A2

 

 

o lampă semnalizare direcție, peste

0 %

 

dar nu mai mult de

20 %

 

o lampă semnalizare direcție, peste

20 %

B5:

în cazul A2

 

 

ambele lămpi semnalizare direcție, peste

20 %

B6:

în cazul A2

 

 

o lampă semnalizare direcție

0 %

 

o lampă semnalizare direcție, peste

30 %

2.3.3.   sau, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   REPETAREA EȘANTIONĂRII

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, trebuie efectuată o nouă eșantionare, alegându-se un al treilea eșantion C, alcătuit din două lămpi semnalizare direcție și un al patrulea eșantion D, alcătuit tot din două lămpi semnalizare direcție, alese din stocul produs după punerea în conformitate în termen de două luni de la data notificării.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

La sfârșitul procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor semnalizare direcție de serie nu este contestată, în cazul în care abaterile valorilor măsurate sunt următoarele:

3.1.1.1.   Eșantionul C

C1:

o lampă semnalizare direcție

0 %

 

o lampă semnalizare direcție, nu mai mult de

20 %

C2:

ambele lămpi semnalizare direcție, peste

0 %

 

dar nu mai mult de

20 %

 

se trece la eșantionul D

 

3.1.1.2.   Eșantionul D

D1:

în cazul C2

 

 

ambele lămpi semnalizare direcție

0 %

3.1.2.   sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

La sfârșitul procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor semnalizare direcție de serie este contestată și producătorul este obligat să își pună producția în conformitate cu cerințele, în cazul în care abaterile valorilor măsurate ale lămpilor semnalizare direcție sunt următoarele:

3.2.1.1.   Eșantionul D

D2:

în cazul C2

 

 

o lampă semnalizare direcție, peste

0 %

 

dar nu mai mult de

20 %

 

o lampă semnalizare direcție, nu mai mult de

20 %

3.2.1.2.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și punctul 11 se aplică în cazul în care, la sfârșitul procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate ale lămpilor semnalizare direcție sunt următoarele:

3.3.1.   Eșantionul C

C3:

o lampă semnalizare direcție, nu mai mult de

20 %

 

o lampă semnalizare direcție, peste

20 %

C4:

ambele lămpi semnalizare direcție, peste

20 %

3.3.2.   Eșantionul D

D3:

în cazul C2

 

 

o lampă semnalizare direcție, 0 % sau peste

0 %

 

o lampă semnalizare direcție, peste

20 %

3.3.3.   sau, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

Figura 1

Image 42

2 dispozitive

Prima selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane

2 dispozitive

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul B

SFÂRŞIT

Alinierea

Producătorului i se cere să-şi repună producţia în conformitate cu cerinţele

2 dispozitive

A doua selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane C&D

2 dispozitive

Rezultate posibile pentru eşantionul A

Rezultate posibile pentru eşantionul C

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul D

SFÂRŞIT

se trece la aliniere

Rezultate posibile pentru eşantionul D

Rezultate posibile pentru eşantionul B

Retragerea omologării

Abaterea maximă [%] în direcţia nefavorabilă în raport cu valorile-limită


10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/71


Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare a prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 8 al Comisiei Economice pentru Europa al Organizației Națiunilor Unite –(CEE-ONU) Dispoziții uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, care emit o lumină de întâlnire asimetrică sau o lumină de drum sau ambele, echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen (H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11)

Revizuirea 4

Include întregul text valabil până la:

Seria 05 de amendamente – Data intrării în vigoare: 8 septembrie 2001

Rectificare 1 la revizuirea 4 a regulamentului – Data intrării în vigoare: 12 martie 2003

C.N.358.2003.TRATATE-1 din data de 6 mai 2003

CUPRINS

REGULAMENT

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.

Domeniul de aplicare

1.

Definiții

2.

Cererea de omologare de tip a unui far

3.

Marcaje

4.

Omologare

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI

5.

Specificații generale

6.

Iluminare

7.

Cerințe privind filtrele și dispersoarele colorate

8.

Verificarea disconfortului

9.

Far standard

10.

Observație privind culoarea

C.   ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

11.

Modificările și extinderea omologării unui tip de far

12.

Conformitatea producției

13.

Sancțiuni pentru neconformitatea producției

14.

Oprirea definitivă a producției

15.

Denumiri și adrese ale serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative

16.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare

Anexa 2 –

Verificarea conformității producției farurilor prevăzute cu lămpi cu filament H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11

Anexa 3 –

Exemple de dispunere a mărcilor de omologare

Anexa 4 –

Ecrane de măsurare

Anexa 5 –

Încercări de stabilitate a performanței fotometrice a farurilor în funcțiune

Anexa 6 –

Cerințe aplicabile farurilor care conțin dispersoare din material plastic – încercări ale dispersoarelor sau eșantioanelor de material și ale farurilor complete

Anexa 7 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.   DOMENIUL DE APLICARE (1)

Prezentul regulament se aplică farurilor de autovehicul care pot include dispersoare din sticlă sau din material plastic.

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

1.1.   „dispersor” înseamnă elementul ultraperiferic al farului (al unității) care transmite lumina prin suprafața iluminantă;

1.2.   „acoperire” înseamnă orice produs(e) aplicat(e) într-unul sau mai multe straturi pe suprafața exterioară a unui dispersor;

„faruri de tipuri diferite” sunt faruri care diferă în aspecte esențiale, precum:

1.3.1.   marca sau denumirea comercială;

1.3.2.   caracteristicile sistemului optic;

1.3.3.   includerea sau eliminarea unor elemente capabile să modifice rezultatele optice prin reflexie, refracție, absorbție și/sau deformare în timpul funcționării. Totuși, montarea sau eliminarea filtrelor concepute exclusiv pentru a schimba culoarea fasciculului, și nu distribuția luminii acestuia nu constituie o modificare a tipului;

1.3.4.   adecvarea pentru circulația pe dreapta sau pentru circulația pe stânga sau pentru ambele sensuri de circulație;

1.3.5.   tipul luminii produse (lumină de întâlnire, lumină de drum sau ambele);

1.3.6.   suportul destinat susținerii lămpii (sau lămpilor) cu incandescență aparținând uneia dintre categoriile H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11 (2) (3);

1.3.7.   materialele constitutive ale dispersoarelor și ale eventualei acoperiri.

2.   CEREREA DE OMOLOGARE A UNUI FAR (4)

Cererea de omologare a farului este prezentată de deținătorul mărcii sau denumirii comerciale a farului sau de reprezentantul său acreditat în mod corespunzător. Cererea precizează:

2.1.1.   dacă farul este destinat obținerii atât a unei lumini de întâlnire, cât și a unei lumini de drum sau numai a uneia dintre aceste lumini;

în cazul unui far destinat obținerii unei lumini de întâlnire, dacă farul este construit pentru ambele sensuri de circulație sau pentru circulația numai pe partea stângă sau numai pe partea dreapta;

2.1.2.1.   în cazul în care farul este prevăzut cu un reflector reglabil, poziția (pozițiile) de montaj a (ale) farului în raport cu solul și cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.1.3.   culoarea luminii emise de far.

Orice cerere de omologare trebuie să fie însoțită de:

desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și reprezentând o vedere frontală a farului, cu detalii ale striurilor, dacă acestea există, și secțiunea transversală; desenele indică spațiul rezervat pentru marca de omologare;

2.2.1.1.   dacă farul este prevăzut cu un reflector reglabil, o indicație a poziției (pozițiilor) de montaj a (ale) farului în raport cu solul și cu planul longitudinal median al vehiculului, dacă farul va fi utilizat doar în acea (acele) poziție (poziții);

2.2.2.   o specificație tehnică succintă;

2.2.3.   două eșantioane din fiecare tip de far;

pentru încercarea materialului plastic din care sunt fabricate dispersoarele:

treisprezece dispersoare:

2.2.4.1.1.   șase dintre aceste dispersoare pot fi înlocuite prin șase eșantioane de material de cel puțin 60 × 80 mm, care să prezinte o față exterioară plană sau convexă și la mijloc o zonă practic plană de cel puțin 15 × 15 mm (cu o rază de curbură minimă de 300 mm);

2.2.4.1.2.   fiecare astfel de dispersor sau eșantion de material trebuie să fie produs conform metodelor aplicate în fabricația de serie;

2.2.4.2.   un reflector pe care se pot fixa dispersoare conform indicațiilor producătorului.

2.3.   Materialele constitutive ale dispersoarelor și acoperirilor, dacă acestea există, sunt însoțite de raportul de încercare a caracteristicilor acestor materiale și ale acoperirilor, în cazul în care acestea au fost deja încercate.

2.4.   Autoritatea competentă verifică existența dispozițiilor satisfăcătoare pentru asigurarea controlului eficient al conformității producției înainte de acordarea omologării de tip.

3.   MARCAJE (5)

3.1.   Farurile prezentate în vederea omologării poartă marca sau denumirea comercială a solicitantului.

3.2.   Acestea au, pe dispersor și pe corpul principal (6), spații de o mărime suficientă pentru marca de omologare și simbolurile suplimentare prevăzute la punctul 4; aceste spații sunt indicate în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

3.3.   Farurile proiectate astfel încât să îndeplinească atât cerințele de circulație pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă poartă marcaje care indică cele două reglaje ale unității optice ale vehiculului sau ale lămpii cu incandescență pe reflector; aceste marcaje constau în literele „R/D” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea dreaptă și literele „L/G” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea stângă.

4.   OMOLOGARE

4.1.   Generalități

4.1.1.   În cazul în care toate eșantioanele unui tip de far, prezentate în temeiul punctului 2 de mai sus, îndeplinesc dispozițiile prezentului regulament, se acordă omologarea.

4.1.2.   Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională unică de omologare, cu condiția ca fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să îndeplinească dispozițiile care i se aplică.

Această dispoziție nu se aplică pentru farurile prevăzute cu becuri cu două filamente, atunci când este aprobată o singură lumină.

4.1.3.   Un număr de omologare se acordă fiecărui tip omologat. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 04) indică seria de amendamente incluzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de far menționat în prezentul regulament, cu excepția situației în care omologarea este extinsă la un dispozitiv care diferă de dispozitivul deja omologat doar prin culoarea luminii emise.

4.1.4.   Notificarea omologării, extinderii, refuzului sau retragerii omologării sau oprirea definitivă a producției unui tip de far în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular care este conform cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament, cu indicațiile corespunzătoare punctului 2.2.1.1.

4.1.5.   Pe lângă marca prevăzută la punctul 3.1, o marcă de omologare, așa cum este descrisă la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos, se aplică pe spațiile menționate la punctul 3.2 de mai sus pe orice far care este conform unui tip omologat în temeiul prezentului regulament.

4.2.   Compoziția mărcii de omologare

Marca de omologare se compune din:

O marcă de omologare internațională, cuprinzând:

4.2.1.1.   un cerc în interiorul căruia se găsește litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (7);

4.2.1.2.   numărul de omologare prevăzut la punctul 4.1.3 de mai sus.

Următorul simbol sau următoarele simboluri suplimentare:

4.2.2.1.   pe farurile care îndeplinesc numai cerințele de circulație pe partea stângă, o săgeată orizontală dirijată spre dreapta unui observator care privește farul din față, adică spre partea drumului pe care se efectuează circulația;

4.2.2.2.   pe farurile proiectate să îndeplinească cerințele de circulație pentru ambele sensuri, printr-o reglare corespunzătoare a setării unității optice sau a lămpii cu incandescență, o săgeată orizontală cu două vârfuri dirijate unul spre stânga și celălalt spre dreapta;

4.2.2.3.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru lumina de întâlnire, literele „HC”;

4.2.2.4.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru lumina de drum, literele „HR”;

4.2.2.5.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament, atât pentru lumina de întâlnire, cât și pentru lumina de drum, literele „HCR”;

4.2.2.6.   pe farurile care cuprind un dispersor din material plastic, grupul de litere „PL” se aplică alături de simbolurile prevăzute la punctele 4.2.2.3-4.2.2.5 de mai sus;

4.2.2.7.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament pentru lumina de drum, indicarea intensității luminoase maxime exprimată printr-un marcaj de referință, astfel cum este definit la punctul 6.3.2.1.2 de mai jos, amplasat în apropierea cercului care înconjoară litera „E”; în cazul farurilor reciproc încorporate, indicarea intensității luminoase maxime a ansamblului luminilor de drum este exprimată ca mai sus.

În orice caz, modul de funcționare relevant aplicat în timpul procedurii de încercare conform punctului 1.1.1.1 din anexa 5 și tensiunea (tensiunile) permisă (permise) conform punctului 1.1.1.2 din anexa 5 trebuie să fie indicate în certificatul de omologare și în fișa de comunicare transmisă țărilor care sunt părți contractante la acord și care aplică prezentul regulament. În cazurile corespunzătoare, dispozitivul trebuie să fie marcat după cum urmează:

4.2.3.1.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și care sunt concepute astfel încât lumina de întâlnire să nu se aprindă simultan cu oricare altă funcție de iluminare cu care poate fi reciproc încorporat, se adaugă în marca de omologare o bară oblică (/) după simbolul pentru lumina de întâlnire;

4.2.3.2.   pe farurile care îndeplinesc cerințele anexei 5 la prezentul regulament, doar atunci când sunt alimentate cu o tensiune de 6 V sau 12 V, un simbol constând în numărul 24 tăiat de o cruce oblică (×) este amplasat în apropierea suportului lămpii cu incandescență.

4.2.4.   Cele două cifre ale numărului de omologare (în prezent 04) care indică seria de amendamente incluzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării și, dacă este necesar, săgeata prescrisă pot să figureze în apropierea simbolurilor suplimentare de mai sus.

4.2.5.   Mărcile și simbolurile prevăzute la punctele 4.2.1 și 4.2.2 de mai sus trebuie să fie perfect lizibile și să nu poată fi șterse nici chiar atunci când farul este montat pe vehicul.

4.3.   Dispunerea mărcii de omologare

4.3.1.   Lămpi independente

Anexa 3, figurile 1-9, oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare cu simbolurile suplimentare menționate mai sus.

Lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate

Atunci când se constată că lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională unică de omologare compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, în următoarele condiții:

4.3.2.1.1.   este vizibilă după instalare;

4.3.2.1.2.   niciun element al lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate care transmite lumina nu poate fi îndepărtat fără să se înlăture în același timp marca de omologare.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi corespunzător fiecărui regulament în temeiul căruia a fost acordată omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare incluzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentelor la data eliberării omologării și, dacă este necesar, săgeata adecvată se marchează:

fie

4.3.2.2.1.   pe suprafața iluminantă corespunzătoare,

fie

4.3.2.2.2.   într-un grup, astfel încât fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să poată fi identificată cu claritate (a se vedea patru exemple posibile în anexa 3).

4.3.2.3.   Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise de regulamentul în temeiul căruia a fost acordată omologarea pentru cea mai mică dintre mărcile individuale.

4.3.2.4.   Fiecărui tip omologat îi va fi atribuit un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate menționate în prezentul regulament.

4.3.2.5.   Figura 10 din anexa 3 la prezentul regulament prezintă exemple de dispuneri ale mărcilor de omologare pentru lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile suplimentare menționate mai sus.

Lămpile ale căror dispersoare sunt utilizate pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi reciproc încorporate sau grupate cu alte lămpi

Se aplică dispozițiile prevăzute la punctul 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.   În plus, atunci când se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferite mărci de omologare ale diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția următoare: corpul principal al farului, chiar și atunci când nu poate fi separat de dispersor, să cuprindă și spațiul menționat la punctul 3.2 de mai sus și să poarte mărcile de omologare a funcțiilor existente.

Dacă diferite tipuri de faruri cuprind același corp principal, acesta din urmă poate purta mărci de omologare diferite.

4.3.3.2.   Figura 11 din anexa 3 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare care corespund cazului sus-menționat.

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI (8)

5.   SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.   Fiecare eșantion trebuie să îndeplinească specificațiile prevăzute la punctele 6-8 de mai jos.

Farurile sunt construite astfel încât să își mențină caracteristicile fotometrice prescrise și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale, în pofida vibrațiilor la care pot fi supuse.

5.2.1.   Farurile sunt prevăzute cu un dispozitiv care permite reglarea lor pe vehicul conform regulilor care le sunt aplicabile. Un astfel de dispozitiv nu este obligatoriu pentru componentele la care reflectorul și dispersorul nu pot fi separate, dacă utilizarea unor astfel de componente este limitată la vehicule la care reglajul farurilor este asigurat prin alte mijloace. Dacă farurile specializate pentru lumina de întâlnire și farurile specializate pentru lumina de drum, dintre care fiecare este prevăzut cu propria lampă cu incandescență, sunt asamblate pentru a forma o singură unitate, dispozitivul de reglare trebuie să permită ca fiecare sistem optic să fie reglat corect în mod individual. Totuși, aceste prevederi nu se aplică în cazul ansamblurilor de faruri ale căror reflectoare sunt inseparabile. Pentru acest tip de ansamblu, sunt aplicabile condițiile de la punctul 6.

5.3.   Componentele prin care lampa (lămpile) cu incandescență este (sunt) fixată (fixate) la reflector vor fi astfel concepute, încât, chiar și pe întuneric, lampa (lămpile) cu incandescență să nu poată fi fixată (fixate) într-o altă poziție decât cea corectă (9).

Suportul de lampă cu incandescență este conform cu caracteristicile dimensionale specificate în următoarele fișe de date ale Publicației IEC 61-2:

Lămpi cu incandescență

Suport

Fișe de date

H1

P 14,5s

7005-46-3

H2

X 5111

7005-99-2

H3

PK 22s

7005-47-1

HB3

P 20d

7005-31-1

HB4

P 22d

7005-32-1

H7

PX 26d

7005-5-1

H8

PG 17

7005-110-1

HIR1

PX 20d

7005-…-1

HIR2

PX 22d

7005-…-.

H9

PGJ 19-5

7005-110-1

H11

PGJ 19-2

7005-110-1

5.4.   Pentru farurile proiectate astfel încât să îndeplinească atât cerințele de circulație pe partea dreaptă, cât și cele de circulație pe partea stângă, adaptarea la un sens de circulație determinat poate fi obținută printr-o reglare inițială corespunzătoare în momentul montării pe vehicul sau printr-o reglare selectivă de către utilizator. Această reglare inițială sau această setare selectivă constă, de exemplu, într-o fixare a blocului optic la un anumit unghi pe vehicul sau a lămpii cu incandescență la un anumit unghi în raport cu blocul optic. În orice caz, vor fi posibile doar două poziții de fixare precise, una pentru circulație pe partea dreaptă și una pentru circulație pe partea stângă, iar conceptul nu va permite deplasarea accidentală a farului de la o poziție la alta sau plasarea într-o poziție intermediară. Atunci când pentru lampa cu incandescență sunt asigurate două poziții de fixare diferite, părțile destinate fixării acesteia pe reflector trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în fiecare dintre aceste două poziții, lampa cu incandescență să fie fixată cu aceeași precizie ca cea cerută pentru farurile concepute pentru un singur sens de circulație. Verificarea conformității cu cerințele de la prezentul punct se efectuează prin inspecție vizuală și, după caz, cu ajutorul unui montaj de încercare.

Pe farurile proiectate pentru a produce alternativ o lumină de drum și o lumină de întâlnire, orice dispozitiv mecanic, electromecanic sau de orice altă natură încorporat în far pentru a comuta de la o lumină la alta (10) trebuie să fie realizat astfel încât:

5.5.1.   dispozitivul să fie suficient de rezistent pentru a funcționa 50 000 de cicluri fără a fi afectat de vibrațiile la care poate fi supus în condiții normale de funcționare;

5.5.2.   în cazul defectării, să fie posibilă obținerea automată a luminii de drum;

5.5.3.   lumina de întâlnire sau lumina de drum să poată fi obținută întotdeauna fără vreo posibilitate de oprire a mecanismului între două poziții;

5.5.4.   să fie imposibil pentru utilizator să modifice, cu unelte obișnuite, forma sau poziția elementelor mobile.

5.6.   Se efectuează încercări suplimentare în conformitate cu cerințele din anexa 5, pentru a se asigura că nu există variații excesive ale performanțelor fotometrice în timpul utilizării.

5.7.   În cazul în care farul este realizat din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate conform cerințelor din anexa 6.

6.   ILUMINARE

6.1.   Dispoziții generale

6.1.1.   Farurile sunt proiectate astfel încât, cu lămpi cu incandescență H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H11, acestea să emită o lumină corespunzătoare care să nu fie deranjantă în cazul luminii de întâlnire și să ofere o bună iluminare pentru lumina de drum.

6.1.2.   Iluminarea produsă de far este verificată pe un ecran așezat vertical la o distanță de 25 m în fața farului și perpendicular pe axa acestuia (a se vedea anexa 4).

6.1.3.   Farurile sunt verificate cu ajutorul unei (unor) lămpi cu incandescență standard (de referință) concepută (concepute) pentru o tensiune nominală de 12 V, orice filtre galben selectiv (11) fiind înlocuite cu filtre incolore identice geometric cu un factor de transmisie de cel puțin 80 %. În timpul verificării farului, tensiunea la bornele lămpii cu incandescență trebuie reglată astfel încât să fie obținute următoarele caracteristici:

Lămpi cu incandescență

Tensiune aproximativă de alimentare Flux luminos (în V)

pentru măsurare (în lumeni)

H1

12

1 150

H2

12

1 300

H3

12

1 100

HB3

12

1 300

HB4

12

825

H7

12

1 100

H8

12

600

HIR1

12

1 840

HIR2

12

1 355

H9

12

1 500

H11

12

1 000

Farul este considerat satisfăcător dacă cerințele fotometrice sunt îndeplinite cu cel puțin o lampă cu incandescență standard (de referință) de 12 volți care poate fi furnizată cu farul.

6.1.4.   Dimensiunile care determină poziția filamentului în interiorul lămpii cu incandescență standard sunt indicate în fișa de date relevantă din Regulamentul nr. 37.

6.1.5.   Becul lămpii cu incandescență standard trebuie să aibă o formă optică și o calitate astfel încât să nu cauzeze reflexii sau refracții care să afecteze negativ distribuția luminii. Conformitatea cu această cerință trebuie verificată prin măsurarea distribuției luminii obținute atunci când un far standard este prevăzut cu o lampă cu incandescență standard (de referință).

6.2.   Dispoziții cu privire la luminile de întâlnire

6.2.1.   Lumina de întâlnire trebuie să producă o „linie de separare” suficient de clară pentru a permite o reglare satisfăcătoare cu ajutorul acesteia. „Linia de separare” trebuie să fie o linie orizontală dreaptă pe partea opusă direcției de circulație pentru care a fost conceput farul; pe cealaltă parte, aceasta nu trebuie să se extindă dincolo de linia întreruptă HV H1 H4 formată de o linie dreaptă HV H1 la un unghi de 45° față de orizontală și o linie dreaptă H1 H4 aflată la 25 cm deasupra liniei drepte hh sau dincolo de linia dreaptă HV H3, înclinată la un unghi de 15° deasupra planului orizontal (a se vedea anexa 4). O „linie de separare” care se extinde dincolo de linia HV H2 și de linia H2 H4 și rezultând dintr-o combinație a celor două posibilități menționate mai sus nu este permisă sub nicio formă.

Farul este orientat astfel încât:

6.2.2.1.   în cazul farurilor concepute pentru a îndeplini cerințele de circulație pe partea dreaptă, „linia de separare” de pe jumătatea stângă a ecranului (12) este orizontală și, în cazul farurilor concepute pentru a îndeplini cerințele de circulație pe partea stângă, „linia de separare” de pe jumătatea dreaptă a ecranului este orizontală;

6.2.2.2.   această parte orizontală a „liniei de separare” este situată pe ecran la 25 cm sub linia hh (a se vedea anexa 4);

6.2.2.3.   „cotul”„liniei de separare” se află pe linia vv (13).

6.2.3.   În această orientare, farul trebuie să satisfacă numai condițiile menționate la punctele 6.2.5-6.2.7 de mai jos, dacă omologarea acestuia este dorită exclusiv pentru o lumină de întâlnire (14); dacă farul are rolul de a oferi atât o lumină de întâlnire, cât și una de drum, acesta este conform cerințelor prevăzute la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3.

6.2.4.   Când un far astfel orientat nu îndeplinește cerințele la care se face referire la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3, alinierea acestuia poate fi modificată, cu condiția ca axa luminii să nu fie deplasată lateral cu mai mult de 1° (= 44 cm) spre dreapta sau spre stânga (15). Pentru a facilita alinierea cu ajutorul „liniei de separare”, farul poate fi parțial acoperit, pentru a face „linia de separare” mai clară.

6.2.5.   Iluminarea produsă pe ecran de lumina de întâlnire îndeplinește următoarele cerințe:

Punct pe ecranul de măsurare

Iluminare necesară, în lucși

Faruri pentru circulația pe partea dreaptă

Faruri pentru circulația pe partea stângă

Punctul B

50 L

Punctul B

50 R

≤ 0,4

Punctul 75

R

Punctul 75

L

≥ 12

Punctul 75

L

Punctul 75

R

≤ 12

Punctul 50

L

Punctul 50

R

≤ 15

Punctul 50

R

Punctul 50

L

≥12

Punctul 50

V

Punctul 50

V

≥ 6

Punctul 25

L

Punctul 25

R

≥ 2

Punctul 25

R

Punctul 25

L

≥ 2

Orice punct în zona III

≤ 0,7

Orice punct în zona IV

≥ 3

Orice punct în zona I ≤ 2 x(E50R sau E50L) (*1)

 

6.2.6.   Nu există variații laterale în detrimentul unei vizibilități bune în oricare dintre zonele I, II, III și IV.

6.2.7.   Valorile de iluminare în zonele „A” și „B” astfel cum sunt indicate în figura C din anexa 4 vor fi verificate prin măsurarea valorilor fotometrice în punctele 1-8 de pe această figură; aceste valori se vor încadra între următoarele limite:

1 + 2 + 3 ≥ 0,3 lucși și

4 + 5 + 6 ≥ 0,6 lucși și

0,7 lucși ≥ 7 ≥ 0,1 lucși și

0,7 lucși ≥ 8 ≥ 0,2 lucși

Aceste valori noi nu sunt necesare pentru faruri care au fost omologate înaintea datei de aplicare a Suplimentului 4 la seria 04 de amendamente aduse prezentului regulament (13 ianuarie 1993) și nici extinderilor unor astfel de omologări (16).

6.2.8.   Farurile concepute atât pentru circulație pe partea dreaptă, cât și pentru circulație pe partea stângă trebuie să îndeplinească cerințele stabilite mai sus pentru direcția de circulație corespunzătoare în fiecare dintre cele două poziții de setare a unității optice sau a lămpii cu incandescență.

6.3.   Dispoziții cu privire la luminile de drum

6.3.1.   În cazul unui far destinat să producă o lumină de drum și o lumină de întâlnire, măsurarea iluminării produse pe ecran de lumina de drum se efectuează cu același reglaj al farului ca pentru măsurătorile definite la punctele 6.2.5-6.2.7 de mai sus; în cazul unui far care produce numai o lumină de drum, acesta se reglează astfel încât zona de iluminare maximă să fie centrată pe punctul de intersecție al liniilor hh și vv; un astfel de far trebuie să îndeplinească numai cerințele menționate la punctul 6.3.

Iluminarea produsă pe ecran de lumina de drum trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Punctul (HV) de intersecție a liniilor hh și vv se află în zona din interiorul liniei isolux, reprezentând 80 % din iluminarea maximă. Această valoare maximă (EM) nu este mai mică de 48 lucși. Valoarea maximă nu depășește în niciun caz 240 lucși; în plus, în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum combinate, această valoare maximă nu este mai mare de 16 ori iluminarea măsurată pentru lumina de întâlnire la punctul 75 R (sau 75 L).

6.3.2.1.1.   Intensitatea luminoasă maximă (IM) a luminii de drum, exprimată în mii de candele, se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Formula

6.3.2.1.2.   Marca de referință (I'M.), indicând această intensitate maximă și menționată la punctul 4.2.2.7 de mai sus, se obține cu ajutorul următoarei formule:

Formula

Această valoare este rotunjită la cea mai apropiată dintre următoarele valori: 7,5; 10; 12,5; 17,5; 20; 25; 27,5; 30; 37,5; 40; 45; 50.

6.3.2.2.   Pornind de la punctul HV, orizontal la dreapta și la stânga, iluminarea este cel puțin egală cu 24 lucși până la o distanță de 1,125 m și de cel puțin 6 lucși până la o distanță de 2,25 m.

În cazul farurilor cu un reflector ajustabil, cerințele de la punctele 6.2 și 6.3 sunt aplicabile pentru fiecare poziție de montare indicată conform punctului 2.1.3. Pentru verificare, se utilizează următorul procedeu:

6.4.1.   fiecare poziție aplicată este realizată pe goniometrul de încercare în raport cu o linie care unește centrul sursei de lumină și punctul HV pe ecranul de măsurare. Reflectorul ajustabil este apoi mutat într-o poziție astfel încât modelul de lumină de pe ecran să corespundă prescripțiilor de orientare specificate la punctele 6.2.1-6.2.2.3 și/sau 6.3.1;

6.4.2.   cu reflectorul fixat inițial conform punctului 6.4.1, farul trebuie să îndeplinească cerințele fotometrice relevante specificate la punctele 6.2 și 6.3;

6.4.3.   se efectuează încercări suplimentare după ce reflectorul a fost deplasat vertical cu +/– 2 grade sau cel puțin în poziția maximă, dacă aceasta este sub 2°, din poziția inițială, cu ajutorul unui dispozitiv de reglare a farurilor. După reorientarea farului în ansamblul lui (de exemplu, cu ajutorul unui goniometru) în direcția opusă corespunzătoare, emisia de lumină în următoarele direcții este controlată și se încadrează în limitele necesare: lumină de întâlnire:

punctele HV și 75R (respectiv 75L);

lumină de drum: IM și punctul HV (procentaj din IM);

6.4.4.   dacă solicitantul a indicat mai multe poziții de montare, procedeul menționat la punctele 6.4.1-6.4.3 se repetă pentru toate celelalte poziții;

6.4.5.   dacă solicitantul nu a specificat poziții de montare speciale, farul va fi orientat pentru măsurările menționate la punctele 6.2 și 6.3 cu dispozitivul de reglare a farurilor în poziția medie. Încercările suplimentare de la punctul 6.4.3 se efectuează cu reflectorul deplasat în pozițiile sale extreme (în loc de +/– 2°) cu ajutorul dispozitivului de reglare a farurilor.

6.5.   Valorile de iluminare a ecranului menționate la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3 de mai sus se măsoară cu ajutorul unui fotoreceptor, a cărui suprafață efectivă este inclusă într-un pătrat cu latura de 65 mm.

7.   CERINȚE PRIVIND FILTRELE ȘI DISPERSOARELE COLORATE

7.1.   Omologarea poate fi obținută pentru faruri care emit fie o lumină albă, fie o lumină galben selectiv, cu o lampă cu incandescență.

Exprimate în coordonate tricromatice CIE, caracteristicile colorimetrice corespunzătoare sunt următoarele:

Filtru de galben selectiv (ecran sau dispersor)

Limită spre roșu

y ≥ 0,138 + 0,580 x

Limită spre verde

y ≤ 1,29 x – 0,100

Limită spre alb

y ≥ – x + 0,966

Limită spre valoare spectrală

y ≤ – x + 0,992

care se poate, de asemenea, exprima în modul următor:

lungime de undă dominantă:

575-585 nm

factor de puritate:

0,90-0,98

Factorul de transmisie trebuie să fie ≥ 0,78 atunci când este determinat cu ajutorul unei surse de lumină cu o temperatură de culoare de 2 856 K (17).

7.2.   Filtrul trebuie să facă parte din far și trebuie să fie atașat astfel încât utilizatorul să nu îl poată demonta accidental sau intenționat cu scule obișnuite.

8.   VERIFICAREA DISCONFORTULUI

Trebuie să se verifice disconfortul cauzat de lumina de întâlnire a farurilor (18).

9.   FAR STANDARD (19)

Se consideră că un far este far standard (de referință), dacă acesta:

9.1.   îndeplinește cerințele pentru omologare menționate mai sus;

9.2.   are un diametru efectiv de cel puțin 160 mm;

are lampă cu incandescență standard, iar în diferite puncte și în diferite zone menționate la punctul 6.2.5, iluminarea este egală cu:

9.3.1.   cel mult 90 % din limitele maxime; și

9.3.2.   cel puțin 120 % din limitele minime prevăzute în tabelul de la punctul 6.2.5.

10.   OBSERVAȚIE PRIVIND CULOAREA

Deoarece orice omologare în temeiul prezentului regulament este acordată, în conformitate cu punctul 7.1 de mai sus, unui tip de far care emite fie o lumină albă, fie o lumină galben selectiv, articolul 3 al acordului la care este anexat prezentul regulament nu împiedică părțile contractante să interzică faruri care emit un fascicul cu lumină albă sau galben selectiv pe vehicule înregistrate de acestea.

C.   ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

11.   MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE FAR

Orice modificare a tipului de far se notifică serviciului administrativ care a omologat tipul de far. Acest serviciu poate apoi:

11.1.1.   fie să considere că este improbabil ca modificările să aibă consecințe adverse semnificative și că, în orice caz, acest far îndeplinește încă cerințele;

11.1.2.   fie să ceară un nou raport de încercare serviciului tehnic responsabil cu încercările.

11.2.   Confirmarea omologării sau refuzul acesteia, cu indicarea modificărilor, este notificată părților contractante la acord care aplică prezentul regulament prin procedura indicată la punctul 4.1.4 de mai sus.

11.3.   Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru această extindere și informează celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare care este conformă cu modelul menționat în anexa 1 la prezentul regulament.

12.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

12.1.   Farurile omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat îndeplinind cerințele enunțate la punctele 6 și 7.

12.2.   Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele de la punctul 12.1, se efectuează controale corespunzătoare ale producției.

Titularul omologării trebuie, în special:

12.3.1.   să asigure existența procedurilor pentru un control eficient al calității produselor;

12.3.2.   să aibă acces la echipamentul de control necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

12.3.3.   să se asigure de faptul că datele privind rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele conexe rămân disponibile o anumită perioadă stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

12.3.4.   să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a controla și pentru a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, având în vedere variațiile admisibile în producția industrială;

12.3.5.   să se asigure că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 2 la prezentul regulament;

12.3.6.   să se asigure că orice prelevare de eșantioane care arată neconformitatea cu tipul de încercare avută în vedere este urmată de o nouă eșantionare și de o nouă încercare. Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției corespunzătoare.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție.

12.4.1.   La fiecare inspecție, i se prezintă inspectorului registrele de încercări și de urmărire a producției.

12.4.2.   Inspectorul poate să aleagă la întâmplare eșantioane care vor fi încercate în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale producătorului.

12.4.3.   Când nivelul calității nu pare a fi satisfăcător sau când pare necesar să se verifice valabilitatea încercărilor efectuate în temeiul punctului 12.4.2 de mai sus, inspectorul prelevă eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare de tip, utilizând criteriile din anexa 7.

12.4.4.   Autoritatea competentă poate efectua toate încercările prevăzute în prezentul regulament. Aceste încercări vor fi efectuate pe eșantioane prelevate la întâmplare, fără a perturba angajamentele de livrare ale producătorului și în conformitate cu criteriile din anexa 7.

12.4.5.   Autoritatea competentă depune toate eforturile pentru a obține frecvența de o inspecție la fiecare doi ani. Aceasta rămâne însă la alegerea autorității competente și în funcție de încrederea acesteia în măsurile luate pentru asigurarea unui control eficace al conformității producției. În cazul în care se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că s-au luat toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției într-un timp cât mai scurt posibil.

12.5.   Farurile cu defecte vizibile nu sunt luate în considerare.

12.6.   Marcajul de referință nu este luat în considerare.

13.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

13.1.   Omologarea acordată pentru un tip de far în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă, dacă nu se respectă cerințele sau dacă un far care poartă marca de omologare nu este conform cu tipul omologat.

13.2.   În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, aceasta informează fără întârziere celelalte părți contractante la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

14.   OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul unei omologări oprește definitiv producția unui tip de far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea. La rândul său, după primirea comunicării relevante, autoritatea notifică celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

15.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și pe cele ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele de omologare sau de extindere, de refuz sau de retragere a omologării sau de oprire definitivă a producției, emise în alte țări.

16.   DISPOZIȚII TRANZITORII

16.1.   După șase de luni de la data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, părțile contractante care aplică prezentul regulament încetează să acorde omologări CEE în temeiul prezentului regulament.

16.2.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de extinderi pentru omologările acordate în temeiul prezentei serii de amendamente și a seriilor anterioare de amendamente la prezentul regulament.

16.3.   Omologările acordate în temeiul prezentului regulament înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 112 și toate extinderile omologărilor, inclusiv cele la o serie precedentă de amendamente la acest regulament acordate ulterior, rămân valide pe o perioadă nedefinită.

16.4.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să elibereze omologări pentru faruri pe baza acestei serii și a oricărei serii anterioare de amendamente la prezentul regulament, cu condiția ca farurile să fie destinate ca înlocuiri pentru montare pe vehiculele în uz.

16.5.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu interzice montarea pe un nou tip de vehicul a unui far omologat în temeiul Regulamentului nr. 112.

16.6.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament vor continuă să permită montarea pe un vehicul sau un tip de vehicul a unui far omologat în temeiul prezentului regulament.

16.7.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea sau utilizarea pe un vehicul în uz a unui far omologat în temeiul prezentului regulament modificat prin orice serie de amendamente anterioare, cu condiția ca farul să fie destinat pentru înlocuire.


(1)  Nicio prevedere din prezentul regulament nu împiedică o parte contractantă la acord, care aplică prezentul regulament, să interzică combinarea unui far care include un dispersor din material plastic, omologat prin aplicarea prezentului regulament, cu un dispozitiv mecanic (lamelă) de curățare a farurilor.

(2)  „Tipul lămpii” („tipul de lampă”) nu trebuie confundat cu „categoria lămpii” („categoria de lampă”). Prezentul regulament vizează farurile care utilizează lămpi cu incandescență cu halogen din categoriile H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 și/sau H1. Aceste categorii de lămpi cu incandescență diferă esențial în ceea ce privește conceptul, în special în ceea ce privește soclul. Acestea nu sunt interschimbabile, dar în cadrul unei categorii de lămpi cu incandescență pot exista, în mod normal, mai multe tipuri.

(3)  Lampa HIR 1 și/sau H 9 produc(e) o lumină de întâlnire doar în combinație cu instalarea unui (unor) dispozitiv(e) de curățare a farurilor în conformitate cu Regulamentul nr. 45. În plus, în ceea ce privește înclinarea verticală, prevederile de la punctul 6.2.6.2.2 din Regulamentul nr. 48, seria 01 de amendamente, nu se aplică atunci când sunt instalate aceste faruri. Această restricție se aplică doar atât timp cât nu există un acord general privind utilizarea dispozitivelor automate de nivel și a dispozitivelor de curățare a farurilor în ceea ce privește nivelul de performanță al farului.

(4)  Cerere de omologare a unei lămpi cu incandescență: a se vedea Regulamentul nr. 37.

(5)  În cazul farurilor proiectate pentru a îndeplini cerințele de circulație doar pe un sens al drumului (drept sau stâng), se recomandă în plus ca zona care poate fi ascunsă pentru a preveni disconfortul utilizatorilor într-o țară în care circulația se desfășoară pe o parte a drumului opusă celei din țara pentru care a fost conceput farul să fie evidențiată permanent pe dispersoarele frontale. Totuși, acest marcaj nu este necesar în cazul în care zona respectivă este clar vizibilă din proiect.

(6)  Dacă dispersorul nu poate fi desprins de corpul principal al farului, este suficient un spațiu pe dispersor.

(7)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Suedia, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (disponibil), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (disponibil), 34 pentru Bulgaria, 35 (disponibil), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (disponibil), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (disponibil), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de statele membre folosind simbolul CEE corespunzător), 43 pentru Japonia, 44 (disponibil), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud și 48 pentru Noua Zeelandă. Numerele ulterioare vor fi atribuite celorlalte țări în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și componentelor ce pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și la condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologării acordate în baza acestor specificații, iar numerele astfel alocate sunt comunicate de secretarul general al Organizației Națiunilor Unite părților contractante la acord.

(8)  Cerințe tehnice pentru lămpi cu incandescență: a se consulta Regulamentul nr. 37.

(9)  Se consideră că un far îndeplinește cerințele acestui punct atunci când lampa cu incandescență poate fi montată cu ușurință în far, iar clemele de poziționare pot fi montate corect în locașurile aferente chiar și pe întuneric.

(10)  Aceste dispoziții nu sunt aplicabile comutatorului.

(11)  Aceste filtre vor fi compuse din toate componentele, inclusiv dispersoare, destinate a colora lumina.

(12)  Ecranul de încercare trebuie să fie suficient de larg pentru a permite examinarea „liniei de separare” pe un interval de cel puțin 5° pe fiecare parte a liniei vv.

(13)  Dacă, în cazul unui far conceput pentru a îndeplini cerințele prezentului regulament cu privire doar la lumina de drum, axa focală se abate considerabil de la direcția generală a farului sau dacă, indiferent de tipul farului (doar lumină de întâlnire sau lumină de întâlnire și de drum combinate), lumina nu are o „linie de separare” cu un „cot” clar, reglarea laterală este afectată în modul în care îndeplinește cel mai bine cerințele de iluminare la punctele 75 R și 50 R pentru circulație pe partea dreaptă și la punctele 75 L și 50 L pentru circulație pe partea stângă.

(14)  Un far conceput pentru a emite o lumină de întâlnire poate încorpora o lumină de drum care nu se conformează acestei specificații.

(15)  Limita de realiniere cu un grad 1° către dreapta sau stânga nu este incompatibilă cu realinierea verticală în sus sau în jos. Aceasta din urmă este limitată doar de cerințele de la punctul 6.3; totuși, partea orizontală a „liniei de separare” nu ar trebui să se extindă dincolo de linia hh (dispozițiile de la punctul 6.3 nu sunt aplicabile pentru faruri destinate a îndeplini dispozițiile prezentului regulament doar pentru lumina de întâlnire).

(*1)  E50R și E50L reprezintă iluminările reale măsurate.

(16)  Valorile de iluminare în orice punct din zonele A și B care se află, de asemenea, în cardul zonei III nu depășesc 0,7 lucși.

(17)  Corespunzând iluminantei A a Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE).

(18)  Această dispoziție va face obiectul unei recomandări în beneficiul administrațiilor.

(19)  Provizoriu, pot fi acceptate valori diferite. În absența unor specificații finale, se recomandă utilizarea unui far omologat.


ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297)]

Image 43

 (1)

Eliberat de:

Denumirea serviciului administrativ

Privind (2):

OMOLOGARE ACORDATĂ

OMOLOGARE EXTINSĂ

OMOLOGARE REFUZATĂ

OMOLOGARE RETRASĂ

PRODUCȚIE OPRITĂ DEFINITIV

pentru un tip de far în temeiul Regulamentului nr. 8

Nr. de omologare … Nr. de extindere …

1.

Marca sau denumirea comercială a farului: …

2.

Denumirea producătorului pentru tipul respectiv de far: …

3.

Numele și adresa producătorului: …

4.

Numele și adresa reprezentantului producătorului, după caz: …

5.

Trimis pentru omologare pe data de: …

6.

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor pentru omologare: …

7.

Data raportului; eliberat de serviciul în cauză: …

8.

Numărul raportului; eliberat de serviciul în cauză: …

9.

Descriere succintă:

Categoria, astfel cum este descrisă de marcajul relevant (3): …

Numărul și categoria (categoriile) lămpii (lămpilor) cu incandescență: …

Culoarea luminii emise: alb/selectiv/galben (2): …

10.

Amplasamentul mărcii de omologare: …

11.

Motivul (motivele) extinderii omologării (dacă este cazul): …

12.

Omologare acordată/extinsă/refuzată/retrasă (2): …

13.

Locul: …

14.

Data: …

15.

Semnătura: …

16.

Lista documentelor constitutive ale dosarului de omologare depus la serviciul administrativ care a acordat omologarea este anexată la prezenta comunicare și poate fi obținută la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a eliberat/extins/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile din regulament privind omologarea).

(2)  Se elimină mențiunile care nu se aplică.

(3)  Se indică marcajul adecvat selectat din lista de mai jos:

Image 44

Textul imaginii

ANEXA 2

VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI FARURILOR PREVĂZUTE CU LĂMPI CU INCANDESCENȚĂ H1, H2, H3, HB3, HB4, H7, H8, H9, HIR1, HIR2 ȘI/SAU H11

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind satisfăcute din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă, atunci când se încearcă performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și prevăzut cu o lampă cu incandescență standard:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate în sens defavorabil cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterea maximă defavorabilă poate fi:

B 50 L (sau R):

0,2 lx, echivalent 20 %

0,3 lx, echivalent 30 %

Zona III:

0,3 lx, echivalent 20 %

0,45 lx, echivalent 30 %

sau dacă

1.2.2.1.   pentru lumina de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse în HV (cu o toleranță de +0,2 lx) și în raport cu această dreaptă, într-un punct din fiecare zonă delimitată pe ecranul de măsurare (la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de +0,1 lx), 75 R (sau L, 50 v, 25 R, 25 L și pe întreaga suprafață a zonei IV care nu este mai mare de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L;

1.2.2.2.   și dacă, pentru o lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei isolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.2 al prezentului regulament.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, alinierea farului poate fi modificată, cu condiția ca axa luminii să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1° la dreapta sau la stânga (2).

1.2.4.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, încercările pe faruri vor fi repetate utilizând o altă lampă cu incandescență standard.

1.3.   Pentru a verifica modul în care se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

Unul dintre farurile eșantionate este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 5 după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 5.

Farul este considerat acceptabil dacă valoarea Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, fără să depășească 2 mrad, al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.   Coordonatele cromatice sunt respectate atunci când farul este prevăzut cu o lampă cu incandescență setată la temperatura de culoare Standard A.

Performanțele fotometrice ale farului care emite o lumină galben selectiv atunci când este prevăzut cu o lampă cu incandescență fără culoare sunt reprezentate de valorile incluse în acest regulament, înmulțite cu 0,84.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, deținătorul omologării trebuie să efectueze cel puțin următoarele încercări, la intervale adecvate. Aceste încercări se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Dacă orice prelevare de eșantioane arată neconformitatea pentru tipul de încercare considerat, se prelevează noi eșantioane care sunt supuse încercărilor. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament vizează caracteristicile fotometrice și verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare, sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate în încercări

2.2.1.   Încercările se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.   Pentru orice încercare de conformitate efectuată de producător se pot utiliza metode echivalente cu aprobarea autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrări constante ale echipamentului de încercare și corelarea cu măsurătorile efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru verificările de natură administrativă și eșantionare.

2.3.   Natura eșantionării

Eșantioanele de faruri se selectează aleatoriu, dintr-un lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit conform metodelor de producție ale producătorului.

Evaluarea acoperă, în general, producția de serie de la uzine individuale. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de faruri produse de mai multe uzine, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile eșantionate sunt supuse măsurătorilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, citirea fiind limitată la punctele Emax HV (3), HL, HR (4) în cazul luminii de drum și la punctele B 50 L (sau R), HV, 50 V, 75 R (sau L) și 25 L (sau R) în cazul luminii de întâlnire (a se vedea figura din anexa 4).

2.5.   Criterii de acceptare

Producătorul este responsabil pentru efectuarea unei analize statistice a rezultatelor încercărilor și pentru definirea, în acord cu autoritatea competentă, a criteriilor de acceptabilitate pentru produsele sale, pentru a îndeplini specificațiile definite pentru verificarea conformității producției de la punctul 12.1 din prezentul regulament.

Criteriile care reglementează acceptabilitatea sunt de așa natură încât, cu un grad de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj cum este cea descrisă în anexa 7 (prima eșantionare) să fie de 0,95.


(1)  Literele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

(2)  A se vedea nota de subsol corespunzătoare din textul regulamentului.

(3)  Când lumina de drum este reciproc încorporată cu lumina de întâlnire, HV în cazul luminii de drum reprezintă același punct de măsurare ca în cazul luminii de întâlnire.

(4)  HL și HR: puncte pe „hh” localizate la 1,125 m în stânga, respectiv în dreapta punctului HV.


ANEXA 3

EXEMPLE DE DISPUNERE A MĂRCILOR DE OMOLOGARE

Figura 1

Image 45

Dispozitivul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care a fost omologat în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 2439, îndeplinind cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente (04), în ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum (HCR), și este conceput numai pentru circulația pe partea dreaptă.

Numărul 30 indică faptul că intensitatea luminoasă maximă a luminii de drum este cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele.

Notă: Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie plasate în apropierea cercului și să fie dispuse fie deasupra, fie dedesubtul literei „E”, fie la dreapta, fie la stânga acestei litere. Cifrele numărului de omologare trebuie să se afle de aceeași parte în raport cu litera „E” și să fie orientate în același sens. Este necesar să se evite utilizarea cifrelor romane la numerele de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Image 46

Figura 3a

Image 47

Figura 3b

Image 48

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament în ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum și este conceput:

Numai pentru circulația pe partea stângă.

Pentru ambele sensur de circulație printr-o reglare corespunzătoare a poziției blocului optic sau a lămpii cu incandescență de pe vehicul.

Figura 4

Image 49

Figura 5

Image 50

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care integrează un dispersor din material plastic care îndeplinește cerințele prezentului regulament în ceea ce privește doar lumina de întâlnire și este conceput:

Pentru ambele sensuri de circulație

Numai pentru circulația pe partea dreaptă

Figura 6

Image 51

Figura 7

Image 52

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament:

În ceea ce privește doar lumina de întâlnire și este conceput doar pentru circulație pe partea stângă.

În ceea ce privește doar lumina de drum.

Figura 8

Image 53

Figura 9

Image 54

Identificarea unui far încorporând un dispersor din material plastic care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 8.

În ceea ce privește atât lumina de întâlnire, cât și lumina de drum și este conceput doar pentru circulație pe partea dreaptă.

În ceea ce privește doar lumina de întâlnire și este conceput doar pentru circulație pe partea dreaptă.

Filamentul luminii de întâlnire nu se va aprinde simultan cu filamentul luminii de drum și/sau cu un alt far reciproc încorporat.

Figura 10

Marcaj simplificat pentru faruri grupate, combinate sau reciproc încorporate

(Liniile verticale și orizontale schematizează forma dispozitivului de semnalizare. Acestea nu fac parte din marca de omologare.)

MODEL A

Image 55

MODEL B

Image 56

MODEL C

Image 57

MODEL D

Image 58

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare cuprinzând:

o lampă indicatoare de poziție față omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

un far cu lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în conformitate cu seria 04 de amendamente la Regulamentul Nr. 7 și care conține un dispersor din material plastic;

un far de ceață față omologat în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care conține un dispersor din material plastic;

o lampă semnalizare direcție față de categorie 1a omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Figura 11

Lampă încorporată reciproc cu un far

Exemplul 1

Image 59

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic destinat utilizării la diferite tipuri de faruri, precum:

fie un far cu o lumină de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 8, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente, care este reciproc încorporat cu o lampă de poziție față omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

fie un far cu o lumină de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum, omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 1, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente, care este reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție față ca mai sus;

fie oricare dintre farurile sus-menționate, omologate ca lampă simplă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte un singur număr de omologare valabil, de exemplu:

Image 60

Exemplul 2

Image 61

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic utilizat pentru un ansamblu de două faruri omologate în Franța (E2), sub numărul de omologare 81151, compus din:

un far care emite o lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu o intensitate luminoasă maximă între x și y candele, îndeplinind cerințele Regulamentului nr. 8; și

un far care emite o lumină de drum pentru ambele sensuri de circulație, cu o intensitate luminoasă maximă cuprinsă între w și z candele, îndeplinind cerințele Regulamentului nr. 20, intensitatea luminoasă maximă a luminilor de drum în ansamblu fiind cuprinsă între 86 250 și 111 250 candele.


ANEXA 4

ECRANE DE MĂSURARE

A.   Far pentru circulație pe partea dreaptă

(dimensiuni în mm)

Image 62

Axa drumului

ZONE III

ZONE II

ZONE IV

ZONE I

Lumină europeană standard

h-h: plan orizontal

trecere prin punctul luminos al farului

v-v: plan vertical

B.   Far pentru circulație pe partea stângă

(dimensiuni în mm)

Image 63

ZONE III

ZONE II

ZONE IV

ZONE I

Axa drumului

Lumină europeană standard

h-h: plan orizontal

trecere prin punctul luminos al farului

v-v: plan vertical

C.   Puncte de măsurare a valorilor de iluminare

Image 64

Zone A

Zone B

Notă: Figura C indică punctele de măsurare pentru circulație pe partea dreaptă.

Punctele 7 și 8 se deplasează în locația corespunzătoare în partea dreaptă a imaginii, pentru circulația pe partea stângă.


ANEXA 5

ÎNCERCĂRI DE STABILITATE A PERFORMANȚEI FOTOMETRICE A FARURILOR ÎN FUNCȚIUNE

ÎNCERCĂRI ALE FARURILOR COMPLETE

După ce valorile fotometrice au fost măsurate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctul Emax pentru lumina de drum și HV, 50 R, B 50 L pentru lumina de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile concepute pentru circulația pe stânga), un eșantion de far complet este supus unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege farul propriu-zis, inclusiv componentele din jurul acestuia și lămpile alăturate care pot influența disiparea termică.

1.   ÎNCERCARE DE STABILITATE A PERFORMANȚEI FOTOMETRICE

Încercările se efectuează într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambientală de 23° C ± 5 °C, farul complet fiind montat pe un suport care reprezintă instalarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul este ținut aprins timp de 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1 și este verificat în modul indicat la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Farul este ținut aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

1.1.1.1.   

(a)

în cazul în care o singură funcție de iluminare (far cu lumină de drum sau cu lumină de întâlnire) trebuie omologată, filamentul corespunzător să fie aprins pe durata prescrisă (1);

(b)

în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate (lampă cu filament dublu sau două lămpi cu incandescență):

dacă solicitantul declară că farul este destinat pentru a fi utilizat cu un singur filament aprins, (2) încercarea trebuie să fie executată în consecință, activând (1) succesiv fiecare dintre funcțiile specificate pentru jumătate din timpul indicat la punctul 1.1;

în toate celelalte cazuri (1) (2), farul trebuie supus următorului ciclu până când intervalul specificat este atins:

15 minute, filamentul de lumină de întâlnire aprins

5 minute, toate filamentele aprinse;

(c)

în cazul în care funcțiile de iluminare sunt grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata specificată pentru diferitele funcții de iluminare (a) ținând seama, de asemenea, de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate (b), conform specificațiilor producătorului.

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea se reglează pentru a furniza 90 % din puterea maximă specificată în regulamentul pentru lămpi cu incandescență (Regulamentul nr. 37). Puterea aplicată este în toate cazurile conformă cu valoarea corespunzătoare a unei lămpi cu incandescență cu o tensiune nominală de 12 V, cu excepția cazului în care solicitantul omologării specifică faptul că farul poate fi utilizat la o tensiune diferită. În acest din urmă caz, încercarea se efectuează cu o lampă cu incandescență a cărei putere are cea mai ridicată valoare utilizabilă.

1.1.2.   Rezultatele încercării

1.1.2.1.   Inspecție vizuală

După ce se stabilizează temperatura farului la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă din bumbac curată și ușor umezită. Apoi, acestea sunt examinate vizual; nu trebuie să se constate nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare de culoare a dispersorului farului sau a dispersorului exterior.

1.1.2.2.   Încercare fotometrică

În conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Lumină de întâlnire:

50 R - B 50 L - HV pentru farurile destinate circulației pe partea dreaptă;

50 L - B 50 R - HV pentru farurile destinate circulației pe partea stângă.

Lumină de drum:

Punctul Emax

Se poate efectua un nou reglaj pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului provocate de căldură (pentru schimbarea poziției liniei de separare, a se vedea punctul 2 al prezentei anexe).

Se acceptă o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele procedurii fotometrice, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare.

1.2.   Far murdar

În urma supunerii la încercarea prevăzută la punctul 1.1 de mai sus, farul este ținut aprins timp de o oră conform specificațiilor de la punctul 1.1.1, după ce a fost pregătit în prealabil conform punctului 1.2.1 și verificat conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.   Pentru farul cu dispersor exterior de sticlă:

Amestecul de apă și de poluant care urmează să se aplice pe far este constituit din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3); și

o cantitate adecvată de apă distilată cu o conductivitate de ≤ 1 mS/m.

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.   Pentru farul cu dispersor exterior din material plastic:

Amestecul de apă și poluant care urmează să se aplice pe far este constituit din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu o granulozitate cuprinsă între 0-100 µm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3);

13 părți (în greutate) de apă distilată cu o conductivitate de ≤ 1 mS/m; și

2 ± 1 părți (în greutate) de agent de înmuiere (4).

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului de încercare pe far

Amestecul de încercare se aplică uniform pe toată suprafața de ieșire a luminii farului, apoi se lasă să se usuce. Acest procedeu se repetă până când valoarea de iluminare scade la o valoare cuprinsă între 15-20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre punctele următoare, în condițiile descrise la punctul 1 de mai sus:

Emax în lumină de drum pentru o lampă cu lumină de drum/întâlnire;

Emax în lumină de drum, doar pentru o lampă cu lumină de drum;

50 R și 50 V (5) doar pentru o lampă cu lumină de întâlnire, concepută pentru circulație pe partea dreaptă;

50 L și 50 V (5) doar pentru o lampă cu lumină de întâlnire, concepută pentru circulație pe partea stângă.

1.2.1.3.   Echipament de măsurare

Echipamentul de măsurare este echivalent cu cel utilizat în timpul încercărilor de omologare a farului. O lampă cu incandescență standard (de referință) este utilizată pentru verificarea fotometrică.

2.   ÎNCERCARE PENTRU MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă deplasarea verticală a liniei de separare sub influența căldurii nu depășește o valoare specificată pentru o lampă cu lumină de întâlnire, aprinsă.

Farul supus încercării în conformitate cu punctul 1 face obiectul încercării descrise la punctul 2.1 fără a fi demontat din suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercare

Încercarea trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

Utilizând o lampă cu incandescență, de serie, uzată cel puțin o oră, se aprinde farul în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul de încercare și fără să fie reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată în modul prevăzut la punctul 1.1.1.2.) Poziția liniei de separare în partea sa orizontală (între vv și linia verticală care trece prin punctul B 50 R pentru cele concepute pentru circulația pe partea stângă sau B 50 L pentru cele concepute pentru circulația pe partea dreaptă) se verifică la 3 minute (r3) și, respectiv, 60 de minute (r60) după aprindere.

Măsurarea variației în poziția liniei de separare descrise mai sus trebuie să se facă printr-o metodă care să garanteze o precizie suficientă și rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercării

2.2.1.   Rezultatul exprimat în miliradiani (mrad) se consideră acceptabil atunci când valoarea absolută Δ rI = / r3 – r60 / înregistrată pe far nu este mai mare de 1,0 mrad (Δ rI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.   Totuși, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, dar mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < Δr1 ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării, astfel cum se prevede la punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului descris mai jos, pentru stabilizarea poziției părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea lui corectă pe vehicul:

Aprinderea lămpii cu lumină de întâlnire timp de o oră (tensiunea se reglează conform specificației de la punctul 1.1.1.2).

Far stins timp de o oră.

Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute Δ rI măsurată pe primul eșantion și Δ rII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad.

Formula


(1)  Atunci când farul care face obiectul încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de poziție, acestea din urmă trebuie să rămână aprinse pe toată durata încercării. În cazul unei lămpi indicatoare de direcție, aceasta trebuie să funcționeze în mod intermitent, cu timpii de aprindere și de stingere aproximativ egali.

