30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/1

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare a prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație TRANS/WP.29/343 al CEE-ONU, disponibil la:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 61 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor utilitare în ceea ce privește proeminențele exterioare existente în partea din față a peretelui posterior al cabinei

Include toate textele valabile până la:

Suplimentul 1 la versiunea originală a regulamentului – Data intrării în vigoare: 10 octombrie 2006

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniul de aplicare

Definiții

3.	Cererea de omologare

Omologare

5.	Specificații generale

6.	Cerințe specifice

7.	Modificarea tipului de vehicul

8.	Conformitatea producției

9.	Sancțiuni pentru neconformitatea producției

10.	Încetarea definitivă a producției

11.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile pentru efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale serviciilor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicarea privind omologarea (refuzarea sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției) unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele exterioare în conformitate cu Regulamentul nr. 61

Anexa 2 –

Dispuneri ale mărcilor de omologare

Anexa 3 –

Procedura pentru determinarea punctului „H” și a unghiului real de înclinare a spătarului și pentru verificarea raportului dintre acestea și punctul „R” și unghiul prevăzut de înclinare a spătarului

Anexa 4 –

Măsurarea proeminențelor și distanțelor

1. DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Prezentul regulament se aplică proeminențelor exterioare ale vehiculelor utilitare din categoriile N1, N2 și N3 (1), limitându-se doar la „suprafața exterioară” astfel cum se stabilește mai jos.

Acesta nu se aplică retrovizoarelor exterioare, inclusiv suportului acestora, și nici accesoriilor precum antenele radio și portbagajele.

1.2. Obiectivul prezentului regulament este reducerea riscului sau gravității vătămărilor provocate unei persoane care intră în contact cu suprafața exterioară a vehiculului în eventualitatea unui impact.

2. DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.	„suprafață exterioară” înseamnă partea vehiculului situată în partea din față a peretelui posterior al cabinei, astfel cum este definit la punctul 2.5. de mai jos, cu excepția peretelui posterior, care cuprinde elemente precum aripile sau barele de protecție față și roțile față;

2.2.	„omologarea vehiculului” înseamnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele exterioare ale acestuia;

2.3.	„tip de vehicul” înseamnă autovehicule care nu prezintă diferențe esențiale în ceea ce privește „suprafața exterioară”;

2.4.	„cabină” înseamnă partea de caroserie care constituie compartimentul rezervat conducătorului auto și pasagerilor, inclusiv portierele;

2.5.

„perete posterior al cabinei” înseamnă partea situată cel mai în spate pe suprafața exterioară a compartimentului rezervat conducătorului auto și pasagerilor. Atunci când nu i se poate stabili poziția, acest perete este considerat ca fiind, în sensul prezentului regulament, planul vertical transversal situat la 50 cm în spate față de punctul R al locului conducătorului auto, în condițiile în care scaunul, dacă este reglabil, a fost reglat în punctul cel mai din spate al poziției de condus (a se vedea anexa 3). Cu toate acestea, constructorul, cu acordul serviciilor tehnice, poate solicita o distanță diferită în cazul în care se poate demonstra că 50 cm reprezintă o distanță insuficientă pentru un vehicul dat (2);

2.6.	„plan de referință” înseamnă un plan orizontal trecând prin centrul roților față sau un plan orizontal situat la înălțimea de 50 cm deasupra solului, oricare dintre acestea este situat mai jos;

2.7.

„linie de planșeu” înseamnă o linie determinată după cum urmează:

Atunci când un con cu axa verticală de înălțime nedefinită, a cărui parte laterală este înclinată la un unghi de 15 ° față de verticală, se deplasează în jurul structurii exterioare a vehiculului încărcat astfel încât acesta să rămână tangent, cât mai jos posibil, la suprafața exterioară a caroseriei, linia de planșeu reprezintă linia geometrică a punctelor de tangență.

La determinarea liniei de planșeu, nu se ține seama de țevile de eșapament sau de roți și nici de elementele mecanice funcționale legate de suportul orizontal, cum ar fi punctele de ridicare a cricului, punctele de fixare a suspensiilor sau punctele de cuplare pentru remorcare sau în caz de avarie. În spațiile care există pentru rularea roților, se consideră o suprafață imaginară care prelungește fără discontinuități suprafețele exterioare adiacente. Barele de protecție față sunt luate în considerație pentru determinarea liniei de planșeu. În funcție de tipul de vehicul, linia de planșeu poate fi situată fie la marginea exterioară a profilului barei de protecție, fie în panoul caroseriei situat sub bara de protecție. În cazul în care, simultan, există două sau mai multe puncte de tangență, pentru determinarea liniei de planșeu, se consideră punctul de tangență cel mai jos;

2.8.	„rază de curbură” înseamnă raza arcului de cerc care se apropie cel mai mult de forma rotunjită a elementului în cauză.

3. CEREREA DE OMOLOGARE

3.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele exterioare se prezintă de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul său autorizat.

3.2. Aceasta trebuie să fie însoțită de documentele menționate mai jos în trei exemplare:

3.2.1.

fotografii cu partea din față și părțile laterale ale vehiculului;

3.2.2.

schițele „suprafeței exterioare” care, în opinia serviciului tehnic responsabil pentru efectuare încercărilor, sunt necesare pentru dovedirea conformității cu dispozițiile punctelor 5 și 6 de mai jos.

3.3. Solicitantul prezintă serviciului tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor de omologare:

3.3.1.

fie un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul supus omologării, fie piesa sau piesele vehiculului considerate esențiale pentru efectuarea verificărilor și încercărilor impuse prin prezentul regulament;

3.3.2.

la cererea serviciului tehnic, anumite piese și eșantioane ale materialelor utilizate.

4. OMOLOGARE

4.1. Omologarea unui tip de vehicul se acordă în cazul în care vehiculul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele prevăzute la punctele 5 și 6 de mai jos.

4.2. Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în cazul de față 00 pentru regulamentul în forma sa originală) indică seria de modificări ce include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr aceluiași tip de vehicul care prezintă o structură exterioară diferită sau unui alt tip de vehicul.

4.3. Notificarea omologării sau a refuzării omologării unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament trebuie comunicată părților la acord care aplică prezentul regulament, printr-un formular conform cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament și prin schițele și fotografiile menționate la punctele 3.2.1. și 3.2.2. furnizate de solicitant pentru omologare, într-un format care să nu depășească A4 (210 × 297 mm) sau pliate în formatul respectiv și la o scară corespunzătoare.

4.4. Pe fiecare vehicul care corespunde unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică, într-un loc vizibil și ușor accesibil, specificat în certificatul de omologare, o marcă internațională de omologare alcătuită din:

4.4.1.

litera „E” încadrată într-un cerc, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (3);

4.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare în partea dreaptă a cercului prevăzut la punctul 4.4.1.

4.5. În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat în temeiul unuia sau mai multor alte regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.4.l nu trebuie repetat, în acest caz, numărul regulamentului, numărul de omologare și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora a fost acordată omologarea din țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament se așază pe coloane verticale în partea dreaptă a simbolului prevăzut la punctul 4.4.1.

4.6. Marca de omologare și simbolul suplimentar trebuie să fie lizibile și să nu poată fi șterse.

4.7. Marca de omologare se aplică în apropierea sau pe plăcuța cu datele vehiculului aplicată de producător.

4.8. Anexa 2 la prezentul regulament conține exemple de dispuneri ale mărcilor de omologare.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1. Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică părților „suprafeței exterioare” a vehiculului care, atunci când vehiculul nu este încărcat și portierele, ferestrele și trapele de acces în cabină etc. se află în poziție închisă, se găsesc:

5.1.1.

în exteriorul unei zone a cărei limită superioară este un plan orizontal situat la 2 m deasupra solului și a cărei limită inferioară este, la alegerea constructorului, fie planul de referință definit la punctul 2.6, fie linia de planșeu definită la punctul 2.7; sau

5.1.2.

într-o zonă care, în condiții statice, nu permite atingerea acestora de o sferă cu diametrul de 100 mm.

5.1.3.

Atunci când planul de referință constituie limita inferioară a zonei, se ține seama numai de părțile vehiculului cuprinse între două planuri verticale, unul tangent la suprafața exterioară a vehiculului și celălalt paralel cu aceasta la o distanță de 80 mm către interiorul vehiculului.

5.2. „Suprafața exterioară” a vehiculului nu trebuie să prezinte părți orientate spre exterior care să poată acroșa pietoni, cicliști sau motocicliști.

5.3. Oricare dintre elementele specificate la punctul 6 de mai jos nu trebuie să prezinte părți ascuțite sau tăioase, orientate spre exterior, sau proeminențe care prin formă, dimensiune, orientare sau duritate ar putea spori riscul sau gravitatea vătămărilor corporale cauzate unei persoane lovite sau atinse de suprafața exterioară în eventualitatea unei coliziuni.

5.4. Proeminențele suprafeței exterioare de o duritate care nu depășește 60 Shore A pot avea o rază de curbură inferioară valorilor prevăzute la punctul 6. de mai jos.

6. CERINȚE SPECIFICE

6.1. Motive ornamentale, simboluri comerciale, literele și cifrele siglelor comerciale

6.1.1.

Motivele ornamentale, simbolurile comerciale, literele și cifrele siglelor comerciale nu trebuie să prezinte o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Această cerință nu se aplică părților cu proeminențe mai mici de 5 mm față de suprafața înconjurătoare; totuși, în acest caz, muchiile lor orientate spre exterior trebuie rotunjite.

6.1.2.

Motivele ornamentale, simbolurile comerciale, literele și cifrele siglelor comerciale cu proeminențe mai mari de 10 mm față de suprafața înconjurătoare trebuie să poată fi retrase, desprinse sau rabatate la o forță de 10 daN aplicată în punctul cel mai proeminent în orice direcție, într-un plan aproximativ paralel cu suprafața pe care sunt montate.

Pentru a aplica o forță de 10 daN, se utilizează un poanson cu vârful plat al cărui diametru nu depășește 50 mm. Dacă acest lucru nu este posibil, se utilizează o metodă echivalentă. După retragerea, detașarea sau rabatarea motivelor ornamentale, porțiunea rămasă nu trebuie să prezinte o proeminență mai mare de 10 mm și nici muchii ascuțite sau tăioase.

6.2. Apărătoare și rame de faruri

6.2.1.

Apărătoarele și ramele proeminente sunt admise la faruri cu condiția ca proeminența acestora măsurată față de suprafața transparentă exterioară a farului să nu depășească 30 mm și raza lor de curbură să fie de cel puțin 2,5 mm în price punct.

6.2.2.

Farurile escamotabile trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 6.2.1 de mai sus atât în poziție de funcționare, cât și în poziție de escamotare.

6.2.3.

Dispozițiile de la punctul 6.2.1 de mai sus nu se aplică farurilor integrate sau sudate pe caroserie, dacă aceasta din urmă este conformă cu cerințele de la punctul 5.2 de mai sus.

6.3. Grătare

Elementele grătarelor trebuie să prezinte o rază de curbură de:

—	cel puțin 2,5 mm în cazul în care distanța dintre elementele adiacente depășește 40 mm;

—	cel puțin 1 mm în cazul în care distanța este cuprinsă între 25 mm și 40 mm;

—	cel puțin 0,5 mm în cazul în care distanța este mai mică de 25 mm.

6.4. Ștergătoare de parbriz și dispozitive pentru curățarea farurilor

6.4.1.

Dispozitivele sus-menționate trebuie să fie poziționate în așa fel încât lamele să fie acoperite de un element protector cu o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm și o suprafață minimă de 150 mm2 măsurată în proiecție pe o secțiune la o distanță de cel mult 6,5 mm față de punctul cel mai proeminent.

6.4.2.

Dispozitivele de spălare a parbrizului și cele pentru curățarea farurilor trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm. Muchiile acestor proeminențe mai mici de 5 mm, orientate spre exterior, trebuie rotunjite.

6.5. Dispozitive de protecție (bare de protecție)

6.5.1.

Extremitățile dispozitivelor de protecție față trebuie să fie înclinate față de suprafața exterioară a caroseriei.

6.5.2.

Componentele dispozitivelor de protecție față trebuie să fie proiectate astfel încât toate suprafețele rigide orientate spre exterior să prezinte o rază de curbură de cel puțin 5 mm.

6.5.3.

Accesoriile precum cârligele de remorcare și troliurile nu trebuie să iasă în afară mai mult decât suprafața cea mai proeminentă a barei de protecție. Cu toate acestea, troliurile pot ieși în afară mai mult decât suprafața cea mai proeminentă a barei de protecție cu condiția ca acestea să fie acoperite, atunci când nu sunt utilizate, de un dispozitiv protector corespunzător cu o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm.

6.5.4.

Cerințele de la punctul 6.5.2 nu se aplică elementelor aflate pe barele de protecție sau care fac parte din acestea, a căror proeminență nu depășește 5 mm. Muchiile dispozitivelor cu o proeminență mai mică de 5 mm trebuie rotunjite. Pentru dispozitivele montate pe barele de protecție la care se face referire la alte puncte din prezentul regulament, cerințele specifice cuprinse în prezentul regulament se aplică în continuare.

6.6. Mânere, balamale, butoane de comandă pentru uși, capote de portbagaj, supape de aerisire, clape și mânere de prindere

6.6.1.

Aceste elemente nu trebuie să prezinte proeminențe mai mari de: 30 mm în cazul butoanelor de comandă, 70 mm în cazul mânerelor de prindere și al dispozitivelor de închidere a capotei și 50 mm în toate celelalte cazuri. Raza de curbură a acestora trebuie să fie de cel puțin 2,5 mm.

6.6.2.

În cazul în care mânerele portierelor laterale sunt de tip rotativ, acestea trebuie să îndeplinească una dintre următoarele cerințe:

6.6.2.1.

în cazul mânerelor care pivotează paralel cu planul portierei, capătul deschis al mânerului trebuie să fie orientat spre partea din spate. Capătul acestor mânere trebuie să fie înclinat spre planul portierei și să fie montat într-un cadru de protecție sau într-o alveolă;

6.6.2.2.

mânerele care pivotează către exterior într-o direcție care nu este paralelă cu planul portierei trebuie să se afle, în poziție închisă, într-un cadru de protecție sau într-o alveolă. Capătul deschis trebuie orientat fie spre partea din spate, fie în jos.

Cu toate aceste, mânerele care nu îndeplinesc această ultimă condiție pot fi acceptate dacă:

—	au un mecanism de rapel independent;

—	în cazul în care mecanismele de rapel nu funcționează, proeminența acestora nu depășește 15 mm;

—	în poziție deschisă prezintă o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm (această cerință nu se aplică în cazul în care, în poziția de deschidere maximă, proeminența este mai mică de 5 mm, caz în care unghiurile părților orientate spre exterior trebuie să fie rotunjite);

—	suprafața capătului liber al acestora este de cel puțin 150 mm2 atunci când este măsurat la maximum 6,5 mm față de punctul cel mai proeminent.

6.7. Trepte și scări

Muchiile treptelor și scărilor trebuie să fie rotunjite.

6.8. Deflectoare laterale de aer și de ploaie și deflectoare de aer împotriva murdăririi ferestrelor

Muchiile care pot fi îndreptate spre exterior trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 1 mm.

6.9. Muchii de tablă

Muchiile de tablă sunt permise cu condiția ca marginile să fie înclinate spre caroserie astfel încât muchia să nu poată fi atinsă de o sferă cu diametrul de 100 mm sau cu condiția ca aceste muchii să fie acoperite de un element protector cu o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm.

6.10. Piulițe de roată, capace de butuc și dispozitive de protecție

6.10.1.

Piulițele de roată, capacele de butuc și dispozitivele de protecție nu trebuie să prezinte proeminențe în formă de aripioară.

6.10.2.

Când vehiculul rulează în linie dreaptă, nicio parte a roților, alta decât pneurile, situată deasupra planului orizontal care intersectează axa de rotație a acestora nu trebuie să iasă în afara proiecției verticale în plan orizontal a muchiei panoului caroseriei situate deasupra roții. Cu toate acestea, dacă anumite cerințe funcționale justifică acest lucru, dispozitivele de protecție care acoperă piulițele de roată și capacele butucului pot ieși în afara proiecției verticale a acestei muchii, cu condiția ca raza de curbură a suprafeței părții proeminente să nu fie mai mică de 5 mm și ca proeminența, în raport cu proiecția verticală a muchiei panoului de caroserie, să nu fie, în niciun caz, mai mare de 30 de mm.

6.10.3.

Dispozitivul (dispozitivele) de protecție care corespund dispozițiilor de la punctul 6.10.2 de mai sus se montează în cazul în care buloanele sau piulițele depășesc proiecția în plan a suprafeței exterioare a pneului (partea pneului situată deasupra planului orizontal care intersectează axa de rotație a roții).

6.11. Puncte de ridicare a cricului și țeava (țevi) de eșapament

6.11.1.

Punctele de ridicare a cricului, dacă acestea există, și țeava (țevile) de eșapament nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 10 mm fie față de proiecția verticală a liniei de planșeu sau față de proiecția verticală a intersecției planului de referință cu suprafața exterioară a vehiculului.

6.11.2.

Fără a aduce atingere cerinței de mai sus, o țeavă de eșapament poate ieși în afară cu mai mult de 10 mm cu condiția ca muchiile sale să fie rotunjite la capăt, iar raza de curbură să fie de cel puțin 2,5 mm.

7. MODIFICAREA TIPULUI DE VEHICUL

7.1. Fiecare modificare a tipului de vehicul trebuie notificată serviciului administrativ care a omologat tipul de vehicul. Serviciul poate:

7.1.1.

fie să considere că modificările aduse nu pot înregistra un impact negativ semnificativ și că, în orice caz, vehiculul îndeplinește încă cerințele; fie

7.1.2.

să solicite un alt raport de încercare serviciului tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor.

7.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu precizarea modificărilor, trebuie comunicat(ă) părților la acord care aplică prezentul regulament prin procedura prevăzută la punctul 4.3 de mai sus.

8. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1. Fiecare vehicul care poartă o marcă de omologare astfel cum se prevede în prezentul regulament trebuie să corespundă, în ceea ce privește proeminențele exterioare, tipului de vehicul omologat.

8.2. În vederea verificării conformității prevăzute la punctul 8.1 de mai sus, se efectuează un număr suficient de verificări prin sondaj asupra vehiculelor produse în serie care poartă marca de omologare impusă prin prezentul regulament.

9. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1. Omologarea eliberată pentru un tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă în cazul în care cerințele prevăzute la punctul 6 de mai sus nu sunt îndeplinite sau în cazul în care vehiculul nu a trecut testul prevăzut la anexa 3.

9.2. În cazul în care o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta trebuie să informeze imediat celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament printr-o copie a formularului de omologare la finalul căruia a adăugat cu majuscule mențiunea semnată și datată „OMOLOGARE RETRASĂ”.

10. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament, acesta va informa autoritatea care a acordat omologarea. În urma primirii acestei comunicări, autoritatea respectivă va informa celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament printr-o copie a formularului de omologare la finalul căruia a adăugat cu majuscule mențiunea semnată și datată: „PRODUCȚIE ÎNCETATĂ”.

11. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE PENTRU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile pentru efectuarea încercărilor de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise certificatele de omologare, refuzare sau retragere a omologării, emise în alte țări.

(1) Astfel cum este definit în anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2 cel mai recent modificată prin Modif.4).

(2) Utilizarea acestei opțiuni nu modifică domeniul de aplicare a prezentului regulament.

(3) 1 pentru Germania, 2 pentru France, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (disponibil), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (disponibil), 34 pentru Bulgaria, 35 (disponibil), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (disponibil), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (disponibil), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de statele sale membre prin utilizarea simbolului lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (disponibil), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaezia și 53 pentru Thailanda. Numerele următoare se atribuie altor țări în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau utilizate la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații, iar numerele astfel atribuite sunt comunicate părților contractante ale acordului de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

ANEXA 1

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODELUL A

(A se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

MODELUL B

(A se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)

(1) Cel de-al doilea număr este menționat doar cu titlu de exemplu.

ANEXA 3

1. DEFINIȚII

1.1.	Prin punctul „H”, ce caracterizează poziția în habitaclu a unui ocupant, se înțelege intersecția, într-un plan vertical longitudinal, a axei teoretice de rotație care există între coapsele și trunchiul unui corp uman reprezentat de manechinul descris la punctul 3 de mai jos.

1.2.

Prin punctul „R” sau „punctul de ședere de referință” se înțelege punctul de referință indicat de constructor, care:

1.2.1.

are coordonate definite în raport cu structura vehiculului;

1.2.2.

corespunde poziției teoretice a punctului de rotație trunchi/coapse (punctul „H”) pentru cea mai joasă și cea mai retrasă poziție normală de condus sau de utilizare date de constructorul vehiculului pentru fiecare loc pe scaun specificat.

1.3.	Prin „unghiul de înclinare a spătarului” se înțelege înclinarea spătarului scaunului față de planul vertical.

1.4.	Prin „unghiul real de înclinare a spătarului” se înțelege unghiul format de verticala care trece prin punctul „H” și linia de referință a trunchiului corpului uman reprezentată de manechinul descris la punctul 3 de mai jos.

1.5.

Prin „unghi prevăzut de înclinare a spătarului” se înțelege unghiul prevăzut de constructorul vehiculului, care:

1.5.1.

determină unghiul de înclinare pentru cea mai joasă și cea mai retrasă poziție normală de condus sau de utilizare date de constructorul vehiculului pentru fiecare loc pe scaun specificat;

1.5.2.

este format în punctul „R” de verticală și linia de referință a trunchiului;

1.5.3.

corespunde teoretic unghiului real de înclinare a spătarului.

2. DETERMINAREA PUNCTELOR „H” ȘI A UNGHIURILOR REALE DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

2.1.

Punctul „H” și „unghiul real de înclinare a spătarului” se determină pentru fiecare loc pe scaun prevăzut de constructorul vehiculului. În cazul în care locurile situate pe același rând pot fi considerate similare (bancheta din spate, locuri identice etc.), se determină un singur punct „H” și un singur „unghi real de înclinare a spătarului” pentru fiecare rând de locuri, manechinul descris la punctul 3 de mai jos ocupând un loc considerat reprezentativ pentru rând. Acest loc este:

2.1.1.

în cazul rândului din față, scaunul șoferului;

2.1.2.

în cazul rândului sau rândurilor din spate, un scaun de la margine.

2.2.

În momentul determinării punctului „H” și a „unghiului real de înclinare a spătarului”, locul ales este reglat la cea mai joasă și cea mai retrasă poziție normală de condus sau de utilizare prevăzută pentru acesta de către constructor. În cazul în care spătarul scaunului este reglabil, acesta trebuie blocat în conformitate cu specificațiile constructorului sau, în absența unor astfel de specificații, acesta trebuie blocat în așa fel încât să formeze un unghi real de înclinare a spătarului cât mai apropiat de 25° de la planul vertical.

3. DESCRIEREA MANECHINULUI

3.1.	Se utilizează un manechin tridimensional, a cărui greutate și al cărui profil corespund celor ale unui bărbat adult de înălțime medie. Acest manechin este prezentat în figurile 1 și 2 de mai jos.

3.2.

Manechinul prezintă:

3.2.1.

două elemente, unul simulând spatele și celălalt șezutul, care pivotează pe o axă reprezentând axa de rotație dintre trunchi și coapse; proiecția acestei axe pe partea laterală a manechinului este punctul „H” al acestuia;

3.2.2.

două elemente care simulează picioarele și care sunt îmbinate prin articulații de elementul care reprezintă șezutul; și

3.2.3.

două elemente care simulează tălpile picioarelor și care sunt conectate la picioare prin articulații pivotante care simulează gleznele;

3.2.4.

în plus, elementul care simulează șezutul este prevăzut cu o nivelă care permite verificarea orientării sale transversale.

3.3.

Greutățile care reprezintă părțile corpului se plasează în puncte specifice, care marchează centrele de greutate corespunzătoare pentru ca greutatea totală a manechinului să ajungă la aproximativ 75,6 kg. Detaliile referitoare la diferitele greutăți sunt prevăzute în tabelul de la figura 2 din apendicele la prezenta anexă.

3.4.	Linia de referință a trunchiului manechinului este reprezentată printr-o linie dreaptă care intersectează punctul de articulație a coapsei cu bazinul și punctul teoretic de articulație a gâtului cu toracele (a se vedea figura 1 din apendicele la prezenta anexă).

4. POZIȚIONAREA MANECHINULUI

Manechinul tridimensional este așezat în următoarea poziție:

4.1.	se plasează vehiculul pe un plan orizontal și se reglează scaunele astfel cum se prevede la punctul 2.2. de mai sus;

4.2.	scaunul supus încercării este acoperit cu o bucată de material textil pentru a facilita poziționarea corectă a manechinului;

4.3.	manechinul este așezat pe scaunul respectiv, axa sa pivotantă fiind perpendiculară pe planul longitudinal de simetrie al vehiculului;

4.4.

tălpile picioarelor manechinului se așează în următoarea poziție:

4.4.1.

pentru scaunele din față, acestea se așează astfel încât nivela care verifică orientarea transversală a șezutului manechinului să fie în poziție orizontală;

4.4.2.

pentru scaunele din spate, acestea se așează astfel încât să fie în contact cu scaunele din față. În cazul în care tălpile sunt așezate pe părți ale podelei situate la niveluri diferite, talpa care intră prima în contact cu scaunul din față servește drept punct de referință, iar cealaltă trebuie așezată astfel încât nivela care determină verificarea orientării transversale a șezutului manechinului să fie în poziție orizontală;

4.4.3.

în cazul în care se determină punctul „H” pentru un scaun situat în mijloc, fiecare talpă este așezată de o parte și de alta a tunelului;

4.5.	greutățile se fixează de coapse, nivela care verifică orientarea transversală a șezutului manechinului este adusă în poziție orizontală, iar greutățile se fixează de elementul care reprezintă șezutul manechinului;

4.6.

manechinul se îndepărtează de spătarul scaunului cu ajutorul barei de articulație a genunchilor și spatele manechinului se înclină în față. Manechinul se repoziționează pe scaunul vehiculului prin împingerea șezutului pe scaun până când i se opune rezistență și spatele manechinului este apoi sprijinit din nou de spătar;

4.7.	manechinului i se aplică de două ori o sarcină orizontală de aproximativ 10 ± 1 daN. Direcția și punctul de aplicare a sarcinii sunt reprezentate printr-o săgeată neagră în figura 2;

4.8.	greutățile coapselor se instalează pe partea dreaptă și pe partea stângă, iar greutățile trunchiului se fixează în pozițiile corespunzătoare. Nivela transversală a manechinului se menține în poziție orizontală;

4.9.	menținând nivela transversală a manechinului în poziție orizontală, spatele manechinului se înclină înainte până când greutățile trunchiului se află deasupra punctului „H” astfel încât să se elimine orice frecare cu spătarul scaunului;

4.10.

spatele manechinului se mută ușor înapoi pentru a încheia operația de poziționare. Nivela transversală a manechinului este în poziție orizontală. În caz contrar, se repetă procedura prezentată mai sus.

5. REZULTATE

5.1.	După poziționarea manechinului conform descrierii de la punctul 4 de mai sus, punctul „H” și unghiul real de înclinare a spătarului din vehiculul în cauză sunt constituite de punctul „H” și unghiul de înclinare a liniei de referință a trunchiului manechinului.

5.2.	Coordonatele punctului „H” în raport cu 3 planuri perpendiculare între ele și unghiul real de înclinare a spătarului se măsoară pentru a fi comparate cu datele furnizate de constructorul vehiculului.

6. VERIFICAREA POZIȚIILOR RELATIVE ALE PUNCTELOR „R” ȘI „H” ȘI A RAPORTULUI DINTRE UNGHIUL PREVĂZUT DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI ȘI UNGHIUL REAL DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

6.1.	Rezultatele măsurătorilor desfășurate în conformitate cu punctul 5.2 pentru punctul „H” și unghiul real de înclinare a spătarului se compară cu coordonatele punctului „R” și cu unghiul prevăzut de înclinare a spătarului furnizat de constructorul vehiculului.

6.2.

Pozițiile relative ale punctelor „R” și „H” și raportul dintre unghiul prevăzut de înclinare a spătarului și unghiul real de înclinare a spătarului se consideră a fi satisfăcătoare pentru scaunul în cauză în cazul în care punctul „H” stabilit prin coordonatele sale, se află într-un pătrat cu latura de 50 mm ale cărui diagonale se intersectează în punctul „R”, și în cazul în care unghiul real de înclinare a spătarului nu depășește cu mai mult de 5° unghiul prevăzut de înclinare a spătarului.

6.2.1.

În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, se utilizează în cadrul încercărilor punctul „R” și unghiul prevăzut de înclinare a spătarului și, dacă este necesar, manechinul se reglează astfel încât punctul „H” să coincidă cu punctul „R”, iar unghiul real de înclinare a spătarului să coincidă cu unghiul prevăzut de înclinare a spătarului.

6.3.

În cazul în care punctul „H” sau unghiul real de înclinare a vehiculului nu îndeplinește cerințele de la punctul 6.2 de mai sus, punctul „H” sau unghiul real de înclinare a spătarului se determină de încă două ori (în total, de 3 ori). În cazul în care rezultatele a două dintre aceste trei operațiuni îndeplinesc cerințele, rezultatul încercării se consideră a fi satisfăcător.

6.4.	Dacă rezultatele a cel puțin două dintre cele trei operațiuni nu îndeplinesc cerințele punctului 6.2, rezultatul încercărilor se consideră a fi nesatisfăcător.

6.5.

În cazul în care se produce situația prevăzută la punctul 6.4 de mai sus sau în cazul în care verificarea nu poate fi efectuată deoarece constructorul nu a furnizat informațiile referitoare la poziția punctului „R” sau la unghiul prevăzut de înclinare a spătarului, media rezultatelor celor 3 încercări poate fi utilizată și considerată aplicabilă în toate cazurile în care, în prezentul regulament, se face referire la punctul „R” sau la unghiul prevăzut de înclinare a spătarului.

Apendice

ELEMENTELE MANECHINULUI TRIDIMENSIONAL

DIMENSIUNILE ȘI GREUTATEA MANECHINULUI

Greutatea manechinului

kg
Elementele care simulează spatele și șezutul	16,6
Greutatea trunchiului	31,2
Greutatea șezutului	7,8
Greutatea coapselor	6,8
Greutatea picioarelor	13,2
Total	75,6

Figura 2

ANEXA 4

MĂSURAREA PROEMINENȚELOR ȘI A DISTANȚELOR

1. METODA PENTRU DETERMINAREA DIMENSIUNII PROEMINENȚEI UNUI ELEMENT MONTAT PE SUPRAFAȚA EXTERIOARĂ

1.1.	Dimensiunea proeminenței unui element montat pe un panou convex se poate determina fie direct, fie prin referire la un desen al unei secțiuni corespunzătoare a elementului în poziția de instalare.

1.2.

În cazul în care proeminența unui element montat pe un panou altfel decât convex nu poate fi determinată prin simpla măsurare, acesta se determină prin variația maximă a distanței între linia de referință a panoului și centrul unei sfere cu diametrul de 100 mm, atunci când aceasta este deplasată, rămânând în contact cu elementul. Figura 1 ilustrează utilizarea acestei metode.

1.3.	Pentru mânerele de prindere, proeminența se măsoară în raport cu un plan care intersectează punctele de fixare a acestora. Un exemplu este oferit în figura 2.

2. METODA PENTRU DETERMINAREA PROEMINENȚEI APĂRĂTOARELOR ȘI RAMELOR DE FARURI

2.1.	Proeminența în raport cu suprafața exterioară a farului se măsoară orizontal, pornind de la punctul de tangență al unei sfere cu diametrul de 100 mm, astfel cum se arată în figura 3.

3. METODA PENTRU DETERMINAREA DISTANȚEI DINTRE ELEMENTELE UNUI GRĂTAR

3.1.	Distanța dintre elementele unui grătar este distanța dintre două planuri care intersectează punctele de tangență ale sferei și cad perpendicular pe linia care unește punctele de tangență. Figurile 4 și 5 oferă exemple ale utilizării acestei metode.

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Figurile 4 și 5

30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/18

Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 80 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea scaunelor vehiculelor mari și a acestor vehicule în ceea ce privește rezistența scaunelor și sistemelor lor de ancorare

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 3 la seria 01 de amendamente – Data intrării în vigoare: 18 iunie 2007

Corrigendumul 1 la seria 01 de amendamente – Data intrării în vigoare: 12 noiembrie 2008

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniul de aplicare

Definiții

3.	Cerere de omologare

4.	Omologarea

5.	Cerințe pentru scaune

6.	Cerințe pentru ancorajele scaunelor unui tip de vehicul

7.	Cerințe pentru instalarea scaunelor într-un tip de vehicul

8.	Conformitatea producției

9.	Sancțiuni pentru neconformitatea producției

10.	Modificarea și prelungirea omologării tipului de scaun și/sau tipului de vehicul

11.	Încetarea definitivă a producției

12.	Dispoziții tranzitorii

13.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale serviciilor administrative

Apendicele 1 –

Metode de încercare a scaunelor conform punctului 5 și/sau a ancorajelor conform punctului 6.1.2

Apendicele 2 –

Metode de încercare a ancorajelor unui vehicul precizate la punctul 6.1.1

Apendicele 3 –

Măsurătorile de efectuat.

Apendicele 4 –

Determinarea criteriilor de acceptabilitate

Apendicele 5 –

Cerințe și proceduri privind încercările statice

Apendicele 6 –

Caracteristici privind absorbția de energie a părții din spate a spătarelor scaunelor

ANEXE

Anexa 1 —

Comunicare privind omologarea sau refuzul ori prelungirea sau retragerea unei omologări sau încetarea definitivă a producției unui tip sau unor tipuri de scaun(e) cu privire la rezistența lui (lor), în conformitate cu Regulamentul nr. 80

Anexa 2 —

Comunicare privind omologarea sau refuzul ori prelungirea sau retragerea unei omologări sau încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul în ceea ce privește rezistența ancorajelor scaunelor, în conformitate cu Regulamentul nr. 80

Anexa 3 —

Dispunerea mărcilor de omologare

Anexa 4 —

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile de ședere în autovehicule

1. DOMENIU DE APLICARE

1.1.

Prezentul regulament se aplică:

(a)	scaunelor pentru pasageri orientate în direcția de mers, în vehiculele din categoriile M2 și M3, clasele II, III și B (1);

(b)	vehiculelor din categoriile M2 și M3, clasele II, III și Bsele II, III și B (1) în ceea ce privește ancorajele scaunelor pentru pasageri și instalarea scaunelor.

1.2.	La cererea constructorului, se consideră că vehiculele din categoria M2 (1) omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 17 îndeplinesc cerințele prezentului regulament.

1.3.	Vehiculele în cazul cărora anumite scaune fac obiectul derogării prevăzute la punctul 7.4 din Regulamentul nr. 14 se omologhează în conformitate cu prezentul regulament.

2. DEFINIȚII

2.1.	„Omologarea unui scaun” înseamnă omologarea componentelor unui tip de scaun, din punct de vedere al protecției ocupanților scaunelor orientate în direcția de mers, cu privire la rezistența lor și la construcția spătarelor.

2.2.	„Omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punct de vedere al rezistenței componentelor structurii vehiculului pe care urmează să se fixeze scaunele, cât și al instalării scaunelor.

2.3.

„Tipul scaunului” înseamnă scaunele care nu prezintă diferențe majore din punct de vedere al caracteristicilor următoare susceptibile să afecteze rezistența și agresivitatea acestora:

2.3.1.

structura, forma, dimensiunile și materialele componentelor purtătoare de sarcină;

2.3.2.

tipurile și dimensiunile sistemelor de reglare și blocare a spătarelor;

2.3.3.

dimensiunile, structura și materialele sistemelor de prindere și susținere (de exemplu, picioarele).

2.4.

„Tipul vehiculului” înseamnă vehicule care nu prezintă diferențe majore din punct de vedere al:

2.4.1.

caracteristicilor constructive relevante pentru prezentul regulament; precum și

2.4.2.

tipului sau tipurilor de scaun(e) omologate de tip care sunt montate pe vehicul, după caz.

2.5	„Scaun” înseamnă un cadru, inclusiv armăturile de echilibrare și ancorare, care poate fi ancorat pe structura vehiculului, destinat a fi utilizat într-un vehicul și care oferă un loc de ședere pentru una sau mai multe persoane adulte.

2.6.	„Scaun individual” înseamnă un scaun proiectat și construit pentru un pasager așezat.

2.7.	„Scaun dublu” înseamnă un scaun proiectat și construit pentru doi pasageri așezați unul lângă altul; două scaune unul lângă altul și care nu sunt legate între ele sunt considerate două scaune individuale.

2.8.	„Rând de scaune” înseamnă un scaun proiectat și construit pentru trei sau mai mulți pasageri așezați unul lângă altul; mai multe scaune individuale sau scaune duble dispuse unele lângă altele nu sunt considerate rând de scaune.

2.9.	„Perna scaunului” înseamnă componenta scaunului care este dispusă aproape orizontal și proiectată să susțină un pasager așezat.

2.10.

„Spătarul scaunului” înseamnă componenta scaunului care este aproape verticală, proiectată să susțină spatele, umerii și, eventual, capul pasagerului.

2.11.

„Sistem de reglare” înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziție potrivită pentru morfologia ocupantului așezat.

2.12.

„Sistem de deplasare” înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea laterală sau longitudinală a unui scaun sau a uneia dintre componentele acestuia, fără o poziție intermediară fixă a scaunului sau a uneia dintre componentele acestuia, pentru a facilita accesul pasagerilor.

2.13.

„Sistem de blocare” înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a componentelor acestuia în poziția de utilizare.

2.14.

„Ancoraj” înseamnă o componentă a podelei sau a caroseriei vehiculului pe care se poate fixa scaunul.

2.15.

„Accesorii de fixare” înseamnă bolțurile și alte componente care se utilizează pentru fixarea scaunului pe vehicul.

2.16.

„Cărucior” înseamnă un echipament de încercare realizat și utilizat pentru reproducerea dinamică a accidentelor rutiere care implică coliziuni frontale.

2.17.

„Scaun auxiliar” înseamnă un scaun pentru manechin montat pe cărucior în spatele scaunului care urmează să fie supus încercării. Acest scaun este reprezentativ pentru scaunul care urmează să fie utilizat în vehicul în spatele scaunului supus încercării.

2.18.

„Plan de referință” înseamnă planul care trece prin punctele de contact ale călcâielor manechinului, utilizat pentru determinarea punctului H și a unghiului real al torsului pentru poziția așezat în autovehicul.

2.19.

„Înălțime de referință” înseamnă înălțimea marginii superioare a scaunului deasupra planului de referință.

2.20.

„Manechin”, un manechin care corespunde specificațiilor pentru HYBRID II sau III (2).

2.21.

„Zona de referință” reprezintă spațiul cuprins între două planuri verticale longitudinale, situate la o distanță de 400 mm între ele și simetrice în raport cu punctul H, definite de o rotire de la verticală la orizontală a manechinului, astfel cum se descrie în anexa 1 la Regulamentul 21. Manechinul trebuie plasat astfel cum este descris în anexa 1 la Regulamentul 21 și reglat la lungimea lui maximă de 840 mm și la lungimea lui minimă de 736 mm pentru limitarea reziduală a spațiului susmenționat.

2.22.

„Centura în trei puncte” în sensul prezentului regulament include și centurile cu mai mult de trei puncte de prindere.

2.23.

„Spațiul dintre scaune” înseamnă, în cazul scaunelor orientate în aceeași direcție, distanța dintre partea anterioară a spătarului unui scaun și partea posterioară a spătarului scaunului care îl precede, măsurată orizontal la înălțimea de 620 mm deasupra solului.

3. CERERE DE OMOLOGARE

3.1.	Cererea de omologare a unui scaun trebuie înaintată de producătorul scaunului sau de reprezentantul său autorizat.

3.2.	Cererea de omologare a vehiculului trebuie înaintată de constructorul vehiculului sau de reprezentantul său autorizat.

3.3.

Cererea de omologare a unui scaun sau vehicul trebuie însoțită de următoarele documente în triplu exemplar și de următoarele detalii:

3.3.1.

Pentru omologarea unui scaun

3.3.1.1.

o descriere în detaliu a scaunului, elementelor de fixare și sistemelor de reglare, deplasare și blocare ale acestuia;

3.3.1.2.

desene la scară adecvată și suficient de detaliate ale scaunului, elementelor lui de fixare și sistemelor de reglare și blocare ale acestuia;

3.3.2.

Pentru omologarea unui vehicul

3.3.2.1.

o descriere detaliată a părților structurii vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje;

3.3.2.2.

desene la scară adecvată și suficient de detaliate ale părților vehiculului care sunt utilizate ca ancoraje.

3.4.

Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:

3.4.1.

două scaune reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat, în cazul omologării unui scaun,

3.4.2

o parte a structurii vehiculului, în cazul omologării unui vehicul.

4. OMOLOGAREA

4.1.	În cazul în care scaunul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele relevante de la punctul 5 de mai jos se acordă omologarea acelui tip de scaun.

4.2.	În cazul în care vehiculul supus omologării în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele relevante de la punctele 6 și 7 de mai jos se acordă omologarea acelui tip de vehicul.

4.3.

Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 01, care corespunde seriei de modificări 01) indică seria de modificări care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr oricărui alt tip de scaun sau de vehicul.

4.4.

Omologarea sau prelungirea ori refuzul omologării unui tip de scaun și/sau unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament se notifică părților la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui fișe conforme cu modelul din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

4.5.

Pe toate scaunele conforme unui tip de scaun omologat în temeiul prezentului regulament și pe toate vehiculele conforme unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică, în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil, menționat în fișa de omologare, o marcă de omologare internațională, compusă din:

4.5.1.

un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul specific al țării care a acordat omologarea (3);

4.5.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera R, o liniuță și numărul de omologare în partea dreaptă a cercului menționat la punctul 4.5.1;

4.6.	marca de omologare este lizibilă și de neșters.

4.7.	După caz, marca de omologare trebuie amplasată pe scaun/scaune sau pe plăcuța cu date (ori lângă această plăcuță) fixată de constructor pe vehicul.

4.8.	În anexa 3 sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

5. CERINȚE PENTRU SCAUNE

5.1.	Fiecare tip de scaun este supus cerințelor de încercare specificate fie la apendicele 1 (încercarea dinamică), fie la apendicele 5 și 6 (încercarea statică), la cererea producătorului.

5.2.	Încercările cu rezultat pozitiv la care este supus tipul de scaun trebuie înregistrate în fișa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun, conform modelului din anexa 1.

5.3.	Fiecare sistem de reglare și deplasare prevăzut conține un sistem de blocare, care funcționează automat.

5.4.	Nu este necesar ca sistemele de reglare și de blocare să fie în perfectă stare de funcționare după încercare.

6. CERINȚE PENTRU ANCORAJELE SCAUNELOR UNUI TIP DE VEHICUL

6.1.

Ancorajele pentru scaunele din vehicul rezistă:

6.1.1.

fie la încercarea descrisă la apendicele 2;

6.1.2.

fie la încercările descrise la apendicele 1, dacă scaunul este montat pe partea structurii vehiculului care este supusă încercării. Scaunul nu trebuie să fie un scaun omologat dacă îndeplinește cerințele punctului 3.2.1 din apendicele menționat anterior.

6.2.	Este admisă deformarea permanentă, inclusiv ruperea unui ancoraj sau a zonei înconjurătoare, cu condiția ca forța prescrisă să fi fost menținută pe întreaga perioadă de timp prevăzută.

6.3.	Dacă într-un vehicul există mai multe tipuri de ancoraje, fiecare variantă este supusă încercării în vederea omologării vehiculului.

6.4.	Se poate face o singură încercare pentru omologarea simultană a unui scaun și a unui vehicul.

6.5.

Pentru vehiculele din categoria M3, se consideră că ancorajele scaunelor corespund cerințelor de la punctele 6.1 și 6.2, dacă ancorajele centurilor de siguranță ale locurilor corespunzătoare sunt montate direct pe scaunele care urmează să fie instalate și aceste ancoraje ale centurilor corespund cerințelor Regulamentului nr.14, dacă este cazul cu derogarea prevăzută la punctul 7.4.