(2)  Dacă două sau mai multe filamente se aprind simultan atunci când farul este utilizat drept avertizor luminos, această utilizare nu trebuie considerată drept o utilizare normală a celor două filamente aprinse simultan.

(3)  NaCMC reprezintă carboximetil celuloză sodică, în mod obișnuit notată CMC. NaCMC utilizată în amestecul de praf trebuie să aibă un grad de substituție de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

(4)  Toleranța referitoare la cantitate se datorează necesității de a obține un poluant care se întinde corect pe toate dispersoarele din material plastic.

(5)  50 V este situat la 375 mm sub HV pe linia verticală v-v pe ecran la o distanță de 25 m.


ANEXA 6

CERINȚE APLICABILE FARURILOR CARE CONȚIN DISPERSOARE DIN MATERIAL PLASTIC – ÎNCERCĂRI ALE DISPERSOARELOR SAU EȘANTIOANELOR DE MATERIALE ȘI ALE FARURILOR COMPLETE

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.   Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament satisfac specificațiile indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.   Cele două eșantioane de faruri complete furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament și care conțin dispersoare din material plastic satisfac specificațiile indicate la punctul 2.6 de mai jos în ceea ce privește materialul dispersoarelor.

1.3.   Eșantioanele dispersoarelor din materiale plastice sau eșantioanele de materiale, împreună cu reflectorul în fața căruia trebuie să fie montate dispersoarele (după caz), sunt supuse încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.   Cu toate acestea, dacă producătorul farului poate demonstra că produsul a avut deja un rezultat pozitiv la încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau la încercări echivalente în conformitate cu un alt regulament, acele încercări nu se repetă; doar încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1 sunt obligatorii.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la schimbări de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei noi eșantioane (dispersoare) fac obiectul a cinci cicluri de schimbare a temperaturii și umidității (UR = umiditate relativă), conform următorului program:

3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % UR;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR;

15 ore la –30 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR;

3 ore la 80 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele se mențin la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR timp de cel puțin patru ore.

Notă: Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioade de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru a evita efectele șocului termic.

2.1.2.   Măsurători fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Măsurătorile fotometrice vor fi executate pe eșantioane înainte și după încercare.

Aceste măsurători vor fi efectuate utilizând o lampă standard, la următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau a unui far cu lumină de întâlnire/de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor concepute pentru circulație pe partea stângă);

Emax pentru lumina de drum a unui far cu lumină de drum sau a unui far cu lumină de întâlnire/de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare dintre eșantioane nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele procedurii fotometrice.

2.2.   Rezistența la agenții atmosferici și chimici

2.2.1.   Rezistența la agenții atmosferici

Trei noi eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) sunt expuse radiației unei surse care are o repartiție energetică spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane se interpun filtre adecvate pentru a reduce pe cât posibil radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Eșantioanele vor fi expuse la o iluminare energetică de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pentru o perioadă de timp astfel încât energia luminoasă primită de acestea să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În incintă, temperatura măsurată pe panoul negru așezat la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. Pentru a asigura o expunere constantă, eșantioanele trebuie să se rotească în jurul sursei de radiație cu o viteză cuprinsă între 1 și 5 1/min.

Eșantioanele sunt supuse unei pulverizări cu apă distilată având o conductivitate mai mică de 1 mS/m la o temperatură de 23 °C ± 5 °C, conform următorului ciclu:

pulverizare:

5 minute;

uscare:

25 minute.

2.2.2.   Rezistența la agenții chimici

Ca urmare a încercării descrise la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurătoarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, fața exterioară a celor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2 cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestec pentru încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procentaj în volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și, după 10 secunde, se aplică timp de 10 minute pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicate pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul de țesătură este impregnat din nou cu amestec, astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână mereu identică cu cea a amestecului de încercare specificat.

În timpul perioadei de aplicare, se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a se evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Curățare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistență la detergenți) la o temperatură de 23 °C ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite, atent, cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, apoi se șterg cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenții atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă nicio fisură, zgârietură, spărtură, deformare, iar media variațiilor transmisiei

Formula
, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu depășește 0,020 (Δ tm ≤ 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte urme de atac chimic care ar putea provoca o variație a difuziunii fluxului, iar variația medie

Formula
, măsurată la cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu depășește 0,020

(Δ dm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Fața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) se încălzește la 50 °C ± 5 °C și apoi se imersează 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și alcătuit din 99 de părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La finalul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor este curățată cu ajutorul unei cârpe umede.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Fața exterioară a acestor trei eșantioane este frecată apoi ușor, timp de un minut, cu o țesătură de bumbac impregnată într-un amestec alcătuit din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procent în volum), apoi uscată în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După efectuarea acestor două încercări succesive, valoarea medie a variației în transmisie

Formula
măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, nu depășește 0,010 (Δ tm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Fața exterioară a celor trei noi eșantioane (dispersoare) este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare:

variațiile:

Formula

și în difuziune:

Formula

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4 de mai sus. Valoarea medie a acestora pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât: Δ tm ≤ 0,100; Δ dm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de aderență a eventualelor acoperiri

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

Se incizează o suprafață de 20 mm × 20 mm din acoperirea unui dispersor cu o lamă de ras sau cu un ac, astfel încât să se obțină o grilă formată din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului este suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de aderență de 2 N/(cm de lățime) ±20 % măsurată în condițiile standardizate specificate în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime minimă de 25 mm, este presată pe suprafața pregătită conform dispozițiilor de la punctul 2.5.1, timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, extremitatea benzii adezive este supusă unei tensiuni până la echilibrarea forței de aderență pe suprafața considerată printr-o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ±0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate deteriorări semnificative ale părții cu grilă. Deteriorările la intersecțiile pătratelor sau la marginile inciziilor sunt admise, cu condiția ca suprafața deteriorată să nu depășească 15 % din suprafața cu grilă.

2.6.   Încercări ale farului complet care conține un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice efectuate pe un far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise la punctele B 50 L și HV și nici să fie mai mici de 10 % din valorile minime prescrise la punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe partea stângă, punctele luate în considerare sunt B 50 R, HV și 75 L).

2.6.2.   Încercarea de aderență a unei eventuale acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

3.   VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

În ceea ce privește calitatea materialelor utilizate la fabricarea dispersoarelor, farurile aparținând unei serii vor fi considerate conforme cu prezentul regulament, dacă:

3.1.1.   după încercarea de rezistență la agenți chimici și încercarea de rezistență la detergenți și hidrocarburi, partea exterioară a eșantioanelor nu prezintă fisuri, spărturi sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

3.1.2.   după încercarea descrisă la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare specificate la punctul 2.6.1.2 se încadrează în limitele prescrise de prezentul regulament pentru conformitatea producției.

3.2.   Dacă rezultatele încercării nu îndeplinesc cerințele, încercările sunt repetate pe un alt eșantion de faruri selectate aleatoriu.

APENDICELE 1

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE

Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane de materiale furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament).

Tabelul A

Eșantioane –încercări

Dispersoare sau eșantioane de materiale

Dispersoare

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

1.1.

Fotometrie limitată (punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.1.

Schimbare de temperatură (punctul 2.1.1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.2.

Fotometrie limitată (punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.2.1.

Măsurarea transmisiei

x

x

x

x

x

x

x

x

x

 

 

 

 

1.2.2.

Măsurarea difuziunii

x

x

x

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.3.

Agenți atmosferici (punctul 2.2.1)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.3.1.

Măsurarea transmisiei

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.

Agenți chimici (punctul 2.2.2)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.1.

Măsurarea difuziunii

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.5.

Detergenți (punctul 2.2.1)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6.

Hidrocarburi (punctul 2.3.2)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6.1.

Măsurarea transmisiei

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.7.

Deteriorare (punctul 2.4.1)

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.1.

Măsurarea transmisiei

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.2.

Măsurarea difuziunii

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.8.

Aderență (punctul 2.5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

Încercări pe faruri complete (furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament).

Tabelul B

 

Far complet

Eșantion nr.

1

2

2.1.

Deteriorare (punctul 2.6.1.1)

x

 

2.2.

Fotometrie (punctul 2.6.1.2)

x

 

2.3.

Aderență (punctul 2.6.2)

 

x

APENDICELE 2

Metoda de măsurare a difuziunii Și a transmisiei luminii

1.   ECHIPAMENT (a se vedea figura)

Lumina unui colimator K cu o semidivergență

Formula

este limitat de o diafragmă DT cu o deschidere de 6 mm, în fața căreia este așezat suportul eșantionului.

O lentilă convergentă acromatică L2, ale cărei aberații sferice sunt corectate, leagă diafragma DT și receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie să fie astfel încât să nu diafragmeze lumina difuzată de eșantion într-un con cu semiunghiul la vârf β/2 = 14°.

O diafragmă circulară DD cu unghiurile α/2= 1° și α max / 2 = 12° se plasează într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală opacă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibil să se îndepărteze această parte centrală a diafragmei din fasciculul luminos astfel încât aceasta să revină exact în poziția originală.

Distanța L2 DT și lungimea focală F2 (1) a lentilei L2 trebuie să fie alese astfel încât imaginea lui DT să acopere în întregime receptorul R.

Pentru un flux incident inițial de 1 000 de unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai mare de 1 unitate.

2.   MĂSURĂTORI

Trebuie efectuate următoarele citiri:

Lectură

Cu eșantion

Cu partea centrală a DD

Cantitatea reprezentată

T1

nu

nu

Fluxul incident citit inițial

T2

da (înaintea încercării)

nu

Fluxul transmis de noul material într-un câmp de 24 °C

T3

da (după încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul încercat într-un câmp de 24 °C

T4

da (înaintea încercării)

da

Fluxul difuzat de materialul nou

T5

da (după încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul încercat

Image 65

(1)  Pentru L2 se recomandă folosirea unei distanțe focale de aproximativ 80 mm.

APENDICELE 3

METODĂ DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1.   ECHIPAMENT DE ÎNCERCARE

1.1.   Pistol pentru pulverizat

Pistolul pentru pulverizat utilizat este prevăzut cu o duză cu un diametru de 1,3 mm permițând un debit al lichidului de 0,24 ±0,02 l/minut la o presiune de operare de 6,0 bari – 0, +0,5 bari.

În aceste condiții de operare, modelul de jet obținut trebuie să aibă diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafață expusă degradării, la o distanță de 380 mm ± 10 mm față de duză.

1.2.   Amestec de încercare

Amestecul de încercare este compus din:

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr, cu o granulozitate cuprinsă între 0 și 0,2 mm și o distribuție aproape normală, având un factor unghiular de 1,8-2.

Duritatea apei nu depășește 205 g/m3 pentru un amestec cuprinzând 25 g de nisip pentru un litru de apă.

2.   ÎNCERCARE

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă o dată sau de mai multe ori acțiunii jetului de nisip produs în modul descris mai sus. Jetul va fi pulverizat aproape perpendicular pe suprafața de încercat.

Deteriorarea va fi verificată cu ajutorul unuia sau mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor care urmează să fie încercate. Amestecul va fi pulverizat până când variația difuziunii luminii pe eșantion (eșantioane), măsurată conform metodei descrise în apendicele 2, este astfel încât:

Formula

Pot fi utilizate mai multe eșantioane de referință pentru a se verifica omogenitatea degradării pe întreaga suprafață care urmează să fie încercată.

APENDICELE 4

ÎNCERCAREA DE ADERENȚĂ A BENZII ADEZIVE

1.   OBIECT

Această metodă permite determinarea în condiții standardizate a forței liniare de aderență a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

2.   PRINCIPIU

Măsurare a forței necesare pentru a dezlipi o bandă adezivă de pe o placă de sticlă la un unghi de 90°.

3.   CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICATE

Temperatura ambiantă trebuie să fie la 23 °C ± 5 °C, iar umiditatea relativă de 65 ± 15 % (HR).

4.   EPRUBETE

Înainte de încercare, rola-eșantion a benzii adezive se condiționează timp de 24 de ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Pentru fiecare rolă, se efectuează încercarea pe cinci eprubete de 400 mm lungime. Aceste eprubete vor fi prelevate din role după înlăturarea primelor trei înfășurări.

5.   PROCEDURA

Încercarea se efectuează în condițiile ambiante specificate la punctul 3.

Se prelevă cinci eprubete, derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în următoarele 15 secunde astfel:

Se aplică progresiv banda pe o placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nicio bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune excesivă.

Se lasă ansamblul să stea timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

Se dezlipește eprubeta de placă pe circa 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa eprubetei.

Se fixează placa și se rabatează la 90° extremitatea liberă a benzii. Forța se aplică astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage pentru a dezlipi cu viteza de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

6.   REZULTATE

Cele cinci valori obținute se așază în ordine, iar valoarea medie trebuie reținută ca rezultat al măsurătorii. Această valoare va fi exprimată în Newtoni/cm de lățime a benzii.


ANEXA 7

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate a fi îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, după caz, dacă diferențele nu depășesc abaterile de fabricație inevitabile.

În ceea ce privește performanța fotometrică, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată dacă, atunci când este încercată performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și prevăzut cu o lampă cu incandescență standard:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate în sens defavorabil cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III abaterea maximă poate fi respectiv:

B 50 L (sau R):

0,2 lx echivalent 20 %

0,3 lx echivalent 30 %

Zona III:

0,3 lx echivalent 20 %

0,45 lx echivalent 30 %

sau dacă

1.2.2.1.   pentru o lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse în HV (cu o toleranță de 0,2 lx) și în raport cu această dreaptă, într-un punct din fiecare zonă delimitată pe ecranul de măsurare (la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (or R) (1) (cu o toleranță de 0,1 lx), 75 R (sau L), 50 V, 25 R, 25 L și pe întreaga suprafață a zonei IV care nu este mai mare de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L;

1.2.2.2.   și dacă, pentru o lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei isolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și –20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.2 al prezentului regulament. Marcajul de referință nu este luat în considerare.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, alinierea farului poate fi modificată, cu condiția ca axa luminii să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1° la dreapta sau la stânga.

1.2.4.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, încercările pe far sunt repetate utilizând o altă lampă cu incandescență standard.

1.2.5.   Farurile cu defecte vizibile nu sunt luate în considerare.

1.2.6.   Marcajul de referință nu este luat în considerare.

1.3.   Coordonatele cromatice sunt respectate atunci când farul este prevăzut cu o lampă cu incandescență setată la temperatura de culoare de Standard A.

Performanțele fotometrice ale farului care emite o lumină galben selectiv atunci când este prevăzut cu o lampă cu incandescență fără culoare sunt reprezentate de valorile incluse în acest regulament, înmulțite cu 0,84.

2.   PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare, se aleg la întâmplare patru faruri. Primul eșantion din două faruri este marcat cu litera A, iar cel de-al doilea eșantion dintr-un grup de două este marcat cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.   eșantion A

A1

:

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

A2

:

pentru ambele faruri, mai mult de 0 %

dar nu mai mult de 20 %

se trece la eșantionul B

2.1.1.2.   eșantion B

B1

:

pentru ambele faruri 0 %

2.1.2.   sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se solicită restabilirea conformității producției cu cerințele (punerea în conformitate), dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.   eșantion A

A3

:

pentru un far, nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 20 %

dar nu mai mult de 30 %

2.2.1.2.   eșantion B

B2

:

în cazul lui A2

pentru un far, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

B3

:

în cazul lui A2

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, peste 20 %

dar nu mai mult de 30 %

2.2.2.   sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 13, în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe aceste faruri sunt următoarele:

2.3.1.   eșantion A

A4

:

pentru un far, nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 30 %

A5

:

pentru ambele faruri, peste 20 %

2.3.2.   eșantion B

B4

:

în cazul lui A2

pentru un far, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 20 %

B5

:

în cazul lui A2

pentru ambele faruri, mai mult de 20 %

B6

:

în cazul lui A2

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, peste 30 %

2.3.3.   sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   EȘANTIONARE REPETATĂ

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, este necesar să se efectueze o nouă eșantionare, alegând un al treilea eșantion C compus din două faruri și un al patrulea eșantion D compus din două faruri, alese din stocul produs după punerea în conformitate, în termen de două luni de la notificare.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.   eșantion C

C1

:

pentru un far 0 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

C2

:

pentru ambele faruri, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

se trece la eșantionul D

3.1.1.2.   eșantion D

D1

:

în cazul lui C2

pentru ambele faruri 0 %

3.1.2.   sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se solicită restabilirea conformității producției (punere în conformitate), dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.   eșantion D

D2

:

în cazul lui C2

pentru un far, peste 0 %

dar nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, nu mai mult de 20 %

3.2.1.2.   sau dacă nu se îndeplinesc condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C:

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 13 în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.   eșantion C

C3

:

pentru un far, nu mai mult de 20 %

pentru celălalt far, peste 20 %

C4

:

pentru ambele faruri, mai mult de 20 %

3.3.2.   eșantion D

D3

:

în cazul lui C2

pentru un far, 0 % sau peste 0 %

pentru celălalt far, mai mult de 20 %

3.3.3.   sau dacă nu se îndeplinesc condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

4.   MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE

Pentru a verifica modul în care se modifică pozițiile verticale ale liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

Unul dintre farurile din eșantionul A după metoda de eșantionare descrisă în figura 1 din prezenta anexă este supus încercării conform procedurii descrise la punctul 2.1 al anexei 5, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 5.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar nu este mai mare de 2,0 mrad, al doilea far al eșantionului A este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad. Cu toate acestea, dacă această valoare de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, cele două faruri ale eșantionului B fac obiectul aceleiași proceduri, iar valoarea Δ r pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1

Image 66

2 dispozitive

Prima selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane

2 dispozitive

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul B

SFÂRŞIT

Alinierea

Producătorului i se cere să-şi repună producţia în conformitate cu cerinţele

2 dispozitive

A doua selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane C&D

2 dispozitive

Rezultate posibile pentru eşantionul A

Rezultate posibile pentru eşantionul C

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul D

SFÂRŞIT

se trece la aliniere

Rezultate posibile pentru eşantionul D

Rezultate posibile pentru eşantionul B

Retragerea omologării

Abaterea maximă [%] în direcţia nefavorabilă în raport cu valorile-limită


(1)  Limitele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.


10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/113


Numai textele originale CEE/ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE/ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 19 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor de ceață față ale vehiculelor motorizate

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 2 la seria 03 de amendamente — Data intrării în vigoare: 19 august 2010

CUPRINS:

REGULAMENTUL

 

Introducere

0.

Domeniul de aplicare

1.

Definiții

2.

Cerere de omologare

3.

Marcaje

4.

Omologarea

5.

Specificații generale

6.

Iluminarea

7.

Culoarea

8.

Verificarea disconfortului (a orbirii cauzate de lămpile de ceață)

9.

Modificări ale tipului de lămpi de ceață față și prelungirea omologării

10.

Conformitatea producției

11.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

12.

Încetarea definitivă a producției

13.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale serviciilor administrative

14.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Fișă de comunicare

Anexa 2 –

Cerințe privind toleranțele pentru procedura de control al conformității producției

Anexa 3 –

Exemple de dispunere a elementelor mărcilor de omologare pentru lămpi de ceață față din clasa B și clasa F3

Anexa 4 –

Geometria ecranului și a rețelei de măsurare

Anexa 5 –

Încercări privind stabilitatea în funcționare a caracteristicilor fotometrice ale lămpilor de ceață față

Anexa 6 –

Cerințe pentru lămpi de ceață față care încorporează dispersoare din material plastic

Anexa 7 –

Cerințe minime privind procedura de control al conformității producției

Anexa 8 –

Cerințe minime privind selectarea eșantioanelor efectuată de către un inspector

Anexa 9 –

Definiția și claritatea marginii de separație la lămpile de ceață față și procedura de orientare prin utilizarea acestei margini

Anexa 10 –

Prezentare generală a perioadelor operaționale privind încercarea de stabilitate a caracteristicilor fotometrice

Anexa 11 –

Centru de referință

Anexa 12 –

Cerințe în cazul folosirii unui modul (unor module) LED sau a generatoarelor de lumină

INTRODUCERE

Prezentul regulament (1) se aplică lămpilor de ceață față, care pot să încorporeze dispersoare din sticlă sau din material plastic. Regulamentul cuprinde două clase distincte.

Lampa de ceață față inițială, aparținând clasei „B” de la început, a fost actualizată pentru a include sistemul de coordonate unghiular cu modificarea valorilor pertinente în tabelul fotometric corespunzător. În această clasă, pot fi incluse numai sursele de lumină specificate în Regulamentul nr. 37.

Clasa „F3” este destinată ameliorării performanțelor fotometrice. În special, au fost mărite lățimea fasciculului luminos și intensitatea luminoasă minimă sub linia H-H (punctul 6.4.3) și a fost introdus controlul intensității luminoase maxime în prim-plan. Deasupra liniei H–H, intensitatea luminii difuze este redusă pentru a îmbunătăți vizibilitatea. Suplimentar, această clasă poate să includă tipuri de fascicule adaptive ale căror performanțe variază în funcție de condițiile de vizibilitate.

Ca urmare a introducerii clasei „F3”, au fost aduse cerințelor următoarele modificări pentru a le face similare celor ale farurilor:

(a)

valorile fotometrice sunt specificate ca intensități luminoase în sistem de coordonate unghiular;

(b)

sursele de lumină pot fi selectate în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 37 (surse de lumină cu filament incandescent) și cu cele din Regulamentul nr. 99 (surse de lumină cu descărcare în gaz). De asemenea, pot fi utilizate module cu diode emițătoare de lumină (LED) și sisteme de iluminat cu distribuția luminii;

(c)

definițiile marginii de separație și a gradientului;

(d)

cerințele fotometrice permit utilizarea de fascicule cu distribuție asimetrică.

0.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică lămpilor de ceață față pentru vehicule din categoriile L3, L4, L5, L7, M, N și T (2).

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

1.1.   definițiile din Regulamentul nr. 48 și din seriile lui de amendamente intrate în vigoare la data formulării cererii pentru omologarea de tip se aplică și prezentului regulament;

1.2.   „dispersor” înseamnă elementul cel mai exterior al lămpii de ceață față (al unității), care permite trecerea luminii prin suprafața iluminantă;

1.3.   „acoperire” înseamnă orice material sau materiale care se aplică într-un strat sau în mai multe straturi pe fața exterioară a dispersorului;

„lămpi de ceață față de tipuri diferite” înseamnă lămpi de ceață față care prezintă diferențe esențiale între ele, de exemplu:

1.4.1.   denumirea sau marca comercială;

1.4.2.   apartenența la „clase” diferite (B sau F3) pentru care sunt valabile dispoziții fotometrice speciale:

1.4.3.   caracteristicile sistemului optic; (schema optică de bază, tipul/categoria sursei de lumină, modul LED, sistem de iluminat cu distribuția luminii DLS etc.);

1.4.4.   includerea unor componente capabile să modifice efectele optice prin reflexie, refracție, absorbție și/sau deformare în timpul funcționării și a unui dispozitiv de reglare a intensității luminoase, dacă este cazul;

1.4.5.   categoria lămpii (lămpilor) cu incandescență utilizată (utilizate) conform listei din Regulamentul nr. 37 sau din Regulamentul nr. 99 și/sau codul (codurile) de identificare specific (specifice) al (ale) modulului LED sau al (ale) generatorului de lumină (după caz);

1.4.6.   materialele din care sunt realizate dispersoarele și acoperirea, dacă există;

1.4.7.   Cu toate acestea, un dispozitiv destinat instalării pe partea stângă a vehiculului și dispozitivul corespunzător destinat instalării pe partea dreaptă a vehiculului trebuie considerate ca fiind de același tip;

1.5.   „culoarea luminii emise de dispozitiv”: definițiile culorii luminii emise formulate în Regulamentul nr. 48 și în seriile lui de amendamente în vigoare la data formulării cererii pentru omologarea de tip se aplică prezentului regulament;

1.6.   trimiterile făcute în prezentul regulament la sursele de lumină standard (etalon) și la Regulamentele nr. 37 și nr. 99 fac trimitere la Regulamentele nr. 37 și nr. 99 și la seria de amendamente ale acestora aflate în vigoare în momentul depunerii cererii de omologare de tip.

2.   CERERE DE OMOLOGARE

2.1.   Cererea de omologare se prezintă de către deținătorul mărcii de fabricație sau comerciale sau de către reprezentantul său acreditat în mod corespunzător.

Cererea pentru fiecare tip de lampă ceață față este însoțită de:

desene în triplu exemplar suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și reprezentând o vedere frontală a lămpii de ceață față și conținând detalii corespunzătoare privind componentele optice, dacă este cazul, precum și o secțiune transversală; desenele trebuie să indice spațiul rezervat pentru marca de omologare;

2.2.1.1.   în cazul în care lampa de ceață față este echipată cu reflector reglabil, se precizează poziția (pozițiile) de montare a lămpii de ceață față în raport cu solul și planul median longitudinal al vehiculului, dacă farul este destinat utilizării exclusive în poziția (pozițiile) respectivă (respective);

pentru încercarea materialului plastic din care sunt confecționate dispersoarele:

13 dispersoare;

2.2.2.1.1.   șase din aceste dispersoare se pot înlocui cu șase eșantioane de material, cu dimensiuni de cel puțin 60 mm × 80 mm, cu o suprafață exterioară plană sau convexă care să prezinte în partea centrală o zonă preponderent de plană (cu raza de curbură de cel puțin 300 mm) măsurând cel puțin 15 mm × 15 mm;

2.2.2.1.2.   fiecare din aceste dispersoare sau eșantioane de material trebuie să fie fabricat prin metoda utilizată la producția de serie;

2.2.2.1.3.   un reflector la care se pot monta dispersoarele în conformitate cu instrucțiunile producătorului;

2.2.3.   materialele din care sunt confecționate dispersoarele și, după caz, produsele de acoperire trebuie să fie însoțite de raportul de încercare al caracteristicilor acestor materiale și produse de acoperire, în cazul în care acestea au fost deja supuse încercărilor.

În cazul lămpilor de ceață față din clasa B:

2.3.1.   o specificație tehnică succintă care să cuprindă categoria lămpii cu incandescență utilizate, după cum este prevăzut în Regulamentul nr. 37 și în seriile sale de amendamente aflate în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip, chiar dacă lampa cu incandescență nu poate fi înlocuită;

2.3.2.   două eșantioane din fiecare tip de lampă de ceață față, unul din eșantioane fiind destinat instalării pe partea stângă a vehiculului, celălalt fiind destinat instalării pe partea dreaptă a vehiculului.

În cazul lămpilor de ceață față din clasa F3:

2.4.1.   o specificație tehnică succintă care să cuprindă categoria de sursă (surse) de lumină utilizată (utilizate); această (aceste) categorie (categorii) de sursă de lumină trebuie prevăzută (prevăzute) în Regulamentul nr. 37 sau în Regulamentul nr. 99 și în seriile de amendamente ale acestora aflate în vigoare la momentul depunerii cererii de omologare de tip, chiar dacă sursa de lumină nu poate fi înlocuită;

2.4.2.   în cazul unui (unor) modul (module) LED sau a unui generator de lumină, trebuie precizat codul specific de identificare al modulului. Desenul trebuie sa conțină detalii suficiente pentru a permite identificarea modulului și poziția prevăzută pentru codul de identificare și pentru marca comercială a solicitantului;

trebuie specificate marca și tipurile de balast (balasturi) și/sau reglajul sursei de lumină, după caz:

2.4.3.1.   în cazul unei lămpi de ceață față adaptive, o descriere succintă a dispozitivului de reglare a intensității luminoase;

2.4.3.2.   în cazul utilizării unui dispozitiv de reglare a intensității luminoase a sursei care nu face parte din echipament, tensiunea (tensiunile) de alimentare cu toleranțele aferente sau plaja totală de tensiuni la bornele dispozitivului de control al sursei de lumină;

2.4.4.   dacă lampa de ceață față este prevăzută cu modul (module) LED sau cu un sistem de iluminat cu distribuția luminii, trebuie prezentată o specificație tehnică succintă. Aceste informații trebuie să cuprindă numărul de piesă atribuit de producător, un desen în care să fie indicate dimensiunile și mărimile electrice și fotometrice de referință, o indicație privind conformitatea sursei de lumină cu cerințele privind radiațiile UV de la punctul 4.6 din anexa 12 la prezentul regulament, un raport de încercare oficial cu privire la cerințele specificate la punctul 5.9 din prezentul regulament, precum și fluxul luminos de referință;

2.4.5.   în cazul în care este utilizat un sistem de iluminat cu distribuția luminii, se precizează care componente ale acestui sistem sunt destinate să producă fasciculul de ceață față. În plus, se prezintă o specificație tehnică succintă care să cuprindă enumerarea traseului (traseelor) luminoase și a componentelor optice aferente, precum și informații privind generatorul (generatoarele) de lumină suficiente pentru a permite identificarea acestora. Aceste informații trebuie să cuprindă numărul de piesă atribuit de producător, un desen cu dimensiunile și mărimile electrice și fotometrice de referință și un raport de încercare oficial cu referire la cerințele specificate la punctul 5.9 din prezentul regulament;

în cazul în care se utilizează o sursă de lumină cu descărcare în gaz:

2.4.6.1.   un balast, care poate fi integrat total sau parțial în lampa de ceață față;

2.4.6.2.   pentru omologarea unui sistem de iluminat cu distribuția luminii care utilizează o sursă de lumină cu descărcare în gaz neînlocuibilă neomologată în conformitate cu Regulamentul nr. 99, două eșantioane ale sistemului, incluzând generatorul de lumină și un balast din fiecare tip utilizat, după caz;

2.4.7.   în cazul unui (unor) module LED sau al unui sistem de iluminat cu distribuția luminii și dacă nu a fost întreprinsă nicio măsură pentru a proteja lampa de ceață față în cauză sau componentele din material plastic ale sistemului de iluminat cu distribuția luminii de radiațiile UV (descărcare în gaz) ale sursei de lumină, de exemplu prin filtre din sticlă absorbantă a radiațiilor UV:

un eșantion din fiecare material pertinent. Acesta trebuie să aibă o geometrie similară cu cea a lămpii de ceață față sau a sistemului de iluminat cu distribuția luminii supus încercării. Fiecare eșantion de material trebuie să aibă același aspect și, după caz, să fi fost supus aceluiași tratament de suprafață – ca și lampa de ceață față care urmează să fie omologată;

2.4.8.   în cazul omologării, în conformitate cu punctul 2.4.8 și/sau în conformitate cu punctul 5.9, a unei lămpi de ceață față conținând dispersoare din plastic și/sau având componente optice interne din material plastic care au fost deja supuse încercărilor:

materialele constitutive ale dispersoarelor, ale acoperirilor sau ale componentelor optice interne trebuie să fie însoțite de un raport (rapoarte) de încercare ale rezistenței acestora la radiațiile UV;

2.4.9.   două eșantioane din fiecare tip de lampă de ceață față, unul din eșantioane fiind destinat instalării pe partea stângă a vehiculului, celălalt fiind destinat instalării pe partea dreaptă a vehiculului sau o pereche asortată de lămpi de ceață față.

2.4.10.   un echipament de control al sursei de lumină, după caz;

2.4.11.   un dispozitiv de reglare a intensității sau un generator care produce aceleași semnale, după caz.

2.5.   Autoritatea competentă trebuie să verifice dacă există condiții corespunzătoare pentru asigurarea efectuării unui control eficient al conformității producției înainte de acordarea omologării de tip.

3.   MARCAJE

3.1.   Eșantioanele unui tip de lampă ceață față sau ale sistemului de iluminat cu distribuția luminii supuse omologării trebuie să poarte următoarele inscripții clare, lizibile și de neșters:

(a)

marca de fabrică sau comercială a solicitantului;

(b)

un marcaj indicând clasa lămpii de ceață față,

iar în cazul lămpilor de ceață față din clasa F3:

(a)

modulul LED sau codul de identificare specific al generatorului de lumină, după caz.

3.2.   Pe dispersor și pe corpul principal al lămpii (3) trebuie să existe spațiu suficient pentru marca de omologare și simbolurile aferente menționate la punctul 3; acest spații trebuie să fie indicate pe desenele menționate la punctul 2.2.1.

3.3.   Marca de omologare poate fi amplasată pe partea interioară sau exterioară (transparentă sau nu) a lămpii, care nu poate fi separată de partea transparentă iluminantă a acesteia; în cazul unui sistem de iluminat cu lumină distribuită cu dispersoare exterioare care sunt încorporate în traseul luminos, această condiție este considerată ca fiind satisfăcută dacă marca de omologare este amplasată cel puțin pe generatorul de lumină și pe traseul luminos sau pe blindajul său de protecție. În orice caz, marca trebuie să fie vizibilă în momentul în care lampa este montată pe vehicul sau cel puțin în momentul în care o parte mobilă precum capota motorului sau portbagajul sau una dintre portiere sunt deschise.

În cazul lămpilor de ceață față din clasa F3:

3.4.1.   În cazul unui sistem de iluminat cu lumină distribuită, pe generatorul (generatoarele) de lumină sunt indicate tensiunea și puterea nominale, iar în cazul utilizării unui sistem electronic de reglaj al intensității luminoase care nu face parte din dispozitiv, pe generatorul (generatoarele) de lumină sunt indicate numele sau marca comercială a producătorului și numărul de piesă.

3.4.2.   În cazul lămpilor cu modul (module) LED, pe lampă sunt indicate tensiunea nominală, puterea nominală și codul specific de identificare al modulului sursei de lumină.

Pe modulul (modulele) LED prezentate împreună cu cererea de omologare a lămpii:

3.5.1.   trebuie să fie indicată marca de fabricație sau comercială a solicitantului, care trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters;

3.5.2.   trebuie să fie indicat codul specific de identificare al modulului, care trebuie să fie perfect lizibil și de neșters.

Codul specific de identificare trebuie să înceapă cu literele „MD” pentru „Modul” urmate de marca de omologare fără cercul prevăzut la punctul 4.2.1; codul specific de identificare trebuie să fie indicat în desenele menționate la punctul 2.2.1, iar în cazul utilizării unor module LED diferite, trebuie urmat de simboluri și caractere suplimentare. Marca de omologare nu trebuie să fie identică cu cea de pe lampa în care este utilizat modulul, însă ambele marcaje trebuie să provină de la același solicitant.

3.6.   În cazul utilizării unui dispozitiv de reglaj al intensității luminoase a sursei care nu face parte din modulul LED, trebuie indicat codul (codurile) specific(e) de identificare ale acestuia, tensiunea de intrare și puterea nominale.

4.   OMOLOGAREA

4.1.   Generalități

4.1.1.   În cazul în care toate eșantioanele din același tip de lampă de ceață față prezentate în conformitate cu punctul 2 de mai sus îndeplinesc dispozițiile prezentului regulament, se acordă omologarea.

4.1.2.   În cazul în care s-a constatat că lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate respectă dispozițiile mai multor regulamente, se poate aplica o marcă de omologare internațională unică, cu condiția ca fiecare dintre farurile grupate, combinate sau reciproc încorporate să respecte dispozițiile care le sunt aplicabile.

4.1.3.   Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent, 03) indică seria amendamentelor care includ cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului până la momentul eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de lampă de ceață față reglementată prin prezentul regulament, cu excepția extinderii omologării la un dispozitiv care diferă de acela care este deja omologat numai prin culoarea luminii emise.

4.1.4.   Omologarea, prelungirea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de lampă de ceață față în temeiul prezentului regulament sunt comunicate părților contractante ale acordului din 1958 care pun în aplicare acest regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament, completată în conformitate cu punctul 2.2 din prezentul regulament.

4.1.5.   Pe orice lampă de ceață față care se conformează unui tip omologat în temeiul prezentului regulament se aplică în spațiile menționate la punctul 3.2, pe lângă marca prevăzută la punctul 3.1, încă o marcă de omologare, astfel cum este prevăzut la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos.

4.2.   Structura mărcii de omologare

Marca de omologare este compusă din:

o marcă de omologare internațională constând din:

4.2.1.1.   un cerc, în interiorul căruia se află litera „E”, urmat de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (4); și de

4.2.1.2.   numărul de omologare în conformitate cu punctul 4.1.3;

următorul simbol (simboluri) suplimentar (suplimentare):

4.2.2.1.   pe lămpile de ceață față care îndeplinesc cerințele din prezentul regulament, în cazul:

(a)

clasei B, litera „B”;

(b)

clasei F3, simbolul „F3”;

4.2.2.2.   pe lămpile de ceață față care au încorporat un dispersor din material plastic, grupul de litere „PL” aplicat în apropierea simbolurilor prevăzute la punctul 4.2.2.1 de mai sus;

în toate cazurile, modul de utilizare aplicat în timpul procedurii de încercare prevăzute la punctul 1.1.1 din anexa 5 și tensiunile admisibile în conformitate cu punctul 1.1.2 din anexa 5 se indică pe certificatele de omologare și pe fișa de comunicare transmisă țărilor care sunt părți contractante la acord și care aplică prezentul regulament.

În cazurile corespunzătoare, dispozitivul se marchează după cum urmează:

4.2.2.3.1.   pe unitățile care îndeplinesc cerințele din prezentul regulament și sunt proiectate astfel încât filamentul (filamentele) unei funcții să nu se aprindă simultan cu cel al oricărei alte funcții cu care poate fi încorporată reciproc, în interiorul mărcii de omologare se adaugă o bară oblică (/) după simbolul aferent funcției respective;

4.2.2.3.2.   cu toate acestea, în cazul în care numai lampa de ceață față și lumina de întâlnire nu se aprind simultan, bara oblică se aplică după simbolul pentru lampa de ceață, acest simbol fiind aplicat fie separat, fie la capătul unei combinații de simboluri;

4.2.2.3.3.   la unitățile care îndeplinesc cerințele prezentate în anexa 5 la prezentul regulament numai atunci când sunt alimentate cu o tensiune de 6 V sau 12 V, se aplică lângă dulia lămpii cu incandescență un simbol compus din numărul 24 barat de o cruce oblică (×);

4.2.2.4.   încorporarea reciprocă a luminii de întâlnire cu lampa de ceață față este posibilă dacă sunt respectate dispozițiile din Regulamentul nr. 48;

4.2.2.5.   lămpile de ceață față din clasa F3 cu distribuție asimetrică a luminii și care nu pot fi montate interschimbabil pe ambele părți ale vehiculului, trebuie să poarte o săgeată care să indice exteriorul vehiculului;

4.2.2.6.   cele două cifre ale numărului de omologare (în prezent 03) care indică seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data eliberării omologării pot figura în apropierea simbolurilor adiționale de mai sus;

4.2.2.7.   mărcile și simbolurile menționate la punctele 4.2.1 și 4.2.2 sunt lizibile și de neșters, chiar și după ce lampa de ceață față este montată pe vehicul.

4.3.   Dispunerea elementelor mărcii de omologare

4.3.1.   Lămpi independente

Anexa 3 la prezentul regulament oferă exemple de dispuneri ale elementelor mărcii de omologare împreună cu simbolurile adiționale menționate mai sus.

4.3.2.   Lămpi grupate, combinate sau incorporate reciproc

Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă de omologare internațională unică, compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E”. urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea, precum și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată într-un loc oarecare pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu condiția ca:

4.3.2.1.1.   să fie vizibilă și după ce lămpile au fost instalate;

4.3.2.1.2.   nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi care corespunde unui regulament în temeiul căruia s-a acordat omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data eliberării omologării și, în cazul în care este necesar, săgeata corespunzătoare sunt aplicate:

4.3.2.2.1.   fie pe suprafața emițătoare de lumină corespunzătoare;

4.3.2.2.2.   fie în grup, astfel încât fiecare din lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc să fie clar identificabile.

4.3.2.3.   Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise pentru cele mai mici dintre marcajele individuale de către regulamentul în temeiul căruia a fost acordată omologarea.

4.3.2.4.   Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. O aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr de omologare altor tipuri de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate menționate de prezentul regulament.

4.3.2.5.   Figura 3 din anexa 3 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a elementelor mărcilor de omologare pentru lămpi de iluminare grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile adiționale menționate mai sus.

În cazul lămpilor ale căror dispersoare sunt utilizate pentru diferite tipuri de lămpi de ceață față și care pot fi reciproc încorporate sau grupate cu alte lămpi, se aplică dispozițiile de la punctul 4.3.2.

4.3.3.1.   De asemenea, în cazurile în care se utilizează același dispersor pentru tipuri diferite de lămpi, acesta poate purta diferitele mărci de omologare corespunzătoare diferitelor tipuri de lămpi de ceață față sau ansambluri de lămpi, cu condiția existenței spațiului necesar descris la punctul 3.2 pe corpul principal al lămpii, chiar dacă acesta nu poate fi separat de dispersor, și cu condiția ca pe acesta să fie aplicate mărcile de omologare corespunzătoare funcțiilor efective.

În cazul în care diferitele tipuri de lămpi de ceață față au corpul principal identic, acesta poate să poarte mărci de omologare diferite.

4.3.3.2.   Anexa 3, figura 4, la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a elementelor pentru mărcile de omologare corespunzătoare cazului de mai sus.

5.   SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.   Fiecare eșantion de lampă de ceață față prezentat în conformitate cu punctul 2.2 trebuie să îndeplinească cerințele prescrise la punctele 6 și 7 din prezentul regulament.

Lămpile de ceață față trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în condiții normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse, să continue să funcționeze corect și să-și păstreze caracteristicile prescrise în prezentul regulament. Poziția corectă a dispersorului trebuie marcată în mod clar, iar dispersorul și reflectorul sunt astfel asigurate pentru a preveni orice rotație în timpul utilizării. Conformitatea cu cerințele prezentei secțiuni trebuie verificată prin inspecție vizuală și, acolo unde este cazul, prin montaj de probă.

5.2.1.   Lămpile de ceață față trebuie să fie dotate cu un dispozitiv care să permită reglajul acestora pe vehicule în conformitate cu regulile aplicabile. Un astfel de dispozitiv nu trebuie montat la componentele la care reflectorul și dispersorul nu pot fi separate, considerând că utilizarea acestor componente este limitată la vehiculele la care reglarea lămpii de ceață față poate fi realizată prin alte mijloace. În cazul în care o lampă de ceață față și o altă lampă frontală, fiecare dotată cu sursă proprie de lumină, sunt asamblate pentru a forma un ansamblu compus, dispozitivul de reglare trebuie să permită reglarea separată a fiecărui sistem optic.

5.2.2.   Aceste dispoziții nu se aplică ansamblurilor de lămpi de ceață față ale căror reflectoare sunt indivizibile. Pentru acest tip de ansamblu se aplică cerințele de la punctele 6.3.4 sau 6.4.3, după caz.

5.3.   Pentru a se asigura că în timpul exploatării nu se produc modificări excesive ale performanțelor fotometrice, trebuie efectuate încercări suplimentare, în conformitate cu cerințele specificate în anexa 5.

5.4.   Dacă dispersorul lămpii de ceață față este din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate în conformitate cu cerințele specificate în anexa 6.

5.5.   În cazul utilizării surselor de lumină care pot fi înlocuite:

(a)

suportul sursei de lumină este în conformitate cu caracteristicile specificate în Publicația nr. 60061 a CEI. Se aplică fișa de date a suportului relevantă pentru categoria de surse de lumină utilizată;

(b)

sursa de lumină trebuie să poată fi montată ușor în lampa de ceață față;

(c)

construcția dispozitivului este realizată astfel încât sursa (sursele) de lumină să nu poată fi montată (montate) în nicio altă poziție decât cea corectă.

În cazul clasei B, lampa de ceață față trebuie să fie dotată cu o lampă cu incandescență omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 37, chiar dacă lampa cu incandescență nu poate fi înlocuită. Orice lampă cu incandescență omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 37 poate fi utilizată, cu condiția să nu fie prevăzută nicio restricție privind utilizarea în Regulamentul nr. 37 și în seria de amendamente ale acestuia, în vigoare în momentul depunerii cererii pentru omologarea de tip.

5.6.1.   Chiar dacă nu poate fi înlocuită, lampa cu incandescență trebuie să respecte cerințele specificate la punctul 5.6.

În cazul clasei F3, trebuie folosite următoarele sursele de lumină:

5.7.1.   una sau mai multe surse de lumină înlocuibile omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 37 sau cu Regulamentul nr. 99 și cu seriile aferente de amendamente ale acestora aflate în vigoare la momentul depunerii cererii de omologare de tip;

5.7.2.   și/sau unul sau mai multe module LED cărora le sunt aplicabile cerințele specificate în anexa 12 la prezentul regulament. Respectarea acestor cerințe se verifică prin încercări;

5.7.3.   și/sau generatoare de lumină cărora le sunt aplicabile cerințele specificate în anexa 12 la prezentul regulament. Respectarea acestor cerințe se verifică prin încercări.

5.8.   Chiar dacă nu pot fi înlocuite, aceste surse de lumină trebuie să respecte cerințele specificate la punctul 5.7.

În cazul unui modul LED sau al unui generator de lumină, se verifică dacă:

5.9.1.   prin construcție modulul (modulele) LED sau generatorul (generatoarele) de lumină nu pot fi montate în altă poziție decât cea corectă;

5.9.2.   module diferite de sursă de lumină, dacă există, nu sunt interschimbabile în cadrul aceleiași carcase a lămpii;

5.9.3.   modulul (modulele) LED sau generatorul (generatoarele) de lumină sunt asigurate împotriva autodemontării.

5.10.   În cazul lămpilor de ceață față dotate cu o sursă (surse) de lumină având un flux luminos de referință mai mare de 2 000 de lumeni, acest fapt se menționează la punctul 10 al fișei de comunicare prezentată în anexa 1.

Dacă dispersorul lămpii de ceață față este din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate în conformitate cu cerințele specificate în anexa 6.

5.11.1.   Rezistența la radiațiile UV a componentelor de transmitere a luminii din material plastic situate în interiorul lămpii de ceață față face obiectul unor încercări în conformitate cu punctul 2.7 din anexa 6.

5.11.2.   Încercările prevăzute la punctul 5.11.1 nu sunt necesare dacă se utilizează tipuri de surse de lumină cu radiație UV slabă, după cum este specificat în Regulamentul nr. 99 sau în anexa 12 la prezentul regulament, sau dacă au fost luate măsuri de protecție împotriva radiațiilor UV a principalelor componente ale lămpii, de exemplu prin filtre din sticlă.

5.12.   Lampa de ceață față și sistemul său aferent de balast sau de reglare a intensității luminoase a sursei nu trebuie să genereze radiații sau perturbații ale circuitelor electrice de natură să provoace disfuncții ale altor sisteme electrice sau electronice ale vehiculului (5).

5.13.   Lămpile de ceață față concepute să funcționeze în permanență cu un dispozitiv suplimentar de control al intensității luminoase emise sau care, utilizând o sursă de lumină comună, sunt reciproc încorporate cu altă funcție și sunt concepute să funcționeze în permanență cu un dispozitiv suplimentar de control al intensității luminoase sunt permise.

5.14.   În cazul clasei F3, trebuie verificate claritatea și liniaritatea marginii de separație, în conformitate cu cerințele specificate în anexa 9.

6.   ILUMINAREA

6.1.   Lămpile de ceață față trebuie proiectate astfel încât să ofere iluminare, limitând însă efectul de orbire.

6.2.   Intensitatea luminoasă produsă de o lampă de ceață față se măsoară la 25 m distanță cu ajutorul unei celule fotoelectrice având o suprafață utilă ce poate fi încadrată într-un pătrat cu latura de 65 mm.

Punctul HV este centrul sistemului de coordonate având axa polară verticală. Linia h este orizontala care trece prin punctul HV (a se vedea anexa 4 la prezentul regulament).

În cazul lămpilor de ceață față din clasa B:

Se utilizează o lampă cu incandescență standard incoloră (etalon), după cum se precizează în Regulamentul nr. 37, din categoria specificată de fabricant, care poate fi furnizată de fabricant sau de solicitant.

6.3.1.1.   În timpul încercării lămpii de ceață față alimentarea electrică a lămpii cu incandescență trebuie reglată în așa fel încât să fie obținut fluxul luminos de referință, după cum este specificat în fișa tehnică corespunzătoare din Regulamentul nr. 37.

6.3.1.2.   În timpul încercării lămpii de ceață față prevăzută cu o lampă cu incandescență ce nu poate fi înlocuită, tensiunea la bornele lămpii de ceață față se reglează la 12,0 V.

6.3.2.   Lampa de ceață față este considerată ca fiind satisfăcătoare dacă sunt îndeplinite cerințele fotometrice pentru cel puțin o lampă cu incandescență standard.

Ecranul de măsurare pentru reglajul vizual (a se vedea anexa 4 la prezentul regulament) trebuie poziționat la o distanță de 10 m sau de 25 m în fața lămpii de ceață față.

6.3.3.1.   Fasciculul trebuie să producă pe acest ecran de măsurare, pe o lățime de minim 5,0° de o parte și de alta a liniei v, o margine de separație simetrică și aproape orizontală pentru a permite reglajul vizual vertical.

6.3.3.2.   Lampa de ceață față este astfel direcționată încât marginea de separație pe ecranul de măsurare să fie situată la 1,15° sub linia h.

6.3.4.   Când este astfel reglată, lampa de ceață față respectă cerințele stabilite la punctul 6.3.5.

6.3.5.   Iluminarea (a se vedea anexa 4, punctul 2.1) satisface cerințele următoare:

Linii sau zone desemnate

Poziția verticală (*1)

Poziția orizontală (*1)

Intensitatea luminoasă

Valabile pentru

Linia 1

15° U la 60°U

0 °

maxim 100 cd

întreaga linie

Zona A

0°la 1,75°U

5°L la 5°R

minimum 62 cd

întreaga zonă

Zona B

0°la 3,5°U

26°L la 26°R

maxim 400 cd

întreaga zonă

Zona C

3,5°U la 15°U

26°L la 26°R

maxim 250 cd

întreaga zonă

Zona D

1,75°D la 3,5°D

12°L la 12°R

minimum 1 250  cd

maxim 8 000  cd

cel puțin un punct pe fiecare linie verticală

Zona E

1,75°D la 3,5°D

12°L la 22°R

şi

12°R la 22°R

minimum 600 cd

maxim 8 000  cd

cel puțin un punct pe fiecare linie verticală

Iluminarea se măsoară în lumină albă sau în lumină galbenă selectivă, după cum prevede producătorul, pentru a se utiliza lampa de ceață față în regim normal de funcționare.

În zonele B sau C, nu sunt permise variații ale intensității luminoase care împiedică obținerea unei vizibilități satisfăcătoare.

6.3.6.   Pentru distribuția luminoasă specificată în tabel la punctul 6.3.5, spoturi mici sau benzi luminoase înguste individuale care nu depășesc 160 cd sunt permise in interiorul zonei situată mai sus de 15°, atât timp cât acestea nu prezintă un unghi conic cu deschiderea de mai mare de 2° sau cu lățimea mai mare de 1°. Dacă apar spoturi sau benzi multiple, acestea trebuie să fie separate printr-un unghi de minimum 10°.

6.4.   În cazul lămpilor de ceață față din clasa F3

În funcție de sursa de lumină, se aplică următoarele condiții:

în cazul surselor de lumină cu incandescență care pot fi înlocuite:

6.4.1.1.1.   lampa de ceață față trebuie să respecte cerințele specificate la punctul 6.4.3 din prezentul regulament pentru cel puțin un set complet de lămpi standard (etalon) adecvate, care pot fi furnizate de fabricant sau de solicitant.

În cazul lămpilor cu incandescență alimentate direct de instalația electrică a vehiculului:

Lampa de ceață față se verifică cu ajutorul unei lămpi cu incandescență standard incoloră (etalon), după cum se precizează în Regulamentul nr. 37.

În timpul încercării lămpii de ceață față alimentarea electrică a lămpii (lămpilor) cu incandescență trebuie reglată în așa fel încât să fie obținut fluxul luminos de referință, după cum este specificat în fișa tehnică corespunzătoare din Regulamentul nr. 37;

6.4.1.1.2.   în cazul unui sistem care utilizează un dispozitiv de reglare a intensității luminoase a sursei care face parte din lampă, la bornele de intrare ale lămpii trebuie aplicată tensiunea indicată de fabricant. Mărimea fotometrică măsurată trebuie multiplicată cu factorul 0,7 înainte de verificarea conformității;

6.4.1.1.3.   în cazul unui sistem care utilizează un dispozitiv de reglare a intensității luminoase a sursei care nu face parte din lampă, tensiunea indicată de fabricant trebuie aplicată la bornele de intrare ale dispozitivului respectiv de reglare a intensității luminoase a sursei. Laboratorul de încercări cere solicitantului să furnizeze dispozitivul special de reglare a intensității luminoase a sursei necesar pentru alimentarea sursei de lumină și pentru funcțiile aferente. Identificarea acestui dispozitiv, dacă este cazul, precum și tensiunea aplicată, inclusiv toleranțele, sunt specificate în fișa de comunicare indicată în anexa 1 la prezentul regulament. Mărimea fotometrică măsurată trebuie multiplicată cu factorul 0,7 înainte de verificarea conformității;

6.4.1.2.   în cazul unei surse de lumină cu descărcare în gaz:

După cum se specifică în Regulamentul nr. 99, se utilizează o sursă de lumină standard care a suferit un proces de îmbătrânire de minimum 15 cicluri, în conformitate cu punctul 4 din anexa 4 la Regulamentul nr. 99.

În timpul încercării lămpii de ceață față, tensiunea la bornele balastului trebuie reglată pentru a menține 13,5 V pentru un sistem de 12 V sau la tensiunea specificată de solicitant, cu o toleranță de ±0,1 V.

Valoarea intensității luminoase măsurate trebuie multiplicată cu factorul 0,7 înainte de verificarea conformității.

Fluxul luminos de referință al sursei de lumină cu descărcare în gaz poate fi diferit de cel specificat în Regulamentul nr. 99. În acest caz, valoarea intensității luminoase trebuie corectată în mod corespunzător;

6.4.1.3.   în cazul surselor de lumină care nu pot fi înlocuite:

Toate măsurătorile lămpilor de ceață față echipate cu surse de lumină care nu pot fi înlocuite trebuie efectuate la 6,3 V, 13,2 V or 28,0 V sau la altă tensiune a vehiculului specificată de solicitant. Laboratorul de încercări poate cere solicitantului să îi furnizeze sursa de tensiune specială necesară alimentării surselor luminoase. Tensiunile de încercare se aplică la bornele de intrare ale lămpii. Valoarea intensității luminoase măsurate trebuie multiplicată cu factorul 0,7 înainte de verificarea conformității;

6.4.1.4.   în cazul modulelor LED:

Toate măsurările lămpilor de ceață față echipate cu modul (module) LED se efectuează la 6,3 V, 13,2 V sau la 28,0 V respectiv, cu excepția unor dispoziții contrare din prezentul regulament. Modulele LED acționate printr-un dispozitiv electronic de reglare a intensității luminoase a sursei trebuie măsurate conform specificațiilor solicitantului.

Valoarea intensității luminoase măsurate trebuie multiplicată cu factorul 0,7 înainte de verificarea conformității;

6.4.1.5.   conformitatea cu cerința de la punctul 5.9.1 trebuie verificată cel puțin în raport cu valorile din liniile 3 și 4 din tabelul de la punctul 6.4.3.

Reglaje fotometrice și condiții de măsurare:

6.4.2.1.   ecranul de măsurare pentru reglajul vizual (a se vedea anexa 4 punctul 2.2) trebuie poziționat la o distanță de 10 m sau de 25 m în fața lămpii de ceață față;

6.4.2.2.   fasciculul trebuie să producă pe acest ecran de măsurare, pe o lățime de minim 5,0° de o parte și de alta a liniei v, o margine de separație simetrică și aproape orizontală pentru a permite reglajul vizual vertical. În cazul în care reglajul vizual creează probleme sau nu conduce la poziționări reproductibile, trebuie aplicată procedura instrumentală descrisă la punctul 5 din anexa 9, urmată de o confirmare a calității marginii de separație, cum este specificat la punctul 6.4.2.3;

6.4.2.3.   claritatea marginii de separație trebuie verificată în conformitate cu cerințele de la punctul 4.1.2 din anexa 9. Valoarea lui G nu trebuie să fie mai mică de 0,08.

Liniaritatea marginii de separație se verifică în conformitate cu cerințele de la punctul 4.1.3 din anexa 9, iar acea parte a liniei de separație care servește la reglajul vertical trebuie să fie orizontală de la 3° la stânga la 3° la dreapta liniei v-v. Liniaritatea este considerată satisfăcătoare dacă pozițiile verticale ale punctelor de inflexiune determinate conform metodei descrise pa punctul 3.2 din anexa 9 la 3° la stânga și la dreapta liniei v-v nu se abat cu mai mult de ± 0,20°;

6.4.2.4.   lampa de ceață față trebuie ajustată astfel încât marginea de separație pe ecran este la 1° sub linia h în conformitate cu cerințele de la punctul 2 din anexa 9.

6.4.3.   Cerințe fotometrice

Atunci când este reglată astfel, lampa de ceață față trebuie să corespundă cerințelor din tabelul de mai jos (a se vedea, de asemenea, punctul 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament):

Linii sau zoned esemnate

Poziția verticală (*2)

deasupra liniei h: +

dedesubtul liniei h: –

Poziția orizontală (*2)

la stânga de linia v: –

la dreapta de linia v: +

Intensitatea

luminoasă

(în cd)

Valabile pentru

Punctul 1, 2 (*3)

+60 °

±45 °

maximum 60

toate punctele

Punctul 3, 4 (*3)

+40 °

±30 °

Punctul 5, 6 (*3)

+30 °

±60 °

Punctul 7, 10 (*3)

+20 °

±40 °

Punctul 8, 9 (*3)

+20 °

±15 °

Linia 1 (*3)

+8 °

–26 ° la +26 °

maximum 90

întreaga linie

Linia 2 (*3)

+4 °

–26 ° la +26 °

maximum 105

întreaga linie

Linia 3

+2 °

–26 ° la +26 °

maximum 170

întreaga linie

Linia 4

+1 °

–26 ° la +26 °

maximum 250

întreaga linie

Linia 5

0 °

–10 ° la +10 °

maximum 340

întreaga linie

Linia 6 (*4)

–2,5 °

de la 5° spre interior la 10° spre exterior

minimum 2 000

întreaga linie

Linia 7 (*4)

–6,0 °

de la 5° spre interior la 10° spre exterior

<50 % din valoarea maximă pe linia 6

întreaga linie

Linia 8L și R (*4)

–1,5 ° la –3,5 °

–22 ° și +22 °

minimum 800

unul sau mai multe puncte

Linia 9L și R (*4)

–1,5 ° la –4,5 °

–35 ° și +35 °

minimum 320

unul sau mai multe puncte

Zona D

–1,5 ° la –3,5 °

–10 ° la +10 °

maximum 8 400

întreaga zonă

6.4.3.1.   Iluminarea se măsoară în lumină albă sau colorată, după cum prevede solicitantul pentru utilizarea lămpii de ceață față în regim normal. Nu sunt permise variații ale omogenității de natură să afecteze vizibilitatea satisfăcătoare în zona situată deasupra liniei 5 de la 10° la stânga la 10° la dreapta.

6.4.3.2.   La cererea solicitantului, pot fi testate separat două lămpi de ceață față care formează o pereche asortată și care corespunde dispozițiilor de la punctul 4.2.2.5. În acest caz, cerințele specificate pentru liniile 6, 7, 8, 9 și zona D în tabelul de la punctul 6.4.3 se aplică pentru jumătatea sumei valorilor măsurate pentru lămpile de ceață față pentru partea dreaptă și, respectiv, pentru partea stângă. Totuși, fiecare dintre cele două lămpi de ceață față se întâlnesc la cel puțin 50 % din valoarea minimă cerută pentru linia 6.

6.4.3.3.   În zona situată între liniile 1 și 5 în figura 3 din anexa 4, fasciculul trebuie să prezinte o distribuție practic uniformă a luminii. Nu sunt permise variații ale intensității luminoase de natură să afecteze vizibilitatea satisfăcătoare între liniile 6, 7, 8, și 9.