7. CERINȚE PENTRU INSTALAREA SCAUNELOR ÎNTR-UN TIP DE VEHICUL

7.1.

Toate scaunele instalate cu fața în direcția de mers se omologhează conform cerințelor de la punctul 5 din prezentul regulament și respectă următoarele condiții:

7.1.1.

înălțimea de referință a scaunului este de minimum 1 m; și

7.1.2.

punctul H al scaunului situat imediat în spate se află cu cel mult 72 mm mai sus față de punctul H al scaunului în cauză sau, dacă scaunul din spate are punctul H mai înalt cu mai mult de 72 mm, atunci scaunul în cauză se supune încercării și se omologhează pentru instalarea în această poziție.

7.2.

Dacă omologarea se face conform apendicelui 1, se aplică încercările 1 și 2, cu următoarele excepții:

7.2.1.

încercarea 1 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranță (de exemplu, nu există un scaun cu fața în direcția de mers chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.2.2.

încercarea 2 nu se aplică:

7.2.2.1.

dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranță fixată; sau

7.2.2.2.

dacă scaunul din spate este dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care respectă pe deplin cerințele Regulamentului nr. 14 (fără derogare); sau

7.2.2.3.

dacă scaunul corespunde cerințelor de la apendicele 6 la prezentul regulament.

7.3.

Dacă omologarea se face conform apendicelor 5 și 6, se aplică toate încercările cu excepția următoarelor:

7.3.1.

încercarea prevăzută la apendicele 5 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranță (adică nu există un scaun orientat în direcția de mers chiar în spatele scaunului supus încercării).

7.3.2.

încercarea prevăzută la apendicele 6 nu se aplică:

7.3.2.1.

dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centura de siguranță fixată; sau

7.3.2.2.

dacă scaunul din spate este dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care corespund pe deplin Regulamentului nr. 14 (fără derogare).

8. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de asigurare a conformității producției trebuie să fie în conformitate cu cele stipulate la apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu următoarele cerințe:

8.1.	scaunele și/sau vehiculele omologate în temeiul prezentului regulament trebuie construite astfel încât să fie conforme cu tipul omologat, prin respectarea cerințelor stabilite la punctele 5, 6 și 7 de mai sus;

8.2.	pentru a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 8.1, trebuie efectuate controale adecvate ale producției. În acest caz, controale adecvate înseamnă verificarea dimensiunilor produsului, precum și a existenței unor proceduri de control eficace al calității produselor;

8.3.

autoritățile competente care acordă omologarea de tip pot verifica oricând conformitatea metodelor aplicabile fiecărei unități de producție și pot efectua, pe eșantioane, orice încercare considerată necesară, aleasă dintre încercările efectuate în vederea omologării. Frecvența normală a acestor verificări trebuie să fie de o dată pe an.

9. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1.	În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele enunțate mai sus, omologarea acordată pentru un tip de scaun și/sau un tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă.

9.2.

Dacă o parte contractantă care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o inițial, ea notifică celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

10. MODIFICAREA ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII TIPULUI DE SCAUN ȘI/SAU TIPULUI DE VEHICUL

10.1.

Orice modificare a tipului de scaun și/sau tipului de vehicul trebuie notificată serviciului administrativ care a omologat tipul de scaun și/sau tipul de vehicul. Departamentul poate să:

10.1.1.

considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, scaunul și/sau vehiculul rămân(e) conform cu cerințele stabilite; sau

10.1.2.

solicite un raport de încercare suplimentar de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, specificând modificările, se comunică prin procedura specificată în articolul 4.4. de mai sus părților la Acordul de punere în aplicare a prezentului regulament.

10.3.

Autoritatea competentă care a emis prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru o astfel de prelungire și să informeze celelalte părți participante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare, conform modelului din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

11. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul omologării încetează complet producția unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta va informa autoritatea care a acordat omologarea. În cazul în care deținătorul omologării oprește definitiv producția unui dispozitiv omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze cu privire la aceasta autoritatea care a acordat omologarea, care, la rândul său, trebuie să notifice celelalte părți contractante la acord care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare conformă cu modelul din anexa 1 și/sau anexa 2 la prezentul regulament.

12. DISPOZIȚII TRANZITORII

12.1.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 01 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, modificat de seria 01 de amendamente.

12.2.

Începând cu 1 octombrie 1999 în cazul vehiculelor din categoria M2 cu masa maximă de cel mult 3 500 kg și începând cu a șaisprezecea zi de la intrarea în vigoare a seriei 01 de amendamente la prezentul regulament în cazul vehiculelor din categoria M3, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria de amendamente 01.

12.3.

Începând cu 1 octombrie 2001 în cazul vehiculelor din categoria M2 cu masa maximă de cel mult 3 500 și începând cu 1 octombrie 1999 în cazul vehiculelor din categoria M3, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor care nu au fost acordate în conformitate cu seria 01 de amendamente la prezentul regulament.

13. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită certificatele privind omologarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării emise în alte țări.

(1) În conformitate cu anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2, modificat ultima dată prin Modif.4.

(2) Specificațiile tehnice și schemele detaliate ale HYBRID III, care corespund principalelor măsuri ale unui locuitor din Statele Unite, de sex masculin, din al cincizecilea centil, precum și specificațiile privind reglajul său pentru această probă, sunt depuse la Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite și pot fi consultate la cerere la secretariatul Comisiei Economice pentru Europa, Palatul Națiunilor, Geneva, Elveția.

(3) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (liber), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (liber), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (liber), 34 pentru Bulgaria, 35 (liber), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (liber), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (liber), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de către statele membre care utilizează marca lor proprie CEE), 43 pentru Japonia, 44 (liber), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaysia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (liber) și 56 pentru Muntenegru. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

Apendicele 1

Metode de încercare a scaunelor conform punctului 5 Și/sau a ancorajelor conform punctului 6.1.2

1. Cerințe

1.1. Încercările urmăresc să determine:

1.1.1.

dacă ocupantul (ocupanții) scaunului este (sunt) corect ținut (ținuți) pe loc de scaunul (scaunele) din fața lui (lor) și/sau prin utilizarea unei centuri de siguranță;

1.1.1.1.

Se consideră că cerința menționată este satisfăcută dacă deplasarea înainte a oricărei părți a trunchiului și a capului manechinului nu trece dincolo de planul vertical transversal situat la 1,6 m față de punctul R al scaunului auxiliar.

1.1.2.

dacă ocupantul (ocupanții) nu suferă vătămări grave;

1.1.2.1.

Se consideră că prezenta cerință este satisfăcută dacă sunt îndeplinite următoarele criterii de acceptabilitate biomecanică pentru manechinul utilizat, determinate în conformitate cu apendicele 4, și anume:

1.1.2.1.1.

criteriul de acceptabilitate pentru cap (HAC) este mai mic de 500;

1.1.2.1.2.

criteriul de acceptabilitate pentru torace (ThAC) este mai mic de 30g, cu excepția intervalelor de timp care totalizează mai puțin de 3 ms (g = 9,81 m/s2);

1.1.2.1.3.

criteriul de acceptabilitate pentru femur (FAC) este mai mic de 10 kN și valoarea de 8 kN nu este depășită pe intervale de timp care totalizează mai mult de 20 ms.

1.1.3.

dacă scaunul și dispozitivele de prindere ale scaunului sunt suficient de rezistente;

1.1.3.1.

Se consideră că prezenta cerință este satisfăcută dacă:

1.1.3.1.1.

nici o componentă a scaunului, a dispozitivelor de ancorare sau a accesoriilor nu se desprinde complet în timpul încercării;

1.1.3.1.2.

scaunul rămâne bine ancorat, chiar dacă unul sau mai multe dintre dispozitivele de ancorare se desprind parțial și toate sistemele de blocare rămân blocate pe toată durata încercării;

1.1.3.1.3.

după încercare, nici o componentă a structurii scaunului sau accesoriilor nu prezintă fracturi sau muchii sau colțuri ascuțite care pot să provoace vătămări ale corpului.

1.2. Toate piesele care constituie o parte a spătarului scaunului sau accesoriile acestuia sunt de așa natură încât nu riscă să provoace vătămări ale pasagerului în timpul impactului. Se consideră că prezenta cerință este îndeplinită, dacă oricare dintre componentele care pot veni în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm prezintă o rază de curbură de cel puțin 5 mm.

1.2.1.

Dacă orice componentă a pieselor sau accesoriilor susmenționate este realizată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A pe un suport rigid, cerințele stabilite la punctul 1.2 se aplică doar suportului rigid.

1.2.2.

Componentele spătarului scaunului, precum dispozitivele de reglare pentru scaun și accesoriile, nu se supun nici unei cerințe de la punctul 1.2 dacă, în poziția de repaus, sunt situate sub un plan orizontal situat la 400 mm deasupra planului de referință, chiar dacă ocupantul ar putea să vină în contact cu acestea.

2. Pregătirea scaunului care urmează să fie supus încercării

2.1. Scaunul care urmează să fie supus încercărilor se montează:

2.1.1.

fie pe o platformă de încercare reprezentativă pentru șasiul vehiculului;

2.1.2.

fie pe o platformă rigidă de încercare.

2.2. Ancorajul de pe platforma de încercare prevăzut pentru scaunul (scaunele) de încercat este identic cu sau are aceleași caracteristici ca acela utilizat în vehiculul (vehiculele) pentru care scaunul este proiectat.

2.3. Scaunul care urmează să fie supus încercării este complet, incluzând întreaga tapițerie și accesoriile. Dacă scaunul este prevăzut cu masă, aceasta trebuie să fie pliată.

2.4. Dacă scaunul este reglabil pe direcția laterală, el trebuie poziționat la extinderea maximă.

2.5. Dacă spătarul este reglabil, el trebuie fixat astfel încât înclinația rezultată a torsului manechinului utilizat pentru determinarea punctului H și unghiul real al torsului în pozițiile pe scaun din autovehicul să fie cât mai apropiate de cele recomandate de constructor pentru o utilizare normală sau, în absența oricărei recomandări speciale din partea constructorului, cât mai apropiate de unghiul de 25 ° spre spate, în raport cu verticala.

2.6 Dacă pe spătarul scaunului este montată o tetieră cu înălțimea reglabilă, aceasta este așezată în cea mai joasă poziție.

2.7. Centurile de siguranță care aparțin unui tip omologat, în conformitate cu Regulamentul nr. 16, și montate pe ancoraje instalate în conformitate cu Regulamentul nr. 14 (inclusiv, dacă este cazul, cu derogările prevăzute la punctul 7.4 din Regulamentul nr. 14) se montează atât la scaunul auxiliar, cât și la scaunul care urmează să fie supus încercării.

3. Încercări dinamice

3.1. Încercarea 1

Platforma de încercare se montează pe un cărucior.

3.2. Scaunul auxiliar

Scaunul auxiliar poate fi de același tip cu scaunul supus încercării și se plasează în paralel cu și direct în spatele scaunului supus încercării. Cele două scaune se află la aceeași înălțime, reglate în mod identic și având o distanță de 750 mm între scaune.

3.2.1.

Dacă se utilizează un scaun auxiliar de un tip diferit, acest lucru se precizează în fișa de comunicare privind omologarea unui tip de scaun și conformitatea cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

3.3. Manechinul

3.3.1.

Manechinul se așază pe scaunul auxiliar fără centură de siguranță, astfel încât planul său de simetrie să corespundă planului de simetrie al locului pe scaun în cauză.

3.3.2.

Mâinile manechinului se sprijină pe coapse, cu coatele atingând spătarul; picioarele sunt întinse la maximum și, dacă este posibil, sunt dispuse în paralel; călcâiele ating podeaua.

3.3.3.

Fiecare manechin necesar se instalează pe un scaun conform procedurii următoare:

3.3.3.1.

manechinul se așează pe un scaun cât mai aproape de poziția dorită;

3.3.3.2.

se plasează o placă rigidă cu suprafața de 76 mm × 76 mm cât se poate de jos în fața torsului manechinului;

3.3.3.3.

placa se presează orizontal pe torsul manechinului cu o forță cuprinsă între 25 și 35 daN:

3.3.3.3.1.

torsul se trage înainte de umeri până la poziția verticală, apoi se lasă înapoi pe spătarul scaunului. Această operație se efectuează de două ori;

3.3.3.3.2.

fără ca torsul să se miște, se plasează capul într-o astfel de poziție încât platforma care susține instrumentele de măsură aflate în cap să fie orizontală și ca planul sagital median al capului să fie paralel cu cel al vehiculului.

3.3.3.4.

placa se scoate cu grijă;

3.3.3.5.

manechinul este deplasat înainte pe scaun și se repetă procedura de instalare descrisă mai sus;

3.3.3.6.

dacă este necesar, se corectează poziția membrelor inferioare;

3.3.3.7.

instrumentele de măsură instalate nu afectează în nici un fel deplasarea manechinului în timpul impactului;

3.3.3.8.

temperatura sistemului de instrumente de măsură se stabilizează înaintea încercării și se menține în limita posibilităților între 19 °C și 26 °C.

3.4. Simularea impactului

3.4.1.

Schimbarea de viteză totală a căruciorului care simulează impactul trebuie să fie între 30 și 32 km/h.

3.4.2.

Decelerarea sau, la cererea solicitantului, accelerarea căruciorului în timpul încercării dinamice la șoc este în conformitate cu dispozițiile din figura 1 de mai jos. Cu excepția intervalelor totalizând mai puțin de 3 ms, curba decelerării sau accelerării căruciorului ca funcție de timp se situează între curbele limită prezentate în figura 1.

3.4.3.

În plus, decelerarea sau accelerarea medie este cuprinsă între 6,5 și 8,5 g.

3.5. Încercarea 2

3.5.1.

Se repetă încercarea 1 cu un manechin așezat în scaunul auxiliar: manechinul poartă centura de siguranță reglată în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Numărul punctelor de ancorare a centurii de siguranță în scopul încercării 2 este precizat în fișa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun și conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

3.5.2.

Scaunul auxiliar este fie de același tip cu scaunul supus încercării, fie de un alt tip, aceste detalii fiind menționate în fișa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun și conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

3.5.3.

Dacă încercarea 2 se efectuează cu manechinul purtând o centură cu trei puncte de prindere și criteriile de vătămare nu sunt depășite, se consideră că scaunul auxiliar a îndeplinit cerințele referitoare la forțele de încercare statică și deplasarea dispozitivului de ancorare superior în timpul încercării specificate în regulamentul nr. 14 cu privire la această instalare.

Figura 1

Apendicele 2

Procedura de încercare privind ancorajele unui vehicul în conformitate cu punctul 6.1.1

1. Aparatura de încercare

1.1.	O structură rigidă suficient de reprezentativă pentru scaunul proiectat să fie utilizat în vehicul se fixează cu ajutorul mijloacelor de prindere (bolțuri, șuruburi etc.) furnizate de producător la părțile structurii care sunt supuse încercărilor.

1.2.

Dacă mai multe tipuri de scaun care diferă între ele în privința distanței dintre partea din față și din spate a picioarelor acestora pot fi montate pe același ancoraj, încercarea se realizează cu distanța dintre picioare reglată la cea mai mică valoare. Această distanță este menționată în certificatul de omologare.

2. Procedura de încercare

2.1.	Se aplică o forță F:

2.1.1.

la înălțimea de 750 mm deasupra planului de referință și pe linia verticală care conține centrul geometric al suprafeței mărginite de poligonul ale cărui vârfuri sunt diferitele de puncte de ancorare sau, dacă este cazul, de dispozitivele de ancorare extreme ale scaunului, cu ajutorul structurii rigide definite la punctul 1.1 de mai sus;

2.1.2.

în direcție orizontală și îndreptată spre fața vehiculului;

2.1.3.

cu o întârziere cât se poate de scurtă și o durată de cel puțin 0,2 s.

2.2.	Forța F se determină fie:

2.2.1.

cu ajutorul formulei: F = (5 000 ± 50) × i,

unde:

F este dată în N, iar i reprezintă numărul de locuri pe scaun ale scaunului pentru care urmează să fie omologate dispozitivele de ancorare supuse încercării, fie, la cererea producătorului;

2.2.2.

în conformitate cu sarcinile reprezentative măsurate în timpul încercărilor dinamice, conform descrierii din apendicele 1 la prezentul regulament.

Apendicele 3

MĂSURĂTORI DE EFECTUAT

1. Toate măsurătorile necesare se realizează cu ajutorul sistemelor de măsură conform specificațiilor din Standardul Internațional ISO 6487:1987 intitulat „Metode de măsurare pentru încercările la impact: Aparatură de măsurat”.

2. Testul dinamic

2.1. Măsurătorile care urmează să se efectueze pe cărucior

Se măsoară caracteristicile decelerării sau accelerării căruciorului, pornind de la decelerațiile sau accelerațiile măsurate pe cadrul rigid al căruciorului, cu sistemele de măsurare având un CFC de 60.

2.2. Măsurătorile care urmează să se efectueze pe manechin

Citirile instrumentelor de măsură se înregistrează prin canalele independente de date ale următorului CFC:

2.2.1.

Măsurătorile asupra capului manechinului

Accelerația triaxială rezultantă față de centrul de greutate (γr) (1) se măsoară cu un CFC de 600.

2.2.2.

Măsurătorile asupra toracelui manechinului

Accelerația rezultantă la centrul de greutate se măsoară cu un CFC de 180.

2.2.3.

Măsurătorile asupra femurul manechinului

Forța de compresie axială se măsoară cu un CFC de 600.

(1) Exprimată în g (= 9,81 m/s2), valoarea scalară este calculată cu următoarea formulă:

Formula

unde:

γl	=	valoarea accelerației longitudinale instantanee;
γv	=	valoarea accelerației verticale instantanee;
γt	=	valoarea accelerației transversale instantanee.

Apendicele 4

DETERMINAREA CRITERIILOR DE ACCEPTABILITATE

1. Criteriul de acceptabilitate pentru cap (HAC)

1.1.

Acest criteriu de vătămare (HAC) se calculează pe baza accelerației triaxiale rezultante măsurate conform apendicelui 3, punctul 2.1.1 cu ajutorul următoarei expresii matematice:

Formula

unde t1 și t2 reprezintă valori oarecare ale timpul de pe parcursul încercării, HAC fiind valoarea maximă pentru un interval t1-t2. Valorile pentru t1 și t2 se exprimă în secunde.

2. Criteriul de acceptabilitate pentru torace (ThAC)

2.1.	Acest criteriu se determină pe baza valorii absolute a accelerației rezultante, care se exprimă în g și se măsoară conform punctului 2.2.2 din apendicele 3 și a perioadei de accelerație, exprimate în ms.

3. Criteriul de acceptabilitate pentru femur (FAC)

Acest criteriu se determină pe baza forței de comprimare exprimate în kN, transmisă axial pe fiecare femur al manechinului și se măsoară conform punctului 2.2.3 din apendicele 3 și a duratei forței de comprimare, exprimate în ms.

Apendicele 5

CERINȚE ȘI PROCEDURI PRIVIND ÎNCERCĂRILE STATICE

1. Cerințe

1.1. Cerințele pentru scaunele supuse încercării conform prezentului apendice sunt de a determina:

1.1.1.

dacă ocupanții scaunului sunt reținuți în mod corect de scaunele din fața lor;

1.1.2.

dacă ocupanții scaunului nu sunt vătămați grav; și

1.1.3.

dacă scaunul și dispozitivele de prindere ale scaunului sunt suficient de rezistente.

1.2. Se consideră că cerințele de la punctul 1.1.1 de mai sus sunt îndeplinite dacă deplasarea maximă a punctului central de aplicare a fiecărei forțe specificate la punctul 2.2.1 măsurată în planul orizontal și în planul median longitudinal al locului pe scaun relevant nu depășește 400 mm.

1.3. Se consideră că cerințele de la punctul 1.1.2 de mai sus sunt îndeplinite dacă se întrunesc următoarele caracteristici:

1.3.1.

deplasarea maximă a punctului central de aplicare al fiecăreia dintre forțele specificate la punctul 2.2.1, măsurată conform descrierii de la punctul 1.2, nu este mai mică de 100 mm;

1.3.2.

deplasarea maximă a punctului central de aplicare al fiecăreia dintre forțele specificate la punctul 2.2.1, măsurată conform descrierii de la punctul 1.2, este de cel puțin 50 mm;

1.3.3.

toate piesele care constituie o parte a spătarului scaunului sau accesoriile acestuia sunt de așa natură încât nu pot să provoace vătămări ale pasagerului în timpul impactului. Se consideră că prezenta cerință este îndeplinită, dacă oricare dintre componentele care pot veni în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm prezintă o rază de curbură de cel puțin 5 mm;

1.3.4.

dacă orice componentă a pieselor sau accesoriilor susmenționate este realizată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A pe un suport rigid, cerințele stabilite la punctul 1.2 se aplică doar suportului rigid;

1.3.5.

componentele spătarului scaunului, precum dispozitivele de reglare pentru scaun și accesoriile, nu se supun nici unei cerințe de la punctul 1.3.3 dacă, în poziția de repaus, sunt situate sub un plan orizontal situat la 400 mm deasupra planului de referință, chiar dacă ocupantul ar putea să vină în contact cu acestea.

1.4. Se consideră că cerințele de la punctul 1.1.3 sunt îndeplinite dacă:

1.4.1.

nici o componentă a scaunului, a pieselor sau a accesoriilor sale nu se desprinde complet în timpul încercării;

1.4.2.

scaunul rămâne bine ancorat, chiar dacă unul sau mai multe dintre dispozitivele de ancorare se desprind parțial și toate sistemele de blocare rămân blocate pe toată durata încercării;

1.4.3.

după încercare, nici o componentă structurală a scaunului sau accesoriile nu prezintă nici o fractură sau muchii sau colțuri ascuțite care pot să provoace vătămări corporale.

2. Încercări statice

2.1. Aparatura de încercare

2.1.1.

Aceasta constă din suprafețe cilindrice cu raza de curbură egală cu 83 ± 3 mm și lățimea:

2.1.1.1.

cel puțin egală cu lățimea spătarului scaunului pentru fiecare loc pe scaun care urmează să fie încercat pentru partea superioară,

2.1.1.2.

egală cu 320 (– 0/+ 10 mm) pentru partea inferioară, după cum se prezintă în figura 1 din prezentul apendice.

2.1.2.

Suprafața care se sprijină pe componentele scaunului este realizată dintr-un material a cărui duritate nu este mai mică de 80 Shore A.

2.1.3.

Fiecare suprafață cilindrică este dotată cu cel puțin un traductor de forță capabil să măsoare forțele aplicate în direcția specificată la punctul 2.2.1.1.

2.2. Procedura de încercare

2.2.1.

Se aplică o forță de încercare de

Formula

N, cu ajutorul unui dispozitiv, în conformitate cu punctul 2.1 de mai sus, pe partea posterioară a scaunului, care corespunde fiecărui loc pe scaun al scaunului respectiv.

2.2.1.1.

Direcția de aplicare a forței este situată în planul median vertical al locului pe scaun în cauză; ea este orizontală și în sensul dinspre spatele spre fața scaunului.

2.2.1.2.

Direcția este situată la înălțimea H1, care este între 0,70 m și 0,80 m și deasupra planului de referință. Producătorul stabilește înălțimea exactă.

2.2.2.

Se aplică o forță de încercare de

Formula

N în mod simultan pe partea posterioară a scaunului corespunzătoare fiecărui loc pe scaun, în același plan vertical și în aceeași direcție la înălțimea H2, care este cuprinsă între 0,45 și 0,55 m deasupra planului de referință, cu ajutorul unui dispozitiv în conformitate cu punctul 2.1 de mai sus. Producătorul stabilește înălțimea exactă.

2.2.3.

Corpurile utilizate pentru încercare se mențin, pe cât posibil, în contact cu partea din spate a scaunului în timpul aplicării forțelor specificate la punctele 2.2.1 și 2.2.2 de mai sus. Ele se pot roti în plan orizontal.

2.2.4.

Dacă un scaun conține mai mult de un loc, forțele corespunzătoare fiecărui loc pe scaun se aplică simultan și există tot atâtea manechine superioare și inferioare câte locuri pe scaun.

2.2.5.

Poziția inițială a fiecărui loc pe scaun a fiecăruia dintre manechine se determină prin aducerea în contact a dispozitivelor de încercare cu scaunul, folosind o forță egală cu cel puțin 20 N.

2.2.6.

Forțele indicate la punctele 2.2.1 și 2.2.2 de mai sus se aplică cât se poate de repede și se mențin împreună la valoarea specificată, indiferent de deformare, timp de cel puțin 0,2 secunde.

2.2.7.

Dacă încercarea s-a realizat cu una sau mai multe forțe, dar nu cu toate forțele mai mari decât cele specificate la punctele 2.2.1 și 2.2.2 și dacă scaunul corespunde cerințelor, se consideră că încercarea are un rezultat pozitiv.

Figura 1

Aparat pentru încercarea statică

Apendicele 6

Caracteristici privind absorbȚia de energie ale părȚii posterioare a spătarelor scaunelor

Elementele părții posterioare a spătarelor situate în zona de referință, definită la punctul 2.21 din prezentul regulament, se verifică la cererea producătorului conform tuturor cerințelor privind absorbția energiei, stabilite în anexa 4 la Regulamentul nr. 21. În acest scop, toate accesoriile montate sunt supuse încercării în toate pozițiile de utilizare, cu excepția meselor care se consideră în poziție pliată.

2.	La această încercare se face referință în fișa de comunicare referitoare la omologarea unui tip de scaun conform cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament. Se anexează desenul reprezentând zona părții spătarului scaunului care a fost verificată prin încercarea de disipare a energiei.

ANEXA 1

COMUNICARE

[formatul maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

COMUNICARE

[formatul maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 3

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

1. Dispunerea mărcii de omologare în cazul unui vehicul

2. Dispunerea mărcii de omologare în cazul unui scaun

ANEXA 4

Procedură de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru poziȚiile de Ședere în autovehicule

1. SCOP

Procedura descrisă în prezenta anexă este folosită pentru stabilirea poziției punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru una sau mai multe poziții de ședere într-un autovehicul și pentru a verifica relația dintre datele măsurătorilor și specificațiile de proiectare furnizate de constructorul vehiculului (1).

2. DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

2.1.

„date de referință” înseamnă una sau mai multe dintre următoarele caracteristici ale poziției de ședere:

2.1.1.

punctul „H” și punctul „R” și relația dintre ele;

2.1.2.

unghiul real al trunchiului și unghiul prevăzut al trunchiului și relația dintre ele;

2.2.	„manechin tridimensional pentru determinarea punctului «H»” (manechin 3 DH) înseamnă dispozitivul folosit pentru determinarea punctelor „H” și a unghiurilor reale ale trunchiului. Acest dispozitiv este descris în apendicele 1 la prezenta anexă;

2.3.

„punctul «H» ” înseamnă centrul de pivotare între trunchiul și coapsa manechinului 3 DH instalat pe scaunul vehiculului în conformitate cu punctul 4 de mai jos. Punctul „H” este situat în centrul axei mediane a dispozitivului care se află între punctele de observare a punctului „H” situate pe fiecare parte a manechinului 3 DH. Punctul „H” corespunde teoretic punctului „R” (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos). După determinarea punctului „H” conform procedurii descrise la punctul 4, se consideră că el este fix față de structura scaunului și că se deplasează împreună cu aceasta atunci când scaunul este reglat;

2.4.	„punctul «R» ” sau „punctul de referință la șederea pe scaun” înseamnă un punct tehnic definit de către producătorul vehiculului pentru fiecare poziție de ședere pe scaun și stabilit conform sistemului de referință tridimensional;

2.5.	„linia trunchiului” înseamnă axa mediană a sondei manechinului 3 DH când sonda se află în poziția cea mai retrasă spre spate;

2.6.

„unghiul real al trunchiului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „H” și linia trunchiului, folosind cvadrantul unghiului spatelui al manechinului 3 DH. Unghiul real al trunchiului corespunde teoretic unghiului proiectat al trunchiului (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos);

2.7.	„unghiul prevăzut al trunchiului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „R” și linia trunchiului într-o poziție care corespunde poziției spătarului scaunului prevăzute de constructorul vehiculului;

2.8.

„planul central al ocupantului”(C/LO) înseamnă planul median al manechinului 3 DH așezat în fiecare poziție prevăzută; el este reprezentat de coordonata punctului „H” pe axa „Y”. Pentru scaunele individuale, planul median al scaunului coincide cu planul median al ocupantului. Pentru celelalte scaune, planul median al ocupantului este specificat de către constructor;

2.9.	„sistem de referință tridimensional” înseamnă un sistem astfel cum este descris în apendicele 2 la prezenta anexă;

2.10.

„punctele de reper” reprezintă repere fizice (găuri, suprafețe, semne sau crestături) pe caroseria vehiculului, astfel cum sunt definite de către constructor;

2.11.

„poziția vehiculului la măsurare” înseamnă poziția vehiculului astfel cum este definită de coordonatele punctelor de reper în sistemul de referință tridimensional.

3. CERINȚE

3.1. Prezentarea datelor

Pentru fiecare poziție de ședere pentru care sunt solicitate date de referință pentru a demonstra conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament, trebuie prezentate toate datele sau o selecție corespunzătoare a următoarelor date, sub forma indicată în apendicele 3 la prezenta anexă:

3.1.1.

coordonatele punctului „R” în raport cu sistemul de referință tridimensional;

3.1.2.

unghiul prevăzut al trunchiului;

3.1.3.

toate indicațiile necesare reglării scaunului (dacă este reglabil) până la poziția de măsurare stabilită la punctul 4.3 de mai jos.

3.2. Relația dintre datele măsurătorilor și specificațiile proiectate

3.2.1. Coordonatele punctului „H” și valoarea reală a unghiului trunchiului obținute prin procedura stabilită la punctul 4 de mai jos se compară cu coordonatele punctului „R”, respectiv cu unghiul prevăzut al trunchiului indicat de constructorul vehiculului.

3.2.2. Pozițiile relative ale punctelor „R” și „H” și relația dintre unghiul prevăzut al trunchiului și unghiul real al trunchiului se consideră satisfăcătoare pentru poziția de ședere în cauză dacă punctul „H”, astfel cum este definit prin coordonatele sale, se situează într-un pătrat cu latura de 50 mm cu laturi orizontale și verticale ale căror diagonale se intersectează în punctul „R” și dacă unghiul real al trunchiului diferă cu cel mult 5 ° față de unghiul prevăzut al trunchiului.

3.2.3. Dacă sunt întrunite aceste condiții, punctul „R” și unghiul prevăzut al trunchiului se folosesc pentru a demonstra conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament.

3.2.4. Dacă punctul „H” sau unghiul efectiv al trunchiului nu îndeplinește cerințele punctului 3.2.2 de mai sus, punctul „H” și unghiul efectiv al trunchiului se măsoară de încă două ori (în total de trei ori). Dacă rezultatele a două din aceste trei operații satisfac cerințele, se aplică condițiile de la punctul 3.2.3 de mai sus.

3.2.5. Dacă rezultatele a cel puțin două dintre cele trei operații descrise la punctul 3.2.4 de mai sus nu îndeplinesc cerințele punctului 3.2.2 de mai sus sau dacă nu pot fi verificate deoarece constructorul nu a pus la dispoziție informații referitoare la poziția punctului „R” sau la unghiul prevăzut al trunchiului, centrul de greutate al celor trei puncte măsurate sau media celor trei unghiuri măsurate se folosesc și se consideră ca fiind aplicabile în toate cazurile în care punctul „R” sau unghiul prevăzut al trunchiului este menționat în prezentul regulament.

4. PROCEDURA DE DETERMINARE A PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI REAL AL TRUNCHIULUI

4.1. Vehiculul trebuie precondiționat la o temperatură de 20 ± 10 °C, la latitudinea constructorului, pentru a se asigura faptul că materialul scaunului ajunge la temperatura camerei. Dacă pe scaunul care urmează a fi verificat nu s-a mai stat, atunci o persoană sau un dispozitiv de 70-80 kg se va așeza de două ori timp de câte un minut pentru a îndoi tapițeria și spătarul scaunului. La cererea constructorului, niciunul dintre ansamblurile scaunului nu se încarcă pentru o perioadă de cel puțin 30 de minute înainte de instalarea manechinului 3 DH;

4.2. Vehiculul trebuie să aibă asieta definită în conformitate cu alineatul 2.11 de mai sus.

4.3. Dacă este reglabil, scaunul trebuie fixat mai întâi în cea mai retrasă poziție normală de conducere sau de utilizare, conform indicațiilor constructorului vehiculului, luând în considerare doar reglarea longitudinală a scaunului, excluzând cursa scaunului utilizată în alte scopuri decât pozițiile normale pentru conducere sau utilizare. Dacă există alte moduri de reglare a scaunelor (vertical, unghiular, reglajul spătarului etc.), acestea se reglează în poziția specificată de către constructorul vehiculului. În cazul scaunelor cu suspensie, poziția verticală trebuie să fie fixată rigid corespunzător poziției normale de conducere specificate de către constructor.

4.4. Zona poziției de ședere cu care intră în contact manechinul 3 DH trebuie acoperită cu o țesătură de muselină de mărime suficientă și cu textura corespunzătoare, descrisă cdrept țesătură cu legătură pânză având 18,9 fire pe cm2 și cântărind 0,228 kg/m2 sau drept material tricotat sau nețesut cu caracteristici echivalente.

Dacă testul se efectuează cu un scaun în exteriorul vehiculului, podeaua pe care este așezat scaunul trebuie să aibă aceleași caracteristici esențiale (2) ca și podeaua vehiculului în care urmează a fi utilizat scaunul;

4.5. Ansamblul scaun și spate al manechinului 3 DH trebuie plasat în așa fel încât planul central al ocupantului (C/LO) să coincidă cu planul central al manechinului 3 DH. La solicitarea constructorului, manechinul 3 DH poate fi deplasat spre înăuntru față de C/LO dacă manechinul 3 DH este situat atât de mult în afară încât marginea scaunului nu permite echilibrarea manechinului 3 DH.

4.6. Garniturile pentru laba piciorului și piciorul inferior se atașează la suportul scaunului, fie individual, fie folosind bara T și garnitura pentru piciorul inferior. Dreapta care trece prin punctele de observare a punctului „H” trebuie să fie paralelă cu solul și perpendiculară pe planul median longitudinal al scaunului.

4.7. Poziția tălpilor și picioarelor manechinului 3 DH se reglează după cum urmează:

4.7.1. pozițiile de ședere determinate: șoferul și pasagerul din față de la margine.

4.7.1.1.

Atât ansamblul labelor picioarelor, cât și cel al picioarelor trebuie deplasate în față astfel încât labele picioarelor să aibă o poziție naturală pe podea, dacă este necesar, între pedale. Dacă este posibil, laba piciorului stâng trebuie așezată la aproximativ aceeași distanță de partea stângă a planului central al manechinului 3 DH ca și laba piciorului drept față de partea dreaptă a manechinului. Nivela care indică orientarea transversală a manechinului 3 DH se aduce la orizontală prin reglarea suportului scaunului, dacă este necesar, sau prin reglarea ansamblurilor labelor și picioarelor spre înapoi. Dreapta care trece prin punctele de observare a punctului „H” se menține perpendiculară pe planul median longitudinal al scaunului.

4.7.1.2.

Dacă piciorul stâng nu poate fi ținut paralel cu piciorul drept și laba piciorului stâng nu poate fi susținută de structură, se mișcă laba piciorului stâng până când este susținută. Punctele de observare se mențin aliniate;

4.7.2. pozițiile de ședere determinate: scaunele din spate de la margine.

În cazul scaunelor din spate sau al celor auxiliare, picioarele sunt așezate conform specificațiilor constructorului. Dacă labele picioarelor sunt așezate pe părți ale podelei situate la niveluri diferite, laba care intră prima în contact cu scaunul din față servește de referință, iar cealaltă se așază astfel încât nivela care determină orientarea transversală a scaunului să indice orizontala;

4.7.3. alte poziții de ședere determinate:

Se urmează procedura generală indicată la punctul 4.7.1 de mai sus, cu excepția faptului că labele picioarelor se așază conform specificațiilor constructorului vehiculului.

4.8. Se aplică greutățile piciorului inferior și coapsei și se echilibrează manechinul 3 DH.

4.9. Se înclină înainte suportul pentru spate până la opritorul din față și, cu ajutorul barei T, se îndepărtează de spătar manechinul 3 DH. Se repoziționează pe scaun manechinul 3 DH cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:

4.9.1.

dacă manechinul 3 DH tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură. Se permite manechinului 3 DH să alunece înapoi până când nu mai este necesară o sarcină orizontală de restricție spre înainte aplicată asupra barei T, și anume până când suportul scaunului intră în contact cu spătarul scaunului. Dacă este nevoie, se repoziționează piciorul inferior;

4.9.2.

dacă manechinul 3 DH nu tinde să alunece înapoi, se folosește procedura următoare. Se împinge înapoi manechinul 3 DH prin aplicarea unei sarcini orizontale dirijate spre spate asupra barei T până când suportul scaunului intră în contact cu spătarul scaunului (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă).

4.10. Se aplică o sarcină de 100 ± 10 N asupra ansamblului format din suportul și spatele manechinului 3 DH, la intersecția cvadrantului unghiului șoldului cu locașul barei T. Direcția de aplicare a sarcinii trebuie menținută de-a lungul dreptei care trece prin intersecția menționată anterior și un punct situat chiar deasupra locașului barei coapsei (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă). Ulterior se readuce cu atenție suportul pentru spate la spătarul scaunului. Pe întreaga durată a acestei proceduri trebuie să se lucreze cu atenție pentru a împiedica alunecarea spre înainte a manechinului 3 DH.

4.11. Se aplică greutățile feselor dreaptă și stângă și apoi, în mod alternativ, cele opt greutăți ale trunchiului. Se menține echilibrul manechinului 3 DH.

4.12. Se înclină spre înainte suportul pentru spate pentru a elimina presiunea asupra spătarului scaunului. Manechinul 3 DH se balansează lateral pe un arc de cerc de 10° (5° de fiecare parte a planului median vertical) pentru trei cicluri complete, în scopul eliminării oricărei frecări acumulate între manechinul 3 DH și scaun.

În timpul acțiunii de balansare, bara T a manechinului 3 DH poate avea tendința să se deplaseze față de alinierea orizontală și verticală specificate. Prin urmare, bara T trebuie reținută prin aplicarea unei sarcini laterale corespunzătoare în timpul mișcărilor de balansare. Reținerea barei T și balansarea manechinului 3 DH trebuie făcute cu atenție pentru a evita aplicarea unor sarcini exterioare necorespunzătoare pe direcție verticală sau pe direcția înainte și înapoi.

Labele picioarelor manechinului 3 DH nu trebuie legate sau ținute pe parcursul acestei etape. Dacă ele își schimbă poziția, se lasă pentru moment în acea poziție.

Se readuce cu atenție suportul pentru spate la spătarul scaunului și se verifică faptul că cele două nivele indică poziția zero. Dacă labele picioarelor și-au schimbat poziția în timpul operației de balansare a manechinului 3 DH, acestea trebuie repoziționate după cum urmează:

ca o posibilitate alternativă, se ridică de la podea, cât mai puțin posibil, fiecare labă a picioarelor, până când acestea nu se mai mișcă. În timpul acestei operațiuni, labele picioarelor se pot roti în mod liber și nu se aplică nicio sarcină pe direcția laterală sau înainte. În momentul în care fiecare labă a piciorului a fost reașezată în poziția de contact cu solul, călcâiul trebuie să fie în contact cu structura desemnată în acest scop;

se verifică nivela laterală cu bulă de aer pentru poziția zero; dacă este necesar, se aplică o sarcină laterală în partea de sus a suportului pentru spate, suficient de ridicată pentru a stabiliza pe scaun suportul pentru scaun al manechinului 3 DH.

4.13. În timp ce bara T este ținută fixă pentru a împiedica alunecarea spre înainte a manechinului 3 DH pe tapițeria scaunului, se procedează după cum urmează:

(a)	se readuce suportul pentru spate la spătarul scaunului;

(b)

în mod intermitent, se aplică și se înlătură o sarcină orizontală orientată înapoi, care nu depășește 25 N, asupra barei unghiului spatelui la o înălțime aproximativ corespunzătoare centrului greutăților trunchiului până când cvadrantul unghiului șoldului indică obținerea unei poziții stabile după încetarea aplicării sarcinii. Se procedează cu atenție pentru a evita aplicarea unor sarcini exterioare în jos sau lateral asupra manechinului 3 DH. Dacă este necesară o nouă echilibrare a manechinului 3 DH, se rotește suportul de spate spre înainte, se reechilibrează și se repetă procedura de la punctul 4.12;

4.14. Se efectuează toate măsurătorile:

4.14.1.

coordonatele punctului „H” se măsoară în raport cu sistemul de referință tridimensional;

4.14.2.

unghiul real al trunchiului se citește pe cvadrantul unghiului spatelui de pe manechinul 3 DH cu sonda în poziția maximă spre înapoi;

4.15. dacă se dorește o reinstalare a manechinului 3 DH, ansamblul scaunului trebuie să rămână neîncărcat pentru cel puțin 30 de minute înainte de reinstalare. Manechinul 3 DH nu se lasă încărcat pe structura scaunului mai mult decât timpul necesar efectuării verificării;

4.16. dacă scaunele de pe același rând pot fi considerate similare (banchete, scaune identice etc.), se determină doar un punct „H” și un „unghi real al trunchiului” pentru fiecare rând de scaune, manechinul 3 DH descris în apendicele 1 la prezenta anexă fiind așezat într-un loc considerat reprezentativ pentru rândul respectiv. Acest loc este:

4.16.1.

în cazul rândului din față, scaunul conducătorului auto;

4.16.2.

în cazul rândului sau rândurilor din spate, un scaun de la margine.

(1) În orice poziție de ședere, alta decât cea din locurile din față, în care punctul „H” nu poate fi determinat folosind manechinul tridimensional pentru determinarea punctului „H” sau alte proceduri, punctul „R” indicat de constructor poate fi luat drept referință de autoritățile competente, dacă acestea consideră necesar.

(2) Unghiul de înclinație, diferența de înălțime la montarea pe soclu, textura suprafeței etc.

Apendicele 1

Descrierea manechinului tridimensional pentru determinarea punctului „H” (1)

(MANECHIN 3 DH)

1. Suporturi pentru spate și pentru scaun

Suporturile pentru spate și pentru scaun sunt construite din plastic armat și metal; ele imită trunchiul și coapsa umană și sunt articulate mecanic în punctul „H”. Pentru măsurarea unghiului real al trunchiului, pe sonda articulată în punctul „H” se montează un cvadrant. O tijă reglabilă a coapsei, atașată la suportul scaunului, stabilește linia mediană a coapsei și servește drept linie de referință pentru cvadrantul unghiului șoldului.

2. Elementele corpului și picioarelor

Segmentele părților inferioare ale picioarelor sunt conectate la ansamblul suportului pentru scaun prin capetele barei T care intră în contact cu genunchii și care sunt extensii laterale ale barei ajustabile corespunzătoare coapselor. În segmentele părților inferioare ale picioarelor se încorporează cvadranți pentru măsurarea unghiurilor genunchilor. Ansamblurile pantofilor și labelor picioarelor sunt calibrate pentru măsurarea unghiului labelor picioarelor. Două nivele cu bulă de aer orientează dispozitivul în spațiu. Greutățile corpului sunt plasate în centrele de greutate corespunzătoare pentru a obține o apăsare a scaunului echivalentă cu cea produsă de un bărbat de 76 kg. Toate articulațiile manechinului 3 DH trebuie verificate pentru a se asigura că se mișcă liber, cu o frecare neglijabilă.

Figura 1

Denumirile elementelor manechinului 3 DH

Figura 2

Dimensiunile elementelor manechinului 3 DH și distribuția sarcinilor

(1) Pentru detalii legate de construcția manechinului 3 DH, a se vedea Society of Automobile Engineers (SAE), 400 Commonwealth Drive, Warrendale, Pennsylvania 15096, United States of America.

Manechinul corespunde celui descris în standardul ISO 6549–1980.

Apendicele 2

SISTEMUL DE REFERINȚĂ TRIDIMENSIONAL

1.	Sistemul de referință tridimensional este definit de trei planuri ortogonale stabilite de producătorul vehiculului (a se vedea figura) (1).

2.	Asieta vehiculului este stabilită prin plasarea vehiculului pe suprafața de susținere, astfel încât coordonatele punctelor de reper să corespundă valorilor indicate de constructor.

3.	Coordonatele punctelor „R” și „H” sunt stabilite în raport cu punctele de reper definite de constructorul vehiculului.

Figură

Sistemul de referință tridimensional

(1) Sistemul de referință corespunde standardului ISO 4130, 1978.

Apendicele 3

DATE DE REFERINȚĂ PRIVIND POZIȚIILE DE ȘEDERE

1. Codificarea datelor de referință

Datele de referință sunt enumerate consecutiv pentru fiecare poziție de ședere. Pozițiile de ședere sunt identificate printr-un cod format din două caractere. Primul caracter este o cifră arabă și desemnează rândul de scaune, numărând din față spre spatele vehiculului. Al doilea caracter este o majusculă care desemnează poziția într-un rând, privind în sensul deplasării înainte a vehiculului; se folosesc următoarele litere:

L	=	stânga
C	=	centru
R	=	dreapta

2. Descrierea asietei vehiculului

2.1. Coordonatele punctelor de reper

X …

Y …

Z …

3. Lista datelor de referință

3.1. Poziție de ședere: …

3.1.1. Coordonatele punctului „R”

X …

Y …

Z …

3.1.2. Unghiul prevăzut al trunchiului: …

3.1.3. Indicații pentru reglarea scaunului (1)

orizontal: …

vertical: …

unghiular: …

unghiul trunchiului: …

Observație: Datele de referință pentru poziții de ședere adiționale se trec pe listă la punctele 3.2, 3.3 etc.

(1) A se tăia mențiunile necorespunzătoare.

30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/46

Doar textele originale ale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare a prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 87 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme cu privire la omologarea lămpilor pentru circulație diurnă pentru autovehicule

Încorporează întregul text valabil până la:

Suplimentul 14 la versiunea inițială a regulamentului – Data intrării în vigoare: 24 octombrie 2009

Rectificarea 1 la Revizuirea 2 – Data intrării în vigoare: 11 noiembrie 2009

CONȚINUT

REGULAMENT

1.	Domeniu de aplicare

Definiții

3.	Cerere de omologare

Marcaje

Omologare

6.	Specificații generale

7.	Intensitatea luminii

8.	Suprafață aparentă

9.	Culoarea luminii

10.	Procedura de încercare

11.	Încercarea rezistenței la căldură

12.	Modificări ale unui tip de lampă pentru circulație diurnă și prelungirea omologării

13.	Conformitatea producției

15.	Încetarea definitivă a producției

14.	Sancțiuni pentru neconformitatea producției

16.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare privind omologarea, prelungirea, refuzul ori retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de lampă pentru circulație diurnă în conformitate cu Regulamentul nr. 87

Anexa 2 –

Exemplu de amplasament al mărcii de omologare

Anexa 3 –

Măsurători fotometrice

Anexa 4 –

Cerințe minime privind conformitatea cu procedurile de control al producției

Anexa 5 –

Cerințe minime privind eșantionarea de către un inspector

Anexa 6 –

Unghiuri minime necesare pentru repartiția spațială a luminii

1. DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică lămpilor pentru circulație diurnă pentru vehiculele din categoriile L, M, N și T (1).

2. DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.	„lampă pentru circulație diurnă” înseamnă o lampă spre față utilizată pentru ca vehiculul să fie mai ușor vizibil pe parcursul utilizării acestuia în timpul zilei;

2.2.	pentru prezentul regulament se aplică definițiile din Regulamentul nr. 48 și din seriile de amendamente ale acestuia, în vigoare la data depunerii cererii pentru omologarea de tip:

2.3.

„lămpi pentru circulație diurnă de diferite tipuri” desemnează lămpile care prezintă diferențe în următoarele aspecte esențiale:

(a)	denumirea sau marca comercială;

(b)	caracteristicile sistemului optic (nivelurile de intensitate, unghiurile de distribuție a luminii, categoria de lampă cu filament, modulul de sursă de lumină etc.).

Schimbarea culorii lămpii cu filament sau a oricărui alt filtru nu reprezintă o schimbare a tipului.

2.4.	Trimiterile făcute în prezentul regulament la lampa (lămpile) cu filament standard (etalon) și la Regulamentul nr. 37 fac referință la Regulamentul nr. 37 și la seria de amendamente ale acestuia, în vigoare la data efectuării cererii pentru omologarea de tip.

3. CERERE DE OMOLOGARE

3.1. Cererea de omologare se depune de către deținătorul denumirii sau mărcii comerciale sau de către reprezentantul autorizat al acestuia.

La alegerea solicitantului se precizează, de asemenea, faptul că dispozitivul poate fi montat pe vehicul în mai mult de o singură poziție sau într-un câmp de poziții în raport cu planurile de referință ale vehiculului și cu solul sau poate fi rotit în jurul axei sale de referință; pozițiile diferite sunt indicate de către solicitant în fișa de comunicare.

3.2. Pentru fiecare tip de lampă pentru circulația diurnă, cererea este însoțită de următoarele:

3.2.1.

desene (trei exemplare), suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului și indicând poziția (pozițiile) geometrică (geometrice) de montare a lămpii pentru circulație diurnă pe vehicul, axa de observare care trebuie luată ca axă de referință în încercări (unghi orizontal H = 0°, unghi vertical V = 0°) și punctul care trebuie luat ca centru de referință în încercări; precum și suprafața iluminată,

3.2.2.

o descriere tehnică succintă care precizează, în special, cu excepția lămpilor cu surse de lumină neînlocuibile:

(a)	categoria sau categoriile de lămpi cu filament recomandate; categoria de lămpi cu filament trebuie să fie una dintre cele cuprinse în Regulamentul nr. 37 și în seria de amendamente ale acestuia, în vigoare la data efectuării cererii pentru omologarea de tip; și/sau

(b)	codul de identificare a modulului de sursă de lumină;

3.2.3.

două lămpi.

4. MARCAJE

Lămpile pentru circulație diurnă transmise spre omologare trebuie:

4.1. să prezinte pe far denumirea sau marca comercială a solicitantului; marcajul trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters;

4.2. cu excepția dispozitivelor cu surse de lumină neînlocuibile, acestea trebuie să conțină marcaje perfect lizibile și care nu pot fi șterse, indicând:

(a)	categoria sau categoriile de lămpi cu filament recomandate; și/sau

(b)	codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină.

4.3. în cazul lămpilor cu dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină și/sau cu surse de lumină neînlocuibile și/sau cu modul(e) de sursă de lumină, să includă specificarea tensiunii nominale din seria de tensiune și a puterii nominale maxime;

4.4. să furnizeze spațiu corespunzător pentru marca de omologare și pentru simbolurile suplimentare menționate la punctul 5.2. de mai jos; spațiul este ilustrat în desenele la care face referire punctul 3.2.1. de mai sus.

4.5. În cazul lămpilor cu modul(e) de sursă de lumină, modulul (modulele) de sursă de lumină trebuie să conțină:

4.5.1.

denumirea sau marca comercială a solicitantului; marcajul trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters;

4.5.2.

codul specific de identificare a modulului; marcajul trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters. Codul specific de identificare trebuie să conțină literele de început „MD” pentru „MODUL”, urmate de marca de omologare, fără cerc, astfel cum se recomandă la punctul 5.2.1.1 de mai jos și, în cazul în care sunt utilizate module de sursă de lumină diferite, urmate de simboluri sau caractere suplimentare; codul specific de identificare este indicat în desenele menționate la punctul 3.2.1 de mai sus.

Nu este necesar ca marca de omologare să fie identică cu cea de pe lampa în care este utilizat modulul, însă ambele marcaje trebuie să provină de la același solicitant;

4.5.3.

marcajul tensiunii și puterii nominale.

4.6. Lămpile care funcționează la alte tensiuni decât tensiunile nominale de 6 V, 12 V și, respectiv, 24 V prin aplicarea unui dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină care nu face parte din lampă, trebuie să poarte, de asemenea, un marcaj care să denote tensiunea nominală secundară.

4.7. Dispozitivul electronic de comandă a sursei de lumină care face parte din lampă, dar nu și din carcasă, trebuie să conțină denumirea și numărul de identificare a fabricantului.

5. OMOLOGARE

5.1. Generalități

5.1.1. În cazul în care cele două lămpi prezentate în conformitate cu punctul 3.2.3 de mai sus îndeplinesc dispozițiile prezentului regulament, se acordă omologarea.

5.1.2. În cazul în care lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc respectă cerințele mai multor regulamente anexate la Acordul din 1958, se poate aplica o singură marcă de omologare internațională cu condiția ca lămpile să nu fie grupate, combinate sau încorporate reciproc cu una sau mai multe lămpi care nu îndeplinesc cerințele regulamentelor în cauză.

5.1.3. Fiecărui tip de vehicul omologat îi este atribuit un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00 pentru regulamentul în versiunea inițială) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui numărul respectiv unui alt tip de lampă reglementată de prezentul regulament.

5.1.4. Notificarea omologării, prelungirii, refuzului ori retragerii omologării sau a încetării definitive a producției unui tip de lampă în conformitate cu prezentul regulament este comunicată părților la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui fișe conform cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

5.1.5. Orice lampă conformă cu tipul aprobat în temeiul prezentului regulament conține, pe lângă marcajele menționate la punctul 4.4 de mai sus, o marcă de omologare în conformitate cu punctele 5.2 și 5.3 de mai jos.

5.1.6. Marca și simbolurile menționate la punctul 5.2 trebuie să fie perfect lizibile și să nu poată fi șterse chiar și atunci când lampa este montată pe vehicul.

5.2. Compoziția mărcii de omologare

Marca de omologare este compusă din:

5.2.1.

un marcaj de omologare internațională, care conține:

5.2.1.1.

un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul distinctiv atribuit țării care a acordat omologarea (2);

5.2.1.2.

un număr de omologare;

5.2.2.

simbolul suplimentar „RL”.

5.2.3.

Primele două cifre ale numărului de omologare care indică seria de amendamente în vigoare la data emiterii omologării pot fi marcate în apropierea simbolurilor suplimentare menționate mai sus.

5.3. Amplasamentul mărcii de omologare

5.3.1. Lămpi independente

Anexa 2 la prezentul regulament oferă un exemplu de amplasament al mărcii de omologare (figura 1), împreună cu simbolurile suplimentare menționate mai sus.

5.3.2. Lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc

5.3.2.1. În cazul în care lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc respectă cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o singură marcă de omologare internațională, compusă din litera „E” încadrată într-un cerc, urmată de numărul distinctiv atribuit țării care a acordat omologarea și de numărul de omologare. Marca de omologare poate fi amplasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, cu condiția:

5.3.2.1.1.

de a fi vizibilă după montarea lămpilor.

5.3.2.1.2.

ca nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

5.3.2.2. Simbolul de identificare pentru fiecare lampă corespunzător fiecărui regulament în temeiul căruia s-a acordat omologarea, împreună cu seria de amendamente corespunzătoare care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în cauză în momentul emiterii omologării și, după caz, săgeata recomandată se marchează:

5.3.2.2.1.

fie pe suprafața luminoasă corespunzătoare;

5.3.2.2.2.

fie pe un grup, astfel încât să poată fi clar identificate fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc.

5.3.2.3. Dimensiunile elementelor constitutive ale unei singure mărci de omologare nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime specificate pentru cele mai mici mărci individuale de către regulamentul în temeiul căruia s-a acordat omologarea.

5.3.2.4. Fiecărui tip de dispozitiv omologat îi este atribuit un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr de omologare altui tip de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc reglementate de prezentul regulament.

5.3.2.5. Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de amplasament al mărcilor de omologare pentru lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc (figura 2), împreună cu toate simbolurile suplimentare menționate mai sus.

5.3.3. Lămpi încorporate reciproc cu alte lămpi al căror dispersor poate fi utilizat pentru alte tipuri de dispozitive

Sunt aplicabile dispozițiile prevăzute la punctul 5.3.2 de mai sus.

5.3.3.1. De asemenea, în cazurile în care se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferitele mărci de omologare corespunzătoare diferitelor tipuri de faruri sau ansambluri de lămpi, cu condiția ca pe carcasa lămpii, chiar dacă aceasta nu poate fi separată de dispersor, să fie disponibil spațiul descris la punctul 4.4 de mai sus și să fie aplicate mărcile de omologare aferente funcțiilor efective.

În cazul în care diverse tipuri de dispozitive sunt echipate cu aceeași carcasă, aceasta din urmă poate să aibă aplicate diferitele mărci de omologare.

5.3.3.2. Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de amplasament al mărcilor de omologare referitoare la cazul de mai sus (figura 3).

6. SPECIFICAȚII GENERALE

6.1. Fiecare lampă îndeplinește dispozițiile enunțate la punctele de mai jos.

6.2. Lămpile pentru circulație diurnă sunt astfel proiectate și fabricate încât, în timpul utilizării normale și în pofida vibrațiilor la care pot fi supuse în consecință, continuă să funcționeze în mod satisfăcător și să păstreze caracteristicile menționate în prezentul regulament.

6.3. În cazul modulelor de sursă de lumină, se verifică dacă:

6.3.1.

Proiectarea modulului (modulelor) de sursă de lumină se realizează astfel încât:

(a)	fiecare modul de sursă de lumină să poată fi montat exclusiv în poziția desemnată și corectă și să poată fi îndepărtat doar prin utilizarea unui (unor) instrument(e);

(b)	în cazul în care există mai mult de un singur modul de sursă de lumină utilizat în lăcașul pentru dispozitiv, modulele de sursă de lumină care au caracteristici diferite nu pot fi schimbate între ele în interiorul aceluiași lăcaș al dispozitivului.

6.3.2.

Modulul (modulele) de sursă de lumină trebuie să nu poată fi falsificat(e).

6.4. Modulul de sursă de lumină

6.4.1. Construcția modulului (modulelor) de sursă de lumină este realizată astfel încât chiar și atunci când acesta (acestea) se află în întuneric să nu poată fi fixat(e) în nicio altă poziție decât cea corectă.

6.4.2. Modulul (modulele) de sursă de lumină trebuie să nu poată fi falsificat(e).

6.5. În cazul lămpii (lămpilor) cu filament care pot fi înlocuite:

6.5.1.

Orice categorie sau categorii de lampă (lămpi) cu filament omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 37 pot fi utilizate, cu condiția să nu fie prevăzută nicio restricție privind utilizarea în Regulamentul nr. 37 și în seria de amendamente ale acestuia, în vigoare la data depunerii cererii pentru omologarea de tip.

6.5.2.

Construcția dispozitivului este realizată astfel încât lampa cu filament să nu poată fi fixată în nicio altă poziție decât cea corectă.

6.5.3.

Suportul lămpii cu filament este în conformitate cu caracteristicile furnizate în Publicația nr. 60061 a CEI. Este aplicabilă fișa de date a titularului omologării corespunzătoare categoriei de lămpi cu filament utilizată.

7. INTENSITATEA LUMINII

7.1. Intensitatea luminii emise de fiecare lampă trebuie să fie cel puțin egală cu 400 cd în axa de referință.

7.2. În afara axei de referință, în interiorul câmpurilor unghiulare definite în schemele din anexa 6 la prezentul regulament, intensitatea luminii emise de fiecare lampă trebuie:

7.2.1.

în fiecare direcție corespunzătoare punctelor din schema de repartiție standard a luminii reprezentată în anexa 3 din prezentul regulament, să fie cel puțin egală cu minimul specificat la punctul 7.1 de mai sus, multiplicat cu procentajul care figurează în schema menționată mai sus corespunzătoare direcției respective; și

7.2.2.

să nu depășească 1 200 cd în nicio direcție a spațiului din care poate fi observată lampa.

7.3. În plus, în interiorul câmpului definit în schema de la anexa 6, intensitatea luminii emise trebuie să fie cel puțin egală cu 1,0 cd.

7.4. În cazul în care o lampă conține mai multe surse de lumină, aceasta respectă intensitatea minimă recomandată în momentul în care oricare dintre sursele de lumină cedează, iar în cazul în care toate sursele de lumină sunt aprinse, intensitatea maximă trebuie să rămână constantă.

Un grup de surse de lumină, conectate astfel încât funcționarea nesatisfăcătoare a uneia dintre acestea le pune pe celelalte în imposibilitatea de a mai emite lumină, se consideră sursă unică.

8. SUPRAFAȚĂ APARENTĂ

Suprafața aparentă din direcția axei de referință a lămpii trebuie să aibă cel puțin 25 cm2 și să nu depășească 200 cm2.

9. CULOAREA LUMINII

Culoarea luminii este albă. Aceasta este măsurată în conformitate cu dispozițiile menționate la punctul 10 de mai jos.

10. PROCEDURA DE ÎNCERCARE

10.1. Toate măsurătorile, fotometrice și colorimetrice, sunt efectuate cu ajutorul unei lămpi cu filament incolore din categoria destinată dispozitivului, tensiunea de alimentare fiind reglată pentru a emite fluxul luminos normal prescris pentru categoria respectivă de lămpi, atunci când aceasta nu este furnizată de un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină.

10.2. În cazul unui sistem care utilizează un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină care face parte din lampă (3), toate măsurătorile, fotometrice și colorimetrice, sunt efectuate prin aplicarea la bornele lămpii a unei tensiuni de 6,75 V, 13,5 V sau, respectiv, de 28,0 V.

10.3. În cazul sistemelor care utilizează un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină care nu face parte din lampă, la bornele lămpii se aplică tensiunea declarată de către fabricant. Laboratorul de încercări solicită fabricantului dispozitivul de comandă a sursei de lumină necesar pentru a alimenta sursa de lumină și pentru verificarea funcțiilor ei corespunzătoare. Tensiunea aplicată lămpii se notează în fișa de comunicare din anexa 1 la prezentul regulament.

10.4. În cazul oricărei lămpi pentru circulație diurnă, cu excepția celor echipate cu lămpi cu filament, intensitățile luminoase, măsurate după un minut și, respectiv, 30 minute de funcționare, respectă cerințele minime și maxime. Distribuția intensității luminii după un minut de funcționare poate fi extrasă din distribuția luminii după 30 minute de funcționare a dispozitivului aplicând la fiecare punct de verificare rata intensităților măsurate la punctul HV după unul și, respectiv, 30 minute de funcționare.

10.5. Se determină limitele suprafeței aparente în direcția axei de referință aparținând unui dispozitiv de semnalizare luminoasă.

11. ÎNCERCAREA PRIVIND REZISTENȚA LA CĂLDURĂ

11.1. Lampa este supusă unei funcționări continue timp de o oră, după o perioadă de reîncălzire de 20 de minute. Temperatura mediului ambiant este de 23 °C ± 5°. Lampa cu filament utilizată este din categoria prescrisă și este alimentată de un curent cu o tensiune care să permită ca puterea medie specificată să fie generată la tensiunea de încercare corespunzătoare. Cu toate acestea, în cazul lămpilor echipate cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament sau altele), încercarea se efectuează cu ajutorul surselor de lumină din interiorul dispozitivului, în conformitate cu punctul 10.2 din prezentul regulament.

11.2. În cazul în care este specificată doar puterea maximă, încercarea se efectuează reglând tensiunea astfel încât să se obțină o putere egală cu 90 % din puterea specificată. Puterea medie sau puterea maximă specificată trebuie, în orice caz, să fie aleasă din gama de tensiuni de 6, 12, sau 24 V la care aceasta atinge valoarea maximă; în cazul lămpilor echipate cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament sau altele) se aplică cerințele de încercare stipulate la punctul 10.2 din prezentul regulament.

11.3. După ce lampa a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, nu trebuie să fie perceptibilă nicio distorsiune, deformare, fisură sau modificare a culorii. Dacă există dubii, se măsoară intensitatea luminii în conformitate cu punctul 7 de mai sus. La aceste măsurători valorile trebuie să atingă cel puțin 90 % din valorile obținute înainte de efectuarea încercării privind rezistența la căldură pentru același dispozitiv.

12. MODIFICĂRI ALE UNUI TIP DE LAMPĂ PENTRU CIRCULAȚIE DIURNĂ ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

12.1. Orice modificare a tipului de lampă este adusă la cunoștința serviciilor administrative care au acordat omologarea tipului de lampă în cauză. Serviciul respectiv poate în acest caz:

12.1.1.

să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă sensibilă și că, în orice caz, lampa corespunde în continuare cerințelor; sau

12.1.2.

să solicite un nou raport serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

12.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, trebuie notificate părților la acord care aplică prezentul regulament, prin procedura indicată la punctul 5.1.4 de mai sus.

12.3. Autoritatea competentă care a acordat prelungirea omologării atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare redactate pentru o astfel de prelungire și informează celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

13. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției sunt conforme cu cele prevăzute în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu următoarele cerințe:

13.1.

Lămpile omologate în temeiul prezentului regulament sunt construite astfel încât să se conformeze tipului omologat prin îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctele 6, 7, 8 și 9 de mai sus.

13.2.

Trebuie respectate cerințele minime privind procedurile de control al conformității producției prevăzute în anexa 4 la prezentul regulament.

13.3.

Trebuie respectate cerințele minime privind eșantionarea de către un inspector prevăzute în anexa 5 la prezentul regulament.

13.4.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare instalație de producție. Frecvența normală a controalelor trebuie să fie de o dată la doi ani.

14. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

14.1. Omologarea acordată pentru un tip de lampă pentru circulație diurnă în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care condițiile enunțate mai sus nu sunt respectate sau în cazul în care o lampă pentru circulație diurnă purtând marca de omologare nu este conformă cu tipul omologat.

14.2. În cazul în care o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta informează imediat celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

15. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care deținătorul unei omologări încetează definitiv fabricarea lămpilor pentru circulație diurnă aprobate în temeiul prezentului regulament, acesta notifică autorității care a acordat omologarea încetarea fabricării dispozitivelor. La primirea comunicării în cauză, autoritatea informează celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

16. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirea și adresa serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită formularele care atestă acordarea, prelungirea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției emise în alte țări.

(1) Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), anexa 7 (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2 astfel cum a fost modificat ultima dată prin amendamentul 4).

(2) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (liber), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (liber), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (liber), 34 pentru Bulgaria, 35 (liber), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (liber), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (liber), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de către statele membre care utilizează marca lor proprie CEE), 43 pentru Japonia, 44 (liber), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaezia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (liber), 56 pentru Muntenegru, 57 (liber) și 58 pentru Tunisia. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau a aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamentele și piesele care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, precum și numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite.

(3) În sensul prezentului regulament, „care face parte din lampă” înseamnă care este inclus în interiorul carcasei sau în exteriorul acesteia, separat sau nu, însă numai dacă este furnizat de către fabricant ca o componentă a sistemului lămpii.

ANEXA 1

COMUNICARE

[formatul maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

EXEMPLU DE AMPLASAMENT AL MĂRCII DE OMOLOGARE

Figura 1

Exemple de marcaje posibile pentru lămpile grupate situate în partea frontală a vehiculului

Figura 2

Liniile verticale și orizontale schițează forma dispozitivului de iluminare. Acestea nu fac parte din marca de omologare.

Lampă încorporată reciproc cu un far

Figura 3

Carcasa farului trebuie să aibă aplicat numărul unic de omologare valabil, de exemplu:

ANEXA 3

MĂSURĂTORI FOTOMETRICE

1. În timpul măsurătorilor fotometrice, o mascare corespunzătoare trebuie să împiedice reflexiile parazite.

2. În caz de contestare a rezultatului măsurătorilor, acestea trebuie executate după cum urmează:

2.1.	distanța de măsurare trebuie să fie una pentru care este aplicabilă legea inversului pătratului distanței:

2.2.	aparatura de măsură trebuie să aibă deschiderea unghiulară a receptorului văzută din centrul de referință al lămpii cuprinsă între 10′ și 1°:

2.3.	cerința de intensitate pentru o direcție de observație determinată este considerată ca fiind îndeplinită atunci când intensitatea este obținută într-o direcție care nu se abate cu mai mult de 15′ de la direcția de observație.

3. În cazul în care lampa pentru circulație diurnă este instalată pe vehicul în una sau mai multe poziții sau într-un câmp de poziții, măsurătorile fotometrice sunt repetate pentru fiecare poziție în parte sau pentru pozițiile extreme din câmpul axei de referință specificate de către fabricant.

4. Măsurarea fotometrică a lămpilor

Se verifică performanța fotometrică:

4.1.	În cazul surselor de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament sau altele): cu sursele de lumină prezente în dispozitiv, în conformitate cu punctul 10 din prezentul regulament.

4.2.

În cazul lămpilor cu filament care pot fi înlocuite:

În cazul în care acestea sunt echipate cu lămpi cu filament de 6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V, se corectează valorile intensității luminoase. Factorul de corecție este raportul dintre fluxul luminos de referință și valoarea medie a fluxului luminos determinat la tensiunea aplicată (6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V). Fluxurile luminoase reale ale fiecărei lămpi cu filament utilizate nu trebuie să devieze cu mai mult de 5% din valoarea medie. O altă posibilitate este utilizarea unei lămpi cu filament etalon, pe rând în fiecare dintre amplasamentele individuale, funcționând la fluxul ei de referință; ulterior, rezultatele măsurătorilor individuale din fiecare poziție se însumează.

4.3.

În cazul oricărei lămpi pentru circulație diurnă, cu excepția celor echipate cu lămpi cu filament, intensitățile luminoase, măsurate după un minut și, respectiv, 30 minute de funcționare, respectă cerințele minime și maxime. Distribuția intensității luminii după un minut de funcționare poate fi extrasă din distribuția luminii după 30 minute de funcționare a dispozitivului aplicând la fiecare punct de verificare rata intensităților măsurate la punctul HV după unul și, respectiv, 30 minute de funcționare.

5. Schema distribuției standard a luminii

5.1.

Direcția H = 0° și V = 0° corespunde axei de referință (pe vehicul, aceasta este orizontală, paralelă cu planul longitudinal median al acestuia și orientată în sensul de vizibilitate impus). Aceasta trece prin centrul de referință. Valorile indicate în schemă reprezintă, pentru diverse direcții de măsurare, intensitățile minime exprimate în procentajul din valoarea minimă cerută pentru fiecare lampă pe axă (în direcția H = 0° și V = 0°).

5.2.

În câmpul de distribuție a luminii, reprezentat schematic sub forma unei grile la punctul 3. de mai sus, fasciculul de lumină trebuie să fie extrem de uniform, astfel încât intensitatea luminii din fiecare direcție a câmpului format de liniile grilei să atingă cel puțin valoarea minimă în procente ilustrată pe liniile grilei care înconjoară direcția vizată.

Figura 4

Module de sursă de lumină

MD E3 17325

Modulul de sursă de lumină care poartă codul de identificare indicat mai sus a fost omologat împreună cu o lampă omologată în Italia (E3) cu numărul de omologare 17325.

ANEXA 4

Cerințe minime privind conformitatea cu procedurile de control al producției

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele de conformitate se consideră îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric dacă diferențele nu depășesc deviații de fabricație inevitabile în temeiul cerințelor prezentului regulament.

1.2. În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea dispozitivelor de serie nu se contestă în cazul în care, la încercarea privind performanțele fotometrice ale oricărui dispozitiv ales aleatoriu și echipat cu o lampă cu filament etalon, sau în cazul în care dispozitivele sunt echipate cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament sau altele), sau în cazul în care toate măsurătorile sunt efectuate la 6,75 V, 13,5 V ori, respectiv 28,0 V:

1.2.1.

nicio valoare măsurată nu variază negativ cu mai mult de 20 % față de valorile prevăzute în prezentul regulament.

1.2.2.

Dacă, în cazul unei lămpi echipate cu o sursă de lumină care poate fi înlocuită și în cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, încercările privind lămpile se repetă utilizând o altă lampă cu filament etalon.

1.3. Se respectă coordonatele tricromatice în cazul dispozitivelor echipate cu o lampă cu filament, sau în cazul lămpilor cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament sau altele), pentru care caracteristicile colorimetrice sunt verificate cu ajutorul sursei de lumină prezente în interiorul lămpii.

2. CERINȚE MINIME PRIVIND VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE FABRICANT

În cazul fiecărui tip de dispozitiv, deținătorul mărcii de omologare efectuează cel puțin încercările următoare, la intervale corespunzătoare. Încercările sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

În cazul în care în cursul selectării unui eșantion se constată neconformitatea din punct de vedere al tipului de încercare în cauză, sunt selectate și încercate eșantioane suplimentare. Fabricantul ia măsuri pentru a asigura conformitatea producției în cauză.

2.1. Natura încercărilor

Încercările de conformitate în temeiul prezentului regulament acoperă caracteristicile fotometrice și colorimetrice.

2.2. Metode utilizate în încercări

2.2.1.

Încercările sunt, de regulă, efectuate în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul regulament.

2.2.2.

În cazul oricărei încercări de conformitate efectuate de către fabricant pot fi utilizate metode echivalente cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Fabricantul are responsabilitatea demonstrării faptului că metodele aplicate sunt echivalente cu cele definite în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrarea aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special în scopul verificării și selectării administrative a eșantioanelor.

2.3. Metoda de eșantionare

Eșantioanele constând în lămpi sunt selectate în mod aleatoriu din producția unui lot uniform. Prin lot uniform se înțelege o serie de lămpi de același tip, definit în conformitate cu metodele de producție ale fabricantului.

Evaluarea acoperă în general producția de serie din fabrici separate. Cu toate acestea, un fabricant poate grupa rezultate privind același tip obținute la mai multe fabrici, cu condiția ca fabricile în cauză să funcționeze în cadrul aceluiași sistem de calitate și gestionare a calității.

2.4. Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Eșantionul este supus măsurătorilor fotometrice pentru valorile minime prevăzute la punctele enumerate în anexa 3 și pentru coordonatele cromatice solicitate.

2.5. Criterii privind admisibilitatea

Fabricantul este responsabil de efectuarea unui studiu statistic al rezultatelor încercărilor și de definirea, de comun acord cu autoritatea competentă, a criteriilor privind admisibilitatea produselor sale pentru a îndeplini specificațiile prevăzute cu privire la verificarea conformității produselor la punctul 13.1 din prezentul regulament.

Criteriile privind admisibilitatea trebuie să fie astfel încât, cu un nivel de certitudine de 95 %, probabilitatea minimă a trecerii unui control prin sondaj în conformitate cu anexa 5 (prima eșantionare) să fie de 0,95.

ANEXA 5

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA DE CĂTRE UN INSPECTOR

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele de conformitate se consideră îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele din prezentul regulament, dacă este cazul, în situația în care diferențele nu depășesc deviațiile inevitabile inerente fabricației.

1.2.1.

nicio valoare măsurată nu variază negativ cu mai mult de 20% față de valorile prevăzute în prezentul regulament.

1.2.2.

Dacă, în cazul unui dispozitiv echipat cu o sursă de lumină care poate fi înlocuită și în cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, încercările privind dispozitivele se repetă utilizând o altă lampă cu filament etalon.

1.2.3.

Dispozitivele cu defecte fizice nu sunt luate în considerare.

2. PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare sunt alese în mod aleatoriu patru dispozitive. Primul eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera B.

2.1. Conformitatea nu este contestată

2.1.1.

În urma procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea dispozitivelor de serie nu poate fi contestată în cazul în care deviația valorilor măsurate ale dispozitivelor în direcții nefavorabile este:

2.1.1.1.

eșantionul A

A1:	un dispozitiv	0 %
A1:	un dispozitiv nu mai mult de	20 %
A2:	ambele dispozitive mai mult de	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	se trece la eșantionul B

2.1.1.2.

eșantionul B

B1:

ambele dispozitive

0 %

2.1.2.

sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la punctul 1.2.2. pentru eșantionul A.

2.2. Conformitatea este contestată

2.2.1.

În urma procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea dispozitivelor de serie este contestată, iar fabricantului i se solicită să ia măsuri pentru ca producția acestuia să îndeplinească cerințele (aliniere), în cazul în care deviațiile valorilor măsurate sunt:

2.2.1.1.

eșantionul A

A3:	un dispozitiv nu mai mult de	20 %
	un dispozitiv mai mult de	20 %
	dar nu mai mult de	30 %

2.2.1.2.

eșantionul B

B2:	în cazul A2
	un dispozitiv mai mult de	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	un dispozitiv nu mai mult de	20 %
B3:	în cazul A2
	un dispozitiv	0 %
	un dispozitiv mai mult de	20 %
	dar nu mai mult de	30 %

2.2.2.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3. Omologare retrasă

Se contestă conformitatea și se aplică punctul 14. în cazul în care, în urma procedurii de eșantionare prevăzute în figura 1 din prezenta anexă, deviațiile valorilor măsurate sunt:

2.3.1.

eșantionul A

A4:	un dispozitiv nu mai mult de	20 %
A4:	un dispozitiv mai mult de	30 %
A5:	ambele dispozitive mai mult de	20 %

2.3.2.

eșantionul B

B4:	în cazul A2
	un dispozitiv mai mult de	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	un dispozitiv mai mult de	20 %
B5:	în cazul A2
B5:	ambele dispozitive mai mult de	20 %
B6:	în cazul A2
	un dispozitiv	0 %
	un dispozitiv mai mult de	30 %

2.3.3.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate la punctul 1.2.2. pentru eșantioanele A și B.

3. REPETAREA PROCEDURII DE EȘANTIONARE

În cazurile A3, B2, B3 este necesară repetarea procedurii de eșantionare, fiind ales al treilea eșantion C, format din două dispozitive, și al patrulea eșantion D, format din două dispozitive, selectate din stocul fabricat după aliniere, în termen de două luni de la notificare.

3.1. Conformitatea nu este contestată

3.1.1.

3.1.1.1.

eșantionul C

C1:	un dispozitiv	0 %
C1:	un dispozitiv nu mai mult de	20 %
C2:	ambele dispozitive mai mult de	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	treceți la eșantionul D

3.1.1.2.

eșantionul D

D1:	în cazul C2
D1:	ambele dispozitive	0 %

3.1.2.

sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la punctul 1.2.2. pentru eșantionul C.

3.2. Conformitatea este contestată

3.2.1.

3.2.1.1.

eșantionul D

D2:	în cazul C2
	un dispozitiv mai mult de	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	un dispozitiv nu mai mult de	20 %

3.2.1.2.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3. Omologare retrasă

Se contestă conformitatea și se aplică punctul 14 în cazul în care, în urma procedurii de eșantionare prevăzute în figura 1 din prezenta anexă, deviațiile valorilor măsurate sunt:

3.3.1.

eșantionul C

C3:	un dispozitiv nu mai mult de	20 %
C3:	un dispozitiv mai mult de	20 %
C4:	ambele dispozitive mai mult de	20 %

3.3.2.

eșantionul D

D3:	în cazul C2
	un dispozitiv 0 sau mai mult de	0 %
	un dispozitiv mai mult de	20 %

3.3.3.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

Figura 1

ANEXA 6

UNGHIURI MINIME NECESARE PENTRU REPARTIȚIA SPAȚIALĂ A LUMINII

În toate cazurile, unghiurile verticale minime ale repartiției spațiale a luminii sunt de 10° peste orizontală și 5° sub orizontală pentru dispozitivele DRL incluse în regulament.

Unghiuri minime orizontale ale repartiției luminoase spațiale:

30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/69

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 91 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor de poziție laterale ale autovehiculelor și remorcilor acestora

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 11 la versiunea inițială a regulamentului – Data intrării în vigoare: 15 octombrie 2008

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniu de aplicare

Definiții

3.	Cerere de omologare

Marcaje

Omologare

6.	Specificații generale

7.	Intensitatea luminii emise

8.	Culoarea luminii emise

9.	Proceduri de încercare

10.	Modificarea unui tip de lampă de poziție laterală și prelungirea omologării

11.	Conformitatea producției

12.	Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

13.	Încetarea definitivă a producției

14.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale serviciilor administrative

15.	Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Unghiuri minime pentru repartiția spațială a luminii

Anexa 2 –

Comunicare privind acordarea ori refuzul sau prelungirea ori retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de lampă de poziție laterală având marca SM1/SM2

Anexa 3 –

Dispuneri ale mărcilor de omologare

Anexa 4 –

Măsurări fotometrice

Anexa 5 –

Culoarea luminii emise: lumina pentru coordonatele tricromatice

Anexa 6 –

Cerințe minime privind procedurile de control al conformității producției

Anexa 7 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

1. DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică lămpilor de poziție laterale pentru vehiculele din categoriile M, N, O, și T (1).

2. DEFINIȚII

2.1.	Definițiile conținute în Regulamentul nr. 48 și în seria sa de amendamente, aflate în vigoare la data cererii de omologare de tip, se aplică prezentului regulament.

2.2.	„Lampă de poziție laterală” înseamnă o lampă utilizată pentru a indica prezența vehiculului atunci când acesta este văzut dintr-o parte.

2.3.

„Lămpi de poziție laterală de diferite tipuri” înseamnă lămpi care diferă între ele în aspecte esențiale precum:

(a)	denumirea sau marca comercială;

(b)	caracteristicile sistemului optic (nivelul de intensitate, unghiurile de distribuție a luminii, categoria de lampă cu filament, modulul de sursă de lumină etc.).

Schimbarea culorii lămpii cu filament sau a culorii oricărui filtru nu constituie o modificare a tipului.

2.4.	Trimiterile din prezentul regulament la lampa (lămpile) cu filament standard (etalon) și la Regulamentul nr. 37 se referă la Regulamentul nr. 37 și la seriile lui de amendamente aflate în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip.

3. CERERE DE OMOLOGARE

3.1.

Cererea de omologare se depune de către titularul denumirii sau mărcii comerciale sau de către reprezentantul său autorizat.

La alegerea solicitantului, în cerere se va specifica faptul că echipamentul poate fi instalat pe vehicul cu înclinații diferite ale axei de referință față de planurile de referință ale vehiculului și față de sol sau se poate roti în jurul axei sale de referință; aceste condiții diferite de instalare se indică în fișa de comunicare. Aceasta trebuie să specifice:

3.1.1.

dacă lampa de poziție laterală este proiectată să emită lumină galben-oranj sau roșie.

3.2.

Pentru fiecare tip de lampă de poziție laterală, cererea este însoțită de:

3.2.1.

desene în triplu exemplar, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului de lampă și care să indice, din punct de vedere geometric, poziția (pozițiile) în care lampa poate fi montată pe vehicul; axa de observare care trebuie considerată drept axă de referință în încercări (unghiul orizontal H = 0°, unghiul vertical V = 0°); punctul care va fi luat drept punct de referință în cadrul încercărilor menționat mai sus; tangentele verticale și orizontale la suprafața iluminată și distanțele de la acestea la centrul de referință al lămpii. Desenele trebuie să indice poziția prevăzută pentru numărul de omologare și pentru simbolurile adiționale în raport cu cercul mărcii de omologare;

3.2.2.

cu excepția lămpilor echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc, o descriere tehnică succintă care să precizeze, în special:

(a)	categoria sau categoriile de lămpi cu filament prevăzute; această categorie de lămpi cu filament trebuie să fie una dintre cele conținute în Regulamentul nr. 37 și în seria de amendamente ale acestuia, în vigoare la momentul cererii de omologare de tip; și/sau

(b)	codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină.

3.2.3.

Două eșantioane; în cazul în care cererea se depune pentru lămpi de poziție laterale care nu sunt identice, dar sunt simetrice și pot fi montate una pe partea stângă și cealaltă pe partea dreaptă a vehiculului și/sau, alternativ, una în față și cealaltă în spate, cele două eșantioane prezentate pot fi identice și destinate pentru montarea exclusiv pe partea dreaptă sau exclusiv pe partea stângă a vehiculului și/sau, alternativ, exclusiv în față sau exclusiv în spate.

4. MARCAJE

4.1.	Lămpile de poziție laterale care fac obiectul omologării:

4.2.	trebuie să poarte marca comercială a solicitantului; acest marcaj trebuie să fie clar lizibil și de neșters;

4.3.

cu excepția dispozitivelor cu surse de lumină neînlocuibile, acestea trebuie să conțină marcaje perfect lizibile și care nu pot fi șterse, indicând:

(a)	categoria sau categoriile de lămpi cu filament prevăzute; și/sau

(b)	codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină.

4.4.	Trebuie să includă o zonă de mărime suficientă pentru marca de omologare și simbolurile suplimentare precizate la punctul 5.4 de mai jos; această suprafață trebuie indicată pe desenele menționate la punctul 3.2.1 de mai sus;

4.5.	În cazul lămpilor echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc sau cu modul (module) de sursă de lumină, trebuie să se precizeze într-un marcaj tensiunea nominală sau intervalul de tensiuni și consumul nominal în wați.

4.6.

În cazul dispozitivelor cu modul(e) de sursă de lumină, modul (modulele) de sursă de lumină trebuie să conțină:

4.6.1.

denumirea sau marca comercială a solicitantului; acest marcaj trebuie să fie clar lizibil și de neșters;

4.6.2.

codul specific de identificare a modulului; acest marcaj trebuie să fie clar lizibil și de neșters. Codul specific de identificare trebuie să cuprindă literele de început „MD” pentru „MODUL”, urmate de marca de omologare, fără cerc, astfel cum se recomandă la alineatul 5.4.4.1 de mai jos și, în cazul în care sunt utilizate module de sursă de lumină diferite, urmate de simboluri sau caractere suplimentare; acest cod specific de identificare trebuie indicat pe desenele menționate la punctul 3.2.1 de mai sus.

Marca de omologare nu trebuie să fie aceeași cu marcajul lămpii în care se utilizează modulul, însă ambele marcaje trebuie să provină de la același solicitant;

4.6.3.

marcajul tensiunii nominale (și al puterii nominale).

5. OMOLOGARE

5.1.	În cazul în care cele două lămpi de poziție laterale care fac obiectul cererii de omologare în conformitate cu punctul 3.2.3 de mai sus respectă prevederile prezentului regulament, se acordă omologarea.

5.2.

Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale numărului indică seria de amendamente cuprinzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui numărul respectiv unui alt tip de lampă de poziție laterală reglementată prin prezentul regulament, cu excepția cazului extinderii omologării la o lampă de poziție laterală care diferă numai în ceea ce privește culoarea luminii emise.

5.3.	Omologarea sau extinderea sau refuzul omologării unui tip de lampă de poziție laterală se comunică părților la acord care aplică prezentul regulament, cu ajutorul unei fișe în conformitate cu modelul din anexa 2 la prezentul regulament.

5.4.

Pe orice lampă de poziție laterală conformă cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament se va aplica, în spațiul prevăzut la punctul 4.4 de mai sus și în plus față de mărcile prescrise la punctele 4.2 și 4.3 sau 4.4 de mai sus:

5.4.1.

un marcaj de omologare internațională compus din:

5.4.1.1.

un cerc, în interiorul căruia se află litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (2); și

5.4.1.2.

numărul de omologare prescris la punctul 5.2. de mai sus.

5.4.2.

Simbolul suplimentar „SM1” sau „SM2”.

5.4.3.

Cele două cifre ale numărului de omologare care indică seria de amendamente în vigoare la data acordării omologării pot figura în apropierea simbolului suplimentar de mai sus.

5.4.4.

Pe echipamentele cu distribuție luminoasă redusă în conformitate cu punctul 2.5 din anexa 4 la prezentul regulament se aplică o săgeată verticală care pornește de la un segment orizontal și este orientată în jos.

5.5.	Mărcile și simbolurile menționate la punctele 5.4.1 și 5.4.3 de mai sus sunt lizibile și de neșters, chiar și după montarea pe vehicul a echipamentului.

5.6.

Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică, cu condiția ca aceste lămpi să nu fie grupate, combinate sau reciproc încorporate cu una sau mai multe lămpi care nu sunt conforme cu niciunul dintre aceste regulamente.

5.6.1.

Marca de omologare constă dintr-un cerc, în interiorul căruia se află litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea; o marcă de omologare poate fi plasată într-un loc oarecare pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu condiția ca:

5.6.1.1.

ea să fie vizibilă și după instalarea lămpilor;

5.6.1.2.

nicio parte a lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate care transmite lumina să nu poată fi îndepărtată fără a se îndepărta în același timp și marca de omologare.