6.4.3.4.   Pentru distribuția luminoasă specificată în tabel la punctul 6.4.3, spoturi mici sau benzi luminoase înguste individuale care nu depășesc 120 cd sunt permise în interiorul zonei care include punctele de măsurare de la 1 la 10 sau în interiorul zonei dintre liniile 1 și 2, atât timp cât acestea nu prezintă un unghi conic cu deschiderea de mai mare de 2° sau cu lățimea mai mare de 1°. Dacă apar spoturi sau benzi multiple, acestea trebuie să fie separate printr-un unghi de minimum 10°.

6.4.3.5.   Dacă nu se îndeplinesc cerințele specificate de intensitate luminoasă, se permite o modificare a poziției marginii de separație în gama de toleranță ± 0,5° vertical și/sau ± 2° orizontal. În poziția modificată trebuie îndeplinite toate cerințele fotometrice.

Alte cerințe fotometrice

6.4.4.1.   În cazul lămpilor de ceață față dotate cu surse de lumină cu descărcare în gaz, intensitatea luminoasă trebuie să depășească 800 cd în punctul de măsurare situat la 0° față de orizontală și la 2° D față de verticală, la patru secunde după activarea lămpii de ceață față care anterior fusese dezactivată 30 de minute sau mai mult.

Pentru adaptarea la ceață deasă sau la condiții similare de vizibilitate redusă, este permisă variația automată a intensității luminoase, cu condiția ca:

(a)

un dispozitiv electronic de reglare a intensității luminoase să fie încorporat în sistemul de funcționare al lămpii de ceață față;

(b)

toate intensitățile să varieze în mod proporțional.

La verificarea conformității cu dispozițiile punctului 6.4.1.1.2, sistemul este considerat acceptabil, dacă intensitățile luminoase se situează între 60 % și 100 % din valorile specificate în tabelul de la punctul 6.4.3.

6.4.4.2.1.   În fișa de comunicare (anexa 1, punctul 10) se inserează o mențiune corespunzătoare.

6.4.4.2.2.   Serviciul tehnic responsabil cu omologarea de tip verifică dacă sistemul permite variații automate, astfel încât să fie obținută o bună iluminare a drumului și să nu se genereze niciun disconfort pentru conducătorul auto sau pentru ceilalți participanți la trafic.

6.4.4.2.3.   Măsurătorile fotometrice se efectuează în conformitate cu instrucțiunile solicitantului.

7.   CULOAREA

Culoarea luminii emise de lampa de ceață față trebuie să fie albă sau galben selectiv, după preferința solicitantului. Culoarea galben selectiv a fasciculului, dacă este cazul, poate fi obținută prin culoarea sursei de lumină, prin dispersorul lămpii de ceață față sau prin orice alt mijloc corespunzător.

7.1.   Caracteristicile colorimetrice ale lămpii de ceață față se măsoară aplicând tensiunile specificate la punctele 6.3 și 6.4.

8.   VERIFICAREA DISCOMFORTULUI (A ORBIRII CAUZATE DE LĂMPILE DE CEAȚĂ)

Disconfortul prin orbire cauzat de lampa de ceață față se verifică (6).

9.   MODIFICĂRI ALE TIPULUI DE LAMPĂ DE CEAȚĂ FAȚĂ ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de lampă de ceață față este adusă la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea acestui tip de lampă de ceață față. În acest caz, departamentul administrativ poate:

9.1.1.   estima că este improbabil ca modificările efectuate să aibă consecințe negative importante și că, în orice caz, lampa de ceață față respectă în continuare cerințele;

sau

9.1.2.   să solicite un alt proces-verbal de încercare serviciului tehnic care se ocupă cu efectuarea încercărilor.

9.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, este notificată părților la acord care aplică prezentul regulament prin procedura indicată la punctul 4.1.4 de mai sus.

9.3.   Autoritatea competentă care emite prelungirea omologării atribuie un număr de serie pentru o astfel de extindere și informează ulterior celelalte părți ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conform cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

10.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

10.1.   Lămpile de ceață față omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să corespundă tipului omologat prin îndeplinirea condițiilor specificate la punctele 6 și 7 din prezentul regulament și în anexa 7.

10.2.   Pentru a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 10.1, trebuie efectuate verificări adecvate ale producției.

Titularul omologării trebuie în special:

10.3.1.   să asigure existența unor proceduri pentru controlul eficient al calității produselor;

10.3.2.   să aibă acces la echipamentul de control necesar verificării conformității pentru fiecare tip aprobat;

10.3.3.   să se asigure că rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele respective rămân disponibile pentru o perioadă care urmează a fi stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

10.3.4.   să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercări, pentru a verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, luând în considerare variația producției industriale;

10.3.5.   să se asigure că pentru fiecare tip de produs, sunt efectuate cel puțin încercările prevăzute în anexa 6 la prezentul regulament, cu toleranțele specificate în anexa 2;

10.3.6.   să se asigure că orice prelevare a eșantioanelor care dovedește neconformitatea în cadrul respectivului tip de încercare este urmată de o nouă eșantionare și de încercări suplimentare. Se iau toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției respective.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității aplicate fiecărei unități de producție.

10.4.1.   Cu ocazia fiecărei inspecții, se prezintă inspectorului extern procesele-verbale de testare și de supraveghere a producției.

10.4.2.   Inspectorul poate alege, prin sondaj, eșantioane pentru a fi testate în laboratorul constructorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele încercărilor proprii ale producătorului.

10.4.3.   Dacă nivelul calității nu pare satisfăcător sau dacă pare necesar să se verifice valabilitatea încercărilor efectuate prin aplicarea punctului 10.4.2, inspectorul prelevă eșantioane pentru a le trimite serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare de tip, utilizând criteriile specificate în anexa 7 la prezentul regulament, cu toleranțele prescrise în anexa 2 la prezentul regulament.

10.4.4.   Autoritatea competentă poate efectua orice test prevăzut în prezentul regulament. Aceste încercări se vor efectua pe eșantioane prelevate aleatoriu, fără a perturba angajamentele de livrare ale producătorilor și în conformitate cu criteriile specificate în anexa 7 la prezentul regulament, cu toleranțele prescrise în anexa 2 la prezentul regulament.

10.4.5.   Autoritatea competentă depune eforturi pentru a obține o frecvență de o dată la doi ani a inspecțiilor. Totuși, această frecvență se stabilește la discreția autorității competente, în funcție de încrederea în măsurile întreprinse pentru asigurarea unui control eficace al conformității producției. Dacă se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se va asigura că se iau toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției cât mai curând posibil.

10.5.   Lămpile de ceață față cu defecte aparente nu sunt luate în considerare.

11.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

11.1.   Omologarea eliberată pentru un tip de lampă de ceață față în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă, în cazul în care condițiile enunțate mai sus nu sunt respectate sau în cazul în care o lampă de ceață față care poartă marca de omologare nu corespunde tipului omologat.

11.2.   În cazul în care o parte contractantă a acordului care aplică prezentul regulament retrage o aprobare acordată anterior, partea respectivă anunță de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare conform cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul omologării încetează complet producția unei lămpi de ceață față omologată în conformitate cu prezentul regulament, acesta va informa autoritatea care a acordat omologarea. În urma primirii înștiințării, autoritățile respective trebuie să informeze în această privință celelalte părți ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conform modelului prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

13.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile semnatare ale acordului din 1958 care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirea și adresele serviciilor administrative care acordă omologări și cele ale serviciilor tehnice care răspund de efectuarea încercărilor de omologare și în atenția cărora trebuie trimise documentele emise în alte țări care atestă omologarea, prelungirea, respingerea sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției.

14.   DISPOZIȚII TRANZITORII

În cazul lămpilor de ceață față din clasa B:

14.1.1.   Începând cu data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente la prezentul regulament, nici o parte contractantă care îl aplică nu poate să refuze acordarea omologărilor în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost acesta modificat prin seria 03 de amendamente.

14.1.2.   După 24 luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai cu condiția ca lămpile de ceață față din clasa B să îndeplinească cerințele din prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

14.1.3.   După 36 luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări pentru un nou tip de lampă de ceață față numai cu condiția ca lămpile de ceață față B să îndeplinească cerințele referitoare la clasa F3 din prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

14.1.4.   Omologările acordate deja în temeiul prezentului regulament înainte de data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente rămân valabile. Cu toate acestea, după intrarea în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot interzice montajul lămpilor de ceață față echipate cu lămpi cu incandescență, dacă acestea nu satisfac cerințele din Regulamentul nr. 37.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament pot interzice montajul dispozitivelor care nu satisfac cerințele din prezentul regulament:

14.1.5.1.   pe vehiculele a căror omologare de tip sau omologare individuală a fost acordată cu mai mult de 24 de luni de la data intrării în vigoare menționată la punctul 14.1.1;

14.1.5.2.   pe vehiculele a căror primă înmatriculare a avut loc cu mai mult de 60 de luni înaintea datei de intrare în vigoare menționate la punctul 14.1.1.

După 60 luni de la data intrării în vigoare a seriei 03 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament vor refuza acordarea oricărei prelungiri a omologării, dacă lămpile de ceață față nu satisfac cerințele referitoare la clasa F3 din prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

14.1.6.1.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări pentru lămpile de ceață față pe baza seriilor 03 și 02 de amendamente la prezentul regulament, dacă aceste lămpi de ceață față sunt destinate montajului, ca piese de schimb, pe vehicule aflate în circulație.

În cazul lămpilor de ceață față din clasa F3:

14.2.1.   nicio mențiune.


(1)  Nimic din conținutul prezentului regulament nu împiedică o parte la acord care aplică prezentul regulament să interzică combinarea unei lămpi de ceață față care încorporează un dispersor din material plastic omologat în temeiul prezentului regulament cu un echipament de curățire mecanică a farurilor (cu ștergătoare).

(2)  În conformitate cu anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2 modificată prin Modif.4).

(3)  Dacă dispersorul nu poate fi separat de corpul principal al lămpii de ceață față, este suficient un spațiu pe dispersor sau pe corp.

(4)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Rusia, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35 (vacant), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (vacant), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (vacant), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de statele sale membre folosind simbolul CEE respectiv), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Coreea de Sud, 52 pentru Malaysia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (vacante), 56 pentru Muntenegru, 57 (vacant) și 58 pentru Tunisia.. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau a aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

(5)  Conformitatea cu cerințele pentru compatibilitate electromagnetică este în funcție de tipul vehiculului.

(*1)  Coordonatele sunt specificate în grade pentru un sistem de coordonate unghiular cu axă polară verticală.

(*2)  Coordonatele sunt specificate în grade pentru un sistem de coordonate unghiular cu axă polară verticală.

(*3)  A se vedea punctul 6.4.3.4.

(*4)  A se vedea punctul 6.4.3.2.

(6)  Această verificare va face obiectul unei recomandări destinate autorităților.


ANEXA 1

FIŞĂ DE COMUNICARE

(format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image 67

 (1)

Eliberată de:

Denumirea administrației:

Obiect (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

unui tip de lampă de ceață față în temeiul Regulamentului nr. 19.

Nr. omologării … Nr. prelungirii …

1.

Denumirea sau marca comercială a dispozitivului: …

2.

Tipul dispozitivului: …

3.

Denumirea fabricantului pentru tipul de dispozitiv: …

4.

Denumirea și adresa fabricantului: …

5.

Dacă este cazul, denumirea și adresa reprezentantului fabricantului: …

6.

Prezentat pentru omologare la: …

7.

Serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare: …

8.

Data raportului emis de către serviciul tehnic: …

9.

Numărul raportului emis de către serviciul tehnic: …

10.

Descriere sumară: …

10.1.

Clasa indicată prin marcaj corespunzător: …

… B, B/, BPL, B/PL, F3, F3, F3/, F3PL, F3/PL

10.2.

Numărul și categoria (categoriile) de lampă (lămpi) cu incandescență: …

10.3.

Modul LED: da/nu (2)

10.4.

Generator de lumină: da/nu (2)

10.5.

Modulul LED sau codul de identificare specific al generatorului de lumină: …

10.6.

Utilizarea unui dispozitiv electronic de control al intensității luminoase a sursei: (3) da/nu (2)

Alimentarea sursei de lumină: …

Caracteristicile dispozitivului de control al intensității luminoase a sursei: …

Tensiunea de intrare: …

În cazul unui dispozitiv electronic de control al intensității luminoase a sursei care nu face parte integrantă din lampă:

Caracteristicile semnalului de ieșire: …

10.7.

Culoarea luminii emise: … alb/galben selectiv (2)

10.8.

Fluxul luminos al sursei de lumină (a se vedea punctul 5.10)

mai mare de 2 000 de lumeni: … da/nu (2)

10.9.

Intensitatea luminoasă este variabilă: … da/nu (2)

10.10.

Determinarea gradientului marginii de separație (dacă a fost măsurat)

a fost efectuată la … 10 m/25 m (2)

11.

Amplasamentul mărcii de omologare: …

12.

Motivul (motivele) prelungirii (dacă este aplicabil): …

13.

Omologare acordată/prelungită/refuzată/retrasă (2)

14.

Locul: …

15.

Data: …

16.

Semnătura: …

17.

Lista documentelor depuse la serviciul administrativ care a acordat omologarea se anexează la prezenta comunicare și poate fi obținută la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/prelungit/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile din regulament referitoare la omologare).

(2)  A se tăia mențiunile necorespunzătoare.

(3)  Specificațiile privitoare la tensiuni includ toleranțele sau plaja de tensiuni indicate de fabricant și verificate prin prezenta omologare.


ANEXA 2

Cerinţe privind toleranţele pentru procedura de control al conformităţii producţiei

În cazul lămpilor de ceață față din clasa B:

1.1.   la verificarea caracteristicilor fotometrice ale oricărei lămpi de ceață față selecționată în mod aleatoriu și echipată cu o lampă cu incandescență standard, nicio valoare măsurată nu trebuie să se abată, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % din valoarea prescrisă în prezentul regulament;

1.2.   pentru înregistrări periodice, lectura se limitează la punctele B50 (1) și la colțurile din stânga și dreapta jos ale zonei D (a se vedea figura 2 în anexa 4).

În cazul lămpilor de ceață față din clasa F3:

2.1.   la verificarea caracteristicilor fotometrice ale oricărei lămpi de ceață față selectată în mod aleatoriu în conformitate cu punctul 6.4 din prezentul regulament, nicio valoare măsurată nu trebuie să se abată, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 %;

2.2.   pentru valorile măsurate din tabelul de la punctul 6.4.3 din prezentul regulament, abaterile maxime respective pot fi:

Linii sau zone desemnate

Poziția verticală (*1)

deasupra liniei h: +

dedesubtul liniei h: –

Poziția orizontală (*1)

la stânga de linia v: –

la dreapta de linia v: +

Intensitatea luminoasă (în cd)

Valabile pentru

Echivalent 20 %

Echivalent 30 %

Punctul 1, 2 (*2)

+60 °

±45 °

maximum 80

maximum 90

toate punctele

Punctul 3, 4 (*2)

+40 °

±30 °

 

 

Punctul 5, 6 (*2)

+30 °

±60 °

Punctul 7, 10 (*2)

+20 °

±40 °

Punctul 8, 9 (*2)

+20 °

±15 °

Linia 1 (*2)

+8 °

–26 ° la +26 °

maximum 110

maximum 120

întreaga linie

Linia 2 (*2)

+4 °

–26 ° la +26 °

maximum 130

maximum 140

întreaga linie

Linia 3

+2 °

–26 ° la +26 °

maximum 205

maximum 220

întreaga linie

Linia 4

+1 °

–26 ° la +26 °

maximum 300

maximum 325

întreaga linie

Linia 5

0 °

–10 ° la +10 °

maximum 410

maximum 445

întreaga linie

Linia 6

–2,5 °

–10 ° la +10 °

minimum 1 600

minimum 1 400

întreaga linie

Linia 8

L și R (*3)

–1,5 ° la –3,5 °

–22 ° și +22 °

minimum 640

minimum 560

unul sau mai multe puncte

Linia 9

L și R (*3)

–1,5 ° la –4,5 °

–35 ° și +35 °

minimum 250

minimum 225

unul sau mai multe puncte

Zona D

–1 ° la –3 °

–10 ° la +10 °

maximum 10 000

maximum 10 900

întreaga zonă

2.3.   pentru înregistrări periodice, măsurătorile fotometrice pentru verificarea conformității trebuie cel puțin să furnizeze date pentru punctele 8 și 9, valoarea maximă pe liniile 1 și 5 și valoarea minimă pe liniile 6, 8 și 9 corespunzător specificațiilor de la punctul 6.4.3 din prezentul regulament.


(1)  Punctul B 50 corespunde coordonatelor 0° orizontal și 0,86°U vertical.

(*1)  Coordonatele sunt specificate în grade pentru un sistem de coordonate unghiular cu axă polară verticală.

(*2)  A se vedea punctul 6.4.3.4 din prezentul regulament.

(*3)  A se vedea punctul 6.4.3.2 din prezentul regulament.


ANEXA 3

Exemple de dispunere a elementelor mărcilor de omologare pentru lămpi de ceaţă faţă din clasa B

Figura 1

Image 68

Dispozitivul purtând marca de omologare prezentată mai sus este o lampă de ceață față din clasa „B” omologată în Germania (E1) cu numărul 221, în conformitate cu Regulamentul nr. 19.

Numărul care figurează în apropierea simbolului „B” indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 19, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

Figura 1 indică faptul că dispozitivul este o lampă de ceață față poate fi aprinsă simultan cu orice altă lampă cu care poate fi încorporată reciproc.

Figura 2a

Image 69

Figura 2b

Image 70

Figurile 2a și 2b indică faptul că dispozitivul este o lampă de ceață față omologată în Franța (E2) cu numărul 222, în conformitate cu Regulamentul nr. 19 prevăzută cu un dispersor din material plastic și care nu poate fi aprinsă simultan cu nicio altă lampă cu care poate fi reciproc încorporată.

Notă:

Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie situate în apropierea cercului, fie deasupra, fie dedesubtul literei „E”, fie la stânga, fie la dreapta literei respective. Cifrele numărului de omologare vor fi dispuse de aceeași parte în raport cu litera „E” și orientate în același sens. Utilizarea cifrelor romane pentru numerele de omologare trebuie evitată, pentru a preveni orice confuzie cu alte simboluri.

Exemple de marcaje posibile pentru lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate situate în partea din față a vehiculului

Figura 3

Image 71

Modelul A

Modelul B

Modelul C

Modelul D

Liniile verticale și orizontale prezintă o vedere schematică a formei dispozitivului de semnalizare luminoasă. Acestea nu fac parte din marca de omologare.

Dispozitivele prezentate la modelele A și B din figura 3 poartă mărcile de omologare pentru o lampă de ceață omologată în Italia (E3) cu numărul 17120, în conformitate cu Regulamentul nr. 19.

Dispozitivele prezentate la modelele C și D din figura 3 poartă mărcile de omologare pentru o lampă de ceață omologată în Țările de Jos (E4) cu numărul 17122, în conformitate cu Regulamentul nr. 19.

Notă: Cele patru exemple prezentate în figura 3 corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare privind:

o lampă de poziție față omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

un far cu faza de întâlnire proiectată pentru circulația pe partea dreaptă și circulația pe partea stângă și cu o fază de drum cu intensitatea maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (așa cum indică numărul 30), omologat în conformitate cu seria 00 de amendamente la Regulamentul nr. 112 și incorporând un dispersor din material plastic;

o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 03 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care încorporează un dispersor din material plastic;

o lampă de direcție față din categoria 1a omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Lampă reciproc încorporată cu un far

Figura 4

Image 72

Exemplul din figura 4 corespunde marcării unui dispersor din material plastic, utilizat pentru diferite tipuri de faruri și anume:

fie:

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație și un fascicul de drum cu intensitatea luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele, omologat în Suedia (E5) în conformitate cu cerințele din Regulamentul nr. 112, modificat prin seria 00 de amendamente, reciproc încorporat cu o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 03 de amendamente la Regulamentul nr. 19;

fie:

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput pentru cele două sensuri de circulație și un fascicul de drum omologat în Suedia (E5), în conformitate cu cerințele din Regulamentul nr. 98 modificat prin seria 00 de amendamente, reciproc încorporat cu aceeași lampă de ceață față menționată mai sus;

fie chiar: unul dintre farurile de mai sus, omologat ca o singură lampă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte un singur număr de omologare valabil. Exemple de astfel de marcaje sunt prezentate în figura 5.

Figura 5

Image 73

Dispozitiv de iluminat utilizat fie ca lampă de ceață față, fie ca lampă pentru mersul înapoi

Dispozitivul purtând marca de omologare prezent în figura 6 est o lampă omologată în Belgia (E6) cu numărul 17120 și 17122, în conformitate cu Regulamentul nr. 19 și cu Regulamentul nr. 23 (lămpi pentru mersul înapoi):

Figura 6

Image 74

Una din lămpile menționate mai sus omologată ca lampă simplă poate fi utilizată numai ca lampă de ceață față sau ca lampă de mers înapoi.

exemple de dispunere a elementelor mărcilor de omologare pentru lămpi de ceaţă faţă din clasa „F3”

Figura 7

Image 75

Dispozitivul purtând marca de omologare prezentat în figura 7 este o lampă de ceață față din clasa „F3” omologată în Germania (E1) cu numărul 221, în conformitate cu Regulamentul nr. 19.

Numărul care figurează în apropierea simbolului „F3” indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 19, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

Marcajul din figura 7 indică faptul că dispozitivul este o lampă de ceață față, care poate fi aprinsă simultan cu orice altă lampă cu care poate fi încorporată reciproc.

Figura 8a

Image 76

Figura 8b

Image 77

Dispozitivul purtând marca de omologare prezentat în figurile 8a și 8b este o lampă de ceață din clasa „F3” care încorporează un dispersor din material plastic omologată în Franța (E2) cu numărul 222, în conformitate cu Regulamentul nr. 19. Numărul care figurează în apropierea simbolului „F3” indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 19, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

Figurile 8a și 8b indică faptul că dispozitivul este o lampă de ceață față care încorporează un dispersor din material plastic și care nu poate fi aprins simultan cu orice altă lampă cu care poate fi reciproc încorporat.

Notă:

Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie situate în apropierea cercului, fie deasupra, fie dedesubtul literei „E”, fie la stânga, fie la dreapta literei respective. Cifrele numărului de omologare vor fi dispuse de aceeași parte în raport cu litera „E” și orientate în același sens. Utilizarea cifrelor romane pentru numerele de omologare trebuie evitată, pentru a preveni orice confuzie cu alte simboluri.

Exemple de marcaje posibile pentru lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate situate în partea din față a vehiculului

Figura 9

Image 78

Modelul A

Modelul B

Modelul C

Modelul D

Liniile verticale și orizontale prezintă o vedere schematică a formei dispozitivului de semnalizare luminoasă. Acestea nu fac parte din marca de omologare.

Dispozitivul purtând marca de omologare prezentată la modelele A și B din figura 9 este o lampă de ceață omologată în Italia (E3) cu numărul 17120 alcătuit din:

o lampă de poziție față omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

un far cu faza de întâlnire proiectată pentru circulația pe partea dreaptă și circulația pe partea stângă și cu o fază de drum cu intensitatea maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (așa cum indică numărul 30), omologat în conformitate cu seria 00 de amendamente la Regulamentul nr. 112 și incorporând un dispersor din material plastic;

o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 03 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care încorporează un dispersor din material plastic;

o lampă de direcție față din categoria 1a omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Dispozitivul purtând marca de omologare prezentată la modelele C și D din figura 9 este un dispozitiv omologat în Țările de Jos (E4) cu numărul 17122, în conformitate cu regulamentul corespunzător și la care dispunerea mărcilor de omologare este ușor diferită de cea prezentată la modelele A și B.

Dispozitiv de iluminat utilizat fie ca lampă de ceață față, fie ca lampă pentru mersul înapoi

Dispozitivul purtând marca de omologare prezentat în figura 10 este o lampă omologată în Suedia (E5) cu numărul 17120 și 17122, în conformitate cu Regulamentul nr. 19 și cu Regulamentul nr. 23 (lămpi pentru mersul înapoi):

Figura 10

Image 79

Una din lămpile menționate mai sus omologată ca lampă simplă poate fi utilizată numai ca lampă de ceață față sau ca lampă de mers înapoi.

Lampă de ceață față încorporată reciproc cu un far

Dispozitivele purtând marcajul de omologare prezentat în figura 11 au fost omologate în Belgia (E6) cu numărul 17120 sau 17122, în conformitate cu regulamentele pertinente.

Figura 11

Image 80

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic, utilizat în diferite tipuri de faruri și anume:

fie:

un far cu un fascicul de întâlnire conceput pentru circulația pe partea dreaptă și circulația pe partea stângă și cu un fascicul de drum cu intensitatea luminoasă maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele, omologat în Belgia (E6) în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 112 (tabelul B), modificat prin seria 00 de amendamente, reciproc încorporat cu o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 03 de amendamente la Regulamentul nr. 19;

sau:

un far cu un fascicul de întâlnire conceput pentru circulația pe partea dreaptă și circulația pe partea stângă și cu un fascicul de drum omologat în Belgia (E6), în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul nr. 98 modificat prin seria 00 de amendamente, reciproc încorporat cu aceeași lampă de ceață față menționată mai sus;

fie chiar: unul dintre farurile de mai sus, omologat ca o singură lampă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte un singur număr de omologare valabil. Exemple de astfel de marcaje sunt prezentate în figura 12.

Figura 12

Image 81

Exemplul de mai sus corespunde unor dispozitive omologate în Republica Cehă (E8).

Module LED

Figura 13

MD E8 17325

Modulul LED care poartă codul de identificare prezentat în figura 13 a fost omologat împreună cu o lampă omologată în Republica Cehă (E8) cu numărul de omologare 17325.

Lămpile de ceață față ca pereche asortată

Marcajul de omologare prezentat mai jos identifică o lampă de ceață față constituind o pereche asortată și care îndeplinește cerințele din prezentul regulament. Dispozitivul care poartă marcajul de omologare prezentat în figura 14 este o lampă ce ceață față omologată în Japonia (E43) la numărul 321.

Figura 14

Image 82

ANEXA 4

GEOMETRIA ECRANULUI ŞI A REŢELEI DE MĂSURARE

1.   ECRANUL DE MĂSURARE

Coordonatele se specifică în grade pentru unghiuri sferice într-o rețea cu o axă verticală polară (a se vedea figura 1).

Figura 1

Conform standardelor CIE:

h: planuri longitudinale în jurul axei polare

v: planuri latitudinale perpendiculare pe axa polară

Image 83

Legendă:

Polar axis = axă polară

Spherical co-ordinate web = rețea de coordonate sferice

Lamp = lampă

Projection screen = ecran de proiecție

Horizon = orizont

Photometric beam axis = axa fotometrică a fasciculului

Left = stânga

Right = dreapta

Up = sus

Down = jos

2.   REȚEAUA DE MĂSURARE (a se vedea figura 2)

Rețeaua de măsurare este simetrică față de linia v-v (a se vedea tabelul de la punctul 6.4.3 din prezentul regulament). Pentru simplificare, rețeaua angulară se prezintă sub forma unei rețele rectangulare.

În cazul lămpilor de ceață față de clasa B, rețeaua de măsurare este prezentată în figura 2.

Figura 2

Distribuția luminii la lampa de ceață față de clasa B

Image 84

Legendă:

Zone = zonă

Cut-off = margine de separație

În cazul lămpilor de ceață față de clasa F3, rețeaua de măsurare este prezentată în figura 3.

Figura 3

Distribuția luminii la lampa de ceață față de clasa F3

Image 85

Legendă:

Line = linie

Zone = zonă

Cut-off = margine de separație


ANEXA 5

Încercări privind stabilitatea în funcţionare a caracteristicilor fotometrice ale lămpilor de ceaţă faţă (încercări pe lămpi de ceaţă faţă complete)

După măsurarea valorilor fotometrice conform specificațiilor din prezentul regulament în punctul de maximă iluminare din zona D (Emax) și în punctul HV, un eșantion de lampă de ceață față completă se supune la încercări de stabilitate a performanțelor fotometrice în timpul funcționării. „Lampă de ceață față completă” înseamnă lampa completă în sine, incluzând piesele componente și lămpile înconjurătoare care ar putea influența disiparea căldurii.

Încercările se efectuează:

(a)

într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură exterioară de 23 °C ± 5 °C, eșantionul de încercare fiind montat pe un suport ce reproduce instalarea corectă pe vehicul;

(b)

în cazul surselor de lumină care pot fi înlocuite: folosind surse de lumină cu incandescență de producție de masă, având cel puțin o oră de funcționare, sau surse de lumină cu descărcare în gaz de producție de masă, având cel puțin 15 ore de funcționare, sau module LED de producție de masă, având cel puțin 48 de ore de funcționare și răcite la temperatura exterioară înainte de începerea încercărilor conform specificațiilor din prezentul regulament. Se folosesc module LED furnizate de solicitant.

Echipamentul de măsurare este echivalent cu acela utilizat în cursul încercărilor de omologare a farului.

Eșantionul de încercare funcționează fără a fi demontat sau reajustat în raport cu montajul de încercare. Sursa de lumină utilizată este o sursă de lumină de categoria specificată pentru lampa de ceață față respectivă.

1.   ÎNCERCAREA STABILITĂȚII PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

Încercările se efectuează într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură exterioară de 23o C ± 5o C, lampa de ceață completă fiind montată pe un suport ce reproduce instalarea corectă pe vehicul.

1.1.   Lampă de ceață față curată

Lampa de ceață față se lasă să funcționeze timp de 12 ore punctul după cum este prevăzut la punctul 1.1.1 și se verifică în conformitate cu specificațiile de la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Lampa de ceață față se pune în funcțiune astfel:

1.1.1.1.   în cazul în care trebuie omologată doar o funcție de iluminare (lampă de ceață față), sursa de lumină corespunzătoare se aprinde pentru perioada de timp specificată (1);

1.1.1.2.   în cazul a mai mult de o funcție de iluminare (de exemplu un far cu una sau mai multe faze și/sau o lampă de ceață față): farul se supune următorului ciclu până la epuizarea perioadei de timp specificate:

(a)

15 minute, se aprinde lampa de ceață față;

(b)

5 minute, se aprind toate filamentele.

Dacă solicitantul declară că numai o funcție de iluminare se folosește la un moment dat (de exemplu numai faza de întâlnire aprinsă, sau numai faza (fazele) de drum aprinsă (aprinse), sau numai lampa de ceață față aprinsă (1)) încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea succesivă a lămpii de ceață față pentru jumătate din timp și una dintre celelalte funcții de iluminare pentru cealaltă jumătate din timpul specificat la punctul 1.1;

1.1.1.3.   În cazul lămpii de ceață față cu fază de întâlnire și una sau mai multe funcții de iluminare (una dintre acestea fiind o lampă de ceață față):

(a)

lampa de ceață față se supune următorului ciclu până la epuizarea perioadei de timp specificate:

(i)

15 minute, se aprinde sursa (sursele) de lumină a (ale) fazei de întâlnire;

(ii)

5 minute, se aprind toate sursele de lumină;

(b)

dacă solicitantul declară că lampa de ceață față se folosește numai cu faza de întâlnire sau numai cu lampa de ceață față (2) aprinse la un moment dat, încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea succesivă (3) a fazei de întâlnire jumătate din timp și a lămpii de ceață față pentru jumătate din timpul specificat la punctul 1.1. Faza (fazele) de drum se supun(e) unui ciclu de 15 minute stins și 5 minute aprins pentru jumătate din timp și în timpul funcționării fazei de întâlnire;

(c)

dacă solicitantul declară că lampa de ceață față se poate folosi numai cu faza de întâlnire sau numai cu faza (fazele) de drum (2) aprinse, sau numai cu lampa de ceață față (2) aprinsă la un moment dat, încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea succesivă (2) a fazei de întâlnire o treime din timp, a fazei (fazelor) de drum o treime din timp și a lămpii de ceață față pentru o treime din timpul specificat la punctul 1.1.

1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea de încercare se aplică la bornele eșantionului de încercare după cum urmează:

(a)

în cazul sursei (surselor) de lumină cu incandescență care pot fi înlocuite, alimentate direct de instalația electrică a vehiculului: încercarea se realizează la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V, după caz, cu excepția cazului în care solicitantul precizează că eșantionul de încercare poate fi utilizat la o tensiune diferită. În acest din urmă caz, încercarea se realizează cu sursa de lumină cu incandescență care funcționează la tensiunea cea mai mare care poate fi utilizată;

(b)

în cazul sursei (surselor) de lumină cu descărcare în gaz care pot fi înlocuite: tensiunea de încercare pentru dispozitivul de control al intensității luminoase este 13,2 ±0,1 volți pentru sistemul de alimentare al vehiculului de 12 V, sau alta, precizată în cererea de omologare;

(c)

în cazul sursei (surselor) de lumină care nu pot fi înlocuite, alimentate direct de instalația electrică a vehiculului: toate măsurătorile unităților de iluminare echipate cu surse de lumină care nu pot fi înlocuite (surse de lumină cu incandescență și/sau altele) se realizează la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V sau, respectiv, la alte tensiuni conform sistemului de alimentare al vehiculului specificată de solicitant;

(d)

în cazul surselor de lumină care pot fi înlocuite sau nu, care funcționează independent de sistemul de alimentare și care sunt pe deplin controlate de sistem sau în cazul surselor de lumină alimentate de un dispozitiv de alimentare și acționare, tensiunile de încercare, conform celor precizate mai sus se aplică la bornele de intrare ale dispozitivului respectiv. Laboratorul de încercări poate cere fabricantului dispozitivul de alimentare și acționare sau o sursă de tensiune specială pentru alimentarea sursei (surselor) luminoase;

(e)

modulul (modulele) LED se măsoară la 6,75 V, 13,2 V sau, respectiv, 28,0 V, dacă nu se precizează altfel în cadrul prezentului regulament. Modulul (modulele) LED acționate printr-un dispozitiv electronic de reglare a intensității luminoase a sursei trebuie măsurate conform specificațiilor solicitantului;

(f)

atunci când în eșantionul de încercare se grupează, se combină sau se încorporează reciproc lămpi de semnalizare care funcționează la tensiuni diferite de cele nominale de 6 V, 12 V sau, respectiv, 24 V, tensiunea se ajustează conform valorilor declarate de fabricant pentru corecta funcționare fotometrică a lămpii respective.

1.1.3.   Rezultatele încercării

1.1.3.1.   Inspectarea vizuală

După ce temperatura lămpii de ceață față s-a stabilizat la temperatura exterioară, se curăță cu o cârpă din bumbac, curată și puțin umedă, dispersoarele lămpii de ceață față și, dacă există, dispersoarele exterioare. Apoi se inspectează vizual; nu se trebuie să se observe nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare de culoare a dispersoarelor lămpii de ceață față sau a dispersoarelor exterioare, dacă există.

1.1.3.2.   Încercarea fotometrică

Pentru conformitate cu cerințele prezentului regulament, următoarele valori fotometrice se verifică în următoarele puncte:

în cazul lămpilor de ceață față din clasa „B”: în punctul HV și punctul de Imax din zona D;

în cazul lămpilor de ceață față din clasa „F3”: pe linia 5, în punctul h = 0 și în punctul de Imax din zona D.

Poate fi efectuată și o altă citire pentru a evidenția deformări ale carcasei lămpii de ceață față din cauza căldurii (schimbarea poziției marginii de margine de separație este menționată la punctul 2).

Se permite o diferență de 10 % între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înaintea încercării, incluzând toleranțele procedurii fotometrice.

1.2.   Lampă de ceață față murdară

Lampa de ceață față, supusă încercării conform specificațiilor de la punctul 1.1 se lasă să funcționeze timp de o oră, conform descrierii de la punctul 1.1.1. După pregătirea conform specificațiilor de la punctul 1.2.1, se verifică în conformitate cu specificațiile de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea lămpii de ceață față

1.2.1.1.   Amestecul utilizat la încercare

1.2.1.1.1.   Pentru lămpi de ceață față cu dispersoarele exterioare din sticlă:

amestecul de apă și un agent poluant care se aplică pe lampa de ceață față este compus din:

(a)

9 părți (în greutate) nisip silicios cu mărimea particulelor cuprinsă între 0 și 100 µm;

(b)

1 parte (în greutate) praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu mărimea particulelor cuprinsă între 0 și 100 µm;

(c)

0,2 părți (în greutate) NaCMC (4); și

(d)

o cantitate corespunzătoare de apă distilată, cu o conductivitate de S < l µS/m.

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.   Pentru lămpi de ceață față cu dispersoarele exterioare din material plastic:

amestecul de apă și agent poluant care se aplică pe lampa de ceață față este compus din:

(a)

9 părți (în greutate) nisip silicios cu mărimea particulelor cuprinsă între 0 și 100 µm;

(b)

1 parte (în greutate) praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu mărimea particulelor cuprinsă între 0 și 100 µm;

(c)

0,2 părți (în greutate) NaCMC (4);

(d)

13 părți (în greutate) de apă distilată, cu o conductivitate de S < l µS/m; și

(e)

±1 parte (în greutate) agent tensioactiv (5).

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului utilizat la încercare pe lampa de ceață față

Amestecul utilizat la încercare se aplică uniform pe întreaga suprafață care emite lumină a lămpii de ceață față și apoi se lasă să se usuce. Acest procedeu se repetă până când valoarea iluminării scade la 15-20 % din valorile măsurate pentru punctul următor, corespunzător condițiilor descrise în prezenta anexă:

punctul de Emax din zona D.

2.   VERIFICAREA MODIFICĂRII POZIȚIEI VERTICALE A MARGINII DE SEPARAȚIE SUB INFLUENȚA CĂLDURII

Încercarea constă în a verifica dacă devierea verticală a marginii de margine de separație sub influența căldurii nu depășește valoarea specificată pentru o lampă de ceață față în funcțiune.

Lampa de ceață față încercată în conformitate cu alineatul 1 se supune încercării descrise la punctul 2.1 fără să fie deplasată sau reajustată în raport cu montajul de încercare.

2.1.   Încercarea

Încercarea se efectuează într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură ambiantă de 23o C ± 5o C.

Utilizând o sursă de lumină de producție de masă, având cel puțin o oră de funcționare, lampa de ceață față se lasă să funcționeze fără să fie demontată sau reajustată în raport cu montajul de încercare. (În cadrul acestei încercări tensiunea se reglează conform cerințelor de la punctul 1.1.2). Poziția marginii de separație între un punct situat la 3,0 grade în stânga și un punct situat la 3,0 grade în dreapta liniei VV (a se vedea anexa 4 la regulament) se verifică după trei minute (r3) și, respectiv, 60 de minute (r60) pe parcursul funcționării.

Măsurarea variației poziției marginii de separație conform descrierii de mai sus se efectuează prin orice metodă care oferă o acuratețe acceptabilă și rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercării

2.2.1.   Rezultatul, exprimat în miliradiani (mrad) se consideră acceptabil atunci când valoarea absolută Δ rI = | r3 – r60 | înregistrată pe lampa de ceață față respectivă nu este mai mare de 2 mrad (Δ rI ≤ 2 mrad).

2.2.2.   Cu toate acestea, dacă valoarea este mai mare de 2 mrad dar nu mai mare de 3 mrad (2 mrad < ΔrI ≤ 3 mrad), se testează o a două lampă de ceață față conform procedurii descrise la punctul 2.1. Aceasta se realizează după ce lampa de ceață față a fost supusă la trei cicluri consecutive, după cum se descrie mai jos, pentru stabilizarea poziției părților mecanice ale lămpii de ceață față montată pe o bază reprezentativă pentru instalarea corectă pe vehicul:

(a)

funcționare a lămpii de ceață față timp de o oră. (Tensiunea se reglează conform specificațiilor de la subpunctul 1.1.2);

(b)

perioadă de pauză de o oră.

2.2.3.   Tipul de lampă de ceață față se consideră a fi acceptabil dacă valoarea medie a valorilor absolute Δ rI măsurate pe primul eșantion și Δ rII măsurate pe cel de-al doilea eșantion nu este mai mare de 2 mrad.

(Δ rI + Δ rII) / 2 ≤ 2 mrad


(1)  În cazul în care lampa de ceață față supusă încercării include lămpi de semnalizare, acestea din urmă se aprind pe întreaga durată a testului, cu excepția unei lămpi care funcționează pe timp de zi. În cazul unei lămpi de semnalizare de direcție, aceasta se aprinde în mod intermitent cu un raport aprins-stins de aproximativ unu la unu.

(2)  Dacă două sau mai multe filamente de lămpi sunt aprinse simultan când farul se aprinde intermitent, aceasta nu se consideră utilizare normală simultană a filamentelor.

(3)  Când farul supus încercării include lămpi de semnalizare, acestea din urmă se aprind pe întreaga durată a încercării. În cazul unei lămpi de semnalizare de direcție, aceasta se aprinde în mod intermitent cu un raport aprins-stins de aproximativ unu la unu.

(4)  NaCMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, cunoscută ca CMC. NaCMC utilizat în amestec are un grad de substituire (GS) de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 µP pentru o soluție de 2 % la 20 °C.

(5)  Toleranța în ceea ce privește cantitatea este necesară pentru a se obține o murdărie care se întinde corect pe toate dispersoarele din plastic.


ANEXA 6

Cerinţe pentru lămpi care încorporează dispersoare din material plastic – încercări pentru dispersoare sau eşantioane de material şi pentru lămpi complete

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.   Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 2.2.2 din prezentul regulament satisfac specificațiile menționate la punctele 2.1-2.5.

1.2.   Cele două eșantioane de lămpi complete furnizate în conformitate cu punctul 2.3 din prezentul regulament (sau punctul 2.4 din prezentul regulament, după caz) și care încorporează dispersoare din material plastic satisfac, în ceea ce privește materialul dispersoarelor, specificațiile menționate la punctul 2.6.

1.3.   Eșantioanele dispersoarelor din material plastic sau eșantioanele de material, împreună cu reflectorul căruia le sunt destinate (când este cazul), se supun încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în Tabelul A din Apendicele 1 la prezenta anexă.

Totuși, dacă fabricantul lămpii poate dovedi că produsul a trecut deja încercările prescrise la punctele 2.1-2.5, sau încercări echivalente corespunzătoare unui alt regulament, aceste încercări nu este necesar să fie repetate; sunt obligatorii doar încercările prescrise în apendicele 1, tabelul B.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la schimbările de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei eșantioane noi (dispersoare) se supun la cinci cicluri de temperatură și umiditate (UR = umiditatea relativă) în conformitate cu următorul program:

3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % UR;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR;

15 de ore la – 30 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR;

3 de ore la 80 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele se păstrează la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR timp de cel puțin patru ore.

Notă: Perioadele de o oră la 23o C ± 5o C includ perioadele de tranziție de la o temperatură la alta care sunt necesare pentru evitarea efectelor șocului termic.

2.1.2.   Măsurători fotometrice

2.1.2.1.   Metoda

Măsurătorile fotometrice se efectuează pe eșantioane înainte și după încercare. Aceste măsurători se execută, în condițiile specificate la punctele 6.3 sau 6.4 din prezentul regulament, în următoarele puncte:

în cazul lămpilor de ceață față din clasa „B”:

(a)

în punctul HV; și

(b)

punctul h = 0, v = 2° D în zona D.

în cazul lămpilor de ceață față din clasa „F3”:

(a)

intersecția liniei VV cu linia 6; și

(b)

intersecția liniei VV cu linia 4.

2.1.2.2.   Rezultate

Variațiile dintre valorile fotometrice măsurate pe fiecare eșantion înainte și după încercare nu trebuie să depășească 10 %, incluzând toleranțele procedurii fotometrice.

2.2.   Rezistența la agenții atmosferici și chimici

2.2.1.   Rezistența la agenții atmosferici

Trei eșantioane noi (dispersoare sau eșantioane de material) se expun la radiațiile unei surse cu o distribuție spectrală a energiei similară cu cea a unui corp negru la o temperatură cuprinsă între 5 500 K și 6 000 K. Se plasează filtre corespunzătoare între sursă și eșantioane, pentru a se reduce, pe cât posibil, radiațiile cu lungimi de undă mai mici decât 295 nm și mai mari decât 2 500 nm. Eșantioanele se expun unei radiații energetice de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pe un interval de timp astfel încât energia luminoasă pe care o primesc să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În incintă, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la același nivel cu eșantioanele este de 50o C ± 5o C. În scopul asigurării unei expuneri uniforme, eșantioanele se rotesc în jurul sursei de radiație cu o turație între 1 și 5 rot/min.

Eșantioanele se pulverizează cu apă distilată cu o conductivitate mai mică de 1 µS/m la o temperatură de 23o C ± 5o C, în conformitate cu următorul ciclu:

pulverizare

:

5 minute;

uscare

:

25 minute.

2.2.2.   Rezistența la agenții chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 și măsurătorile descrise la punctul 2.2.3.1, suprafața exterioară a celor trei eșantioane se tratează conform cerințelor de la punctul 2.2.2.2 cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1.

2.2.2.1.   Amestecul utilizat la încercare

Amestecul utilizat la încercare se compune din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procente în volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului utilizat la încercare

Se îmbibă o cârpă de bumbac (conform normei ISO 105) în amestecul definit la punctul 2.2.2.1 până când se saturează și, în interval de 10 secunde, se aplică pe suprafața exterioară a eșantionului, timp de 10 minute și la o presiune de 50 N/cm2, corespunzător unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, materialul textil se îmbibă din nou cu amestec, astfel încât compoziția lichidului aplicat să fie identică în continuare cu aceea a amestecului prescris pentru încercare.

Pe perioada aplicării, se permite compensarea presiunii aplicate eșantionului pentru a se preveni apariția crăpăturilor.

2.2.2.3.   Curățarea

La sfârșitul aplicării amestecului pentru încercare eșantioanele se usucă la aer și apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (rezistența la detergenți) la 23 °C ± 5 °C.

După aceea, eșantioanele se clătesc cu grijă cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități la 23 °C ± 5 °C și apoi se șterg cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenți atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte crăpături, zgârieturi, ciobiri sau deformări și variația medie a transmisiei,

Δ t = (T2 - T3) / T2,

măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 din prezenta anexă nu depășește 0,020 (Δ tm ≤ 0,020).

2.2.3.2.   după încercarea rezistenței la agenți chimici eșantioanele nu trebuie să poarte nicio urmă de depuneri chimice care pot cauza o variație a difuziei fluxului, a cărui variație medie,

Δ d = (T5 - T4) / T2,

măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 din prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,020 (Δ dm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de material) se încălzește la 50 °C ± 5 °C și apoi se scufundă pentru cinci minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și compus din 99 părți apă distilată, conținând nu mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilaril sulfonat.

La finalul încercării, eșantioanele se usucă la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane se șterge ușor timp de un minut cu o cârpă de bumbac îmbibată într-un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente în volum) și se usucă apoi în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După realizarea succesivă a celor două încercări menționate mai sus, valoarea medie a variației de transmisie:

Δt = (T2 - T3) / T2,

măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 din prezenta anexă nu depășește 0,010 (Δ tm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorare mecanică

2.4.1.   Metoda deteriorării mecanice

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane noi (dispersoare) se supune unei încercări de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 din prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

în transmisie

:

Δ t = (T2 - T3) / T2;

și în difuzie

:

Δ d = (T5 - T4) / T2.

se măsoară în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 în zona specificată la punctul 2.2.4.1.1. Valoarea medie a celor trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

Δ tm ≤ 0,010;

Δ dm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperită a dispersorului se zgârie cu o lamă de ras sau cu un ac, sub forma unei rețele de pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea exercitată asupra lamei sau acului este suficientă pentru a tăia cel puțin stratul acoperitor.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de adeziune de 2 N/(cm de lățime) ± 20 % măsurată corespunzător condițiilor standard specificate în apendicele 4 din prezenta anexă. Această bandă adezivă, care are lățimea de minim 25 mm, se presează cel puțin cinci minute pe suprafața pregătită conform prevederilor de la punctul 2.5.1.

Apoi, capătul benzii adezive se încarcă astfel încât o forță perpendiculară pe suprafața respectivă echilibrează forța de adeziune la suprafața considerată. În acest moment, se aplică benzii o viteză constantă de desprindere de 1,5 m/s ±0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Suprafața zgâriată nu prezintă deteriorări semnificative. Se permit deteriorări la intersecțiile dintre pătrate sau la marginile tăieturilor, cu condiția ca suprafața deteriorată să nu depășească 15 % din suprafața zgâriată.

2.6.   Încercări ale lămpii complete care încorporează un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorare mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de lampă nr. 1 se supune încercării descrise la punctul 2.4.1.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice prescrise în zonele A și B pentru lampa de ceață față clasa B și la liniile 2 și 5 pentru lampa de ceață față clasa F3 nu trebuie să depășească valorile maxime prescrise cu mai mult de 30 %.

2.6.2.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

Dispersorul eșantionului de lampă nr. 2 se supune încercării descrise la punctul 2.5.

2.7.   Rezistența la radiațiile emise de o sursă luminoasă

În cazul surselor de lumină cu descărcare în gaz: pentru încercarea rezistenței componentelor care transmit lumina fabricate din materiale plastice la radiația ultravioletă din interiorul lămpii de ceață față:

2.7.1.1.   Eșantioane plate din fiecare componentă din material plastic a lămpilor de ceață față care transmite lumina se expun luminii sursei luminoase cu descărcare în gaz. Parametrii, cum sunt unghiurile și distanțele acestor eșantioane sunt aceleași ca și în lampa de ceață față.

2.7.1.2.   După 1 500 de ore de expunere continuă, specificațiile colorimetrice ale luminii transmise trebuie să corespundă celor ale unei noi surse de lumină standard cu descărcare în gaz, iar suprafața eșantioanelor trebuie să nu prezinte crăpături, zgârieturi, urme de cojire sau deformări.

3.   VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

În ceea ce privește materialul utilizat pentru fabricarea dispersoarelor, lămpile dintr-o serie de fabricație se recunosc ca fiind conforme cu prezentul regulament dacă:

3.1.1.   după încercările de rezistență la agenți chimici și de rezistență la detergenți și hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă crăpături, ciobiri sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

3.1.2.   după încercarea descrisă la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare considerate la punctul 2.6.1.2 sunt în limitele prescrise prin prezentul regulament pentru conformitatea producției.

3.2.   dacă rezultatele încercărilor nu îndeplinesc cerințele, încercările se repetă pe un alt eșantion de lampă de ceață față selecționat în mod aleatoriu.

APENDICELE 1

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE

A.   Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane de material furnizate în conformitate cu punctul 2.2.2 din prezentul regulament).

Eșantioane

Dispersoare sau eșantioane de material

Dispersoare

Încercări

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

1.1

Măsurări fotometrice precizate (pct. 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

X

 

1.1.1

Schimbare de temperatură (pct. 2.1.1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

X

 

1.1.2

Măsurări fotometrice precizate (pct. 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

X

 

1.2

Măsurarea transmisiei

X

X

X

X

X

X

X

X

X

 

 

 

 

1.2.2

Măsurarea difuziei

X

X

X

 

 

 

X

X

X

 

 

 

 

1.3

Agenți atmosferici (pct. 2.2.1)

X

X

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.3.1

Măsurarea transmisiei

X

X

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4

Agenți chimici (pct. 2.2.2)

X

X

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.1

Măsurarea difuziei

X

X

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.5

Detergenți (pct. 2.3.1)

 

 

 

X

X

X

 

 

 

 

 

 

 

1.6

Hidrocarburi (pct. 2.3.2)

 

 

 

X

X

X

 

 

 

 

 

 

 

1.6.1

Măsurarea transmisiei

 

 

 

X

X

X

 

 

 

 

 

 

 

1.7

Deteriorare (pct. 2.4.1)

 

 

 

 

 

 

X

X

X

 

 

 

 

1.7.1

Măsurarea transmisiei

 

 

 

 

 

 

X

X

X

 

 

 

 

1.7.2

Măsurarea difuziei

 

 

 

 

 

 

X

X

X

 

 

 

 

1.8

Aderență (pct. 2.5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

B.   Teste pe lămpi de ceață față (furnizate în conformitate cu punctul 2.3.2 din prezentul regulament)

Încercări

Lampă față completă

Nr. eșantion

1

2

2.1

Deteriorare (pct.. 2.6.1.1)

X

 

2.2

Fotometrie (pct. 2.6.1.2)

X

 

2.3

Aderență (pct. 2.6.2)

 

X

APENDICELE 2

Metodă de măsurare a difuziei și transmisiei luminii

1.   ECHIPAMENTUL (A SE VEDEA FIGURA)

Fascicolul unui colimator K cu semidivergența β/2 = 17,4 × 10–4 rd este limitat printr-o diafragmă DT cu o deschidere de 6 mm în raport cu care se amplasează suportul pentru eșantion.

O lentilă convergentă acromatică L2 corectată împotriva aberațiilor sferice conectează diafragma DT cu receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie ales astfel încât să nu obtureze lumina difuzată de eșantion într-un con având jumătatea unghiului la vârf în valoare de ß/2 = 14°.

O diafragmă circulară DD cu unghiurile a/2 = 1° și amax/2 = 12° se plasează în planul focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală opacă a diafragmei este necesară pentru eliminarea luminii ce vine direct de la sursa de lumină. Este posibilă eliminarea părții centrale a diafragmei din fața fascicolului luminos în așa fel încât aceasta să revină exact în poziția originală.

Distanța L2 DT și distanța focală F2 (1) a lentilei L2 trebuie alese astfel încât imaginea lui DT să acopere complet receptorul R.

Când fluxul incident inițial este de 1 000 de unități, precizia absolută a fiecărei măsurători este mai bună de o unitate.

2.   MĂSURĂTORI

Se efectuează următoarele citiri:

Citire

Cu eșantion

Cu partea centrală a DD

Cantitate reprezentată

T1

nu

nu

Fluxul incident la citirea inițială

T2

da

(înainte de încercare)

nu

Fluxul transmis de noul material într-un câmp de 24 grade

T3

da

(după încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul încercat într-un câmp de 24 grade

T4

da

(înainte de încercare)

da

Fluxul difuzat de noul material

T5

da

(după încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul încercat

Image 86

Sursei de lumină


(1)  Pentru L2 se recomandă utilizarea unei distanțe focale în jur de 80 mm.

APENDICELE 3

METODA DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1.   ECHIPAMENTUL DE ÎNCERCARE

1.1.   Pulverizator

Pulverizatorul utilizat este echipat cu o duză cu diametrul de 1,3 mm care permite un debit de curgere a lichidului de 0,24 ± 0,02 l/minut la o presiune de utilizare de 6,0 bar – 0, +0,5 bar.

Jetul obținut corespunzător acestor condiții de utilizare trebuie să aibă un diametru de 170 mm ± 50 mm pe suprafața expusă deteriorării, la o distanță de 380 mm ± 10 mm față de duză.

1.2.   Amestecul utilizat la încercare

Amestecul utilizat la încercare este compus din:

nisip de cuarț de duritate 7 pe scara Mohs cu o dimensiune a granulelor între 0 și 0,2 mm cu distribuție aproape normală, având un factor angular cuprins între 1,8 și 2;

apă cu duritatea ce nu depășește 205 g/m3 pentru un amestec conținând 25 g de nisip la un litru de apă.

2.   ÎNCERCAREA

Suprafața exterioară a dispersorului lămpii se expune o dată sau de mai multe ori jetului de nisip produs conform procedurii descrise mai sus. Jetul se pulverizează aproape perpendicular pe suprafața încercată.

Deteriorarea se verifică prin intermediul unuia sau a mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersorului încercat. Amestecul se pulverizează până când variația de difuzie a luminii pe eșantionul sau eșantioanele măsurate prin metoda descrisă în apendicele 2 este astfel încât:

Δ d = (T5 – T4) / T2 ≤ 0,0250 ± 0,0025

Se pot utiliza mai multe eșantioane de referință pentru a verifica dacă întreaga suprafață încercată s-a deteriorat omogen.

APENDICELE 4

ÎNCERCAREA DE ADERENțĂ PENTRU BANDA ADEZIVĂ

1.   SCOP

Această metodă permite determinarea în condiții standard a forței liniare de adeziune a unei benzi adezive la o suprafață plană din sticlă.

2.   PRINCIPIU

Se măsoară forța necesară dezlipirii unei benzi adezive de pe o suprafață plană din sticlă la un unghi de 90o.

3.   CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICE

Condițiile exterioare ambientale sunt 23 °C ± 5 °C și o umiditate relativă (UR) de 65 % ± 15 %.

4.   COMPONENTE ÎNCERCATE

Înaintea încercării, eșantionul de rolă cu bandă adezivă se păstrează 24 de ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Din fiecare rolă se încearcă cinci bucăți de 400 mm lungime fiecare. Aceste bucăți se aleg din rolă după ce primele trei straturi au fost eliminate.

5.   PROCEDURA

Încercarea se efectuează în condițiile exterioare descrise la punctul 3.

Se prelevează cinci epruvete în timp ce banda se desfășoară radial cu o viteză de aproximativ 300 mm/s și se aplică apoi în 15 secunde de la prelevare în modul următor:

banda se aplică progresiv pe suprafața de sticlă cu o mișcare ușoară de apăsare longitudinală a degetului, fără să se exercite o presiune excesivă asupra benzii și a suprafeței de sticlă;

ansamblul se lasă timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate;

se dezlipește de pe sticlă aproximativ 25 de mm din epruvetă într-un plan perpendicular pe axa epruvetei;

se fixează sticla și se îndoaie capătul liber al benzii înapoi la 90o. Se aplică o forță astfel încât linia de separare dintre bandă și sticlă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe sticlă;

se trage banda pentru a se dezlipi cu o viteză de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

6.   REZULTATELE

Cele cinci valori obținute se aranjează în ordine și se calculează valoarea medie ca rezultat al măsurătorii. Valoarea se exprimă în Newton pe centimetrul de lățime al benzii.


ANEXA 7

Cerinţe minime privind procedura de control al conformităţii producţiei

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric în cazul în care diferențele nu depășesc inevitabilele abateri survenite în cursul procesului de fabricație care se încadrează în cerințele prezentului regulament.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea lămpilor de ceață față produse în masă nu se contestă dacă sunt satisfăcute performanțele fotometrice, conform cerințelor din anexa 2 la prezentul regulament, în funcție de clasa lămpilor de ceață față.

Dacă rezultatele încercărilor descrise anterior nu îndeplinesc cerințele, încercările asupra lămpii de ceață față se repetă folosind surse de lumină conform dispozițiilor de la punctele 6.3 sau 6.4 din prezentul regulament, după caz.

1.2.1.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, poziționarea lămpii de ceață față se poate schimba, astfel încât axa fascicolului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° spre dreapta sau stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos. În poziția modificată trebuie îndeplinite toate cerințele fotometrice.

În privința verificării schimbării poziției verticale a marginii de margine de separație sub influența căldurii, se aplică următoarea procedură:

1.3.1.   una dintre lămpile de ceață față din eșantion se testează conform procedurii descrise la punctul 2.1 din anexa 5 după ce a fost supusă de trei ori consecutiv la ciclul descris la punctul 2.2.2 din anexa 5;

1.3.2.   lampa de ceață față se consideră acceptabilă dacă Δr nu depășește 3,0 mrad. Dacă această valoare depășește 3,0 mrad dar nu este mai mare de 4,0 mrad, se supune încercării o a doua lampă de ceață față, după care media valorilor absolute înregistrate la ambele eșantioane nu trebuie să depășească 3,0 mrad.