5.7.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi, corespunzător fiecărui regulament în temeiul căruia a fost acordată omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare ultimelor modificări tehnice majore aduse regulamentului la data eliberării omologării se indică:

5.7.1.

fie pe suprafața emițătoare de lumină corespunzătoare;

5.7.2.

fie pe un grup, astfel încât fiecare lampă să poată fi identificată în mod clar (în exemplul 2 prezentat în anexa 3 se pot vedea trei modele posibile).

5.8.	Dimensiunile elementelor constitutive ale unei singure mărci de omologare nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime impuse celei mai mici dintre mărcile individuale pentru care s-a acordat omologarea.

5.9.	Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr altui tip de ansamblu menționat în prezentul regulament.

5.10.

În anexa 3 la prezentul regulament se prezintă exemple de dispuneri ale mărcilor de omologare în cazul unei lămpi simple (exemplul 1) sau unui ansamblu (exemplul 2).

5.11.

Lămpi grupate cu un tip de far al cărui dispersor este utilizat și pentru alt tip de far. Se aplică dispozițiile de la punctele 5.6-5.9 de mai sus.

5.11.1.

Totuși, în cazul în care diferite tipuri de faruri sau unități de lămpi care includ și un far au același dispersor, acestea din urmă pot avea diferitele omologări care corespund tipurilor respective de faruri sau unități de lămpi, cu condiția ca structura principală a farului să poarte mărcile de omologare ale funcțiilor ei efective. În cazul în care tipuri diferite de faruri au un corp principal identic, acesta poate purta diferite mărci de omologare.

5.11.2.

La figura 3 din anexa 3 la prezentul regulament se dau exemple de mărci de omologare pentru lămpi grupate cu un far (exemplul 3).

5.12.

Marca de omologare trebuie să fie clar lizibilă și de neșters. Aceasta poate fi aplicată pe o parte interioară sau exterioară (transparentă sau nu) a echipamentului care nu poate fi separată de partea transparentă a echipamentului care emite lumina. În orice caz, marca trebuie să fie vizibilă atunci când echipamentul este montat pe vehicul sau când o parte mobilă, cum ar fi capota, capacul portbagajului sau una dintre uși, este deschisă.

6. SPECIFICAȚII GENERALE

6.1.	Fiecare lampă de poziție laterală pentru care se solicită omologarea trebuie să fie în conformitate cu specificațiile stabilite la punctele 7 și 8 din prezentul regulament.

6.2.	Lămpile de poziție laterale trebuie să fie concepute și fabricate astfel încât, în condiții normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse, să continue să funcționeze corect și să își păstreze caracteristicile prescrise prin prezentul regulament.

6.3.

În cazul modulului (modulelor) de sursă de lumină, trebuie verificate următoarele:

6.3.1.

Proiectarea modulului (modulelor) de sursă de lumină se realizează astfel încât:

(a)	fiecare modul de sursă de lumină poate fi montat exclusiv în poziția desemnată și corectă și poate fi îndepărtat numai prin utilizarea unui (unor) instrument(e);

(b)	în cazul în care există mai mult de un modul de sursă de lumină utilizat în lăcașul pentru un dispozitiv, modulele de sursă de lumină care au caracteristici diferite nu pot fi schimbate între ele în interiorul aceluiași lăcaș al dispozitivului.

6.3.2.

Modulul (modulele) de sursă de lumină trebuie să trebuie să prezinte siguranță în manipulare și să fie protejate împotriva modificărilor neautorizate.

6.4.

În cazul lămpii (lămpilor) cu filament înlocuibil(e):

6.4.1.

Orice categorie sau categorii de becuri cu incandescență omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 37 pot fi utilizate, cu condiția ca Regulamentul nr. 37 și seriile lui de amendamente intrate în vigoare la data formulării cererii pentru omologarea de tip să nu prevadă nicio restricție în privința utilizării.

6.4.2.

Proiectarea echipamentului trebuie să fie în așa fel încât becul cu incandescență să nu poată fi montat în nicio altă poziție decât cea corectă.

6.4.3.

Suportul lămpii cu filament este în conformitate cu caracteristicile furnizate în publicația nr. 60061 a CEI. Se utilizează fișa cu caracteristici corespunzătoare categoriei de lămpi cu filament utilizate.

7. INTENSITATEA LUMINII EMISE

7.1.

Intensitatea luminii emise de fiecare dintre cele două eșantioane transmise trebuie să corespundă valorilor din tabelul de mai jos:

Categoria de lampă de poziție laterală

SM1

SM2

7.1.1.

Intensitatea minimă

Pe axa de referință

4,0 cd

0,6 cd

În câmpul unghiular specificat, altul decât cel de mai sus

0,6 cd

7.1.2.

Intensitatea maximă

În câmpul unghiular specificat (3)

25,0 cd

7.1.3.

Câmp unghiular

Orizontal

± 45 grade

± 30 grade

Vertical

± 10 grade

7.1.4.

În cazul unei lămpi care conține cel puțin două surse de lumină:

lampa trebuie să atingă nivelul minim impus al intensității în cazul în care mai funcționează doar o sursă de lumină;

în cazul funcționării simultane a tuturor surselor de lumină, nu poate fi depășită intensitatea maximă specificată.

Toate sursele de lumină legate în serie sunt considerate drept o singură sursă de lumină.

7.2.

În afara axei de referință și în interiorul câmpurilor unghiulare definite în diagramele din anexa 1 la prezentul regulament, intensitatea luminii emise de fiecare dintre cele două lămpi de poziție laterale trebuie:

7.2.1.

în fiecare direcție care corespunde punctelor din tabelul repartiției luminoase prezentat în anexa 4 la prezentul regulament, să fie cel puțin egală cu produsul dintre valoarea minimă precizată la punctul 7.1 de mai sus și procentul pe care îl indică acest tabel pentru direcția în cauză;

7.2.2.

în nicio direcție din spațiul în care lampa de direcție laterală poate fi observată, să nu depășească valoarea maximă care figurează la punctul 7.1 de mai sus;

7.2.3.

dispozițiile punctului 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament privind variațiile locale de intensitate trebuie respectate.

7.3.	Anexa 4, la care face trimitere punctul 7.2.1 de mai sus, conține precizări privind metodele de măsurare care trebuie aplicate.

8. CULOAREA LUMINII EMISE

8.1.

Lampa de poziție laterală trebuie să emită lumină galben-oranj; cu toate acestea, ea poate emite lumină roșie dacă cea mai din spate lampă de poziție laterală este grupată sau combinată sau încorporată reciproc cu lampa de poziție spate, cu lampa de gabarit spate, cu lampa de ceață spate, cu lampa de stop sau dacă este grupată sau are o parte a suprafeței emițătoare de lumină comună cu catadioptrul spate.

8.2.	Culoarea luminii emise în interiorul câmpului grilei de repartiție a luminii definite la punctul 2. din anexa 4 trebuie să se încadreze în limitele coordonatelor tricromatice prescrise pentru culoarea în cauză, măsurătorile efectuându-se în conformitate cu anexa 5 la prezentul regulament.

9. PROCEDURI DE ÎNCERCARE

9.1.	Măsurătorile trebuie efectuate cu o lampă-etalon cu filament incoloră, de tipul recomandat pentru lampa de poziție laterală și reglată astfel încât să genereze fluxul luminos prescris pentru acest tip de lampă, ținând cont de dispozițiile de la punctul 9.2 de mai jos.

9.2.

Toate măsurătorile efectuate pe lămpi echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu filament și altele) trebuie efectuate la 6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V.

În cazul surselor de lumină alimentate de la o sursă specială de alimentare, tensiunile de încercare de mai sus trebuie aplicate la bornele de intrare ale acestei surse de alimentare. Laboratorul de încercări poate solicita producătorului sursa specială de alimentare necesară surselor de lumină.

9.3.	Trebuie determinate limitele suprafeței aparente în direcția axei de referință a unui echipament de semnalizare luminoasă.

10. MODIFICAREA TIPULUI DE LAMPĂ DE POZIȚIE LATERALĂ ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

10.1.

Orice modificare a tipului de lampă de poziție laterală trebuie notificată autorității administrative care a omologat lampa. Autoritatea poate:

10.1.1.

fie să considere că modificările aduse nu sunt susceptibile să aibă un efect negativ important și că, în orice caz, lampa de poziție laterală respectă, în continuare, cerințele prevăzute;

10.1.2.

fie să solicite un nou raport serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, se comunică prin procedura menționată la punctul 5.3. de mai sus părților la Acord care aplică prezentul regulament.

10.3.

Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare întocmite pentru o astfel de prelungire și să informeze cu privire la aceasta, printr-o fișă de comunicare conformă cu modelul din anexa 2 la prezentul regulament, celelalte părți semnatare ale Acordului din 1958 care pun în aplicare acest regulament.

11. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției corespund procedurilor stabilite în apendicele 2 din acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:

11.1.

Orice lampă de poziție laterală omologată în temeiul prezentului regulament trebuie să fie fabricată astfel încât să fie conformă cu tipul omologat prin îndeplinirea prescripțiilor stabilite la punctele 7 și 8 de mai sus.

11.2.

Trebuie respectate cerințele minime pentru procedurile de control al conformității producției prevăzute în anexa 6 la prezentul regulament.

11.3.

Trebuie îndeplinite prescripțiile minime privind eșantionarea efectuată de un inspector prevăzute în anexa 7 la prezentul regulament.

11.4.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări este o dată la doi ani.

12. SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

12.1.

Omologarea acordată pentru o lampă de poziție laterală în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care cerințele enunțate mai sus nu sunt respectate.

12.2.

În cazul în care una dintre părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, această parte informează de îndată cu privire la aceasta celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 2 la prezentul regulament.

13. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul omologării încetează complet producerea unei lămpi laterale de poziție omologată în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării pertinente, această autoritate informează celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul prezentat în anexa 2 la prezentul regulament.

14. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile semnatare la acord care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și cele ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise fișele de comunicare eliberate în alte țări care atestă omologarea, extinderea, refuzul sau retragerea omologării.

15. DISPOZIȚII TRANZITORII

15.1.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a Completării 3 la regulament, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea omologării CEE în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin completarea 3.

15.2.

Începând cu 24 de luni de la data intrării în vigoare a completării 3 la regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai în cazul în care tipul de lampă de poziție laterală care urmează a fi omologat îndeplinește cerințele din prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin completarea 3.

15.3.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de prelungiri ale omologării în temeiul prezentului regulament în forma sa originală și în cea a completărilor ulterioare.

15.4.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări acelor tipuri de lampă de poziție laterală care îndeplinesc cerințele din prezentul regulament în forma sa originală și în cea a completărilor ulterioare efectuate pe parcursul perioadei de 12 luni de la data intrării în vigoare a completării 3 la prezentul regulament.

15.5.

Omologările CEE acordate în baza prezentului regulament mai devreme de 12 luni de la data intrării în vigoare, precum și toate prelungirile omologărilor, inclusiv cele acordate ulterior în temeiul prezentului regulament în forma sa originală și în cea a completărilor ulterioare, rămân valabile pe termen nelimitat. În cazul în care tipul de lampă de poziție laterală omologat în temeiul prezentului regulament în forma sa originală și a completărilor ulterioare îndeplinește cerințele prezentului regulament astfel cum a fost modificat prin completarea 3, partea contractantă care a acordat omologarea trebuie să informeze în acest sens celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament.

15.6.

Nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze un tip de lampă de poziție laterală omologat în temeiul completării 3 la prezentul regulament.

15.7.

Pe o perioadă de 36 de luni de la data intrării în vigoare a completării 3 la regulament, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu refuză un tip de lampă de staționare omologat în temeiul prezentului regulament în forma sa originală și în cea a completărilor ulterioare.

15.8.

Începând cu 36 de luni de la data intrării în vigoare a completării 3 la prezentul regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea unui tip de lampă de poziție laterală care nu îndeplinește cerințele completării 3 la prezentul regulament, cu excepția cazului în care lampa de poziție laterală este destinată utilizării ca piesă de schimb pentru echiparea vehiculelor în uz.

15.9.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări pentru lămpi de poziție laterale pe baza oricărei completări anterioare a regulamentului, cu condiția ca lămpile de poziție laterale în cauză să fie destinate utilizării ca piese de schimb pentru echiparea vehiculelor în uz.

15.10.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a completării 3 la regulament, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu interzice echiparea unui vehicul cu o lampă de poziție laterală omologată în baza prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin completarea 3 la prezentul regulament.

15.11.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament permit, în continuare, echiparea unui vehicul cu o lampă de poziție laterală omologată în temeiul prezentului regulament în forma sa originală și în cea a completărilor ulterioare, timp de 48 de luni de la data intrării în vigoare a completării 3 la seria 00 de amendamente.

15.12.

După expirarea unei perioade de 48 de luni de la data intrării în vigoare a completării 3 la prezentul regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot interzice montarea unei lămpi de poziție laterală care nu îndeplinește cerințele din prezentul regulament, astfel cum a modificat prin completarea 3 pe un vehicul nou pentru care o omologare națională, de tip sau individuală, a fost acordată la mai mult de 24 de luni de la data intrării în vigoare a completării 3.

15.13.

După expirarea unei perioade de 60 de luni de la data intrării în vigoare, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot interzice montarea unei lămpi de poziție laterală care nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin completarea 3 pe un vehicul nou înmatriculat pentru prima dată la mai mult de 60 de luni de la data intrării în vigoare a completării 3 la prezentul regulament.

(1) În conformitate cu anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend.2 modificat ultima dată prin Amend.4).

(2) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (disponibil), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (disponibil), 34 pentru Bulgaria, 35 (disponibil), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (disponibil), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (disponibil), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt eliberate de statele membre prin utilizarea simbolului lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (disponibil), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaysia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (disponibile), 56 pentru Muntenegru, 57 (disponibil) și 58 pentru Tunisia. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite.

(3) În plus, în cazul lămpilor de poziție laterală cu lumină roșie, în câmpul unghiular de la 60° la 90° pe direcție orizontală, respectiv de ± 20° pe direcție verticală înspre partea anterioară a vehiculului, intensitatea maximă este limitată la 0,25 cd.

ANEXA 1

UNGHIURI MINIME NECESARE PENTRU REPARTIȚIA SPAȚIALĂ A LUMINII

Unghiuri verticale minime, SM1 și SM2:

Unghiul de 10 ° sub orizontală poate fi redus la 5 ° în cazul lămpilor montate la o înălțime mai mică sau egală cu 750 mm de la nivelul solului.

Unghiuri orizontale minime, SM1:

Unghiuri orizontale minime, SM2:

ANEXA 2

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 3

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

Exemplul 1(a)

Exemplul 1(b)

Exemplul 2

Marcaj simplificat al unui ansamblu de lămpi care fac parte din aceeași unitate

MODELUL A

MODELUL B

MODELUL C

Notă: Cele trei exemple de mărci de omologare, modelele A, B și C, reprezintă trei variante posibile de marcare a unui dispozitiv de semnalizare luminoasă atunci când două sau mai multe lămpi fac parte din aceeași unitate de lămpi grupate, combinate sau incorporate reciproc.

Marca de omologare indică faptul că dispozitivul a fost omologat în Țările de Jos (E4), cu numărul 3333, și cuprinde:

Un catadioptru spate și un catadioptru lateral din clasa IA, omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 3, seria 02 de amendamente;

O lampă de semnalizare a direcției spate, din categoria 2a, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6;

O lampă de poziție spate (R), omologată în conformitate cu seria 01 de modificări la Regulamentul nr. 7;

O lampă de ceață spate (F), omologată în conformitate cu seria 01 de modificări la Regulamentul nr. 38;

O lampă de mers înapoi (AR), omologată în conformitate cu seria 01 de modificări la Regulamentul nr. 23;

O lampă de stop (S1), omologată în conformitate cu seria 01 de modificări la Regulamentul nr. 7;

O lampă de poziție laterală (SM1), omologată în conformitate cu prezentul regulament în forma sa originală.

Lampă încorporată reciproc prin gruparea cu un far

Exemplul 3

Corpul principal al farului trebuie să poarte singurul număr de omologare valabil, de exemplu:

Exemplul 4

Module de sursă de lumină

MD E3 17325

Modulul de sursă de lumină care poartă codul de identificare indicat mai sus a fost omologat împreună cu o lampă omologată în Italia (E3) cu numărul de omologare 17325.

ANEXA 4

MĂSURĂRI FOTOMETRICE

1. Metode de măsurare

1.1. În cursul măsurării fotometrice se evită reflexiile parazite printr-o mascare adecvată.

1.2. În caz de contestare a rezultatelor măsurătorilor, acestea trebuie efectuate astfel încât să fie îndeplinite următoarele condiții:

1.2.1.

Distanța de măsurare trebuie stabilită astfel încât să fie aplicabilă legea inversului pătratului distanței;

1.2.2.

Aparatura de măsurare trebuie să fie astfel încât deschiderea unghiulară a receptorului, văzută din centrul de referință al lămpii, să fie cuprinsă între 10 minute și un grad;

1.2.3.

Cerința privind intensitatea necesară pentru o direcție de observare determinată trebuie respectată, în măsura în care această cerință este obținută într-o direcție care nu se îndepărtează cu mai mult de un sfert de grad de la direcția de observare.

1.3. În cazul în care echipamentul poate fi instalat pe vehicul în mai multe poziții sau într-un interval de poziții diferite, măsurătorile fotometrice se repetă pentru fiecare poziție sau pentru pozițiile extreme ale intervalului axei de referință specificat de producător.

1.4. Direcția H = 0° și V = 0° corespunde axei de referință (pe vehicul, aceasta este orizontală, perpendiculară pe planul longitudinal median al vehiculului și orientată în direcția de vizibilitate impusă). Aceasta trece prin centrul de referință.

2. Tabele indicând distribuția luminii

2.1. Categoria SM1 de lămpi de poziție laterale

2.1.1.

Valori minime:

0,6 cd în orice punct din afara axei de referință; pe axa de referință, valoarea minimă trebuie să fie 4,0 cd.

2.1.2.

Valori maxime:

25,0 cd în orice punct

2.2. Categoria SM2 de lămpi de poziție laterale

2.2.1.

Valori minime:

0,6 cd în orice punct

2.2.2.

Valori maxime:

25,0 cd în orice punct

2.3. Pentru categoriile SM1 și SM2 de lămpi de poziție laterale, poate fi suficientă verificarea a cinci puncte selectate de autoritatea responsabilă cu încercările.

2.4. În interiorul câmpului de distribuție a luminii reprezentat mai sus sub formă de grilă, repartiția luminii ar trebui să fie sensibil uniformă, acest lucru însemnând că intensitatea luminoasă în fiecare direcție a unei părți a câmpului delimitată de liniile grilei trebuie să atingă cel puțin cea mai joasă valoare minimă aplicabilă liniilor respective ale grilei.

2.5. Cu toate acestea, în cazul în care un echipament este destinat a fi instalat la o înălțime de montare mai mică sau egală cu 750 mm de la sol, intensitatea fotometrică este verificată numai până la un unghi de 5° în jos.

3. Măsurători fotometrice pentru lămpi

Performanțele fotometrice trebuie verificate:

3.1. Pentru sursele de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu filament sau altele):

cu sursele de lumină prezente în lampă, în conformitate cu punctul 9.2. din prezentul regulament.

3.2. Pentru lămpile cu filament înlocuibile:

atunci când sunt echipate cu lămpi cu filament de 6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V, valorile intensității luminoase obținute trebuie corectate. Factorul de corecție este raportul dintre fluxul luminos de referință și valoarea medie a fluxului luminos pentru tensiunea aplicată (6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V). Fluxurile luminoase efective ale fiecărei lămpi cu filament utilizate nu trebuie să se abată cu mai mult de ± 5 % de la valoarea medie. Ca o posibilitate alternativă, se poate utiliza și lampă cu filament etalon în fiecare dintre diferitele poziții, succesiv, lampa funcționând la fluxul său de referință, însumându-se diferitele valori obținute în fiecare poziție.

3.3. Pentru orice lampă de semnalizare, cu excepția celor echipate cu o lampă (lămpi) cu filament, intensitățile luminoase, măsurate după un minut și după 30 de minute de funcționare, trebuie să îndeplinească cerințele minime și maxime. Repartiția intensității luminoase după un minut de funcționare poate fi calculată pornind de la repartiția intensității luminoase după 30 de minute de funcționare prin aplicarea, la fiecare punct de încercare, a raportului intensităților luminoase măsurate la HV după un minut și după 30 de minute de funcționare.

ANEXA 5

Culoarea luminii emise: lumini pentru coordonatele cromatice

Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice, trebuie utilizată o sursă de lumină la o temperatură de culoare de 2 856 K, care corespunde aparatului de iluminat standard A al Comisiei Internaționale pentru Iluminat (CIE). Cu toate acestea, în cazul lămpilor echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu filament și altele), caracteristicile colorimetrice trebuie verificate cu sursele de lumină prezente în lămpi, în conformitate cu punctul 9.2 din prezentul regulament.

ANEXA 6

CERINȚE MINIME PENTRU CONFORMITATEA PRODUCȚIEI PROCEDURI DE CONTROL

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric în cazul în care diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație, conform cerințelor din prezentul regulament.

1.2. În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea lămpilor de poziție laterale de serie nu este contestată în cazul în care, la încercarea performanțelor fotometrice ale unei lămpi de poziție laterale aleasă în mod aleatoriu și echipată cu o lampă cu filament standard sau în cazul unei lămpi de poziție laterale echipată cu surse de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu filament sau altele) și în cazul în care toate măsurările sunt efectuate la 6,75 V, 13,5 V sau, respectiv, 28,0 V:

1.2.1.

nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament.

1.2.2.

Dacă, în cazul unei lămpi de poziție laterale echipate cu o sursă luminoasă înlocuibilă, rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, lampa este supusă din nou încercărilor, utilizând altă lampă cu filament standard.

1.3. Coordonatele cromatice trebuie respectate atunci când lampa de poziție laterală este echipată cu o lampă cu filament standard sau în cazul lămpilor de poziție laterale echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu filament sau altele), în cazul în care toate caracteristicile colorimetrice sunt verificate cu sursa luminoasă prezentă în lampă.

2. CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de lampă de poziție laterală, titularul mărcii de omologare trebuie să efectueze, cu o frecvență adecvată,cel puțin încercările următoare. Încercările trebuie efectuate în conformitate cu dispozițiile din prezentul regulament.

În cazul în care o prelevare de eșantioane pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare în cauză, se efectuează prelevări și încercări suplimentare. Producătorul trebuie să adopte măsuri pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1. Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și colorimetrice.

2.2. Metode utilizate în încercări

2.2.1.

Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

În orice încercare de conformitate efectuată de către producător, pot fi utilizate metode echivalente cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să facă dovada echivalenței metodelor utilizate cu cele stabilite în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrarea aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și eșantionările administrative.

2.3. Tipul de eșantionare

Eșantioanele de lămpi de poziție laterale trebuie prelevate în mod aleator dintr-un lot omogen. Prin „lot omogen” se înțelege un ansamblu de lămpi de poziție laterale de același tip, definit după metodele de producție ale producătorului.

Evaluarea se efectuează, în general, asupra lămpilor produse în serie de mai multe uzine. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de lampă produs de mai multe uzine, cu condiția ca aceste uzine să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4. Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Lampa selectată ca eșantion face obiectul măsurătorilor fotometrice pentru verificarea valorilor minime prescrise la punctele incluse în anexa 4, precum și a coordonatelor cromatice impuse.

2.5. Criterii de acceptabilitate

Producătorul este responsabil cu efectuarea unui studiu statistic al rezultatelor încercărilor și cu definirea, de comun acord cu autoritatea competentă, a criteriilor privind admisibilitatea produselor sale în vederea îndeplinirii specificațiilor privind verificarea conformității produselor, prevăzute la punctul 11.1 din prezentul regulament.

Criteriile de admisibilitate trebuie stabilite astfel încât, la un grad de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj, în conformitate cu anexa 7 (prima prelevare), să fie de 0,95.

ANEXA 7

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă este cazul, în situația în care diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

1.2. În ceea ce privește performanța fotometrică, conformitatea lămpilor de poziție laterale de serie nu este contestată în cazul în care, la încercarea performanțelor fotometrice ale unei lămpi de poziție laterale aleasă în mod aleatoriu și echipată cu o lampă cu filament standard sau în cazul unei lămpi de poziție laterală echipată cu surse de lumină care nu se înlocuiesc (lămpi cu filament sau altele) și în cazul în care toate măsurările sunt efectuate la 6,75 V, 13,5 V sau, respectiv, 28,0 V:

1.2.1.

nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20% de la valorile prescrise în prezentul regulament.

1.2.2.

Dacă, în cazul unei lămpi de poziție laterală echipate cu o sursă luminoasă înlocuibilă, rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, lampa este supusă din nou încercărilor, utilizând altă lampă cu filament standard.

1.2.3.

Lămpile de poziție laterale care prezintă defecte vizibile nu sunt luate în considerare.

2. PRIMA SELECTARE A EȘANTIOANELOR

La prima prelevare, sunt alese în mod aleatoriu patru lămpi de poziție laterale. Primul eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera B.

2.1. Conformitatea nu este contestată

2.1.1.

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor de poziție laterale de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpile de poziție laterale, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.

eșantionul A

A1:	o lampă de poziție laterală	0 %
A1:	o lampă de poziție laterală, cel mult	20 %
A2:	ambele lămpi de poziție laterale, peste	0 %,
	dar cel mult	20 %
	se trece la eșantionul B

2.1.1.2.

eșantionul B

B1:

ambele lămpi de poziție laterale

0 %

2.1.2.

sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2. Conformitatea este contestată

2.2.1.

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea lămpilor de poziție laterale de serie este contestată și producătorului i se cere să ia măsuri pentru ca producția să respecte cerințele (aliniere), în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpile de poziție laterale sunt următoarele:

2.2.1.1.

eșantionul A

A3:	o lampă de poziție laterală, cel mult	20 %
	o lampă de poziție laterală, peste	20 %
	dar cel mult	30 %

2.2.1.2.

eșantionul B

B2:	în cazul lui A2
	o lampă de poziție laterală, peste	0 %
	dar cel mult	20 %
	o lampă de poziție laterală, cel mult	20 %
B3:	în cazul lui A2
	o lampă de poziție laterală	0 %
	o lampă de poziție laterală, peste	20 %
	dar cel mult	30 %

2.2.2.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3. Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și punctul 12. este aplicat în cazul în care, în urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe lămpile de poziție laterale sunt următoarele:

2.3.1.

eșantionul A

A4:	o lampă de poziție laterală, cel mult	20 %
A4:	o lampă de poziție laterală, peste	30 %
A5:	ambele lămpi de poziție laterale, peste	20 %

2.3.2.

eșantionul B

B4:	în cazul lui A2
	o lampă de poziție laterală, peste	0%
	dar cel mult	20%
	o lampă de poziție laterală, peste	20%
B5:	în cazul lui A2
B5:	ambele lămpi de poziție laterale, peste	20%
B6:	în cazul lui A2
	o lampă de poziție laterală	0%
	o lampă de poziție laterală, peste	30%

2.3.3.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3. REPETAREA PROCEDURII DE SELECTARE A EȘANTIOANELOR

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, trebuie să se efectueze o nouă prelevare, alegând al treilea eșantion C compus din două lămpi de poziție laterale și al patrulea eșantion D compus din două lămpi de poziție laterale, alese din stocul produs ulterior alinierii la cerințe în termen de două luni de la notificare.

3.1. Conformitatea nu este contestată

3.1.1.

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea lămpilor de poziție laterale de serie nu este contestată, în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpi sunt următoarele:

3.1.1.1.

eșantionul C

C1:	o lampă de poziție laterală	0%
C1:	o lampă de poziție laterală, cel mult	20%
C2:	ambele lămpi de poziție laterale, peste	0%
	dar cel mult	20%
	Se trece la eșantionul D

3.1.1.2.

eșantionul D

D1:	în cazul eșantionului C2
D1:	ambele lămpi de poziție laterale	0%

3.1.2.

sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2. Conformitatea este contestată

3.2.1.

3.2.1.1.

eșantionul D

D2:	în cazul eșantionului C2
	o lampă de poziție laterală, peste	0%
	dar cel mult	20%
	o lampă de poziție laterală, cel mult	20%

3.2.1.2.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3. Retragerea omologării

3.3.1.

eșantionul C

C3:	o lampă de poziție laterală, cel mult	20%
C3:	o lampă de poziție laterală, peste	20%
C4:	ambele lămpi de poziție laterale, peste	20%

3.3.2.

eșantionul D

D3:	în cazul eșantionului C2
	o lampă de poziție laterală 0% sau peste	0%
	o lampă de poziție laterală, peste	20%

3.3.3.

sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2. pentru eșantioanele C și D.

Figura 1

30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/92

Doar textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 98 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, prevăzute cu surse luminoase cu descărcare

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 13 la versiunea inițială a regulamentului – Data intrării în vigoare: 19 august 2010

CUPRINS

REGULAMENT

A. DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.	Domeniul de aplicare

Definiții

2.	Cerere de omologare a unui far

Marcaje

4.	Omologarea

B. CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI

5.	Specificații generale

Iluminare

7.	Verificarea disconfortului și eventual a orbirii

C. ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

8.	Modificarea tipului de far și extinderea omologării

9.	Conformitatea producției

10.	Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

11.	Încetarea definitivă a producției

12.	Denumiri și adrese ale serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și cele ale serviciilor administrative

13.	Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare privind acordarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau oprirea definitivă a producției unui tip de far în temeiul Regulamentului nr. 98

Anexa 2 –

Exemple de mărci de omologare

Anexa 3 –

Ecrane de măsurare

Anexa 4 –

Încercarea de stabilitate a performanței fotometrice a farurilor în funcțiune

Apendice

–

Tabel sinoptic al perioadelor operaționale pentru încercările de stabilitate a performanțelor fotometrice

Anexa 5 –

Cerințe aplicabile farurilor care conțin dispersoare din material plastic — încercări ale dispersoarelor sau eșantioanelor de material și ale farurilor complete

Apendicele 1– Ordinea cronologică a încercărilor de omologare

Apendicele 2– Metodă de măsurare a difuziei și transmisiei luminii

Apendicele 3– Metodă de încercare prin jet pulverizat

Apendicele 4– Încercarea de aderență a benzii adezive

Anexa 6 –

Centru de referință

Anexa 7 –

Marcarea tensiunii

Anexa 8 –

Cerințe minime privind procedurile de control al conformității producției

Anexa 9 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

Anexa 10 –

Verificarea instrumentală a liniei de separare pentru farurile cu fascicul de întâlnire

Anexa 11 –

Cerințe pentru modulele LED și farurile echipate cu module LED

A. DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0. DOMENIUL DE APLICARE (1)

Prezentul regulament se aplică:

(a)	farurilor; și

(b)	sistemelor de iluminat distribuit

care utilizează surse luminoase cu descărcare, pentru vehicule din categoriile M, N și L3.

1. DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

1.1 definițiile prevăzute în Regulamentul nr. 48 și seria de amendamente ale acestuia în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip se aplică prezentului regulament;

1.2 prin „dispersor” se înțelege elementul cel mai exterior al farului (al unității) care transmite lumina prin suprafața iluminantă;

1.3 prin „acoperire” se înțelege orice produs(e) aplicat(e) într-unul sau mai multe straturi pe suprafața exterioară a unui dispersor;

1.4 prin „balast” se înțelege dispozitivul de alimentare cu electricitate a sursei luminoase cu descărcare. Acest balast poate fi situat parțial sau complet în interiorul sau în exteriorul farului;

1.5 prin „cuplare” se înțelege asocierea farurilor care au aceeași funcție pe partea stângă și pe partea dreaptă a vehiculului;

1.6 prin „faruri de tipuri diferite” se înțelege farurile care prezintă diferențe esențiale între ele, aceste diferențe putând fi, în special, următoarele:

1.6.1.

marca sau denumirea comercială;

1.6.2.

caracteristicile sistemului optic;

1.6.3.

includerea sau eliminarea unor elemente capabile să modifice rezultatele optice prin reflexie, refracție, absorbție și/sau deformare în timpul funcționării;

1.6.4.

specializarea pentru circulația pe dreapta sau pentru circulația pe stânga sau posibilitatea de a fi utilizate pentru cele două sensuri de circulație;

1.6.5.

tipul fasciculului obținut (fascicul de întâlnire, fascicul de drum sau ambele fascicule);

1.6.6.

materialele constitutive ale dispersoarelor și ale eventualei acoperiri;

1.6.7.

cu toate acestea, un dispozitiv proiectat pentru a fi montat pe partea stângă a vehiculului și dispozitivul corespondent proiectat pentru a fi montat pe partea dreaptă a vehiculului sunt considerate dispozitive de același tip.

1.7. Trimiterile din prezentul document la lampa (lămpile) cu incandescență de serie (etalon) și sursa (sursele) luminoasă (luminoase) cu descărcare fac referire la Regulamentul nr. 37, respectiv 99 și la seria de amendamente ale acestora în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip.

2. CEREREA DE OMOLOGARE A UNUI FAR (2)

2.1. Cererea de omologare este prezentată de deținătorul mărcii sau denumirii comerciale a farului sau de reprezentantul său acreditat în mod corespunzător. În cerere se precizează:

2.1.1.

dacă farul este destinat obținerii unui fascicul de întâlnire, a unui fascicul de drum sau a ambelor fascicule;

2.1.2.

în cazul unui far destinat obținerii unui fascicul de întâlnire, dacă farul este construit pentru ambele sensuri de circulație sau numai pentru circulația numai pe partea stângă sau numai pe partea dreaptă;

2.1.3.

în cazul în care farul este prevăzut cu un reflector reglabil, poziția (pozițiile) de montaj ale farului în raport cu solul și cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.1.4.

unghiurile maxime în plan vertical pe care le poate obține dispozitivul de reglare a orientării farului deasupra și sub poziția (pozițiile) nominală (nominale);

2.1.5.

sursele luminoase care sunt alimentate atunci când sunt utilizate diversele combinații de fascicule;

2.1.6.

dacă se utilizează un sistem de iluminat distribuit și ce tip (tipuri) de fascicul (fascicule) pot fi obținute cu sistemul respectiv;

2.1.7.

categoria surselor luminoase enumerate în Regulamentele nr. 37 sau nr. 99 și seriile de amendamente ale acestora în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip.

În cazul unui sistem de iluminat distribuit care utilizează o sursă luminoasă cu descărcare neînlocuibilă care nu este omologată în temeiul Regulamentului nr. 99, numărul piesei atribuit de producător generatorului de lumină.

2.2. Orice cerere de omologare trebuie să fie însoțită de:

2.2.1.

desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului (a se vedea punctele 3.2 și 4.2 de mai jos). Desenele trebuie să indice spațiile prevăzute pentru numărul de omologare și simbolurile adiționale în raport cu cercul mărcii de omologare, în cazul modulului (modulelor) cu LED fiind necesar să indice, de asemenea, spațiul rezervat codului (codurilor) specific(e) de identificare al(e) modulului (modulelor), și trebuie să prezinte o secțiune verticală (axială) și o vedere din față a farului, cu principalele detalii ale sistemului optic, inclusiv striurile, după caz;

2.2.2.

o specificație tehnică succintă care să includă, după caz, marca și tipul de balast (balasturi) și, în cazul în care farul este utilizat pentru iluminarea adaptivă în viraje, pozițiile extreme în conformitate cu punctul 6.2.7 de mai jos. În cazul modulului (modulelor) LED aceasta trebuie să includă:

(a)	o specificație tehnică succintă a modulului (modulelor) LED;

(b)	un desen cu dimensiunile și valorile electrice și fotometrice de bază și fluxul luminos nominal.

În plus, pentru un sistem de iluminat distribuit, o specificație tehnică succintă care să includă o listă a ghidului (ghidurilor) de lumină și a componentelor optice conexe, precum și o descriere a generatorului (generatoarelor) de lumină, suficient de detaliată încât să permită identificarea. Aceste informații vor cuprinde numărul piesei alocat de producătorul generatorului de lumină, un desen care să prezinte dimensiunile și valorile electrice și fotometrice de bază, precum și un raport oficial de încercare la care se face referire la punctul 5.8 al prezentului regulament;

2.2.3.

următoarele eșantioane:

2.2.3.1.

pentru omologarea unui far, două eșantioane pentru fiecare tip de far, un eșantion destinat instalării pe partea stângă a vehiculului și un eșantion destinat instalării pe partea dreaptă a vehiculului cu sursă luminoasă cu descărcare de serie și, după caz, un balast din fiecare tip care trebuie utilizat.

Pentru omologarea unui sistem de iluminat distribuit care utilizează o sursă luminoasă cu descărcare neamovibilă care nu este omologată în temeiul regulamentului nr. 99, două eșantioane ale sistemului cu includerea generatorului de lumină și, după caz, un balast din fiecare tip care trebuie utilizat;

2.2.4.

pentru încercarea materialului plastic din care sunt realizate dispersoarele:

2.2.4.1.

14 dispersoare;

2.2.4.1.1.

zece dintre aceste dispersoare pot fi înlocuite prin zece eșantioane de material de cel puțin 60 × 80 mm, care să prezinte o față exterioară plană sau convexă și la mijloc o zonă practic plană de cel puțin 15 × 15 mm (cu o rază de curbură minimă de 300 mm);

2.2.4.1.2.

fiecare astfel de dispersor sau eșantion de material trebuie să fie produs conform procedeelor aplicate în fabricația de serie;

2.2.4.2.

un reflector în fața căruia dispersoarele pot fi fixate conform indicațiilor constructorului;

2.2.5.

pentru a încerca rezistența la radiațiile ultraviolete a componentelor care transmit lumina, fabricate din material plastic rezistent la radiațiile ultraviolete ale surselor luminoase cu descărcare din interiorul farului:

2.2.5.1.

un eșantion din fiecare material folosit în construcția farului sau un eșantion de far care să conțină aceste materiale. Fiecare eșantion de material trebuie să aibă același aspect exterior și același tratament al suprafeței, după caz, cu cel prevăzut pentru utilizare în farul care urmează să fie omologat;

2.2.5.2.

încercarea rezistenței materialelor din interior la ultravioletele conținute în radiațiile sursei luminoase nu este necesară:

2.2.5.2.1.

dacă sursele luminoase cu descărcare de tipul celor cu radiație ultravioletă redusă sunt aplicate astfel cum se specifică în Regulamentul nr. 99; sau

2.2.5.2.2.

dacă se iau măsuri pentru protejarea componentelor corespunzătoare ale farului împotriva radiațiilor ultraviolete, de exemplu, cu filtre de sticlă.

2.3. Pentru un sistem de iluminat distribuit, 10 eșantioane din materialul (materialele) și acoperirea/învelișul de protecție aferent, dacă există, care intră în componența ghidului de lumină și a altor elemente optice ale sistemului.

2.4. Materialele constitutive ale dispersorului și, în cazul sistemului de iluminat distribuit, materialele constitutive ale elementelor optice ale sistemului, și acoperirile/învelișurile aferente, dacă există, trebuie să fie însoțite de raportul de încercare a caracteristicilor acestor materiale și ale acoperirilor, în cazul în care acestea au fost deja încercate.

3. MARCAJE

3.1. Farurile sau sistemele de iluminat distribuit prezentate în vederea omologării poartă marca sau denumirea comercială a solicitantului înscrisă în mod lizibil și de neșters.

3.2. Acestea vor avea pe dispersor și pe corpul principal (3) spații de o mărime suficientă pentru marca de omologare și simbolurile adiționale prevăzute la punctul 4; aceste spații sunt indicate în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

3.3. Farurile construite astfel încât să îndeplinească în același timp cerințele de circulație pe partea dreaptă și pe partea stângă poartă inscripții care să indice cele două reglaje ale unității optice pe vehicul sau ale sursei luminoase cu descărcare față de reflector; aceste marcaje constau în literele „R/D” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea dreaptă și în literele „L/G” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea stângă.

3.4. Toate farurile pot purta pe suprafața lor iluminantă un centru de referință, astfel cum se indică în anexa 6.

3.5. În cazul unui generator de lumină din cadrul unui sistem de iluminat distribuit dotat cu o sursă luminoasă cu descărcare neînlocuibilă care nu este omologată în temeiul Regulamentului nr. 99, pe generatorul de lumină trebuie să fie înscrise marca sau denumirea comercială a producătorului și numărul piesei la care se face referire la punctul 2.2.2 de mai sus.

3.6. În cazul farurilor cu modul(e) LED, pe far sunt inscripționate tensiunea și puterea nominală, precum și cu codul de identificare specific modulului sursei luminoase.

3.7. Modulul (modulele) LED prezentat(e) împreună cu farul în vederea omologării:

3.7.1.

poartă marca sau denumirea comercială a solicitantului. Marcajul trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters;

3.7.2.

poartă codul specific de identificare a modulului. Marcajul trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters.

Codul specific de identificare a modulului trebuie să conțină literele de început „MD” pentru „MODUL” urmate de marca de omologare, fără cerc, astfel cum se recomandă la punctul 4.2.1 de mai jos și, în cazul în care sunt utilizate module de surse luminoase diferite, urmate de simboluri sau caractere suplimentare. Codul specific de identificare trebuie indicat în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus. Marca de omologare nu trebuie să fie identică cu cea de pe lampa în care este utilizat modulul, însă ambele marcaje trebuie să provină de la același solicitant.

3.8. Dacă un mecanism de reglare electronică a sursei luminoase care nu face parte dintr-un modul LED este utilizat pentru a deservi modulul (modulele) LED, acesta va fi marcat cu codul (codurile) specific(e) de identificare și cu tensiunea și puterea de intrare nominale.

4. OMOLOGAREA

4.1. Generalități

4.1.1. În cazul în care toate eșantioanele unui tip de far, prezentate în temeiul punctului 2 de mai sus, îndeplinesc dispozițiile prezentului regulament, se acordă omologarea.

4.1.2. Farurile conforme prezentului regulament pot fi grupate, combinate sau reciproc încorporate cu oricare alt(e) dispozitiv(e) de iluminare sau de semnalizare luminoasă, cu condiția ca funcțiile lor de iluminare să nu fie alterate.

4.1.3. Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică, cu condiția ca fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să îndeplinească dispozițiile care li se aplică.

4.1.4. Fiecare omologare comportă atribuirea unui număr de omologare ale cărui prime două cifre (în prezent 00) indică seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de far menționat în prezentul regulament. Cu toate acestea, o pereche de faruri cuplate se consideră ca fiind un singur tip.

4.1.5. Omologarea, extinderea omologării, refuzul sau retragerea omologării sau oprirea definitivă a producției unui tip de far în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

4.1.6. Pe orice far care este conform unui tip omologat în temeiul prezentului regulament se aplică pe spațiile menționate la punctul 3.2 de mai sus, pe lângă marca prescrisă la punctul 3.1, o marcă de omologare, astfel cum este descrisă la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos.

4.2. Compoziția mărcii de omologare

Marca de omologare se compune din:

4.2.1.

O marcă de omologare internațională, cuprinzând:

4.2.1.1.

un cerc în interiorul căruia se găsește litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a emis omologarea (4);

4.2.1.2.

numărul de omologare prescris la punctul 4.1.4 de mai sus;

4.2.2.

simbolul (simbolurile) suplimentar(e) următor (următoare):

4.2.2.1.

pe farurile care îndeplinesc numai cerințele de circulație pe partea stângă, o săgeată orizontală dirijată spre dreapta unui observator care privește farul din față, adică spre partea drumului pe care se efectuează circulația;

4.2.2.2.

pe farurile care îndeplinesc cerințele de circulație pentru ambele sensuri, prin modificarea voluntară a poziției blocului optic sau a sursei luminoase, o săgeată orizontală cu două vârfuri dirijate unul către stânga, și celălalt spre dreapta;

4.2.2.3.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul cu lumină de întâlnire, literele „DC”;

4.2.2.4.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul cu lumină de drum, literele „DR”;

4.2.2.5.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament atât pentru fasciculul cu lumină de întâlnire, cât și pentru fasciculul cu lumină de drum, literele „DCR”;

4.2.2.6.

pe farurile care cuprind un dispersor din material plastic, literele „PL” se aplică alături de simbolurile prescrise la punctele 4.2.2.3-4.2.2.5 de mai sus;

4.2.2.7.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament pentru fasciculul cu lumină de drum, în apropierea cercului care înconjoară litera „E”, indicarea intensității luminoase maxime exprimate printr-un marcaj de referință, astfel cum este definit la punctul 6.3.2.2 de mai jos.

În cazul farurilor reciproc încorporate, indicarea intensității luminoase maxime a ansamblului fasciculului de drum va fi exprimată ca mai sus;

4.2.2.8.

pe sistemele de iluminat distribuit, literele „DLS” înlocuiesc litera „D” prevăzută la punctele 4.2.2.3, 4.2.2.4 și 4.2.2.5, respectând aceleași criterii.

4.2.3.

În orice caz, modul de funcționare aplicat în timpul procedurii de încercare conform punctului 1.1.1.1 din anexa 4 și tensiunea (tensiunile) autorizată (autorizate) conform punctului 1.1.1.2 din anexa 4 trebuie să fie indicată (indicate) în certificatele de omologare și în fișele comunicate părților contractante la acord care aplică prezentul regulament.

În cazurile corespunzătoare, dispozitivul trebuie să poarte următoarea indicație:

4.2.3.1.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și care sunt concepute astfel încât fasciculul cu lumină de întâlnire să nu se aprindă simultan cu oricare altă funcție de iluminare cu care poate fi reciproc încorporat, se adaugă în marca de omologare o bară oblică (/) după simbolul pentru fasciculul cu lumină de întâlnire.

4.2.3.2.

Cerința de la punctul 4.2.3.1 de mai sus nu se aplică farurilor care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și care sunt concepute astfel încât fasciculul cu lumină de întâlnire și fasciculul cu lumină de drum să fie emise de aceeași sursă luminoasă cu descărcare.

4.2.4.

Cele două cifre ale numărului de omologare (în prezent 00) care indică seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării și, dacă este necesar, săgeata prescrisă pot să figureze în apropierea simbolurilor suplimentare de mai sus;

4.2.5.

Marcajele și simbolurile prevăzute la punctele 4.2.1-4.2.3 de mai sus trebuie să fie perfect lizibile și să nu poată fi șterse. Acestea pot fi aplicate pe partea interioară sau exterioară (transparentă sau nu) a farului care nu poate fi separată de partea transparentă a farului care emite lumină. În cazul unui sistem de iluminat distribuit cu dispersor exterior încorporat în ghidul de lumină, se consideră că s-a îndeplinit această condiție dacă marca de omologare este aplicată cel puțin pe generatorul de lumină și pe ghidul de lumină sau pe ecranul de protecție al acestuia. Indiferent de caz, marca trebuie să fie vizibilă dacă farul sau sistemul este montat pe vehicul sau atunci când se deschide o componentă mobilă, cum ar fi capota.

4.3. Dispunerea mărcii de omologare

4.3.1. Faruri independente

Figurile 1-9 din anexa 2 la prezentul regulament prezintă exemple de mărci de omologare cu simbolurile suplimentare menționate mai sus.

4.3.2. Lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate

4.3.2.1.

Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu condiția:

4.3.2.1.1.

de a fi vizibilă conform punctului 4.2.5;

4.3.2.1.2.

ca nici un element al lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate care transmite lumina să nu poată fi înlăturat fără să fie înlăturată în același timp și marca de omologare.

4.3.2.2.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi corespunzător fiecărui regulament prin aplicarea căruia a fost acordată omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentelor la data eliberării omologării și, dacă este necesar, săgeata adecvată se marchează:

4.3.2.2.1.

fie pe suprafața iluminantă corespunzătoare;

4.3.2.2.2.

fie în grup, astfel încât fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să poată fi identificată cu claritate (a se vedea patru exemple posibile în anexa 2, figura 10).

4.3.2.3.

Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise de regulamentul pe baza căruia a fost acordată omologarea pentru cea mai mică dintre mărcile individuale.

4.3.2.4.

Fiecare omologare comportă atribuirea unui număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate menționate în prezentul regulament.

4.3.2.5.

Figura 10 din anexa 2 la prezentul regulament prezintă exemple de mărci de omologare de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile suplimentare menționate mai sus.

4 3.3. Lămpi ale căror dispersoare sunt utilizate pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi reciproc încorporate sau grupate cu alte lămpi

Sunt aplicabile dispozițiile de la punctul 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.

În plus, atunci când se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferite mărci de omologare ale tipurilor de faruri sau ansambluri pentru care este destinat, cu condiția ca sistemul de iluminat distribuit sau corpul principal al farului, chiar și atunci când nu poate fi separat de dispersor, să cuprindă, de asemenea, spațiul menționat la punctul 3.2 de mai sus și să poarte marca de omologare a funcțiilor existente.

4.3.3.2.

Figura 11 din anexa 2 la prezentul regulament prezintă exemple de mărci de omologare care corespund cazului menționat mai sus.

4.3.4. Sisteme de iluminat distribuit

În ceea ce privește sistemele de iluminat distribuit se respectă dispozițiile aplicabile de la punctele 4.3.1-4.3.3.2, coroborate cu cerințele de la punctul 3.4.

B. CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI (5)

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1. Fiecare eșantion trebuie să îndeplinească specificațiile indicate la punctele 6-8 de mai jos.

5.2. Farurile trebuie să fie construite astfel încât să-și mențină caracteristicile fotometrice prescrise și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale, în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse.

5.2.1. Farurile trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să permită reglarea lor pe vehicul conform regulilor care le sunt aplicabile. Un astfel de dispozitiv nu este obligatoriu pentru unitățile de faruri la care reflectorul și dispersorul nu pot fi separate, dacă utilizarea unor astfel de unități este limitată la vehicule la care reglajul farurilor este asigurat prin alte mijloace.

Dacă farurile specializate pentru fasciculul principal cu lumină de întâlnire și farurile specializate pentru fasciculul cu lumină de drum, dintre care fiecare este prevăzut cu propria (propriile) sursă (surse) luminoasă (luminoase), sunt grupate într-o singură unitate, dispozitivul trebuie să permită ca fiecare sistem optic să fie reglat corect în mod individual. Aceeași dispoziție se aplică farurilor care produc un fascicul luminos de ceață și un fascicul cu lumină de drum, farurilor care produc un fascicul principal cu lumină de întâlnire și un fascicul de ceață în față și farurilor care produc aceste trei fascicule.

5.2.2. Totuși, aceste prevederi nu se aplică în cazul ansamblurilor de faruri ale căror reflectoare sunt inseparabile. Pentru acest tip de ansamblu sunt aplicabile condițiile de la punctul 6.3 al prezentului regulament.

5.3. Pentru farurile construite astfel încât să îndeplinească în același timp cerințele de circulație pe partea dreaptă și cele de circulație pe partea stângă, adaptarea la un sens de circulație determinat poate fi obținută printr-o reglare inițială corespunzătoare la montarea pe vehicul sau printr-o reglare selectivă de către utilizator. Această reglare inițială sau această manevră selectivă constă, de exemplu, într-o fixare unghiulară determinată fie a blocului optic pe vehicul, fie a sursei (surselor) luminoase în raport cu blocul optic. În orice caz, numai două poziții de fixare diferite, determinate în mod clar, și care corespund fiecare unui sens de circulație (dreapta sau stânga) trebuie să fie posibile, iar deplasarea nepremeditată de la o poziție la alta, precum și plasarea într-o poziție intermediară nu trebuie să fie posibile. Atunci când sursa luminoasă poate ocupa două poziții diferite, părțile destinate fixării acesteia pe reflector trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în fiecare dintre aceste două poziții, sursa luminoasă menționată să fie fixată cu aceeași precizie ca și cea cerută pentru farurile concepute pentru un singur sens de circulație. Verificarea conformității cu cerințele de la prezentul punct se efectuează prin inspecție vizuală și, după caz, cu ajutorul unui montaj de încercare.

5.4. Configurarea iluminării pentru diferite condiții de trafic

5.4.1. În cazul farurilor construite astfel încât să îndeplinească cerințele unui singur sens de circulație (fie pe dreapta, fie pe stânga), trebuie să se ia măsuri adecvate pentru a se evita disconfortul utilizatorilor dintr-un stat în care sensul de circulație este opus față de cel pentru care s-a proiectat farul (6). Aceste măsuri pot include:

(a)	mascarea unei părți din zona exterioară a dispersorului farului;

(b)	deplasarea în jos fasciculului. Se permite, de asemenea, deplasarea orizontală a acestuia;

(c)	orice altă măsură destinată îndepărtării sau reducerii părții asimetrice a fasciculului.

5.4.2. În urma aplicării acestei (acestor) măsuri, trebuie să se îndeplinească următoarele cerințe privind iluminarea, fără a modifica reglajele efectuate în raport cu cele pentru sensul original de circulație

5.4.2.1.

Fascicul de întâlnire proiectat pentru circulația pe partea dreaptă și adaptat pentru circulația pe partea stângă:

la 0,86D-1,72L	cel puțin 5 lx
la 0,57U-3,43R	maximum 1,4 lx

5.4.2.2.

Fascicul de întâlnire proiectat pentru circulația pe partea stângă și adaptat pentru circulația pe partea dreaptă:

la 0,86D-1,72L	cel puțin 5 lx
la 0,57U-3,43R	maximum 1,4 lx

5.5. Pe farurile proiectate pentru a produce alternativ un fascicul de drum și/sau un fascicul de întâlnire pentru iluminare adaptivă în viraje, orice dispozitiv mecanic, electromecanic sau de orice altă natură încorporat în far în acest scop (7) trebuie să fie realizat astfel încât:

5.5.1.

dispozitivul să fie suficient de rezistent pentru a rezista la 50 000 de acționări în condiții normale de funcționare. Pentru a verifica respectarea acestei cerințe, serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare poate:

(a)	să ceară solicitantului să furnizeze echipamentele necesare în vederea efectuării încercării;

(b)	să renunțe la încercare dacă farul este însoțit de un raport de încercare eliberat de un serviciu tehnic responsabil cu încercările de omologare pentru farurile cu aceeași construcție (același montaj), care confirmă conformitatea cu această cerință.

5.5.2.

În cazul nerespectării cerinței, iluminarea de deasupra liniei H-H să nu depășească valorile aferente unui fascicul de întâlnire conform punctului 6.2.6; în plus, în cazul farurilor concepute pentru a produce un fascicul de întâlnire și/sau de drum care să producă iluminare adaptivă în viraje, la punctul de încercare 25 V trebuie să se obțină o iluminare minimă de cel puțin 5 lx (linia VV, D 75 cm).

La efectuarea încercărilor pentru verificarea conformității cu aceste cerințe, serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare trebuie să ia în considerare instrucțiunile furnizate de solicitant.

5.5.3.

fie fasciculul de întâlnire, fie cel de drum să poată fi obținute întotdeauna fără a exista posibilitatea obținerii unei poziții intermediare;

5.5.4.

să fie imposibil pentru utilizator să modifice, cu unelte obișnuite, forma și poziția elementelor mobile.

5.6. Se vor efectua încercări suplimentare în conformitate cu cerințele din anexa 4, pentru a se asigura că nu există variații excesive ale performanțelor fotometrice în timpul utilizării.

5.7. În cazul în care componentele de transmisie a luminii sunt realizate din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate conform cerințelor din anexa 5.

5.8. Amovibilitatea surselor luminoase

5.8.1. Sursa luminoasă (sursele luminoase) cu descărcare folosită (folosite) în farurile cu descărcare sau în sistemele de iluminat distribuit sunt amovibile și omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 99 și seria de amendamente în vigoare la data cererii de omologare de tip. Cu toate acestea, sursa luminoasă (sursele luminoase) cu descărcare neomologate în conformitate cu Regulamentul nr. 99 poate (pot) fi folosită(e) doar în cazul în care constituie o componentă neamovibilă a generatorului de lumină. Totuși, în cazul sistemelor de iluminat distribuit, generatorul de lumină poate fi înlocuit fără a utiliza unelte speciale, chiar și în cazul în care sursa luminoasă din interiorul său nu este omologată.

5.8.2. În cazul în care se utilizează una sau mai multe surse luminoase (suplimentare) cu filament în farurile cu descărcare în gaz, aceste surse cu filament trebuie omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 37 și seria de amendamente în vigoare la data cererii de omologare de tip, cu condiția să nu se impună nicio restricție prin Regulamentul nr. 37 și seria de amendamente în vigoare la data cererii de omologare de tip.

5.8.3. Construcția dispozitivului este realizată astfel încât lampa cu filament nu poate fi fixată în nicio altă poziție decât cea corectă.

5.8.4. În cazul surselor luminoase amovibile cu descărcare și al surselor luminoase suplimentare cu filament, dulia trebuie să respecte caracteristicile dimensionale prevăzute în fișa tehnică a Publicației nr. 60061 a IEC corespunzătoare categoriei utilizate de surse luminoase. Sursa (sursele) luminoasă(e) trebuie să poată fi montată(e) cu ușurință în far.

5.9. Sursele luminoase neamovibile cu descărcare care nu sunt omologate în temeiul Regulamentului nr. 99 folosite în sistemele de iluminat distribuit trebuie, de asemenea, să îndeplinească următoarele cerințe (corespunzătoare celor menționate în Regulamentul nr. 99 privind omologarea surselor luminoase cu descărcare):

5.9.1.

punerea în funcțiune, încălzirea și reaprinderea rapidă la cald conform punctului 3.6 din Regulamentul nr. 99;

5.9.2.

culoarea conform punctului 3.9 din Regulamentul nr. 99. Culoarea este albă;

5.9.3.

radiații ultraviolete conform punctului 3.10 din Regulamentul nr. 99, dacă se menționează în cererea de omologare (punctul 2.2.2 de mai sus).

5.10. Farul și sistemul de balast nu trebuie să provoace radiații sau perturbații ale cablului electric de natură să provoace o funcționare necorespunzătoare a altor sisteme electrice (electronice) ale vehiculului (8).

5.11. Dacă este necesar în vederea efectuării procedurii de încercare, centrul de încercări poate solicita producătorului eșantioane suplimentare, bancuri de încercare (dispozitive de prindere) sau surse speciale de alimentare electrică.

5.12. Procedura de încercare se desfășoară în conformitate cu specificațiile de montare furnizate de producător.

5.13. Farul (dacă este dotat cu module LED) și modulul (modulele) LED trebuie să îndeplinească cerințele relevante prevăzute în anexa 11 la prezentul Regulament. Îndeplinirea acestor cerințe trebuie verificată..

6. ILUMINARE

6.1. Dispoziții generale

6.1.1. Farurile trebuie să fie construite astfel încât, cu surse luminoase cu descărcare în gaz adecvate, să ofere o iluminare corespunzătoare, care să nu orbească atunci când emit fasciculul de întâlnire, și o bună iluminare, când emit fasciculul cu lumină de drum.

6.1.2. Pentru a determina iluminarea produsă de far, se utilizează un ecran așezat vertical, la o distanță de 25 m în fața farului și perpendicular pe axa acestuia, conform anexei 3 la prezentul regulament; ecranul de reglaj trebuie să fie suficient de lat pentru a permite examinarea și ajustarea liniei de separarea fasciculului de întâlnire pe o arie de cel puțin 5° de fiecare parte a liniei V-V.

6.1.3. Se consideră că farul este satisfăcător sau că sistemele de iluminat distribuit sunt satisfăcătoare dacă se îndeplinesc cerințele fotometrice prevăzute la punctul 6 din prezentul regulament cu o singură sursă luminoasă care a fost uzată pe parcursul a cel puțin 15 cicluri, în conformitate cu punctul 4 din anexa 4 la Regulamentul nr. 99.

Dacă sursa luminoasă cu descărcare în gaz este omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 99, trebuie ca sursa luminoasă să fie de serie (etalon), fluxul luminos putând fi diferit față de fluxul luminos normal prevăzut în Regulamentul nr. 99. În acest caz, iluminările vor fi ajustate în mod corespunzător.

Ajustările menționate nu se aplică în cazul sistemelor de iluminat distribuit care utilizează o sursă luminoasă neamovibilă cu descărcare sau în cazul farurilor în care balastul (balasturile) este (sunt) integrat(e) total sau parțial.

Dacă sursa luminoasă cu descărcare nu este omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 99, aceasta este o sursă luminoasă neamovibilă de serie.

6.1.4. Dimensiunile care determină poziția arcului în interiorul sursei luminoase etalon cu descărcare în gaz sunt indicate în fișa cu datele corespunzătoare din Regulamentul nr. 99.

6.1.5. Conformitatea fotometrică trebuie verificată în conformitate cu punctul 6.2.6 sau 6.3 din prezentul regulament. Această prevedere este, de asemenea, valabilă pentru zona de separare dintre 3 °R și 3 °L (metoda de măsurare pentru culoarea liniei de separare este în studiu).

6.1.6. Culoarea luminii fasciculelor emise de farurile care utilizează sursele luminoase cu descărcare în gaz este albă.

6.1.7. La patru secunde după aprinderea unui far care nu a funcționat timp de 30 de minute sau mai mult:

6.1.7.1.

se obțin 60 lx la punctul HV, pentru un far care produce exclusiv un fascicul de drum.

6.1.7.2.

se obțin cel puțin 10 lx la punctul 50 V pentru farurile care produc doar fascicule de întâlnire sau care produc alternativ fascicule de întâlnire și de drum conform descrierii de la punctul 5.4 al prezentului regulament.

6.1.7.3.

În oricare dintre cele două cazuri, sursa de alimentare trebuie să fie suficientă pentru a furniza creșterea necesară a impulsului de curent.

6.2. Dispoziții cu privire la fasciculele de întâlnire

6.2.1. Distribuirea intensității luminoase a farului cu fascicul de întâlnire include o linie de separare (a se vedea figura 1 de mai jos), care permite ajustarea corectă a farului în vederea măsurătorilor fotometrice și a orientării vehiculului.

„Marginea de separație” prezintă:

(a)

pentru fasciculele destinate circulației pe partea dreaptă:

(i)	o „parte orizontală” dreaptă orientată spre stânga;

(ii)	o parte „cot-umăr” ridicată, orientată spre dreapta;

(b)

pentru fasciculele destinate circulației pe partea stângă:

(i)	o „parte orizontală” dreaptă orientată spre dreapta;

(ii)	o parte „cot-umăr” ridicată, orientată spre stânga.

În fiecare caz, partea „cot-umăr” va prezenta o margine netă.

6.2.2. Farul este orientat din punct de vedere vizual cu ajutorul liniei de separare(a se vedea figura 1 de mai jos) după cum urmează:

6.2.2.1.

pentru reglare verticală: partea orizontală a liniei de separare este deplasată ascendent de sub linia B și reglată la poziția sa nominală 1 % (25 cm) sub linia H-H;

Figura 1

6.2.2.2.

pentru reglarea orizontală: partea „cot-umăr” a liniei de separare este deplasată:

(a)	de la dreapta la stânga pentru circulația pe partea dreaptă, fiind poziționată orizontal după această deplasare astfel încât:

(b)	deasupra liniei 0,2° D, „umărul” să nu depășească linia A la stânga; și

(c)	pe linia 0,2° D sau sub această linie, „umărul” să intersecteze linia A; și

(d)	punctul de inflexiune al „cotului” să se afle în primul rând pe linia V-V;

pentru circulația pe partea stângă, de la stânga la dreapta, fiind poziționată orizontal după deplasare, astfel încât:

(a)	deasupra liniei 0,2° D, „umărul” să nu depășească linia A la stânga; și

(b)	pe linia 0,2° D sau sub această linie, „umărul” să intersecteze linia A; și

(c)	punctul de inflexiune al „cotului” să se afle în primul rând pe linia V-V.

6.2.2.3.

în cazul în care un far reglat în modul indicat mai sus nu corespunde condițiilor enunțate la punctele 6.2.5, 6.2.6 și 6.3, acesta poate fi aliniat în mod diferit, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze:

orizontal față de linia A cu mai mult de:

(a)	0,5° la stânga sau 0,75° la dreapta, pentru circulația pe partea dreaptă; sau

(b)	0,5° la dreapta sau 0,75° la stânga, pentru circulația pe partea stângă; și

vertical cu mai puțin decât sau egal cu 0,25° în sens ascendent sau descendent față de linia B.

6.2.2.4.

În cazul în care reglarea verticală nu poate fi însă efectuată în mod repetat pentru a obține poziția dorită în cadrul toleranțelor descrise la punctul 6.2.2.3 de mai sus, se aplică metoda instrumentală descrisă la punctele 2 și 3 din anexa 10 pentru a verifica dacă se respectă nivelul minim de calitate al liniei de separare și pentru a efectua reglarea verticală și orizontală a fasciculului.

6.2.3. Reglat astfel, farul trebuie să satisfacă numai condițiile menționate la punctele 6.2.4 și 6.2.5 de mai jos, dacă omologarea sa este solicitată doar pentru un fascicul de întâlnire; dacă este conceput pentru a produce atât un fascicul de întâlnire, cât și de drum, farul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 6.2.4-6.2.6. Valorile specificate pentru segmentul II la punctul 6.2.6 nu se aplică ecranului 2 din anexa 3.

6.2.4. Pentru fiecare fascicul cu lumină de întâlnire se admite o singură sursă luminoasă cu descărcare. Un număr maxim de două surse luminoase suplimentare este permis în următoarele condiții:

6.2.4.1.

se poate utiliza o sursă luminoasă suplimentară în conformitate cu Regulamentul nr. 37 sau se pot utiliza unul sau mai multe module LED suplimentare în interiorul farului cu fascicul de întâlnire în vederea iluminării adaptive în viraje;

6.2.4.2.

se poate utiliza o sursă luminoasă suplimentară în conformitate cu Regulamentul nr. 37 și/sau se pot utiliza unul sau mai multe module LED în interiorul farului cu fascicul de întâlnire în scopul generării de radiații infraroșii. Acesta/acestea se activează doar în același timp cu sursa luminoasă cu descărcare. În cazul în care sursa luminoasă cu descărcare cedează, această sursă suplimentară și/sau modulul (modulele) LED se deconectează automat.

Tensiunea aplicată în timpul încercărilor în vederea măsurării atunci când se utilizează această sursă luminoasă suplimentară și/sau modulul (modulele) LED are valoarea prevăzută la punctul 6.2.4.4;

6.2.4.3.

în cazul în care această sursă luminoasă suplimentară sau modulul LED cedează, farul va continua să îndeplinească cerințele pentru fasciculul de întâlnire;

6.2.4.4.

Tensiunea aplicată la bornele balastului (balasturilor) este:

fie:	13,5 V ± 0,1	pentru sistemele de 12 V
fie:	altă valoare precizată	(a se vedea anexa 7).

6.2.5. După 10 minute de la aprindere, iluminarea produsă pe ecranul 1 sau 2 (sau pe aceste ecrane poziționate în oglindă în raport cu linia VV pentru circulația pe partea stângă) trebuie să satisfacă cerințele de mai jos:

Notă: în tabel:

litera L indică faptul că punctul sau segmentul se află la stânga liniei VV;

litera R indică faptul că punctul sau segmentul se află la dreapta liniei VV;

litera U indică faptul că punctul sau segmentul se află deasupra liniei HH;

litera D indică faptul că punctul sau segmentul este situat sub linia HH.

Puncte sau segmente	Denumire	Iluminări (lx)	Distanțe pe orizontală (cm)	Distanțe pe verticală (cm)
	Pe și deasupra liniei H/H2 sau pe și deasupra liniei H/H3/H4	max. 1
1	HV	max. 1	0	0
2	B 50 L	max. 0,5	L 150	U 25
3	75 R	min 20	R 50	D 25
4	50 L	max. 20	L 150	D 37,5
5	25 L1	max. 30	L 150	D 75
6	50 V	12 min	0	D 37,5
7	50 R	min 20	R 75	D 37,5
8	25 L2	min 4	L 396	D 75
9	25 R1	min 4	R 396	D 75
10	25 L3	min 2	L 670	D 75
11	25 R2	min 2	R 670	D 75
12	15 L	min 1	L 910	D 125
13	15 R	min 1	R 910	D 125
14		(9)	L 350	U 175
15		(9)	0	U 175
16		(9)	R 350	U 175
17		(9)	L 175	U 87,5
18		(9)	0	U 87,5
19		(9)	R 175	U 87,5
20		min 0,1	L 350	0
21		min 0,2	L 175	0
De la A la B	Segmentul I	min 6	L 225 - R 225	D 37,5
De la C la D	Segmentul II	max. 6	R 140 - R 396	U 45
de la E la F	Segmentul III și sub acesta	max. 20	L 417 - R 375	D 187,5
	E max. R	max. 70	La dreapta liniei VV	Deasupra D 75
	E max. L	max. 50	La stânga liniei VV

6.2.6. Cerințele de la punctul 6.2.5 de mai sus se aplică, de asemenea, farurilor proiectate pentru a genera fascicule de iluminare adaptivă în viraje și/sau farurilor care includ sursa luminoasă suplimentară sau modulul (modulele) LED menționate la punctul 6.2.4.2. În cazul unui far proiectat pentru a genera fascicule de iluminare adaptivă în viraje, acesta poate fi aliniat în mod diferit, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze vertical cu peste 0,2°.

6.2.6.1.

Dacă iluminarea adaptivă în viraje este obținută prin:

6.2.6.1.1.

pivotarea fasciculului de întâlnire sau deplasarea orizontală a cotului liniei de separare, valorile trebuie să fie măsurate după un nou reglaj orizontal al ansamblului farului, de exemplu, cu ajutorul unui goniometru;

6.2.6.1.2.

deplasarea uneia sau a mai multor părți ale sistemului optic al farului, fără deplasarea orizontală a cotului liniei de separare, valorile trebuie să fie măsurate atunci când aceste părți se găsesc în pozițiile extreme de funcționare;

6.2.6.1.3.

sursă luminoasă suplimentară sau unul sau mai multe module LED, fără deplasarea orizontală a cotului liniei de separare, valorile trebuie să fie măsurate atunci când această sursă este aprinsă sau când modulul (modulele) LED este (sunt) activat(e).

6.3. Dispoziții cu privire la fasciculele de drum

6.3.1. În cazul unui far destinat să producă un fascicul cu lumină de drum și un fascicul cu lumină de întâlnire, măsurarea iluminării produse pe ecran de fasciculul cu lumină de drum se efectuează cu același reglaj al farului ca pentru măsurătorile definite la punctul 6.2.6 de mai sus; în cazul unui far destinat să producă numai un fascicul cu lumină de drum, acesta se reglează astfel încât zona de iluminare maximă să fie centrată pe punctul de intersecție al liniilor HH și VV; un astfel de far trebuie să îndeplinească numai cerințele menționate la punctul 6.3. Tensiunile aplicate în timpul încercărilor sunt aceleași cu cele indicate la punctul 6.2.5.1.

6.3.2. Pentru fasciculul cu lumină de drum, este posibil să se utilizeze mai multe surse luminoase, acestea fiind enumerate fie în Regulamentul nr. 37 (în acest caz lămpile cu filament vor fi utilizate la fluxul luminos de referință), fie în Regulamentul nr. 99.

De asemenea, este posibil ca o parte a fasciculului de drum generat de una dintre aceste surse luminoase să fie utilizat exclusiv pentru semnalele de scurtă durată (lumini intermitente de întâlnire) conform declarației solicitantului. Aceasta se indică în schița relevantă și se consemnează o observație în fișa de comunicare.

6.3.3. Iluminarea produsă pe ecran de fasciculul de drum trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

6.3.3.1.

Punctul (HV) de intersecție a liniilor HH și VV trebuie să se afle în zona din interiorul liniei de izolux reprezentând 80 % din iluminarea maximă. Această valoare maximă, denumită în prezentul Emax, trebuie să se încadreze între 70 și 345 lx.

6.3.3.2.

Marca de referință menționată la punctul 4.2.2.7 de mai sus se obține prin relația:

Marca de referință = 0,146 Emax

Această valoare este rotunjită la cea mai apropiată dintre următoarele valori: 17,5-20-25-27,5-30-37,5-40.

6.3.3.3.

Pornind de la punctul HV, orizontal la dreapta și la stânga, iluminarea trebuie să fie cel puțin egală cu 40 lx până la o distanță de 1,125 m și de cel puțin 10 lx până la o distanță de 2,25 m.

6.4. Iluminarea pe ecranul menționat la punctele 6.2.5-6.3.2.3 se măsoară cu ajutorul unui fotoreceptor a cărui suprafață utilă este cuprinsă în interiorul unui pătrat cu latura de 65 mm.

6.5. Dispoziții referitoare la reflectoare mobile

6.5.1. Cu farul fixat în conformitate cu toate pozițiile menționate la punctul 2.1.4, farul trebuie să satisfacă dispozițiile fotometrice de la punctele 6.2 sau 6.3 sau de la ambele puncte în același timp.

6.5.2. Se efectuează încercări suplimentare după ce reflectorul a fost înclinat în plan vertical, în sus, cu unghiul indicat la punctul 2.1.4 sau cu 2 grade, fiind reținută cea mai mică dintre aceste valori, cu ajutorul dispozitivelor de reglare a orientării farului. Farul este apoi reorientat în jos (cu ajutorul unui goniometru) și specificațiile fotometrice trebuie să fie satisfăcute în următoarele puncte:

Fascicul principal de întâlnire: HV și 75 R (respectiv 75 L)

Fascicul de drum: Emax, HV ca procent din Emax

Atunci când dispozitivele de orientare nu permit o mișcare continuă, se reține orientarea cea mai apropiată de 2 grade.

6.5.3. Farul este adus în poziția sa unghiulară nominală definită la punctul 6.2.2 și goniometrul este reașezat în poziția inițială. Se înclină farul în jos, în plan vertical, cu unghiul indicat la punctul 2.1.4 sau cu 2 grade, fiind reținută cea mai mică dintre aceste valori, cu ajutorul dispozitivului de orientare al farului. Apoi se reorientează farul în sus (cu ajutorul unui goniometru, de exemplu) și se verifică punctele menționate la punctul 6.5.2.

7. VERIFICAREA DISCONFORTULUI ȘI EVENTUAL A ORBIRII

Trebuie să se verifice disconfortul și/sau pierderea capacității de conducere a vehiculului cauzate de fasciculului de întâlnire al farurilor (10)

C. ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

8. MODIFICAREA TIPULUI DE FAR ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII

8.1. Orice modificare a tipului de far, inclusiv a balastului, se notifică serviciului administrativ care a omologat tipul de far. Acest serviciu poate apoi:

8.1.1.

fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă consecințe supărătoare semnificative și că, în orice caz, acest far îndeplinește încă cerințele; fie:

8.1.2.

fie să solicite un nou raport de încercare serviciului tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor.

8.2. Confirmarea omologării sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, este notificat părților contractante la acord care aplică prezentul regulament prin procedura indicată la punctul 4.1.5.

8.3. Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare stabilite pentru această extindere și informează celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare care este conformă cu modelul menționat în anexa 1 la prezentul regulament.

9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1. Farurile omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat îndeplinind cerințele enunțate la punctul 6.

9.2. Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele enunțate la punctul 9.1, trebuie să se efectueze controale corespunzătoare ale producției.

9.3. Titularul omologării trebuie, în special:

9.3.1.

să asigure existența procedurilor pentru un control eficient al calității produselor;

9.3.2.

să aibă acces la echipamentul de control necesar pentru verificarea conformității fiecărui tip omologat;

9.3.3.

să se asigure de faptul că datele privind rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele conexe sunt ținute la dispoziție o anumită perioadă stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

9.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a controla și pentru a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, având în vedere variațiile admisibile în producția industrială;

9.3.5.

să se asigure că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 8 la prezentul regulament;

9.3.6.

să se asigure că orice prelevare de eșantioane care pun în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat este urmată de o nouă prelevare și de o nouă încercare. Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției corespunzătoare.

9.4. Autoritățile competente care au acordat omologarea pot verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție.

9.4.1. La fiecare inspecție, trebuie să se prezinte inspectorului registrele de încercări și de urmărire a producției.

9.4.2. Inspectorul poate să aleagă la întâmplare eșantioane care vor fi încercate în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale producătorului.

9.4.3. Când nivelul calității nu pare a fi satisfăcător sau când pare necesar să se verifice valabilitatea încercărilor efectuate în temeiul punctului 9.4.2 de mai sus, inspectorul prelevă eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare, utilizând criteriile de la anexa 9.

9.4.4. Autoritatea competentă poate efectua toate încercările prevăzute în prezentul regulament. Aceste încercări vor fi efectuate pe eșantioane prelevate în mod aleatoriu, fără a perturba angajamentele de livrare ale producătorului, și în conformitate cu criteriile de la anexa 9.

9.4.5. Autoritatea competentă se va strădui să obțină o frecvență de o inspecție de o dată la 2 ani. Cu toate acestea, acest lucru rămâne la alegerea autorității competente și în funcție de încrederea sa în dispozițiile luate pentru asigurarea unui control eficace al conformității producției. În cazul în care se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că s-au luat toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției într-un timp cât mai scurt.

9.5. Nu se ține seama de farurile cu defecte vizibile.

9.6. Nu se ține seama de marcajul de referință.

9.7. Nu se ține seama de punctele de măsurare 14-21 de la punctul 6.2.6 al prezentului regulament.

10. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

10.1. Omologarea acordată pentru un tip de far în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă, dacă nu se respectă cerințele sau dacă un far care poartă marca de omologare nu este conform cu tipul omologat.

10.2. În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, ea informează de îndată celelalte părți contractante la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11. OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul unei omologări oprește definitiv producția unui tip de far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea, care, la rândul său, notifică celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12. DENUMIRI ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE ÎNSĂRCINATE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice însărcinate cu încercările de omologare și pe cele ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să li se trimită fișele de omologare sau de extindere, de refuz, sau de retragere a omologării, sau de oprire definitivă a producției, emise în alte țări.

13. DISPOZIȚII TRANZITORII

13.1. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a suplimentului 9, niciuna dintre părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 9 la versiunea originală a regulamentului.

13.2. După 24 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 9, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai cu condiția ca tipul de far care urmează să fie omologat să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 9 la versiunea originală a regulamentului.

13.3. Omologările acordate în baza suplimentelor precedente la prezentul regulament rămân valabile.

13.4. Celelalte părți contractante la acord care aplică prezentul regulament vor continua să acorde omologări în baza suplimentelor precedente la prezentul regulament cu condiția ca farurile să fie destinate ca piese de schimb pentru echiparea vehiculelor aflate în uz.

13.5. Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu vor refuza acordarea de extinderi pentru omologările acordate în baza suplimentelor la prezentul regulament.

(1) Nicio prevedere din prezentul regulament nu împiedică o parte contractantă la acord, care aplică prezentul regulament, să interzică combinarea unui far „PL” (dispersor de plastic), omologat prin aplicarea prezentului regulament, cu un dispozitiv mecanic (cu lamelă) de curățare a farurilor, pe vehiculele pe care aceasta le înmatriculează.

(2) Pentru sursele luminoase cu descărcare, a se vedea Regulamentul nr. 99.

(3) Dacă dispersorul nu poate fi desprins de corpul principal al farului, este suficientă o inscripție conform punctului 4.2.5.

(4) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (neatribuit), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (neatribuit), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (neatribuit), 34 pentru Bulgaria, 35 (neatribuit), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (neatribuit), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (neatribuit), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de statele membre ale acesteia utilizându-se simbolul lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (neatribuit), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite.

(5) Cerințe tehnice pentru sursele luminoase cu descărcare: a se vedea Regulamentul nr. 99.

(6) Instrucțiunile privind instalarea lămpilor asupra cărora s-au aplicat aceste măsuri sunt incluse în Regulamentul nr. 48.

(7) Aceste dispoziții nu se aplică comutatorului.

(8) Respectarea cerințelor referitoare la compatibilitatea electromagnetică corespunde fiecărui tip de vehicul individual.

(9) Valorile de iluminare în punctele 14-19 vor fi astfel încât:

14 + 15 + 16 ≥ 0,3 lx și

17 + 18 + 19 ≥ 0,6 lx

(10) Această verificare va face obiectul unei recomandări adresate administrațiilor.

ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

Figura 1

Figura 2	Figura 3a

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament în ceea ce privește atât fasciculul de întâlnire, cât și fasciculul de drum și este conceput:
Numai pentru circulația pe partea stângă.	pentru ambele sensuri de circulație, prin reglarea poziției blocului optic sau a sursei luminoase de pe vehicul

Figura 3b

Figura 4	Figura 5

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament în forma sa originală, fiind prevăzut cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz numai pentru fasciculul de întâlnire și echipat cu un dispersor din material plastic și este conceput:
Pentru ambele sisteme de circulație	Numai pentru circulația pe partea dreaptă

Figura 6

Figura 7a	Figura 7b

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament:
Dispune de o sursă luminoasă cu descărcare în gaz doar pentru fasciculul de întâlnire, fiind conceput numai pentru circulația pe partea stângă.	Prezintă aceeași configurație ca în figura 6, fără ca farul de ceață pentru față să poată fi aprins simultan cu fasciculul de drum.

Figura 8	Figura 9

Identificarea unui far cu fascicul de întâlnire care întrunește cerințele prezentului regulament și include un dispersor din material plastic
și combinat sau grupat sau reciproc încorporat cu un fascicul de drum cu halogen R 8.	conceput pentru ambele sensuri de circulație.
Fasciculul de întâlnire nu trebuie să se aprindă simultan cu fasciculul de drum cu halogen. Fasciculul de întâlnire este conceput numai pentru circulația pe partea dreaptă.	Fasciculul de întâlnire nu trebuie să se poată aprinde simultan cu un alt far reciproc încorporat.

Figura 10

Figura 11

Exemple de marcaj simplificat posibil pentru faruri grupate, combinate sau reciproc încorporate, instalate în partea din față a vehiculului

(Liniile verticale și orizontale ilustrează schematic configurația dispozitivului de semnalizare luminoasă. Ele nu fac parte din marca de omologare.)

MODEL A

MODEL B

MODEL C

MODEL D

NOTĂ:

Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare referitoare la:

O lampă indicatoare de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7, pentru instalare pe partea stângă;

un far cu un fascicul de întâlnire cu descărcare în gaz, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul cu lumină de drum de intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candele (indicată prin numărul 30), omologat în conformitate cu prezentul regulament în forma sa originală și care cuprinde un dispersor din material plastic;

un far de ceață față omologat în conformitate cu seria 02 de amendamente aduse Regulamentului nr. 19 și care conține un dispersor din material plastic;

o lampă semnalizare direcție față de categorie 1a omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Figura 12

Lampă grupată sau reciproc încorporată cu un far

Exemplul 1

Corpul principal al farului trebuie să poarte un singur număr de omologare valabil, de exemplu:

		sau
sau		sau

Exemplul 2

Figura 13

Module LED

ANEXA 3

Figura A

Ecran de măsurare 1

*	Proporțiile nu sunt respectate.

Fascicul de întâlnire

Figura B

Ecran de măsurare 2

*	Proporțiile nu sunt respectate.

Fascicul de întâlnire

Figura C

Puncte de măsurare a valorilor de iluminare

ANEXA 4

Încercarea de stabilitate a performanței fotometrice a farurilor în funcțiune

ÎNCERCAREA FARURILOR COMPLETE

După ce s-au executat măsurătorile fotometrice în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctele Emax pentru fasciculul cu lumină de drum și în punctele HV, 50 R și B 50 L pentru fasciculul cu lumină de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile concepute pentru circulația pe stânga), un eșantion de far complet trebuie să facă obiectul unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege farul propriu-zis, inclusiv balastul (balasturile) și acele părți ale caroseriei și lămpile alăturate care pot influența disiparea termică.

Încercările se efectuează astfel:

(a)	într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C, eșantionul complet fiind fixat pe un suport care reprezintă instalarea corectă pe vehicul;

(b)

în cazul surselor luminoase amovibile: folosind surse luminoase cu filament, de serie, uzate cel puțin o oră, sau surse luminoase cu descărcare, de serie, uzate cel puțin 15 ore sau module LED de serie uzate cel puțin 48 de ore și răcite la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform prevederilor prezentului regulament. Se vor utiliza modulele LED furnizate de solicitant.

Echipamentul de măsurare trebuie să fie echivalent celui utilizat la încercările de omologare a farurilor.

Eșantionul de încercare se pune în funcțiune fără a fi demontat de pe suportul lui sau se reajustează în raport cu acesta. Se va utiliza o sursă luminoasă din categoria specificată pentru acest far.

1. ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚEI FOTOMETRICE

Încercările trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 ± 5 °C, farul complet fiind fixat pe un suport care reproduce instalarea corectă pe vehicul.

1.1. Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și verificat conform prevederilor la punctul 1.1.2.

1.1.1. Procedura de încercare

Farul trebuie să rămână aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

(a)	în cazul în care o singură funcție de iluminare (far cu lumină de drum sau cu lumină de întâlnire) trebuie omologată, sursa luminoasă corespunzătoare să fie aprinsă pe durata prescrisă (1);

(b)

în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate sau în cazul unui far de ceață față și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate:

Dacă solicitantul precizează că farul este destinat pentru a fi utilizat în același timp cu o singură sursă luminoasă în funcțiune (2), încercarea trebuie să fie executată în consecință și fiecare dintre funcțiile specificate se aprinde (1) jumătate din timpul indicat la punctul 1.1,

în toate celelalte cazuri (1) (2) farul este supus ciclului următor, până ce este atinsă durata indicată:

15 minute, fasciculul de întâlnire aprins

5 minute, toate funcțiile de iluminare aprinse;

în cazul unui fascicul de întâlnire și al unui fascicul de drum furnizate de aceeași sursă luminoasă cu descărcare, ciclul va fi de:

15 minute, fasciculul de întâlnire aprins;

5 minute, toate sursele fasciculului de drum aprinse.

(c)

în cazul în care funcțiile de iluminare sunt grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata specificată pentru diferitele funcții de iluminare, (a) ținând seama, de asemenea, de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate, (b) conform instrucțiunilor producătorului.

(d)	în cazul unui fascicul de întâlnire conceput pentru iluminarea adaptivă în viraje cu adăugarea unei surse luminoase, această sursă este cuplată timp de 1 minut, și decuplată timp de 9 minute în timpul activării exclusive a fasciculului de întâlnire (a se vedea apendicele 1).

(e)

În cazul în care fasciculul de drum folosește mai multe surse luminoase în conformitate cu punctul 6.3.2 și dacă solicitantul menționează că o parte a fasciculului luminos (una dintre aceste surse luminoase suplimentare) va fi folosită numai pentru semnale scurte (lumini intermitente de trecere), încercarea trebuie să fie efectuată fără această parte a fasciculului de drum.

1.1.1.2. Tensiunea de încercare

Tensiunea se aplică la bornele eșantionului de încercare după cum urmează:

(a)

În cazul sursei (surselor) luminoase cu filament amovibile care se aprinde (aprind) direct conform sistemului de tensiune al vehiculului:

Încercarea trebuie efectuată la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V, după caz, dacă solicitantul nu menționează că eșantionul poate fi utilizat la o tensiune diferită. În acest caz, încercarea se efectuează cu sursa luminoasă cu filament funcționând la cea mai ridicată tensiune posibilă.

(b)	În cazul sursei (surselor) luminoase cu descărcare amovibile: Tensiunea de încercare pentru dispozitivul de reglare electronică a sursei luminoase este de 13,2 ± 0,1 V pentru un vehicul care funcționează la tensiunea nominală de 12 V, sau altă valoare precizată în cererea de omologare.

(c)

În cazul unei surse luminoase neamovibile care se aprinde direct prin sistemul de tensiune al vehiculului: toate măsurătorile asupra unităților de iluminat echipate cu surse luminoase neamovibile (surse luminoase cu filament și/sau de alt tip) trebuie efectuate la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V sau la alte tensiuni conform sistemului de tensiune al vehiculului specificat de solicitant.

(d)

În cazul surselor luminoase, amovibile sau neamovibile, care se aprind indiferent de tensiunea de alimentare a vehiculului și care sunt controlate în totalitate de sistem sau, în cazul surselor luminoase alimentate de un dispozitiv de alimentare sau de acționare, tensiunile de încercare menționate anterior se aplică la bornele de intrare ale dispozitivului respectiv. Laboratorul de încercări poate solicita producătorului dispozitivul de alimentare și acționare sau un mecanism special de alimentare cu tensiune pentru sursa (sursele) luminoasă (luminoase).