1.4.   Coordonatele cromatice trebuie să fie conforme cu punctul 7 din prezentul regulament. Performanța fotometrică a unei lămpi de ceață față care emite o lumină selectivă galbenă mai mare când este echipată cu o sursă de lumină incoloră se definește prin valorile specificate în prezentul regulament multiplicate cu 0,84.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de lampă de ceață față, deținătorul mărcii de omologare trebuie să efectueze la intervale corespunzătoare cel puțin încercările prezentate mai jos. Încercările se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Dacă în urma unei prelevări de eșantioane se evidențiază o neconformitate pentru tipul de încercare respectiv, se selectează noi eșantioane și se efectuează o nouă încercare. Producătorul trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament cuprind caracteristicile fotometrice și verificarea schimbării poziției verticale a marginii fasciculului luminos sub influența căldurii.

2.2.   Metode utilizate în încercări

2.2.1.   Testele se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.   În orice încercare de conformitate efectuată de către fabricant, se pot utiliza metode echivalente cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Constructorul trebuie să demonstreze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrarea aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și prelevările de eșantioane efectuate de autorități.

2.3.   Tipul de eșantionare

Se selectează în mod aleatoriu eșantioane de lămpi de ceață față dintr-un lot de producție omogen. Un lot de producție omogen înseamnă un set de lămpi de ceață față de același tip, definit în conformitate cu metodele de producție ale producătorului.

Evaluarea se referă în general la producția de serie din fabricile individuale. Cu toate acestea, un producător poate reuni înregistrări privind același tip de la mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să funcționeze în cadrul aceluiași sistem de calitate și gestionare a calității.

2.4.   Caracteristicile fotometrice măsurate și înregistrate

Lampa de ceață față eșantionată se supune măsurătorilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, citirea fiind limitată la punctele enumerate în anexa 2 la prezentul regulament, în funcție de clasa de lămpi de ceață față respectivă.

2.5.   Criterii de admisibilitate

Fabricantul răspunde de efectuarea unui studiu statistic al rezultatelor încercărilor și de definirea, de comun acord cu autoritatea competentă, a criteriilor de admisibilitate pentru produsele sale pentru a îndeplini specificațiile prevăzute privind verificarea conformității produselor la punctul 10.1 din prezentul regulament.

Criteriile de admisibilitate sunt astfel încât, cu un nivel de certitudine de 95 %, probabilitatea minimă a trecerii unui control prin sondaj în conformitate cu anexa 8 (prima selectare a eșantioanelor) să fie de 0,95.


ANEXA 8

CERINŢE MINIME PRIVIND SELECTAREA EŞANTIOANELOR EFECTUATĂ DE CĂTRE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric în cazul în care diferențele nu depășesc inevitabilele abateri survenite în cursul procesului de fabricație care se încadrează în cerințele prezentului regulament.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea lămpilor de ceață față produse în masă nu se contestă dacă sunt satisfăcute performanțele fotometrice, conform cerințelor din anexa 2 la prezentul regulament, în funcție de clasa lămpilor de ceață față.

Dacă rezultatele încercărilor descrise anterior nu îndeplinesc cerințele, încercările asupra lămpii de ceață față se repetă folosind surse de lumină conform dispozițiilor de la punctele 6.3 sau 6.4 din prezentul regulament, după caz.

1.2.1.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, poziționarea lămpii de ceață față se poate schimba, astfel încât axa fascicolului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° spre dreapta sau stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos. În poziția modificată trebuie îndeplinite toate cerințele fotometrice.

Dacă nu se îndeplinesc cerințele specificate de intensitate luminoasă, se permite o modificare a poziției marginii de margine de separație în gama de toleranță ± 0,5° vertical și/sau ± 2°. În poziția modificată trebuie îndeplinite toate cerințele fotometrice.

Dacă ajustarea verticală nu se poate realiza în mod repetat la poziția necesară în gama de toleranță admisă, se aplică metoda instrumentală prezentată în anexa 9 la prezentul regulament și calitatea marginii de margine de separație se testează pe un eșantion.

1.2.2.   Lămpile de ceață față cu defecte evidente se elimină.

1.3.   Coordonatele cromatice trebuie să fie conforme cu punctul 7 din prezentul regulament. Performanța fotometrică a unei lămpi de ceață față care emite o lumină selectivă galbenă mai mare când este echipată cu o sursă de lumină incoloră se definește prin valorile specificate în prezentul regulament multiplicate cu 0,84.

2.   PRIMA SELECTARE DE EȘANTIOANE

La prima prelevare, se aleg în mod aleatoriu patru lămpi de ceață față. Pe primul eșantion de două lămpi se aplică litera A, iar pe celălalt eșantion de două lămpi se aplică litera B.

2.1.   Conformitatea nu se contestă

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea lămpilor de ceață față de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpile de ceață față, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.   eșantionul A

A1:

o lampă de ceață față

 

0 %

 

o lampă de ceață față

mai mică de

20 %

A2:

ambele lămpi de ceață față

mai mare de

0 %

 

dar

mai mică de

20 %

 

se trece la eșantionul B

 

 

2.1.1.2.   eșantionul B

B1:

ambele lămpi de ceață față

 

0 %

2.2.   Conformitatea se contestă

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea lămpilor de ceață față de serie se contestă și producătorului i se cere să respecte cerințele în producție (conformitate), în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpi de ceață față sunt următoarele:

2.2.1.1.   eșantionul A

A3:

o lampă de ceață față

mai mică de

20 %

 

o lampă de ceață față

mai mare de

20 %

 

dar

mai mică de

30 %

2.2.1.2.   eșantionul B

B2:

în cazul A2

 

 

 

o lampă de ceață față

mai mare de

0 %

 

dar

mai mică de

20 %

 

o lampă de ceață față

mai mică de

20 %

B3:

în cazul A2

 

 

 

o lampă de ceață față

 

0 %

 

o lampă de ceață față

mai mare de

20 %

 

dar

mai mică de

30 %

2.3.   Omologare retrasă

Conformitatea se contestă și se aplică alineatul 11 în cazul în care, în urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă abaterile valorilor măsurate pe lămpile de ceață față sunt următoarele:

2.3.1.   eșantionul A

A4:

o lampă de ceață față

mai mică de

20 %

 

o lampă de ceață față

mai mare de

30 %

A5:

ambele lămpi de ceață față

mai mare de

20 %

2.3.2.   eșantionul B

B4:

în cazul A2

 

 

 

o lampă de ceață față

mai mare de

0 %

 

dar

mai mică de

20 %

 

o lampă de ceață față

mai mare de

20 %

B5:

în cazul A2

 

 

 

ambele lămpi de ceață față

mai mare de

20 %

B6:

în cazul A2

 

 

 

o lampă de ceață față

 

0 %

 

o lampă de ceață față

mai mare de

30 %

3.   A DOUA SELECTARE DE EȘANTIOANE

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, trebuie să se facă o nouă prelevare, alegând al treilea eșantion C compus din două lămpi de ceață față și al patrulea eșantion D compus din două lămpi de ceață față, alese din stocul produs după punerea în conformitate în cele două luni care urmează notificării.

3.1.   Conformitatea nu se contestă

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor de ceață față de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpi de ceață față sunt următoarele:

3.1.1.1.   eșantionul C

C1:

o lampă de ceață față

 

0 %

 

o lampă de ceață față

mai mică de

20 %

C2:

ambele lămpi de ceață față

mai mare de

0 %

 

dar

mai mică de

20 %

 

se trece la eșantionul D

 

 

3.1.1.2.   eșantionul D

D1:

în cazul C2

 

 

 

ambele lămpi de ceață față

 

0 %

3.2.   Conformitatea se contestă

3.2.1.   În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea lămpilor de ceață față de serie se contestă și producătorului i se cere să respecte cerințele în producție (conformitate), în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpi de ceață față sunt următoarele:

eșantionul D

D2:

în cazul C2

 

 

 

o lampă de ceață față

mai mare de

0 %

 

dar

mai mică de

20 %

 

o lampă de ceață față

mai mică de

20 %

3.3.   Omologare retrasă

Conformitatea se contestă și se aplică alineatul 12 în cazul în care, în urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă abaterile valorilor măsurate pe lămpile de ceață față sunt următoarele:

3.3.1.   eșantionul C

C3:

o lampă de ceață față

mai mică de

20 %

 

o lampă de ceață față

mai mare de

20 %

C4:

ambele lămpi de ceață față

mai mare de

20 %

3.3.2.   eșantionul D

D3:

în cazul C2

 

 

 

o lampă de ceață față

0 sau mai mare de

0 %

 

o lampă de ceață față

mai mare de

20 %

4.   SCHIMBAREA POZIȚIEI VERTICALE A MARGINII DE SEPARAȚIE

În privința verificării schimbării poziției verticale a marginii de separație sub influența căldurii, se aplică următoarea procedură:

una dintre lămpile de ceață față din eșantionul A selectată după procedura de eșantionare din figura 1 din prezenta anexă se încearcă conform procedurii descrise la punctul 2.1 din anexa 4 după ce a fost supusă de trei ori consecutiv la ciclul descris la punctul 2.2.2 din anexa 5;

lampa de ceață față se consideră acceptabilă dacă Δr nu depășește 3,0 mrad.

Dacă această valoare depășește 3,0 mrad dar nu este mai mare de 4,0 mrad, se supune încercării a doua lampă de ceață față din eșantionul A, după care media valorilor absolute înregistrate în ambele eșantioane nu trebuie să depășească 3,0 mrad.

Totuși, dacă această valoare de 3,0 mrad pe eșantionul A nu este respectată, cele două lămpi de ceață față din eșantionul B se supun aceleiași proceduri, iar valoarea Δr pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 3,0 mrad.

Figura 1

Image 87

2 dispozitive

Prima selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane

2 dispozitive

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul B

SFÂRŞIT

Alinierea

Producătorului i se cere să-şi repună producţia în conformitate cu cerinţele

2 dispozitive

A doua selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane C&D

2 dispozitive

Rezultate posibile pentru eşantionul A

Rezultate posibile pentru eşantionul C

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul D

SFÂRŞIT

se trece la aliniere

Rezultate posibile pentru eşantionul D

Rezultate posibile pentru eşantionul B

Retragerea omologării

Abaterea maximă [%] în direcţia nefavorabilă în raport cu valorile-limită


ANEXA 9

Definiţia şi precizia marginii de separaţie şi procedura de orientare prin intermediul acestei margini de separaţie pentru lămpile de ceaţă faţă din clasa F3

1.   GENERALITĂȚI

Distribuția intensității luminoase a lămpii de ceață față trebuie să prezinte o margine de separație care oferă lămpii de ceață față posibilitatea de a fi ajustată corect pentru măsurătorile fotometrice și pentru orientarea pe vehicul. Caracteristicile marginii de separație trebuie să respecte cerințele stabilite la punctele 2-4.

2.   FORMA MARGINII DE SEPARAȚIE

Pentru ajustarea vizuală a fazei de ceață față, marginea de separație oferă: o linie orizontală de ajustare verticală a lămpii de ceață față, care se extinde cu 4° de o parte și de alta a liniei v-v (a se vedea figura 1).

Figura 1

Forma şi poziţia „marginii de ecranare”

Image 88

Linearitate în intervalul

± 0,2° de la poziţia

nominală

poziţia nominală a

marginii de ecranare

3.   AJUSTAREA LĂMPII DE CEAȚĂ FAȚĂ

3.1.   Ajustarea orizontală

Marginea de separație se poziționează astfel încât modelul fazei proiectate să apară aproximativ simetric față de linia v-v. Atunci când lampa de ceață față este destinată utilizării sub formă de pereche sau are un model asimetric al fazei, se aliniază orizontal în conformitate cu specificațiile solicitantului, sau astfel încât marginea de separație să apară simetrică față de linia v-v.

3.2.   Ajustarea verticală

După ajustarea orizontală a fazei de ceață față, în conformitate cu punctul 3.1, ajustarea verticală se realizează astfel încât marginea de separație se deplasează în sus față de poziția inferioară până se situează pe linia v-v la 1° sub linia h-h. Dacă partea orizontală nu este dreaptă ci ușor curbată sau înclinată, marginea de separație nu depășește zona verticală delimitată de două linii orizontale situate între 3° la stânga și dreapta liniei v-v la 0,2° deasupra și dedesubtul poziției nominale a marginii de separație (a se vedea figura 1).

3.2.1.   Atunci când pozițiile verticale pentru trei încercări de ajustare a ecranării diferă cu peste 0,2°, se asumă că partea orizontală a marginii de separație nu asigură o linearitate sau precizie suficientă pentru realizarea ajustării vizuale. În acest caz, calitatea marginii de separație se încearcă instrumental pentru respectarea cerințelor, după cum urmează.

4.   MĂSURAREA CALITĂȚII MARGINII DE SEPARAȚIE

Măsurătorile se execută prin scanarea verticală prin partea orizontală a marginii de separație în pași unghiulari care nu depășesc 0,05°:

fie la o distanță de măsurare de 10 m și un detector cu un diametru de aproximativ 10 mm;

fie la o distanță de măsurare de 25 m și un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm.

Măsurarea calității marginii de separație se consideră acceptabilă dacă cerințele de la punctele 4.1.1-4.1.3 din prezenta anexă sunt respectate în cel puțin o măsurătoare la 10 m sau la 25 m.

Distanța de măsurare la care s-a efectuat încercarea se înregistrează la punctul 9 al fișei de comunicare din anexa 2 la prezentul regulament.

Scanarea se realizează de jos în sus prin marginea de separație de-a lungul liniilor verticale la –2,5 ° și +2,5 ° de la linia v-v. Astfel măsurată, calitatea marginii de separație trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

4.1.1.   Nu este vizibilă mai mult de o margine de separație.

4.1.2.   Precizia marginii de separație:

Dacă se scanează vertical prin partea orizontală a marginii de separație de-a lungul liniilor verticale la ± 1° de la linia v-v, valoarea maximă măsurată pentru factorul de precizie G al marginii de separație nu este trebuie să fie mai mic de 0,08, unde:

G = (log EV – log E (V + 0,1°))

4.1.3.   Liniaritatea

Partea marginii de separație care folosește la ajustarea verticală este orizontală de la 3° la stânga până la 3° la dreapta liniei v-v. Această cerință este satisfăcută dacă pozițiile verticale ale punctelor de inflexiune, în conformitate cu punctul 3.2, la 3° stânga și dreapta liniei v-v nu deviază cu mai mult de ±0,20 °.

5.   AJUSTAREA VERTICALĂ INSTRUMENTALĂ

Dacă marginea de separație respectă cerințele de calitate de mai sus, ajustarea fazei verticale se poate realiza instrumental. În acest scop, punctul de inflexiune în care d2 (log E) / dv2 = 0 se poziționează pe linia v-v și sub linia h-h. Mișcarea pentru măsurarea și ajustarea marginii de separație trebuie să plece în sus pornind de la un punct aflat sub poziția nominală.


ANEXA 10

Prezentare generală a perioadelor operaţionale privind încercarea de stabilitate a caracteristicilor fotometrice

Abrevieri:

P: lampă pentru faza de întâlnire

D: lampă cu lumină de drum (D1 + D2 înseamnă două faze de drum)

F: lampă de ceață față

Toate farurile și lămpile de ceață față grupate, împreună cu simbolurile de marcaj adăugate sunt date cu titlu de exemplu și nu sunt exhaustive.

Image 89
: reprezintă un ciclu cu stingere de 15 minute și aprindere de 5 minute aprins.

1.

P sau D sau F (HC sau HR sau B OR F3)

Image 90

2.

P+F (HC B SAU F3)

Image 91

3.

P+F (HC B SAU F3/) sau HC/B SAU F3

Image 92

4.

D+F (HR B SAU F3) sau D1+D2+F (HR B SAU F3)

Image 93

5.

D+F (HR B SAU F3/) sau D1+D2+F (HR B OR F3/)

Image 94

6.

P+D+F (HCR B SAU F3) sau P+D1+D2+F (HCR HR B SAU F3)

Image 95

7.

P+D+F (HC/R B SAU F3) sau P+D1+D2+F (HC/R HR B SAU F3)

Image 96

8.

P+D+F (HCR B SAU F3/) sau P+D1+D2+F (HCR HR B SAU F3/)

Image 97

9.

P+D+F (HC/R B SAU F3/) sau P+D1+D2+F (HC/R HR B SAU F3/)

Image 98


ANEXA 11

CENTRU DE REFERINŢĂ

Diametrul = a = min. 2 mm

Image 99

Acest marcaj opțional al centrului de referință se poziționează pe dispersor la intersecția acestuia cu axa de referință a lămpii de ceață față.

Desenul de mai sus reprezintă marcajul centrului de referință proiectat pe un plan substanțial tangențial la dispersor aproximativ în centrul cercului. Liniile care trasează acest marcaj pot fi continui sau punctate.


ANEXA 12

Cerinţe în cazul folosirii unui modul (unor module) led sau a generatoarelor de lumină

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.   Fiecare eșantion de modul LED sau de generator de lumină prezentat se conformează specificațiilor relevante din prezentul regulament atunci când sunt încercate cu dispozitivul (dispozitivele) de control al intensității luminoase a sursei furnizat(e), dacă este cazul.

1.2.   Modulele LED sau generatoarele de lumină trebuie concepute astfel încât să fie și să rămână în stare bună de funcționare în condiții normale de utilizare. De asemenea, acestea nu trebuie să prezinte niciun defect de concepție sau fabricație.

1.3.   Modulele LED sau generatoarele de lumină trebuie să prezinte siguranță în manipulare și să fie protejate împotriva modificărilor neautorizate.

Modulele LED demontabile trebuie concepute astfel încât:

1.4.1.   după demontare și înlocuirea modulului, cerințele fotometrice ale farului sunt în continuare îndeplinite;

1.4.2.   module LED neidentice nu se pot schimba în cadrul aceleiași carcase.

În cazul modulelor LED:

1.5.1.   poziția geometrică și dimensiunile elementelor pentru radiație optică și ecranare, dacă este cazul, trebuie să fie conforme cu specificațiile din fișa de date prezentată;

1.5.2.   măsurătoarea se face prin metode optice prin învelișul transparent după îmbătrânirea cu sursa de lumină furnizată de dispozitivul de control al intensității luminoase a sursei la tensiunea de încercare;

1.5.3.   poziția și dimensiunea și transmiterea benzilor sau ecranelor de protecție, dacă este cazul, sunt așa cum se indică în fișa de date prezentată.

2.   EXECUȚIA

2.1.   Învelișul transparent (de exemplu bec) al sursei de lumină nu trebuie să prezinte semne sau pete care ar putea diminua eficiența și performanța optică a acesteia.

În cazul modulelor LED sau al generatorului (generatoarelor) de lumină:

2.2.1.   LED-ul (LED-urile) de pe modulul LED sunt dotate cu elemente de fixare corespunzătoare;

2.2.2.   elementele de fixare se atașează puternic și ferm de sursa (sursele) de lumină și de modulul LED;

2.2.3.   sursa de lumină din generatorul de lumină este echipată cu elemente de fixare corespunzătoare;

2.2.4.   elementele de fixare se atașează puternic și ferm de sursa (sursele) de lumină și de generatorul de lumină.

3.   CONDIȚII DE ÎNCERCARE

3.1.   Aplicare și relaxare

3.1.1.   Toate eșantioanele se încearcă după cum se menționează la punctul 4.

3.1.2.   Tipul surselor de lumină trebuie să fie astfel cum se definește la punctul 2.7.1 din Regulamentul nr. 48, în special în ceea ce privește elementul radiației vizibile. Nu este permisă utilizarea altor tipuri de surse de lumină.

3.1.3.   Condiții de funcționare

Condiții de funcționare ale modulului LED sau ale generatorului de lumină:

3.1.3.1.   toate eșantioanele se încearcă în condițiile specificate la punctul 6.4.1.4 din prezentul regulament;

3.1.3.2.   dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, modulele LED sau generatoarele de lumină se încearcă în interiorul lămpii de ceață față furnizată de producător.

3.1.4.   Temperatura ambientală

Pentru măsurarea caracteristicilor electrice și fotometrice, lampa de ceață față se operează în atmosferă uscată și liniștită la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C.

În cazul generatoarelor de lumină:

3.1.5.1.   Sursa de energie

Sursa de energie folosită pentru încercările de pornire și de aprindere trebuie să fie suficient de puternică pentru a permite atingerea rapidă al unui nivel ridicat al impulsului de curent.

3.1.5.2.   Poziția de funcționare

Poziția de funcționare este aceea indicată de solicitant. Pozițiile de îmbătrânire și încercare trebuie să fie identice. Dacă lampa funcționează accidental în direcție greșită, se reîmbătrânită înainte de începerea măsurătorilor. În timpul îmbătrânirii și al măsurătorilor nu se permite prezența niciunui obiect conductor de electricitate într-un spațiu indicat de solicitant. În plus, se evită câmpurile magnetice parazite.

3.2.   Îmbătrânirea

3.2.1.   Modulele LED sau generatoarele de lumină trebuie să sufere un proces de îmbătrânire.

3.2.2.   Încercările de mai jos se efectuează după îmbătrânire cu modulul (modulele) LED sau generatorul (generatoarele) de lumină oferite de dispozitivul furnizat de control al intensității a sursei, la tensiunea de încercare.

3.2.3.   Modulul (modulele) LED

La cererea solicitantului, modulul LED se lasă să funcționeze timp de 15 ore și se răcește la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor conform specificațiilor din prezentul regulament.

3.2.4.   Lămpile cu incandescență

Lămpile cu incandescență se îmbătrânesc în prealabil, aproximativ o oră, la tensiunea de încercare. În cazul lămpilor cu incandescență cu două filamente, fiecare filament se îmbătrânește separat.

3.2.5.   Sursele de lumină cu descărcare în gaz

Cu excepția încercării de pornire, toate încercările se efectuează cu surse de lumină care au fost îmbătrânite cel puțin 15 cicluri cu următorul ciclu de comutare: 45 minute în poziția deschis, 15 secunde în poziția închis, 5 minute în poziția deschis, 10 minute în poziția închis.

4.   ÎNCERCĂRI SPECIFICE

4.1.   Lămpile cu incandescență aprobate în conformitate cu Regulamentul nr. 37, sursele de lumină cu descărcare în gaz aprobate în conformitate cu Regulamentul nr. 99 și modulele LED sunt exceptate de la încercările indicate la punctele 4.3.1 și 4.3.2 de mai jos.

4.2.   Sursele de lumină cu descărcare în gaz

Testul de pornire se aplică la sursele de lumină care nu au fost îmbătrânite și nu au fost folosite pentru o perioadă de cel puțin 24 de ore înaintea încercării. Sursa de lumină se pornește direct și rămâne aprinsă.

4.3.   Testul de pornire

4.3.1.   Lămpile cu incandescență sunt exceptate de la acest test.

4.3.2.   Sursele de lumină cu descărcare în gaz

Testul de pornire se aplică la sursele de lumină care nu au fost folosite pentru o perioadă de cel puțin 1 oră înaintea încercării. Lampa de ceață față ajunge cel puțin la punctul 0°, 2,5°D pe linia 6 la o intensitate luminoasă:

după o secundă: la 25 % din fluxul său luminos obiectiv;

după patru secunde: la 80 % din fluxul său luminos obiectiv.

Fluxul luminos obiectiv se indică în fișa de date prezentată.

4.4.   Reaprindere rapidă

4.4.1.   Lămpile cu incandescență sunt exceptate de la acest test.

4.4.2.   Sursele de lumină cu descărcare în gaz

Sursa de lumină se pornește și se lasă să funcționeze cu dispozitivul de control al intensității luminoase a sursei la tensiunea de încercare pentru o perioadă de 15 minute. Tensiunea de alimentare a dispozitivului de control al intensității luminoase a sursei se deconectează apoi pentru o perioadă de 10 secunde și se conectează din nou. Sursa de lumină se reaprinde direct după ce a fost stinsă pentru o perioadă de 10 secunde. După o secundă, sursa de lumină emite la cel puțin 80 % din fluxul său luminos obiectiv.

4.5.   Redarea culorii

4.5.1.   Conținutul de roșu

În plus față de măsurătorile descrise la punctul 7 în partea A sau B din prezentul regulament, conținutul de roșu minim al luminii unui modul LED sau generator de lumină este astfel încât:

Formula

unde:

Ee (λ) (unitate de măsură: W)

reprezintă distribuția spectrală a radiației;

V(λ) (unitate de măsură: l)

reprezintă eficiența luminoasă spectrală;

λ (unitate de măsură: nm)

reprezintă lungimea de undă.

Această valoare se calculează la intervale de un nanometru.

4.6.   Radiația UV

Radiația UV a modulului LED sau a generatorului de lumină este astfel încât:

Formula

unde:

S(λ)(unitate de măsură: 1) reprezintă funcția de ponderare spectrală;

km = 683 lm/W reprezintă valoarea maximă a eficienței luminoase a radiației;

(Pentru definirea celorlalte simboluri, a se vedea punctul 4.5.1.)

Această valoare se calculează la intervale de un nanometru. Radiația UV se ponderează în conformitate cu valorile indicate în tabelul UV de mai jos.

Tabel UV

λ

S(λ)

250

0,430

255

0,520

260

0,650

265

0,810

270

1,000

275

0,960

280

0,880

285

0,770

290

0,640

295

0,540

300

0,300

305

0,060

310

0,015

315

0,003

320

0,001

325

0,00050

330

0,00041

335

0,00034

340

0,00028

345

0,00024

350

0,00020

 

 

355

0,00016

360

0,00013

365

0,00011

370

0,00009

375

0,000077

380

0,000064

385

0,000530

390

0,000044

395

0,000036

400

0,000030

 

 

Valori conforme cu „Orientările IRPA/INIRC privind limitele expunerii la radiații ultraviolete”. Lungimile de undă (în nanometri) alese sunt reprezentative; alte valori trebuie să fie interpolate.

4.7.   Stabilitatea temperaturii

4.7.1.   Intensitatea luminoasă

4.7.1.1.   Lămpile cu incandescență și sursele de lumină cu descărcare în gaz se exceptează de la acest test.

4.7.1.2.   Se va efectua o măsurătoare fotometrică după un minut de funcționare cu dispozitivul la temperatura camerei. Punctul de încercare la care se face măsurătoarea este orizontal 0° vertical 2,5°D.

4.7.1.3.   Lampa continuă să funcționeze până când se ajunge la stabilitate fotometrică. Momentul la care fotometria se stabilizează se definește ca punctul în timp la care se consideră că stabilitatea fotometrică a fost atinsă în momentul în care variația valorii fotometrice este mai mică de 3 % în orice perioadă de 15 minute. După ce se ajunge la stabilitate, încercarea de obținere a fotometriei complete se realizează în conformitate cu cerințele pentru fiecare dispozitiv. Este necesară măsurarea valorilor fotometrice în toate punctele de încercare dispozitivul în cauză.

4.7.1.4.   Odată stabilitatea fotometrică obținută, se calculează raportul între valorile fotometrice din punctele de încercare determinate la punctul 4.7.1.2 și valorile determinate la punctul 4.7.1.3.

4.7.1.5.   Se aplică raportul calculat la punctul 4.7.1.4 fiecăruia dintre punctele de încercare rămase pentru a se crea un nou tabel fotometric care descrie fotometria completă pe baza funcționării timp de un minut.

4.7.1.6.   Valorile de iluminare măsurate după un minut și până are loc stabilitatea fotometrică trebuie să respecte cerințele de minimum și maximum.

4.7.2.   Culoarea

Culoarea luminii emise, măsurată după un minut și măsurată după 30 de minute de funcționare trebuie să rămână în limitele prescrise de culoare în ambele cazuri.


10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/170


Numai textele originale CEE/ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE/ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 20 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) privind prescripțiile uniforme referitoare la omologarea farurilor de autovehicule, care emit o lumină de întâlnire asimetrică și/sau o lumină de drum și sunt echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen (lămpi H4)

Revizuirea 3

Include întreg textul valabil până la:

seria 03 de amendamente — data intrării în vigoare: 9 septembrie 2001

CUPRINS

REGULAMENT

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.

Domeniul de aplicare

1.

Definiții

2.

Cererea de omologare a unui far

3.

Inscripții

4.

Omologare

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI

5.

Cerințe generale

6.

Iluminare

7.

Cerințe referitoare la dispersoare și filtre colorate

8.

Verificarea disconfortului

9.

Far etalon (de referință)

10.

Observații privind culoarea

C.   ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

11.

Modificarea tipului de far și extinderea omologării

12.

Conformitatea producției

13.

Sancțiuni pentru neconformitatea producției

14.

Încetarea definitivă a producției

15.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative

16.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 —

Comunicare privind acordarea, refuzul, extinderea sau retragerea omologării (sau încetarea definitivă a producției) unui tip de far în temeiul Regulamentului nr. 20

Anexa 2 —

Dispunerea mărcilor de omologare

Anexa 3 —

Ecran de măsurare

Anexa 4 —

Încercarea de stabilitate a performanțelor fotometrice ale farurilor în timpul funcționării

Anexa 5 —

Cerințe minime privind procedurile de control al conformității producției

Anexa 6 —

Cerințe aplicabile lămpilor care au încorporate dispersoare din material plastic – încercările dispersoarelor sau ale eșantioanelor de materiale și ale lămpilor complete

Anexa 7 —

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.   DOMENIUL DE APLICARE (1)

Prezentul regulament se aplică farurilor de autovehicule care pot încorpora dispersoare din sticlă sau din material plastic.

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

1.1.   „dispersor”: elementul cel mai exterior al farului (al unității) care transmite lumina prin suprafața iluminantă;

1.2.   „acoperire”: orice produs(e) aplicat(e) într-unul sau mai multe straturi pe suprafața exterioară a unui dispersor;

„faruri de diferite tipuri”: faruri care prezintă diferențe esențiale între ele, în special în privința următoarelor aspecte:

1.3.1.   marca comercială;

1.3.2.   caracteristicile sistemului optic;

1.3.3.   adăugarea sau eliminarea elementelor care pot modifica rezultatele optice prin reflexie, refracție, absorbție și/sau deformare în timpul funcționării; totuși, adăugarea sau eliminarea filtrelor concepute exclusiv pentru modificarea culorii fasciculului, însă nu a repartiției sale luminoase, nu determină o schimbare a tipului;

1.3.4.   specializarea pentru circulația pe dreapta sau pentru circulația pe stânga sau posibilitatea utilizării pentru ambele sensuri de circulație;

1.3.5.   tipul luminii furnizate (lumină de întâlnire, lumină de drum sau ambele);

1.3.6.   materialele constitutive ale dispersoarelor și ale eventualei acoperiri.

2.   CEREREA DE OMOLOGARE A UNUI FAR (2)

Cererea de omologare este prezentată de către proprietarul mărcii comerciale sau reprezentantul acreditat legal al acestuia. Aceasta precizează:

2.1.1.   dacă farul este destinat să furnizeze în același timp o lumină de întâlnire și o lumină de drum sau numai una dintre aceste două tipuri de lumini;

2.1.2.   în cazul în care este vorba de un far destinat să furnizeze o lumină de întâlnire, dacă acesta este construit pentru ambele sensuri de circulație sau numai pentru circulația pe stânga sau, respectiv, dreapta;

2.1.3.   în cazul în care farul este echipat cu un reflector reglabil, poziția (pozițiile) de montare a farului în raport cu solul și cu planul median longitudinal al vehiculului.

Cererea de omologare este însoțită de:

desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului, reprezentând farul văzut din față cu detaliile striurilor dispersoarelor, dacă este cazul, și în secțiune transversală; desenele trebuie să indice locul rezervat mărcii de omologare;

2.2.1.1.   în cazul în care farul este echipat cu un reflector reglabil, se indică poziția (pozițiile) de montare a farului în raport cu solul și cu planul median longitudinal al vehiculului, în cazul în care farul este conceput exclusiv pentru această poziție (aceste poziții);

2.2.2.   o descriere tehnică succintă;

două eșantioane ale tipului de far;

2.2.3.1.   pentru verificarea unui filtru sau ecran colorat (sau a unui dispersor colorat), două eșantioane;

pentru încercarea materialului plastic din care sunt realizate dispersoarele:

treisprezece dispersoare;

2.2.4.1.1.   șase dintre aceste dispersoare pot fi înlocuite cu șase eșantioane de material, cu dimensiuni minime de 60 × 80 mm, având o suprafață exterioară plană sau convexă și, în mijloc, o zonă practic plană de cel puțin 15 × 15 mm (cu o rază de curbură minimă de 300 mm);

2.2.4.1.2.   fiecare dispersor sau eșantion de material trebuie fabricat prin metodele utilizate în producția de serie;

2.2.4.2.   un reflector pe care se pot monta dispersoare în conformitate cu indicațiile producătorului.

2.3.   Caracteristicile materialelor din care sunt realizate dispersoarele și eventualele acoperiri trebuie să fie însoțite de raportul de încercare privind caracteristicile acestor materiale și acoperiri, în cazul în care acestea au fost deja încercate.

2.4.   Înaintea acordării omologării de tip, autoritatea competentă verifică dacă există dispoziții satisfăcătoare care să asigure un control eficient al conformității producției.

3.   INSCRIPȚII (3)

3.1.   Farurile prezentate la omologare poartă marca comercială a solicitantului.

3.2.   Farurile trebuie să fie prevăzute, pe dispersor și pe corpul principal (4), cu spații suficient de mari pentru marca de omologare și simbolurile suplimentare prevăzute la punctul 4; aceste spații sunt indicate în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

3.3.   Farurile

concepute pentru a îndeplini atât cerințele circulației pe dreapta, cât și pe cele ale circulației pe stânga, vor purta inscripții pentru reperarea ambelor poziții de reglare a blocului optic pe vehicul sau a lămpii cu incandescență pe reflector; aceste inscripții constau din literele „R/D” pentru poziția corespunzătoare circulației pe dreapta și din literele „L/G” pentru poziția corespunzătoare circulației pe stânga.

4.   OMOLOGARE

4.1.   Generalități

4.1.1.   În cazul în care toate eșantioanele unui tip de far prezentate în conformitate cu punctul 2 de mai sus îndeplinesc cerințele prezentului regulament, omologarea pentru acest tip de far este acordată.

4.1.2.   În cazul în care lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică, cu condiția ca fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să îndeplinească cerințele care i se aplică.

4.1.3.   Fiecărei omologări de tip i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 02) indică seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării. Aceeași parte la acord nu poate să atribuie același număr altui tip de far vizat de prezentul regulament decât în cazul extinderii omologării la un echipament care nu diferă de cel deja omologat decât prin culoarea luminii emise.

Acordarea, extinderea, refuzul sau retragerea omologării unui tip de far sau încetarea definitivă a producției pentru un tip de far în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament și care conține datele de la punctul 2.2.1.1.

4.1.4.1.   În cazul în care farul este echipat cu un reflector reglabil și este conceput exclusiv pentru a fi utilizat în pozițiile de montare în conformitate cu prevederile de la punctul 2.2.1.1, solicitantul este obligat de autoritatea competentă care acordă omologarea să informeze utilizatorul în mod corespunzător cu privire la poziția (pozițiile) corectă(e) de montare a farului.

4.1.5.   Pe orice far conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament, pe spațiile vizate la punctul 3.2 de mai sus, se aplică, în plus față de marca prescrisă la punctul 3.1, o marcă de omologare descrisă la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos.

4.2.   Elementele componente ale mărcii de omologare

Marca de omologare este compusă din:

o marcă internațională de omologare care cuprinde:

4.2.1.1.   un cerc în interiorul căruia este plasată litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (5);

4.2.1.2.   numărul de omologare prescris la punctul 4.1.3 de mai sus;

simbolul (simbolurile) suplimentar(e) următor (următoare):

4.2.2.1.   pe farurile care îndeplinesc numai cerințele circulației pe stânga, o săgeată orizontală, îndreptată către dreapta unui observator care privește farul din față, adică înspre partea drumului pe care se efectuează circulația;

4.2.2.2.   pe farurile care îndeplinesc, prin modificarea voită a calajului blocului optic sau a lămpii cu incandescență, cerințele celor două sensuri de circulație, o săgeată orizontală cu două vârfuri, îndreptate unul către stânga, celălalt către dreapta;

4.2.2.3.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru lumina de întâlnire, literele „HC”;

4.2.2.4.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru lumina de drum, literele „HR”;

4.2.2.5.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament atât pentru lumina de întâlnire, cât și pentru lumina de drum, literele „HCR”;

4.2.2.6.   pe farurile care încorporează un dispersor din material plastic, se aplică grupa de litere „PL” alături de simbolurile prescrise la punctele 4.2.2.3-4.2.2.5 de mai sus;

4.2.2.7.   pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament pentru lumina de drum, în vecinătatea cercului care înconjoară litera „E”, se indică iluminarea maximă exprimată printr-un marcaj de referință, definit la punctul 6.3.2.1.2 de mai jos.

În cazul farurilor reciproc încorporate, indicarea iluminării maxime a ansamblului de lumini de drum este exprimată ca mai sus.

În toate cazurile, modul de funcționare utilizat în timpul încercării prevăzute la punctul 1.1.1.1 din anexa 4 și tensiunea (tensiunile) autorizată (autorizate) în conformitate cu punctul 1.1.1.2 din anexa 4 trebuie să fie indicate în fișa de omologare și în fișa de comunicare transmise țărilor care sunt părți contractante la acord și aplică prezentul regulament.

În cazurile corespunzătoare, dispozitivul va fi marcat după cum urmează:

4.2.3.1.   Pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și sunt concepute astfel încât să se excludă aprinderea simultană a filamentului luminii de întâlnire și a filamentului oricărei alte funcții luminoase cu care poate fi reciproc încorporat, se adaugă la marca de omologare o bară oblică (/), după simbolul farului cu lumină de întâlnire.

4.2.3.2.   Pe farurile care îndeplinesc cerințele din anexa 4 la prezentul regulament numai atunci când sunt alimentate cu o tensiune de 6 V sau de 12 V, se aplică un simbol care constă în cifra 24, barată de o cruce oblică (×), în apropierea suportului duliei lămpii cu incandescență.

4.2.4.   Cele două cifre ale numărului de omologare (în prezent 02) care indică seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării și, dacă este necesar, săgeata prescrisă pot fi amplasate în apropierea simbolurilor suplimentare indicate mai sus.

4.2.5.   Mărcile și simbolurile menționate la punctele 4.2.1 și 4.2.2 de mai sus trebuie să fie ușor de citit și de neșters, chiar și după ce farul a fost montat pe vehicul.

4.3.   Modul de dispunere a mărcii de omologare

4.3.1.   Lămpi independente

Figurile 1-9 din anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare și a simbolurilor suplimentare menționate mai sus.

4.3.2.   Lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate

În cazul în care s-a constatat că lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică, compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea și dintr-un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată într-un loc oarecare pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, în următoarele condiții:

4.3.2.1.1.   marca să fie vizibilă după montarea lămpilor;

4.3.2.1.2.   niciun element al lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate care transmite lumina să nu poată fi îndepărtat fără a determina și îndepărtarea mărcii de omologare.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi ce corespunde fiecărui regulament în temeiul căruia s-a acordat omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării și, dacă este necesar, săgeata corespunzătoare trebuie să fie aplicate:

4.3.2.2.1.   fie pe suprafața iluminantă corespunzătoare;

4.3.2.2.2.   fie în grup, astfel încât fiecare lampă grupată, combinată sau reciproc încorporată să poată fi clar identificată (a se vedea 4 exemple posibile în anexa 2).

4.3.2.3.   Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice trebuie să nu fie inferioare dimensiunilor minime pentru cea mai mică dintre mărcile individuale, prevăzute de un regulament în temeiul căruia s-a acordat omologarea.

4.3.2.4.   Fiecărei omologări de tip i se atribuie un număr de omologare. Aceeași parte contractantă la acord nu poate atribui acest număr altui tip de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate vizate de prezentul regulament.

4.3.2.5.   Figura 10 din anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare pentru lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile suplimentare menționate mai sus.

Lămpi al căror dispersor este utilizat pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi reciproc încorporate sau grupate cu alte lămpi

Se aplică dispozițiile de la punctul 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.   În plus, în cazul în care se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferitele mărci de omologare ale diverselor tipuri de faruri sau ale ansamblurilor de lămpi cărora acesta le este destinat, cu condiția ca pe corpul principal al farului, chiar dacă acesta nu poate fi disociat de dispersor, să fie prevăzut spațiul vizat la punctul 3.2 de mai sus și să poarte marca de omologare a funcțiilor existente.

Dacă diferite tipuri de faruri au corpul principal identic, acesta poate purta mărci de omologare diferite.

4.3.3.2.   Figura 11 din anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare corespunzătoare acestui caz.

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI (6)

5.   CERINȚE GENERALE

5.1.   Fiecare eșantion trebuie să corespundă specificațiilor indicate la punctele 6-8 de mai jos.

Farurile trebuie să fie construite astfel încât să își păstreze caracteristicile fotometrice prescrise și să rămână în stare bună de funcționare în condiții normale de utilizare, în ciuda vibrațiilor la care acestea pot fi supuse.

5.2.1.   Farurile sunt dotate cu un dispozitiv care permite reglarea lor pe vehicul în conformitate cu cerințele care le sunt aplicabile. Nu este obligatoriu ca acest dispozitiv să fie montat pe farurile ale căror reflector și dispersor nu se pot separa, dacă utilizarea acestor faruri este limitată la vehiculele la care reglarea farurilor este asigurată prin alte mijloace. Dacă un far cu lumină de întâlnire și un far cu lumină de drum, fiecare echipat cu propria lampă cu incandescență, sunt dispuse împreună în aceeași unitate, dispozitivul trebuie să permită reglarea lor separată în mod corect.

5.2.2.   Totuși, aceste cerințe nu se aplică farurilor cu reflector inseparabil. Aceste tipuri de faruri fac obiectul cerințelor de la punctul 6.3 din prezentul regulament.

5.3.   Piesele destinate fixării lămpii cu incandescență pe reflector trebuie să fie construite astfel încât, chiar pe întuneric, lampa cu incandescență să poată fi fixată numai în poziția sa corespunzătoare (7). Dulia trebuie să fie conformă cu prevederile fișei de date 7005-39-1 din Publicația CEI 61-2, ediția a treia, 1969.

5.4.   Pentru farurile construite astfel încât să îndeplinească în aceleași timp cerințele circulației pe dreapta și cerințele circulației pe stânga, adaptarea la un anumit sens de circulație poate fi realizată printr-un reglaj inițial corespunzător la fixarea pe vehicul sau printr-o reglare selectivă efectuată de utilizator. Acest reglaj inițial sau această reglare selectivă constă, de exemplu, în fixarea la un anumit unghi fie a blocului optic pe vehicul, fie a lămpii cu incandescență în raport cu blocul optic. În toate cazurile, trebuie să fie posibile numai două poziții de reglare diferite, fiecare diferențiate clar și corespunzând unui sens de circulație (dreapta sau stânga), iar deplasarea involuntară de la o poziție la alta, precum și existența unor poziții intermediare trebuie să nu fie posibile. Atunci când lampa cu incandescență poate ocupa două poziții diferite, piesele destinate fixării lămpii cu incandescență pe reflector trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în fiecare dintre cele două poziții, lampa cu incandescență să fie fixată cu aceeași precizie cerută pentru farurile destinate unui singur sens de circulație. Verificarea conformității cu cerințele prezentului punct se efectuează prin inspecție vizuală și, dacă este cazul, prin intermediul unui montaj de încercare.

5.5.   Se efectuează încercări suplimentare în conformitate cu cerințele din anexa 4 pentru a se asigura că, în timpul funcționării, performanțele fotometrice ale farurilor nu se modifică excesiv.

5.6.   În cazul în care dispersorul farului este din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate în conformitate cu cerințele din anexa 6.

6.   ILUMINARE

6.1.   Cerințe generale

6.1.1.   Farurile trebuie să fie construite astfel încât, utilizând lămpile cu incandescență H4 adecvate, să furnizeze o iluminare adecvată, fără să aibă un efect de orbire, atunci când emit lumina de întâlnire și o bună iluminare atunci când emit lumina de drum.

6.1.2.   Pentru a verifica iluminarea produsă de far, se utilizează un ecran plasat vertical la o distanță de 25 m în fața farului și la un unghi drept în raport cu axele sale, astfel cum se indică în anexa 3 la prezentul regulament.

6.1.3.   Pentru verificarea farurilor, se utilizează o lampă cu incandescență etalon (de referință) incoloră, construită pentru o tensiune normală de 12 V. În cazul farurilor care pot avea filtre de culoare galben-selectiv (8), acestea din urmă vor fi înlocuite cu filtre incolore, identice din punct de vedere geometric și având un factor de transmisie de cel puțin 80 %. Tensiunea la bornele lămpii în timpul examinării farului trebuie reglată pentru a obține următoarele caracteristici:

 

Consum în wați

Flux luminos în lumeni

filamentul luminii de întâlnire

aproximativ 55

750

filamentul luminii de drum

aproximativ 60

1 250

Farul este considerat acceptabil dacă îndeplinește cerințele de la punctul 6 cu cel puțin o lampă cu incandescență etalon (de referință), care poate fi prezentată împreună cu farul.

6.1.4.   Dimensiunile care determină poziția filamentelor în interiorul lămpii cu incandescență etalon sunt indicate în fișele de date corespunzătoare din Regulamentul nr. 37.

6.1.5.   Balonul lămpii cu incandescență etalon trebuie să aibă o astfel de formă și calitate optică încât să nu provoace efecte de reflexie sau refracție care ar putea influența în mod defavorabil distribuția luminii. Îndeplinirea acestei condiții se verifică prin măsurarea distribuției luminii obținute atunci când lampa cu incandescență etalon (de referință) este montată pe un far etalon (de referință) (a se vedea punctul 9 de mai jos).

6.2.   Cerințe referitoare la lumina de întâlnire

6.2.1.   Lumina de întâlnire trebuie să producă o linie de separare suficient de clară, care să permită o reglare corespunzătoare cu ajutorul acesteia. Linia de separare trebuie să fie o dreaptă orizontală, pe partea opusă sensului de circulație pentru care este prevăzut farul; de cealaltă parte, linia trebuie să nu depășească fie linia frântă HV H1 H4 formată dintr-o dreaptă HV H1 care face un unghi de 45 °Cu orizontala și o dreaptă H1 H4, situată cu 25 cm deasupra dreptei hh, fie dreapta HV H3 înclinată cu 15° față de orizontală (a se vedea anexa 3). În nici un caz nu este admisă o linie de separare care depășește în același timp linia HV H2 și linia H2H4 și care rezultă din combinarea celor două posibilități precedente.

6.2.2.   Farul este orientat astfel încât:

6.2.2.1.   pentru farurile care trebuie să îndeplinească cerințele circulației pe dreapta, linia de separare de pe jumătatea stângă a ecranului (9) să fie orizontală, iar pentru farurile care trebuie să îndeplinească cerințele circulației pe stânga, linia de separare de pe jumătatea dreaptă a ecranului să fie orizontală;

6.2.2.2.   această parte orizontală a liniei de separare se află pe ecran la 25 cm sub linia hh (a se vedea anexa 3);

6.2.2.3.   „curbura internă” a liniei de separare se află pe dreapta vv (10).

6.2.3.   Astfel reglat, farul trebuie să îndeplinească numai condițiile menționate la punctele 6.2.5-6.2.7, în cazul în care omologarea sa este cerută numai pentru lumina de întâlnire (11), și condițiile menționate la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3, în cazul în care farul este destinat să furnizeze o lumină de întâlnire și o lumină de drum.

6.2.4.   În cazul în care un far reglat în modul indicat mai sus nu respectă condițiile menționate la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3, poate fi schimbată poziționarea acestuia cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 1° (= 44 cm) spre dreapta sau spre stânga (12). Pentru a facilita reglarea cu ajutorul liniei de separare, este permis să se mascheze parțial farul, astfel încât linia de separare să fie mai clară.

6.2.5.   Iluminarea produsă pe ecran de lumina de întâlnire trebuie să corespundă cerințelor din tabelul următor:

Punct pe ecranul de măsurare

Iluminarea cerută, în lucși

Faruri pentru circulația pe partea dreaptă

Faruri pentru circulația pe partea stângă

Punctul B 50 L

Punctul B 50 R

≤ 0,4

Punctul 75 R

Punctul 75 L

≥ 12

Punctul 75 L

Punctul 75 R

≤ 12

Punctul 50 L

Punctul 50 R

≤ 15

Punctul 50 R

Punctul 50 L

≥ 12

Punctul 50 V

Punctul 50 V

≥ 6

Punctul 25 L

Punctul 25 R

≥ 2

Punctul 25 R

Punctul 25 L

≥ 2

Orice punct din zona III

≤ 0,7

Orice punct din zona IV

≥ 3

Orice punct din zona I ≤ 2 x (E50R sau E50L) (*1)

6.2.6.   Fiecare dintre zonele I, II, III și IV trebuie să nu prezinte variații laterale care să dăuneze unei bune vizibilități.

6.2.7.   Valorile iluminării în zonele „A” și „B” descrise în figura C din anexa 3 sunt verificate prin măsurarea valorilor fotometrice în punctele 1-8 indicate pe figură; aceste valori trebuie să fie cuprinse în limitele următoare (13):

1 + 2 + 3 ≥ 0,3 lucși; și

4 + 5 + 6 ≥ 0,6 lucși; și

0,7 lucși ≥ 7 ≥ 0,1 lucși; și

0,7 lucși ≥ 8 ≥ 0,2 lucși

Aceste noi valori nu se cer pentru farurile omologate înainte de data punerii în aplicare a suplimentului 3 la seria 02 de amendamente (2 decembrie 1992) la prezentul regulament și nici pentru extinderea acestei omologări.

6.2.8.   Farurile concepute pentru a îndeplini cerințele circulației pe dreapta și pe cele ale circulației pe stânga trebuie să îndeplinească, pentru fiecare dintre cele două poziții de reglare a blocului optic sau a lămpii cu incandescență, condițiile indicate mai sus pentru sensul de circulație corespunzător poziției de reglare în cauză.

6.3.   Cerințe referitoare la lumina de drum

6.3.1.   În cazul unui far destinat să furnizeze o lumină de drum și o lumină de întâlnire, măsurarea iluminării produse pe ecran de lumina de drum se efectuează cu același reglaj al farului ca pentru măsurările definite la punctele 6.2.5-6.2.7 de mai sus; în cazul unui far care furnizează numai o lumină de drum, acesta este reglat astfel încât suprafața de iluminare maximă să fie centrată în punctul de intersecție a liniilor hh și vv; un astfel de far nu trebuie să îndeplinească decât cerințele menționate la punctul 6.3. În cazul în care lumina de drum provine de la mai mult de o sursă luminoasă, valoarea maximă a iluminării (EM) se determină utilizând funcțiile combinate.

Iluminarea produsă pe ecran de lumina de drum trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Punctul HV de intersecție a liniilor hh și vv trebuie să se afle în interiorul isoluxului care reprezintă 80 % din iluminarea maximă. Această valoare maximă (EM) trebuie să fie de cel puțin 48 lucși. Valoarea maximă nu trebuie, în nici un caz, să fie mai mare de 240 lucși; în plus, în cazul unui far combinat, cu lumină de întâlnire și de drum, această valoare maximă trebuie să nu depășească de 16 ori iluminarea măsurată pentru lumina de întâlnire în punctul 75 R (sau 75 L).

6.3.2.1.1.   Intensitatea maximă (IM) a luminii de drum, exprimată în mii de candele, se calculează prin formula:

IM = 0,625 EM

6.3.2.1.2.   Marcajul de referință (I'M) al acestei intensități maxime, prevăzut la punctul 4.2.2.7 de mai sus, se obține prin raportul:

Formula

Această valoare se rotunjește la valoarea 7,5 – 10 – 12,5 – 17,5 – 20 – 25 – 27,5 – 30 – 37,5 – 40 – 45 – 50.

6.3.2.2.   Pornind din punctul HV, orizontal către dreapta și către stânga, iluminarea trebuie să fie cel puțin egală cu 24 lucși până la o distanță de 1,125 m și cel puțin egală cu 6 lucși până la o distanță de 2,25 m.

Pentru farurile echipate cu reflector reglabil, punctele 6.2 și 6.3 se aplică fiecărei poziții de montare indicate la punctul 2.1.3. Pentru verificare, se aplică procedura de mai jos:

6.4.1.   fiecare poziție indicată este realizată cu ajutorul unui goniometru de încercare în raport cu dreapta care unește centrul sursei luminoase cu punctul HV pe ecranul de măsurare. Reflectorul reglabil se plasează apoi într-o astfel de poziție încât iluminarea de pe ecran să fie conformă cu cerințele de la punctele 6.2.1-6.2.2.3 și/sau 6.3.1;

6.4.2.   reflectorul fiind plasat inițial în conformitate cu cerințele de la punctul 6.4.1, farul trebuie să îndeplinească cerințele fotometrice corespunzătoare de la punctele 6.2 și 6.3;

6.4.3.   se efectuează încercări suplimentare, după ce reflectorul a fost deplasat vertical cu ± 2° sau cel puțin în poziția maximă, dacă aceasta este mai mică de 2°, în raport cu poziția inițială, cu ajutorul unui dispozitiv de reglare a farurilor. După ce farul complet a fost reorientat (de exemplu, cu ajutorul unui goniometru) în direcția opusă corespunzătoare, fluxul luminos în direcțiile menționate mai jos trebuie să fie măsurat și trebuie să se încadreze în limitele cerute:

lumina de întâlnire: punctele HV și 75 R (respectiv 75 L);

lumina de drum: IM și punctul HV (în procente din IM).

6.4.4.   în cazul în care solicitantul a indicat mai multe poziții de montare, procedura prevăzută la punctele 6.4.1-6.4.3 trebuie să fie repetată pentru toate celelalte poziții;

6.4.5.   în cazul în care solicitantul nu a indicat o anumită poziție de montare, farul trebuie să fie reglat ținând seama de măsurările prescrise la punctele 6.2 și 6.3, dispozitivul de reglare a farurilor fiind plasat în poziție mediană. Încercările suplimentare de la punctul 6.4.3 trebuie să fie efectuate cu reflectorul așezat în pozițiile extreme (în locul deplasării cu ± 2°), cu ajutorul dispozitivului de reglare a farurilor.

6.5.   Valorile iluminării pe ecran menționate la punctele 6.2.5-6.2.7 și 6.3 de mai sus se măsoară cu ajutorul unui fotoreceptor cu suprafața utilă cuprinsă în interiorul unui pătrat cu latura de 65 mm.

7.   CERINȚE REFERITOARE LA DISPERSOARE ȘI FILTRE COLORATE

7.1.   Omologarea poate fi obținută pentru faruri care emit cu o lampă cu incandescență incoloră, fie lumină albă, fie lumină galben-selectiv.

În coordonate tricromatice CIE, caracteristicile colorimetrice corespunzătoare dispersoarelor sau filtrelor galbene sunt exprimate astfel:

Filtru galben-selectiv (ecran sau dispersor)

limita spre roșu

y ≥ 0,138 + 0,58 x

limita spre verde

y ≤ 1,29 x – 0,1

limita spre alb

y ≥ – x + 0,996

limita spre valoarea spectrală

y ≤ – x + 0,992

ceea ce se poate exprima și astfel:

lungimea de undă dominantă: 575 – 585 nm

factorul de puritate: 0,90 – 0,98

Factorul de transmisie trebuie să fie ≥ 0,78

Factorul de transmisie se determină utilizând o sursă luminoasă cu temperatura de culoare de 2 856 K (14).

7.2.   Filtrul trebuie să facă parte din far și trebuie fixat astfel încât utilizatorul să nu poată să-l înlăture accidental sau voluntar prin metode normale.

8.   VERIFICAREA DISCONFORTULUI

Disconfortul provocat de lumina de întâlnire a farurilor trebuie să fie verificat (15).

9.   FAR ETALON (DE REFERINȚĂ) (16)

Se consideră ca far etalon (de referință) un far:

9.1.   care corespunde cerințelor de omologare menționate mai sus;

9.2.   care are un diametru efectiv de cel puțin 160 mm;

care furnizează, echipat cu o lampă cu incandescență etalon (de referință), în diverse puncte și în diverse zone prevăzute la punctul 6.2.5, iluminări:

9.3.1.   cel mult egale cu 90 % din limitele maxime; și

9.3.2.   cel puțin egale cu 120 % din limitele minime prevăzute în tabelul de la punctul 6.2.5.

10.   OBSERVAȚII PRIVIND CULOAREA

Orice omologare, în conformitate cu prezentul regulament, în temeiul punctului 7.1 de mai sus, se acordă pentru un tip de far care emite fie lumină albă, fie lumină galben-selectiv; prin urmare, articolul 3 din acordul la care este anexat regulamentul nu împiedică părțile contractante la acord să interzică, pe vehiculele pe care acestea le înmatriculează, farurile care emit un fascicul cu lumină albă sau galben-selectiv.

C.   ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

11.   MODIFICAREA TIPULUI DE FAR ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de far trebuie notificată serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului respectiv de far. Acest serviciu poate atunci:

11.1.1.   fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă semnificativă și că, în orice caz, farul îndeplinește încă cerințele;

11.1.2.   fie să solicite un nou raport de încercare serviciului tehnic responsabil cu încercările.

11.2.   Confirmarea omologării sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, se aduce la cunoștința părților la acord care aplică prezentul regulament, prin procedura indicată la punctul 4.1.4 de mai sus.

11.3.   Autoritatea competentă care a acordat extinderea omologării atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare și notifică părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

12.1.   Farurile omologate în temeiul prezentului regulament sunt fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat și să îndeplinească cerințele de la punctele 6 și 7.

12.2.   Se procedează la verificări corespunzătoare ale producției pentru a se asigura respectarea cerințelor de la punctul 12.1.

Deținătorul omologării trebuie în special:

12.3.1.   să se asigure că există proceduri pentru verificarea eficientă a calității produselor;

12.3.2.   să aibă acces la echipamentul de control necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

12.3.3.   să se asigure că rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele conexe rămân disponibile o perioadă care se stabilește în acord cu serviciul administrativ;

12.3.4.   să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produselor, prevăzând toleranțe pentru anumite variații din producția industrială;

12.3.5.   să se asigure că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 4 la prezentul regulament;

12.3.6.   să se asigure că orice eșantionare care evidențiază o neconformitate cu tipul de încercare luat în considerare este urmată de o altă eșantionare și o altă încercare. Trebuie adoptate toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției respective.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității, aplicabile fiecărei unități de producție.

12.4.1.   Registrele de încercări și datele studiului referitor la producție trebuie să fie prezentate inspectorului la fiecare inspecție.

12.4.2.   Inspectorul poate preleva eșantioane în mod aleatoriu, pentru a le supune încercărilor în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane poate fi stabilit în funcție de rezultatele verificărilor proprii ale producătorului.

12.4.3.   În cazul în care nivelul calității nu pare a fi acceptabil sau dacă pare necesară verificarea validității încercărilor efectuate în temeiul punctului 12.4.2 de mai sus, inspectorul prelevează eșantioane pentru a le trimite la serviciul tehnic care a efectuat încercările de omologare de tip, utilizând criteriile din anexa 7.

12.4.4.   Autoritatea competentă poate efectua orice încercare prevăzută în prezentul regulament. Aceste încercări vor fi efectuate pe eșantioane prelevate aleatoriu, fără a perturba angajamentele de livrare ale producătorului și în conformitate cu criteriile din anexa 7.

12.4.5.   Autoritatea competentă va face eforturi să asigure o frecvență de o inspecție la fiecare doi ani. Aceasta rămâne, însă, la latitudinea autorității competente și depinde de încrederea sa în măsurile aplicate pentru asigurarea unui control eficient al conformității producției. În cazul în care se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se va asigura că vor fi adoptate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

12.5.   Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente.

12.6.   Nu se ține seama de marcajul de referință.

13.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

13.1.   Omologarea acordată pentru un far în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă dacă nu sunt respectate cerințele acestuia sau dacă un far care poartă marca de omologare nu este conform cu tipul omologat.