(e)	Modulul (modulele) LED se măsoară la 6,75 V, 13,2 V sau 28,0 V, dacă nu se prevede altfel în prezentul regulament. Modulul (modulele) LED operat(e) de un dispozitiv de reglare electronică a sursei luminoase se măsoară conform specificațiilor solicitantului.

(f)	În cazul în care lămpile de poziție sunt grupate, combinate sau reciproc încorporate în eșantion și se aprind la tensiuni diferite de cele nominale de 6 V, 12 V sau 24 V, tensiunea se reglează conform specificațiilor producătorului în vederea funcționării fotometrice corecte a lămpii în cauză.

1.1.2. Rezultatele încercării

1.1.2.1. Inspecția vizuală

După ce se stabilizează temperatura farului la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă din bumbac curată și umedă. Apoi acestea sunt examinate vizual; nu trebuie să se constate nici o distorsiune, deformare, fisură sau schimbare de culoare a dispersorului farului sau a dispersorului exterior, dacă există.

1.1.2.2. Încercarea fotometrică

În conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

fascicul de întâlnire:

50 R-B 50 L-HV pentru farurile destinate circulației pe partea dreaptă;

50 L-B 50 R-HV pentru farurile destinate circulației pe partea stângă.

fascicul de drum: punctul Emax.

se poate efectua un nou reglaj pentru a ține seama de eventualele deformări ale suportului farului provocate de căldură (pentru schimbarea poziției liniei de separare, a se vedea punctul 2 al prezentei anexe).

Se acceptă o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare.

1.2. Far murdar

După ce farul este supus încercării prevăzute la punctul 1.1 de mai sus, acesta este pregătit conform specificațiilor de la punctul 1.2.1, este aprins apoi timp de o oră conform prevederii de la punctul 1.1.1 și verificat conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1. Pregătirea farului

1.2.1.1. Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.

Pentru farul cu dispersor exterior din sticlă:

Amestecul de apă și de poluant care urmează să se aplice pe far este constituit din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația este cuprinsă între 0 și 100 μm;

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3); și

o cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate ≤ 1 mS/m.

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.

Pentru farul cu dispersor exterior din material plastic:

Amestecul de apă și de poluant care urmează să se aplice pe far este constituit din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația este cuprinsă între 0 și 100 μm;

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3);

13 părți de apă distilată cu conductivitatea ≤ 1 mS/m; și

2 ± 1 părți de agent de înmuiere (4).

Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2. Aplicarea amestecului de încercare pe far

Amestecul de încercare se aplică uniform pe toată suprafața de ieșire a luminii farului, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operațiune până când iluminarea scade la o valoare cuprinsă între 15 % și 20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre punctele următoare, în condițiile descrise în prezenta anexă.

Punctul Emax pentru un fascicul cu lumină de întâlnire/fascicul cu lumină de drum și numai pentru un fascicul cu lumină de drum,

50 R și 50 V (5) pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, conceput numai pentru circulația pe dreapta,

50 L și 50 V (5) pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, conceput numai pentru circulația pe stânga.

2. VERIFICAREA DEPLASĂRII VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă deplasarea verticală a liniei de separare a unui far de întâlnire care este aprins datorită căldurii nu depășește o valoare recomandată.

După ce a fost supus încercărilor descrise la punctul 1, farul face obiectul încercării descrise la punctul 2.1, fără a fi demontat din suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta.

În cazul în care farul are un reflector mobil, se reține pentru verificare numai poziția cea mai apropiată de unghiul mediu în plan vertical.

2.1. Încercarea farurilor cu lumină de întâlnire

Încercarea trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

Utilizând o sursă de lumină cu descărcare, de serie, uzată cel puțin 15 ore, se aprinde farul în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul de încercare și fără să fie reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2.) Poziția liniei de separare în partea sa orizontală (între VV și linia verticală care trece prin punctul B 50 L, pentru farurile concepute pentru circulația pe dreapta, sau punctul B 50 R, pentru cele concepute pentru circulația pe stânga) se verifică la 3 minute (r3) și, respectiv, 60 de minute (r60) după aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separare descrise mai sus trebuie să se facă printr-o metodă care să dea suficientă precizie și rezultate reproductibile.

2.2. Rezultatele încercării

2.2.1. Rezultatul exprimat în miliradiani (mrad) se consideră acceptabil pentru un far cu lumină de întâlnire atunci când valoarea absolută Formula înregistrată pe far nu depășește 1,0 mrad (Δr1 ≤ 1,0 mrad).

2.2.2. Cu toate acestea, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, dar mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < Δr1 ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării, astfel cum se prevede la punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea lui corectă pe vehicul:

far cu lumină de întâlnire aprins timp de o oră (tensiunea de alimentare fiind reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2);

far cu lumină de întâlnire stins timp de o oră;

Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute ΔrI măsurată pe primul eșantion și ΔrII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad.

Formula

(1) Când farul care face obiectul încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de semnalizare, acestea din urmă trebuie să rămână aprinse pe toată durata încercării, cu excepția lămpilor pentru circulație diurnă. În cazul unei lămpi indicatoare de direcție, aceasta trebuie să funcționeze în mod intermitent, cu timpii de aprindere și de stingere aproximativ egali.

(2) Dacă două sau mai multe surse luminoase se aprind simultan atunci când farul este utilizat drept avertizor luminos, această utilizare nu trebuie considerată drept o utilizare normală a celor două surse aprinse simultan.

(3) NaCMC reprezintă carboximetil celuloză sodică, în mod obișnuit notată CMC. NaCMC utilizată în amestecul de praf trebuie să aibă un grad de substituție de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

(4) Toleranța privind cantitatea se datorează necesității de a obține un agent poluant care se întinde corect pe toate dispersoarele din material plastic.

(5) 50 V este situat la 375 mm sub HV, pe linia verticală VV pe ecran, la 25 m distanță.

Apendice

Tabel sinoptic al duratelor de funcționare pentru încercarea de stabilitate a performanței fotometrice

ANEXA 5

Cerințe aplicabile farurilor care conțin dispersoare din material plastic — încercări ale dispersoarelor sau eșantioanelor de materiale și ale farurilor complete

1. SPECIFICAȚII GENERALE

1.1. Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctele 2.2.5 și 2.3 din prezentul regulament trebuie să satisfacă dispozițiile indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2. Cele două eșantioane de faruri complete/sisteme furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament și care conțin dispersoare din material plastic trebuie să satisfacă dispozițiile de mai jos în ceea ce privește materialul dispersoarelor.

1.3. Eșantioanele dispersoarelor din materiale plastice sau eșantioanele de materiale, împreună cu reflectorul în fața căruia dispersoarele sunt prevăzute a fi montate, după caz, fac obiectul încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4. Cu toate acestea, dacă producătorul farului poate demonstra că produsul a trecut deja cu succes de încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau încercări echivalente în conformitate cu un alt regulament, aceste încercări nu vor fi efectuate din nou; se vor efectua obligatoriu numai încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1.

1.5. În cazul în care farurile sunt concepute pentru a fi instalate numai pe partea dreaptă sau numai pe partea stângă, încercările prescrise în prezenta anexă pot fi efectuate pe un singur eșantion, la alegerea solicitantului.

2. ÎNCERCĂRI

2.1. Rezistența la variații de temperatură

2.1.1. Încercări

Trei noi eșantioane (dispersoare) fac obiectul a cinci cicluri de schimbare a temperaturii și umidității (HR = umiditate relativă), conform următorului program:

3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % HR;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % HR.

15 ore la – 30 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % HR.

3 ore la 80 °C ± 2 °C;

1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % HR;

Înaintea acestei încercări, eșantioanele sunt ținute la 23 ± 5 °C și 60-75 % HR timp de cel puțin patru ore.

Notă: Perioadele de 1 oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioade de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru a se evita efectele șocului termic.

2.1.2. Măsurări fotometrice

2.1.2.1. Metodă

Eșantioanele fac obiectul măsurătorilor fotometrice înainte și după încercare.

Măsurătorile fotometrice se efectuează cu o lampă-etalon în următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru fasciculul de întâlnire al unui far cu lumină de întâlnire sau al unui far cu lumină de întâlnire/de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor pentru circulația pe stânga);

Emax pentru fasciculul de drum al unui far cu lumină de drum sau far cu lumină de întâlnire/de drum.

2.1.2.2. Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare dintre eșantioane nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurătoare fotometrică.

2.2. Rezistența la agenții atmosferici și chimici

2.2.1. Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane noi (dispersoare sau eșantioane de material) sunt expuse radiațiilor unei surse având o distribuție a energiei spectrale similară cu aceea a unui corp negru la o temperatură între 5 500 K și 6 000 K. Filtre corespunzătoare trebuie plasate între sursă și eșantioane astfel încât să reducă cât mai mult posibil radiațiile cu o lungime de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Iluminarea energetică la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pentru o perioadă de timp astfel încât energia luminoasă primită de acestea să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În interiorul incintei, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la același nivel cu eșantioanele trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. În scopul asigurării unei expuneri uniforme, eșantioanele trebuie rotite în jurul sursei de radiație cu o turație între 1 și 5 min–1.

Eșantioanele sunt supuse unei pulverizări cu apă distilată având o conductivitate mai mică de 1 mS/m și o temperatură de 23 °C ± 5 °C conform următorului ciclu:

Pulverizare	:	5 minute;
Uscare	:	25 de minute.

2.2.2. Rezistența la agenți chimici

Ca urmare a încercării descrise la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurătoarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, fața exterioară a celor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1. Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilenă (procente volumice).

2.2.2.2. Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 și se aplică după maximum 10 secunde, timp de 10 minute, pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul de țesătură este impregnat din nou cu amestec, astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână mereu identică cu dozajul de încercare specificat.

În timpul aplicării, se admite să se compenseze presiunea exercitată pe eșantion pentru a se evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3. Spălare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistență la detergenți) la o temperatură de 23 ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite, atent, cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități la 23 °C ± 5 °C, apoi se șterg cu o cârpă moale.

2.2.3. Rezultate

2.2.3.1. După încercarea rezistenței la agenți atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte crăpături, zgârieturi, ciobiri sau deformări și variația medie a transmisiei

Δt = (T2 – T3)/T2, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la această anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020

Δtm ≤ 0,020

2.2.3.2. După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte urme de atac chimic susceptibile să provoace o variație a difuziei fluxului, a cărei medie:

Δt = (T2 – T3)/T2, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la această anexă, nu trebuie să depășească cu 0,020;

(Δtm ≤ 0,020).

2.2.4. Rezistența la radiațiile emise de o sursă luminoasă

Se efectuează următoarea încercare:

Eșantioane plate din fiecare componentă din material plastic a farului, care transmite lumina, sunt expuse la lumina sursei luminoase cu descărcare. Parametrii, cum sunt unghiurile și distanțele acestor eșantioane, trebuie să fie aceiași ca în far. Eșantioanele trebuie să aibă aceeași culoare și același tratament al suprafeței, după caz, ca și părțile farului.

După 1 500 ore de expunere continuă, specificațiile colorimetrice ale luminii transmise trebuie să fie satisfăcute cu o nouă sursă luminoasă tip cu descărcare în gaz, și suprafețele eșantioanelor nu trebuie să prezinte nici o fisură, zgârietură, spărtură sau deformare.

2.3. Rezistența la detergenți și hidrocarburi

2.3.1. Rezistența la detergenți

Fața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale), după ce a fost încălzită la 50 °C ± 5 °C, este scufundată 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și alcătuit din 99 părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La sfârșitul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor este curățată cu ajutorul unei cârpe umede.

2.3.2. Rezistența la hidrocarburi

Fața exterioară a acestor trei eșantioane este frecată apoi ușor, timp de un minut, cu o țesătură de bumbac impregnată într-un amestec alcătuit din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente volumice), apoi uscată în aer liber.

2.3.3. Rezultate

După realizarea succesivă a celor două încercări menționate mai sus, valoarea medie a variației de transmisie:

Δt = (T2 – T3)/T2, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la această anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,010;

Δtm ≤ 0,010.

2.4. Rezistența la deteriorare mecanică

2.4.1. Metoda de deteriorare mecanică

Fața exterioară a trei noi eșantioane (dispersoare) este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2. Rezultate

După această încercare, variațiile:

transmisiei	:	Δt = (T2 – T3)/T2; și
ale difuziunii	:	Δd = (T5 – T4)/T2

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4 de mai sus. Valoarea lor medie pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

Δtm ≤ 0,100;

Δtm ≤ 0,050.

2.5. Încercarea de aderență a unei eventuale acoperiri

2.5.1. Pregătirea eșantionului

Se incizează o suprafață de 20 mm × 20 mm din acoperirea unui dispersor cu o lamă de ras sau cu un ac, astfel încât să se obțină o grilă formată din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2. Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de aderență de 2 N/(cm de lățime) ± 20 %, măsurată în condițiile standardizate specificate în apendicele 4 la prezenta anexă. O astfel de bandă adezivă, cu o lățime minimă de 25 mm, este presată pe suprafața pregătită conform dispozițiilor de la punctul 2.5.1, timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, extremitatea benzii adezive este încărcată până la echilibrarea forței de aderență pe suprafața considerată printr-o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3. Rezultate

Nu trebuie să se constate deteriorări semnificative ale părții incizate. Deteriorările la intersecțiile pătratelor sau la marginile inciziilor sunt admise, cu condiția ca suprafața deteriorată să nu depășească 15 % din suprafața incizată.

2.6. Încercări ale farului complet care conține un dispersor din material plastic

2.6.1. Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1. Încercări

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2. Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice efectuate pe un far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile-limită prescrise la punctele B 50 L și HV și nici să fie mai mici de 90 % din valoarea-limită prescrisă la punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe stânga, punctele luate în considerare sunt B 50 R, HV și 75 L).

2.6.2. Încercarea de aderență a unei eventuale acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

Apendicele 1

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE

A. Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane din materiale furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament)

Eșantioane

Încercări

Dispersoare sau eșantioane de material

Dispersoare

1.1.	Măsurări fotometrice limitate (punctul 2.1.2)

1.1.1.

Schimbare de temperatură (punctul 2.1.1)

1.2.	Măsurări fotometrice limitate (punctul 2.1.2)

1.2.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

1.2.2.

Măsurarea difuziei

1.3.	Agenți atmosferici (punctul 2.2.1)

1.3.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

1.4.	Agenți chimici (punctul 2.2.2)

1.4.1.

Măsurarea difuziei

1.5.	Detergenți (punctul 2.3.1)

1.6.	Hidrocarburi (punctul 2.3.2)

1.6.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

1.7.	Deteriorare (punctul 2.4.1)

1.7.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

1.7.2.

Măsurarea difuziei

1.8.	Aderență (punctul 2.5)

1.9.	Rezistență la radiațiile sursei luminoase (punctul 2.2.4)

B. Încercări pe faruri complete (furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament)

Încercări

Far complet

Eșantion nr.

2.1.	Deteriorare (punctul 2.6.1.1.1)

2.2.	Fotometrie (punctul 2.6.1.2)

2.3.	Aderență (punctul 2.6.2)

Apendicele 2

Metoda de măsurare a difuziunii și a transmisiei

1. ECHIPAMENT (a se vedea figura)

Fasciculul unui colimator K cu o semidivergență β/2 = 17,4 × 10–4 rd este limitat de o diafragmă DT, cu o deschidere de 6 mm, în fața căreia este așezat porteșantionul.

O lentilă convergentă acromatică L2, corectată de aberații sferice, leagă diafragma DT și receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie să fie astfel încât să nu diafragmeze lumina difuzată de eșantion într-un con cu semiunghiul la vârf β/2 = 14°.

O diafragmă circulară DD cu unghiurile α/2 = 1° și αmax/2 = 12° se plasează într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală opacă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibil să se îndepărteze această parte a diafragmei din fasciculul luminos, astfel încât aceasta să revină exact în poziția inițială.

Distanța L2 DT și lungimea focală F2 (1) a lentilei L2 trebuie să fie alese astfel încât imaginea lui DT să acopere în întregime receptorul R.

Pentru un flux incident inițial de 1 000 de unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai bună decât unitatea.

2. MĂSURĂTORI

Trebuie efectuate următoarele citiri:

Citire	Cu eșantion	Cu partea centrală a DD	Mărimea reprezentată
T1	nu	nu	Fluxul incident la citirea inițială
T2	da (înainte de încercare)	nu	Fluxul transmis de noul material într-un câmp de 24 °C
T3	da (după încercare)	nu	Fluxul transmis de noul material într-un câmp de 24 °C
T4	da (înainte de încercare)	da	Fluxul difuzat de noul material
T5	da (după încercare)	da	Fluxul difuzat de materialul încercat

Figura 1

Dispozitiv optic pentru măsurarea variațiilor difuziei și transmisiei

(1) Pentru L2, se recomandă să se utilizeze o distanță focală de circa 80 mm.

Apendicele 3

METODĂ DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1. Echipamentul de încercare

1.1. Pistol pentru pulverizare

Se utilizează un pistol pentru pulverizare cu apă, prevăzut cu o duză cu un diametru de 1,3 mm și care permite un debit de lichid de 0,24 ± 0,02 l/min, la o presiune de 6,0 bar - 0, + 0,5 bar.

În aceste condiții de utilizare, trebuie să se obțină un jet cu diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafața expusă degradării situată la o distanță de 380 mm ± 10 mm de duză.

1.2. Amestecul pentru încercare

Amestecul de încercare este alcătuit din:

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr și cu granulația cuprinsă între 0 și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular de 1,8-2;

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, în proporție de 25 g nisip pentru 1 litru de apă.

2. Încercare

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă o dată sau de mai multe ori acțiunii jetului de nisip, produs cu mijloacele și în condițiile descrise mai sus, acest jet fiind trimis aproape perpendicular pe suprafața care urmează să fie deteriorată.

Deteriorarea este controlată cu ajutorul unui (sau mai multor) eșantion (eșantioane) de sticlă plasat(e) ca referință în apropierea dispersoarelor care urmează să fie încercate. Se stropește cu amestec până când variația difuziunii luminii pe eșantion (eșantioane), măsurată conform metodei descrise în apendicele 2, este:

Formula

Se pot utiliza mai multe eșantioane de referință pentru a se verifica omogenitatea degradării pe întreaga suprafață care urmează să fie încercată.

Apendicele 4

ÎNCERCAREA DE ADERENȚĂ A BENZII ADEZIVE

1. SCOP

Această metodă permite să se determine în condiții standardizate forța liniară de aderență a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

2. PRINCIPIU

Se măsoară efortul necesar pentru a dezlipi sub un unghi de 90° o bandă adezivă de pe o placă de sticlă.

3. CONDIȚII AMBIANTE SPECIFICE

Atmosfera ambiantă trebuie să fie la 23 °C ± 5 °C și 65 % ± 15 % umiditate relativă (HR).

4. EPRUVETE

Înainte de încercare, rola-eșantion a benzii adezive se condiționează timp de 24 de ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Pentru fiecare rolă, se efectuează încercarea pe cinci epruvete de 400 mm lungime. Epruvetele sunt prelevate din role după înlăturarea primelor trei înfășurări.

5. PROCEDURA

Încercarea se efectuează în atmosfera specificată la punctul 3.

Se prelevă cinci epruvete, derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în următoarele 15 secunde astfel:

Se aplică progresiv banda pe o placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune semnificativă.

Se lasă ansamblul să stea timp de 10 minute în condițiile de mediu specificate.

Se dezlipește epruveta de placă pe circa 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa epruvetei.

Se fixează placa și se rabatează la 90° extremitatea liberă a benzii. Forța se aplică astfel încât linia de separație dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage pentru a dezlipi cu viteza de 300 mm/s ± 30 mm/s și se notează forța necesară.

6. REZULTATE

Cele cinci valori obținute trebuie aranjate în ordine, și valoarea medie trebuie reținută ca rezultat al măsurătorii. Această valoare trebuie exprimată în Newtoni/cm de lățime a benzii.

ANEXA 6

CENTRU DE REFERINȚĂ

Diametrul = a

ANEXA 7

MARCAREA TENSIUNII

Acest marcaj trebuie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține doar surse luminoase cu descărcare în gaz și balast și pe fiecare parte exterioară a balastului.

Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea cu ** volți.

Acest marcaj trebuie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține cel puțin o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și balast.

Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea cu ** volți.

Niciuna dintre lămpile cu filament și/sau niciunul dintre modulele LED conținute de far nu sunt concepute pentru alimentarea cu 24 V.

ANEXA 8

Cerințe minime privind procedurile de control al conformității producției — proceduri de control

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind satisfăcute din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

1.2. În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă, atunci când se încearcă performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și măsurat la 13,5 V ± 0,1 V sau la tensiunea specificată și:

fie

echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz amovibilă conform punctului 6.1.3. Fluxul luminos al acestei surse luminoase cu descărcare poate diferi de fluxul luminos de referință specificat în Regulamentul nr. 99. În acest caz, iluminările vor fi corectate în consecință.

fie

echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz de serie și cu balast de serie. Fluxul luminos al acestei surse luminoase se poate abate de la fluxul luminos nominal datorită toleranțelor privind sursa luminoasă și balastul, astfel cum se precizează în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în direcția favorabilă.

1.2.1.

Nici o valoare a iluminării, dacă este măsurată și corectată conform punctului 1.2 de mai sus, nu se îndepărtează, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și pe linia H/H2 (sau H/H3/H4) și deasupra acesteia, abaterea maximă admisibilă este următoarea:

B 50 L (sau R) (1)

0,20 lx echivalent 20 %

0,30 lx echivalent 30 %

pe linia H/H2 (sau linia H/H3/H4) și deasupra

0,30 lx echivalent 20 %

0,45 lx echivalent 30 %

1.2.2.

sau dacă:

1.2.2.1.

pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse în HV (cu o toleranță de ± 0,2 lx) și în raport cu această dreaptă, într-un punct din fiecare zonă delimitată pe ecranul de măsurare (la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de + 0,1 lx) 75 R (sau L), 50 V, 25 R1, 25 L2, precum și pe segmentul I;

1.2.2.2.

și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei de izolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de - 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3 al prezentului regulament.

1.2.3.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica așezarea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos.

1.2.4.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, farul este supus din nou încercărilor, cu o altă sursă luminoasă cu descărcare de serie sau cu o sursă luminoasă cu descărcare și cu un balast, după caz, conform punctului 1.2 de mai sus.

1.3. Pentru a verifica cum se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

Unul dintre farurile eșantionului face obiectul încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat ca acceptabil dacă valoarea Δr (descrisă la punctele 2.1 și 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament) nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar nu este mai mare de 2,0 mrad, al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4. Coordonatele cromatice trebuie să fie satisfăcute.

1.5. În cazul în care nu se poate repeta reglarea verticală pentru a se atinge poziția necesară cu respectarea toleranțelor definite la punctul 6.2.2.3 din prezentul regulament, se testează un eșantion conform procedurii descrise la punctele 2 și 3 din anexa 10.

2. CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, deținătorul omologării trebuie să efectueze cel puțin următoarele încercări, la intervale adecvate. Aceste încercări se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Orice prelevare de eșantioane care pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat va necesita o nouă prelevare și o nouă încercare. Producătorul va lua toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1. Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament vizează caracteristicile fotometrice și verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare, sub efectul căldurii.

2.2. Metode utilizate la încercări

2.2.1.

Încercările se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

Pentru orice încercare de conformitate efectuată de producător se pot utiliza metode echivalente cu aprobarea autorității competente însărcinate cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrări constante ale echipamentului de încercare și corelarea cu măsurătorile efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și prelevările de eșantioane de natură administrativă.

2.3. Natura prelevării

Eșantioanele de faruri trebuie prelevate la întâmplare, dintr-un lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit conform metodelor de producție ale producătorului.

Evaluarea acoperă, în general, producția de serie de la unități individuale. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de faruri produse de mai multe uzine, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4. Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile prelevate trebuie supuse măsurătorilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, limitând citirea la punctele Emax, HV (2), HL, HR (3), în cazul fasciculului cu lumină de drum, și la punctele B 50 L (sau R) (4), HV, 50 V, 75 R (sau L) și 25 L2 (sau R2) în cazul fasciculului cu lumină de întâlnire (a se vedea figura din anexa 3).

2.5. Criterii de acceptabilitate

Producătorul trebuie să efectueze analiza statistică a rezultatelor încercărilor și să definească în acord cu autoritatea competentă criteriile de acceptabilitate pentru producția sa, pentru a îndeplini specificațiile definite pentru controlul conformității producției de la punctul 9.1 din prezentul regulament.

Criteriile care reglementează acceptabilitatea trebuie să fie astfel încât, cu un grad de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj cum este cea descrisă în anexa 9 (prima prelevare) să fie de 0,95.

(1) Limitele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

(2) Atunci când fasciculul cu lumină de drum este reciproc încorporat în fasciculul cu lumină de întâlnire, HV va fi în cazul fasciculului cu lumină de drum același punct de măsurare ca și în cazul fasciculului cu lumină de întâlnire.

(3) HL și HR: puncte pe linia „hh”, situate la 1,125 metri la stânga și, respectiv, la dreapta față de punctul HV.

(4) A se vedea nota de subsol nr. 1.

ANEXA 9

CERINȚE MINIME PRIVIND SELECTAREA EȘANTIOANELOR DE CĂTRE UN INSPECTOR

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele de conformitate sunt considerate a fi îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, după caz, dacă diferențele nu depășesc abaterile de fabricație inevitabile.

fie

echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz de serie și cu balast de serie. Fluxul luminos al acestei surse luminoase poate să se abată de la fluxul luminos nominal în funcție de toleranțele referitoare la sursa luminoasă și la balast, astfel cum se specifică în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în sens favorabil.

1.2.1.

Nici o valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament.

În zona de reflexie, abaterea maximă admisibilă este următoarea:

B 50 L (sau R) (1)

0,20 lx echivalent 20 %

0,30 lx echivalent 30 %

Pe linia H/H2 (sau linia H/H3/H4) și deasupra acesteia

0,30 lx echivalent 20 %

0,45 lx echivalent 30 %

1.2.2.

sau dacă

1.2.2.1.

pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse pe HV (cu o toleranță de + 0,2 lx) și, în raport cu această dreaptă, într-un punct al fiecărei zone delimitate pe ecranul de măsurare (la 25 m) printr-un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de 0,1 lx), 75 R (sau L), 50 V, 25 R1, 25 L2 și pe segmentul I;

1.2.2.2.

și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei de izolux 0,75 Emax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3 al prezentului regulament. Nu se ține seama de marcajul de referință.

1.2.3.

1.2.4.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, farul este supus din nou încercărilor, cu o altă sursă luminoasă de serie cu descărcare în gaz sau cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și cu un balast, după caz, conform punctului 1.2 de mai sus.

1.3. Pentru a verifica cum se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos.

Farul este considerat acceptabil dacă valoarea Δr (descrisă la punctele 2.1 și 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament) nu depășește 1,5 mrad.

1.4. Coordonatele cromatice trebuie să fie satisfăcute.

2. PRIMA PRELEVARE

La prima prelevare, se aleg la întâmplare patru faruri. Pe primul și pe al treilea far se aplică litera A, și pe al doilea și al patrulea far se aplică litera B.

2.1. Conformitatea nu este contestată.

2.1.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată, dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.

eșantionul A

A1:	pentru un far	0 %
A1:	pentru celălalt far, nu mai mult de	20 %
A2:	pentru ambele faruri, mai mult de	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	se trece la eșantionul B

2.1.1.2.

eșantion B

B1:

pentru ambele faruri

0 %

2.1.2.

sau dacă condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A sunt îndeplinite.

2.2. Conformitatea este contestată

2.2.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se cere să ia măsuri pentru ca producția să fie conformă cu cerințele (aliniere) dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.

eșantion A

A3:	pentru celălalt far, nu mai mult de	20 %
	pentru celălalt far, peste	20 %
	dar nu mai mult de	30 %

2.2.1.2.

eșantion B

B2:	în cazul A2
	pentru un far, peste	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	pentru celălalt far, nu mai mult de	20 %
B3:	în cazul A2
	pentru un far	0 %
	pentru celălalt far, peste	20 %
	dar nu mai mult de	30 %

2.2.2.

sau în cazul în care condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A nu sunt îndeplinite.

2.3. Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 10 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.3.1.

eșantion A

A4:	pentru un far, nu mai mult de	20 %
A4:	pentru celălalt far, peste	30 %
A5:	pentru ambele faruri, mai mult de	20 %

2.3.2.

eșantion B

B4:	în cazul A2
	pentru un far, peste	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	pentru celălalt far, peste	20 %
B5:	în cazul A2
B5:	pentru ambele faruri, mai mult de	20 %
B6:	în cazul A2
	pentru un far	0 %
	pentru celălalt far, peste	30 %

2.3.3.

sau în cazul în care condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B nu sunt îndeplinite.

3. A DOUA PRELEVARE

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, este necesar să se efectueze o nouă eșantionare, alegând un al treilea eșantion C compus din două faruri și un al patrulea eșantion D compus din două faruri, alese din stocul produs după punerea în conformitate, în termen de două luni de la notificare.

3.1. Conformitatea nu este contestată

3.1.1.

Ca urmare a producerii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.

eșantion C

C1:	pentru un far	0 %
C1:	pentru celălalt far, nu mai mult de	20 %
C2:	pentru ambele faruri, peste	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	se trece la eșantionul D

3.1.1.2.

eșantion D

D1:	în cazul C2
D1:	pentru ambele faruri	0 %

3.1.2.

sau în cazul în care condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C sunt îndeplinite.

3.2. Conformitatea este contestată

3.2.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se cere să ia măsuri pentru ca producția să fie conformă cu cerințele (aliniere), dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.

eșantion D

D2:	în cazul C2
	pentru un far, peste	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	pentru celălalt far, nu mai mult de	20 %

3.2.1.2.

sau în cazul în care condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C nu sunt îndeplinite.

3.3. Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 11 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.

eșantion C

C3:	pentru un far, nu mai mult de	20 %
C3:	pentru celălalt far, peste	20 %
C:4	pentru ambele faruri, peste	20 %

3.3.2.

eșantion D

D3:	în cazul C2
	pentru un far, 0 % sau peste	0 %
	pentru celălalt far, peste	20 %

3.3.3.

sau în cazul în care condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D nu sunt îndeplinite.

4. MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE

Pentru a verifica cum se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

După prelevarea în conformitate cu figura 1, unul dintre farurile eșantionului A face obiectul încercărilor în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar fără a depăși 2,0 mrad, al doilea far al eșantionului A este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Cu toate acestea, dacă această valoare de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, cele două faruri ale eșantionului B fac obiectul aceleiași proceduri, și valoarea Δr pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1

(1) Limitele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

ANEXA 10

Verificarea instrumentală a liniei de separare pentru farurile cu fascicul de întâlnire

1. GENERALITĂȚI

În cazul în care se aplică punctul 6.2.2.4 din prezentul regulament, calitatea liniei de separare se testează în conformitate cu cerințele enunțate la punctul 2 de mai jos, iar reglarea instrumentală verticală și orizontală a fasciculului se efectuează în conformitate cu cerințele enunțate la punctul 3 de mai jos.

Înainte de a efectua măsurarea calității liniei de separare și procedura instrumentală de reglare, este necesară o reglare vizuală prealabilă în conformitate cu punctele 6.2.2.1 și 6.2.2.2 din prezentul regulament.

2. MĂSURAREA CALITĂȚII LINIEI DE SEPARARE

Pentru a determina claritatea minimă, măsurătorile trebuie efectuate prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare, în trepte unghiulare de 0,05° la o distanță de măsurare de:

(a)	10 m cu un detector cu un diametru de aproximativ 10 mm, sau

(b)	25 m cu un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm.

Distanța de măsurare la care s-a efectuat încercarea se înregistrează la punctul 9 al fișei de comunicare (a se vedea anexa 1 la prezentul regulament).

Pentru a determina claritatea maximă, măsurătorile trebuie efectuate prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare, în trepte unghiulare de 0,05° exclusiv la o distanță de măsurare de 25 m și cu un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm.

Calitatea liniei de separare este considerată acceptabilă dacă cerințele enunțate la punctele 2.1-2.3 de mai jos sunt în conformitate cu cel puțin un set de măsurători.

2.1. Numărul maxim de linii de separare vizibile este (1)

2.2. Claritatea liniei de separare

Factorul de claritate G se determină prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare la 2,5° față de V-V, unde:

G = [log Eβ – log E(β + 0,1°)], unde β = poziția verticală exprimată în grade.

Valoarea factorului G nu trebuie să fie mai mică decât 0,13 (claritate minimă) și nici mai mare decât 0,40 (claritate maximă).

2.3. Liniaritate

Partea liniei de separare orizontale luată în considerare la reglarea verticală trebuie să fie orizontală și poziționată între 1,5° și 3,5° față de linia V-V (a se vedea figura 1 de mai jos).

(a)	Punctele de inflexiune ale unghiului de înclinare al liniei de separare de pe liniile verticale de 1,5°, 2,5° și 3,5o sunt determinate prin ecuația: [d2 (log E) / dβ2 = 0].

(b)	Distanța verticală maximă dintre punctele de inflexiune determinate nu trebuie să depășească 0,2 °.

3. REGLARE VERTICALĂ ȘI ORIZONTALĂ

Dacă linia de separare îndeplinește cerințele de calitate de la punctul 2 din prezenta anexă, reglarea fasciculului poate fi efectuată instrumental.

Figura 1

Măsurarea calității liniei de separare

3.1. Reglare verticală

Printr-o deplasare ascendentă a planului de sub linia B (a se vedea figura 2 de mai jos), se efectuează scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare la 2,5° față de linia V-V. Punctul de inflexiune [unde d2 (log E)/dv2 = 0] este determinat și poziționat pe linia B aflată la 1 % sub linia H-H.

3.2. Reglare orizontală

Solicitantul trebuie să specifice unul dintre următoarele mecanisme de reglare orizontală:

(a)

Metoda „liniei 0,2 D” (a se vedea figura 2 de mai jos).

După reglarea verticală a farului, se scanează o singură linie orizontală la 0,2° D de la 5° stânga la 5° dreapta. Unghiul maxim de înclinare „G” determinat prin formula G = [log Eβ – log E(β + 0,1°)], unde β este poziția orizontală exprimată în grade, trebuie să fie mai mare decât sau egal cu 0,08.

Punctul de inflexiune determinat pe linia 0,2 D trebuie poziționat pe linia A.

Figura 2

Reglare instrumentală verticală și orizontală — metoda scanării liniei orizontale

(b)

Metoda „celor 3 linii” (a se vedea figura 3 de mai jos).

După reglarea verticală a farului, se scanează trei linii verticale de la 2° D la 2° U la 1°R, 2°R, și 3°R. Unghiurile de înclinare maxime „G” respective determinate prin formula:

G = [log Eβ – log E(β + 0.1°)]

unde β este poziția verticală exprimată în grade, care nu trebuie să fie mai mică de 0,08. Punctele de inflexiune determinate pe cele trei linii sunt utilizate pentru a obține o linie dreaptă. Punctul de intersecție dintre această linie și linia B determinată la reglarea verticală trebuie să se afle pe linia V.

Figura 3

Reglare instrumentală verticală și orizontală — metoda scanării în trei linii

(1) Acest punct ar trebui modificat în momentul în care devine disponibilă o metodă obiectivă de încercare.

ANEXA 11

Cerințe pentru modulele LED și farurile dotate cu module LED

1. SPECIFICAȚII GENERALE

1.1. Fiecare eșantion de modul LED prezentat trebuie să îndeplinească specificațiile relevante din prezentul regulament la testarea cu dispozitivul (dispozitivele) de reglare electronică a sursei luminoase, dacă este cazul.

1.2. Modulul (modulele) LED trebuie conceput(e) astfel încât să fie și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale. În plus, acestea nu trebuie să prezinte niciun defect de construcție sau fabricație.

1.3. Modulul (modulele) LED să prezinte siguranță în manipulare și să fie protejate împotriva modificărilor neautorizate.

1.4. Construcția modulului (modulelor) LED amovibile trebuie să fie astfel încât:

1.4.1.

la îndepărtarea și înlocuirea modulului LED cu un alt modul furnizat de solicitant care poartă același cod de identificare a modulului de sursă luminoasă, specificațiile fotometrice ale farului să fie îndeplinite;

1.4.2.

modulele LED cu coduri diferite de identificare a modulului cu sursă luminoasă din aceeași carcasă a lămpii să nu fie interschimbabile.

1.5. Dispozitivul (dispozitivele) de reglare electronică a sursei luminoase poate (pot) face parte din modulul (modulele) LED.

2. FABRICAȚIA

2.1. LED-ul (LED-urile) de pe modulul LED trebuie să fie echipat(e) cu elemente de fixare adecvate.

2.2. Elementele de fixare trebuie să fie robuste și bine fixate pe LED(uri) și pe modulul LED.

3. CONDIȚII DE ÎNCERCARE

3.1. Aplicație

3.1.1. Toate eșantioanele sunt supuse încercărilor conform specificațiilor de la punctul 4 de mai jos;

3.1.2. Sursele luminoase de pe un MODUL LED trebuie să fie diode luminiscente (LED-uri) conform definiției de la punctul 2.7.1 din Regulamentul nr. 48., în special în ceea ce privește elementul pentru radiația vizibilă. Nu se admit alte tipuri de surse luminoase.

3.2. Condiții de funcționare

3.2.1. Condiții de funcționare ale modulului LED

Toate eșantioanele trebuie supuse încercărilor în condițiile prevăzute la punctul 6.2.4.4 din prezentul regulament. Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, modulele LED trebuie supuse încercărilor în interiorul farului, astfel cum a fost prezentat de către producător.

3.2.2. Temperatura ambiantă

La măsurarea caracteristicilor electrice și fotometrice, farul trebuie aprins într-o atmosferă uscată și calmă la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

3.3. Îmbătrânire

La cererea solicitantului, modulul LED trebuie aprins timp de 15 ore și răcit la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform specificațiilor prezentului regulament.

4. CERINȚE ȘI ÎNCERCĂRI SPECIFICE

4.1. Radiația ultravioletă

Radiația ultravioletă a unui modul LED trebuie să fie astfel încât:

Formula

unde:

S(l)(unitate: 1) este funcția de ponderare spectrală;

km = 683 lm/W reprezintă valoarea maximă a eficienței luminoase a radiației.

(Pentru definițiile celorlalte simboluri, a se vedea punctul 4.1.1 din anexa 9 la Regulamentul nr. 112).

Această valoare se calculează folosind intervale de 1 nanometru. Radiația ultravioletă este ponderată conform valorilor indicate în tabelul UV de mai jos:

l	S(l)
250	0,430
255	0,520
260	0,650
265	0,810
270	1,000
275	0,960
280	0,880
285	0,770
290	0,640
295	0,540
300	0,300
305	0,060
310	0,015
315	0,003
320	0,001
325	0,00050
330	0,00041
335	0,00034
340	0,00028
345	0,00024
350	0,00020

355	0,00016
360	0,00013
365	0,00011
370	0,00009
375	0,000077
380	0,000064
385	0,000530
390	0,000044
395	0,000036
400	0,000030

Tabel UV: Valori conform „Orientările IRPA/INIRC privind limitele de expunere la radiațiile ultraviolete”. Lungimile de undă (în nanometri) selectate sunt reprezentative; celelalte valori trebuie interpolate.

30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/151

Doar textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului internațional public. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la următoarea adresă internet:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 99 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea surselor luminoase cu descărcare în gaz destinate utilizării în lămpi cu descărcare în gaz omologate pentru vehicule motorizate

Include întregul text valabil până la:

Suplimentul 5 la versiunea originală a regulamentului – data intrării în vigoare: 19 august 2010

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniul de aplicare

2.	Dispoziții administrative

3.	Cerințe tehnice

4.	Conformitatea producției

5.	Penalități pentru neconformitatea producției

6.	Oprirea definitivă a producției

7.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Fișe pentru surse luminoase cu descărcare în gaz

Anexa 2 –

Comunicare privind omologarea (sau prelungirea, refuzul sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției) unui tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz în conformitate cu Regulamentul nr. 99

Anexa 3 –

Exemplu de tip de marcaj de omologare

Anexa 4 –

Metodă de măsurare a caracteristicilor electrice și fotometrice

Anexa 5 –

Configurație optică pentru măsurarea poziției și formei arcului și poziției electrozilor

Anexa 6 –

Cerințe minime privind procedurile de calitate ale producătorului

Anexa 7 –

Niveluri de eșantionare și conformitate pentru rapoartele de încercare ale producătorului

Anexa 8 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de către un inspector

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică surselor luminoase cu descărcare în gaz indicate în anexa 1 și destinate utilizării în lămpi cu descărcare în gaz omologate pentru vehicule motorizate.

2. DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

2.1. Definiții

2.1.1. Termenul „categorie” este utilizat în prezentul regulament pentru a descrie proiectul de bază diferit al surselor luminoase cu descărcare în gaz standardizate. Fiecare categorie are o denumire specifică, de exemplu: „D2S”.

2.1.2. Sursele luminoase cu descărcare în gaz de diferite „tipuri” (1) sunt surse luminoase cu descărcare în gaz din aceeași categorie care diferă sub aspecte esențiale, precum:

2.1.2.1.

marcă sau denumire comercială; aceasta înseamnă:

(a)	sursele luminoase cu descărcare în gaz care poartă aceeași marcă sau denumire comercială, dar sunt fabricate de producători diferiți, sunt considerate a fi de tipuri diferite;

(b)	sursele luminoase cu descărcare în gaz fabricate de același producător care diferă doar prin marca sau denumirea comercială pot fi considerate a fi de același tip;

2.1.2.2.

proiectarea becului și/sau soclului, în măsura în care aceste diferențe afectează rezultatele optice.

2.2. Cererea de omologare

2.2.1. Cererea de omologare este înaintată de proprietarul mărcii sau denumirii comerciale sau de reprezentantul acreditat al acestuia.

2.2.2. Fiecare cerere de omologare este însoțită (a se vedea, de asemenea, punctul 2.4.2) de:

2.2.2.1.

desene în triplu exemplar, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului;

2.2.2.2.

o descriere tehnică incluzând identificarea limitatorului de curent;

2.2.2.3.

trei eșantioane din fiecare culoare pentru care s-a înaintat cererea;

2.2.2.4.

un eșantion reprezentând limitatorul de curent.

2.2.3. În cazul unui tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz care diferă doar prin marcă sau denumire comercială de un tip care a fost deja omologat, este suficient să se trimită:

2.2.3.1.

o declarație din partea producătorului potrivit căreia tipul prezentat este identic (cu excepția mărcii sau denumirii comerciale) cu tipul deja omologat și a fost fabricat de același producător, tipul din urmă fiind identificat după codul de omologare;

2.2.3.2.

două eșantioane care poartă noua marcă sau denumire comercială.

2.2.4. Autoritatea competentă verifică existența unor măsuri satisfăcătoare pentru a asigura controlul eficient al conformității producției înainte de acordarea omologării de tip.

2.3. Inscripții

2.3.1. Sursele luminoase cu descărcare în gaz depuse spre omologare au înscrise pe soclu sau bec:

2.3.1.1.

marca sau denumirea comercială a solicitantului;

2.3.1.2.

denumirea internațională a categoriei relevante;

2.3.1.3.

puterea nominală; aceasta nu trebuie indicată separat dacă este inclusă în denumirea internațională a categoriei relevante;

2.3.1.4.

un spațiu de dimensiuni suficiente pentru a permite aplicarea marcajului de omologare.

2.3.2. Spațiul menționat la punctul 2.3.1.4 este indicat în desenele care însoțesc cererea de omologare.

2.3.3. Alte inscripții în afara celor menționate la punctele 2.3.1 și 2.4.4 pot fi aplicate pe soclu.

2.3.4. Limitatorul de curent utilizat pentru omologarea de tip a sursei luminoase poartă un marcaj care indică tipul și marca comercială, precum și tensiunea și puterea nominală, astfel cum sunt specificate în fișa de date a lămpii respective.