13.2.   Dacă o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta trebuie să informeze de îndată cu privire la aceasta celelalte părți care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

14.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care deținătorul unei omologări încetează definitiv fabricarea unui tip de far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea care a acordat omologarea. După primirea acestei comunicări, autoritatea informează celelalte părți la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

15.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare, precum și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele de omologare, de extindere, de refuz, de retragere a omologării sau de încetare definitivă a producției, emise în alte țări.

16.   DISPOZIȚII TRANZITORII

16.1.   La șase luni de la data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu mai acordă omologări CEE în conformitate cu prezentul regulament.

16.2.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea extinderilor pentru omologările în temeiul prezentei serii de amendamente și a seriilor anterioare de amendamente la prezentul regulament.

16.3.   Omologările acordate în temeiul prezentului regulament înainte de data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112 și toate extinderile omologărilor, inclusiv cele în temeiul unei serii precedente de amendamente la prezentul regulament acordate ulterior, rămân valabile o perioadă nedeterminată.

16.4.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă acordarea omologărilor pentru faruri pe baza prezentei serii de amendamente și a seriilor precedente de amendamente la prezentul regulament, dacă farurile sunt fabricate ca piese de schimb pentru vehicule aflate în circulație.

16.5.   Începând cu data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 112, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate interzice montarea pe un nou tip de vehicul a farurilor omologate în temeiul Regulamentului nr. 112.

16.6.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea pe un tip de vehicul sau pe un vehicul a farurilor omologate în temeiul prezentului regulament.

16.7.   Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să permită montarea sau utilizarea pe vehiculele aflate în circulație a farurilor omologate în temeiul prezentului regulament, modificat prin orice serie precedentă de amendamente, dacă aceste faruri sunt utilizate ca piese de schimb.


(1)  În prezentul regulament nu există nicio interdicție care să împiedice o parte la acord care aplică prezentul regulament să interzică combinarea unui far care are în componență un dispersor din material plastic, omologat în temeiul prezentului regulament, cu un dispozitiv mecanic (cu lamelă) de curățare a farului.

(2)  Pentru cererea de omologare a unui far, a se vedea Regulamentul nr. 37.

(3)  În cazul farurilor construite pentru a corespunde cerințelor unui singur sens de circulație (fie pe dreapta, fie pe stânga) se recomandă în plus să se marcheze, într-un mod de neșters, pe partea din față a dispersorului, limitele zonei care va putea fi eventual mascată pentru a evita disconfortul participanților la trafic dintr-o țară în care sensul de circulație este opus celui pentru care este construit farul. Cu toate acestea, atunci când, din construcție, această zonă poate fi identificată direct, această delimitare nu este necesară.

(4)  Dacă dispersorul nu poate fi separat de corpul principal al farului, este suficient un spațiu pe dispersor.

(5)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35 (vacant), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (vacant), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (vacant), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de statele membre folosind simbolul CEE respectiv), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaysia și 53 pentru Thailanda. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică în care ele ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de reglementări tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și părți care pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologării acordate pe baza acestor reglementări, iar numerele astfel atribuite se comunică părților contractante ale acordului de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

(6)  Pentru cerințele tehnice care se aplică lămpilor cu incandescență, a se vedea Regulamentul nr. 37.

(7)  Se estimează că un far permite îndeplinirea cerințelor prezentului punct atunci când fixarea lămpii cu incandescență se poate efectua cu ușurință, iar fixarea penelor de ghidare în locașurile lor se poate realiza corect, chiar pe întuneric.

(8)  Aceste filtre sunt formate din toate elementele (în afara celor care fac parte din însăși lampa cu incandescență), inclusiv dispersorul destinat să coloreze lumina.

(9)  Ecranul de încercare trebuie să fie suficient de lat pentru a permite examinarea liniei de separare într-un interval de cel puțin 5° de fiecare parte a liniei vv.

(10)  Dacă fasciculul nu prezintă o linie de separare cu o „curbură internă” netă, reglajul lateral se face astfel încât să corespundă cel mai bine cerințelor impuse pentru iluminarea în punctele 75 R și 50 R pentru circulația pe dreapta, respectiv în punctele 75 L și 50 L pentru circulația pe stânga.

(11)  Un astfel de far specializat care emite o „lumină de întâlnire” poate încorpora o lumină de drum care nu face obiectul acestor cerințe.

(12)  Limita de deplasare de 1 °Către dreapta sau stânga nu este incompatibilă cu o deplasare pe verticală, în sus sau în jos, care este limitată numai de condițiile stabilite la punctul 6.3. Cu toate acestea, partea orizontală a liniei de separare nu trebuie să depășească linia hh (condițiile de la punctul 6.3. nu se aplică farurilor destinate să îndeplinească cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul de întâlnire).

(*1)  E50R și E50L sunt iluminările reale măsurate

(13)  Valorile iluminării în orice punct din zonele A și B, situat, de asemenea, în zona III, trebuie să nu depășească 0,7 lucși.

(14)  Corespunzător iluminantului A al Comisiei Internaționale de Iluminat (CIE).

(15)  Această cerință face obiectul unei recomandări adresate administrațiilor.

(16)  Cu titlu provizoriu, se pot accepta valori diferite. În absența unor specificații definitive, se recomandă utilizarea unui far omologat.


ANEXA 1

COMUNICARE

format maxim: A4 (210 × 297 mm)

Image 100

 (1)

Emisă de:

denumirea serviciului administrativ

privind (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

EXTINDEREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

unui tip de far în temeiul Regulamentului nr. 20

Nr. omologării … Nr. extinderii …

1.

Marca comercială a dispozitivului: …

2.

Denumirea tipului de dispozitiv de către producător: …

3.

Numele și adresa producătorului: …

4.

Numele și adresa reprezentantului producătorului (dacă este cazul): …

5.

Dispozitiv supus omologării la data de: …

6.

Serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare: …

7.

Data raportului de încercare: …

8.

Numărul raportului de încercare: …

9.

Descrierea sumară:

Categoria indicată de marcarea relevantă (3): …

Culoarea luminii emise: alb/galben-selectiv (2)

10.

Poziția mărcii de omologare: …

11.

Motivul (motivele) extinderii omologării (dacă este cazul): …

12.

Omologarea acordată/refuzată/extinsă/retrasă (2): …

13.

Locul: …

14.

Data: …

15.

Semnătura: …

16.

Este anexată lista documentelor care constituie dosarul de omologare depus la serviciul administrativ care a acordat omologarea și care poate fi obținut la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/extins/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile regulamentului referitoare la omologare).

(2)  A se tăia ceea ce nu corespunde.

(3)  A se indica marcajul adecvat ales din lista următoare

Image 101

Textul imaginii

ANEXA 2

EXEMPLE DE DISPUNERE A MĂRCILOR DE OMOLOGARE

Figura 1

Image 102

a = 12 mm min

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care a fost omologat în Țările de Jos (E4), cu numărul de omologare 2439 și care îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 02 de amendamente (02), atât în ceea ce privește lumina de drum, cât și lumina de întâlnire (HCR) și care este conceput numai pentru circulația pe dreapta.

Cifra 30 indică faptul că intensitatea maximă a luminii de drum este cuprinsă între 86 250 și 101 250 de candele.

Notă: Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie plasate în apropierea cercului și dispuse fie deasupra, fie sub litera „E”, fie la dreapta, fie la stânga acestei litere. Cifrele numărului de omologare trebuie să fie dispuse de aceeași parte în raport cu litera „E” și orientate în același sens.

Utilizarea cifrelor romane pentru numerele de omologare trebuie să fie evitată pentru a exclude orice confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Image 103

Figura 3a

Image 104

Figura 3b

Image 105

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament atât în cea ce privește lumina de întâlnire, cât și lumina de drum și este conceput:

numai pentru circulația pe stânga;

pentru ambele sensuri de circulație, printr-o modificare adecvată a reglării blocului optic sau a lămpii cu incandescență pe vehicul.

Figura 4

Image 106

Figura 5

Image 107

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care are încorporat un dispersor din material plastic, care îndeplinește cerințele prezentului regulament numai în ceea ce privește lumina de întâlnire, și este conceput:

pentru ambele sensuri de circulație;

numai pentru circulația pe dreapta.

Figura 6

Image 108

Figura 7

Image 109

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament:

numai în ceea ce privește lumina de întâlnire și conceput numai pentru circulația pe stânga;

numai în ceea ce privește lumina de drum.

Figura 8

Image 110

Figura 9

Image 111

Identificarea unui far care are încorporat un dispersor din material plastic conform cerințelor Regulamentului nr. 20:

numai pentru lumina de întâlnire și conceput numai pentru circulația pe stânga:

atât pentru lumina de întâlnire, cât și pentru lumina de drum și conceput numai pentru circulația pe dreapta;

numai pentru lumina de întâlnire și conceput numai pentru circulația pe stânga.

Filamentul luminii de întâlnire trebuie să nu fie aprins în același timp cu cel al luminii de drum și/sau al oricărui alt far cu care acesta este reciproc încorporat.

Marcare simplificată pentru lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate

Figura 10

(Liniile verticale și orizontale schematizează formele dispozitivului de semnalizare și nu fac parte din marca de omologare.)

MODELUL A

Image 112

MODELUL B

Image 113

MODELUL C

Image 114

MODELUL D

Image 115

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare referitoare la:

o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

un far cu o lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 de candele (indicată de cifra 30), omologat în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 20 și care are încorporat un dispersor din material plastic;

o lampă de ceață față omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care are încorporat un dispersor din material plastic;

o lampă indicatoare de direcție față, din categoria 1a, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Lampă reciproc încorporată cu un far

Figura 11

Exemplul 1

Image 116

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor din material plastic destinat a fi utilizat pentru diferite tipuri de faruri, și anume:

fie: un far cu o lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele, omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 20, astfel cum a fost modificat de seria 02 de amendamente,

reciproc încorporat cu o lampă de poziție față omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

fie: un far cu o lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum, omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 1 astfel cum a fost modificat de seria 01 de amendamente,

reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție față menționată anterior;

fie: unul dintre farurile menționate anterior, omologat ca lampă simplă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte numai numărul de omologare valabil, de exemplu:

Image 117

Figura 11 (continuare)

Exemplul 2

Image 118

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor din material plastic utilizat pentru un ansamblu de două faruri, omologat în Franța (E2), compus dintr-un far care emite o lumină de întâlnire conceput pentru ambele sensuri de circulație și o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între x și y candele, care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 20, și dintr-un far care emite o lumină de drum cu o intensitate maximă cuprinsă între w și z candele, care îndeplinește cerințele Regulamentului nr. 8 sau ale Regulamentului nr. 20, intensitatea maximă a ansamblului de lumini de drum fiind cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele.


ANEXA 3

ECRAN DE MĂSURARE

A.   Far pentru circulația pe partea dreaptă

(Dimensiuni în mm)

Image 119

Axa drumului

ZONE III

ZONE II

ZONE IV

ZONE I

Fascicul european standard

h-h: planul orizontal

care trece prin centrul focal al farului

v-v: planul vertical

B.   Far pentru circulația pe partea stângă

(Dimensiuni în mm)

Image 120

ZONE III

ZONE II

ZONE IV

ZONE I

Axa drumului

Fascicul european standard

h-h: planul orizontal

care trece prin centrul focal al farului

v-v: planul vertical

Figura C

Image 121

Notă: Figura C indică punctele de măsurare pentru circulația pe dreapta. Pentru circulația pe stânga, punctele 7 și 8 trebuie să fie repoziționate în locurile corespunzătoare pe partea dreaptă a schemei.


ANEXA 4

Încercări de stabilitate a performanţelor fotometrice ale farurilor în timpul funcţionării

ÎNCERCĂRI ALE FARURILOR COMPLETE

După măsurarea valorilor fotometrice în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în punctele Emax pentru lumina de drum și în punctele HV, 50 R, B 50 L pentru lumina de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile concepute pentru circulația pe stânga), un eșantion al farului complet trebuie să fie supus încercării de stabilitate a performanțelor fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege ansamblul farului însuși, inclusiv părțile caroseriei și lămpile învecinate care pot afecta disiparea sa termică.

1.   ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

Încercările trebuie să fie efectuate într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23° ± 5°, farul complet fiind fixat pe un suport care reprezintă montarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1 și controlat astfel cum se prescrie la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Farul rămâne aprins pe durata prescrisă, astfel încât:

1.1.1.1.   

(a)

în cazul în care trebuie să fie omologată o singură funcție de iluminare (lumină de drum sau lumină de întâlnire), filamentul corespunzător este aprins pe durata prescrisă; (1)

(b)

în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum, reciproc încorporate (o lampă cu două filamente sau două lămpi incandescență):

în cazul în care solicitantul precizează faptul că farul este destinat utilizării cu un singur filament aprins (2)l a un moment dat, încercarea trebuie efectuată în consecință, fiecare dintre funcțiile luminoase specificate fiind activate (1) în mod succesiv timp de jumătate din timpul indicat la punctul 1.1;

în toate celelalte cazuri (2) (1), farul trebuie să fie supus următorului ciclu pe durata prescrisă:

15 minute, filamentul luminii de întâlnire aprins;

5 minute, toate filamentele aprinse;

(c)

în cazul funcțiilor luminoase grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata prescrisă pentru funcțiile de iluminare individuale: (a) ținând seama și de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate; (b) în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea trebuie să fie reglată astfel încât să furnizeze 90 % din puterea maximă specificată în Regulamentul referitor la lămpile cu incandescență (Regulamentul nr. 37).

Puterea de încercare trebuie să corespundă, în toate cazurile, valorii înscrise pe o lampă cu incandescență concepută pentru a fi utilizată la o tensiune de 12 volți, cu excepția cazului în care solicitantul precizează că aceasta poate fi utilizată la o tensiune diferită. În acest caz, încercarea se efectuează cu lampa cu incandescență care are cea mai mare putere ce poate fi utilizată.

1.1.2.   Rezultatele încercării

1.1.2.1.   Inspecție vizuală

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există unul, cu o cârpă din bumbac curată și umedă. Apoi, acestea sunt examinate vizual; trebuie să nu se constate nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare a culorii dispersorului farului, nici a dispersorului exterior, dacă există.

1.1.2.2.   Încercare fotometrică

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Lumina de întâlnire:

50R – B 50 L – HV, în cazul farurilor concepute pentru circulația pe dreapta;

50L – B 50 R – HV în cazul farurilor concepute pentru circulația pe stânga.

Lumina de drum

Punctul Emax

Se poate efectua un nou reglaj pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului determinate de căldură (pentru deplasarea liniei de separare, a se vedea punctul 2 din prezenta anexă).

Se tolerează o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare.

1.2.   Far murdar

După ce a fost încercat astfel cum se specifică la punctul 1.1 de mai sus, farul se pregătește în modul descris la punctul 1.2.1, apoi este aprins timp de o oră, astfel cum se prevede la punctul 1.1.1, și este verificat astfel cum se prescrie la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.   Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă

Amestecul de apă și un agent poluant care trebuie aplicat pe far este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu o granulometrie cuprinsă între 0 µm și 100 µm;

o parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu o granulometrie cuprinsă între 0 µm și 100 µm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3); și

o cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate ≤ 1 mS/m.

amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.   Pentru un far cu dispersor exterior din material plastic:

Amestecul de apă și un agent poluant care se aplică pe far este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu o granulometrie cuprinsă între 0 µm și 100 µm;

o parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu o granulometrie cuprinsă între 0 µm și 100 µm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3)

13 părți (în greutate) de apă distilată având o conductivitate ≤ 1 mS/m; și

2 ± 1 parte (în greutate) de agent de înmuiere (4).

Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare pe far

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe toată suprafața iluminantă a farului, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operațiune până când valoarea iluminării scade la o valoare cuprinsă între 15 % și 20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre următoarele puncte, în condițiile descrise în prezenta anexă:

Punctul Emax pentru lumina de întâlnire/lumina de drum și numai pentru lumina de drum, 50 R și 50 V (5) pentru o lampă numai cu lumină de întâlnire, concepută pentru circulația pe partea dreaptă, 50 L și 50 V (5) pentru o lampă numai cu lumină de întâlnire, concepută pentru circulația pe partea stângă.

1.2.1.3.   Aparatura de măsurare

Aparatura de măsurare trebuie să fie echivalentă cu cea care se utilizează pentru încercările de omologare a farurilor. Trebuie să se utilizeze o lampă cu incandescență etalon (lampă de referință) pentru verificarea fotometrică.

2.   ÎNCERCAREA PRIVIND DEPLASAREA VERTICALĂ A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separare nu depășește o valoare specificată pentru un far cu lumină de întâlnire, în timpul funcționării.

După ce a fost supus încercării în conformitate cu punctul 1, farul este supus încercării descrise la punctul 2.1, fără să fie demontat de pe suportul său de încercare și nici reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercare

Încercarea trebuie efectuată într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23° ± 5 °C.

Utilizând o lampă cu incandescență de serie, care a funcționat în prealabil cel puțin o oră, farul este aprins în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat de pe suportul său de încercare și nici reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată în conformitate cu punctul 1.1.1.2). Poziția liniei de separare în partea sa orizontală (între vv și verticala care trece prin punctul B 50 L pentru farurile concepute pentru circulația pe dreapta sau punctul B 50 R pentru cele care sunt concepute pentru circulația pe stânga) se verifică după trei minute (r3) și, respectiv, 60 minute (r60) de la aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separare descrise mai sus trebuie să fie efectuată prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercării

2.2.1.   Rezultatele în miliradiani (mrad) se consideră acceptabile pentru o lampă cu lumină de întâlnire numai dacă valoarea absolută ΔrI = | r3 – r60 | înregistrată pe far este mai mică sau egală cu 1,0 mrad (ΔrI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.   Totuși, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, însă mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < ΔrI ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării în conformitate cu punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea sa corectă pe vehicul:

o oră de funcționare a luminii de întâlnire (tensiunea de alimentare fiind reglată în conformitate cu punctul 1.1.1.2);

o oră de repaos.

Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute ΔrI măsurată pe primul eșantion și ΔrII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad.

Formula


(1)  Atunci când farul supus încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de poziție, acestea trebuie să fie aprinse pe durata încercării. În cazul în care este vorba de o lampă indicatoare de direcție, aceasta trebuie să se aprindă intermitent, timpul de aprindere fiind aproximativ egal cu cel de stingere.

(2)  În cazul în care două sau mai multe filamente sunt aprinse simultan atunci când farul este utilizat ca avertizor luminos, acest mod de funcționare nu este considerat ca o utilizare normală simultană a filamentelor.

(3)  NaCMC reprezintă carboximetilceluloza sodică, desemnată în mod obișnuit prin literele CMC. NaCMC utilizată în amestecul respectiv trebuie să aibă un grad de substituție de 0,6 - 0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 % la 20 °C.

(4)  Toleranța privind cantitatea este datorată necesității obținerii unui agent de murdărire care să adere corect la toate dispersoarele din materiale plastice.

(5)  Punctul 50 V este situat la 375 mm sub punctul HV pe linia verticală V-V, pe ecranul plasat la o distanță de 25 m.


ANEXA 5

Cerinţe minime privind procedurile de control al conformităţii producţiei

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă diferențele nu depășesc toleranțele inevitabile de fabricație.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales aleatoriu și echipat cu o lampă cu incandescență etalon:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterea maximă admisibilă este următoarea:

B 50 L (sau R):

0,2 lx echivalent 20 %

 

0,3 lx echivalent 30 %

Zona III:

0,3 lx echivalent 20 %

 

0,45 lx echivalent 30 %

sau dacă

1.2.2.1.   pentru lumina de întâlnire, valorile prevăzute de prezentul regulament sunt obținute în punctul HV (cu o toleranță de +0,2 lx) și, în raport cu acest reper, în cel puțin un punct din fiecare regiune delimitată pe ecranul de măsurare (la 25 m) de un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de +0,1 lx), 75 R (sau L), 50 V, 25 R și 25 L, precum și în toată aria zonei IV care nu se situează la mai mult de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L;

1.2.2.2.   și dacă, pentru lumina de drum, HV fiind situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime în ceea ce privește valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.2 din prezentul regulament.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, se poate modifica poziția farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu fie deplasată lateral cu mai mult de 1° spre dreapta sau spre stânga (2).

1.2.4.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul este supus din nou încercărilor, cu o altă lampă cu incandescență etalon.

1.3.   Pentru a verifica schimbarea poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda următoare:

Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare este mai mare de 1,5 mrad fără a depăși 2,0 mrad, un al doilea far este supus încercării, iar media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane trebuie să nu depășească 1,5 mrad.

1.4.   Coordonatele cromatice trebuie să fie respectate atunci când farul este echipat cu o lampă cu incandescență la temperatura de culoare conformă cu etalonul A.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite lumină galben-selectiv atunci când este echipat cu o lampă cu incandescență incoloră sunt valorile din prezentul regulament înmulțite cu 0,84.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, deținătorul mărcii de omologare trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, la intervale adecvate. Aceste încercări sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Orice prelevare de eșantioane care scoate în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare în cauză trebuie să fie urmată de o noi prelevări și încercări. Producătorul va adopta toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și la verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate la încercări

2.2.1.   Încercările sunt efectuate, în general, în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul regulament.

2.2.2.   Pentru orice încercare de conformitate efectuată de producător, acesta poate utiliza metode echivalente, cu aprobarea autorității competente responsabilă cu încercările de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită o etalonare periodică a echipamentelor de încercare și o corelare cu măsurările efectuate de către autoritatea competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și prelevările administrative.

2.3.   Natura eșantionării

Eșantioanele farurilor trebuie să fie prelevate aleatoriu, dintr-un lot de producție omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricare ale producătorului.

Evaluarea se efectuează, în general, asupra farurilor produse în serie de mai multe fabrici. Totuși, un producător poate grupa datele referitoare la același tip de far produs de mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile prelevate sunt supuse măsurărilor fotometrice în punctele prevăzute în regulament, limitându-se înregistrarea la punctele Emax, HV (3), HL, HR (4) în cazul luminii de drum și la punctele B 50 L (sau R), HV, 50 V, 75 R (sau L) și 25 L (sau R) în cazul luminii de întâlnire (a se vedea figura din anexa 3).

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Producătorul trebuie să efectueze analiza statistică a rezultatelor încercărilor și să definească, de comun acord cu autoritatea competentă, criteriile de acceptabilitate pentru produsele sale, pentru a îndeplini cerințele privind controlul conformității produselor, prevăzute la punctul 12.1 din prezentul regulament.

Criteriile de acceptabilitate trebuie să fie stabilite astfel încât, cu un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes verificările prin sondaj descrise în anexa 7 (prima prelevare) să fie de 0,95.


(1)  Literele din paranteze se referă la farurile utilizate pentru circulația pe stânga.

(2)  A se vedea nota de subsol corespunzătoare din textul regulamentului.

(3)  Când lumina de drum este reciproc încorporată cu lumina de întâlnire, HV va fi, în cazul luminii de drum, același punct de măsurare ca și în cazul luminii de întâlnire.

(4)  HL și HR: puncte pe „hh”, situate la 1,125 m, la stânga și, respectiv, la dreapta punctului HV.


ANEXA 6

Cerinţe aplicabile lămpilor care au încorporate dispersoare din material plastic – încercările dispersoarelor sau ale eşantioanelor de materiale şi ale lămpilor complete

1.   CERINȚE GENERALE

1.1.   Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament trebuie să îndeplinească cerințele indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.   Cele două eșantioane de lămpi complete, furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament și care au încorporate dispersoare din material plastic trebuie să îndeplinească cerințele indicate la punctul 2.6 de mai jos în privința materialului din care sunt realizate dispersoarele.

1.3.   Eșantioanele de dispersoare din material plastic sau eșantioanele de materiale sunt supuse încercărilor de omologare împreună cu reflectorul pe care trebuie, dacă este cazul, să fie montate dispersoarele, în ordinea cronologică indicată în tabelul A din apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.   Cu toate acestea, dacă producătorul lămpii este în măsură să facă dovada că produsul a trecut deja cu succes încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau încercările echivalente în conformitate cu alt regulament, nu este necesar ca aceste încercări să fie repetate; numai încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1 sunt obligatorii.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la schimbările de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbare de temperatură și umiditate (RH = umiditate relativă) în conformitate cu următorul program:

3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85 – 95 % RH;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

15 ore la –30 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH; 3 ore la 80 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

Înaintea acestei încercări, eșantioanele sunt condiționate timp de cel puțin 4 ore la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH.

Notă: Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioadele de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru a evita efectele de șoc termic.

2.1.2.   Măsurări fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Eșantioanele sunt supuse măsurărilor fotometrice înainte și după încercare.

Măsurările fotometrice sunt efectuate cu o lampă etalon, în următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau de întâlnire și de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor pentru circulația pe stânga);

Emax (route) pentru lumina de drum a unui far cu lumină de drum sau cu lumină de întâlnire și de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare eșantion trebuie să nu depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

2.2.   Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

2.2.1.   Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) noi sunt expuse radiației unei surse cu o distribuție energetică spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane se plasează filtre adecvate, pentru a reduce cât mai mult posibil radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Iluminarea energetică la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pentru o perioadă suficient de mare ca energia luminoasă primită de acestea să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În incintă, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. Pentru a se asigura o expunere uniformă, eșantioanele trebuie să se rotească în jurul sursei de radiații cu o viteză cuprinsă între 1 și 5 1/min.

Eșantioanele sunt pulverizate cu apă distilată cu o conductivitate mai mică de 1 mS/m și o temperatură de 23 °C ± 5 °C, în conformitate cu următorul ciclu:

Pulverizare:

5 minute;

Uscare:

25 minute.

2.2.2.   Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procente de volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturare o cârpă de bumbac (în conformitate cu standardul internațional ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și se aplică, după cel mult 10 secunde, timp de 10 minute, pe suprafața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2 ce corespunde unei forțe de 100 N aplicate pe o suprafață de încercare de 14 mm × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul din material este din nou impregnat cu amestecul de încercare astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul pentru încercare prescris.

În timpul aplicării se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Spălare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele sunt uscate în aer liber, apoi spălate cu soluția descrisă la punctul 2.3 (rezistența la detergenți), la 23 °C ± 5 °C. Eșantioanele sunt apoi clătite cu atenție cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, apoi sunt șterse cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenți atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor trebuie să nu prezinte nici fisuri, nici zgârieturi, nici exfolieri, nici deformări, iar media variațiilor coeficientului de transmisie

Δt = (T2 – T3) / T2, măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să nu depășească 0,020.

(Δtm ≤ 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea de rezistență la agenți chimici, eșantioanele trebuie să nu prezinte urme de colorare chimică care ar putea provoca o variație a difuziei fluxului, iar variația medie a acestuia Δd = (T5 – T4)/T2, măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să nu depășească 0,020.

(Δdm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Suprafața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) se încălzește la 50 °C ± 5 °C iar apoi este scufundată timp de 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și compus din 99 părți de apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La sfârșitul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este frecată apoi ușor, timp de un minut, cu o cârpă din bumbac impregnată cu un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente de volum), apoi este uscată în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După efectuarea succesivă a acestor două încercări, valoarea medie a variației coeficientului de transmisie Δt = (T2 – T3)/T2, măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să nu depășească 0,010.

(Δtm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane (dispersoare) noi este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

coeficientului de transmisie: Δt = (T2 – T3) / T2,

și a difuziei: Δd = (T5 – T4) / T2,

sunt măsurate în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 în zona definită la punctul 2.2.4.1.1 din prezentul regulament, iar valoarea medie a celor trei eșantioane trebuie să fie astfel încât: Δtm ≤ 0,100; Δdm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de adeziune a eventualelor acoperiri

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperirii unui dispersor se taie cu o lamă sau cu un ac, astfel încât să se obțină un caroiaj format din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu forța de adeziune de 2 N/(cm lățime) ± 20 %, măsurată în condițiile standard descrise în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minimum 25 mm, este presată pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele de la punctul 2.5.1 timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, capătul benzii adezive este supus unei sarcini, până la echilibrarea forței de adeziune pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este dezlipită cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

2.6.   Încercări ale farului complet care are încorporat un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurărilor fotometrice efectuate pe far în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie cu cel mult 30 % peste valorile maxime prescrise pentru punctele B 50 L și HV, și cu cel mult 10 % sub valorile minime prescrise pentru punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe stânga, punctele luate în considerare sunt B 50 R, HV și 75 L).

2.6.2.   Încercarea de adeziune a eventualelor acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

3.   CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

În ceea ce privește materialele utilizate pentru fabricarea dispersoarelor, conformitatea cu prezentul regulament a farurilor de serie este admisă dacă:

3.1.1.   După încercarea de rezistență la agenți chimici și încercarea de rezistență la detergenți și la hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă nici fisuri, nici exfolieri, nici deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2).

3.1.2.   După ce au fost supuse încercării descrise la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare indicate la punctul 2.6.1.2 se încadrează în limitele prevăzute în prezentul regulament pentru conformitatea producției.

3.2.   Dacă rezultatele încercărilor nu îndeplinesc cerințele, încercările sunt repetate pe un alt eșantion de far, prelevat la întâmplare.

APENDICELE 1

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE

A.   Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane de materiale furnizate în temeiul punctului 2.2.4 din prezentul regulament).

Eșantioane / Încercări

Dispersoare sau eșantioane de materiale

Dispersoare

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

1.1

Fotometrie limitată

(punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.1

Schimbări de temperatură

(punctul 2.1.1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.2

Fotometrie limitată

(punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.2.1

Măsurarea transmisiei

x

x

x

x

x

x

x

x

x

 

 

 

 

1.2.2

Măsurarea difuziei

x

x

x

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.3

Agenți atmosferici

(2.2.1)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.3.1

Măsurarea transmisiei

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4

Agenți chimici

(punctul 2.2.2)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.1

Măsurarea difuziei

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.5

Detergenți

(punctul 2.3.1)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6

Hidrocarburi

(punctul 2.3.2)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.6.1

Măsurarea transmisiei

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

1.7

Deteriorare

(punctul 2.4.1)

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.1

Măsurarea transmisiei

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.7.2

Măsurarea difuziei

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

1.8

Adeziune

(punctul 2.5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

B.   Încercări pe faruri complete (furnizate în temeiul punctului 2.2.3 din prezentul regulament)

Încercări

Numărul eșantionului

1

2

2.1.

Deteriorare (punctul 2.6.1.1)

x

 

2.2.

Fotometrie (punctul 2.6.1.2)

x

 

2.3.

Aderență (punctul 2.6.2)

 

x

APENDICELE 2

Metoda de măsurare a difuziei şi a transmisiei luminii

1.   APARATURĂ

(a se vedea figura)

Fasciculul unui colimator K cu semidivergența β/2 = 17,4 × 10-4 rd este limitat cu ajutorul unei diafragme DT cu o deschizătură de 6 mm, în fața căreia este plasat suportul pentru eșantion.

O lentilă convergentă acromatică L2, având aberațiile sferice corectate, conjugă diafragma DT cu receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie să fie astfel încât să nu diafragmeze lumina difuzată de eșantion într-un con cu semiunghiul la vârf β/2 = 14°.

O diafragmă inelară DD cu unghiurile αo/2 = 1° și αmax/2 = 12° este plasată într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală netransparentă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibilă înlăturarea părții centrale a diafragmei fasciculului luminos, astfel încât aceasta să revină exact la poziția sa inițială.

Distanța L2 DT și distanța focală F2 (1) a lentilei L2 trebuie să fie alese astfel încât imaginea diafragmei DT să acopere în întregime receptorul R.

Pentru un flux incident inițial adus la 1 000 unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai mare decât unitatea.

2.   MĂSURĂRI

Se efectuează următoarele citiri:

Citire

Cu eșantion

Cu partea centrală a DD

Cantitatea reprezentată

T1

nu

nu

Fluxul incident la citirea inițială

T2

da (înainte de încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul nou într-un câmp de 24 °C

T3

da (după încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul încercat într-un câmp de 24 °C

T4

da (înainte de încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul nou

T5

da (după încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul încercat

Image 122

(1)  Pentru L2, se recomandă utilizarea unei distanțe focale de aproximativ 80 mm.

APENDICELE 3

METODA DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1.   Echipament de încercare

1.1.   Pistol pentru pulverizat

Se utilizează un pistol pentru pulverizat, dotat cu o duză care are un diametru de 1,3 mm și care permite un debit al lichidului de 0,24 ± 0,02 l/min, la o presiune de 6,0 bari – 0, + 0,5 bari.

În aceste condiții de utilizare, trebuie să se obțină un jet cu diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafața expusă deteriorării, situată la o distanță de 380 mm ± 10 mm de duză.

1.2.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din:

nisip silicios cu duritatea 7 pe scara Mohr și o granulometrie cuprinsă între 0 mm și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular între 1,8 și 2;

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, pentru un amestec care conține 25 g de nisip pe litru de apă.

2.   Încercare

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă, o dată sau de mai multe ori, acțiunii jetului de nisip produs astfel cum se prevede mai sus. Acest jet este împrăștiat cvasiperpendicular pe suprafața supusă încercării.

Deteriorarea este controlată cu ajutorul unuia sau mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor de încercat. Amestecul este pulverizat până când variația difuziei luminii pe eșantion (eșantioane) măsurată în conformitate cu metoda descrisă în apendicele 2, este astfel încât:

Formula

Se pot utiliza mai multe eșantioane de referință pentru a verifica dacă întreaga suprafață supusă încercării a fost degradată omogen.

APENDICELE 4

ÎNCERCAREA DE ADEZIUNE A BENZII ADEZIVE

1.   SCOP

Prezenta metodă are ca scop determinarea, în condiții standard, a forței liniare de adeziune a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

2.   PRINCIPIU

Se măsoară forța necesară pentru a dezlipi o bandă adezivă de pe o placă de sticlă la un unghi de 90°.

3.   CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICATE

Mediul ambiant trebuie să fie la 23 °C ± 5 °C și 65 % ±5 % umiditate relativă (RH).

4.   EPRUVETE

Înainte de încercare, se condiționează ruloul eșantion de bandă adezivă timp de 24 ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Din fiecare rulou se încearcă 5 epruvete de 400 mm lungime fiecare. Epruvetele sunt prelevate din rulou după ce primele 3 înfășurări au fost îndepărtate.

5.   PROCEDURA

Încercarea se efectuează în condițiile atmosferice specificate la punctul 3.

Se prelevează cele 5 epruvete derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în următoarele 15 secunde după cum urmează:

Se aplică progresiv banda pe placa de sticlă printr-o mișcare ușoară de frecare longitudinală cu degetul, astfel încât să nu existe nicio bulă de aer între bandă și placa de sticlă, fără a exercita o presiune prea mare.

Se lasă ansamblul să stea timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

Se dezlipește epruveta de pe placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa epruvetei. Se fixează placa și se rabatează la 90° extremitatea liberă a benzii. Se aplică o forță astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage de bandă pentru a o dezlipi cu o viteză de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

6.   REZULTATE

Cele cinci valori obținute trebuie să fie aranjate în ordine, iar mediana celor cinci valori se reține ca rezultat al măsurării. Această valoare trebuie să fie exprimată în newtoni pe centimetru de lățime a benzii.


ANEXA 7

CERINŢE MINIME PRIVIND EŞANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele din prezentul regulament, dacă este cazul, dacă diferențele nu depășesc toleranțele inevitabile de fabricație.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, nu este contestată conformitatea farurilor de serie în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales aleatoriu și echipat cu o lampă cu incandescență etalon:

1.2.1.   nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona III, abaterile maxime admisibile sunt, respectiv:

B 50 L (sau R): 0,2 lx echivalent 20 %

0,3 lx echivalent 30 %

Zona III: 0,3 lx echivalent 20 %

0,45 lx echivalent 30 %

sau dacă

1.2.2.1.   pentru lumina de întâlnire, valorile prevăzute de prezentul regulament sunt obținute în punctul HV (cu o toleranță de 0,2 lx) și, în raport cu acest reper, în cel puțin un punct din fiecare regiune delimitată pe ecranul de măsurare (la 25 m) de un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (cu o toleranță de 0,1 lx), 75 R (sau L), 50 V, 25 R și 25 L, precum și în toată aria zonei IV care nu se situează la mai mult de 22,5 cm deasupra liniei 25 R și 25 L;

1.2.2.2.   și dacă, pentru lumina de drum, HV fiind situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, se respectă o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime în ceea ce privește valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.2 din prezentul regulament. Nu se ia în considerare marcajul de referință.

1.2.3.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, se poate modifica poziția farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu fie deplasată lateral cu mai mult de 1° spre dreapta sau spre stânga.

1.2.4.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul este supus unei noi încercări, cu o altă lampă cu incandescență etalon.

1.2.5.   Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente.

1.2.6.   Nu se ia în considerare marcajul de referință.

1.3.   Coordonatele cromatice trebuie să fie respectate atunci când farul este echipat cu o lampă cu incandescență la temperatura de culoare conformă cu etalonul A.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite lumină galben-selectiv atunci când este echipat cu o lampă cu incandescență incoloră se înmulțesc cu 0,84.

2.   PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare, se aleg la întâmplare patru faruri. Primul eșantion de două faruri este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion de două faruri cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.   1. Eșantion A

A1:

un far 0 %

 

un far cel mult 20 %

A2:

ambele faruri peste 0 %

 

dar cel mult 20 %

 

se trece la eșantionul B

2.1.1.2.   eșantion B

B1:

Ambele faruri 0 %

2.1.2.   sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să își alinieze producția în conformitate cu cerințele (aliniere) în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.   eșantion A

A3:

un far cel mult 20 %

 

un far peste 20 %

 

dar cel mult 30 %

2.2.1.2.   Eșantion B

B2:

în cazul A2

 

un far peste 0 %

 

dar cel mult 20 %

 

un far cel mult 20 %

B3:

în cazul A2

 

un far 0 %

 

un far peste 20 %

 

dar cel mult 30 %

2.2.2.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 13 în cazul în care, după efectuarea procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.3.1.   eșantion A

A4:

un far cel mult 20 %

 

un far peste 30 %

A5:

ambele faruri peste 20 %

2.3.2.   eșantion B

B4:

în cazul A2

 

un far peste 0 %

 

dar cel mult 20 %

 

un far peste 20 %

B5:

în cazul A2

 

ambele faruri peste 20 %

B6:

în cazul A2

 

un far 0 %

 

un far peste 30 %

2.3.3.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   REPETAREA EȘANTIONĂRII

În cazurile A3, B2 și B3 este necesară o nouă eșantionare în termen de două luni de la notificare, prelevându-se un al treilea eșantion C, compus din două faruri, și un al patrulea eșantion D, compus din două faruri, prelevate din stocul produs după alinierea producției.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.   eșantion C

C1:

un far 0 %

 

un far cel mult 20 %

C2:

ambele faruri peste 0 %

 

dar cel mult 20 %

se trece la eșantionul D

3.1.1.2.   Eșantion D

D1:

în cazul C2 ambele faruri 0 %

3.1.2.   sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să își alinieze producția în conformitate cu cerințele (aliniere) în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.   Eșantion D

D2:

în cazul C2

 

un far peste 0 %

 

dar cel mult 20 %

 

un far cel mult 20 %

3.2.1.2.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 14 în cazul în care, după efectuarea procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.   Eșantion C

C3:

un far cel mult 20 %

 

un far peste 20 %

C4:

ambele faruri peste 20 %

3.3.2.   Eșantion D

D3:

în cazul C2

 

un far 0 % sau peste 0 %

 

un far peste 20 %

3.3.3.   sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

4.   MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE

Pentru a verifica schimbarea poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică următoarea metodă:

După prelevarea eșantioanelor în conformitate cu figura 1 din prezenta anexă, un far din eșantionul A este supus încercărilor în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4. Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, însă nu depășește 2,0 mrad, al doilea far din eșantionul A este supus încercării, iar media valorilor absolute înregistrate pentru ambele eșantioane trebuie să nu depășească 1,5 mrad.

Totuși, dacă această valoare de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, ambele faruri din eșantionul B sunt supuse aceleiași proceduri, iar valoarea Δr pentru fiecare dintre ele trebuie să nu depășească 1,5 mrad.

Figura 1

Image 123

2 dispozitive

Prima selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane

2 dispozitive

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul B

SFÂRŞIT

Alinierea

Producătorului i se cere să-şi repună producţia în conformitate cu cerinţele

2 dispozitive

A doua selectare de eşantioane

4 dispozitive selecţionate aleatoriu, repartizate în eşantioane C&D

2 dispozitive

Rezultate posibile pentru eşantionul A

Rezultate posibile pentru eşantionul C

SFÂRŞIT

se trece la eşantionul D

SFÂRŞIT

se trece la aliniere

Rezultate posibile pentru eşantionul D

Rezultate posibile pentru eşantionul B

Retragerea omologării

Abaterea maximă [%] în direcţia nefavorabilă în raport cu valorile-limită


10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/211


Numai textele originale CEE/ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE/ONU TRANS/WP.29/343, disponibil pe site-ul web: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 46 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă și a vehiculelor cu motor în ceea ce privește instalarea acestor dispozitive

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 4 la seria 02 de amendamente — Data intrării în vigoare: 22 iulie 2009

Rectificativul nr. 1 la suplimentul 4 — Data intrării în vigoare: 11 noiembrie 2009

CUPRINS

REGULAMENTUL

1.

Domeniul de aplicare

I.   DISPOZITIVE DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ

2.

Definiții

3.

Cererea de omologare

4.

Marcaje

5.

Omologarea

6.

Cerințe

6.1.

Oglinzi

6.2.

Dispozitive de vizibilitate indirectă, altele decât oglinzile

7.

Modificarea tipului de dispozitiv de vizibilitate indirectă și prelungirea omologării

8.

Conformitatea producției

9.

Sancțiuni pentru neconformitatea producției

10.

Întreruperea definitivă a producției

11.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale departamentelor administrative

II.   INSTALAREA DISPOZITIVELOR DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ

12.

Definiții

13.

Cererea de omologare

14.

Omologarea

15.

Cerințe

16.

Modificări ale tipului de vehicul și prelungirea omologării

17.

Conformitatea producției

18.

Sancțiuni pentru neconformitatea producției

19.

Întreruperea definitivă a producției

20.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale departamentelor administrative

21.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 —

Model de fișă informativă pentru omologarea de tip a dispozitivului de vizibilitate indirectă

Anexa 2 —

Model de fișă informativă pentru omologarea de tip a vehiculelor în ceea ce privește instalarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă

Anexa 3 —

Comunicare privind omologarea sau refuzul, prelungirea sau retragerea omologării sau întreruperea definitivă a producției unui tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă, în conformitate cu Regulamentul nr. 46

Anexa 4 —

Comunicare privind omologarea sau refuzul, prelungirea sau retragerea omologării sau întreruperea definitivă a producției unui tip de vehicul în funcție de instalarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă, în conformitate cu Regulamentul nr. 46

Anexa 5 —

Amplasarea mărcii de omologare pentru un dispozitiv de vizibilitate indirectă

Anexa 6 —

Metoda de încercare pentru determinarea gradului de reflexie

Anexa 7 —

Procedura de determinare a razei de curbură „r” a suprafeței de reflexie a oglinzilor

Anexa 8 —

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile de ședere în vehiculele cu motor

Apendicele 1 —

Descrierea dispozitivului tridimensional pentru determinarea punctului „H”

Apendicele 2 —

Sistemul de referință tridimensional

Apendicele 3 —

Date de referință privind pozițiile de ședere

Anexa 9 —

(rezervată)

Anexa 10 —

Calcularea distanței de detecție

1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul Regulament se aplică la:

(a)

dispozitivele obligatorii și opționale de vizibilitate indirectă, menționate în tabelul de la punctul 15.2.1.1.1, pentru vehicule din categoriile M şi N (1) şi dispozitivelor de vizibilitate indirectă obligatorii şi opţionale menţionate la alineatele 15.2.1.1.3 şi 15.2.1.1.4 pentru vehiculele din categoria L (1) a căror caroserie acoperă, cel puțin parțial, conducătorul auto.

(b)

instalarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă pe vehicule din categoriile M și N şi pe vehiculele din categoria L (1) a căror caroserie acoperă, cel puțin parțial, conducătorul auto.

I.   DISPOZITIVE DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

„dispozitivele de vizibilitate indirectă” reprezintă dispozitive care permit observarea zonei de trafic adiacente vehiculului, care nu poate fi observată prin vizibilitate directă. Acestea pot fi oglinzi convenționale, camere de luat vederi cu monitor sau alte dispozitive capabile să prezinte informații cu privire la câmpul de vizibilitate indirectă al conducătorului auto;

„oglindă” reprezintă orice dispozitiv, excluzând dispozitivele de tipul periscoapelor, destinate să ofere o vizibilitate clară spre zona din spate, laterală sau frontală a vehiculului în câmpurile de vizibilitate definite la punctul 15.2.4;

2.1.1.1.   „oglindă interioară” reprezintă un dispozitiv de tipul celui definit la punctul 2.1, care poate se poate instala în compartimentul destinat pasagerilor în cadrul unui vehicul;

2.1.1.2.   „oglindă exterioară” reprezintă un dispozitiv de tipul celui definit la punctul 2.1, care poate fi montat pe suprafața exterioară a unui vehicul;

2.1.1.3.   „oglindă de supraveghere” reprezintă o oglindă, alta decât cele definite la punctul 2.1.1, care se poate monta în interiorul sau exteriorul unui vehicul, pentru a oferi alte câmpuri de vizibilitate, în afara celor specificate la punctul 15.2.4;

2.1.1.4.   „sistem de asigurare a vizibilității” reprezintă un sistem care permite conducătorului auto să distingă și/sau să vadă obiectele din zona adiacentă vehiculului;

2.1.1.5.   „r” reprezintă media razelor de curbură măsurate pe suprafața de reflexie, în conformitate cu metoda descrisă în anexa 7;

2.1.1.6.   „razele de curbură principale într-un punct de pe suprafața de reflexie (r i )” reprezintă valorile obținute cu aparatura definită în anexa 7, măsurate pe arcul suprafeței de reflexie care trece prin centrul acestei suprafețe paralel cu segmentul b, definit la punctul 6.1.2.1.2.1 și pe arcul perpendicular pe segmentul menționat;

2.1.1.7.   „raza de curbură într-un punct de pe suprafața de reflexie (rp)” reprezintă media aritmetică a razelor de curbură principale r i și r' i adică:

Formula

2.1.1.8.   „suprafață sferică” reprezintă o suprafață care are o rază constantă și egală în toate direcțiile;

2.1.1.9.   „suprafață asferică” reprezintă o suprafață care are rază constantă doar într-un plan;

2.1.1.10.   „oglindă asferică” reprezintă o oglindă compusă dintr-o parte sferică și o parte asferică, în care trecerea suprafeței de reflexie de la partea sferică la cea asferică trebuie să fie marcată. Curbura axei principale a oglinzii este definită în sistemul de coordonate x/y, definit prin raza calotei sferice primare dată de:

Formula

R

:

raza nominală a părții sferice;

k

:

constanta de variație a curburii;

a

:

constanta pentru dimensiunea sferică a calotei sferice primare;

2.1.1.11.   „centrul suprafeței de reflexie” reprezintă centrul zonei vizibile a suprafeței de reflexie;

2.1.1.12.   „raza de curbură a elementelor componente ale oglinzii” reprezintă raza „c” a arcului de cerc care se apropie cel mai mult de forma curbă a elementului în cauză;

2.1.1.13.   „clasă de oglinzi” reprezintă toate dispozitivele care au una sau mai multe caracteristici sau funcții comune. Acestea se clasifică după cum urmează:

clasa I: „Oglinzi retrovizoare interioare” care oferă câmpul de vizibilitate definit la punctul 15.2.4.1;

clasele II și III: „Oglinzi retrovizoare exterioare principale” care oferă câmpurile de vizibilitate definite la punctele 15.2.4.2 și 15.2.4.3;

clasa IV: „Oglinzi exterioare cu unghi larg” care oferă câmpul de vizibilitate definit la punctul 15.2.4.4;

clasa V: „Oglinzi exterioare de proximitate” care oferă câmpul de vizibilitate definit la punctul 15.2.4.5;

clasa VI: „Oglinzi frontale” care oferă câmpul de vizibilitate definit la punctul 15.2.4.6;

clasa VII: Oglinzi destinate vehiculelor din categoria L cu caroserie;

„dispozitiv de vizibilitate indirectă de tipul cameră de luat vederi cu monitor” reprezintă un dispozitiv definit la punctul 2.1, la care câmpul de vizibilitate se obține prin combinarea unei camere de luat vederi cu un monitor, conform definițiilor de la punctele 2.1.2.1 și 2.1.2.2;

2.1.2.1.   „cameră de luat vederi” reprezintă un dispozitiv care redă o imagine a lumii exterioare cu ajutorul unui obiectiv și apoi transformă această imagine într-un semnal (de exemplu semnal video);

2.1.2.2.   „monitor” reprezintă un dispozitiv care transformă un semnal în imagini redate în spectrul vizual;

2.1.2.3.   „detecție” reprezintă capacitatea de a distinge un obiect de fondul/mediul său înconjurător, la o anumită distanță;

2.1.2.4.   „contrast luminanță” reprezintă raportul de luminozitate între un obiect și fondul/mediul său înconjurător, care permite distingerea obiectului de fondul/mediul său înconjurător;

2.1.2.5.   „rezoluție” reprezintă cel mai mic detaliu care se poate distinge cu un sistem de percepție, adică perceput separat dintr-un ansamblu mai larg. Rezoluția ochiului uman este denumită „acuitate vizuală”;

2.1.2.6.   „obiect critic” reprezintă un obiect circular având un diametru D0 = 0,8 m (2);

2.1.2.7.   „percepție critică” reprezintă nivelul percepției pe care îl poate atinge în general ochiul uman în diferite condiții. În condițiile de circulație rutieră, valoarea limită a percepției critice este cea a unui unghi vizual de opt arc-minute;

2.1.2.8.   „câmpul de vizibilitate” reprezintă secțiunea spațiului tridimensional monitorizat cu ajutorul unui dispozitiv de vizibilitate indirectă. Dacă nu se specifică altfel, acesta se bazează pe vizibilitatea la nivelul solului oferită de un dispozitiv și/sau dispozitive, altele decât oglinzile. Această vizibilitate poate fi limitată de distanța de detecție relevantă corespunzătoare obiectului critic;

2.1.2.9.   „distanța de detecție” reprezintă distanța măsurată la nivelul solului între punctul de referință vizuală și punctul extrem la care este susceptibilă perceperea unui obiect critic (valoarea limită a unei percepții critice atinse cu greu);

2.1.2.10.   „câmp critic de vizibilitate” reprezintă câmpul în care trebuie să fie detectat un obiect critic cu ajutorul unui dispozitiv de vizibilitate indirectă și care este definit de un unghi și de una sau mai multe distanțe de detecție;

2.1.2.11.   „punct de referință vizuală” reprezintă punctul legat de vehicul la care se asociază câmpul de vizibilitate prescris. Punctul respectiv este proiecția pe sol a intersecției unui plan vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului auto cu un plan paralel cu planul longitudinal median al vehiculului, situat la 20 cm în afara vehiculului;

2.1.2.12.   „spectru vizual” reprezintă lumina cu o lungime de undă situată între limitele de percepție ale ochiului uman: 380-780 nm;

2.1.2.13.   „dispozitiv de supraveghere de tipul cameră de luat vederi-monitor-aparat de înregistrare” reprezintă o cameră de luat vederi și un monitor sau un echipament de înregistrare, altul decât dispozitivul de tipul cameră de luat vederi cu monitor definit la punctul 2.1.2, care poate fi instalat în interiorul sau exteriorul vehiculului cu scopul de a oferi alte câmpuri de vizibilitate, în afara celor specificate la punctul 15.2.4 sau pentru a oferi un sistem de siguranță în interiorul și exteriorul vehiculului;

2.1.3.   „alte dispozitive de vizibilitate indirectă” reprezintă dispozitivele definite la punctul 2.1, la care câmpul de vizibilitate nu se obține cu ajutorul unei oglinzi sau al unui dispozitiv de tipul cameră de luat vederi cu monitor;

2.1.4.   „tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă” reprezintă dispozitivele care sunt similare în ceea ce privește următoarele caracteristici esențiale:

concepția dispozitivului, inclusiv, dacă este oportun, fixarea acestuia pe caroserie;

pentru oglinzi, clasa, forma, dimensiunile și raza de curbură a suprafeței de reflexie a oglinzii;

pentru dispozitivele de tipul cameră de luat vederi cu monitor, distanța de detecție și câmpul de vizibilitate.

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare de tip pentru un dispozitiv de vizibilitate indirectă este prezentată de către deținătorul denumirii sau mărcii comerciale sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

3.2.   Modelul de fișă informativă este indicat în anexa 1.

Cererea pentru fiecare tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă va fi însoțită de următoarele:

3.3.1.   pentru oglinzi, patru mostre: trei pentru încercări și una care rămâne la laborator pentru orice alte examinări care s-ar dovedi ulterior necesare. La cererea laboratorului pot fi solicitate mostre suplimentare;

3.3.2.   pentru alte dispozitive de vizibilitate indirectă: câte o mostră din fiecare componentă a acestora.

4.   MARCAJUL

4.1.   Mostrele de dispozitive de vizibilitate indirectă prezentate pentru omologare trebuie să poarte marca sau denumirea comercială a producătorului, în mod clar și indelebil.

4.2.   Fiecare dispozitiv va avea un spațiu suficient de mare pentru aplicarea marcajului de omologare, care trebuie să poată fi lizibil atunci când dispozitivul este montat pe vehicul; acest spațiu va fi indicat în desenele menționate în anexa 1.

5.   OMOLOGAREA

5.1.   În cazul în care mostrele prezentate pentru omologare îndeplinesc cerințele specificate la punctul 6 al prezentului regulament, se acordă omologarea pentru tipul corespunzător de dispozitiv de vizibilitate indirectă.

5.2.   Fiecărui tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă îi este atribuit un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr (în prezent 02) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse prezentului regulament în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui numărul respectiv unui alt tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă.

5.3.   Conform prevederilor prezentului regulament, notificarea omologării sau a refuzului sau a extinderii sau a retragerii omologării sau a încetării definitive a producției unui tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă este comunicată părților semnatare ale acordului care aplică prezentului regulament prin intermediul unui document al cărui model este prezentat în anexa 3 la prezentul regulament.

Pe lângă marcajul specificat la punctul 4.1, pe fiecare dispozitiv de vizibilitate indirectă corespunzător unui tip omologat în temeiul prezentului regulament, se fixează la vedere, în spațiul indicat la punctul 4.2, o marcă de omologare internațională constând din:

5.4.1.   un cerc în interiorul căruia de află litera „E” urmată de numărul specific țării care a acordat omologarea (3);

5.4.2.   un număr de omologare;

5.4.3.   un simbol suplimentar – I, II, III, IV, V, VI sau VII – care indică clasa în care este inclus tipul de oglindă sau simbolul S în cazul oricărui dispozitiv de vizibilitate indirectă altul decât o oglindă. Simbolul suplimentar se aplică în orice poziție convenabilă, în apropierea cercului conținând litera „E”.

5.5.   Marca de omologare și simbolul suplimentar trebuie să fie perfect lizibile și să nu poată fi șterse.

5.6.   Anexa 5 la prezentul regulament prezintă un exemplu de amplasare a mărcii de omologare și simbolului adițional.

6.   CERINȚE

6.1.   OGLINZI

6.1.1.   SPECIFICAȚII GENERALE

6.1.1.1.   Toate oglinzile trebuie să fie reglabile.

6.1.1.2.   Conturul suprafeței de reflexie trebuie să fie încadrat într-o carcasă (montură etc.) care, pe perimetrul său, trebuie să aibă în toate punctele și în toate direcțiile o valoare „c” mai mare sau egală cu 2,5 mm. În cazul în care suprafața de reflexie depășește carcasa protectoare, raza de curbură „c” pe perimetrul care depășește carcasa trebuie să fie de cel puțin 2,5 mm iar suprafața de reflexie trebuie să reintre în carcasa de protecție prin aplicarea unei forțe de 50 N în punctul cu depășirea cea mai mare a carcasei de protecție, pe direcție orizontală, aproximativ paralel cu planul median longitudinal al vehiculului.

6.1.1.3.   În cazul în care oglinda este montată pe o suprafață plană, toate părțile acesteia, indiferent de poziția de reglare a dispozitivului, inclusiv părțile rămase fixate pe suport după încercarea prevăzută la punctul 6.1.3.2, care pot fi în contact static cu o sferă având un diametru fie de 165 mm, în cazul unei oglinzi interioare, fie de 100 mm, în cazul unei oglinzi exterioare, trebuie să aibă o rază de curbură „c” de cel puțin 2,5 mm.

6.1.1.4.   Marginile orificiilor sau canalelor de fixare al căror diametru sau a căror diagonală lungă este mai mic(ă) de 12 mm sunt exceptate de la cerințele privind raza de la punctul 6.1.1.3, dar cu condiția să nu fie ascuțite.

6.1.1.5.   Dispozitivul pentru fixarea oglinzilor pe vehicul trebuie să fie proiectat astfel încât să permită unui cilindru cu raza de 70 mm (50 mm în cazul unui vehicul din categoia L), având ca axă una dintre axele sau axa pivotului sau cea de rotație care asigură înclinarea oglinzii în direcția impactului respectiv, să treacă prin cel puțin o parte din suprafața pe care este fixat dispozitivul.

6.1.1.6.   Elementele componente ale oglinzilor exterioare menționate la punctele 6.1.1.2 și 6.1.1.3, care sunt confecționate dintr-un material cu o duritate Shore A mai mică sau egală cu 60, sunt exceptate de la dispozițiile relevante.

6.1.1.7.   Pentru acele elemente ale oglinzilor interioare fabricate dintr-un material cu duritatea Shore A mai mică de 50 și care sunt montate pe un suport rigid, cerințele de la punctele 6.1.1.2 și 6.1.1.3 se aplică doar suportului.

6.1.2.   SPECIFICAȚII SPECIALE

6.1.2.1.   DIMENSIUNI

6.1.2.1.1.   Oglinzi retrovizoare interioare (clasa I)

Dimensiunile suprafeței de reflexie trebuie să fie de așa natură încât să permită înscrierea pe această suprafață a unui dreptunghi cu lățimea de 40 mm și lungimea de „a” mm, unde

Formula

și „r” este raza de curbură.

6.1.2.1.2.   Oglinzi retrovizoare exterioare principale (clasele II și III)

6.1.2.1.2.1.   Dimensiunile suprafeței de reflexie trebuie să fie de așa natură încât să permită înscrierea pe această suprafață:

a unui dreptunghi cu înălțimea de 40 mm și a cărui bază, exprimată în milimetri, are valoarea „a”;

a unui segment care să fie paralel cu înălțimea dreptunghiului și a cărui lungime, exprimată în milimetri, are valoarea „b”.

6.1.2.1.2.2.   Valorile minime pentru „a” și „b” sunt prezentate în tabelul următor:

Clasa oglinzii retrovizoare

a

(mm)

b

(mm)

II

Formula

200

III

Formula

70

6.1.2.1.3.   Oglinzi exterioare cu „unghi larg” (clasa IV)

Suprafața de reflexie trebuie să aibă un contur de o formă geometrică simplă și dimensiuni care să permită obținerea, dacă este necesar prin combinație cu o oglindă exterioară din clasa II, a câmpului de vizibilitate specificat la punctul 15.2.4.4.

6.1.2.1.4.   Oglinzi exterioare „de proximitate” (clasa V)

Suprafața de reflexie trebuie să aibă un contur de o formă geometrică simplă și dimensiuni care să permită obținerea câmpului de vizibilitate specificat la punctul 15.2.4.5.

6.1.2.1.5.   Oglinzi față (clasa VI)

Suprafața de reflexie trebuie să aibă un contur de o formă geometrică simplă și dimensiuni care să permită obținerea câmpului de vizibilitate specificat la punctul 15.2.4.6.

6.1.2.1.6.   Oglinzi pentru vehicule din categoria L cu caroserie (clasa VII)

6.1.2.1.6.1.   Oglinzi exterioare „principale” (clasa VII)

Dimensiunile minime ale suprafeței de reflexie trebuie să fie astfel încât:

(a)

zona sa să nu fie mai mică de 6 900 mm2;

(b)

diametrul oglinzilor circulare trebuie să nu fie mai mic de 94 mm;

(c)

în cazul în care oglinzile retrovizoare nu sunt circulare, dimensiunile acestora trebuie să permită ca un cerc cu diametrul de 78 mm să fie înscris pe suprafața lor de reflexie.

Dimensiunile maxime ale suprafeței de reflexie trebuie să fie astfel încât:

(a)

diametrul oricărei oglinzi retrovizoare circulare trebuie să nu fie mai mare de 150 mm;

(b)

suprafața de reflexie a oricărei oglinzi retrovizoare circulare trebuie să se încadreze într-un dreptunghi măsurând 120 mm × 200 mm.

6.1.2.2.   Suprafața de reflexie și coeficienții de reflexie

6.1.2.2.1.   Suprafața de reflexie a unei oglinzi trebuie să fie plană sau convexă sferic. Oglinzile exterioare pot fi prevăzute cu o parte suplimentară asferică, dar cu condiția ca oglinda principală să îndeplinească cerințele privind câmpul de vizibilitate indirectă.

6.1.2.2.2.   Diferențele dintre razele de curbură ale oglinzilor

6.1.2.2.2.1.   Diferența dintre ri sau r'i pe de o parte și rp pe de altă parte, în fiecare punct de referință, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,15 r.

6.1.2.2.2.2.   Diferența dintre oricare dintre razele de curbură (rp1, rp2, și rp3) și „r” trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,15 r.

6.1.2.2.2.3.   În cazul în care „r” este mai mare sau egal cu 3 000 mm, valoarea lui 0,15 r specificată la punctele 6.1.2.2.2.1 și 6.1.2.2.2.2 se înlocuiește cu 0,25 r.

6.1.2.2.3.   Cerințe pentru părțile asferice ale oglinzilor

6.1.2.2.3.1.   Oglinzile asferice trebuie să aibă mărimea suficientă și o formă care să permită furnizarea de informații utile conducătorului auto, condiții îndeplinite în mod normal la o lățime minimă de 30 mm într-un punct dat.

6.1.2.2.3.2.   Raza de curbură ri a părții asferice trebuie să fie mai mare sau egală cu 150 mm.

Valoarea lui „r” pentru oglinzile sferice trebuie să fie mai mare sau egală cu:

6.1.2.2.4.1.   1 200 mm pentru oglinzile retrovizoare interioare (clasa I);

6.1.2.2.4.2.   1 200 mm pentru oglinzile retrovizoare exterioare principale din clasele II și III;

6.1.2.2.4.3.   300 mm pentru oglinzile exterioare „cu unghi larg” (clasa IV) și oglinzile exterioare „de proximitate” (clasa V);

6.1.2.2.4.4.   200 mm pentru oglinzile destinate vizualizării frontale (clasa VI);

6.1.2.2.4.5.   1 000 mm sau peste 1 500 mm în cazul oglinzilor din clasa VII.

6.1.2.2.5.   Valoarea coeficientului normal de reflexie, determinată conform metodei descrise în anexa 6, trebuie să fie mai mare sau egală cu 40 %.

Pentru suprafețele de reflexie cu un grad de reflexie variabil, poziția „zi” trebuie să permită recunoașterea culorilor indicatoarelor rutiere. Valoarea coeficientului normal de reflexie în poziția „noapte” trebuie să fie mai mare sau egală cu 4 %.

6.1.2.2.6.   Suprafața de reflexie trebuie să își mențină caracteristicile prevăzute la punctul 6.1.2.2.5, chiar și la o expunere prelungită la intemperii în condiții normale de utilizare.

6.1.3.   Încercări

Oglinzile din clasele I-VI și din clasa VII (cu monturi identice clasei III) se supun încercărilor descrise la punctele 6.1.3.2.1 și 6.1.3.2.2. Oglinzile din clasa VII cu tijă se supun încercărilor descrise la punctul 6.1.3.2.3.

6.1.3.1.1.   Pentru orice oglindă exterioară care nu are nicio componentă la o distanță mai mică de 2 m față de sol, indiferent de poziția de reglare, în cazul în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu masa sa maximă tehnic admisibilă, încercarea prevăzută la punctul 6.1.3.2 nu este necesară.

Derogarea menționată se aplică, de asemenea, elementelor de montare a oglinzilor (plăci de fixare, brațe, îmbinări articulate etc.) care sunt situate la o distanță mai mică de 2 m față de sol și care nu depășesc lățimea generală a vehiculului, măsurată în planul transversal care trece prin elementele cele mai joase de fixare a oglinzii sau orice alt punct situat în fața acestui plan, în cazul în care această din urmă configurație reprezintă o lățime generală mai mare.

În cazurile menționate trebuie să se prezinte o descriere care să indice că oglinda trebuie să fie montată astfel încât să se respecte condițiile specificate anterior cu privire la poziționarea elementelor de fixare a acesteia pe vehicul.

În cazul în care se aplică prezenta derogare, brațul se marchează permanent cu simbolul

Formula

și acest lucru trebuie să se menționeze în certificatul de omologare de tip.

6.1.3.2.   Încercarea dinamică la șoc

Încercarea conform prezentului paragraf nu se realizează pentru dispozitivele integrate în caroseria vehiculului și care oferă o suprafață de reflexie la un unghi nu mai mare de 45°, măsurat în raport cu planul median longitudinal al vehiculului sau pentru dispozitivele care depășesc cu mai puțin de 100 mm caroseria vehiculului delimitată conform Regulamentului nr. 26.

6.1.3.2.1.   Descrierea dispozitivului de încercare

Dispozitivul de încercare este constituit dintr-un pendul care poate să oscileze în jurul a două axe orizontale perpendiculare între ele, dintre care una este perpendiculară pe planul în care se află traiectoria de „lansare” a pendulului.

La capătul pendulului se află un ciocan constituit dintr-o sferă rigidă cu un diametru de 165 ± 1 mm acoperită cu un strat de cauciuc cu grosimea de 5 mm și duritatea Shore A de 50.

Aparatul este prevăzut cu un dispozitiv care permite determinarea unghiului maxim luat de brațul pendulului în planul de lansare.

Un suport fixat rigid pe structura pendulului servește la fixarea mostrelor conform cerințelor de șoc prevăzute la punctul 6.1.3.2.2.6.

Figura 1 prezintă dimensiunile dispozitivului de încercare (în mm) și specificațiile de construcție speciale:

Figura 1

Image 124

6.1.3.2.1.2.   Centrul de percuție al pendulului coincide cu centrul sferei care formează ciocanul. Acesta se află la o distanță „l” de axa de oscilație în planul de lansare, care este egală cu 1 m ± 5 mm. Masa redusă a pendulului este mo= 6,8 ±0,05 kilograme. Relația dintre „mo”, masa totală „m” a pendulului și distanța „d” dintre centrul de greutate al pendulului și axa de rotație a acestuia este exprimată în ecuația:

Formula

6.1.3.2.2.   Descrierea încercării

6.1.3.2.2.1.   Procedura de prindere a oglinzii în suport este cea recomandată de producătorul dispozitivului sau, după caz, de producătorul vehiculului.

Poziționarea oglinzii pentru încercare:

6.1.3.2.2.2.1.   oglinzile se poziționează pe dispozitivul de încercare la șoc cu pendul, astfel încât axele care sunt orizontale și verticale la instalarea oglinzii pe vehicul conform instrucțiunilor de montare să fie în poziție similară;

6.1.3.2.2.2.2.   în cazul în care o oglindă este reglabilă în raport cu postamentul, poziția de încercare este cea în care se previne orice balans al dispozitivului, în limitele de reglare prevăzute de solicitant;

6.1.3.2.2.2.3.   în cazul în care oglinda este prevăzută cu un dispozitiv de reglare a distanței sale în raport cu postamentul, dispozitivul trebuie să se fixeze în poziția în care distanța dintre carcasă și postament este cea mai scurtă;

6.1.3.2.2.2.4.   în cazul în care suprafața de reflexie este mobilă în carcasă, ea se reglează astfel încât colțul superior, care este cel mai departe de vehicul, să fie cel mai ieșit în afara carcasei.

6.1.3.2.2.3.   Cu excepția încercării 2 pentru oglinzi interioare (punctul 6.1.3.2.2.6.1), atunci când pendulul este în poziție verticală, planurile orizontal și vertical longitudinal, care trec prin centrul ciocanului, trec prin centrul suprafeței de reflexie, definite la punctul 2.1.1.11. Direcția longitudinală a oscilației pendulului este paralelă cu planul median longitudinal al vehiculului.

6.1.3.2.2.4.   În cazul în care, în condițiile de reglare prevăzute la punctele 6.1.3.2.2.1 și 6.1.3.2.2.2, anumite elemente ale oglinzii limitează întoarcerea ciocanului, punctul de șoc trebuie să se deplaseze în direcție perpendiculară pe axa de rotație sau de oscilație respectivă.

Deplasarea nu trebuie să fie mai mare decât cea strict necesară pentru executarea încercării; aceasta trebuie limitată, astfel încât să permită:

fie menținerea sferei care delimitează ciocanul într-o poziție cel puțin tangențială față de cilindrul definit la punctul 6.1.1.5;

fie localizarea punctului de contact cu ciocanul la o distanță de cel puțin 10 mm față de periferia suprafeței de reflexie.

6.1.3.2.2.5.   Încercarea constă în a lăsa ciocanul să cadă de la o înălțime corespunzătoare unui unghi al pendulului de 60° față de verticală, astfel încât ciocanul să lovească oglinda în momentul în care pendulul ajunge în poziție verticală.

Oglinzile se supun încercării la șoc în următoarele condiții diferite:

6.1.3.2.2.6.1.   oglinzi interioare

încercarea 1: punctele de impact sunt cele definite la punctul 6.1.3.2.2.3. Impactul trebuie să fie în așa fel încât ciocanul să lovească oglinda pe partea suprafeței de reflexie;

încercarea 2: punctul de impact pe marginea carcasei de protecție, astfel încât impactul produs să formeze un unghi de 45° cu planul suprafeței de reflexie și să fie situat în planul orizontal care intersectează centrul suprafeței respective. Impactul trebuie să se producă pe partea suprafeței de reflexie;

6.1.3.2.2.6.2.   oglinzi exterioare

încercarea 1: Punctul de impact este cel definit la punctul 6.1.3.2.2.3 sau 6.1.3.2.2.4. Impactul trebuie să fie în așa fel încât ciocanul să lovească oglinda pe partea suprafeței de reflexie;

încercarea 2: Punctul de impact este cel definit la punctul 6.1.3.2.2.3 sau 6.1.3.2.2.4. Impactul trebuie să fie în așa fel încât ciocanul să lovească oglinda pe partea opusă suprafeței de reflexie.

În cazul în care oglinzile retrovizoare din clasele II și III sunt montate pe același braț de montare cu oglinzile retrovizoare din clasa IV, încercările menționate anterior se execută pe oglinda inferioară. Cu toate acestea, serviciul tehnic responsabil cu încercările poate să repete una sau ambele încercări pe oglinda superioară, în cazul în care aceasta este situată la o distanță mai mică de 2 m față de sol.

6.1.3.2.3.   Încercarea la încovoiere a carcasei de protecție atașate tijei (clasa VII)

6.1.3.2.3.1.   Descrierea încercării

Carcasa protectoare este plasată orizontal într-un dispozitiv astfel încât să fie posibilă închiderea fermă a elementelor de reglare a suportului de fixare. Pe direcția celei mai mari dimensiuni a carcasei, capătul cel mai apropiat de punctul de atașare a dispozitivului de reglare a suportului trebuie să fie imobilizat de un opritor rigid lat de 15 mm care să acopere întreaga lățime a carcasei.

La celălalt capăt un opritor identic cu cel descris mai sus este plasat pe carcasă astfel încât să permită amplasarea pe el a încărcăturii de încercare (figura 2).

Capătul carcasei opus celui asupra căruia se exercită forța poate fi blocat în loc să fie ținut în poziție, așa cum se arată în figura 2.

Figura 2

Exemplificarea mecanismului pentru încercarea la îndoire a oglinzii retrovizoare

Image 125

Pene de metal

Carcasă

Opritor

reglabil

Suport

reglabil

Greutatea W

Mecanism de blocare

6.1.3.2.3.2.   Încărcătura pentru încercare este de 25 kg și trebuie menținută un minut.

6.1.3.3.   Rezultatele încercărilor

În încercările descrise la punctul 6.1.3.2, pendulul trebui să continue să oscileze după impact, astfel încât proiecția poziției brațului pe planul de lansare să formeze un unghi de cel puțin 20° cu verticala. Precizia de măsurare a unghiului este în intervalul ± 1°.

6.1.3.3.1.1.   Cerința menționată nu se aplică oglinzilor fixate prin lipire pe parbriz, la care se aplică, după încercare, cerința stipulată la punctul 6.1.3.3.2.

6.1.3.3.1.2.   Pentru toate oglinzile retrovizoare din clasele II și IV și pentru oglinzile retrovizoare din clasa III care sunt fixate pe același dispozitiv de montare ca oglinzile retrovizoare din clasa IV, unghiul necesar cu verticala este redus de la 20° la 10°.

6.1.3.3.2.   În cazul în care, în timpul încercărilor descrise la punctul 4.2 pentru oglinzile fixate prin lipire pe parbriz, se produce ruperea suportului oglinzii, partea rămasă nu trebuie să depășească postamentul cu mai mult de 10 mm iar după încercare configurația trebuie să satisfacă condițiile prevăzute la punctul 6.1.1.3.

Suprafața de reflexie nu trebuie să se spargă în timpul încercărilor descrise la punctul 4.2. Cu toate acestea, se admite spargerea suprafeței de reflexie, în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile prezentate în continuare:

6.1.3.3.3.1.   fragmentele de sticlă continuă să adere pe spatele carcasei sau pe o suprafață fixată ferm de carcasă; desprinderea parțială a oglinzii de suportul acesteia este admisibilă, cu condiția ca aceasta să nu depășească 2,5 mm de fiecare parte a crăpăturilor. Este admisibilă desprinderea unor așchii mici de pe suprafața sticlei în punctul de impact;

6.1.3.3.3.2.   suprafața de reflexie este realizată din sticlă securit.

6.2.   DISPOZITIVE DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ, ALTELE DECÂT OGLINZILE

6.2.1.   CERINȚE GENERALE

6.2.1.1.   În cazul în care este necesară reglarea de către utilizator, dispozitivul de vizibilitate indirectă este reglabil fără ajutorul instrumentelor.

6.2.1.2.   În cazul în care un dispozitiv de vizibilitate indirectă poate să redea în totalitate câmpul de vizibilitate prevăzut doar prin baleiaj, întregul proces care include baleiajul, redarea și revenirea la poziția inițială nu trebuie să depășească două secunde.

6.2.2.   DISPOZITIVE DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ DE TIPUL CAMERĂ DE LUAT VEDERI CU MONITOR

6.2.2.1.   Cerințe generale

6.2.2.1.1.   În cazul în care un dispozitiv pentru vizibilitate indirectă de tipul cameră de luat vederi cu monitor se montează pe o suprafață plană, toate elementele, indiferent de poziția de reglare a dispozitivului, care pot fi în contact static cu o sferă, cu diametrul fie de 165 mm, în cazul unui monitor, fie de 100 mm în cazul unei camere de luat vederi, trebuie să aibă o rază de curbură „c” de cel puțin 2,5 mm.

6.2.2.1.2.   Marginile orificiilor sau adânciturilor de fixare al căror diametru sau diagonala cea mai lungă este mai mic(ă) de 12 mm sunt exceptate de la cerințele privind raza de la punctul 6.2.2.1.1, cu condiția să nu fie ascuțite.

6.2.2.1.3.   Pentru elementele camerei de luat vederi și ale monitorului care sunt realizate dintr-un material cu o duritate Shore A mai mică de 60 și care sunt montate pe un suport rigid, cerințele de la punctul 6.2.2.1.1 se aplică doar suportului.

6.2.2.2.   Cerințe funcționale

6.2.2.2.1.   Camera de luat vederi trebuie să funcționeze bine în condiții de lumină solară slabă. Camera furnizează un contrast de luminanță de cel puțin 1:3 în condiții de lumină solară slabă într-o zonă situată în afara părții de imagine în care este reprodusă sursa de lumină (condiție definită în EN 12368: 8.4). Sursa de lumină iluminează camera cu 40 000 lx. Unghiul format de perpendiculara pe planul captor cu linia care leagă centrul captorului de sursa de lumină este de 10°.

6.2.2.2.2.   Monitorul redă, în diferite condiții de luminozitate, un contrast minim specificat în standardul internațional ISO 15008:2003.

6.2.2.2.3.   Luminanța medie a monitorului se poate regla, fie manual, fie automat în funcție de condițiile ambiante.

6.2.2.2.4.   Măsurătorile pentru contrastul de intensitate luminoasă se realizează conform standardului internațional ISO 15008: 2003.

6.2.3.   ALTE DISPOZITIVE DE VIZIBBILITATE INDIRECTĂ

Trebuie să se dovedească faptul că dispozitivul îndeplinește următoarele condiții:

6.2.3.1.   dispozitivul percepe spectrul vizual și redă întotdeauna imaginea respectivă fără a fi necesară interpretarea în spectrul vizual;

6.2.3.2.   funcționalitatea este garantată în condițiile de utilizare în care sistemul este pus în funcțiune. În funcție de tehnologia utilizată la obținerea imaginilor și redarea imaginilor, punctul 6.2.2.2 se aplică integral sau parțial. În alte cazuri, acest lucru este posibil prin stabilirea și demonstrarea cu ajutorul unui sistem de sensibilitate analog punctului 6.2.2.2 că este asigurată o funcție care este comparabilă sau mai bună decât cea necesară și prin demonstrarea faptului că este garantată o funcționalitate care este echivalentă sau mai bună decât cea necesară pentru dispozitivele de vizibilitate indirectă de tipul oglinzilor retrovizoare sau al camerei de luat vederi cu monitor.

7.   MODIFICĂRI ALE TIPULUI DE DISPOZITIV DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de dispozitiv de vizibilitate indirectă, inclusiv elementul de fixare a acestuia pe caroseria vehiculului, se notifică serviciului administrativ care a omologat tipul respectiv de dispozitiv de vizibilitate indirectă. În acest caz, serviciul administrativ respectiv poate:

7.1.1.   fie să considere că este puțin probabil ca modificările făcute să aibă un efect negativ semnificativ și că respectivul dispozitiv de vizibilitate indirectă corespunde în continuare cerințelor;

7.1.2.   fie să solicite un raport suplimentar de încercări de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

7.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, specificându-se modificarea, este comunicată părților la acord care aplică prezentului regulament, conform procedurii specificate la punctul 5.3 de mai sus.

7.3.   Prelungirea omologării este comunicată părților la Acordul din 1958 care se aplică prezentului regulament, în conformitate cu procedura specificată la punctul 5.3 de mai sus.

7.4.   Autoritatea competentă care emite o prelungire a omologării va aloca un număr de serie pentru o astfel de prelungire.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1.   Procedurile privind conformitatea producției corespund celor stabilite în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2).

8.2.   Fiecare dintre dispozitivele de vizibilitate indirectă omologate în temeiul prezentului regulament este construit în așa fel încât să fie conform cu tipul omologat prin îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 6 de mai sus.

9.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1.   Omologarea unui tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă, acordată în temeiul prezentului regulament, poate fi retrasă în cazul în care condițiile prevăzute la punctul 8.1 de mai sus nu sunt respectate sau dacă tipul de dispozitiv respectiv nu a putut satisface cerințele menționate la punctul 8.2 de mai sus.

9.2.   În cazul în care o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta informează imediat celelalte părți semnatare care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei copii a formularului de omologare care poartă la sfârșit, cu litere mari, nota „OMOLOGARE RETRASĂ”, semnată și datată.

10.   ÎNTRERUPEREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care beneficiarul omologării încetează definitiv fabricarea unui tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă omologat în temeiul prezentului regulament, acesta notifică întreruperea fabricării dispozitivului respectiv către autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării în cauză, autoritatea informează celelalte părți la acord care pun în aplicare prezentul regulament, prin intermediul unei copii a formularului de omologare care poartă la sfârșit, cu litere mari, nota „PRODUCȚIE ÎNTRERUPTĂ”, semnată și datată.

11.   NUME ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA TESTELOR DE OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile semnatare ale acordului care pun în aplicare prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite numele și adresa serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea testelor de omologare și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora le vor fi trimise fișele care atestă omologarea sau refuzul, prelungirea sau retragerea omologării emise în alte țări.

II.   INSTALAREA DISPOZITIVELOR DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ

12.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

12.1.   „Punctele oculare ale conducătorului auto” reprezintă două puncte la o distanță de 65 mm între ele și la 635 mm deasupra punctului R al locului conducătorului auto, definit în anexa 8. Linia dreaptă care unește aceste puncte este perpendiculară pe planul median longitudinal vertical al vehiculului. Centrul segmentului care unește cele două puncte oculare se află într-un plan longitudinal vertical care trebuie să treacă prin centrul poziției de ședere proiectate a conducătorului auto, specificată de producătorul vehiculului.

„Vedere binoculară” reprezintă câmpul de vizibilitate total obținut prin suprapunerea câmpului vizual monocular al ochiului drept cu câmpul vizual monocular al ochiului stâng (a se vedea figura 3 de mai jos).

Figura 3

Image 126

E = oglindă retrovizoare interioară

OD = ochii conducătorului auto

OE = ochii conducătorului auto

ID = imagini monoculare virtuale

IE = imagini monoculare virtuale

I = imaginea binoculară virtuală

A = unghiul vizual al ochiului stâng

B = unghiul vizual al ochiului drept

C = unghiul vizual binocular

D = unghiul vizual binocular

„Tip de vehicule în ceea ce privește vizibilitatea indirectă” reprezintă vehiculele cu motor care sunt identice în ceea ce privește următoarele elemente esențiale:

12.3.1.   tipul dispozitivului de vizibilitate indirectă;

12.3.2.   caracteristicile caroseriei care reduc câmpul de vizibilitate;

12.3.3.   coordonatele punctului „R” (dacă este cazul);

12.3.4.   pozițiile prescrise și marcajele de omologare de tip ale dispozitivelor obligatorii și opționale (în cazul în care sunt instalate) de vizibilitate indirectă.

12.4.   „Vehicule din categoriile L2, L5, M1, M2, M3, N1, N2 și N3” reprezintă acele vehicule definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), anexa 7 (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2).

12.5.   „Cabină avansată” reprezintă o configurație în care mai mult de jumătate din lungimea motorului este în spatele celui mai avansat punct al bazei parbrizului și în spatele butucului volanului în sfertul anterior al vehiculului.

13.   CEREREA DE OMOLOGARE

13.1.   Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește instalarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă este prezentată de către producătorul vehiculului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

13.2.   Modelul de fișă informativă este prezentat în Anexa 2.

13.3.   Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul pentru care se solicită omologarea este prezentat la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea testelor de omologare.

13.4.   Autoritatea competentă trebuie să verifice existența unor proceduri satisfăcătoare de asigurare a unui control eficace al conformității producției înaintea acordării omologării de tip.

14.   OMOLOGAREA

14.1.   În cazul în care tipul de vehicul prezentat în vederea omologării, conform prevederilor punctului 13 de mai sus, satisface cerințele menționate la punctul 15 al prezentului regulament, se acordă omologarea pentru tipul de vehicul respectiv.

14.2.   Fiecărui tip de vehicul omologat îi este atribuit un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr (în prezent 02) indică seria de amendamente care includ cele mai recente modificări sau modificările tehnice aduse prezentului regulament în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui numărul respectiv unui alt tip de vehicul.

14.3.   Conform prevederilor prezentului regulament, notificarea omologării sau a refuzului sau a extinderii sau retragerii omologării unui tip de vehicul este comunicată părților la acord care aplică prezentului regulament prin intermediul unui document al cărui model este prezentat în anexa 4 a prezentului regulament.

15.   CERINȚE

15.1.   GENERALITĂȚI

15.1.1.   Tipul dispozitivelor de vizibilitate indirectă obligatorii sau opționale, specificate în tabelul de la punctul 15.2.1.1.1, instalate pe vehicul, trebuie să fie omologat în conformitate cu prezentul regulament.

15.1.2.   Oglinzile și alte dispozitive de vizibilitate indirectă trebuie să se monteze astfel încât oglinda sau alt dispozitiv să nu se deplaseze în așa fel încât să poată modifica semnificativ câmpul de vizibilitate măsurat sau să vibreze în asemenea măsură încât conducătorul auto să interpreteze în mod eronat natura imaginii percepute.

15.1.3.   Condițiile prevăzute la punctul 15.1.2 trebuie să se mențină în cazul în care vehiculul se deplasează la viteze care ajung până la 80 % din viteza maximă de calcul a acestuia, dar care nu depășesc 150 km/h.

15.1.4.   Câmpurile de vizibilitate definite în continuare se stabilesc cu ajutorul câmpului maxim de vizibilitate, ochii fiind situați în dreptul „punctelor oculare ale conducătorului auto” definite la punctul 12.1. Câmpurile de vizibilitate se determină cu vehiculul în stare de funcționare, conform definiției din documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2, anexa 7, punctul 2.5.4 și în plus, pentru vehiculele din categoriile M1 și N1, un pasager pe locul din față (75 kg). Când se stabilesc prin geamuri, acestea din urmă trebuie să aibă un factor total de transmisie a luminii corespunzător prevederilor din anexa 21 la regulamentul nr. 43.

15.2.   OGLINZI

15.2.1.   Număr

15.2.1.1.   Numărul minim de oglinzi obligatorii

15.2.1.1.1.   Câmpurile de vizibilitate prevăzute la punctul 15.2.4 se obțin din numărul minim de oglinzi obligatorii prevăzut în tabelul următor. În cazul în care prezența unei oglinzi nu este necesară în mod obligatoriu, niciun alt sistem de vizibilitate indirectă nu poate să fie necesar în mod obligatoriu.

Categoria vehiculului

Oglindă interioară

Oglinzi exterioare

Oglindă interioară

clasa I

Oglindă principală (mare)

clasa II

Oglindă principală (mică)

clasa III

Oglindă cu unghi larg

clasa IV

Oglindă de proximitate

clasa V

Oglindă pentru vizibilitate frontală

clasa VI

M1

Obligatorie

Dacă vehiculul nu este prevăzut decât cu geamuri din sticlă de securitate pentru domeniul de vizibilitate prevăzut la punctul 15.2.4.1.

Opțională

Dacă oglinda nu oferă o vedere retrovizoare

Opțională

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului. Ca alternativă se pot instala oglinzi din clasa II.

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și/sau una pe partea pasagerului

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului (ambele trebuie să fie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului)

Opțională

(trebuie să fie instalată la cel puțin 2 m deasupra solului)

M2

Opțională

(nu există cerințe privind câmpul de vizibilitate)

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

Nu este admisă

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și/sau una pe partea pasagerului

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului (ambele trebuie să fie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului)

Opțională

(trebuie să fie instalată la cel puțin 2 m deasupra solului)

M3

Opțională

(nu există cerințe privind câmpul de vizibilitate)

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

Nu este admisă

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și/sau una pe partea pasagerului

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului (ambele trebuie să fie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului)

Opțională

(trebuie să fie instalată la cel puțin 2 m deasupra solului)

N1

Obligatorie

Dacă vehiculul nu este prevăzut decât cu geamuri din sticlă de securitate pentru domeniul de vizibilitate prevăzut la punctul 15.2.4.1.

Opțională

Dacă oglinda nu oferă o vedere retrovizoare

Opțională

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului. Ca alternativă se pot instala oglinzi din clasa II.

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și/sau una pe partea pasagerului

Opțională

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

(ambele trebuie să fie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului)

Opțională

(trebuie să fie instalată la cel puțin 2 m deasupra solului)

N2 ≤ 7,5 t

Opțională

(nu există cerințe privind câmpul de vizibilitate)

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

Nu este admisă

Obligatorie

Pentru ambele laterale, dacă se poate instala o oglindă din clasa V

Opțională

Pentru ambele laterale dacă nu se poate instala

Obligatorie

(a se vedea punctele 15.2.2.7 și 15.2.4.5.5.)

Una pe partea pasagerului

Opțională

Una pe partea conducătorului auto (ambele trebuie să fie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului). Se poate aplica o toleranță de +10  cm

Opțională

O oglindă pentru vizibilitate frontală (trebuie să fie instalată la cel puțin 2 m deasupra solului)

N2 > 7,5 t

Opțională

(nu există cerințe privind câmpul de vizibilitate)

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

Nu este admisă

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

Obligatorie,

a se vedea punctele 15.2.2.7 și 15.2.4.5.5.

Una pe partea pasagerului

Opțională

Una pe partea conducătorului auto (ambele trebuie să fie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului)

Obligatorie,

a se vedea punctul 15.2.1.1.2

1. Oglindă pentru vizibilitate frontală (trebuie să fie instalată la cel puțin 2 m deasupra solului)

N3

Opțională

(nu există cerințe privind câmpul de vizibilitate)

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

Nu este admisă

Obligatorie

Una pe partea conducătorului auto și una pe partea pasagerului

Obligatorie

(a se vedea punctele 15.2.2.7 și 15.2.4.5.5)

Una pe partea pasagerului

Opțională

Una pe partea conducătorului auto (ambele trebuie să fie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului)

Obligatorie

a se vedea punctul 15.2.1.1.2

1. oglindă pentru vizibilitate frontală (trebuie să fie instalată la cel puțin 2 m deasupra solului)

15.2.1.1.2.   În cazul în care câmpul de vizibilitate descris al unei oglinzi frontale prevăzute la punctul 15.2.4.6 și/sau al unei oglinzi de proximitate descrise la punctul 15.2.4.5 se poate obține cu un alt dispozitiv de vizibilitate indirectă care este omologat în conformitate cu prevederile de la punctul 6.2 și care este instalat conform prevederilor de la punctul 15, acel dispozitiv se poate utiliza în locul oglinzii (oglinzilor) respective.

În cazul în care se utilizează un dispozitiv de tipul cameră de luat vederi cu monitor, nitorul trebuie să arate exclusiv:

(a)

câmpul de vizibilitate prevăzut la punctul 15.2.4.5 în cazul în care a fost înlocuită oglinda de proximitate;

(b)

câmpul de vizibilitate prevăzut la punctul 15.2.4.6 în cazul în care oglinda frontală a fost înlocuită în timp ce vehiculul se deplasează înainte cu o viteză de până la 10 km/h; sau

(c)

simultan câmpurile de vizibilitate prevăzute la punctele 15.2.4.5 și 15.2.4.6 în cazul în care oglinda de proximitate și oglinda frontală au fost înlocuite. În cazul în care vehiculul se deplasează înainte cu o viteză mai mare de 10 km/h sau se deplasează înapoi, monitorul poate fi utilizat pentru alte informații, cu condiția să fie permanent afișat câmpul de vizibilitate prevăzut la punctul 15.2.4.5.

15.2.1.1.3.   Oglinzi retrovizoare obligatorii pentru vehiculele din categoria L cu caroserie

Categoria de vehicul

Oglindă interioară

(Clasa I)

Oglindă (oglinzi) exterioară (exterioare) principală (principale)

(Clasele III şi VII)

Autovehicule din categoria L echipate cu caroserie care acoperă şoferul parţial sau integral

1 (*1)

1, dacă există oglindă interioară;

2, dacă nu există o oglindă interioară

În cazul în care este montată o singură oglindă retrovizoare exterioară, aceasta se va situa pe partea stângă a vehiculului în ţările în care se circulă pe partea dreaptă şi pe partea dreaptă a vehiculului în ţările în care se circulă pe partea stângă.

15.2.1.1.4.   Oglinzi retrovizoare opţionale pentru vehiculele din categoria L cu caroserie

Montarea unei oglinzi retrovizoare pe partea vehiculului opusă părţii în care este obligatoriu să existe oglinda retrovizoare, conform punctului 15.2.1.1.3, poate fi permisă. Oglinda retrovizoare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în prezentul regulament.

15.2.1.2.   Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică pentru oglinzile de supraveghere definite la punctul 2.1.1.3. Cu toate acestea, oglinzile de supraveghere exterioare trebuie instalate la cel puțin 2 m deasupra solului în cazul în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu masa sa maximă admisibilă din punct de vedere tehnic.

15.2.2.   Poziția

15.2.2.1.   Oglinzile trebuie amplasate astfel încât să permită conducătorului auto, așezat în poziție normală de conducere, să aibă o imagine clară a drumului în spatele și în fața vehiculului, precum și în ambele părți laterale ale acestuia.

15.2.2.2.   Oglinzile exterioare sunt vizibile prin geamurile laterale sau prin porțiunea de parbriz pe care acționează ștergătorul de parbriz. Cu toate acestea, din motive de construcție, ultima dispoziție (adică cea referitoare la porțiunea curățată de ștergătorul de parbriz) nu se aplică.

(a)

oglinzilor exterioare de pe partea pasagerului și oglinzilor exterioare opționale de pe partea conducătorului auto la vehiculele din categoriile M2 și M3;

(b)

oglinzilor din clasa VI.

15.2.2.3.   Pentru orice vehicul șasiu/cabină în timpul măsurării câmpului de vizibilitate, producătorul menționează lățimea minimă și cea maximă a caroseriei și, în cazul în care este necesar, le simulează cu ajutorul unor panouri. Toate vehiculele și configurațiile oglinzilor luate în considerare în timpul încercărilor se specifică în certificatul de omologare de tip emis pentru un vehicul, în ceea ce privește instalarea oglinzilor (a se vedea anexa 4).

15.2.2.4.   Oglinda exterioară prevăzută pe partea conducătorului auto trebuie să fie amplasată în așa fel încât unghiul format între planul median longitudinal vertical al vehiculului și planul vertical care trece prin centrul oglinzii și prin centrul liniei drepte de 65 mm care unește cele două puncte oculare ale conducătorului să fie de cel mult 55°.

15.2.2.5.   Oglinzile nu trebuie să depășească caroseria exterioară a vehiculului cu mult mai mult decât este necesar pentru a respecta cerințele referitoare la câmpurile de vizibilitate prevăzute la punctul 15.2.4.

15.2.2.6.   În cazul în care marginea inferioară a unei oglinzi exterioare este la o distanță mai mică de 2 m deasupra solului când vehiculul este încărcat la masa de încărcare maximă tehnic admisă, oglinda respectivă nu trebuie să depășească cu mai mult de 250 mm lățimea generală a vehiculului măsurată fără oglinzi.

15.2.2.7.   Oglinzile din clasa V și clasa VI se montează pe vehicule în așa fel încât, indiferent de poziția lor după reglare, niciun element al acestor oglinzi sau suporturile acestora să nu se afle la o distanță mai mică de 2 m față de sol în cazul în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu masa maximă tehnic admisă a acestuia.

Cu toate acestea, oglinzile menționate nu se montează pe vehiculele la care înălțimea cabinei nu permite respectarea prezentei cerințe. În acest caz nu este necesar un alt dispozitiv de vizibilitate indirectă.

15.2.2.8.   Sub rezerva cerințelor de la punctele 15.2.2.5, 15.2.2.6 și 15.2.2.7, oglinzile pot să depășească lățimile maxime admise ale vehiculelor.

15.2.2.9.   Toate oglinzile din clasa VII se ataşează astfel încât să rămână într-o poziţie stabilă în condiţiile de rulare normală a vehiculului.

15.2.3.   Reglajul

15.2.3.1.   Oglinda interioară trebuie să permită reglarea sa de către conducătorul auto din poziția de conducere a vehiculului.

15.2.3.2.   Oglinda exterioară situată pe partea conducătorului auto trebuie să permită reglarea sa din interiorul vehiculului, cu portiera închisă, cu toate că geamul poate să fie deschis. Cu toate acestea, oglinda poate să fie fixată în poziție din exterior.

15.2.3.3.   Cerințele menționate la punctul 15.2.3.2 nu se aplică oglinzilor exterioare care, după ce au fost deplasate prin lovire, pot reveni la poziția anterioară fără a fi nevoie de reglare.

15.2.4.   Câmpuri de vizibilitate

15.2.4.1.   Oglinda retrovizoare interioară (clasa I)

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 20 m, centrată pe planul median longitudinal vertical al vehiculului și care se prelungește de la 60 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto (figura 4) până la orizont.

Figura 4

Câmpul de vizibilitate al oglinzilor din clasa I

Image 127

Nivelul solului

Punctele oculare ale conducătorului auto

15.2.4.2.   Oglinzile retrovizoare exterioare principale din clasa II

15.2.4.2.1.   Oglinda retrovizoare exterioară de pe partea conducătorului auto

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 5 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical și care intersectează extremitatea vehiculului pe partea conducătorului vehiculului și se prelungește de la 30 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont.

În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul auto pe o lățime de 1 m care este limitată de un plan paralel cu planul vertical longitudinal median care intersectează extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 5).

15.2.4.2.2.   Oglinda retrovizoare exterioară de pe partea pasagerului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 5 m, care este delimitată pe partea pasagerului de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului și care intersectează extremitatea vehiculului pe partea pasagerului, prelungindu-se de la 30 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont.

În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul pe o lățime de 1 m care este delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical care intersectează extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 5).

Figura 5

Câmpul de vizibilitate al oglinzilor din clasa II

Image 128

Nivelul solului

Punctele oculare ale conducătorului auto

Nivelul solului

15.2.4.3.   Oglinzile retrovizoare exterioare principale din clasa III

15.2.4.3.1.   Oglinda retrovizoare exterioară de pe partea conducătorului auto

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 4 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical și care intersectează extremitatea vehiculului pe partea conducătorului vehiculului și se prelungește de la 20 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont (a se vedea figura 6).

În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul pe o lățime de 1 m care este delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical care intersectează extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical prin punctele oculare ale conducătorului auto.

15.2.4.3.2.   Oglinda retrovizoare exterioară de pe partea pasagerului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 4 m, care este delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical și care intersectează extremitatea vehiculului pe partea pasagerului și se prelungește de la 20 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont (a se vedea figura 6).

În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul auto pe o lățime de 1 m care este delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical care intersectează extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 4 m în spatele planului vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului auto.

Figura 6

Câmpul de vizibilitate al oglinzilor din clasa III

Image 129

Nivelul solului

Punctele oculare ale conducătorului auto

Nivelul solului

15.2.4.4.   Oglinda exterioară „cu unghi larg” (clasa IV)

15.2.4.4.1.   Oglinda exterioară „cu unghi larg” de pe partea conducătorului auto

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 15 m, delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului și care intersectează extremitatea vehiculului pe partea conducătorului auto, prelungindu-se de la cel puțin 10 m până la 25 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto.

În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul pe o lățime de 4,5 m, delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical care intersectează extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 1,5 m în spatele planului vertical prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 7).

15.2.4.4.2.   Oglinda exterioară „cu unghi larg” de pe partea pasagerului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 15 m, delimitată de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical al vehiculului și care intersectează extremitatea vehiculului pe partea pasagerului, prelungindu-se de la cel puțin 10 m până la 25 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto.

În plus, drumul trebuie să fie vizibil pentru conducătorul pe o lățime de 4,5 m, delimitată de un plan paralel cu planul median longitudinal vertical care intersectează extremitatea vehiculului, plecând dintr-un punct situat la 1,5 m în spatele planului vertical prin punctele oculare ale conducătorului auto (a se vedea figura 7).

Figura 7

Câmpul de vizibilitate al oglinzilor din clasa IV

Image 130

Nivelul solului

Punctele oculare ale conducătorului auto

Nivelul solului

15.2.4.5.   Oglinda exterioară „de proximitate” (clasa V)

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, de-a lungul părții laterale a vehiculului, delimitată de următoarele planuri verticale (a se vedea figurile 8a și 8b):

15.2.4.5.1.   planul paralel cu planul vertical longitudinal median al vehiculului care intersectează extremitatea cabinei vehiculului pe partea pasagerului;

15.2.4.5.2.   în direcție transversală, planul paralel care trece la o distanță de 2 m prin fața planului menționat la punctul 15.2.4.5.1;

15.2.4.5.3.   în spate, planul paralel cu planul vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului auto și este situat la o distanță de 1,75 m în spatele celui din urmă;

15.2.4.5.4.   în față, planul paralel cu planul vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului auto și este situat la o distanță de 1 m în fața planului menționat. În cazul în care planul transversal vertical care trece prin muchia de atac a barei de protecție a vehiculului este la mai puțin de 1 m în fața planului vertical care trece prin punctele oculare ale conducătorului auto, câmpul de vizibilitate se limitează la planul menționat.

În cazul în care câmpul de vizibilitate descris în figurile 8a și 8b se poate percepe prin combinarea câmpului de vizibilitate de la oglinda cu unghi larg din clasa IV cu cel al oglinzii frontale din clasa VI, instalarea oglinzii de proximitate din clasa V nu este obligatorie.

Figurile 8a și 8b

Câmpul de vizibilitate al oglinzilor de proximitate din clasa V

Image 131

Nivelul solului

Punctele oculare ale conducătorului auto

Image 132

Nivelul solului

Punctele oculare ale conducătorului auto

15.2.4.6.   Oglinda pentru vizibilitate frontală (clasa VI)

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă cel puțin o porțiune de drum orizontală plană care este delimitată de:

(a)

un plan vertical transversal care intersectează extremitatea din față a vehiculului;

(b)

un plan vertical transversal situat la 2 000 mm în fața planului definit la punctul (a);

(c)

un plan vertical longitudinal, paralel cu planul median vertical longitudinal care trece prin extremitatea vehiculului pe partea conducătorului auto; și

(d)

un plan vertical longitudinal, paralel cu planul median vertical longitudinal situat la 2 000 mm în afara extremității vehiculului pe partea opusă conducătorului auto.

Partea din față a câmpului de vizibilitate opus părții conducătorului auto se poate rotunji cu o rază de 2 000 mm (a se vedea figura 9).

Pentru câmpul de vizibilitate definit, a se vedea, de asemenea, punctul 15.2.4.9.2.

Dispozițiile privind oglinzile pentru vizibilitate frontală sunt obligatorii pentru vehiculele cu comandă avansată (definite la punctul 12.5) din categoriile N2 > 7,5 t și N3.

În cazul în care vehiculele din categoriile menționate nu satisfac cerințele de utilizare a unei oglinzi pentru vizibilitate frontală sau a unui dispozitiv de tipul cameră de luat vederi cu monitor, se utilizează un sistem auxiliar de vizibilitate. În cazul unui sistem auxiliar de vizibilitate, acest dispozitiv trebuie să permită detectarea unui obiect cu înălțimea de 50 cm și cu diametrul de 30 cm în câmpul definit în figura 9.

Figura 9

Câmpul de vizibilitate al oglinzilor frontale din clasa VI

Image 133

Nivelul solului

R2000

Punctele oculare ale conducătorului auto

15.2.4.6.2.   Cu toate acestea, o oglindă frontală din clasa VI nu este obligatorie în cazul în care, luând în calcul obstrucțiile stâlpilor A, conducătorul auto poate să vadă o linie dreaptă aflată la 300 mm în fața vehiculului, la o înălțime de 1 200 mm deasupra suprafeței drumului și situată între un plan vertical longitudinal paralel cu planul median vertical longitudinal care intersectează extremitatea vehiculului, pe partea conducătorului auto și un plan vertical longitudinal paralel cu planul median vertical longitudinal aflat la distanța de 900 mm în afara extremității vehiculului, pe partea opusă conducătorului auto.

15.2.4.6.3.   În sensul punctelor 15.2.4.6.1 și 15.2.4.6.2 elementele fixate permanent pe vehicul, situate atât deasupra punctelor oculare ale conducătorului auto, cât și în fața planului vertical transversal care intersectează extremitatea barei de protecție a vehiculului, nu se iau în considerare la definirea părții din față a unui vehicul.

15.2.4.7.   Oglindă in categoria L (clasa VII)

15.2.4.7.1.   Oglindă retrovizoare exterioară pe partea şoferului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 2,50 m, ce este delimitată de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea conducătorului vehiculului, prelungindu-se de la 10 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont (vezi figura 10).

Figura 10

Câmpul de vizibilitate al oglinzilor din clasa VII

Image 134

Oglinzi retrovizoare exterioare principale

Vehicul condus pe partea dreaptă

Oglindă retrovizoare

exterioară pe dreapta

Câmpul de vizibilitate la nivelul solului

Oglindă retrovizoare

exterioară pe stânga

Câmpul de vizibilitate la nivelul solului

Punctele oculare ale şoferului

15.2.4.7.2.   Oglinda retrovizoare exterioară de pe partea pasagerului

Câmpul de vizibilitate trebuie să permită conducătorului auto să vadă o porțiune de drum orizontală, plană, cu o lățime de cel puțin 4 m, ce este delimitată de un plan care este paralel cu planul median longitudinal vertical și trece prin extremitatea vehiculului pe partea conducătorului vehiculului, prelungindu-se de la 20 m în spatele punctelor oculare ale conducătorului auto până la orizont (vezi figura 10).

15.2.4.8.   Pentru oglinzile constituite din mai multe suprafețe de reflexie care fie că au curburi diferite, fie fac un unghi între ele, cel puțin una din suprafețele de reflexie trebuie să asigure câmpul de vizibilitate și să aibă dimensiunile (punctul 6.1.2.1.2.2) specificate pentru clasa din care fac parte.

15.2.4.9.   Obstrucții

15.2.4.9.1.   Oglinda retrovizoare interioară (clasa I)

Câmpul de vizibilitate se poate reduce din cauza prezenței tetierelor și a unor dispozitive, în special apărătoare de soare, ștergătoare de parbriz, elemente de încălzire și lămpi de stop din categoria S3 sau a componentelor de caroserie, cum sunt cadrele geamurilor de la portierele duble din spate, cu condiția să existe numai o reducere parțială a câmpului de vizibilitate necesar. Gradul de obstrucție se măsoară cu tetierele reglate în poziția lor cea mai joasă posibilă și cu apărătoarele de soare ridicate.

15.2.4.9.2.   Oglinzile exterioare (clasele II, III, IV, V, VI și VII)

În câmpurile de vizibilitate specificate anterior, nu se ia în considerare obstrucția provocată de caroserie și de unele componente ale acesteia, cum ar fi alte oglinzi, mânerele portierelor, luminile de marcare a conturului vehiculului, indicatoarele de direcție și barele de protecție posterioare, precum și elementele de curățare a suprafeței de reflexie, în cazul în care obstrucția totală produsă este mai mică de 10 % din câmpul de vizibilitate specificat..

15.2.4.10.   Procedura de încercare

Câmpul de vizibilitate se determină prin așezarea unor surse luminoase puternice în punctele oculare și examinarea luminii reflectate pe ecranul de monitorizare vertical. Se pot utiliza și alte metode echivalente.

15.3.   DISPOZITIVE DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ ALTELE DECÂT OGLINZILE

15.3.1.   Performanțele unui dispozitiv de vizibilitate indirectă trebuie să permită observarea unui obiect critic în câmpul de vizibilitate descris, luând în considerare percepția critică.

15.3.2.   Obstrucția câmpului de vizibilitate direct al conducătorului auto provocată de instalarea unui dispozitiv de vizibilitate indirectă trebuie să fie limitată la minimum.

15.3.3.   Pentru determinarea distanței de detecție la dispozitive de vizibilitate indirectă de tipul camerei de luat vederi cu monitor, se aplică procedura specificată în anexa 10.

15.3.4.   Cerințe privind instalarea monitorului

Direcția de vizualizare a monitorului trebuie să fie aproximativ aceeași cu direcția de vizualizare a oglinzii principale.

15.3.5.   Vehiculele pot fi echipate cu dispozitive suplimentare de vizibilitate indirectă.

15.3.6.   Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică dispozitivelor de supraveghere de tipul cameră de luat vederi cu monitor și aparat de înregistrare, definite la punctul 2.1.2.13. Camerele de supraveghere exterioare se instalează la cel puțin 2 m deasupra solului, în cazul în care vehiculul are o încărcătură care corespunde cu masa sa maximă admisibilă din punct de vedere tehnic, sau, în cazul în care marginea lor inferioară se află la mai puțin de 2 m față de sol, nu trebuie să depășească cu mai mult de 50 mm lățimea generală a vehiculului măsurată fără dispozitivul respectiv și trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm.

16.   MODIFICĂRI ALE TIPULUI DE VEHICUL ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de vehicul se notifică serviciului administrativ care a omologat tipul respectiv de vehicul. În acest caz, serviciul administrativ respectiv poate:

16.1.1.   fie să considere că este puțin probabil ca modificările făcute să aibă un efect negativ semnificativ și că respectivul vehicul corespunde în continuare cerințelor;

16.1.2.   fie să solicite un raport suplimentar de încercări de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

16.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, se comunică părților la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe al cărei model este prezentat în anexa 4 la prezentul regulament.

16.3.   Autoritatea competentă care emite o prelungire a omologării va aloca un număr de serie pentru o astfel de prelungire.

17.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

17.1.   Procedurile privind conformitatea producției corespund celor stabilite în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2).

17.2.   Vehiculele omologate în temeiul prezentului regulament sunt construite astfel încât să se conformeze tipului omologat prin îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 15 de mai sus.

18.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

18.1.   Omologarea acordată unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care condițiile prevăzute la punctul 17.1 nu sunt respectate sau în cazul în care vehiculul nu a putut satisface cerințele specificate la punctul 17.2 de mai sus.

18.2.   În cazul în care o parte semnatară care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta informează imediat celelalte părți semnatare care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei copii a formularului de omologare care poartă la sfârșit, cu litere, nota „OMOLOGARE RETRASĂ”, semnată și datată.

19.   ÎNTRERUPEREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care beneficiarul omologării încetează definitiv fabricarea unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament, acesta notifică în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării în cauză, autoritatea informează celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unei copii a formularului de omologare care poartă la sfârșit, cu litere mari, nota „PRODUCȚIE ÎNTRERUPTĂ”, semnată și datată.

20.   DENUMIRI ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile participante la acord care pun în aplicare prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea testelor de omologare și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora le vor fi trimise fișele care atestă omologarea sau refuzul, prelungirea sau retragerea omologării, emise în alte țări.

21.   DISPOZIȚII TRANZITORII

21.1.   De la data oficială a intrării în vigoare a seriei 02 de amendamente la prezentul regulament, nicio parte semnatară care aplică prezentul regulament nu refuză cererile de omologare în temeiul prezentului regulament modificat prin seria de amendamente cu numărul 02.

21.2.   De la 26 ianuarie 2006, părțile semnatare care aplică prezentul regulament vor acorda omologarea pentru tipurile de vehicule, în ceea ce privește instalarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă, numai în cazul în care tipul respectiv de vehicul îndeplinește cerințele prezentului regulament modificat prin seria 02 de amendamente. Cu toate acestea, data menționată se prelungește cu douăsprezece luni pentru cerințele referitoare la instalarea oglinzilor frontale din clasa VI.

21.3.   De la 26 ianuarie 2006, părțile semnatare care aplică prezentul regulament vor acorda omologarea pentru tipurile de dispozitive de vizibilitate indirectă numai în cazul în care tipul respectiv îndeplinește cerințele prezentului regulament modificat prin seria 02 de amendamente. Cu toate acestea, data menționată se prelungește cu douăsprezece luni pentru cerințele referitoare la o oglindă frontală din clasa VI, ca element component, și la instalarea acesteia pe vehicule.

21.4.   De la 26 ianuarie 2010, pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 și de la 26 ianuarie 2007 pentru vehiculele din alte categorii, părțile semnatare care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor unui tip de vehicul care nu au fost acordate în conformitate cu seria 02 de amendamente a prezentului regulament.

21.5.   De la 26 ianuarie 2010, pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 și de la 26 ianuarie 2007 pentru vehiculele din alte categorii, părțile semnatare care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor unui dispozitiv de vizibilitate indirectă care nu au fost acordate în conformitate cu seria 02 de amendamente la prezentul regulament.

21.6.   Rămân valabile omologările acordate pentru oglinzile retrovizoare din clasele I sau III în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în forma sa inițială (seria 00) sau modificată prin seria 01 de amendamente, anterior datei de intrare în vigoare a prezentei serii de amendamente.

21.7.   Dispozițiile prezentului regulament nu interzic omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește montarea oglinzilor retrovizoare în conformitate cu prezentul regulament modificat prin seria 02 de amendamente, în cazul în care toate sau o parte din oglinzile retrovizoare din clasele I sau II, cu care este echipat, poartă marcajul de omologare prevăzut în versiunea originală (seria 00 sau 01) a prezentului regulament.

21.8.   Sub rezerva dispozițiilor de la punctele 21.3 și 21.5, pentru asigurarea pieselor de schimb, părțile semnatare care aplică prezentul regulament vor continua să acorde omologări în conformitate cu seria 01 de amendamente la prezentul regulament, pentru dispozitivele de vizibilitate indirectă utilizate pe tipurile de vehicule care au fost omologate anterior datei menționate la punctul 21.2, conform prevederilor din seria 01 de amendamente la regulamentul nr. 46, și vor acorda, dacă este cazul, prelungirea omologărilor respective.


(1)  Astfel cum sunt definite în anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2, astfel cum a fost modificat ultima dată prin amendamentul 4).

(2)  Un sistem de vizibilitate indirectă este destinat detectării utilizatorilor rutieri relevanți. Relevanța unui utilizator rutier este definită de poziția și de viteza (potențială) a acestuia sau acesteia. Dimensiunile acestor utilizatori rutieri, pietoni, cicliști, conducători de motorete, cresc, mai mult sau mai puțin, proporțional cu viteza lor. În scopul detectării, un conducător de motoretă (D = 0,8 m) la o distanță de 40 m ar echivala cu un pieton (D = 0,5 m) la o distanță de 25 m. Ținând seama de viteză, conducătorul motoretei ar fi selectat drept criteriu pentru dimensiunea detectării; din acest motiv se va utiliza un obiect cu dimensiunea de 0,8 m pentru determinarea performanțelor detecției.

(3)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Olanda, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (liber), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (liber), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (liber), 34 pentru Bulgaria, 35 (liber), 36 for Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (liber), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (liber), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de către statele membre care utilizează simbolul lor propriu UNECE), 43 pentru Japonia, 44 (liber), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau aderării acestora la acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite

(*1)  Nu se impune o oglindă retrovizoare interioară în cazul în care condiţiile de vizibilitate menţionate la punctul 15.2.5.4.1 de mai jos nu pot fi îndeplinite. În acest caz, se impun două oglinzi retrovizoare exterioare, una pe partea dreaptă şi alta pe partea stângă a vehiculului.


ANEXA 1

Document informativ pentru omologarea de tip a unui dispozitiv de vizibilitate indirectă

Următoarele informații, în funcție de caz, trebuie furnizate în trei exemplare, împreună cu un cuprins.

Orice desen va fi furnizat la scara corespunzătoare și suficient de detaliat, în format A4 sau într-un dosar format A4.

Fotografiile, dacă există, trebuie să prezinte suficiente detalii.

1.   Marca (denumirea comercială a producătorului): …

2.   Tipul și descrierea comercială generală: …

3.   Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt indicate pe dispozitiv: …

4.   Categoria de vehicul căruia îi este destinat dispozitivul: …

5.   Numele și adresa producătorului: …

6.   Amplasarea și modul de aplicare a mărcii de omologare: …

7.   Adresa (adresele) unității (unităților) de asamblare: …

Oglinzi (specificând pentru fiecare oglindă): …

8.1.   Varianta …

8.2.   Desen(e) pentru identificarea oglinzii: …

8.3.   Detalii privind metoda de fixare: …

Dispozitive de vizibilitate indirectă altele decât oglinzile: …

Tipul și caracteristicile (cum ar fi o descriere completă a dispozitivului): …

9.1.1.   În cazul dispozitivelor formate din cameră de luat vederi cu monitor, distanța de detecție (mm), contrast, gama de luminanță, corecția reflexiei, performanțele dispozitivului de afișare (alb-negru/color), frecvența de repetare a imaginii, raza de luminanță a monitorului: …

9.2.   Desene suficient de detaliate pentru identificarea completă a dispozitivului, inclusiv instrucțiunile de instalare; poziția mărcii de omologare de tip trebuie specificată în desene: …


ANEXA 2

Document informativ pentru omologarea de tip a unui vehicul, în ceea ce priveşte instalarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă

Următoarele informații, în funcție de caz, trebuie furnizate în trei exemplare, împreună cu un cuprins.

Orice desen va fi furnizat la scara corespunzătoare și suficient de detaliat, în format A4 sau într-un dosar format A4.

Fotografiile, dacă există, trebuie să prezinte suficiente detalii.

INFORMAȚII GENERALE

1.   Marca (denumirea comercială a producătorului): …

2.   Tipul și descrierea comercială generală: …

3.   Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt indicate pe vehicul (b): …

4.   Amplasarea marcajului: …

5.   Categoria vehiculului (c): …

6.   Numele și adresa constructorului: …

7.   Adresa (adresele) unității (unităților) de asamblare: …

CARACTERISTICI GENERALE PRIVIND CONSTRUCȚIA VEHICULULUI

8.   Fotografie(i) și/sau desen(e) ale unui vehicul reprezentativ: …

9.   Postul de conducere (avansat sau acoperit) (1): …

Poziția de conducere: stânga/dreapta (1): …

10.1.   Vehiculul este echipat pentru a fi condus în trafic pe partea dreaptă/stângă a drumului (1).

Gama dimensională a vehiculului (în ansamblu): …

Pentru șasiu fără caroserie:

Lățime (2): …

11.1.1.1.   Lățime maximă admisibilă: …

11.1.1.2.   Lățime minimă admisibilă: …

Pentru șasiu cu caroserie: …

11.2.1.   Lățime (1): …

Caroserie

Dispozitive de vizibilitate indirectă

Oglinzi …

12.1.1.1.   Schiță(e) de prezentare a poziției oglinzii față de structura vehiculului: …

12.1.1.2.   Detalii privind metoda de instalare, inclusiv partea structurii vehiculului pe care se fixează: …

12.1.1.3.   Echipamente opționale care pot afecta câmpul de vizibilitate din spate: …

12.1.1.4.   Scurtă descriere a componentelor electronice (dacă există) ale dispozitivului de reglare: …

12.1.2.   Dispozitive de vizibilitate indirectă altele decât oglinzile: …

12.1.2.1.   Desene suficient de detaliate și instrucțiuni de instalare: …


(1)  a se tăia mențiunile inutile.

(2)  „Lățimea generală” a unui vehicul reprezintă o dimensiune care se măsoară în conformitate cu standardul ISO 612-1978, condiția nr. 6.2. În cazul vehiculelor din categoria M1, pe lângă prevederile standardului respectiv, la măsurarea lățimii vehiculului nu se iau în considerare următoarele dispozitive:

sigiliile de vamă și dispozitivele de protejare a acestora;

dispozitivele de fixare a prelatei și dispozitivele de protejare a acestora;

indicatoarele de fisurare a pneurilor;

elementele flexibile proeminente ale unui sistem anti-stropire;

dispozitivele de iluminat;

pentru autobuze, rampe de acces în stare de funcționare, platforme elevatoare și echipamente similare în stare de funcționare, cu condiția ca acestea să nu depășească marginile vehiculului cu mai mult de 10 mm și ca unghiurile rampelor, orientate înainte sau înapoi, să fie rotunjite după o rază de curbură de cel puțin 5 mm; marginile trebuie să fie rotunjite după o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm;

dispozitivele de vizibilitate indirectă;

indicatoare de presiune pentru pneuri;

scări escamotabile;

inflexiunea flancului pneului imediat deasupra punctului de contact cu solul.