2.4. Omologare

2.4.1. Dacă toate eșantioanele dintr-un tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz care sunt prezentate în conformitate cu punctele 2.2.2.3 sau 2.2.3.2 respectă cerințele prezentului regulament atunci când sunt supuse încercării cu limitatorul de curent conform punctului 2.2.2.4, omologarea este acordată.

2.4.2. Un cod de omologare este atribuit fiecărui tip omologat. Primul caracter al acestui cod indică seria de amendamente care includ cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul acordării omologării.

Acesta va fi urmat de un cod de identificare format din cel mult două caractere. Trebuie utilizate doar cifrele arabe și majusculele enumerate în nota de subsol (2).

Aceeași parte contractantă nu poate atribui același cod unui alt tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz. Dacă solicitantul dorește acest lucru, același cod de omologare poate fi atribuit ambelor surse luminoase cu descărcare în gaz care emit lumină albă și galben selectiv (a se vedea punctul 2.1.2).

2.4.3. Notificarea de omologare sau de prelungire, refuz sau retragere a omologării sau de oprire definitivă a producției unui tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz în conformitate cu prezentul regulament este comunicată părților la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular conform modelului din anexa 2 la prezentul regulament și al unui desen, furnizate de solicitant în vederea omologării într-un format care nu depășește A4 (210 × 297 mm) și la o scară de cel puțin 2:1.

2.4.4. Pe fiecare sursă luminoasă cu descărcare în gaz conformă unui tip omologat în temeiul prezentului regulament se aplică, în spațiul menționat la punctul 2.3.1.4, în afară de inscripțiile prevăzute la punctul 2.3.1, un marcaj de omologare internațional format din:

2.4.4.1.

un cerc trunchiat care înconjoară litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (3);

2.4.4.2.

codul de omologare, amplasat în apropierea cercului trunchiat.

2.4.5. Dacă solicitantul a obținut același cod de omologare pentru mai multe mărci sau denumiri comerciale, una sau mai multe dintre acestea sunt suficiente pentru a respecta cerințele punctului 2.3.1.1.

2.4.6. Marcajele și inscripțiile menționate la punctele 2.3.1 și 2.4.3 trebuie să fie clar lizibile și să nu poată fi șterse.

2.4.7. Anexa 3 la prezentul regulament oferă un exemplu de dispunere a marcajului de omologare.

3. CERINȚE TEHNICE

3.1. Definiții

3.1.1. „Sursă luminoasă cu descărcare în gaz”: sursă luminoasă în care lumina este produsă de un arc cu descărcare stabilizată.

3.1.2. „Limitator de curent”: alimentare electrică specifică pentru sursa luminoasă cu descărcare în gaz.

3.1.3. „Tensiune nominală”: tensiunea de intrare marcată pe limitatorul de curent.

3.1.4. „Putere nominală”: puterea marcată pe sursa luminoasă cu descărcare în gaz și limitatorul de curent.

3.1.5. „Tensiune de încercare”: tensiunea la bornele de intrare ale limitatorului de curent pentru care sunt prevăzute și vor fi testate caracteristicile electrice și fotometrice ale sursei luminoase cu descărcare în gaz.

3.1.6. „Valoare obiectivă”: valoarea proiectată a unei caracteristici electrice sau fotometrice. Urmează a fi realizată, în toleranțele specificate, când sursa luminoasă cu descărcare în gaz este pusă sub tensiune de limitatorul de curent operat la tensiunea de încercare.

3.1.7. „Sursă luminoasă cu descărcare în gaz standard (etalon)”: sursă luminoasă specială cu descărcare în gaz utilizată pentru încercarea farurilor. Aceasta are caracteristici dimensionale, electrice și fotometrice reduse, conform specificațiilor de pe fișa de date relevantă.

3.1.8. „Axă de referință”: o axă definită în raport cu soclul și la care se raportează anumite dimensiuni ale sursei luminoase cu descărcare în gaz.

3.1.9. „Plan de referință”: un plan definit în raport cu soclul și la care se raportează anumite dimensiuni ale sursei luminoase cu descărcare în gaz.

3.2. Specificații generale

3.2.1. Fiecare eșantion depus este conform cu specificațiile relevante din prezentul regulament atunci când este supus încercării cu limitatorul de curent în conformitate cu punctul 2.2.2.4.

3.2.2. Sursele luminoase cu descărcare în gaz sunt proiectate în așa fel încât să fie și să rămână în bună stare de funcționare în condiții normale de utilizare. De asemenea, acestea nu prezintă defecte de proiectare sau execuție.

3.3. Producție

3.3.1. Becul sursei luminoase cu descărcare în gaz nu prezintă zgârieturi sau pete care ar putea afecta eficiența și performanța optică a acesteia.

3.3.2. În cazul unui bec (exterior) colorat, după o perioadă de funcționare de 15 ore cu limitatorul de curent la tensiunea de încercare, suprafața becului se șterge ușor cu o lavetă de bumbac îmbibată într-un amestec conținând 70 % n-heptan și 30 % toluol. După aproximativ cinci minute, suprafața se inspectează vizual. Aceasta nu trebuie să prezinte modificări vizibile.

3.3.3. Sursele luminoase cu descărcare în gaz trebuie prevăzute cu socluri standard conforme cu fișele de date privind soclurile din Publicația IEC 60061, ediția a treia, astfel cum se specifică în fișele individuale de date din anexa 1.

3.3.4. Soclul trebuie să fie solid și fixat bine de bec.

3.3.5. Pentru a stabili dacă sursele luminoase cu descărcare în gaz sunt conforme cu cerințele de la punctele 3.3.3-3.3.4, se efectuează o inspecție vizuală, o verificare a dimensiunilor și, după caz, o montare de probă.

3.4. Încercări

3.4.1. Sursele luminoase cu descărcare în gaz trebuie supuse uzurii conform indicațiilor din anexa 4.

3.4.2. Toate eșantioanele sunt supuse încercării cu limitator de curent, în conformitate cu punctul 2.2.2.4.

3.4.3. Măsurătorile electrice se efectuează cu instrumente aparținând cel puțin clasei 0,2 (0,2 % toleranță maximă).

3.5. Poziția și dimensiunile electrozilor, arcului și benzilor

3.5.1. Poziția geometrică a electrozilor este cea specificată pe fișa de date relevantă. Un exemplu de metodă de măsurare a poziției arcului și electrozilor este indicat în anexa 5. Se pot utiliza și alte metode.

3.5.1.1.

Poziția și dimensiunile electrozilor sursei luminoase se măsoară înainte de perioada de uzură, cu sursa luminoasă cu descărcare în gaz neaprinsă și utilizând metode optice prin învelișul de sticlă.

3.5.2. Forma și deplasarea arcului sunt conforme cerințelor indicate pe fișa de date relevantă.

3.5.2.1.

Măsurătoarea se efectuează după uzură cu sursa luminoasă alimentată de limitatorul de curent la tensiunea de încercare.

3.5.3. Poziția, dimensiunea și transmisia benzilor sunt conforme cu cerințele indicate pe fișa de date relevantă.

3.5.3.1.

Măsurătoarea se efectuează după uzură cu sursa luminoasă alimentată de limitatorul de curent la tensiunea de măsurare.

3.6. Caracteristici de pornire, funcționare și repornire la cald

3.6.1. Pornire

Când este supusă încercării în conformitate cu condițiile menționate în anexa 4, sursa luminoasă cu descărcare în gaz pornește direct și rămâne aprinsă.

3.6.2. Funcționare

Când este măsurată în conformitate cu condițiile menționate în anexa 4, sursa luminoasă cu descărcare în gaz emite cel puțin:

după 1 secundă: 25 % din fluxul său luminos obiectiv;

după 4 secunde: 80 % din fluxul său luminos obiectiv.

Fluxul luminos obiectiv, astfel cum este indicat în fișa de date relevantă.

3.6.3. Repornire la cald

Când este supusă încercării în conformitate cu condițiile menționate în anexa 4, sursa luminoasă cu descărcare în gaz repornește direct după ce a fost oprită pe perioada indicată în fișa de date. După o secundă, sursa luminoasă emite cel puțin 80 % din fluxul său luminos obiectiv.

3.7. Caracteristici electrice

Când sunt măsurate în conformitate cu condițiile menționate în anexa 4, tensiunea și puterea sursei luminoase se situează în limitele indicate în fișa de date relevantă.

3.8. Flux luminos

Când este măsurat în conformitate cu condițiile menționate în anexa 4, fluxul luminos se situează în limitele indicate în fișa de date relevantă. În cazul în care pentru același tip sunt specificate culorile alb și galben selectiv, valoarea obiectivă se aplică surselor luminoase care emit lumină albă, în timp ce fluxul luminos al sursei luminoase care emite lumină galben selectiv reprezintă cel puțin 68 % din valoarea specificată.

3.9. Culoare

3.9.1. Culoarea luminii emise este alb sau galben selectiv. De asemenea, caracteristicile colorimetrice, exprimate în coordonate tricromatice CIE, se încadrează în limitele indicate pe fișa de date relevantă.

3.9.2. Definițiile culorii luminii emise, prevăzute în Regulamentul nr. 48, și seria lui de amendamente în vigoare la data cererii omologării de tip se aplică prezentului regulament.

3.9.3. Culoarea se măsoară în conformitate cu condițiile specificate în anexa 4 punctul 10.

3.9.4. Conținutul minim de roșu al unei surse luminoase cu descărcare în gaz este de așa natură, încât:

Formula

unde:

Ee (λ)	[W/nm]	este distribuția spectrală a fluxului radiant
V (λ)	[1]	este eficiența luminoasă spectrală
λ	[nm]	este lungimea de undă.

Această valoare se calculează utilizând intervalele unui nanometru.

3.10. Radiația ultravioletă

Radiația ultravioletă a sursei luminoase cu descărcare în gaz este de așa natură, încât:

Formula

unde:

S (λ)	[1]	este funcția de ponderare spectrală
km = 683	[lm/W]	reprezintă echivalentul de radiații fotometrice.
(Pentru definițiile celorlalte simboluri, a se vedea punctul 3.9.4 de mai sus).

Această valoare se calculează folosind intervalele unui nanometru.

Radiația ultravioletă este ponderată conform valorilor indicate în tabelul de mai jos.

λ	S(λ)
250	0,430
255	0,520
260	0,650
265	0,810
270	1,000
275	0,960
280	0,880
285	0,770
290	0,640
295	0,540
300	0,300
305	0,060
310	0,015
315	0,003
320	0,001
325	0,00050
330	0,00041
335	0,00034
340	0,00028
345	0,00024
350	0,00020

355	0,00016
360	0,00013
365	0,00011
370	0,000090
375	0,000077
380	0,000064
385	0,000053
390	0,000044
395	0,000036
400	0,000030

Lungimile de undă alese sunt reprezentative; alte valori trebuie interpolate.

Valori conform „Orientărilor IRPA/INIRC privind limitele de expunere la radiații ultraviolete”.

3.11. Surse luminoase standard cu descărcare în gaz

Sursele luminoase standard (etalon) cu descărcare în gaz sunt conforme cu cerințele aplicabile tipului de surse luminoase cu descărcare în gaz omologate și cu cerințele specifice, astfel cum sunt prezentate în fișele de date relevante. În cazul unui tip care emite o lumină albă sau galben selectiv, sursa luminoasă standard emite lumină albă.

4. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

4.1. Sursele luminoase cu descărcare în gaz omologate în conformitate cu prezentul regulament sunt fabricate în așa fel încât să fie conforme cu tipul omologat prin îndeplinirea inscripțiilor și cerințelor tehnice prevăzute la punctul 3 de mai sus și în anexele 1 și 3 ale acestui regulament.

4.2. Pentru a verifica dacă cerințele de la punctul 4.1 sunt îndeplinite, se efectuează controale adecvate ale producției.

4.3. În special, deținătorul omologării:

4.3.1.

asigură existența unor proceduri pentru controlul eficace al calității produselor;

4.3.2.

are acces la echipamentele de control necesare pentru verificarea conformității cu fiecare tip omologat;

4.3.3.

asigură înregistrarea rezultatelor încercărilor și disponibilitatea documentelor aferente pe o perioadă care va fi stabilită în acord cu serviciul administrativ;

4.3.4.

analizează rezultatele fiecărui tip de încercare, aplicând criteriile din anexa 7, pentru a verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, ținând seama de variațiile admise în producția industrială;

4.3.5.

se asigură că pentru fiecare tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz sunt efectuate cel puțin încercările prevăzute în anexa 6 la prezentul regulament;

4.3.6.

se asigură că pentru orice eșantionare în urma căreia se dovedește neconformitatea cu tipul de încercare avută în vedere se realizează o nouă eșantionare și o nouă încercare. Se respectă toate etapele necesare pentru restabilirea conformității producției respective.

4.4. Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicabile pentru fiecare unitate de producție.

4.4.1. La fiecare inspecție, registrele de încercare și registrele de supraveghere a producției sunt prezentate inspectorului care efectuează vizita.

4.4.2. Inspectorul poate preleva aleatoriu eșantioane care vor fi supuse încercărilor în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele propriei verificări a producătorului.

4.4.3. Atunci când nivelul calității pare nesatisfăcător sau când este necesară verificarea validității încercărilor efectuate prin aplicarea punctului 4.4.2 de mai sus, inspectorul selectează eșantioane, iar acestea sunt trimise Serviciului Tehnic care a efectuat încercările de omologare a tipului.

4.4.4. Autoritatea competentă poate efectua orice încercări prevăzute în prezentul regulament. Aceste încercări se efectuează pe eșantioane selectate aleatoriu, fără a fi afectate obligațiile de livrare ale producătorului și în conformitate cu criteriile din anexa 8.

4.4.5. Autoritatea competentă încearcă să impună o frecvență a inspecțiilor de o dată la doi ani. Totuși, aceasta rămâne la latitudinea autorității competente și depinde de încrederea acesteia în măsurile pentru asigurarea unui control eficace al conformității producției. În cazul în care se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că sunt luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai rapid posibil.

5. PENALITĂȚI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

5.1. Omologarea acordată pentru o sursă luminoasă cu descărcare în gaz ca în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă dacă cerințele de conformitate impuse nu sunt îndeplinite.

5.2. Dacă o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta are obligația de a notifica celelalte părți contractante, prin intermediul unei fișe de comunicare conform modelului din anexa 2 la prezentul regulament.

6. OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă deținătorul omologării oprește complet producția unui tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz omologată în temeiul prezentului regulament, acesta informează în acest sens autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării relevante, autoritatea informează celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conform modelului din anexa 2 la prezentul regulament.

7. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare, precum și denumirile și adresele departamentelor administrative care acordă omologarea și către care se trimit formularele care certifică omologarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării sau oprirea definitivă a producției emise în alte țări.

(1) Un bec galben selectiv sau un bec exterior galben selectiv suplimentar care are unicul scop de modificare a culorii, dar nu și a celorlalte caracteristici ale unei surse luminoase cu descărcare în gaz care emite lumină albă, nu constituie o modificare a tipului de sursă de lumină cu descărcare în gaz.

(2) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

A B C D E F G H J K L M N P R S T U V W X Y Z

(3) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (liber), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (liber), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (liber), 34 pentru Bulgaria, 35 (liber), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (liber), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (liber), 42 pentru Comunitatea Europeană (aprobările sunt acordate de statele sale membre prin utilizarea simbolului CEE corespunzător), 43 pentru Japonia, 44 (liber), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaezia, 53 pentru Thailanda, 54 și 55 (libere), 56 pentru Muntenegru, 57 (liber) și 58 pentru Tunisia. Numerele următoare sunt alocate altor țări în ordinea cronologică în care ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea prescripțiilor tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și pieselor ce pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile de recunoaștere reciprocă a omologărilor eliberate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel alocate sunt comunicate de secretarul general al Națiunilor Unite părților contractante la acord.

ANEXA 1

FIȘE DE DATE PENTRU SURSE LUMINOASE CU DESCĂRCARE ÎN GAZ

Lista categoriilor de surse luminoase cu descărcare în gaz și numerele fișelor de date aferente:

Categoria sursei luminoase	Numerele fișelor de date
D1R	DxR/1-7
D1S	DxS/1-6
D2R	DxR/1-7
D2S	DxS/1-6
D3R	DxR/1-7
D3S	DxS/1-6
D4R	DxR/1-7
D4S	DxS/1-6

Lista fișelor de date pentru surse luminoase cu descărcare în gaz și secvența acestora în prezenta anexă:

Numerele fișelor de date

DxR/1-7

DxS/1-6

Categoriile D1R, D2R, D3R și D4R Fișă de date DxR/1

Schemele au doar rolul de a ilustra dimensiunile esențiale (în mm) ale surselor luminoase cu descărcare în gaz

Figura 1

Categoria D1R – Tip cu cabluri – Soclu PK32d-3

Figura 2

Categoria D2R – Tip cu conector – Soclu P32d-3

(1)	Planul de referință este definit de pozițiile de pe suprafața fasungului pe care vor fi poziționate cele trei bosaje de susținere ale inelului soclului.

(2)	A se vedea fișa de date DxR/3.

(3)	În ceea ce privește axa de referință, atunci când este măsurată la o distanță de 27,1 mm de la planul de referință, excentricitatea becului exterior este mai mică de ± 0,5 mm în direcția B și mai mică de + 1 mm /– 0,5 mm în direcția A.

Categoriile D1R, D2R, D3R și D4R Fișă de date DxR/2

Schemele au doar rolul de a ilustra dimensiunile esențiale (în mm) ale surselor luminoase cu descărcare în gaz

Figura 3

Categoria D3R – Tip cu starter – Soclu PK32d-6

Figura 4

Categoria D4R – Tip cu conector – Soclu P32d-6

(1)	Planul de referință este definit de pozițiile de pe suprafața fasungului pe care vor fi poziționate cele trei bosaje de susținere ale inelului soclului.

(2)	A se vedea fișa de date DxR/3.

(3)	În ceea ce privește axa de referință, atunci când este măsurată la o distanță de 27,1 mm față de planul de referință, excentricitatea becului exterior va fi mai mică de ± 0,5 mm în direcția B și mai mică de + 1 mm /– 0,5 mm în direcția A.

Categoriile D1R, D2R, D3R și D4R Fișă de date DxR/3

Figura 5

Definirea axei de referință (1)

Soclul va fi apăsat în această direcție

Figura 6

Contur maxim lampă (2)

Categoriile D1R, D2R, D3R și D4R Fișă de date DxR/4

Dimensiuni			Surse luminoase în producție		Surse luminoase standard
Poziția electrozilor			Fișă de date DxR/5
Poziția și forma arcului			Fișă de date DxR/6
Poziția benzilor negre			Fișă de date DxR/7
α1 (3)			45° ± 5°
α2 (4)			45° min.
D1R: Capac PK32d-3 D2R: Capac P32d-3 D3R: Capac PK32d-6 D4R: Capac P32d-6		În conformitate cu Publicația IEC 60061 (fișă de date 7004-111-3)
CARACTERISTICI ELECTRICE ȘI FOTOMETRICE
			D1R/D2R	D3R/D4R	D1R/D2R	D3R/D4R
Tensiune nominală a limitatorului de curent		V	12 (4)		12
Putere nominală		W	35		35
Tensiune de încercare		V	13,5		13,5
Tensiune lampă	Obiectiv	V	85	42	85	42
	Toleranță		± 17	± 9	± 8	± 4
Putere lampă	Obiectiv	W	35		35
	Toleranță		± 3		± 0,5
Flux luminos	Obiectiv	lm	2 800		2 800
	Toleranță		± 450		± 150
Coordonate cromatice în cazul luminii albe	Obiectiv		x = 0,375		y = 0,375
	Zonă de toleranță (5)	Limite	x = 0,345		y = 0,150 + 0,640 x
			x = 0,405		y = 0,050 + 0,750 x
		Puncte de intersecție	x = 0,345		y = 0,371
			x = 0,405		y = 0,409
			x = 0,405		y = 0,354
			x = 0,345		y = 0,309
Timp de oprire după repornirea la cald		s	10		10

Categoriile D1R, D2R, D3R și D4R Fișă de date DxR/5

Poziția electrozilor

Această încercare este utilizată pentru a determina dacă electrozii sunt poziționați corect în raport cu axa de referință și planul de referință.

Direcție de măsurare: vedere din lateral și de sus a sursei luminoase

Dimensiuni în mm	Surse luminoase în producție	Surse luminoase standard
a1	d + 0,5	d + 0,2
a2	d + 0,7	d + 0,35
b1	0,4	0,15
b2	0,8	0,3
c	4,2	4,2
d = diametrul electrodului d < 0,3 pentru D1R și D2R d < 0,4 pentru D3R și D4R

Partea superioară a electrodului aflat cel mai aproape de planul de referință va fi poziționată în zona definită de a1 și b1. Partea superioară a electrodului aflat la cea mai mare distanță de planul de referință va fi poziționată în zona definită de a2 și b2.

Categoriile D1R, D2R, D3R și D4R Fișă de date DxR/6

Poziția și forma arcului

Această încercare este utilizată pentru a determina forma și precizia arcului și poziția acestuia în raport cu planul și axa de referință prin măsurarea curbării și difuziunii în secțiunea transversală centrală D și prin măsurarea intensităților de lumină difuză în zona A și la liniile B și C.

La măsurarea distribuției luminanței relative în secțiunea transversală centrală D în modul indicat în schema de mai sus, valoarea maximă Lmax are distanța r față de axa de referință. Punctele de 20 % din Lmax au distanța s, în modul indicat în schema de mai jos.

Dimensiuni în mm	Surse luminoase în producție		Surse luminoase standard
Dimensiuni în mm	D1R/D2R	D3R/D4R	Surse luminoase standard
r	0,50 ± 0,25	0,50 ± 0,25	0,50 ± 0,20
s	1,10 ± 0,25	1,10 + 0,25/– 0,40	1,10 ± 0,25

La măsurarea luminanțelor pentru măsurarea direcției B în modul definit în fișa de date DxR/7 cu configurația descrisă în anexa 5, dar cu un câmp circular cu diametrul de 0,2M mm, luminanța relativă exprimată ca procent din L max (la secțiunea transversală D) este:

Zona A

≤ 4,5 %

Linia B

≤ 15 %

Linia C

≤ 5,0 %

Suprafața zonei A este definită de învelișul negru, becul exterior și un plan la 24,5 mm față de planul de referință.

Categoriile D1R, D2R, D3R și D4R Fișă de date DxR/7

Poziția benzilor negre

Această încercare este utilizată pentru a determina dacă benzile negre sunt poziționate corect în raport cu axa și planul de referință.

La măsurarea distribuției luminanței arcului în secțiunea transversală centrală în modul definit în fișa de date DxR/6, după întoarcerea sursei luminoase astfel încât banda neagră să acopere arcul, luminanța măsurată va fi de ≤ 0,5 % din Lmax.

În zona definită de α1 și α3, învelișul negru poate fi înlocuit de orice alt mijloc care previne transmisia luminii prin zona specificată.

Dimensiuni	Surse luminoase în producție	Surse luminoase standard
α1	45° ± 5°
α3	70° min.
α4	65° min.
β1/24, β1/30, β2/24, β2/30	25° ± 5°
f1/24, f2/24 (6)	0,15 ± 0,25	0,15 ± 0,20
f1/30	f1/24 mv ± 0,15 (7)	f1/24 mv ± 0,1
f2/30	f2/24 mv ± 0,15 (7)	f2/24 mv ± 0,1
f1/24 mv – f2/24 mv	± 0,3 max.	± 0,2 max.
d	9 ± 1

Categoriile D1S, D2S, D3S și D4S Fișa de date DxS/1

Schemele au doar rolul de a ilustra dimensiunile esențiale (în mm) ale surselor luminoase cu descărcare în gaz

Figura 1

Categoria D1S – Tip cu cabluri – Soclu PK32d-2

Figura 2

Categoria D2S – Tip cu conector – Soclu P32d-2

(1)	Planul de referință este definit de pozițiile de pe suprafața fasungului pe care vor fi poziționate cele trei bosaje de susținere ale inelului soclului.

(2)	A se vedea fișa de date DxS/3.

(3)	Când este măsurat la o distanță de 27,1 mm față de planul de referință și în raport cu punctul median al becului interior, becul exterior va avea o excentricitate de maximum 1 mm.

Categoriile D1S, D2S, D3S și D4S Fișă de date DxS/2

Schemele au doar rolul de a ilustra dimensiunile esențiale (în mm) ale surselor luminoase cu descărcare în gaz

Figura 3

Categoria D3S – Tip cu starter – Soclu PK32d-5

Figura 4

Categoria D4S – Tip cu conector – Soclu P32d-5

(1)	Planul de referință este definit de pozițiile de pe suprafața fasungului pe care vor fi poziționate cele trei bosaje de susținere ale inelului soclului.

(2)	A se vedea fișa de date DxS/3.

(3)	Când este măsurat la o distanță de 27,1 mm față de planul de referință și în raport cu punctul median al becului interior, becul exterior va avea o excentricitate de maximum 1 mm.

Categoriile D1S, D2S, D3S și D4S Fișă de date DxS/3

Figura 5

Definirea axei de referință (8)

Soclul va fi apăsat în această direcție

Figura 6

Contur maxim lampă (9)

Categoriile D1S, D2S, D3S și D4 Fișă de date DxS/4

Dimensiuni			Surse luminoase în producție		Surse luminoase standard
Poziția electrozilor			Fișă de date DxS/5
Poziția și forma arcului			Fișă de date DxS/6
α1, α2 (10)			55° min.		55° min.
D1S: Cap PK32d-2 D2S: Cap P32d-2 D3S: Cap PK32d-5 D4S: Cap P32d-5		În conformitate cu Publicația IEC 60061 (fișă de date 7004-111-3)
CARACTERISTICI ELECTRICE ȘI FOTOMETRICE
			D1S/D2S	D3S/D4S	D1S/D2S	D3S/D4S
Tensiune nominală a limitatorului de curent		V	12 (11)		12
Putere nominală		W	35		35
Tensiune de măsurare		V	13,5		13,5
Tensiune lampă	Objective	V	85	42	85	42
	Tolerance		± 17	± 9	± 8	± 4
Tensiune lampă	Obiectiv	W	35		35
	Toleranță		± 3		± 0,5
Putere lampă	Obiectiv	lm	3 200		3 200
	Toleranță		± 450		± 150
Coordonate cromatice în cazul luminii albe	Obiectiv		x = 0,375		y = 0,375
	Zonă de toleranță (12)	Limite	x = 0,345		y = 0,150 + 0,640 x
			x = 0,405		y = 0,050 + 0,750 x
		Puncte de intersecție	x = 0,345		y = 0,371
			x = 0,405		y = 0,409
			x = 0,405		y = 0,354
			x = 0,345		y = 0,309
Timp de oprire după repornirea la cald		s	10		10

Categoriile D1S, D2S, D3S și D4S Fișă de date DxS/5

Poziția electrozilor

Această încercare este utilizată pentru a determina dacă electrozii sunt poziționați corect în raport cu axa de referință și planul de referință

Direcție de măsurare: vedere din lateral și de sus a sursei luminoase

Dimensiuni în mm	Surse luminoase în producție	Surse luminoase standard
a1	d + 0,2	d + 0,1
a2	d + 0,5	d + 0,25
b1	0,3	0,15
b2	0,6	0,3
c	4,2	4,2
d = diametrul electrodului d < 0,3 pentru D1S și D2S d < 0,4 pentru D3S și D4S

Categoriile D1S, D2S, D3S și D4S Fișă de date DxS/6

Poziția și forma arcului

Această încercare este utilizată pentru a determina forma arcului și poziția acestuia în raport cu planul și axa de referință prin măsurarea curbării și difuziunii în secțiunea transversală la o distanță de 27,1 mm față de planul de referință.

Forma arcului are doar rol ilustrativ.

Direcție de măsurare: vedere laterală a sursei luminoase

La măsurarea distribuției luminanței relative în secțiunea transversală centrală în modul indicat în schema de mai sus, valoarea maximă va fi localizată în cadrul distanței r față de axa de referință. Punctele de 20 % din valoarea maximă se vor încadra în s.

Dimensiune în mm	Surse luminoase în producție	Surse luminoase standard
r	0,50 ± 0,40	0,50 ± 0,20
s	1,10 ± 0,40	1,10 ± 0,25

(1) Axa de referință este perpendiculară pe planul de referință și intersectează intersecția celor două linii paralele în modul indicat în figura 5.

(2) Becul de sticlă și fasungurile nu vor depăși învelișul, astfel cum se indică în figura 6. Învelișul este concentric cu axa de referință.

(3) Partea de bec cuprinsă între unghiurile ± 1 și ± 2 este partea emițătoare de lumină. Această parte are o formă cât mai omogenă posibil și nu prezintă distorsiuni optice. Acest lucru se aplică pentru întreaga circumferință a becului cuprinsă între unghiurile ± 1 și ± 2, cu excepția benzilor negre.

(4) Tensiunile de aplicare ale limitatoarelor de curent pot fi diferite de 12 V

(5) Consultați anexa 4.

(6) „f1/..” reprezintă dimensiunea f1 care trebuie măsurată la distanța față de planul de referință indicată în mm după șocul de curent.

(7) „../24 mv” reprezintă valoarea măsurată la o distanță de 24 mm față de planul de referință.

(8) Axa de referință este perpendiculară pe planul de referință și trece prin intersecția celor două linii paralele în modul indicat în figura 5.

(9) Becul de sticlă și suporturile nu vor depăși învelișul, conform indicației din figura 6. Învelișul este concentric cu axa de referință.

(10) Partea de bec cuprinsă între unghiurile ± 1 și ± 2 va fi partea emițătoare de lumină. Această parte va avea o formă cât mai omogenă posibil și nu va prezenta distorsiuni optice. Acest lucru se aplică pentru întreaga circumferință a becului cuprinsă între unghiurile ± 1 și ± 2.

(11) Tensiunile de aplicare ale limitatoarelor de curent pot fi diferite de 12 V.

(12) A se vedea anexa 4.

ANEXA 2

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 3

EXEMPLU DE AMPLASARE A MĂRCII DE OMOLOGARE

(consultați punctul 2.4.3)

ANEXA 4

METODĂ DE MĂSURARE A CARACTERISTICILOR ELECTRICE ȘI FOTOMETRICE

1. Generalități

Pentru încercări de pornire, funcționare și repornire la cald și pentru măsurarea caracteristicilor electrice și fotometrice, sursa luminoasă cu descărcare în gaz va fi operată în aer liber la o temperatură ambientală de 25 ° ± 5 °C.

2. Limitator de curent

Toate încercările și toate măsurările vor fi efectuate cu limitatorul de curent, în conformitate cu punctul 2.2.2.4 din prezentul regulament. Alimentarea pentru încercările de pornire și funcționare poate asigura creșterea rapidă a impulsului de curent ridicat.

3. Poziție de ardere

Poziția de ardere este orizontală într-un interval de ± 10 ° cu conductorul jos. Pozițiile de încercare și uzură vor fi identice. Dacă lampa este utilizată accidental în direcție incorectă, uzura acesteia este accelerată din nou înaintea începerii măsurării. În timpul uzurii și măsurătorilor, nu este permisă prezența unor obiecte conducătoare de electricitate în volumul reprezentat de un cilindru având un diametru de 32 mm și o lungime de 60 mm concentric cu axa de referință și simetric cu arcul. În plus, se evită câmpurile magnetice difuze.

4. Uzură

Toate încercările vor fi efectuate cu surse luminoase care au fost supuse la uzură pentru minimum 15 cicluri, având următoarele cicluri de comutare: 45 minute aprins, 15 secunde stins, 5 minute aprins, 10 minute stins.

5. Tensiune de alimentare

Toate încercările vor fi efectuate la tensiunea de încercare indicată în fișa de date relevantă.

6. Încercare de pornire

Încercarea de pornire va fi aplicată la surse luminoase care nu au fost supuse la uzură și nu au fost folosite pentru o perioadă de cel puțin 24 de ore înaintea încercării.

7. Încercare de funcționare

Încercarea de funcționare este aplicată surselor luminoase care nu au fost utilizate pentru o perioadă de cel puțin 1 oră înaintea încercării.

8. Încercare de repornire la cald

Sursa luminoasă este pornită și operată cu limitator de curent la tensiune de încercare pentru o perioadă de 15 minute. Apoi, tensiunea de alimentare la limitatorul de curent este oprită pentru perioada de oprire indicată în fișa de date relevantă, iar apoi este pornită din nou.

9. Încercare electrică și fotometrică

Înaintea oricărei măsurări, sursa luminoasă este stabilizată pentru o perioadă de 15 minute.

10. Culoare

Culoarea sursei luminoase este măsurată într-o sferă integrantă utilizând un sistem de măsurare care prezintă coordonatele cromatice CIE ale luminii recepționate cu o rezoluție de ± 0,002. Figura de mai jos indică zona de toleranță a culorii pentru culoarea alb și zona de toleranță restricționată pentru sursele luminoase cu descărcare în gaz D1R, D1S, D2R, D2S, D3R, D3S, D4R și D4S.

ANEXA 5

Configurație optică pentru măsurarea poziției și formei arcului și a poziției electrozilor (1)

Sursa luminoasă cu descărcare în gaz este poziționată în modul indicat:

în figura 1 sau figura 2 pe fișa de date DxR/1 sau fișa de date DxS/1;

în figura 3 sau figura 4 pe fișa de date DxR/2 sau fișa de date DxS/2.

Un sistem optic proiectează o imagine reală A′ a arcului A cu un grosisment preferabil de: M = s′/s = 20 pe un ecran. Sistemul optic va fi aplanatic și acromatic. În lungimea de focalizare f a sistemului optic, o diafragmă d va cauza o proiecție a arcului cu direcții de observare aproape paralele. Pentru a obține unghiul unei jumătăți de divergențe nu mai mari de μ = 0,5°, diametrul diafragmei de focalizare cu privire la lungimea de focalizare a sistemului optic nu va fi mai mare de d = 2f tan(μ). Diametrul activ al sistemului optic nu este mai mare de:

D = (1 + 1/M)d + c + (b1 + b2)/2 (c, b1 și b2 sunt specificate pe fișa de date DxS/5, respectiv fișa DxR/5).

O scală aflată pe ecran permite măsurarea poziției electrozilor. Calibrarea aranjamentului poate fi efectuată avantajos utilizând un proiector separat cu un fascicul paralel în conexiune cu un instrument de măsură a cărui umbră este proiectată pe ecran. Instrumentul de măsură indică axa de referință și planul paralel cu planul de referință și la distanța de „e” mm față de acesta (e = 27,1 pentru D1R, D1S, D2R, D2S, D3R, D3S, D4R și D4S).

În planul ecranului, trebuie montat un receptor cu deplasare în direcție verticală pe o linie corespunzând planului la „e” de la planul de referință al sursei luminoase cu descărcare în gaz.

Receptorul are sensibilitatea spectrală relativă a ochiului uman. Dimensiunea receptorului nu este mai mare de 0,2 M mm pe orizontală și nu mai mare de 0,025 M mm în direcție verticală (M = grosismentul). Domeniul mișcării măsurabile este de așa natură încât măsurările necesare ale curburii de arc r și ale difuziunii de arc s să poată fi efectuate.

(1) Această metodă este un exemplu de metodă de măsurare; poate fi utilizată orice metodă cu o precizie de măsurare echivalentă.

ANEXA 6

Cerințe minime privind procedurile producătorului pentru controlul calității

1. GENERALITĂȚI

Cerințele de conformitate sunt considerate ca fiind îndeplinite din punct de vedere fotometric (inclusiv radiații ultraviolete), geometric, vizual și electric dacă sunt respectate toleranțele pentru producția de surse luminoase cu descărcare în gaz specificate în fișa de date relevantă din anexa 1 și fișa de date relevantă pentru socluri.

2. CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz, producătorul sau deținătorul mărcii de omologare efectuează încercări în conformitate cu prevederile prezentului regulament, la intervale corespunzătoare.

2.1. Natura încercărilor

Încercările de conformitate ale acestor specificații vizează caracteristicile fotometrice, geometrice și optice ale acestora.

2.2. Metode utilizate în încercări

2.2.1.

Încercările sunt efectuate, în general, în conformitate cu metodele stabilite în prezentul regulament.

2.2.2.

Aplicarea punctului 2.2.1 necesită o calibrare regulată a aparatelor de încercare și corelarea acestora cu măsurările efectuate de o autoritate competentă.

2.3. Natura eșantionării

Eșantioanele de surse luminoase cu descărcare în gaz trebuie selectate în mod aleatoriu din producția unui lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un set de surse luminoase cu descărcare în gaz de același tip, definit conform metodelor de producție ale producătorului.

2.4. Caracteristici verificate și înregistrate

Sursele luminoase cu descărcare în gaz vor fi verificate, iar rezultatele încercărilor vor fi înregistrate pe baza grupării caracteristicilor listate în anexa 7 tabelul 1.

2.5. Criterii de acceptabilitate

Producătorul sau deținătorul omologării este responsabil pentru efectuarea unei analize statistice a rezultatelor încercărilor pentru a îndeplini specificațiile stabilite pentru controlul conformității producției la punctul 4.1 din prezentul regulament.

Conformitatea este asigurată dacă nu se depășește nivelul de neconformitate acceptabilă per grup de caracteristici specificate în tabelul 1 din anexa 7. Acest lucru înseamnă că numărul de surse luminoase cu descărcare în gaz care nu se conformează cu cerința pentru orice grup de caracteristici ale oricărui tip de sursă luminoasă cu descărcare în gaz nu depășește limitele de calificare din tabelele relevante 2, 3 sau 4 ale anexei 7.

Notă: Fiecare cerință individuală privind sursa luminoasă cu descărcare în gaz este considerată ca fiind o caracteristică.

ANEXA 7

Niveluri de eșantionare și conformitate pentru evidențele de încercare ale producătorului

Tabelul 1

Caracteristici

Grupuri de caracteristici	Grup (1) de înregistrări de încercare între tipuri de surse luminoase cu descărcare în gaz	Minimum 12 eșantionări lunare per grup (1)	Nivel acceptabil de neconformitate per grup de caracteristici (%)
Marcare, lizibilitate și durabilitate	Toate tipurile cu aceleași dimensiuni externe	315	1
Calitatea becului	Toate tipurile cu același bec	315	1
Dimensiuni externe (excluzând soclul)	Toate tipurile din aceeași categorie	315	1
Poziția și dimensiunile arcului și benzilor	Toate tipurile din aceeași categorie	200	6,5
Pornire, funcționare și repornire la cald	Toate tipurile din aceeași categorie	200	1
Puterea și tensiunea lămpii	Toate tipurile din aceeași categorie	200	1
Flux luminos, culoare și radiații ultraviolete	Toate tipurile din aceeași categorie	200	1

Limitele de calificare pentru acceptare bazate pe numere diferite ale rezultatelor încercărilor pentru fiecare grup de caracteristici sunt enumerate în tabelul 2 ca număr maxim de neconformități. Limitele sunt bazate pe un nivel de acceptabilitate de 1 % din neconformități, presupunând o probabilitate de acceptare de cel puțin 0,95.

Tabelul 2

Numărul rezultatelor încercărilor pentru fiecare caracteristică	Limite de calificare pentru acceptare
200	5
201 - 260	6
261 - 315	7
316 - 370	8
371 - 435	9
436 - 500	10
501 - 570	11
571 - 645	12
646 - 720	13
721 - 800	14
801 - 860	15
861 - 920	16
921 - 990	17
991 - 1 060	18
1 061 - 1 125	19
1 126 - 1 190	20
1 191 - 1 249	21

Limitele de calificare pentru acceptare bazate pe numere diferite ale rezultatelor încercărilor pentru fiecare grup de caracteristici sunt enumerate în tabelul 3, sub formă de număr maxim de neconformități. Limitele se bazează pe un nivel de acceptare de 6,5 % neconformități, presupunând o probabilitate de acceptare de cel puțin 0,95.

Tabelul 3

Număr de lămpi înregistrate	Limită de calificare
200	21
201 - 213	22
214 - 227	23
228 - 240	24
241 - 254	25
255 - 268	26
269 - 281	27
282 - 295	28
296 - 308	29
309 - 322	30
323 - 336	31
337 - 349	32
350 - 363	33
364 - 376	34
377 - 390	35
391 - 404	36
405 - 417	37
418 - 431	38
432 - 444	39
445 - 458	40
459 - 472	41
473 - 485	42
486 - 499	43
500 - 512	44
513 - 526	45
527 - 540	46
541 - 553	47
554 - 567	48
568 - 580	49
581 - 594	50
595 - 608	51
609 - 621	52
622 - 635	53
636 - 648	54
649 - 662	55
663 - 676	56
677 - 689	57
690 - 703	58
704 - 716	59
717 - 730	60
731 - 744	61
745 - 757	62
758 - 771	63
772 - 784	64
785 - 798	65
799 - 812	66
813 - 825	67
826 - 839	68
840 - 852	69
853 - 866	70
867 - 880	71
881 - 893	72
894 - 907	73
908 - 920	74
921 - 934	75
935 - 948	76
949 - 961	77
962 - 975	78
976 - 988	79
989 - 1 002	80
1 003 - 1 016	81
1 017 - 1 029	82
1 030 - 1 043	83
1 044 - 1 056	84
1 057 - 1 070	85
1 071 - 1 084	86
1 085 - 1 097	87
1 098 - 1 111	88
1 112 - 1 124	89
1 125 - 1 138	90
1 139 - 1 152	91
1 153 - 1 165	92
1 166 - 1 179	93
1 180 - 1 192	94
1 193 - 1 206	95
1 207 - 1 220	96
1 221 - 1 233	97
1 234 - 1 249	98

Limitele de calificare pentru acceptare bazate pe numere diferite de rezultate ale încercărilor pentru fiecare grup de caracteristici sunt listate în tabelul 4 sub formă de procentaj al rezultatelor, presupunând o probabilitate de acceptare de cel puțin 0,95.

Tabelul 4

Numărul rezultatelor încercărilor pentru fiecare caracteristică	Limite de calificare prezentate sub forma unui procent din rezultate. Nivel acceptabil de 1 % neconformități	Limite de calificare prezentate sub forma unui procent din rezultate. Nivel acceptabil de 6,5 % neconformități
1 250	1,68	7,91
2 000	1,52	7,61
4 000	1,37	7,29
6 000	1,30	7,15
8 000	1,26	7,06
10 000	1,23	7,00
20 000	1,16	6,85
40 000	1,12	6,75
80 000	1,09	6,68
100 000	1,08	6,65
1 000 000	1,02	6,55

(1) The assessment shall in general cover series production gas-discharge light sources from individual factories. A manufacturer may group together records concerning the same type from several factories, provided these operate under the same quality system and quality management.

ANEXA 8

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

Cerințele de conformitate sunt considerate îndeplinite din punct de vedere fotometric, geometric, vizual și electric, în cazul în care sunt respectate toleranțele specificate pentru producția surselor luminoase cu descărcare în gaz din fișa de date relevantă din anexa 1 și din fișa de date relevantă pentru socluri.

2.	Conformitatea surselor luminoase cu descărcare în gaz produse în masă nu se contestă dacă rezultatele sunt conforme cu cele precizate la punctul 5 al prezentei anexe.

3.	Conformitatea este contestată, iar producătorului i se cere să ia măsuri astfel încât producția să îndeplinească cerințele dacă rezultatele nu sunt conforme cu cele precizate la punctul 5 al prezentei anexe.

4.	Dacă se aplică punctul 3 al prezentei anexe, un eșantion suplimentar de 250 de surse luminoase cu descărcare în gaz, selectat aleatoriu dintr-un ciclu recent de producție, este prelevat în termen de două luni.

Decizia de omologare sau neomologare a conformității se decide conform valorilor din tabelul 1. Pentru fiecare grup de caracteristici, sursele luminoase cu descărcare în gaz sunt fie acceptate, fie respinse în funcție de valorile din tabelul 1 (1).