ANEXA 3

COMUNICARE

(Format maxim: A4 (210 × 297 mm))

Image 135

 (1)

emisă de:

Denumirea departamentului administrativ:

privind (2):

OMOLOGARE ACORDATĂ

OMOLOGARE PRELUNGITĂ

OMOLOGARE REFUZATĂ

OMOLOGARE RETRASĂ

ÎNTRERUPEREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

pentru un tip de dispozitiv de vizibilitate indirectă în temeiul Regulamentului nr. 46

Omologarea nr. ... Prelungirea nr. ...

1.

Denumirea sau marca comercială a dispozitivului: …

2.

Denumirea producătorului tipului de dispozitiv: …

3.

Denumirea și adresa producătorului: …

4.

Dacă este cazul, numele și adresa reprezentantului producătorului: …

5.

Prezentat pentru omologare la data: …

6.

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare: …

7.

Data raportului întocmit de serviciul tehnic …

8.

Numărul raportului emis de serviciul tehnic …

9.

Scurtă descriere …

Identificarea dispozitivului: oglindă, cameră de luat vederi/monitor, alte dispozitive (2)

Dispozitiv de vizibilitate indirectă din clasa I, II, III, IV, V, VI, S (2)

Simbolul

Formula
, definit la punctul 6.1.3.1.1 al prezentului regulament: da/nu (2)

10.

Amplasarea mărcii de omologare: …

11.

Motivul(motivele) prelungirii (dacă este cazul): …

12.

Omologare acordată/refuzată/prelungită/retrasă (2)

13.

Locul: …

14.

Data: …

15.

Semnătura: …

16.

Lista documentelor depuse la serviciul administrativ care a acordat omologarea se anexează la prezenta comunicare și poate fi obținută la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/prelungit/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile privind omologarea din prezentul regulament).

(2)  Se taie mențiunile inutile.


ANEXA 4

COMUNICARE

(Format maxim: A4 (210 × 297 mm))

Image 136

 (1)

emisă de:

Denumirea departamentului administrativ:

privind (2):

OMOLOGARE ACORDATĂ

OMOLOGARE PRELUNGITĂ

OMOLOGARE REFUZATĂ

OMOLOGARE RETRASĂ

ÎNTRERUPEREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

pentru un tip de vehicul în ceea ce privește instalarea de dispozitive de vizibilitate indirectă, potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. 46

Omologarea nr.: … Prelungirea nr.: …

1.   Marca (denumirea comercială a producătorului): …

2.   Tipul și descrierea comercială generală: …

Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt indicate pe vehicul: …

3.1.   Amplasarea marcajului: …

4.   Categoria vehiculului: (M1, M2, M3, N1, N2 ≤ 7,5 t, N2 > 7,5 t, N3(2)

5.   Numele și adresa constructorului: …

6.   Adresa (adresele) unității (unităților) de asamblare: …

7.   Informații suplimentare: (dacă este cazul): a se vedea apendicele

8.   Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor: …

9.   Data raportului de încercări: …

10.   Numărul raportului de încercări: …

11.   Observații, (dacă există): a se vedea apendicele

12.   Locul: …

13.   Data: …

14.   Semnătura: …

15.   Se anexează opisul dosarului depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere.

Apendice la formularul de comunicare de omologare de tip nr. … privind omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește instalarea dispozitivelor de vizibilitate indirectă, potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. 46

1.   Denumirea comercială sau marca oglinzilor și dispozitivelor suplimentare de vizibilitate indirectă și numărul de omologare de tip a componentelor: …

2.   Clasa (clasele) oglinzilor și dispozitivelor de vizibilitate indirectă (I, II, III, IV, V, VI, VII, S) (2)

3.   Prelungirea omologării de tip a vehiculului referitoare la următoarele dispozitive de vizibilitate indirectă: …

4.   Date de identificare a punctului „r” al poziției de ședere a conducătorului auto: …

5.   Lățimea maximă și minimă a caroseriei în raport cu care s-a acordat omologarea de tip pentru oglinzi și dispozitivele de vizibilitate indirectă (în cazul șasiului/cabinei menționat la punctul 15.2.2.3): …

6.   Următoarele documente, purtând numărul omologării de tip menționate mai sus, sunt anexate prezentului certificat:

desene indicând modul de instalare a dispozitivelor de vizibilitate indirectă

desene și planuri indicând poziția de instalare și caracteristicile părții de structură pe care se fixează dispozitivele de vizibilitate indirectă.

7.   Observații: [de exemplu, valabil pentru circulație pe partea dreaptă/stângă a drumului (2)]


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/prelungit/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile privind omologarea din prezentul regulament).

(2)  A se tăia mențiunile inutile.


ANEXA 5

Amplasarea mărcii de omologare a unui dispozitiv de vizibilitate indirectă

(a se vedea punctul 5.4 din regulament)

Image 137

a = 12mm min.

Marca de omologare de mai sus fixată pe un dispozitiv de vizibilitate indirectă indică faptul că oglinda în cauză este o oglindă retrovizoare din clasa II care a fost omologată în Olanda (E 4) în conformitate cu Regulamentul nr. 46, având numărul de omologare 022439. Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că la data acordării omologării Regulamentul nr. 46 a inclus și seria 02 de amendamente.

Notă: Numărul de omologare și simbolul suplimentar trebuie poziționate în apropierea cercului, deasupra, sub litera „E” sau în partea stângă sau dreaptă a acesteia. Cifrele numărului de omologare trebuie să fie de aceeași parte a literei „E” și orientate în aceeași direcție. Simbolul adițional trebuie să fie în fața numărului de omologare. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane în numerele de omologare, pentru a nu fi confundate cu alte simboluri.


ANEXA 6

METODA DE ÎNCERCARE PENTRU DETERMINAREA GRADULUI DE REFLEXIE

1.   DEFINIȚII

Iluminantul standard CIE A (1): iluminantul colorimetric, referindu-se la radiatorul integral la T68 = 2 855,6 K.

1.1.2.   Sursa standard CIE A (1): lampă cu filament de tungsten în atmosferă de gaz, funcționând la o temperatură de culoare corelată T68 = 2,855.6 K.

1.1.3.   Observator colorimetric standard CIE 1931 (1): receptor de radiație ale cărui caracteristici colorimetrice corespund componentelor tricromatice spectrale

Formula
(λ),
Formula
(λ),
Formula
(λ) (a se vedea tabelul).

1.1.4.   Componentele tricromatice spectrale (1): componentele tricromatice în sistem CIE (XYZ), ale componentelor monocromatice ale unui spectru de energie echivalentă.

1.1.5.   Vedere fotopică (1): vedere cu ochiul normal când este adaptat la nivele de intensitate luminoasă de cel puțin câțiva cd/m2.

2.   APARATURA

2.1.   Informații generale

Aparatura constă într-o sursă de lumină, un suport pentru probele supuse încercărilor, o unitate receptoare cu celulă fotoelectrică și indicator (a se vedea figura 1) și mijloace de eliminare a efectelor luminii străine.

Receptorul poate include o sferă integratoare de lumină pentru a facilita măsurarea gradului de reflexie al oglinzilor care nu sunt plane (convexe) (a se vedea figura 2).

2.2.   Caracteristicile spectrale ale sursei de lumină și ale receptorului

Sursa de lumină constă într-o sursă standard CIE A, asociată cu un sistem optic pentru a permite obținerea unui fascicul de raze luminoase aproape colimate. Se recomandă utilizarea unui stabilizator de tensiune pentru a menține o tensiune constantă a lămpii în timpul funcționării instrumentului.

Receptorul este prevăzut cu celulă fotoelectrică având un răspuns spectral proporțional cu funcția de luminozitate fotopică a observatorului colorimetric CIE (1931) (a se vedea tabelul). Se poate utiliza orice altă combinație iluminant-filtru-receptor care dă un echivalent global al iluminantului standard CIE A și o vedere fotopică. În cazul în care se folosește o sferă integratoare în receptor, suprafața interioară a sferei trebuie să fie acoperită cu un strat alb mat (difuziv) neselectiv din punct de vedere spectral.

2.3.   Condiții geometrice

Unghiul (θ) format de fasciculul de raze incidente cu perpendiculara pe suprafața de încercare trebuie să fie de preferință de 0,44 ±0,09 rad (25 ± 5°) și nu trebuie să depășească limita superioară de toleranță (adică 0,53 rad sau 30°). Axa receptorului formează un unghi (θ) cu perpendiculara menționată, egal cu cel al fasciculului de raze incidente (a se vedea figura 1). Când ajunge pe suprafața de încercare fasciculul de raze incidente are un diametru de cel puțin 13 mm (0,5 țoli). Fasciculul de raze reflectate nu este mai larg decât suprafața sensibilă a celulei fotoelectrice, nu acoperă mai puțin de jumătate din această suprafață și acoperă, cât mai mult posibil, același segment de suprafață ca și cel utilizat la etalonarea instrumentului.

În cazul în care se utilizează o sferă integratoare în receptor, aceasta trebuie să aibă diametrul de cel puțin 127 mm (5 țoli.). Orificiile pentru mostră și fasciculele de raze incidente, practicate în pereții sferei, trebuie să aibă dimensiuni care să permită trecerea integrală a fasciculelor de lumină incidente și reflectate. Celula fotoelectrică este amplasată astfel încât să nu poată primi direct lumina, fie de la fasciculele incidente, fie de la cele reflectate.

2.4.   Caracteristicile electrice ale unității celulă fotoelectrică-indicator

Puterea celulei fotoelectrice prezentată pe indicator este funcția lineară a intensității luminoase a suprafeței fotosensibile. Trebuie să se asigure mijloace (electrice și/sau optice) de facilitare a reglajelor de aducere a zero și etalonare a instrumentului. Aceste mijloace nu trebuie să afecteze linearitatea sau caracteristicile spectrale ale instrumentului. Acuratețea unității receptor-indicator trebuie să se afle în intervalul ±2 % din scala completă sau în intervalul ±10 % din magnitudinea citirii, oricare dintre valori este mai mică.

2.5.   Suport pentru probele supuse încercărilor

Mecanismul permite poziționarea probei supuse încercărilor astfel încât axele brațului sursei și ale receptorului să se intersecteze pe suprafața de reflexie. Suprafața de reflexie se poate afla între sau pe oricare dintre fețele mostrei de oglindă, în funcție de tipul oglinzii, respectiv pe prima suprafață, pe a doua suprafață sau prismatică „basculantă”.

3.   METODA DE LUCRU

3.1.   Metoda etalonării directe

În metoda etalonării directe este utilizat ca etalon aerul. Această metodă se aplică în cazul instrumentelor care sunt construite astfel încât să permită etalonarea la punctul de 100 % prin bascularea receptorului până într-o poziție în care este situat direct pe axa sursei de lumină (a se vedea figura 1).

În unele cazuri (de exemplu, la măsurarea suprafețelor cu grad de reflexie redus), pentru această metodă se preferă utilizarea unui punct de calibrare intermediar (între 0 și 100 % pe scală). În cazurile menționate se intercalează în drumul optic un filtru reductor neutru, cu un factor de transmisie cunoscut, apoi se reglează sistemul de etalonare până când indicatorul arată transmisia, în procente, a filtrului reductor neutru. Filtrul menționat se înlătură înainte de efectuarea măsurărilor gradului de reflexie.

3.2.   Metoda etalonării indirecte

Metoda etalonării indirecte se aplică în cazul instrumentelor cu geometrie fixă a sursei și receptorului. Este necesar un etalon cu grad de reflexie etalonat și menținut corespunzător. Etalonul menționat ar trebui să fie de preferință o oglindă plană cu un grad de reflexie cât mai apropiat de cel al probelor supuse încercărilor.

3.3.   Măsurarea oglinzilor plane

Gradul de reflexie al probelor de oglinzi plane se poate măsura cu instrumente a căror etalonare se realizează fie prin metoda directă, fie prin metoda indirectă. Valoarea gradului de reflexie se citește direct pe cadranul indicatorului.

3.4.   Măsurarea oglinzilor neplane (convexe)

Pentru măsurarea gradului de reflexie al oglinzilor neplane (convexe) este necesară utilizarea instrumentelor care au prevăzută o sferă integratoare în unitatea receptoare (a se vedea figura 2). Dacă la o oglindă etalon cu gradul de reflexie de E% indicatorul instrumentului indică ne diviziuni, atunci la o oglindă cu grad de reflexie necunoscut nx diviziuni vor corespunde unui grad de reflexie de X %, conform formulei:

Formula

Figura 1

Reflectometru generalizat care indică instalațiile experimentale pentru cele două metode de etalonare

Image 138

Indicator cu reglări

Grad de reflexie %

Reglare la zero

Reglare etalonare

Suport probă

Sursă luminoasă și lentile de colimare

Brațul receptorului în poziția necesară etalonării „directe”

Fotoreceptor în poziția necesară măsurării și etalonării „indirecte”

Figura 2

Reflectometru generalizat care conține o sferă integratoare în receptor

Image 139

Sursă luminoasă

și lentile de colimare

Indicator cu reglări

Grad de reflexie %

Reglare la zero

Reglare etalonare

Celulă fotoelectrică

Suport probă

Componentele tricromatice spectrale pentru observatorul de referință colorimetric CIE 1931 (2)

Acest tabel este preluat din publicația CIE 50 (45) (1970)

λ

nm

Formula

(λ)

Formula

(λ)

Formula

(λ)

380

0,001 4

0,000 0

0,006 5

390

0,004 2

0,000 1

0,020 1

400

0,014 3

0,000 4

0,067 9

410

0,043 5

0,001 2

0,207 4

420

0,134 4

0,004 0

0,645 6

430

0,283 9

0,011 6

1,385 6

440

0,348 3

0,023 0

1,747 1

450

0,336 2

0,038 0

1,772 1

460

0,290 8

0,060 0

1,669 2

470

0,195 4

0,091 0

1,287 6

480

0,095 6

0,139 0

0,813 0

490

0,032 0

0,208 0

0,465 2

500

0,004 9

0,323 0

0,272 0

510

0,009 3

0,503 0

0,158 2

520

0,063 3

0,710 0

0,078 2

530

0,165 5

0,862 0

0,042 2

540

0,290 4

0,954 0

0,020 3

550

0,433 4

0,995 0

0,008 7

560

0,594 5

0,995 0

0,003 9

570

0,762 1

0,952 0

0,002 1

580

0,916 3

0,870 0

0,001 7

590

1,026 3

0,757 0

0,001 1

600

1,062 2

0,631 0

0,000 8

610

1,002 6

0,503 0

0,000 3

620

0,854 4

0,381 0

0,000 2

630

0,642 4

0,265 0

0,000 0

640

0,447 9

0,175 0

0,000 0

650

0,283 5

0,107 0

0,000 0

660

0,164 9

0,061 0

0,000 0

670

0,087 4

0,032 0

0,000 0

680

0,046 8

0,017 0

0,000 0

690

0,22 7

0,008 2

0,000 0

700

0,011 4

0,004 1

0,000 0

710

0,005 8

0,002 1

0,000 0

720

0,02 9

0,001 0

0,000 0

730

0,001 4

0,000 5

0,000 0

740

0,000 7

0,000 2 (*1)

0,000 0

750

0,000 3

0,000 1

0,000 0

760

0,000 2

0,000 1

0,000 0

770

0,000 1

0,000 0

0,000 0

780

0,000 0

0,000 0

0,000 0

FIGURĂ

Exemplu de dispozitiv pentru măsurarea factorului de reflexie al oglinzilor sferice

Image 140

C = Receptor

D = Diafragmă

E = Fereastra de intrare

F = Fereastra de măsurare

L = Lentila

M = fereastra obiectiv

S = Sursa de lumină

(S) = Sferă integratoare


(1)  Definiții preluate din publicația CIE 50 (45), International Electronical Vocabulary, Group 45, Lighting (Vocabular electronic internațional, grupa 45, Iluminat).

(2)  Tabel condensat. Valorile pentru

Formula
(λ) = V (λ) sunt rotunjite la patru zecimale.

(*1)  Modificată în 1966 (de la 3 la 2).


ANEXA 7

Metoda de determinare a razei de curbură „r” a suprafeţei de reflexie a oglinzilor

1.   MĂSURĂTORI

1.1.   Aparatura

Se utilizează un „sferometru” similar celui descris în figura 1 din prezenta anexă, care are indicate distanțele dintre acul indicator al comparatorului cu cadran și picioarele fixe ale barei.

1.2.   Punctele de măsurare

1.2.1.   Principalele raze de curbură se măsoară în trei puncte situate cât mai aproape posibil de pozițiile aflate la o treime, la o jumătate și la două treimi din lungimea arcului suprafeței de reflexie care trece prin centrul acestei suprafețe și paralel cu segmentul b, sau din lungimea arcului care intersectează centrul suprafeței de reflexie și este perpendicular pe aceasta, în cazul în care arcul respectiv este mai lung.

1.2.2.   În cazul în care, datorită dimensiunii suprafeței de reflexie, nu este posibil să se obțină măsurători în direcțiile definite la punctul 2.1.1.6 din prezentul regulament, serviciile tehnice responsabile cu încercările pot să efectueze măsurători în punctul respectiv, în două direcții perpendiculare, cât mai aproape posibil de cele descrise anterior.

2.   CALCULAREA RAZEI DE CURBURĂ „r”

„r” exprimat în mm se calculează cu ajutorul formulei:

Formula

unde:

rp1

=

raza de curbură în primul punct de măsurare(θ);

rp2

=

raza de curbură în al doilea punct de măsurare;

rp3

=

raza de curbură în al treilea punct de măsurare.

Figura 1:

Sferometru

Image 141

ø 4,5 cap şurub F 90-418

comparator

punct mobil


ANEXA 8

Procedura de determinare a punctului „H” şi a unghiului real al trunchiului pentru poziţiile de şedere în autovehicule

1.   SCOP

Metoda descrisă în prezenta anexă se utilizează pentru stabilirea locului punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru una sau mai multe poziții de ședere într-un autovehicul și pentru verificarea relației dintre datele măsurătorilor și specificațiile tehnice furnizate de constructorul vehiculului (1).

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

„date de referință” reprezintă una sau mai multe dintre următoarele caracteristici ale unei poziții de ședere:

2.1.1.   punctul „H” și punctul „r” și relația dintre aceste puncte;

2.1.2.   unghiul real al trunchiului și unghiul prevăzut al trunchiului, și relația dintre aceste unghiuri;

2.2.   manechin tridimensional pentru determinarea punctului „H” (manechin 3-D H) reprezintă dispozitivul utilizat pentru determinarea punctelor „H” și a unghiurilor reale ale trunchiului. Acest dispozitiv este descris în apendicele 1 la prezenta anexă;

2.3.   punctul „H” reprezintă centrul de pivotare între trunchiul și coapsa manechinului 3-D H instalat pe scaunul vehiculului în conformitate cu prevederile de la punctul 4 de mai jos. Punctul „H” este situat în centrul liniei mediane a dispozitivului care se află între punctele de observare ale punctului „H” situate pe fiecare parte a manechinului 3-D H. Punctul „H” corespunde teoretic punctului „R” (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos). Odată determinat în conformitate cu procedura descrisă la punctul 4, punctul „H” este considerat ca fiind fix în raport cu structura scaunului și se deplasează împreună cu aceasta atunci când scaunul este reglat;

2.4.   punctul „R” sau „punctul de ședere de referință” reprezintă un punct definit în planurile producătorului vehiculului pentru fiecare poziție de ședere și stabilit în raport cu sistemul de referință tridimensional;

2.5.   „linia trunchiului” reprezintă linia mediană a sondei manechinului 3-D H atunci când sonda se află în poziția cea mai retrasă spre spate;

2.6.   „unghiul real al trunchiului” reprezintă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „H” și linia trunchiului, folosind cvadrantul unghiului spatelui manechinului 3-D H. Unghiul real al trunchiului corespunde teoretic unghiului prevăzut al trunchiului (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos);

2.7.   „unghiul prevăzut al trunchiului” reprezintă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „R” și linia trunchiului aflat într-o poziție care corespunde poziției spătarului scaunului prevăzute de constructorul vehiculului;

2.8.   „planul median al ocupantului” (C/LO) înseamnă planul median al manechinului 3-D H așezat în fiecare poziție prevăzută; planul menționat este reprezentat de coordonata punctului „H” pe axa „Y”. Pentru scaunele individuale, planul median al scaunului coincide cu planul median al ocupantului. Pentru celelalte scaune, planul median al ocupantului este specificat de către producătorul vehiculului;

2.9.   „sistemul de referință tridimensional” reprezintă un sistem conform celui descris în apendicele 2 la prezenta anexă;

2.10.   „punctele de reper” reprezintă repere fizice (găuri, suprafețe, semne sau crestături) pe caroseria vehiculului, astfel cum sunt definite de către producătorul vehiculului;

2.11.   „asieta vehiculului” reprezintă poziția vehiculului, definită de coordonatele punctelor de reper în sistemul de referință tridimensional.

3.   CERINȚE

3.1.   Prezentarea datelor

Pentru fiecare poziție de ședere pentru care sunt solicitate date de referință cu scopul de a demonstra conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament, trebuie prezentate toate sau o selecție corespunzătoare a următoarelor date, sub forma indicată în apendicele 3 la prezenta anexă:

3.1.1.   coordonatele punctului „R” în raport cu sistemul de referință tridimensional;

3.1.2.   unghiul prevăzut al trunchiului;

3.1.3.   toate indicațiile necesare pentru reglarea scaunului (dacă acesta este reglabil) până la poziția de măsurare stabilită la punctul 4.3 de mai jos.

3.2.   Relația dintre măsurători și specificațiile de proiectare

3.2.1.   Coordonatele punctului „H” și valoarea unghiului real al trunchiului obținută conform procedurii stabilite la punctul 4 de mai jos se compară cu coordonatele punctului „R”, respectiv cu unghiul prevăzut al trunchiului indicat de către constructorul vehiculului.

3.2.2.   Pozițiile relative ale punctelor „R” și „H” și relația dintre unghiul prevăzut și unghiul real al trunchiului se consideră satisfăcătoare pentru poziția de ședere în cauză dacă punctul „H”, astfel cum este definit prin coordonatele sale, se situează într-un pătrat cu latura de 50 mm, având laturi orizontale și verticale ale căror diagonale se intersectează în punctul „R” și dacă unghiul real al trunchiului diferă cu cel mult 5° de unghiul prevăzut al trunchiului.

3.2.3.   Dacă sunt îndeplinite aceste condiții, punctul „R” și unghiul prevăzut al trunchiului se utilizează pentru a demonstra conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament.

3.2.4.   Dacă punctul „H” sau unghiul real al trunchiului nu satisfac cerințele menționate la punctul 3.2.2 de mai sus, atunci punctul „H” și unghiul real al trunchiului se măsoară de încă două ori (în total de trei ori). Atunci când rezultatele acestor două operații satisfac cerințele, se aplică dispozițiile de la punctul 3.2.3 de mai sus.

3.2.5.   Dacă rezultatele a cel puțin două dintre cele trei operații menționate la punctul 3.2.4 de mai sus nu îndeplinesc cerințele prevăzute la punctul 3.2.2 de mai sus sau dacă nu pot fi verificate deoarece producătorul nu a pus la dispoziție informații referitoare la punctul „R” sau la unghiul prevăzut al trunchiului, centrul de greutate al celor trei puncte măsurate sau media celor trei unghiuri măsurate se utilizează și se consideră ca fiind aplicabile în toate cazurile în care punctul „R” sau unghiul prevăzut al trunchiului sunt menționate în prezentul regulament.

4.   PROCEDURA DE DETERMINARE A PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI REAL AL TRUNCHIULUI

4.1.   Vehiculul trebuie să fie precondiționat la o temperatură de 20 ± 10 °C, la latitudinea producătorului, pentru a se asigura faptul că materialul din care este executat scaunul ajunge la temperatura camerei. Dacă pe scaunul care urmează a fi verificat nu s-a mai stat, atunci o persoană sau un dispozitiv de 70-80 kg se va așeza de două ori, timp de câte un minut, pentru a flexa tapiseria și spătarul scaunului. La cererea constructorului, toate ansamblurile de scaune nu se aplică nicio sarcină timp de cel puțin 30 de minute înainte de instalarea manechinului 3-D H.

4.2.   Vehiculul trebuie să aibă asieta definită în conformitate cu punctul 2.11 de mai sus.

4.3.   Dacă este reglabil, scaunul trebuie fixat mai întâi în cea mai retrasă poziție normală de conducere sau de utilizare, conform indicațiilor producătorului vehiculului, luând în considerare numai reglarea longitudinală a scaunului, excluzând cursa scaunului folosită în alte scopuri decât pozițiile normale pentru conducere sau utilizare. În cazul în care există și alte moduri de reglare a scaunelor (reglare verticală, unghiulară, a spătarului etc.), acestea se reglează în poziția specificată de constructorul vehiculului. Pentru scaunele cu suspensie poziția verticală trebuie să fie fixată rigid, corespunzător poziției normale de conducere specificate de constructor.

4.4.   Suprafața poziției de ședere cu care intră în contact manechinul 3-D H se acoperă cu o țesătură de muselină cu dimensiuni suficiente și textură corespunzătoare, descrisă ca țesătură din bumbac uniformă cu 18,9 fire per/cm2 și cântărind 0,228 kg/m2 sau material tricotat sau nețesut având caracteristici echivalente.

În cazul în care testul este efectuat în afara vehiculului, baza pe care este amplasat scaunul trebuie să aibă aceleași caracteristici esențiale (2) ca și podeaua vehiculului în care se folosește scaunul.

4.5.   Ansamblul pentru ședere și spate al manechinului 3-D H trebuie plasat în așa fel încât planul median al ocupantului (C/LO) să coincidă cu planul median al manechinului 3-D H. La solicitarea producătorului, manechinul 3-D H poate fi deplasat spre interior față de C/LO dacă manechinul 3-D H este situat atât de mult în afară încât marginea scaunului nu permite echilibrarea 3-D H.

4.6.   Se atașează ansamblurile tălpilor și ale gambelor la ansamblul de ședere al manechinului, fie în mod individual, fie utilizând bara T și ansamblul elementelor inferioare ale piciorului. Linia care trece prin butoanele de observare a punctului „H” trebuie să fie paralelă cu solul și perpendiculară pe planul median longitudinal al scaunului.

Pozițiile tălpilor și ale gambelor manechinului 3-D H se reglează astfel:

4.7.1.   pozițiile de ședere determinate: conducătorul auto și pasagerul din față de la margine;

4.7.1.1.   atât ansamblurile tălpilor, cât și cele ale gambelor trebuie deplasate în față în așa fel încât tălpile să aibă o poziție naturală pe podea, chiar între pedale dacă este necesar. Dacă este posibil, talpa stângă trebuie așezată la aproximativ aceeași distanță față de partea stângă a planului median al manechinului 3-D H la care se află și talpa dreaptă față de partea dreaptă. Nivela cu bulă de aer cu ajutorul căreia se verifică orientarea transversală a manechinului 3-D H se poziționează orizontal prin reglarea componentei de ședere, dacă este necesar, sau prin reglarea ansamblurilor tălpilor și picioarelor spre înapoi. Linia care trece prin punctele de observare a punctului „H” trebuie menținută perpendicular pe planul median longitudinal al scaunului.

4.7.1.2.   În cazul în care piciorul stâng nu poate fi menținut paralel cu piciorul drept, iar talpa stângă nu poate fi susținută de structură, se mișcă talpa stângă până când este susținută. Trebuie menținută alinierea punctelor de observare.

4.7.2.   pozițiile de ședere determinate: lateral spate;

pentru scaunele din spate sau cele auxiliare, picioarele sunt așezate conform specificațiilor constructorului. Dacă tălpile se sprijină pe porțiuni ale podelei situate la niveluri diferite, talpa care intră prima în contact cu scaunul din față servește ca referință, iar cealaltă trebuie așezată în așa fel încât nivela care determină orientarea transversală a scaunului să se situeze pe orizontală.

4.7.3.   alte poziții de ședere determinate:

se urmează procedura generală indicată la punctul 4.7.1 de mai sus, cu excepția faptului că tălpile trebuie așezate conform specificațiilor constructorului vehiculului.

4.8.   Se aplică greutățile gambelor și coapselor și se echilibrează manechinul 3-D H.

Componenta de spate se înclină spre opritorul din față și se îndepărtează manechinul 3-D H de spătarul scaunului cu ajutorul barei T. Se repoziționează manechinul 3-D H pe scaun printr-una din următoarele metode:

4.9.1.   Dacă manechinul 3-D H tinde să alunece înapoi, se aplică următoarea metodă: se permite manechinului 3-D H să alunece înapoi până când nu mai este necesară aplicarea asupra barei T a unei forțe orizontale îndreptate înainte pentru a împiedica mișcarea, respectiv până când componenta de ședere intră în contact cu spătarul scaunului. Dacă este necesar, se repoziționează gambele;

4.9.2.   Dacă manechinul 3-D H nu tinde să alunece înapoi, se aplică următoarea metodă: se împinge înapoi manechinul 3-D H prin aplicarea asupra barei T a unei forțe orizontale îndreptate înapoi, până când suportul de ședere intră în contact cu spătarul scaunului (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă).

4.10.   Se aplică o forță de 100 ± 10 N asupra ansamblului care cuprinde componenta de ședere și de spate a manechinului 3-D H la intersecția cvadrantului unghiului șoldului cu locașul barei T. Direcția de aplicare a forței trebuie menținută de-a lungul unei linii care trece prin intersecția menționată anterior spre un punct situat chiar deasupra locașului barei corespunzătoare coapselor (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă). Se reașează apoi, cu atenție, componenta de spate pe spătarul scaunului. Pe întreaga durată a acestei proceduri trebuie să se lucreze cu atenție pentru a evita alunecarea înainte a manechinului 3-D H.

4.11.   Se instalează greutățile feselor dreaptă și stângă și apoi, alternativ, cele opt greutăți ale trunchiului. Se menține echilibrul manechinului 3-D H.

4.12.   Se înclină componenta de spate în față pentru a elibera presiunea asupra spătarului scaunului. Se balansează manechinul 3-D H dintr-o parte în alta, pe un arc de 10° (5° de fiecare parte a planului median vertical), în trei cicluri complete, pentru a elibera orice frecare acumulată între manechinul 3-D H și scaun.

În timpul acțiunii de balansare este posibil ca bara T a manechinului 3-D H să tindă să se deplaseze față de alinierea orizontală și verticală specificată. Prin urmare bara T trebuie reținută prin aplicarea unei forțe laterale corespunzătoare în timpul mișcărilor de balansare. Reținerea barei T și balansarea manechinului 3-D H trebuie făcute cu atenție, pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare necorespunzătoare pe direcție verticală sau înainte și înapoi.

Tălpile manechinului 3-D H nu trebuie ținute în timpul acestei etape. Dacă acestea își schimbă poziția, ar trebui lăsate pentru moment în acea poziție.

Se reașează cu atenție suportul pentru spate pe spătarul scaunului și se verifică dacă cele două nivele cu bulă de aer pentru poziția zero. Dacă în timpul operației de balansare a manechinului 3-D H tălpile și-au schimbat poziția, acestea trebuie repoziționate astfel:

În mod alternativ se ridică fiecare talpă de la podea, cât mai puțin posibil, până când aceasta nu se mai mișcă. În timpul acestei ridicări, tălpile trebuie să fie libere să se rotească și nu se aplică forțe spre lateral sau înainte. Atunci când fiecare talpă este reașezată în poziție, călcâiul trebuie să fie în contact cu structura prevăzută în acest scop.

Se verifică nivela laterală cu bulă de aer pentru poziția zero; dacă este necesar, se aplică o forță laterală asupra părții superioare a componentei de spate, suficientă pentru a echilibra componenta de ședere a manechinului 3-D H pe scaun.

4.13.   Atunci când se ține bara T pentru a împiedica alunecarea în față a manechinului 3-D H pe perna scaunului, se procedează astfel:

(a)

se reașează componenta de spate pe spătarul scaunului;

(b)

se aplică și se eliberează, în mod alternativ, o forță orizontală orientată înapoi, care nu depășește 25 N, asupra barei unghiului spatelui la o înălțime care corespunde cu aproximație centrului greutăților trunchiului, până când cvadrantul unghiului șoldului indică atingerea unei poziții stabile după întreruperea aplicării forței. Se procedează cu atenție pentru a evita aplicarea unor forțe exterioare orientate în jos sau lateral asupra manechinului 3-D H. Dacă este necesară o nouă echilibrare a manechinului 3-D H, se rotește componenta de spate înainte, se reechilibrează și se repetă procedura de la punctul 4.12.

Se efectuează toate măsurătorile:

4.14.1.   Coordonatele punctului „H” se măsoară în raport cu sistemul tridimensional de referință;

4.14.2.   Unghiul real al trunchiului se citește pe cvadrantul unghiului spatelui de pe manechinul 3-D H cu sonda aflată în poziția maximă spre înapoi.

4.15.   Dacă se dorește o reinstalare a manechinului 3-D H, ansamblul scaunului trebuie să se lase în repaus, nesolicitat la sarcini, timp de cel puțin 30 de minute înainte de reinstalare. Manechinul 3-D H nu ar trebui lăsat pe ansamblul scaunului mai mult decât timpul necesar efectuării testului.

Dacă scaunele de pe același rând pot fi considerate ca fiind similare (banchetă, scaune identice etc.), se determină doar un singur punct „H” și doar un singur „unghi real al trunchiului” pentru fiecare rând de scaune, manechinul 3-D H descris în apendicele 1 la prezenta anexă fiind așezat pe un loc considerat reprezentativ pentru rândul în cauză. Acest loc este:

4.16.1.   pentru rândul din față, scaunul conducătorului auto;

4.16.2.   pentru rândul sau rândurile din spate, un scaun de la margine.


(1)  În orice poziție de ședere, alta decât pe locurile din față, în care punctul „H” nu poate fi determinat cu ajutorul dispozitivului 3-D H sau prin alte metode, punctul „R” indicat de producătorul vehiculului poate fi luat ca punct de referință de către autoritățile competente, dacă acestea consideră necesar.

(2)  Unghiul de înclinație, diferența de înălțime cu montarea pe soclu, textura suprafeței etc.

APENDICELE 1

DESCRIEREA MANECHINULUI TRIDIMENSIONAL PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI „H” (1)

(manechinul 3-D H)

1.   Componente de spate și de ședere

Componentele de spate și de ședere sunt construite din plastic armat și metal; ele imită trunchiul și coapsa umană și sunt articulate mecanic în punctul „H”. Pentru măsurarea unghiului real al trunchiului, la sonda articulată în punctul „H” este fixat un cvadrant. O tijă reglabilă a coapsei, atașată la componenta de ședere, stabilește linia mediană a coapsei și servește ca linie de referință pentru cvadrantul unghiului șoldului.

2.   Elementele corpului și ale picioarelor

Segmentele gambelor sunt conectate la ansamblul componentei de ședere prin bara T de articulare a genunchilor, care este o extensie laterală a tijei reglabile a coapsei. În gambe sunt încorporați cvadranții pentru măsurarea unghiurilor genunchilor. Ansamblurile pantofilor și tălpilor sunt calibrate pentru măsurarea unghiului tălpilor. Două nivele cu bulă de aer servesc la orientarea dispozitivului în spațiu. Greutățile corpului sunt plasate în centrele de greutate corespunzătoare pentru a obține o apăsare a scaunului echivalentă cu cea produsă de un bărbat de 76 kg. Este necesar să se verifice ca toate articulațiile manechinului să se miște liber și fără fricțiuni semnificative.

Figura 1

Componentele manechinului 3-D H

Image 142

Head room probe

Back pan

Torso weight hanger

Back angle level

Hip angle quadrant

Seat pan

Back angle quadrant

Pannello del sedile

H-point sight

button

T-bar joining

the knees

H-point pivot

Lateral level

Thig bar

Knee angle quadrant

Foot angle quadrant

Figura 2

Dimensiunile elementelor manechinului 3-D H și distribuirea greutății

Image 143

Variabilă de la 108 la 424

Greutate trunchi

Greutate componentă

de şedere

Direcţia şi punctul de

aplicare a forţei

Greutate coapsă

Greutate picior


(1)  Pentru detalii privind construcția manechinului 3-D H, adresați-vă Societății Inginerilor de Autovehicule (SAE), 400 Commonwealth Drive, Warrendale, Pennsylvania/15096, Statele Unite ale Americii. Dispozitivul corespunde celui descris în standardul ISO 6549-1980.

APENDICELE 2

SISTEMUL DE REFERINŢĂ TRIDIMENSIONAL

1.   Sistemul de referință tridimensional este definit de trei planuri ortogonale stabilite de constructorul vehiculului (a se vedea figura) (1).

2.   Asieta vehiculului este stabilită prin așezarea acestuia pe suprafața de susținere în așa fel încât coordonatele punctelor de reper să corespundă valorilor indicate de producător.

3.   Coordonatele punctelor „R” și „H” sunt stabilite în raport cu punctele de reper definite de producător vehiculului.

Figură

Sistemul de referință tridimensional

Image 144

Plan zero Y (plan vertical longitudinal zero)

Plan zero X (plan vertical transversal zero)

Plan zero Z (plan orizontal zero)

Suprafața de suport


(1)  Sistemul de referință corespunde standardului ISO 4130, 1978.

APENDICELE 3

DATE DE REFERINŢĂ PRIVIND POZIŢIILE DE ŞEDERE

1.   Codificarea datelor de referință

Datele de referință sunt enumerate consecutiv pentru fiecare poziție de ședere. Pozițiile de ședere sunt identificate printr-un cod format din două caractere. Primul caracter este o cifră și desemnează rândul de scaune, numărând din fața spre spatele vehiculului. Al doilea caracter este o majusculă care desemnează poziția într-un rând, privind în sensul deplasării înainte a vehiculului. Se folosesc următoarele litere:

L

=

stânga

C

=

centru

R

=

dreapta

2.   Descrierea asietei vehiculului

2.1.   Coordonatele punctelor de reper

X …

Y …

Z …

3.   Lista datelor de referință

Poziție de ședere: …

3.1.1.   Coordonatele punctului „R”

X …

Y …

Z …

3.1.2.   Unghiul prevăzut al trunchiului …

3.1.3.   Specificații privind reglarea scaunului (1)

orizontal: …

vertical: …

unghiular: …

unghiul trunchiului: …

Notă: Datele de referință pentru următoarele poziții se trec pe listă la punctele 3.2, 3.3 etc.


(1)  Se taie mențiunile inutile.


ANEXA 9

(rezervată)


ANEXA 10

CALCULAREA DISTANŢEI DE DETECŢIE

1.   DISPOZITIV DE VIZIBILITATE INDIRECTĂ DE TIPUL CAMERĂ DE LUAT VEDERI CU MONITOR

1.1.   Pragul de rezoluție al camerei de luat vederi

Pragul de rezoluție al camerei de luat vederi se calculează cu formula:

Formula

unde:

ωc

pragul de rezoluție al camerei (arc-min)

βc

unghiul de observare al camerei de luat vederi (°)

Nc

numărul liniilor video ale camerei (#)

Producătorul comunică valorile pentru βc și Nc

1.2.   Determinarea distanței de vedere critică a monitorului

Pentru un monitor cu anumite dimensiuni și proprietăți, se poate calcula distanța până la acesta, în care distanța de detecție depinde doar de performanțele camerei de luat vederi. Această distanță de vedere critică rm,c se calculează cu formula:

Formula

unde:

rm,c

distanța de vedere critică (m)

Hm

înălțimea imaginii monitorului (m)

Nm

numărul de linii video ale monitorului (-)

ωeye

pragul de rezoluție al observatorului (minute de arc)

Numărul 60 este pentru conversia din minute de arc în grade.

Producătorul comunică valorile pentru Hm și Nm.

ωochi = 1

1.3.   Determinarea distanței de detecție

1.3.1.   Distanța maximă de detecție mai mică decât distanța de vedere critică. În cazul în care, din motive de instalare, distanța ochi-monitor este mai mică decât distanța de vedere critică, distanța maximă de detecție care se poate obține este dată de următoarea formulă:

Formula

unde:

rd

distanța de detecție [m]

Do

diametrul obiectului [m]

ƒ

factorul de creștere a pragului

ωc, βc și Nc conform definițiilor de la punctul 1.1.

D0 = 0,8 m

ƒ = 8

1.3.2.   Distanța de detecție mai mare decât distanța de vedere critică. În cazul în care, din motive de instalare, distanța ochi-monitor este mai mare decât distanța de vedere critică, distanța maximă de detecție care se poate obține este dată de următoarea formulă:

Formula

unde:

rm

distanța de vizibilitate a monitorului (m)

Dm

diagonala ecranului monitorului (țoli)

Nm

numărul de linii video ale monitorului (-)

βc și Nc conform definițiilor de la punctul 1.1.

Nm și ωochi conform definițiilor de la punctul 1.2.

2.   CERINȚE FUNCȚIONALE SECUNDARE

În funcție de condițiile de instalare, se procedează la o determinare pentru a constata dacă dispozitivul complet continuă să îndeplinească cerințele funcționale enumerate la punctul 6.2.2 din prezentul regulament, în special corectarea reflexiei, luminanța maximă și minimă a monitorului. De asemenea se determină măsura în care se realizează corectarea reflexiei și unghiul de impact al luminii solare pe monitor, după care se compară cu rezultatele măsurătorilor la care este supus sistemul dispozitivului. O astfel de determinare se poate baza fie pe un model obținut prin CAD, fie pe măsurarea unghiurilor luminii la dispozitivul montat pe vehiculul respectiv, fie prin efectuarea măsurătorilor relevante pe vehiculul în cauză, conform descrierii de la punctul 6.2.2.2 al prezentului regulament.


10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/263


Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 118 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) – Specificații tehnice uniforme în ceea ce privește comportarea la foc a materialelor utilizate la amenajarea interioarelor anumitor categorii de autovehicule

Data intrării în vigoare: 6 aprilie 2005

CUPRINS

REGULAMENT

1.

Domeniu de aplicare

2.

Definiții

3.

Cerere de omologare

4.

Omologarea

5.

Partea I – Definiții – Specificații

6.

Partea II – Definiții – Specificații

7.

Modificări ale tipului și prelungirea omologării

8.

Conformitatea producției

9.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.

Încetarea definitivă a producției

11.

Denumirea și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea testelor de omologare și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Fișă de comunicare pentru vehicul

Anexa 2 –

Fișă de comunicare pentru componente

Anexa 3 –

Comunicare privind omologarea de tip a vehiculului

Anexa 4 –

Comunicare privind omologarea de tip a componentei

Anexa 5 –

Dispunerea mărcii de omologare

Anexa 6 –

Încercare pentru determinarea vitezei de ardere orizontală a materialelor

Anexa 7 –

Încercare pentru determinarea comportamentul la topire al materialelor

Anexa 8 –

Încercare pentru determinarea vitezei de ardere verticală a materialelor

1.   DOMENIU DE APLICARE

1.1.   Prezentul regulament este aplicabil comportării la foc (inflamabilitate, viteză de ardere și rezistență la topire) al materialelor utilizate în interiorul vehiculelor din categoria M3, clasele II și III (1), care transportă peste 22 de pasageri și nu sunt proiectate pentru transportul pasagerilor în picioare sau pentru uzul urban (autobuze interurbane).

Omologările de tip sunt acordate în conformitate cu:

1.2.   Partea I – Omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește comportarea la foc a componentelor interioare utilizate în construcția habitaclului.

1.3.   Partea II – Omologarea unei componente (materiale, scaune, perdele, pereți despărțitori etc.) în ceea ce privește comportarea la foc a acesteia.

2.   DEFINIȚII: Generalități

2.1.   „Constructor” înseamnă persoana sau organismul responsabil în fața autorităților competente în materie de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare de tip și pentru garantarea conformității producției. Persoana sau organismul menționat mai sus nu trebuie neapărat să ia parte la toate etapele producției vehiculului sau componentei care face obiectul procesului de omologare.

2.2.   „Habitaclu” înseamnă spațiul prevăzut pentru primirea ocupanților (inclusiv barul, bucătăria, toaletele etc.) delimitat de:

acoperiș;

podea;

pereți laterali;

uși;

vitraje exterioare;

peretele din spate al habitaclului sau planul spătarului;

scaunului din spate;

planul longitudinal median vertical al vehiculului pe partea șoferului, planul vertical transversal care trece prin punctul R al șoferului, definit în Regulamentul nr. 17;

opusul planului vertical longitudinal median al vehiculului, peretele din față.

2.3.   „Materiale de producție” înseamnă produse sub formă de semifabricate (de exemplu, rulouri pentru capitonat) sau componente prefabricate furnizate constructorului pentru a fi încorporate într-un tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament sau unui atelier în vederea utilizării lor pentru întreținere și reparații.

2.4.   „Scaun” înseamnă o structură care poate sau nu să fie integrată în structura vehiculului, incluzând capitonarea, destinată șederii unui adult. Acest termen reglementează în egală măsură un scaun individual sau o parte dintr-o banchetă prevăzută pentru un adult în poziția șezând.

2.5.   „Grup de scaune” reprezintă fie un scaun de tip banchetă, fie scaune separate, dar montate unul lângă altul (adică în așa fel încât punctele de ancorare față ale unuia dintre scaune să fie aliniate cu sau în fața punctelor de ancorare spate ale altui scaun și aliniate cu sau în spatele punctelor de ancorare față ale acestui din urmă scaun) și care oferă unul sau mai multe locuri de șezut pentru adulți.

2.6.   „Banchetă” înseamnă o structură cu tapițerie care oferă un loc pe scaun pentru mai mult de o persoană adultă.

3.   CERERE DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare de tip pentru un vehicul sau o componentă în ceea ce privește prezentul regulament trebuie înaintată de constructor.

3.2.   Cererea este însoțită de o fișă de comunicare conform modelului prezentat în anexa 1 sau în anexa 2.

Serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare îi sunt prezentate următoarele:

3.3.1.   în cazul omologării unui vehicul: un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat;

3.3.2.   în cazul componentelor interioare deja omologate: lista numerelor de omologare de tip și a denumirilor de tip acordate de constructor componentelor în cauză se anexează cererii de omologare de tip a vehiculului;

în cazul componentelor interioare fără omologare CEE de tip:

3.3.3.1.   eșantioane, a căror cantitate este specificată în anexele 6-8, a componentelor utilizate pe vehicule și reprezentative pentru tipul supus omologării;

3.3.3.2.   în plus, trebuie prezentat un eșantion serviciului tehnic pentru referințe ulterioare;

3.3.3.3.   pentru dispozitive precum scaunele, perdelele, pereții de separare etc., eșantioanele menționate la punctul 3.3.3.1, precum și un dispozitiv complet, după cum se menționează mai sus;

3.3.3.4.   eșantioanele trebuie să poarte în mod explicit și indelebil marca de fabricație sau comercială a fabricantului, precum și legislația tipului.

4.   OMOLOGAREA

4.1.   Dacă tipul pentru care se solicită omologarea, conform prezentului regulament, corespunde cerințelor din partea (părțile) relevantă (relevante) acestui regulament, tipului respectiv i se acordă omologarea de tip.

4.2.   Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00, corespunzătoare regulamentului în forma sa originală) indică seria de amendamente care cuprinde cele mai recente modificări tehnice majore la regulament în momentul eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul sau de componentă care face obiectul prezentului regulament.

4.3.   Comunicarea de omologare sau prelungire sau refuz al omologării de tip în temeiul prezentului regulament este transmisă părților contractante la Acordul care aplică prezentul regulament, prin intermediul uneia dintre fișele conforme cu modelele prezentate în anexa 3 sau în anexa 4 la prezentul regulament, după caz.

Pe fiecare vehicul care corespunde unui tip omologat în conformitate cu prezentul regulament, pe ambalajul fiecărui material (a se vedea punctul 4.4.2.3) care corespunde unui tip omologat în conformitate cu prezentul regulament și pe fiecare componentă furnizată separat care corespunde unui tip omologat în conformitate cu prezentul regulament, se dispune de manieră vizibilă și în loc ușor accesibil, specificat în certificatul de omologare, marca de omologare internațională constând în:

4.4.1.   un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (2);

în apropierea cercului:

4.4.2.1.   simbolurile care indică direcția pentru care a fost determinată viteza de ardere:

pentru direcția orizontală (anexa 6)

pentru direcția verticală (anexa 8)

pentru direcția orizontală și direcția verticală

(a se vedea anexele 6 și 8);

4.4.2.2.   simbolul „V”, care indică omologarea componentei în funcție de comportarea sa la topire (anexa 7) și/sau simbolul „CD” care indică omologarea componentei în calitate de dispozitiv complet, cum sunt scaunele, pereții de separare, portbagajul etc.

4.4.2.3.   Materialele de producție nu trebuie marcate individual. Cu toate acestea, ambalajele în care acestea sunt livrate trebuie să poarte în mod vizibil marca de omologare descrisă mai sus.

4.4.2.4.   Atunci când sunt marcate separat, componentele mari, de exemplu scaunele, care sunt compuse din mai multe materiale omologate, pot purta o singură marcă, indicând numărul (numerele) de omologare al(e) materialului (materialelor) utilizat(e).

4.4.3.   În cazul în care tipul este conform tipului omologat în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament, simbolul specificat la punctul 4.4.1 nu trebuie repetat; într-un astfel de caz, regulamentul în temeiul căruia a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament este înscris pe verticală la dreapta simbolului precizat la punctul 4.4.1.

4.4.4.   Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.4.5.   În cazul unui vehicul, marca de omologare este situată lângă sau pe plăcuța cu date a vehiculului fixată de constructor.

4.4.6.   Anexa 5 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

5.   PARTEA I – OMOLOGAREA UNUI TIP DE VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE COMPORTAREA LA FOC A COMPONENTELOR INTERIOARE UTILIZATE ÎN CONSTRUCȚIA HABITACLULUI

5.1.   Definiție

În sensul părții I din prezentul regulament:

5.1.1.   „Tip de vehicul” înseamnă o categorie de vehicule care nu diferă prin caracteristicile lor esențiale, denumirea de tip acordată de constructor.

5.2.   Specificații

5.2.1.   Materialele din interiorul habitaclului vehiculului supus omologării de tip trebuie să respecte cerințele specificate în partea II a prezentului regulament.

5.2.2.   Materialele și/sau echipamentul utilizat(e) în construcția habitaclului și/sau în dispozitivele omologate în calitate de componente trebuie instalate într-o formă care să reducă riscul aprinderii și al propagării flăcărilor.

5.2.3.   Aceste materiale și/sau echipamente interioare nu trebuie să fie instalate decât pentru a îndeplini funcția pentru care au fost proiectate și în conformitate cu încercarea sau încercările la care au fost supuse (a se vedea punctele 6.2.1, 6.2.2 și 6.2.3), în special în ceea ce privește comportarea lor la foc și la topire (în direcțiile orizontală și verticală).

5.2.4.   Pe cât posibil, agentul adeziv utilizat pentru fixarea materialului interior pe structura suportului nu trebuie să afecteze comportarea la foc a acestui material.

6.   PARTEA II – OMOLOGAREA UNEI COMPONENTE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE COMPORTAREA LA FOC A ACESTEIA

6.1.   Definiții

În sensul părții II din prezentul regulament:

„Tipul unei componente” înseamnă componentele care nu diferă prin caracteristicile lor esențiale, cum sunt:

6.1.1.1.   denumirea de tip acordată de constructor;

6.1.1.2.   utilizarea prevăzută (capitonarea scaunelor, garniturile capotei etc.);

6.1.1.3.   materialul (materialele) de bază (de exemplu, lână, plastic, cauciuc, materie în amestec);

6.1.1.4.   numărul de straturi în cazul materialelor compozite; și

6.1.1.5.   alte caracteristici în măsura în care acestea influențează în mod semnificativ performanțele recomandate în prezentul regulament.

6.1.2.   „Viteză de ardere” înseamnă raportul între distanța arsă, măsurată în conformitate cu anexa 6 și/sau anexa 8 din prezentul regulament, și timpul necesar pentru arderea acestei distanțe. Viteza de ardere se măsoară în milimetri pe minut.

6.1.3.   „Material compozit” înseamnă un material compus din mai multe straturi din materiale similare sau diferite legate strâns la suprafață prin cementare, lipire, placare, sudare etc. Atunci când materiale diferite sunt asamblate în mod intermitent (de exemplu, prin coasere, prin sudură de înaltă frecvență sau prin nituire), acestea nu trebuie considerate materiale compozite.

6.1.4.   „Față expusă” înseamnă fața unui material situat spre interiorul habitaclului atunci când materialul este instalat pe vehicul.

6.1.5.   „Capitonare” înseamnă combinația dintre umplutura interioară și materialul de finisaj al suprafeței, care alcătuiesc împreună căptușeala cadrului scaunului.

6.1.6.   „Garnitură (garnituri) interioară (interioare)” înseamnă materialul (materialele) care constituie (împreună) finisajul suprafeței și substratul unui acoperiș, al unui perete sau al unui planșeu.

6.2.   Specificații

6.2.1.   Următoarele materiale trebuie supuse încercărilor specificate în anexa 6 la prezentul regulament:

(a)

material(e) utilizat(e) pentru capitonarea tuturor scaunelor și accesoriilor acestora (inclusiv scaunul șoferului);

(b)

material(e) utilizat(e) pentru garnitura interioară a acoperișului;

(c)

material(e) utilizat(e) pentru garnitura interioară a pereților laterali și din spate, inclusiv pereții despărțitori;

(d)

material(e) cu funcție termică și/sau acustică;

(e)

material(e) utilizat(e) pentru garnitura interioară a planșeului;

(f)

material(e) utilizat(e) pentru garnitura interioară a galeriilor și conductelor de încălzire și ventilație;

(g)

material(e) utilizat(e) pentru sistemul de iluminare.

Rezultatul încercărilor se consideră satisfăcător dacă, ținând seama de cele mai slabe rezultate, viteza de ardere orizontală nu depășește 100 mm/min sau dacă flacăra se stinge înainte de a atinge ultimul reper de măsurare.

6.2.2.   Următoarele materiale trebuie supuse încercărilor specificate în anexa 7 la prezentul regulament:

(a)

material(e) utilizat(e) pentru garnitura interioară a acoperișului;

(b)

material(e) utilizat(e) pentru garnitura interioară a galeriilor și conductelor de încălzire și de ventilație situate pe acoperiș;

(c)

material(e) utilizat(e) pentru luminatoarele amplasate în compartimentele de bagaje și/sau în acoperiș.

Rezultatul încercărilor din prezenta directivă se consideră satisfăcător dacă, ținând seama de cel mai slab rezultat, nu se formează nici o picătură care să aprindă vata.

6.2.3.   Materialele utilizate pentru perdele și storuri (și/sau orice alt material suspendat) trebuie supuse încercărilor specificate în anexa 8.

Rezultatul încercărilor din prezentul regulament se consideră satisfăcător dacă, ținând seama de cele mai slabe rezultate, viteza de ardere verticală nu este mai mare de 100 mm/min.

Materialele următoare nu trebuie supuse încercărilor specificate în anexele 6-8:

6.2.4.1.   piesele metalice sau cele din sticlă;

6.2.4.2.   fiecare accesoriu al scaunului individual a cărui masă de material nemetalic este mai mică de 200 g. Dacă masa totală a acestor accesorii depășește 400 g de material nemetalic per scaun, fiecare material trebuie să fie supus încercării;

elementele a căror suprafață sau volum nu depășesc, respectiv:

6.2.4.3.1.   100 cm2 sau 40 cm3 pentru elementele legate de un loc individual așezat;

6.2.4.3.2.   300 cm2 sau 120 cm3 pentru un rând de scaune și, cel mult, pe metru liniar din interiorul habitaclului pentru elementele repartizate în vehicul și nelegate de un loc individual în poziția așezat;

6.2.4.4.   cablurile electrice;

6.2.4.5.   elementele din care este imposibil de extras un eșantion cu dimensiunile recomandate specificate la punctul 3.1 din anexa 6, la punctul 3 din anexa 7 și la punctul 3.1 din anexa 8.

7.   MODIFICĂRI ALE TIPULUI ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de vehicul sau a componentelor sale în ceea ce privește prezentul regulament se aduce la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea de tip acestui vehicul. În acest caz, departamentul poate să:

7.1.1.   considere că modificările aduse nu sunt de natură să aibă un efect defavorabil semnificativ și că, în orice caz, vehiculul corespunde în continuare cerințelor; sau

7.1.2.   să solicite un raport de încercare suplimentar de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

7.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, cu precizarea modificărilor, se comunică prin procedura specificată la punctul 4.3 de mai sus părților contractante ale acordului care face obiectul prezentului regulament.

7.3.   Autoritatea competentă care emite prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare întocmite pentru o astfel de prelungire și să informeze cu privire la aceasta, printr-o fișă de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 3 sau 4 la prezentul regulament, celelalte părți semnatare ale acordului din 1958 care pun în aplicare prezentul regulament.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției sunt conforme cu procedurile stabilite în apendicele 2 din acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:

8.1.   Fiecare vehicul omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel construit, încât să corespundă tipului omologat prin respectarea cerințelor părții (părților) pertinente din prezentul regulament.

8.2.   Autoritatea care a acordat omologarea poate verifica oricând metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări este de o dată la doi ani.

9.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.   Omologarea acordată în privința unui tip de vehicul/componentă în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă dacă cerințele stabilite mai sus nu sunt satisfăcute.

9.2.   În cazul în care una dintre părțile contractante ale acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă informează de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conformă cu modelul prezentat în anexa 3 sau în anexa 4 la prezentul regulament.

10.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul omologării încetează complet producția unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta va informa autoritatea care a acordat omologarea. La primirea informației respective, autoritatea în cauză o comunică celorlalte părți la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare conformă cu modelul din anexa 3 sau anexa 4 la prezentul regulament.

11.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA TESTELOR DE OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite numele și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele care atestă omologarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării emise în alte țări.


(1)  Așa cum este definit în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), anexa 7 (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2).

(2)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (neatribuit), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (neatribuit), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (neatribuit), 34 pentru Bulgaria, 35 (neatribuit), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (neatribuit), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (neatribuit), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de statele membre ale acesteia utilizându-se simbolul lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (neatribuit), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.


ANEXA 1

FIȘĂ DE COMUNICARE

(în conformitate cu punctul 3.2 din prezentul regulament cu privire la omologarea de tip CEE în ceea ce privește comportarea la foc a componentelor interioare utilizate în construcția habitaclului)

În cazul în care sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au dispozitive electronice de control, trebuie furnizate informații cu privire la performanțele acestora.

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Marca (denumirea comercială a constructorului): …

1.2.   Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

1.3.   Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt prezente pe vehicul: …

1.4.   Amplasarea marcajului: …

1.5.   Categoria vehiculului (1): …

1.6.   Denumirea și adresa constructorului: …

1.7.   Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2.   CARACTERISTICI GENERALE CONSTRUCTIVE ALE VEHICULULUI

2.1.   Fotografii și/sau schițe ale unui vehicul reprezentativ:

3.   CAROSERIA

Amenajări interioare

Scaune

3.1.1.   Număr: …

Comportarea la foc a materialelor utilizate în amenajarea interioară a vehiculului

Materialul (materialele) utilizat(e) pentru căptușirea plafonului

3.2.1.1.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): …

Material(e) utilizat(e) pentru pereții posteriori și laterali

3.2.2.1.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): …

Material(e) utilizat(e) pentru planșeu

3.2.3.1.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): ….

Material(e) utilizat(e) pentru capitonarea scaunelor

3.2.4.1.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): …

Material(e) utilizat(e) pentru conductele de încălzire și de ventilație

3.2.5.1.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): …

Material(e) utilizat(e) pentru rafturile de bagaje

3.2.6.1.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): …

Material(e) utilizat(e) în alte scopuri

3.2.7.1.   Utilizări prevăzute: …

3.2.7.2.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): …

Componente omologate ca dispozitive complete (scaune, pereți despărțitori, rafturi pentru bagaje etc.)

3.2.8.1.   Numărul (numerele) de omologare de tip a (ale) componentei (componentelor): …


(1)  Așa cum este definit în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), anexa 7 (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2).


ANEXA 2

FIȘĂ DE COMUNICARE

(în conformitate cu punctul 3.2 din prezentul regulament cu privire la omologarea de tip CEE a unei componente în ceea ce privește comportarea la foc a acesteia)

În cazul în care sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au dispozitive electronice de control, trebuie furnizate informații cu privire la performanțele acestora.

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Marca (denumirea comercială a constructorului): …

1.2.   Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

1.3.   Denumirea și adresa constructorului: …

1.4.   Pentru componentele și unitățile tehnice independente, amplasarea și metoda de atașare a mărcii de omologare CEE: …

1.5.   Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2.   MATERIALE INTERIOARE

2.1.   Material(e) utilizat(e) pentru: …

2.2.   Material(e) de bază/desemnare:…/… …

2.3.   Material compozit/simplu (1), număr de straturi (1): …

2.4.   Tipul de înveliș (1): …

2.5.   Grosimea maximă/minimă: … mm

2.6.   Numărul omologării de tip, dacă există: …


(1)  A se tăia mențiunea necorespunzătoare.


ANEXA 3

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image 145

 (1)

emisă de către:

Denumirea administrației:

privind (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

unui tip de vehicul în conformitate cu Regulamentul nr. 118

Nr. omologării … Nr. prelungirii …

Motivul prelungirii: …

SECȚIUNEA I

GENERALITĂȚI

1.1.   Marca (denumirea comercială a constructorului): …

1.2.   Tipul: …

Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt prezente pe vehicul/componentă/unitate tehnică separată (2) (1):…

1.3.1.   Amplasarea marcajului: …

1.4.   Categoria vehiculului (3): …

1.5.   Denumirea și adresa constructorului: …

1.6.   Amplasamentul mărcii de omologare CEE: …

1.7.   Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

SECȚIUNEA II

1.   Informații suplimentare (dacă este cazul): …

2.   Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor: …

3.   Data raportului de încercare: …

4.   Numărul raportului de încercare: …

5.   Observații (dacă este cazul): …

6.   Locul: …

7.   Data: …

8.   Semnătura: …

9.   Se anexează indexul setului de documente depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/prelungit omologarea (a se vedea dispozițiile cu privire la omologare din regulament).

(2)  A se tăia mențiunile necorespunzătoare (există cazuri în care nu trebuie să se șteargă nimic, atunci când există mai multe variante posibile).

(1)  Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin litere sau cifre nerelevante pentru descrierea tipurilor de vehicule, componente sau unități tehnice separate incluse în prezentul document, acestea trebuie specificate în documentație prin simbolul „?” (de exemplu, ABC??123??).

(3)  În conformitate cu anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2, în conformitate cu amendamentul).


ANEXA 4

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image 146

 (1)

emisă de către:

Denumirea administrației:

privind (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

unui tip de componentă în conformitate cu Regulamentul nr. 118

Nr. omologării … Nr. prelungirii …

Motivul prelungirii: …

SECȚIUNEA I

GENERALITĂȚI

1.1.   Marca (denumirea comercială a constructorului): …

1.2.   Tipul: …

Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul (3): …

1.3.1.   Amplasarea marcajului: …

1.4.   Denumirea și adresa constructorului: …

1.5.   Amplasamentul mărcii de omologare CEE: …

1.6.   Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

SECȚIUNEA II

1.   Informații suplimentare (dacă este cazul): …

2.   Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor: …

3.   Data raportului de încercare: …

4.   Numărul raportului de încercare: …

5.   Observații (dacă este cazul): …

6.   Locul: …

7.   Data: …

8.   Semnătura: …

9.   Se anexează indexul setului de documente depus la autoritatea de omologare, care poate fi obținut la cerere.


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/prelungit/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile din regulament referitoare la omologare).

(2)  A se tăia mențiunile necorespunzătoare (există cazuri în care nu trebuie să se șteargă nimic, atunci când există mai multe variante posibile).

(3)  Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin litere sau cifre nerelevante pentru descrierea tipurilor de vehicule, componente sau unități tehnice separate incluse în prezentul document, acestea trebuie specificate în documentație prin simbolul „?” (de exemplu, ABC??123??).


ANEXA 5

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

Exemplul 1

(a se vedea partea I a prezentului regulament)

Image 147

a = 8 mm min

Marca de omologare reprezentată mai sus, aplicată pe un vehicul, indică faptul că tipul respectiv a fost omologat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu partea I a Regulamentului nr. 118, cu numărul de omologare 001234. Primele două cifre (00) ale numărului de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 118 în versiunea sa originală.

Exemplul 2

(a se vedea partea II a prezentului regulament)

Image 148

a = 8 mm min

Image 149

Marca de omologare reprezentată mai sus, aplicată pe o componentă, indică faptul că tipul respectiv a fost omologat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu partea II a Regulamentului nr. 118, cu numărul de omologare 001234. Primele două cifre (00) ale numărului de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 118 în versiunea sa originală.

Simbolul adițional

Image 150
indică faptul că tipul de componentă a fost omologat în funcție de viteza de ardere a acestuia în direcție orizontală și verticală.

Simbolurile

Image 151
și/sau
Image 152
indică o omologare în conformitate cu anexa 7 și/sau o omologare în calitate de dispozitiv complet cum sunt scaunele, pereții despărțitori etc. Celelalte simboluri nu sunt utilizate decât dacă este necesar.


ANEXA 6

Încercări pentru determinarea vitezei de ardere orizontală a materialelor

1.   Prelevarea eșantioanelor și procedura

1.1.   În cazul materialelor izotrope, se supun încercării cinci eșantioane, iar în cazul materialelor anizotrope, se supun încercării zece eșantioane (cinci pentru fiecare direcție).

1.2.   Eșantioanele trebuie să fie prelevate din materialul supus încercării. La materialele cu viteze de ardere diferite pe direcții diferite, este necesară efectuarea încercării pe fiecare direcție. Eșantioanele trebuie să fie prelevate și amplasate în dispozitivul de încercare astfel încât să permită măsurarea vitezei de ardere celei mai ridicate. Când materialul furnizat este tăiat la lățimi predeterminate, o lungime de cel puțin 500 mm trebuie tăiată pe toată lățimea. Eșantioanele trebuie prelevate la o distanță de cel puțin 100 mm de marginea materialului și la distanță egală unele de altele. Atunci când forma produsului permite acest lucru, eșantioanele trebuie prelevate din produsele finite în același mod. Atunci când grosimea produsului depășește 13 mm, ea trebuie redusă la 13 mm printr-un procedeu mecanic aplicat părții opuse celei dinspre interiorul habitaclului. Dacă acest lucru se dovedește imposibil, încercarea trebuie efectuată, cu acordul serviciului tehnic, pe grosimea inițială a materialului, fapt care va fi menționat în raportul de încercare.

Materialele compozite (a se vedea punctul 6.1.3) trebuie încercate ca o piesă omogenă. În cazul materialelor care constau în mai multe straturi diferite care nu constituie materiale compozite, toate straturile situate la mai puțin de 13 mm de suprafața dinspre habitaclu trebuie încercate separat.

1.3.   Într-o cameră de ardere se amplasează orizontal un eșantion într-un suport în formă de U și se expune timp de 15 secunde acțiunii unei flăcări definite care acționează asupra marginii libere a eșantionului. Încercarea determină dacă flacăra se stinge, precum și în ce moment, sau timpul necesar flăcării pentru a parcurge o distanță măsurată.

2.   Aparatura de încercare

Cameră de ardere (figura 1), de preferință din oțel inoxidabil având dimensiunile indicate în figura 2. Partea anterioară a camerei are o fereastră de vizitare ignifugă care poate acoperi toată partea anterioară și care poate servi ca fereastră de acces.

Partea inferioară a camerei este prevăzută cu orificii pentru ventilație, iar partea superioară are o fantă de ventilație pe tot conturul. Camera este amplasată pe patru picioare de 10 mm înălțime.

Pe una dintre laturi, camera poate avea un orificiu de acces pentru introducerea suportului de eșantion împreună cu eșantionul; pe latura opusă este prevăzută o deschizătură pentru conducta de alimentare cu gaz. Materia arsă este strânsă într-o cuvă (a se vedea figura 3) plasată pe fundul camerei între orificiile de ventilație, fără să le acopere.

Figura 1

Exemplu de cameră de ardere cu porteșantion și cuvă

Image 153

Figura 2

Exemplu de cameră de ardere

(Dimensiuni în milimetri)

Image 154

Fantă de ventilaţie

Eşantion

Arzător cu gaz

Figura 3

Exemplu de cuvă de colectare

(Dimensiuni în milimetri)

Image 155

Porteșantionul constă în două plăci de metal sau cadre în formă de U din materiale rezistente la coroziune. Dimensiunile sunt prezentate în figura 4.

Placa inferioară este prevăzută cu știfturi, iar placa superioară cu găuri corespunzătoare pentru a permite fixarea eșantionului. Știfturile de asamblare servesc și ca repere de măsurare pentru începutul și sfârșitul distanței de ardere.

Trebuie prevăzut un suport sub formă de fire din sârmă rezistente la căldură, cu un diametru de 0,25 mm, situate transversal pe placa inferioară a porteșantionului, la intervale de 25 mm (a se vedea figura 5).

Partea inferioară a eșantionului este situată la 178 mm deasupra plăcii de fund, marginea anterioară a porteșantionului se află la o distanță de 22 mm de peretele camerei, iar laturile longitudinale ale porteșantionului sunt situate la 50 mm de pereții laterali ai camerei (toate dimensiunile sunt interioare). (A se vedea figurile 1 și 2.)

Figura 4

Exemplu de porteșantion

(Dimensiuni în milimetri)

Image 156

Capac

Eşantion

Figura 5

Exemplu de vedere parțială a plăcii inferioare în formă de U prevăzută cu degajări pentru fire din sârmă

(Dimensiuni în milimetri)

Image 157

Degajări 0,5 x 0,5

Lungime

(direcţia eşantionului)

Partea

exterioară a

cadrului

Degajări 2 x 2

2.3.   Arzător cu gaz

Sursa mică de flacără este formată dintr-un arzător Bunsen cu diametrul interior de 9,5 ± 0,5 mm. Acesta este amplasat în cabina de încercare astfel încât centrul duzei să se găsească la 19 mm sub centrul marginii inferioare a părții deschise a eșantionului (a se vedea figura 2).

2.4.   Gazul de încercare.

Gazul care alimentează arzătorul trebuie să aibă o putere calorică de aproximativ 38 MJ/m3 (de exemplu gaz natural).

2.5.   Pieptene metalic cu o lungime de cel puțin 110 mm având șapte sau opt dinți, cu vârf rotunjit de 25 mm.

2.6.   Cronometru, cu precizia 0,5 secunde.

2.7.   Hota. Camera de ardere poate fi plasată într-o hotă de laborator, cu condiția ca volumul intern al acesteia să fie de cel puțin 20 de ori și de cel mult 110 ori mai mare decât volumul camerei de ardere și niciuna dintre dimensiunile sale (înălțime, lățime sau lungime) să nu fie mai mult de 2,5 ori mai mare decât oricare dintre celelalte două dimensiuni. Înainte de încercări, viteza verticală a aerului în hota de laborator este măsurată la 100 mm în fața și în spatele amplasamentului prevăzut pentru camera de ardere. Ea trebuie să fie cuprinsă între 0,10 și 0,30 m/s, pentru a se evita incomodarea operatorului de către produsele de ardere. Se poate folosi o hotă cu ventilare naturală cu o viteză a aerului adecvată.

3.   Eșantioane

3.1.   Formă și dimensiuni

Forma și dimensiunile eșantionului sunt prezentate în figura 6. Grosimea eșantionului corespunde grosimii produsului pentru încercare. Ea nu poate totuși să depășească 13 mm. Atunci când eșantionul permite, secțiunea trebuie să fie constantă pe toată lungimea sa.

Figura 6

Eșantion

(Dimensiuni în milimetri)

Image 158

3.1.2.   Atunci când forma și dimensiunile unui produs nu permit prelevarea unui eșantion cu dimensiunile specificate, trebuie respectate următoarele dimensiunile minimale:

(a)

pentru eșantioanele cu o lățime cuprinsă între 3 și 60 mm, lungimea trebuie să fie de 356 mm. În acest caz, materialul este încercat pe lățimea produsului;

(b)

pentru eșantioanele cu o lățime cuprinsă între 60 și 100 mm, lungimea trebuie să fie de cel puțin 138 mm. În acest caz, distanța posibilă de ardere corespunde lungimii eșantionului, măsurarea începând cu primul reper de măsurare.

3.2.   Condiționarea

Eșantioanele trebuie condiționate pe o durată de cel puțin 24 de ore, dar nu mai mult de 7 zile, la o temperatură de 23 ± 2o C cu umiditatea relativă de 50 ± 5 %; sunt menținute în aceste condiții până în momentul încercării.

4.   Procedura

4.1.   Se plasează eșantioanele cu fața plușată sau flaușată pe o suprafață plană și se perie de două ori în răspăr cu pieptenele (punctul 2.5).

4.2.   Se plasează eșantioanele în porteșantion (punctul 2.2) astfel încât fața expusă să fie întoarsă în jos, în direcția flăcării.

4.3.   Se reglează flacăra de gaz la o înălțime de 38 mm cu ajutorul reperului marcat pe cameră, priza de aer a arzătorului fiind închisă. Flacăra trebuie să ardă cel puțin un minut pentru a se stabiliza, înainte de începerea primei încercări.

4.4.   Se împinge porteșantionul în camera de ardere astfel încât extremitatea eșantionului să fie expusă la flacără și, după 15 secunde, se oprește alimentarea cu gaz.

4.5.   Măsurarea timpului de ardere începe în momentul când baza flăcării depășește primul reper al măsurătorii. Se observă propagarea flăcării pe fața care arde mai repede (partea superioară sau inferioară).

4.6.   Măsurarea timpului de ardere este terminată atunci când flacăra atinge ultimul reper al măsurătorii sau când flacăra se stinge înainte de atingerea acestui punct. Atunci când flacăra nu se stinge la ultimul punct al măsurătorii, distanța arsă este măsurată până la punctul de stingere a flăcării. Distanța arsă este partea descompusă a eșantionului, distrusă de ardere la suprafață sau în interior.

4.7.   Atunci când eșantionul nu se aprinde sau nu continuă să ardă după oprirea arderii sau atunci când flacăra se stinge înainte de a fi atins primul reper al măsurătorii, astfel încât să nu fie posibilă măsurarea unei durate de ardere, se notează în raportul de încercare că viteza de ardere este de 0 mm/min.

4.8.   În timpul unei serii de încercări sau la încercări repetate, se verifică, înainte de următoarea încercare, că porteșantionul și camera de ardere au o temperatură care nu depășește 30 °C.

5.   Metoda de calcul

Viteza de ardere, B (1), în milimetri pe minut, este dată de formula:

B = 60 s/t

unde

s

=

este lungimea, în milimetri, a distanței arse;

t

=

este durata arderii, în secunde, pentru distanța s.


(1)  Viteza de ardere (B) pentru fiecare eșantion nu este calculată decât dacă flacăra atinge ultimul reper al măsurătorii sau extremitatea eșantionului.


ANEXA 7

Încercare pentru determinarea comportării la topire a materialelor

1.   Prelevarea eșantioanelor și procedura

1.1.   Sunt supuse încercării patru eșantioane pentru ambele fețe (dacă acestea nu sunt identice).

1.2.   Un eșantion este amplasat în poziție orizontală și expus unui radiator electric. Un recipient este plasat sub eșantion pentru colectarea picăturilor produse. În acest recipient se pune vată pentru a verifica dacă una sau mai multe picături ard.

2.   Aparatura de încercare

Aparatul trebuie să fie compus din (figura 1):

(a)

un radiator electric;

(b)

un porteșantion cu grilă;

(c)

un recipient (pentru picăturile rezultate);

(d)

un suport (pentru aparat).

2.1.   Sursa de căldură este un radiator electric cu o putere utilă de 500 W. Suprafața radiantă trebuie să fie o placă de cuarț transparentă cu diametrul 100 ± 5 mm.

Căldura radiată de aparat, măsurată pe o suprafață paralelă cu suprafața radiatorului la o distanță de 30 mm, trebuie să fie de 3 W/cm2.

2.2.   Etalonare

Pentru etalonarea radiatorului, se utilizează un indicator de flux termic (radiometru) de tip Gardon (cu folie), al cărui domeniu de măsurare nu depășește 10 W/cm2. Ținta supusă radiației, și eventual unei convecții reduse, trebuie să fie plată, circulară, având un diametru mai mic de 10 mm și acoperită cu vopsea neagră, mată și cât mai rezistentă.

Ținta este plasată într-un suport răcit cu apă a cărui parte frontală este din metal polizat fin, plată, circulară, având un diametru de aproximativ 25 mm și în același plan cu ținta.

Radiațiile nu trebuie să traverseze nici o fereastră înainte de a atinge ținta.

Instrumentul trebuie să fie robust, simplu de reglat și de utilizat, insensibil la curenții de aer și stabil la etalonare. Instrumentul are o precizie de ±3 % și o repetabilitate de 0,5 %.

Etalonarea contorului de flux termic va fi verificată la fiecare reetalonare a radiatorului, prin comparație cu un instrument considerat etalon și care nu este utilizat în alte scopuri.

Instrumentul etalon va trebui etalonat complet în fiecare an în raport cu un etalon național.

2.2.1.   Verificarea etalonării

Intensitatea radiației corespunzătoare unui consum de putere care, la etalonarea inițială, a produs o intensitate a radiației de 3 W/cm2 trebuie să fie frecvent verificată (cel puțin o dată la 50 ore de funcționare), iar aparatul trebuie reetalonat dacă această verificare indică o abatere mai mare de 0,06 W/cm2.

2.2.2.   Procedura de etalonare

Este esențial ca aparatul să fie situat într-un mediu ferit de orice curent de aer (maximum 0,2 m/s).

Se plasează indicatorul fluxului termic în aparat în poziția eșantionului, astfel încât ținta indicatorului de flux termic să fie plasată în centrul suprafeței radiatorului.

Se branșează alimentarea electrică și se reglează consumul cu regulatorul, astfel încât să se producă o intensitate a radiației de 3 W/cm2 în centrul suprafeței radiatorului. După ce s-a reglat puterea pentru a obține 3 W/cm2, este necesar să se scurgă cinci minute fără alte reglaje în scopul obținerii unui regim stabil.

2.3.   Porteșantionul este un inel metalic (a se vedea figura 1). Deasupra acestui suport este amplasată o grilă din sârmă de oțel inoxidabil cu următoarele dimensiuni:

(a)

diametrul interior: 118 mm;

(b)

dimensiunea orificiilor: 2,10 mm, pătrate;

(c)

diametrul sârmei de oțel: 0,70 mm.

2.4.   Recipientul este format dintr-un tub cilindric, având diametrul interior de 118 mm și adâncimea de 12 mm. Recipientul trebuie umplut cu vată.

2.5.   Un picior vertical trebuie să susțină elementele precizate la punctele 2.1, 2.3 și 2.4.

Radiatorul este plasat sub suport astfel încât suprafața radiantă să fie orizontală, iar radiația dirijată în jos.

Piciorul este echipat cu un levier sau o pedală pentru a putea ridica încet suportul radiatorului. El este, de asemenea, prevăzut cu o manetă pentru a se asigura că radiatorul poate fi readus în poziția sa normală.

În poziție normală, axele radiatorului, ale porteșantionului și ale recipientului trebuie să coincidă.

3.   Eșantioane

Eșantioanele au următoarele dimensiuni: 70 mm × 70 mm. Atunci când forma produsului permite acest lucru, eșantioanele trebuie prelevate din produsele finite în același mod. Atunci când grosimea produsului depășește 13 mm, ea trebuie redusă la 13 mm printr-un procedeu mecanic aplicat părții opuse celei dinspre interiorul habitaclului. Dacă acest lucru se dovedește imposibil, încercarea trebuie efectuată, cu acordul serviciului tehnic, pe lățimea inițială a materialului, fapt care va fi menționat în raportul privind încercarea.

Materialele compozite (a se vedea punctul 6.1.3 din regulament) trebuie încercate ca o piesă omogenă.

În cazul materialelor care constau în mai multe straturi diferite care nu constituie materiale compozite, toate straturile situate la mai puțin de 13 mm de suprafața dinspre habitaclu trebuie încercate separat.

Masa totală a eșantionului supus încercării este de cel puțin 2 grame. Dacă masa unui eșantion este mai mică, va trebui să se adauge un număr suficient de eșantioane.

Dacă una dintre cele două fețe ale materialului este diferită, încercarea trebuie să se efectueze pentru fiecare dintre ele, adică pentru 8 eșantioane. Eșantioanele și vata trebuie condiționate cel puțin 24 de ore la o temperatură de 23 °C ± 2 °C, o umiditate relativă de 50 ± 5 %, și menținute în aceste condiții până în momentul testării.

4.   Procedura

Eșantionul este plasat pe un suport, acesta fiind astfel instalat încât distanța dintre suprafața radiatorului și fața superioară a eșantionului să fie de 30 mm.

Recipientul umplut cu vată este plasat sub grila suportului la o distanță de 300 mm.

Radiatorul este direcționat astfel încât să nu poată radia asupra eșantionului și pus în funcțiune. Când acesta atinge capacitatea maximă, este poziționat deasupra eșantionului și este demarată cronometrarea.

Dacă materialul se topește sau se deformează, înălțimea radiatorului se modifică în scopul de a menține distanța de 30 mm.

Dacă materialul se aprinde, radiatorul este retras după trei secunde. El este repus în poziție atunci când flacăra s-a stins și aceeași procedură se repetă atât cât este necesar în primele cinci minute ale încercării.

După al cincilea minut al încercării:

(i)

dacă eșantionul se stinge (dacă s-a aprins sau nu în timpul primelor cinci minute ale încercării), se lasă radiatorul în poziție chiar dacă eșantionul se aprinde din nou;

(ii)

dacă materialul arde, se așteaptă stingerea lui înaintea repunerii radiatorului în poziție.

În ambele cazuri, încercarea trebuie continuată încă cinci minute.

5.   Rezultate

Raportul privind încercarea trebuie să menționeze fenomenele observate, de exemplu:

(i)

eventuala cădere de picături, care ard sau nu;

(ii)

eventuala aprindere a vatei.

Figura 1

(Dimensiuni în milimetri)

Image 159

1 = Radiator

2 = Eşantion

3 = Grilă pentru susţinerea eşantionului

4 = Vată

5 = Recipient

Gril

Inel metalic mobil

Inel metalic (fixat)

Detaliu al inelelor metalice pentru susţinerea eşantioanelor


ANEXA 8

Încercare pentru determinarea vitezei de ardere verticală a materialelor

1.   PRELEVAREA EŞANTIOANELOR ŞI PROCEDURA

1.1.   În cazul materialelor izotrope, se supun încercării trei eșantioane, iar în cazul materialelor anizotrope, se supun încercării șase eșantioane.

1.2.   Această încercare constă în a expune la flacără eșantioane în poziția verticală și de a determina viteza de propagare a flăcării pe materialul supus încercării.

2.   APARATURA DE ÎNCERCARE

Aparatul este format din:

(a)

un porteșantion;

(b)

un arzător;

(c)

un sistem de aerisire pentru evacuarea gazului și produselor de ardere;

(d)

un șablon;

(e)

fire de reper din bumbac alb mercerizat cu o densitate liniară maximă de 50 tex.

2.1.   Porteșantionul este un cadru rectangular de 560 mm înălțime, echipat cu două tije paralele, unite în mod rigid și distanțate la 150 mm, prevăzute cu știfturi destinate montajului eșantionului supus încercării aflat într-un plan situat la cel puțin 20 mm de cadru. Știfturile de montaj nu depășesc 2 mm în diametru și au o lungime de cel puțin 27 mm. Știfturile sunt amplasate pe tijele paralele în pozițiile indicate în figura 1. Cadrul este montat pe un suport adecvat pentru a menține tijele în poziție verticală în timpul încercării (în scopul plasării eșantionului pe știfturi într-un plan depărtat de cadru, pot fi utilizate pe știfturi distanțiere cu diametrul de 2 mm).

2.2.   Arzătorul este descris în figura 3.

Gazul de alimentare al arzătorului poate fi gaz propan din comerț sau gaz butan din comerț.

Arzătorul va fi plasat în fața eșantionului, dar sub acesta, astfel încât să fie situat într-un plan care trece prin axa verticală a eșantionului și este perpendicular pe suprafața acestuia (figura 2), astfel încât axa longitudinală să fie înclinată la 30° în sus în raport cu axa verticală a marginii inferioare a eșantionului. Distanța între duza arzătorului și marginea interioară este de 20 mm.

2.3.   Dispozitivul de încercare poate fi amplasat într-o hotă de laborator, cu condiția ca volumul intern al acesteia să fie de cel puțin 20 de ori și de cel mult 110 ori mai mare decât volumul dispozitivului de încercare și ca nicio dimensiune a hotei de laborator (înălțime, lățime sau lungime) să nu fie de mai mult de 2,5 ori mai mare decât oricare dintre celelalte două dimensiuni. Înaintea încercării, se măsoară viteza verticală a aerului prin hota de laborator la 100 mm în fața și în spatele amplasamentului final prevăzut pentru dispozitivul de încercare. Aceasta viteză trebuie să fie cuprinsă între 0,10 și 0,30 m/s, pentru a se evita posibila incomodare a operatorului de către produsele de ardere. Se poate folosi o hotă cu ventilare naturală cu o viteză a aerului adecvată.

2.4.   Se va utiliza un șablon plat și rigid, fabricat dintr-un material adecvat, având mărimea egală cu cea a eșantionului. În șablon vor fi perforate găuri de circa 2 mm diametru, astfel încât distanța între centrele găurilor să corespundă cu distanța între știfturile cadrelor (a se vedea figura 1). Găurile vor fi situate la distanță egală de axele verticale ale șablonului.

3.   EŞANTIOANE

3.1.   Dimensiunile eșantioanelor sunt: 560 × 170 mm

3.2.   Eșantioanele trebuie condiționate cel puțin 24 de ore la temperatura de 23 °C ± 2 °C și la o umiditate relativă de 50 ± 5 % și sunt menținute în aceste condiții până în momentul încercării.

4.   PROCEDURA

4.1.   Încercarea se efectuează într-o atmosferă având temperatura cuprinsă între 10 °C și 30 °C și o umiditate relativă între 15 și 80 %.

4.2.   Arzătorul va fi preîncălzit timp de două minute. Înălțimea flăcării va fi de 40 ± 2 mm măsurată ca distanță între vârful tubului arzătorului și extremitatea părții galbene a flăcării atunci când arderea este orientată vertical și flacăra se observă într-o lumină redusă.

4.3.   Eșantionul va fi plasat pe știfturile cadrului de încercare asigurându-se că acestea traversează punctele trasate de la șablon și că eșantionul este distanțat cu cel puțin 20 mm de cadru. Cadrul va fi fixat pe suport în așa fel ca eșantionul să fie vertical.

4.4.   Firele de reper se vor așeza orizontal în fața eșantionului în modul prezentat în figura 1. La fiecare capăt se va realiza o buclă a firului, astfel încât cele două segmente să fie distanțate de la 1 la 5 mm în planul din fața eșantionului.

Fiecare buclă va fi legată la un dispozitiv adecvat de cronometrare. Firul va fi suficient de întins, așa încât să fie menținută poziția sa în raport cu eșantionul.

4.5.   Flacăra va fi aplicată pe eșantion timp de cinci secunde. Aprinderea va fi considerată că a avut loc atunci când eșantionul continuă să ardă cinci secunde după retragerea flăcării. Dacă aceasta nu se produce, flacăra va fi aplicată timp de cincisprezece secunde pe alt eșantion condiționat.

4.6.   Dacă un rezultat al unei serii de trei eșantioane depășește rezultatul minim de 50 %, o altă serie de trei eșantioane va trebui supusă încercării pentru această direcție sau pentru această față. Dacă unul sau două eșantioane din orice serie de trei eșantioane nu arde (ard) până la firul de reperaj superior, o altă serie de trei eșantioane va trebui supusă încercării pentru această direcție sau pentru această față.

4.7.   Se vor măsura următoarele durate, în secunde:

(a)

de la începutul aplicării flăcării de aprindere până la ruperea primului fir de reper (t1);

(b)

de la începutul aplicării flăcării de aprindere până la ruperea celui de al doilea fir de reper (t2);

(c)

de la începutul aplicării flăcării de aprindere până la ruperea celui de al treilea fir de reper (t3).

5.   REZULTATE

Raportul de încercare trebuie să menționeze fenomenele observate, precum:

(i)

duratele de ardere: t1, t2 și t3 în secunde; și

(ii)

distanțele de ardere corespunzătoare: d1, d2 și d3 în mm.

Viteza de ardere V1 și vitezele V2 și V3, după caz, vor fi calculate (pentru fiecare eșantion dacă flacăra ajunge cel puțin la primul fir de reper) după cum urmează:

Vi = 60 di/ti (mm/min)

Va fi luată în considerare viteza de ardere cea mai ridicată dintre V1, V2 și V3.

Figura 1

Suportul eșantionului

(Dimensiuni în milimetri)

Image 160

Al treilea fir de reper

Al doilea fir de reper

Eşantion de material textil

Primul fir de reper

Ştifturi de montare

Ø Distanţiere (opţional)

Arzător

Figura 2

Amplasarea arzătorului

Image 161

Eşantion

Cadru

Distanţier

(opţional)

minutes

Ştifturi

Arzător

Arzător

Aprinderea

marginii

Figura 3

Arzător cu gaz

(Dimensiuni în milimetri)

Image 162

Jet de gaz

Ajustat la

montaj

Tubul

arzătorului

Stabilizator de flamă

Tubul duzei

Fantă

(a) Montajul arzătorului cu gaz

(c) Stabilizator de flamă

(b) Jet de gaz

(*) Diametrul de alezare: 4,4 mm

Zona de amestec a gazului

Zona de difuzie

Camera de

amestec

Ieşire

(d) Tubul arzătorului


10.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/290


Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 121 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește amplasarea și identificarea comenzilor manuale, a lămpilor martor și a indicatoarelor

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 3 la versiunea inițială a regulamentului – Data intrării în vigoare: 24 octombrie 2009

CUPRINS

REGULAMENT

1.

Domeniu de aplicare

2.

Definiții

3.

Cerere de omologare

4.

Omologarea

5.

Specificații

6.

Modificări ale tipului de vehicul sau a oricărei specificații pentru comenzi, martori și indicatori și prelungirea omologării

7.

Conformitatea producției

8.

Sancțiuni în cazul neconformității producției

9.

Încetarea definitivă a producției

10.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și cele ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare privind omologarea sau prelungirea ori refuzul sau retragerea omologării unui tip de vehicul în ceea ce privește amplasarea și identificarea comenzilor manuale ale, ale martorilor și ale indicatoarelor autovehiculului, în conformitate cu Regulamentul nr. 121

Anexa 2 –

Dispunerea mărcilor de omologare

1.   DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică vehiculelor din categoriile M și N (1). În regulament sunt specificate cerințele privind amplasarea, identificarea, culoarea și iluminarea comenzilor manuale, ale martorilor și ale indicatorilor autovehiculului. Regulamentul vizează asigurarea accesibilității și vizibilității comenzilor, martorilor și indicatorilor vehiculului, precum și facilitarea selecției acestora, atât ziua, cât și noaptea, în vederea reducerii riscurilor pe care le prezintă, pentru siguranță, distragerea atenției conducătorului auto de la activitatea de conducere a vehiculului și erorile în selectarea comenzilor.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.   „comandă” înseamnă acea parte a unui dispozitiv acționată manual care permite conducătorului auto să modifice starea sau funcționarea unui vehicul sau a unui subansamblu al acestuia;

2.2.   „dispozitiv” înseamnă un element sau un ansamblu de elemente utilizate pentru a îndeplini una sau mai multe funcții;

2.3.   „indicator” înseamnă un dispozitiv care indică valoarea mărimii fizice pe care instrumentul este proiectat să o măsoare;

2.4.   „spațiu comun” înseamnă o zonă în care pot fi afișate două sau mai multe funcții de informare (de exemplu, un simbol), însă nu în același timp;

2.5.   „martor” înseamnă un semnal optic care, atunci când este aprins, indică acționarea unui dispozitiv, o funcționare sau o stare corectă sau defectă sau o întrerupere în funcționare;

2.6.   „adiacent” însemnă că nicio comandă, martor, indicator sau altă sursă potențială de distragere a atenției nu se află între simbolul de identificare și martorul, indicatorul sau comanda pe care simbolul respectiv le identifică;

2.7.   „constructor” înseamnă persoana sau organismul responsabil în fața autorităților competente în materie de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare de tip și pentru garantarea conformității producției. Această persoană sau acest organism nu trebuie în mod necesar să intervină direct în toate etapele de producție a vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate care face obiectul procedurii de omologare de tip;

2.8.   „tip de vehicul” înseamnă autovehicule care nu diferă între ele în privința amenajărilor interioare susceptibile să afecteze identificarea simbolurilor pentru comenzi, martori și indicatori, precum și acționarea comenzilor;

2.9.   „omologarea unui vehicul” însemnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește modul de instalare, concepția grafică, lizibilitatea, culoarea și luminozitatea comenzilor, a martorilor și a indicatorilor.

3.   CERERE DE OMOLOGARE

3.1.   Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește caracteristicile comenzilor, martorilor și indicatorilor acestuia se prezintă de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

Cererea este însoțită de următoarele documente și informații în triplu exemplar:

3.2.1.   descrierea tipului de vehicul;

3.2.2.   o listă a echipamentelor specificate în tabelul 1 al prezentului regulament și prescrise de către constructor drept comenzi, martori și indicatori;

3.2.3.   o reprezentare grafică a simbolurilor de identificare a comenzilor, martorilor și indicatorilor; precum și

3.2.4.   desene și/sau fotografii reprezentând dispunerea comenzilor și amplasarea martorilor și a indicatorilor în vehicul.

3.3.   Un vehicul, sau o parte reprezentativă a acestuia, dotat cu un set complet de comenzi, martori și indicatori, astfel cum este descris la punctul 3.2.2 de mai sus, reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat, trebuie prezentat serviciului tehnic responsabil de efectuarea încercărilor în vederea omologării.

4.   OMOLOGAREA

4.1.   În cazul în care tipul de vehicul prezentat pentru omologare în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele specificate în regulament, se acordă omologarea respectivului tip de vehicul.

4.2.   Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00 pentru regulamentul în versiunea inițială) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui acest număr unui alt tip de vehicul sau aceluiași tip de vehicul supus omologării cu echipament care nu este specificat în lista prevăzută la punctul 3.2.2 de mai sus, sub rezerva dispozițiilor de la punctul 6 al prezentului regulament.

4.3.   Omologarea, prlungirea, respingerea sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul/componente în temeiul prezentului regulament se notifică părților la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fişe conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

Pe fiecare vehicul care corespunde unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, se va aplica într-un loc vizibil și ușor accesibil, indicat în fișa de omologare, o marcă de omologare internațională, constând din:

4.4.1.   Un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (2);

4.4.2.   Numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o cratimă și numărul omologării în dreapta cercului prevăzut la punctul 4.4.1.

4.5.   În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat, în temeiul unuia sau mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.4.1 nu trebuie repetat; în acest caz, regulamentul, numerele de omologare și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora s-a acordat omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament se înscriu în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1.

4.6.   Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.7.   Marca de omologare este situată lângă sau pe plăcuța cu date a vehiculului, fixată de constructor.

4.8.   Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

5.   SPECIFICAȚII

Un vehicul echipat cu o comandă, un martor sau un indicator care figurează în tabelul 1 trebuie satisfacă cerințele din prezentul regulament în ceea ce privește amplasarea, identificarea, culoarea și iluminarea comenzilor, martorilor și indicatorilor respectivi.

5.1.   Amplasare

5.1.1.   Comenzile utilizate de către conducător pentru conducerea vehiculului trebuie astfel amplasate, încât să poată fi utilizate de conducător în condițiile specificate la punctul 5.6.2.

5.1.2.   Martorii și indicatorii trebuie amplasați astfel încât conducătorul să îi poată vedea și recunoaște pe timp de noapte și de zi în condițiile specificate la punctele 5.6.1 și 5.6.2. Martorii și indicatorii nu trebuie să fie vizibili sau recognoscibili atunci când nu sunt activați.

5.1.3.   Identificatorii trebuie amplasați pe sau în apropierea martorilor, indicatorilor sau comenzilor pe care le identifică. În cazul comenzilor multifuncționale, nu este necesar ca identificatorii să fie amplasați în imediata apropiere a acestora. Cu toate acestea, indicatorii trebuie să fie amplasați cât mai aproape posibil de comanda multifuncțională.

5.1.4.   Fără a aduce atingere punctelor 5.1.1, 5.1.2 și 5.1.3, martorul care indică disfuncționalitatea airbag-ului pasagerului trebuie amplasat în interiorul vehiculului înainte și deasupra punctului constructiv H, atât al scaunului șoferului, cât și al scaunului pasagerului (pasagerilor) din față, în cea mai avansată poziție a acestora. Martorul care atenționează ocupanții locurilor din față asupra faptului că airbag-ul este dezactivat trebuie să fie vizibil atât conducătorului, cât și pasagerului (pasagerilor) din față, în toate situațiile de conducere a vehiculului.

5.2.   Identificare

5.2.1.   Atunci când sunt instalate, comenzile, martorii și indicatorii, care figurează în tabelul 3 în coloana intitulată Coloana 3, trebuie identificate prin simbolurile care le sunt atribuite în coloana 2 din tabelul 1. Această cerință nu se aplică claxonului (un semnal sonor de avertizare), dacă acesta este acționat prin intermediul unui inel îngust sau al unui cordon. Atunci când pentru reprezentarea unei comenzi, a unui martor sau a unui indicator se utilizează un simbol care nu figurează în tabelul 1, se recomandă utilizarea unui simbol corespunzător din standardul ISO 2575:2000, dacă acesta există și este adecvat aplicației în cauză.

5.2.2.   Pentru reprezentarea unei comenzi, a unui martor sau a unui indicator care nu figurează în tabelul 1 sau în standardul ISO 2575:2000, constructorul poate utiliza un simbol de concepție proprie. Acest simbol poate conține reprezentări alfabetice și numerice recunoscute pe plan internațional. Toate simbolurile utilizate trebuie să respecte principiile de proiectare enunțate la paragraful 4 al standardului ISO 2575:2000.

5.2.3.   Din motive de claritate, pot fi utilizate simboluri suplimentare în asociație cu orice simbol specificat în tabelul 1 sau în standardul ISO 2575:2000.

5.2.4.   Orice simbol adițional sau suplimentar utilizat de către constructor nu trebuie să prezinte risc de confuzie cu un alt simbol specificat în prezentul regulament.

5.2.5.   Atunci când o comandă, un indicator sau un martor pentru aceeași funcție sunt combinate, se permite utilizarea unui simbol unic pentru a reprezenta această combinație.

5.2.6.   Cu excepția cazului menționat la punctul 5.2.7, toate reprezentările martorilor, ale indicatorilor și ale comenzilor care figurează în tabelul 1 sau în standardul ISO 2575:2000 trebuie să fie percepute de către conducătorul vehiculului ca fiind în poziție verticală. În cazul unei comenzi rotative, cerința prezentului punct se aplică pentru poziția „oprit” a acesteia.

Nu este necesar ca reprezentările elementelor de mai jos să fie percepute de către conducătorul vehiculului în poziție verticală:

5.2.7.1.   comanda claxonului;

5.2.7.2.   orice comandă, martor sau indicator amplasat pe volan, pentru orice poziție a acestuia cu excepția celei pentru mersul înainte al vehiculului; și

5.2.7.3.   orice comandă rotativă care nu dispune de poziția oprit.

5.2.8.   Comenzile sistemului de control automat al vitezei vehiculului (regulatorul de viteză) și ale sistemului (sistemelor) de încălzire și de condiționare a aerului trebuie să fie prevăzute cu mijloace de identificare pentru fiecare funcție a acestora.

5.2.9.   Atunci când sunt instalate, comenzile de reglare continuă a funcției unui sistem într-un domeniu dat trebuie prevăzute cu mijloace de identificare care să indice limitele plajei de reglaj ale funcției respective.

Dacă pentru indicarea limitelor plajei de reglaj a temperaturii se utilizează un cod de culori, pentru limita superioară se utilizează culoarea roșie, iar pentru limita inferioară culoarea albastră. Dacă starea sau limita unei funcții este reprezentată printr-un indicator separat și nesituat în vecinătatea comenzii funcției respective, atât comanda, cât și indicatorul trebuie identificate separat, în conformitate cu punctul 5.1.3.

5.3.   Iluminarea

5.3.1.   Mijloacele de identificare a comenzilor pentru care în coloana 4 din tabelul 1 figurează mențiunea „Da” trebuie să fie iluminate ori de câte ori sunt activate luminile de poziție. Această condiție nu se aplică comenzilor amplasate pe planșeu, pe consola planșeului, pe volan sau pe coloana de direcție, pe traversa superioară a parbrizului sau comenzilor sistemului de încălzire și condiționare a aerului, dacă acesta nu direcționează aerul direct în parbriz.

5.3.2.   Indicatorii și identificatorii acestora pentru care cuvântul „Da” figurează în coloana 4 din tabelul 1 trebuie să fie iluminați ori de câte ori dispozitivul care demarează și/sau oprește motorul se află în poziția de funcționare a motorului sau în poziția în care luminile de poziție sunt activate.

5.3.3.   Indicatorii, identificatorii acestora și identificatorii comenzilor nu trebuie să fie iluminați atunci când farurile sunt utilizate pentru avertizare luminoasă sau ca lumini pentru circulația diurnă.

5.3.4.   Orice comandă, indicator sau identificator al acestora pot fi iluminate în orice moment, acest aspect fiind lăsat la latitudinea constructorului.

5.3.5.   Un martor nu trebuie să emită lumină decât atunci când servește la semnalizarea unei disfuncțiuni, la indicarea unei anumite stări a vehiculului sau la verificarea funcționării unei lămpi.

5.3.6.   Luminozitatea martorilor

Martorii și identificatorii acestora trebuie să fie vizibili și recognoscibili de către conducătorul auto în toate situațiile de conducere a vehiculului.

5.4.   Culoarea

Lumina emisă de martorii care figurează în tabelul 1 trebuie fie de culoarea specificată în coloana 5 a tabelului respectiv.

5.4.1.1.   Cu toate acestea, dacă vehiculul este deja prevăzut, conform specificației din tabelul 1, cu culoarea menționată în coloana 5, orice simbol aferent din nota de subsol 18 poate fi reprezentat cu o culoare diferită pentru a indica o semnificație diferită, în conformitate cu codul general de culori menționat la paragraful 5 al standardului ISO 2575:2004.

5.4.2.   Indicatorii, martorii, precum și identificatorii indicatorilor și ai comenzilor care nu figurează în tabelul 1 pot avea orice culoare aleasă de constructor, cu condiția ca aceasta să nu modifice sau să mascheze identificatorul oricărui martor, al oricărui indicator sau al oricărei comenzi specificate în tabelul 1. Culoarea selectată trebuie să respecte liniile directoare specificate la paragraful 5 al standardului ISO 2575:2000.

5.4.3.   Toate simbolurile care servesc pentru reprezentarea martorilor, comenzilor sau indicatorilor trebuie să fie net vizibile în raport cu fondul.

5.4.4.   Partea de culoare închisă a oricărui simbol poate fi înlocuită de conturul său.

5.5.   Spațiul comun pentru afișarea informațiilor multiple

Un spațiu comun poate fi prevăzut pentru afișarea informațiilor provenind din orice sursă, cu condiția respectării cerințelor următoare:

5.5.1.1.   Martorii și indicatorii trebuie să furnizeze informațiile relevante imediat ce se produce situația aflată la originea intrării acestora în funcțiune.

În situația în care este necesară activarea a doi martori sau a mai multora, informațiile trebuie să fie:

5.5.1.2.1.   repetate în mod automat unele după altele; sau

5.5.1.2.2.   indicate prin mijloace vizibile, în așa fel încât conducătorul auto să poată alege pe cea pe care dorește să o consulte în condițiile specificate la punctul 5.5.2.

5.5.1.3.   Martorii pentru disfuncția sistemului de frânare, a luminilor de drum, a indicatorilor de direcție și de cuplare a centurii de siguranță nu trebuie să poată fi afișați într-un același spațiu comun.

5.5.1.4.   Dacă martorul pentru disfuncția sistemului de frânare, a luminilor de drum, a indicatorului de direcție sau de cuplare a centurii de siguranță este afișat într-un spațiu comun, acesta trebuie să înlocuiască orice alt simbol afișat în spațiul comun în momentul când se produce situația aflată la originea activării sale.

5.5.1.5.   Cu excepția martorilor pentru disfuncția sistemului de frânare sau disfuncția unei lumini de drum și a indicatorilor de direcție sau de cuplare a centurii de siguranță, orice altă informație poate fi suprimată automat sau de către conducătorul vehiculului.

5.5.1.6.   Dacă nu este prevăzut altfel într-un regulament special, cerințele privind culoarea martorilor nu se aplică în cazul în care aceștia sunt afișați într-un spațiu comun.

5.6.   Condiții

5.6.1.   Conducătorul vehiculului s-a adaptat la condițiile de luminozitate ale mediului.

5.6.2.   Conducătorul este reținut prin sistemul instalat de protecție la șoc, reglat în conformitate cu prescripțiile constructorului, și dispune de libertate de mișcare în limitele permise de sistemul respectiv.

6.   MODIFICĂRI ALE TIPULUI DE VEHICUL SAU A ORCĂREI SPECIFICAȚII PENTRU COMENZI, MARTORI ȘI INDICATORI ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de vehicul sau a oricărei caracteristici a comenzilor, martorilor și indicatorilor sau a listei prevăzute la punctul 3.2.2 de mai sus se notifică serviciului administrativ care a omologat tipul de vehicul în cauză. Departamentul poate:

6.1.1.   să considere că modificările aduse nu sunt susceptibile să aibă un efect negativ important și că în orice caz vehiculul rămâne conform cu cerințele prevăzute; sau

6.1.2.   să solicite un raport de încercare suplimentar de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

6.2.   Confirmarea sau refuzul omologării, menționând modificările, se comunică prin procedura menționată la punctul 4.3 de mai sus părților la Acordul de aplicare a prezentului regulament.

6.3.   Autoritatea competentă care emite prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare întocmite pentru o astfel de prelungire și să informeze cu privire la aceasta, printr-o fișă de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament, celelalte părți semnatare ale acordului din 1958 care pun în aplicare prezentul regulament.

7.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției trebuie să fie conforme cu cele prevăzute în acord, apendicele 2 (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2) cu următoarele cerințe:

7.1.   vehicule omologate în temeiul prezentului regulament vor fi astfel fabricate încât să se conformeze tipului omologat prin îndeplinirea cerințelor menționate în articolul 5 de mai sus;

7.2.   autoritatea care a acordat omologarea de tip trebuie să poată verifica oricând metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a controalelor trebuie să fie de o dată la doi ani.

8.   SANCȚIUNI ÎN CAZUL NERESPECTĂRII CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

8.1.   Omologarea acordată pentru un tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă dacă nu sunt îndeplinite cerințele sau dacă un vehicul care poartă o marcă de omologare nu este conform cu tipul omologat.

8.2.   În cazul în care una dintre părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, această parte informează de îndată cu privire la aceasta celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

9.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării respective, această autoritate informează celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

10.   DENUMIREA ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite numele și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fişele care atestă omologarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării emise în alte țări.

11.   DISPOZIȚII PRELIMINARE

11.1.   Începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament, părțile contractante care pun în aplicare regulamentul nu pot:

(a)

să refuze acordarea unei omologări CEE unui tip de vehicul vizat în prezentul regulament;

(b)

să interzică vânzarea sau înscrierea în circulație a unui tip de vehicul în ceea ce privește caracteristicile comenzilor, ale martorilor sau ale indicatorilor,

dacă tipul de vehicul satisface cerințele din prezentul regulament.

11.2.   Pe o perioadă de până la doi ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament, părțile contractante la aplicarea acestuia nu pot refuza acordarea omologării la nivel național unui tip de vehicul în ceea ce privește caracteristicile comenzilor, martorilor și indicatorilor acestuia, dacă tipul de vehicul nu satisface cerințele din prezentul regulament.

Tabelul 1

Simboluri. Iluminarea și culoarea acestora

Nr.

Coloana 1

Coloana 2

Coloana 3

Coloana 4

Coloana 5

 

Echipament

Simbol (4)

FuncȚie

Iluminare

Culoare

1.

Întrerupătorul principal de iluminare

Image 163

 (3)

Comandă

Nu

 

Martorul nu poate funcționa ca martor pentru luminile de poziție (laterale).

Martor (14)

Da

Verde

2.

Lumini de întâlnire

Image 164

 (3)  (8)  (15)

Comandă

Nu

Martor

Da

Verde

3.

Lumini de drum

Image 165

 (3)  (15)

Comandă

Nu

Martor

Da

Albastru

4.

Dispozitiv de curățare a farurilor

(cu comandă separată)

Image 166

 (15)

Comandă

Nu

 

5.

Lumini indicatoare de direcție

Image 167

 (3)  (5)

Comandă

Nu

 

Martor

Da

Verde

6.

Semnal de avarie

Image 168

 (3)

Comandă

Da

 

Martor (6)

Da

Roșu

7.

Lămpi de ceață față

Image 169

 (3)

Comandă

Nu

 

Martor

Da

Verde

8.

Lumină de ceață spate

Image 170

 (3)

Comandă

Nu

 

Martor

Da

Galben

9.

Nivel combustibil

Image 171

Image 172

 (20)

Martor

Da

Galben

sau

Image 173

Indicator

Da

 

10.

Presiune ulei motor

Image 174

 (7)  (20)

Martor

Da

Roșu

Indicator

Da

 

11.

Temperatură lichid de răcire

Image 175

 (7)  (20)

Martor

Da

Roșu

Indicator

Da

 

12.

Încărcarea bateriei

Image 176

 (20)

Martor

Da

Roșu

 

Condiție

Indicator

Da

 

13.

Dispozitiv de ștergere a parbrizului

(continuu)

Image 177

Comandă

Da

 

14.

Zăvorâre electrică a ferestrelor

Image 178

sau

Image 179

Comandă

Nu

 

15.

Dispozitiv de spălare a parbrizului

Image 180

Comandă

Da

 

16.

Sistem de spălare și ștergere a parbrizului

Image 181

Comandă

Da

 

17.

Sistem de degivrare și dezaburire a parbrizului

(cu comandă separată)

Image 182

Comandă

Da

 

Martor

Da

Galben

18.

Sistem de degivrare și dezaburire a lunetei

(cu comandă separată)

Image 183

Comandă

Da

 

Martor

Da

Galben

19.

Lămpi de poziție, lămpi de poziție laterale și/sau lămpi de gabarit

Image 184

 (3)  (8)

Comandă

Nu

 

Martor (14)

Da (8)

Verde

20.

Lămpi de staționare

Image 185

Comandă

Nu

 

Martor

Da

Verde

21.

Centură de siguranță

Image 186

sau

Image 187

Martor

Da

Roșu

22.

Disfuncție airbag

Image 188

 (10)

Martor

Da

Galben și/sau roșu

23.

Disfuncție airbag lateral

Image 189

 (9)  (10)

Martor

Da

Galben și/sau roșu

24.

Airbag pasager dezactivat

Image 190

Martor

Da

Galben

25.

Disfuncție sistem de frânare

Image 191

 (10)

Martor

Da

a se vedea regulamentul privind frânarea

26.

Disfuncție sistem antiblocare frâne

Image 192

 (11)

Martor

Da

Galben

27.

Vitezometru

km/h, dacă sunt afișați km sau mph, dacă sunt afișate mile (16)

Indicator

Da

 

28.

Frână de staționare aplicată

Image 193

 (11)

Martor

Da

Roșu

29.

Claxon

Image 194

Comandă

Nu

 

30.

Disfuncție a sistemului de bord de diagnosticare a motorului sau a motorului

Image 195

Martor

Da

Galben

31.

Dispozitiv preîncălzire Diesel

Image 196

Martor

Da

Galben

32.

Șoc (dispozitiv de pornire la rece)

Image 197

Comandă

Nu

 

Martor

 

Galben

33.

Sistem de aer condiționat

Image 198

sau A/C

Comandă

Da

 

34.

Poziția (staționare)

comenzii (mers înapoi),

transmisiei (punct mort)

automate (mers înainte)

P R N D (12)

Indicator

Da

 

35.

Pornire motor

Image 199

 (13)  (21)

Comandă

Nu

 

36.

Oprire motor

Image 200

 (13)  (21)

Comandă

Da

 

37.

Uzură garnituri de frână

Image 201

 (11)

Martor

Da

Galben

38.

Sistem de încălzire

Image 202

Comandă

Da

 

39.

Ventilator de încălzire și/sau climatizare

Image 203

 (3)

Comandă

Da

 

40.

Reglaj bătaie faruri

Image 204

sau

Image 205

precum și

Image 206

 (15)

Comandă

Nu

 

41.

Contor kilometri

km, dacă sunt afișați km sau mile, dacă sunt afișate mile (17)

Indicator

Da

 

42a

Presiune scăzută pneuri

(inclusiv disfuncția)

Image 207

 (18)

Martor

Da

Galben

42b

Presiune scăzută pneuri

(inclusiv disfuncția)

cu indicarea pneului afectat

Image 208

 (18)  (19)

Martor

Da

Galben


(1)  Categoriile M și N astfel cum sunt definite în anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2, modificat ultima dată prin Amendamentul nr. 4).

(2)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Olanda, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35 (vacant), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (vacant), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, 41 (vacant), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de către statele membre prin utilizarea simbolului lor CEE respectiv), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele următoare vor fi atribuite celorlalte țări în ordinea cronologică a ratificării Acordului privind adoptarea de condiții uniforme de omologare și recunoașterea reciprocă a omologării pieselor și componentelor de autovehicule sau a aderării lor la acest acord și numerele astfel atribuite vor fi comunicate prin Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite părților contractante la acord.

(3)  Zonele cadru ale simbolului pot fi compacte

(4)  Simbolurile cuprinse în prezentul regulament sunt identice în principal cu simbolurile prezentate în standardul ISO 2575:2000. Raporturile dimensionale specificate în standardul ISO 2575:2000 trebuie menținute.

(5)  Perechea de săgeți constituie un singur simbol. Cu toate acestea, dacă comenzile sau martorii pentru virajul la stânga și virajul la dreapta sunt acționate separat, cele două săgeți pot fi considerate drept simboluri separate și distanțate în consecință.

(6)  Nu este necesar în situația în care săgețile martorului de schimbare de direcție, care în mod obișnuit funcționează independent, clipesc simultan pentru a îndeplini funcția martorului avertizor de avarie.

(7)  Este permisă combinarea simbolului presiunii de ulei a motorului și al temperaturii lichidului de răcire al motorului într-un singur martor.

(8)  Nu este necesară identificarea separată dacă funcția este combinată cu întrerupătorul principal de iluminare.

(9)  Dacă se utilizează un singur martor pentru a indica o disfuncție a airbag-ului, trebuie utilizat simbolul (22) de funcționare defectuoasă a airbag-ului.

(10)  Părțile contractante la acord care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, au permis sau au solicitat utilizarea de text pentru această funcție pot continua, timp de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament să permită sau să solicite, pentru autovehiculele înregistrate în țara lor, utilizarea textului pe lângă simbolurile precise.

(11)  Dacă se utilizează un singur martor pentru a indica mai mult de o singură stare a sistemului de frânare, trebuie utilizat simbolul de disfuncție a sistemului.

(12)  Litera „D” poate fi înlocuită sau completată cu un alt (alte) caracter (caractere) alfanumerice sau simbol (simboluri) alese de constructor pentru a indica moduri suplimentare de selectare.

(13)  A se utiliza atunci când comanda de pornire sau de oprire a motorului este separată de sistemul de încuiere cu cheie.

(14)  Nu este necesar dacă luminile tabloului de bord se aprind automat la acționarea întrerupătorului principal de iluminare.

(15)  Pot fi utilizate și simboluri utilizând cinci linii în loc de patru (și vice versa).

(16)  Indicațiile de text necesare pot fi afișate cu majuscule sau cu minuscule.

(17)  Indicațiile de text necesare pot fi afișate cu minuscule. Dacă afișarea se face în mile, poate fi utilizată o prescurtare.

(18)  Suplimentar, unul dintre martorii de presiune scăzută în pneuri poate fi utilizat pentru a indica o disfuncție a sistemului de monitorizare a presiunii în pneuri (TPMS).

(19)  Conturul prezentat al vehiculului nu este restrictiv, însă reprezintă conturul recomandat. Pot fi utilizate și alte contururi de vehicule pentru o mai bună reprezentare a unui vehicul dat.

(20)  Simbolurile pot fi de o altă culoare decât cele specificate în coloana 5 pentru a indica o semnificație diferită conform codului general de culoare prezentat în standardul ISO.

(21)  Funcțiile „start” și „stop” pot fi combinate într-o singură comandă. Ca o alternativă la simbolurile prescrise, poate fi utilizat textul „PORNIT” și/sau „OPRIT” sau o combinație de simboluri și text. Textul poate fi afișat cu litere majuscule sau minuscule.


ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image 209

 (1)

emisă de:

denumirea administrației:

privind (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

unui tip de vehicul în ceea ce privește amplasarea și identificarea comenzilor manuale ale, ale martorilor și ale indicatoarelor autovehiculului, în conformitate cu Regulamentul nr. 121

Omologare nr. … Prelungire nr. …

1.

Denumirea comercială sau marca vehiculului: …

2.

Denumirea constructorului tipului de vehicul: …

3.

Denumirea și adresa constructorului: …

4.

Dacă este cazul, denumirea și adresa reprezentantului constructorului:

5.

Prezentat pentru omologare la: …

6.

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare:

7.

Data raportului de încercare: …

8.

Numărul raportului de încercare: …

9.

Descriere sumară:

 

Comenzi manuale, martori și indicatori pe vehicul

Conformitate

9.1.

 

da/nu (2)

9.2.

 

da/nu (2)

 

da/nu (2)

10.

Observații

11.

Amplasamentul mărcii de omologare: …

12.

Motivul (motivele) prelungirii (dacă este cazul): …

13.

Omologare acordată / prelungită / refuzată / retrasă (2)

14.

Locul: …

15.

Data: …

16.

Semnătura: …

17.

Sunt disponibile, la cerere, următoarele documente, care poartă numărul de omologare indicat mai sus:


(1)  Numărul distinctiv al țării care a acordat/prelungit/refuzat/retras omologarea (a se vedea prevederile regulamentului referitoare la omologare).

(2)  A se tăia mențiunile inutile.


ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODELUL A

(a se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

Image 210

a = 8 mm min.

Marca de omologare de mai sus fixată pe un vehicul indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în ceea ce privește amplasarea și identificarea comenzilor manuale, a martorilor și a indicatorilor în Țările de Jos (E4), în temeiul Regulamentului nr. 121, cu numărul de omologare 001234. Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 121 în versiunea sa originală.

MODELUL B

(a se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)

Image 211

a = 8 mm min.

Marca de omologare de mai sus fixată pe un vehicul indică faptul că tipul respectiv al vehiculului în cauză a fost omologat în Olanda (E4) în conformitate cu Regulamentele nr. 121 și 33 (1). Numărul de omologare indică faptul că, la data la care omologările respective au fost acordate, Regulamentul nr. 121 se afla în forma sa originală, iar regulamentul nr. 33 se afla încă în forma sa originală.


(1)  Acest număr este folosit doar cu titlu de exemplu.