Tabelul 1

Eșantion	1 % (2)		6,5 % (2)
Eșantion	Acceptare	Respingere	Acceptare	Respingere
Mărimea primului eșantion: 125	2	5	11	16
Dacă numărul de unități neconforme este mai mare de 2 (11) și mai mic de 5 (16), se va preleva un al doilea eșantion de 125 și se evaluează toate cele 250 de unități	6	7	26	27

(1) Schema propusă este concepută pentru evaluarea conformității surselor luminoase cu descărcare în gaz la un nivel acceptabil de neconformitate de 1 %, respectiv 6,5 % și este bazată pe Planul de dublă eșantionare pentru inspecție normală din Publicația IEC 60410: Proceduri și planuri de eșantionare pentru inspecție în funcție de atribute.

(2) Sursele luminoase cu descărcare în gaz vor fi inspectate, iar rezultatele încercărilor înregistrate pe baza grupurilor de caracteristici enumerate în anexa 7 tabelul 1.

30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/181

Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament ar trebui verificate în ultima versiune a documentului de situație al CEE-ONU TRANS/WP.29/343,disponibil la următoarea adresă:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 116 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind protecția autovehiculelor împotriva utilizării neautorizate

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 2 la versiunea originală a regulamentului – Data intrării în vigoare: 15 octombrie 2008

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniu de aplicare

2.	Definiții: Generalități

3.	Cerere de omologare

4.	Omologarea

5.	PARTEA I: OMOLOGAREA UNUI VEHICUL DIN CATEGORIA M1 ȘI N1 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DISPOZITIVELE DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA UTILIZĂRII NEAUTORIZATE

5.1.

Definiții

5.2.	Specificații generale

5.3.	Specificații particulare

5.4.	Dispozitive electromecanice și electronice de protecție împotriva utilizării neautorizate

6.	PARTEA II: OMOLOGAREA SISTEMELOR DE ALARMĂ PENTRU VEHICULE

6.1.

Definiții

6.2.	Specificații generale

6.3.	Specificații particulare

6.4.	Parametri de funcționare și condiții de încercare

6.5.	Instrucțiuni

7.	PARTEA III: OMOLOGAREA UNUI VEHICUL ÎN PRIVINȚA SISTEMULUI SĂU DE ALARMĂ

7.1.

Definiții

7.2.	Specificații generale

7.3.	Specificații particulare

7.4.	Condiții de încercare

7.5.	Instrucțiuni

8.	PARTEA IV: OMOLOGAREA DISPOZITIVELOR DE IMOBILIZARE ȘI OMOLOGAREA UNUI VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DISPOZITIVUL SĂU DE IMOBILIZARE

8.1.

Definiții

8.2.	Specificații generale

8.3.	Specificații particulare

8.4.	Parametri de funcționare și condiții de încercare

8.5.	Instrucțiuni

9.	Modificarea tipului și prelungirea omologării

10.	Proceduri privind conformitatea producției

11.	Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

12.	Încetarea definitivă a producției

13.	Dispoziții tranzitorii

14.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Fișă de informații:

Partea 1:

în conformitate cu punctele 5, 7 și 8, după caz, din Regulamentul nr. 116 referitor la omologarea CEE de tip a unui tip de vehicul în ceea ce privește dispozitivele lui de protecție împotriva utilizării neautorizate

Partea 2:

în conformitate cu punctul 6 din Regulamentul nr. 116 referitor la omologarea CEE de tip a componentelor unui sistem de alarmă

Partea 3:

în conformitate cu punctul 8 din Regulamentul nr. 116 referitor la omologarea CEE de tip a componentelor unui sistem de imobilizare

Anexa 2 –

Comunicare privind acordarea, prelungirea, refuzul, retragerea omologării, încetarea definitivă a producției:

Partea 1:

a unui tip de vehicul în ceea ce privește dispozitivele sale de protecție împotriva utilizării neautorizate, în temeiul Regulamentului nr. 116

Partea 2:

a unui tip de componentă ca un sistem de alarmă, în temeiul Regulamentului nr. 116

Partea 3:

a unui tip de componentă ca dispozitiv de imobilizare, în temeiul Regulamentului nr. 116

Anexa 3 –

Dispunerea mărcii de omologare

Anexa 4 –

Partea 1	:	Procedura de încercare de rezistență la uzură pentru dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra mecanismului de direcție
Partea 2	:	Procedura de încercare a dispozitivelor de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra mecanismului de direcție utilizând un dispozitiv de limitare a cuplului

Anexa 5 –

(Rezervat)

Anexa 6 –

Model de certificat de conformitate

Anexa 7 –

Model de certificat de instalare

Anexa 8 –

Încercarea sistemelor de protecție a habitaclului

Anexa 9 –

Compatibilitatea electromagnetică

Anexa 10 –

Specificații privind întrerupătoarele cu cheie mecanică

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică:

1.1.	PARTEA I – Omologarea unui vehicul din categoria M1 și N1 (1) în ceea ce privește dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate.

1.2.	PARTEA II – Omologarea sistemelor de alarmă pentru vehicule (SAV) care sunt destinate montării permanente pe vehiculele din categoria M1, cât și pe cele din categoria N1 cu o masă maximă de cel mult 2 tone (1).

1.3.	PARTEA III – Omologarea vehiculelor din categoria M1, cât și a celor din categoria N1 cu o masă maximă de cel mult 2 tone, în privința sistemului sau sistemelor de alarmă ale acestora (2).

1.4.	PARTEA IV – Omologarea dispozitivelor de imobilizare și omologarea vehiculelor din categoria M1 și a vehiculelor din categoria N1 cu o masă maximă de cel mult 2 tone, în ceea ce privește dispozitivele de imobilizare ale acestora (1) (2).

1.5.	Montarea dispozitivelor menționate în partea I pe vehicule din alte categorii este opțională, dar orice astfel de dispozitiv montat trebuie să respecte toate dispozițiile aplicabile a prezentului regulament.

1.6.	Montarea dispozitivelor menționate la părțile III și IV pe vehicule din alte categorii sau pe vehiculele din categoria N1 cu o masă maximă de peste 2 tone este opțională, dar orice astfel de dispozitiv montat trebuie să respecte toate dispozițiile aplicabile a prezentului regulament.

1.7.	La cererea constructorului, părțile contractante pot acorda omologările pe baza părților I-IV vehiculelor din alte categorii și dispozitivelor destinate instalării pe astfel de vehicule.

1.8.	În momentul punerii în aplicare a prezentului regulament, părțile contractante trebuie să declare acele părți din regulament pe care intenționează să le aplice pe teritoriul lor, pentru fiecare categorie de vehicule (3).

2. DEFINIȚII: GENERALITĂȚI

2.1.

„Constructor” înseamnă persoana sau organismul responsabil în fața autorităților competente în materie de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare de tip și pentru garantarea conformității producției. Persoana sau organismul de mai sus nu trebuie neapărat să ia parte la toate etapele producției vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate care face obiectul procesului de omologare.

3. CERERE DE OMOLOGARE

3.1.	În temeiul prezentului regulament, cererea de omologare pentru un tip de vehicul sau componentă este prezentată de constructor.

3.2.	Cererea respectivă trebuie să fie însoțită de fișa de informații, în conformitate cu modelul prezentat în anexa 1, părțile 1, 2 sau 3, după caz.

3.3.	Vehiculul (vehiculele)/componenta (componentele) reprezentativ(e) pentru tipul (tipurile) care urmează a fi omologat(e) este pus/sunt puse la dispoziția serviciului tehnic responsabil cu testele de omologare.

4. OMOLOGAREA

4.1.	Dacă tipul pentru care se solicită omologarea, conform prezentului regulament, corespunde cerințelor din partea (părțile) relevantă (relevante) a prezentului regulament, tipului respectiv i se acordă omologarea de tip.

4.2.

Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00, corespunzătoare regulamentului în forma sa originală) indică seria de amendamente care cuprinde cele mai recente amendamente tehnice (majore) la regulament în momentul eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul sau de componentă care fac obiectul prezentului regulament.

4.3.

Comunicarea de omologare sau de prelungire a omologării de tip în temeiul prezentului regulament este transmisă părților contractante la acordul care aplică prezentul regulament, prin intermediul unuia dintre formularele conforme cu modelul prezentat în anexa 2 la prezentul regulament, părțile 1, 2 sau 3, după caz.

4.4.

Pe fiecare vehicul sau componentă conforme cu un anumit tip omologat în temeiul prezentului regulament se aplică în mod vizibil și într-un loc ușor accesibil, menționat în formularul de omologare, o marcă de omologare internațională constând din:

4.4.1.

un cerc în jurul literei „E”, urmat de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (4); și

4.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare la dreapta cercului prevăzut la punctul 4.4.1; și

4.4.3.

un simbol suplimentar:

4.4.3.1.

„A” în cazul unui sistem de alarmă (partea II);

4.4.3.2.

„I” în cazul unui dispozitiv de imobilizare (partea IV);

4.4.3.3.

„AI” în cazul unei combinații între un sistem de alarmă și un dispozitiv de imobilizare;

4.4.3.4.

„L” în cazul omologării unui vehicul în ceea ce privește dispozitivele sale de protecție împotriva utilizării neautorizate (partea I);

4.4.3.5.

„LA” în cazul omologării unui vehicul în ceea ce privește dispozitivele sale de protecție împotriva utilizării neautorizate (partea I), combinate cu un sistem de alarmă;

4.4.3.6.

„LI” în cazul omologării unui vehicul în ceea ce privește dispozitivele sale de protecție împotriva utilizării neautorizate (partea I), combinate cu un dispozitiv de imobilizare;

4.4.3.7.

„LAI” în cazul omologării unui vehicul în ceea ce privește dispozitivele sale de protecție împotriva utilizării neautorizate (partea I), combinate cu un sistem de alarmă și un dispozitiv de imobilizare.

4.5.

În cazul în care tipul este conform tipului omologat în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament, simbolul specificat la punctul 4.4.1 nu trebuie repetat; într-un astfel de caz, regulamentul în temeiul căruia a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament este înscris în coloanele verticale la dreapta simbolului precizat la punctul 4.4.1.

4.6.	Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.7.	În cazul unui vehicul, marca de omologare este situată lângă sau pe plăcuța cu date a vehiculului fixată de constructor.

4.8.	În cazul unei componente omologate în mod separat ca un sistem de alarmă sau un dispozitiv de imobilizare sau ambele, constructorul trebuie să atașeze marca de omologare pe elementul (elementele) principale ale dispozitivului.

4.9.	Anexa 3 a prezentului regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

4.10.

Marca de omologare descrisă la punctul 4.4 de mai sus poate fi înlocuită de un certificat de conformitate, emis pentru fiecare SAV și dispozitiv de imobilizare destinate comercializării.

În cazul în care un constructor de SAV și/sau de dispozitive de imobilizare furnizează unui constructor de vehicule un SAV omologat și nemarcat, pentru montarea acestuia de către constructorul respectiv ca echipament de origine pe un model de vehicul sau pe o gamă de modele de vehicule, constructorul de SAV și/sau de dispozitive de imobilizare trebuie să furnizeze constructorului de vehicule un număr suficient de copii ale certificatului de conformitate, astfel încât constructorul să obțină omologarea vehiculului în conformitate cu părțile II, III și IV ale prezentului regulament, după caz.

Dacă SAV sau dispozitivul de imobilizare sunt alcătuite din componente separate, componenta sau componentele sale principale trebuie să poarte o marcă de referință, iar certificatul de conformitate trebuie să cuprindă o listă a mărcilor de referință respective.

Un model al certificatului de conformitate este prezentat în anexa 6 la prezentul regulament.

5. PARTEA I: OMOLOGAREA UNUI VEHICUL DIN CATEGORIA M1 ȘI N1 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DISPOZITIVELE DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA UTILIZĂRII NEAUTORIZATE

5.1. DEFINIȚII

În sensul părții I a prezentului regulament:

5.1.1.

prin „tip de vehicul” se înțelege o categorie de autovehicule care nu diferă în aspecte esențiale precum:

5.1.1.1.

indicații referitoare la tipul vehiculului date de constructor;

5.1.1.2.

amenajarea și construcția componentei sau componentelor vehiculului asupra cărora acționează dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate;

5.1.1.3.

tipul dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate;

5.1.2.

prin „dispozitiv de protecție împotriva utilizării neautorizate” se înțelege un sistem proiectat să împiedice punerea în funcțiune normală neautorizată a motorului sau a altei surse de energie motoare principale, în combinație cu cel puțin un sistem care să permită:

(a)	blocarea direcției; sau

(b)	blocarea transmisiei; sau

(c)	blocarea comenzii schimbătorului de viteză; sau

(d)	blocarea frânelor.

În cazul sistemului care blochează frânele, dezactivarea dispozitivului nu conduce în mod automat la deblocarea frânelor, contrar intențiilor conducătorului auto;

5.1.3.

prin „direcție” se înțelege comanda direcției, coloana de direcție și elementele sale accesorii de acoperire, arborele de direcție, caseta de direcție și toate celelalte componente care afectează în mod direct eficiența dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate;

5.1.4.

prin „combinație” se înțelege una dintre variantele special elaborate și construite ale unui sistem de blocare care, la activarea sa corespunzătoare, permite funcționarea sistemului de blocare;

5.1.5.

prin „cheie” se înțelege orice dispozitiv proiectat și construit pentru a face să funcționeze un sistem de blocare care este proiectat și construit pentru a fi acționat numai de către acest dispozitiv;

5.1.6.

prin „cod aleatoriu” se înțelege un cod electronic alcătuit din mai multe elemente a căror combinație se schimbă în mod aleatoriu după fiecare utilizare a unității transmițătoare.

5.2. SPECIFICAȚII GENERALE

5.2.1.

Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este astfel proiectat astfel încât să fie necesară dezactivarea acestuia pentru a permite:

5.2.1.1.

pornirea motorului prin intermediul comenzii normale; și

5.2.1.2.

dirijarea, conducerea sau înaintarea vehiculului prin mijloace proprii.

5.2.1.3.

Cerința de la punctul 5.2.1 poate fi îndeplinită simultan cu sau înainte de acțiunile descrise la punctele 5.2.1.1 și 5.2.1.2.

5.2.2.

Cerințele de la punctul 5.2.1 sunt îndeplinite prin utilizarea unei singure chei.

5.2.3.

Cu excepția cazului prevăzut la punctul 5.3.1.5, un sistem operat cu o cheie inserată într-un sistem de blocare nu permite scoaterea cheii înainte ca dispozitivul prevăzut la punctul 5.2.1 să între în acțiune sau să fie armat.

5.2.4.

Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate prevăzut la punctul 5.2.1 de mai sus, precum și componentele vehiculului asupra cărora acționează, sunt proiectate astfel încât să nu poată fi deschise rapid și fără să atragă atenția sau să fie dezactivate sau distruse prin, de exemplu, utilizarea unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg.

5.2.5.

Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este montat pe vehicul ca element original (respectiv, echipament instalat de producătorul vehiculului înainte de prima vânzare cu amănuntul). Dispozitivul trebuie montat astfel încât chiar după îndepărtarea carcasei sale să nu poată fi demontat, în stare blocată, altfel decât cu instrumente speciale. Dacă ar fi posibil să se scoată din funcțiune dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate prin îndepărtarea unor șuruburi, aceste șuruburi, cu excepția cazului în care sunt inamovibile, sunt acoperite de părți ale dispozitivului de protecție blocat.

5.2.6.

Sistemele de blocare mecanice furnizează cel puțin 1 000 de combinații diferite sau un număr egal cu numărul total de vehicule fabricate anual dacă este mai mic de 1 000. La vehiculele de același tip, frecvența fiecărei combinații este de aproximativ 1 la 1 000.

5.2.7.

Sistemele de blocare electrice/electronice, de exemplu, telecomenzile, au cel puțin 50 000 de combinații și incorporează coduri aleatoare și/sau au un timp minim de căutare de 10 zile, de exemplu, un maximum de 5 000 de combinații în 24 de ore pentru minim 50 000 de variante.

5.2.8.

În ceea ce privește natura dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate, se aplică prevederile de la punctele 5.2.6 sau 5.2.7.

5.2.9.

Cheia și sistemul de blocare nu sunt codate în mod vizibil.

5.2.10.

Sistemul de blocare este astfel conceput, construit și montat încât rotirea cilindrului sistemului de blocare, când este în poziția blocat, cu un cuplu mai mic de 2,45 Nm, nu este posibilă cu orice altă cheie decât cheia corespunzătoare; și

5.2.10.1.

pentru cilindrii cu rotitori cu știfturi ai sistemului de blocare, cel mult doi rotitori identici funcționând în aceeași direcție sunt poziționați adiacent, iar într-un sistem de blocare nu sunt mai mult de 60 % rotitori identici;

5.2.10.2.

pentru cilindrii rotitori cu discuri ai sistemului de blocare, cel mult doi rotitori identici funcționând în aceeași direcție sunt poziționați adiacent, iar într-un sistem de blocare nu sunt mai mult de 50 % rotitori identici.

5.2.11.

Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate sunt de așa natură încât să excludă orice risc de blocare accidentală în timpul funcționării motorului, în special în cazul unui blocaj de natură să compromită securitatea.

5.2.11.1.

Nu este posibilă activarea dispozitivelor de protecție împotriva utilizării neautorizate fără a pune mai întâi comenzile motorului în poziția de oprire pentru a efectua apoi o acțiune care nu este o continuare a acțiunii de oprire a motorului sau fără a pune mai întâi comenzile motorului în poziția de oprire și când vehiculul este în stare de staționare cu frâna de staționare activată sau când viteza vehiculului nu depășește 4 km/oră.

5.2.11.2.

În cazul dispozitivelor de protecție împotriva utilizării neautorizate, dacă acțiunea de retragere a cheii activează dispozitivul, este necesară fie o mișcare de cel puțin 2 mm înainte de activarea dispozitivului, fie incorporarea unui dispozitiv de siguranță pentru împiedicarea scoaterii accidentale sau a retragerii parțiale a cheii.

5.2.11.3.

Punctele 5.2.10, 5.2.10.1 sau 5.2.10.2, și 5.2.11.2 se aplică exclusiv dispozitivelor care includ chei mecanice.

5.2.12.

Servocomenzile pot fi utilizate numai pentru activarea acțiunii de blocare și/sau deblocare a dispozitivului pentru împiedicarea utilizării neautorizate. Dispozitivul este menținut în poziția de funcționare prin orice mijloace adecvate care nu necesită o sursă de energie.

5.2.13.

Nu este posibilă punerea în funcțiune normală a motorului vehiculului înainte de dezactivarea dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate.

5.2.14.

Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate prin prevenirea degajării frânelor vehiculului sunt permise doar în cazul în care elementele active ale sistemului de frânare sunt menținute în poziția de blocare doar printr-un dispozitiv mecanic. În acest caz, nu se aplică dispozițiile de la punctul 5.2.13.

5.2.15.

Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este echipat cu un dispozitiv de avertizare a conducătorului auto, acesta este activat la deschiderea ușii conducătorului auto, cu excepția cazului în care dispozitivul a fost armat, iar cheia scoasă din dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate.

5.3. SPECIFICAȚII PARTICULARE

În plus față de specificațiile generale prevăzute în secțiunea 5.2, dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate îndeplinește condițiile particulare prevăzute mai jos:

5.3.1. Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției

5.3.1.1.

Un dispozitiv de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției o blochează pe aceasta. Înainte de a putea porni motorul, trebuie restabilită funcționarea normală a direcției.

5.3.1.2.

Când dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este armat, nu este posibilă împiedicarea funcționării dispozitivului.

5.3.1.3.

Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate trebuie să continue să îndeplinească condițiile de la punctele 5.2.11, 5.3.1.1, 5.3.1.2 și 5.3.1.4 după ce a fost supus la 2 500 cicluri de blocare în fiecare direcție în cadrul încercării de rezistență la uzură descrisă în partea 1 la anexa 4 a prezentului regulament.

5.3.1.4.

Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate, în poziția armat, îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

5.3.1.4.1.

Este suficient de puternic pentru a putea rezista, fără daune asupra mecanismului de direcție de natură să compromită siguranța, la aplicarea unui cuplu de 300 Nm pe axa fuzetei de direcție în ambele direcții, în condiții statice.

5.3.1.4.2.

Încorporează un mecanism proiectat să cedeze sau să gliseze, astfel încât sistemul să reziste, în mod continuu sau intermitent, la aplicarea unui cuplu de cel puțin 100 Nm. Sistemul de blocare trebuie încă să reziste la aplicarea acestui cuplu după încercarea descrisă în partea 2 la anexa 4 a prezentului regulament.

5.3.1.4.3.

Încorporează un mecanism proiectat să permită volanului să se rotească liber pe fuzeta de direcție blocată. Mecanismul de blocare este suficient de puternic pentru a rezista la aplicarea unui cuplu de 200 Nm pe axa fuzetei de direcție în ambele direcții, în condiții statice.

5.3.1.5.

Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este de așa natură încât cheia poate fi scoasă din dispozitiv în altă poziție decât poziția în care direcția nu este funcțională, el este astfel proiectat încât manevra necesară pentru a atinge această poziție și a îndepărta cheia să nu poată fi efectuată în mod accidental.

5.3.1.6.

Dacă o componentă nu permite aplicarea cu ușurință a condițiilor de cuplu specificate la punctele 5.3.1.4.1, 5.3.1.4.2 și 5.3.1.4.3, dar sistemul de direcție rămâne totuși blocat, sistemul îndeplinește cerințele.

5.3.2. Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra transmisiei sau asupra frânelor.

5.3.2.1.

Dispozitive de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra transmisiei împiedică rotirea roților motoare ale vehiculului.

5.3.2.2.

Dispozitive de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra frânelor frânează cel puțin o roată pe fiecare parte a cel puțin unui ax.

5.3.2.3.

Când dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este armat, nu este posibilă împiedicarea funcționării dispozitivului.

5.3.2.4.

Nu este posibil ca transmisia sau frânele să fie blocate în mod accidental când cheia este în sistemul de blocare al dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate, chiar dacă dispozitivul de împiedicare a pornirii motorului este acționat sau armat. Această prevedere nu se aplică în cazul în care cerințele de la punctul 5.3.2 a prezentului regulament sunt îndeplinite cu ajutorul dispozitivelor utilizate în alt scop suplimentar, iar sistemul de blocare în condițiile de mai sus este necesar pentru funcția suplimentară menționată (de exemplu frâna electrică de parcare).

5.3.2.5.

Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este astfel proiectat și construit încât rămâne complet funcțional chiar după un anumit grad de uzură produs de 2 500 de cicluri de blocare în fiecare direcție. În cazul unui dispozitiv de protecție care acționează asupra frânelor, este implicată fiecare sub-componentă mecanică sau electrică.

5.3.2.6.

Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este de așa natură încât cheia poate fi scoasă în altă poziție decât poziția în care transmisia sau frânele sunt blocate, acesta este astfel proiectat încât manevra necesară pentru a atinge această poziție și a scoate cheia să nu poată fi efectuată în mod accidental.

5.3.2.7.

În cazul în care se utilizează un dispozitiv de protecție care acționează asupra transmisiei, acesta trebuie să fie suficient de puternic pentru a putea rezista, fără defecțiuni de natură să compromită siguranța, la aplicarea unui cuplu de 50 % mai mare decât cuplul maxim care poate fi aplicat în mod normal asupra transmisiei, în ambele direcții și în condiții statice. La determinarea nivelului acestui cuplu de testare, se ține cont nu de cuplul maxim al motorului, ci de cuplul maxim care poate fi transmis de ambreiaj sau de transmisia automată.

5.3.2.8.

În cazul unui vehicul echipat cu dispozitive de protecție care acționează asupra frânelor, dispozitivul trebuie să permită imobilizarea vehiculului încărcat pe o pantă ascendentă sau descendentă 20 %.

5.3.2.9.

În cazul unui vehicul echipat cu dispozitive de protecție care acționează asupra frânelor, prevederile a prezentului regulament nu sunt interpretate ca o modificare a dispozițiilor din Regulamentul nr. 13 sau 13-H chiar și în cazul unei defecțiuni.

5.3.3. Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra comenzii schimbătorului de viteză

5.3.3.1.

Un dispozitiv de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra comenzii schimbătorului de viteză trebuie să poată împiedica orice schimbare de viteză.

5.3.3.2.

În cazul cutiilor de viteză manuale, trebuie să fie posibil să se blocheze levierul schimbătorului de viteză numai în marșarier; în mod complementar, este permisă blocarea în punctul mort.

5.3.3.3.

În cazul cutiilor de viteză automate prevăzute cu o poziție de „staționare”, trebuie să fie posibilă blocarea mecanismului numai în poziție de staționare; în mod complementar, este permisă blocarea în punctul mort și/sau în marșarier.

5.3.3.4.

În cazul cutiilor de viteză automate care nu sunt prevăzute cu o poziție de „staționare”, trebuie să fie posibilă blocarea mecanismului numai în următoarele poziții: punct mort și/sau marșarier.

5.3.3.5.

5.4. DISPOZITIVE ELECTROMECANICE ȘI ELECTRONICE DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA UTILIZĂRII NEAUTORIZATE

Dispozitivele electromecanice și electronice de protecție împotriva utilizării neautorizate, atunci când sunt montate pe vehicul, sunt conforme cu dispozițiile de la punctele 5.2 și 5.3 de mai sus și de la punctul 8.4 de mai jos, mutatis mutandis.

În cazul în care tehnologia dispozitivului este de așa natură încât punctele 5, 6, și 8.4 nu sunt aplicabile, se verifică dacă s-a acordat atenția necesară pentru menținerea securității vehiculului. Procesul de funcționare al acestor dispozitive încorporează mijloace sigure de prevenire a riscurilor de blocare sau de defectare accidentală, care ar putea compromite securitatea vehiculului.

6. PARTEA II: OMOLOGAREA SISTEMELOR DE ALARMĂ PENTRU VEHICULE

6.1. DEFINIȚII

În sensul părții II a prezentului regulament:

6.1.2.

prin „sistem de alarmă pentru vehicule” (SAV) se înțelege un sistem destinat instalării pe unul sau mai multe tipuri de vehicule, proiectat astfel încât să indice efracțiile sau intervențiile asupra vehiculului; aceste sisteme pot furniza o protecție suplimentară împotriva utilizării neautorizate a vehiculului;

6.1.3.

prin „senzor” se înțelege un dispozitiv care detectează o schimbare care ar putea fi produsă de efracția sau intervenția asupra unui vehicul;

6.1.4.

prin „dispozitiv de avertizare” se înțelege un dispozitiv care indică faptul că a avut loc o efracție sau o intervenție;

6.1.5.

prin „echipament de control” se înțelege echipamentul necesar pentru activarea, dezactivarea și testarea SAV și pentru transmiterea alarmei către dispozitivele de avertizare;

6.1.6.

prin „activat” se înțelege starea unui SAV în care o alarmă poate fi transmisă dispozitivelor de avertizare;

6.1.7.

prin „dezactivat” se înțelege starea unui SAV în care o alarmă nu poate fi transmisă dispozitivelor de avertizare;

6.1.8.

6.1.9.

prin „tip de sistem de alarmă pentru vehicule” se înțelege sistemele care nu diferă în mod semnificativ, în aspecte esențiale precum:

(a)	marca sau numele comercial al constructorului;

(b)	tipul de senzor;

(c)	tipul de dispozitiv de avertizare;

(d)	tipul de echipament de control.

6.1.10.

Prin „omologarea unui sistem de alarmă pentru vehicule” se înțelege omologarea unui tip de SAV cu privire la specificațiile stabilite la punctele 6.2, 6.3 și 6.4 de mai jos.

6.1.11.

Prin „dispozitiv de imobilizare” se înțelege un dispozitiv destinat să împiedice deplasarea unui vehicul prin tracțiunea propriului său motor.

6.1.12.

Prin „alarmă de pericol” se înțelege un dispozitiv care permite unei persoane să utilizeze o alarmă, instalată pe vehicul, pentru a cere ajutor în caz de urgență.

6.2. SPECIFICAȚII GENERALE

6.2.1.

În cazul unei infracțiuni sau intervenții asupra unui vehicul, SAV emite un semnal de avertizare. Semnalul de avertizare este sonor și poate include, de asemenea, dispozitive de avertizare optice sau poate fi o alarmă radio sau orice combinație a celor de mai sus.

6.2.2.

SAV sunt proiectate, construite și instalate astfel încât vehiculul, când este echipat, continuă să fie în conformitate cu cerințele tehnice aplicabile, în special în privința compatibilității electromagnetice (EMC).

6.2.3.

Dacă SAV oferă posibilitatea unei transmisii radio, de exemplu, pentru activarea sau dezactivarea alarmei sau pentru transmiterea semnalului de alarmă, sistemul trebuie să fie în conformitate cu normele ETSI aplicabile (5), de exemplu EN 300 220-1 V1.3.1. (2000-09), EN 300 220-2 V1.3.1. (2000-09), EN 300 220-3 V1.1.1. (2000-09) și EN 301 489-3 V1.2.1. (2000-08) (inclusiv orice cerințe privind consultanța). Frecvența și puterea maximă de emisie a transmisiilor radio pentru activarea și dezactivarea sistemului de alarmă trebuie să respecte CEPT/ERC (6) Recomandarea 70-03 (din 17 februarie 2000) privind utilizarea dispozitivelor cu acțiune pe distanțe scurte (7).

6.2.4.

Instalarea unui SAV într-un vehicul nu este de natură să influențeze performanțele vehiculului (în starea neactivată) sau securitatea funcționării sale.

6.2.5.

SAV și componentele acestuia nu se activează în mod accidental, în special în timp ce motorul funcționează.

6.2.6.

O pană a SAV sau a alimentării electrice a acestuia nu afectează siguranța funcționării vehiculului.

6.2.7.

SAV, componentele sale și piesele controlate de acestea sunt proiectate, construite și instalate astfel încât să se reducă la minim riscul ca cineva să le scoată din funcțiune sau să le distrugă rapid și fără să atragă atenția, de exemplu, prin utilizarea unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg.

6.2.8.

Mijloacele de activare și dezactivare a SAV sunt proiectate astfel încât să nu implice anularea dispozițiilor din partea I de mai sus. Sunt permise conexiunile electrice la componentele vizate de partea I a prezentului regulament.

6.2.9.

Sistemul este conceput astfel încât scurtcircuitarea oricărui circuit de semnal de avertizare să nu scoată din funcțiune vreun element al sistemului de alarmă, altul decât circuitul scurtcircuitat.

6.2.10.

SAV poate include un dispozitiv de imobilizare care este în conformitate cu cerințele din partea IV a prezentului regulament.

6.3. SPECIFICAȚII PARTICULARE

6.3.1. Gradul de protecție

6.3.1.1. Cerințe specifice

SAV detectează și semnalizează cel puțin deschiderea oricărei uși a vehiculului, a capotei motorului și a compartimentului de bagaje. O pană sau întrerupere a surselor de lumină, de exemplu lumina din habitaclu, nu împiedică funcționarea comenzii.

Este permisă utilizarea unor senzori suplimentari pentru informare/afișare, de exemplu:

(i)	senzorii activați în caz de efracție a vehiculului, de exemplu pentru comanda deschiderii habitaclului, comanda geamurilor, spargerea oricărei suprafețe de sticlă; sau

(ii)	în caz de tentativă de furt a vehiculului, de exemplu, senzor de înclinare,

ținând seama de măsurile destinate prevenirii oricărei declanșări accidentale a alarmei (= alarmă falsă, a se vedea punctul 6.3.1.2 de mai jos).

În măsura în care acești senzori suplimentari declanșează un sistem de alarmă chiar și după ce a avut loc o efracție (de exemplu, prin spargerea unei suprafețe de sticlă) sau din cauza unor influențe externe (de exemplu, vântul), semnalul de alarmă, activat de unul dintre senzorii de mai sus, este activat de cel mult 10 ori în aceeași perioadă de activare a SAV.

În acest caz, perioada de activare se limitează prin dezactivarea autorizată a sistemului în urma acțiunii utilizatorului vehiculului.

Anumite tipuri de senzori suplimentari, precum senzorii pentru comanda deschiderii habitaclului (cu ultrasunete, infraroșii) sau senzorul de înclinare, etc., pot fi dezactivați în mod intenționat. În acest caz, trebuie efectuată o acțiune deliberată specifică de fiecare dată înaintea activării SAV. Nu trebuie să fie posibilă dezactivarea senzorilor în timp ce sistemul de alarmă este în starea activat.

6.3.1.2. Securitate împotriva alarmelor false

6.3.1.2.1.

Prin măsuri adecvate, de exemplu:

(i)	proiectarea mecanică și proiectarea circuitului electric în conformitate cu condițiile specifice aplicabile autovehiculelor;

(ii)	alegerea și aplicarea principiilor de funcționare și comandă pentru sistemul de alarmă și componentele acestuia,

se asigură faptul că SAV, atât în starea activat, cât și în starea dezactivat, nu poate determina declanșarea în mod accidental a semnalului sonor de alarmă în cazul:

(a)	unui impact asupra vehiculului: încercare specificată la punctul 6.4.2.13;

(b)	compatibilității electromagnetice: încercare specificată la punctul 6.4.2.12;

(c)	scăderea tensiunii bateriei prin descărcare continuă: încercare specificată la punctul 6.4.2.14;

(d)	alarmei false declanșate de comanda habitaclului: încercare specificată la punctul 6.4.2.15.

6.3.1.2.2.

Dacă solicitantul omologării poate demonstra, de exemplu, prin furnizarea de date tehnice, că protecția împotriva alarmelor false este asigurată în mod satisfăcător, serviciul tehnic responsabil cu desfășurarea încercărilor de omologare poate să nu solicite unele dintre încercările de mai sus.

6.3.2. Alarma sonoră

6.3.2.1. Condiții generale

Semnalul de alarmă se aude și se recunoaște în mod clar și diferă în mod semnificativ de alte semnale sonore utilizate în traficul rutier.

În plus față de dispozitivul original de avertizare sonoră, un dispozitiv de avertizare sonoră separat poate fi montat în zona vehiculului controlată de SAV, unde este protejat împotriva unui acces ușor și rapid al persoanelor.

Dacă se utilizează un dispozitiv separat de avertizare sonoră, în conformitate cu punctul 6.3.2.3.1 de mai jos, dispozitivul original standard de avertizare sonoră poate fi declanșat și de SAV, cu condiția ca orice interferență cu dispozitivul de avertizare sonoră standard (în general, mai ușor accesibil) să nu afecteze funcționarea dispozitivului separat de avertizare sonoră.

6.3.2.2. Durata semnalului sonor

Minim	:	25 secunde
Maxim	:	30 secunde

Semnalul de alarmă sonor poate suna din nou numai după următoarea intervenție asupra vehiculului, după intervalul de timp menționat mai sus (restricții: a se vedea punctele 6.3.1.1 și 6.3.1.2 de mai sus).

Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul.

6.3.2.3. Specificații privind semnalul sonor

6.3.2.3.1.

Dispozitiv de semnal ton constant (spectru de frecvență constant), de exemplu, claxoane: date acustice, etc., în conformitate cu partea I din Regulamentul CEE nr. 28.

Semnalul intermitent (pornit/oprit):

Frecvența de declanșare … (2 ± 1) Hz

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 %

6.3.2.3.2.

Dispozitiv cu semnal sonor cu modulație de frecvență: date acustice etc., în conformitate cu partea I din Regulamentul CEE nr. 28, dar baleiaj egal cu cel al unei game de frecvențe semnificative, în intervalul menționat mai sus (de la 1 800 la 3 550 Hz) în ambele sensuri.

Frecvența de baleiaj … (2 ± 1) Hz

6.3.2.3.3.

Nivel sonor

Sursa sonoră este:

(i)	fie un dispozitiv de avertizare sonoră aprobat în temeiul părții I a Regulamentului CEE nr. 28;

(ii)	fie un dispozitiv care respectă cerințele de la punctele 6.1. și 6.2. din partea I a Regulamentului CEE nr. 28.

Totuși, în cazul unei surse sonore diferite de dispozitivul original de avertizare sonoră, nivelul minim al sunetului poate fi redus la 100 dB(A), măsurat în condițiile specificate în partea I a Regulamentului CEE nr. 28.

6.3.3. Sistemul de alarmă optic – dacă este montat

6.3.3.1. Cerințe generale

În cazul unei efracții sau intervenții asupra vehiculului, dispozitivul activează un semnal optic, astfel cum este specificat la punctele 6.3.3.2 și 6.3.3.3 de mai jos.

6.3.3.2. Durata semnalului optic

Semnalul optic are o durată între 25 de secunde și 5 minute după declanșarea alarmei. Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul.

6.3.3.3. Tip de semnal optic

Funcționarea intermitentă a tuturor lămpilor de direcție și/sau a luminii din habitaclu, inclusiv a tuturor lămpilor din același circuit electric.

Frecvența de declanșare … (2 ± 1) Hz

În raport cu semnalul sonor, sunt permise și semnale asincrone.

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 %

6.3.4. Alarmă radio (pager) – dacă este montată

SAV poate cuprinde un dispozitiv care generează un semnal de alarmă transmis prin radio.

6.3.5. Blocarea activării sistemului de alarmă

6.3.5.1.

Când motorul este în funcțiune, activarea deliberată sau accidentală a sistemului de alarmă este imposibilă.

6.3.6. Activarea și dezactivarea SAV

6.3.6.1. Activarea

Orice mijloc adecvat de activare a SAV este permis, cu condiția să nu declanșeze în mod accidental alarme false.

6.3.6.2. Dezactivarea

Dezactivarea SAV se realizează utilizându-se unul sau mai multe dintre următoarele dispozitive. Sunt permise alte dispozitive cu performanțe echivalente.

6.3.6.2.1.

O cheie mecanică (în conformitate cu dispozițiile anexei 10 a prezentului regulament), care poate fi cuplată cu un sistem centralizat de blocare a vehiculului, cuprinzând cel puțin 1 000 de combinații, acționat din exterior.

6.3.6.2.2.

Sisteme electrice/electronice, de exemplu, telecomenzi, cu cel puțin 50 000 de combinații și care încorporează coduri aleatoare și/sau au un timp minim de căutare de zece zile, de exemplu, maximum 5 000 de combinații în 24 de ore pentru minimum 50 000 de variante.

6.3.6.2.3.

O cheie mecanică sau un dispozitiv electric/electronic în interiorul habitaclului protejat, cu ieșire/intrare temporizată.

6.3.7. Ieșire temporizată

Dacă dispozitivul de întrerupere pentru activarea SAV este montat în zona protejată, este prevăzută o ieșire temporizată. Este posibilă reglarea ieșirii temporizate între 15 și 45 de secunde după acționarea întrerupătorului. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

6.3.8. Intrare temporizată

Dacă dispozitivul pentru dezactivarea SAV este montat în zona protejată, o temporizare de cel puțin 5 secunde și de cel mult 15 secunde este permisă înainte de activarea semnalelor sonore și optice. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

6.3.9. Indicatorul de poziție

6.3.9.1.

Pentru a furniza informații privind starea SAV (activat, dezactivat, perioada de activare a alarmei, alarmă activată), sunt permise indicatoare optice în interiorul și exteriorul habitaclului. Intensitatea luminoasă a semnalelor optice instalate în afara habitaclului nu depășește 0,5 cd.

6.3.9.2.

Dacă este prevăzută o modalitate de indicare a manevrelor „dinamice” pe termen scurt, precum schimbările de la „activat” la „dezactivat” și invers, aceasta este de natură optică, în conformitate cu punctul 6.3.9.1. Semnalul optic respectiv poate fi, de asemenea, produs prin funcționarea simultană a lămpilor de direcție și/sau a lămpii (lămpilor) de iluminare a habitaclului, cu condiția ca durata semnalizării optice prin lămpile de direcție să nu depășească 3 secunde.

6.3.10. Alimentarea cu energie electrică

Sursa de alimentare a SAV poate fi bateria vehiculului sau o baterie reîncărcabilă. Se poate folosi o baterie reîncărcabilă sau nereîncărcabilă suplimentară, dacă această posibilitate este prevăzută. În niciun caz, aceste baterii nu trebuie să alimenteze cu energie alte părți ale sistemului electric al vehiculului.

6.3.11. Specificații pentru funcțiile opționale

6.3.11.1. Autocontrol, indicarea automată a penei

La activarea SAV, anomaliile, de exemplu, ușile deschise etc., pot fi detectate printr-o funcție de autocontrol (control de plauzibilitate), iar această situație este semnalată.

6.3.11.2. Alarmă de pericol

O alarmă optică și/sau sonoră și/sau radio este permisă indiferent de starea (activată sau dezactivată) și/sau de funcția SAV. O astfel de alarmă este declanșată din interiorul vehiculului și nu afectează starea (activată sau dezactivată) a SAV. De asemenea, trebuie să fie posibil ca utilizatorul vehiculului să scoată din funcțiune alarma de pericol. În cazul unei alarme sonore, durata de funcționare după activare nu este restricționată. O alarmă de pericol nu imobilizează motorul și nici nu îl oprește dacă acesta funcționează.

6.4. PARAMETRI DE FUNCȚIONARE ȘI CONDIȚII DE ÎNCERCARE (8)

6.4.1. Parametri de funcționare

Toate componentele SAV funcționează fără defecțiuni, în următoarele condiții.

6.4.1.1. Condiții climatice

Sunt definite două categorii de temperatură ambiantă, după cum urmează:

(a)	între – 40 °C și + 85 °C pentru componentele care urmează a fi montate în habitaclu sau în compartimentul bagaje,

(b)	între – 40 °C și + 125 °C pentru componentele care urmează a fi montate în compartimentul motorului, dacă nu se specifică altfel.

6.4.1.2. Gradul de protecție al instalației

Sunt prevăzute următoarele grade de protecție, în conformitate cu publicația 529-1989 a CEI:

(i)	IP 40 pentru componentele care urmează a fi montate în habitaclu;

(ii)	IP 42 pentru componentele care urmează a fi montate în habitaclul roadsterelor/decapotabilelor și automobilelor cu panouri de trapă, dacă amplasarea instalației necesită un grad mai mare de protecție decât IP 40;

(iii)

IP 54 pentru toate celelalte componente.

Producătorul SAV specifică în instrucțiunile de instalare orice restricții privind amplasarea oricărei părți a instalației, în ceea ce privește praful, apa și temperatura.

6.4.1.3. Rezistența la intemperii

7 zile, în conformitate cu IEC 68-2-30-1980.

6.4.1.4. Caracteristici electrice

Tensiune de alimentare nominală: 12 V

Gama de tensiuni de funcționare: de la 9 V la 15 V, în intervalul de temperaturi de la punctul 6.4.1.1.

Toleranță de timp pentru supratensiuni la 23 °C:

U = 18 V, maximum 1 oră

U = 24 V, maximum 1 minut

6.4.2. Condiții de încercare

6.4.2.1. Încercări de funcționare

6.4.2.1.1.

Se verifică conformitatea SAV cu următoarele specificații:

durata alarmei, în conformitate cu punctele 6.3.2.2 și 6.3.3.2;

frecvența și/sau raportul pornit/oprit, în conformitate cu punctele 6.3.3.3 și 6.3.2.3.1 sau, respectiv, 6.3.2.3.2;

numărul de cicluri de alarmă, în conformitate cu punctul 6.3.1.1, dacă este cazul;

controlarea blocării activării sistemului de alarmă, în conformitate cu punctul 6.3.5.

6.4.2.1.2.

Condiții normale de testare

Tensiune U = (12 ± 0,2) V

Temperatura … T = (23 ± 5) °C

6.4.2.2. Rezistența la schimbări de temperatură și tensiune

Conformitatea cu specificațiile definite la punctul 6.4.2.1.1 este, de asemenea, verificată în următoarele condiții:

6.4.2.2.1.

Temperatura de încercare … T (– 40 ± 2) °C

Tensiunea de încercare … U = (9 ± 0,2) V

Durata de stocare … 4 ore

6.4.2.2.2.

Pentru componentele care urmează a fi montate în habitaclu sau în compartimentul bagaje:

Temperatura de încercare … T = (+ 85 ± 2) °C

Tensiunea de încercare … U = (15 ± 0,2) V

Durata de stocare … 4 ore

6.4.2.2.3.

Pentru componentele care urmează a fi montate în compartimentul motorului, cu excepția cazului în care se specifică altfel:

Temperatura de încercare … T = (+ 125 ± 2) °C

Tensiunea de încercare … U = (15 ± 0,2) V

Durata de stocare … 4 ore

6.4.2.2.4.

SAV, atât în starea activat, cât și în cea dezactivat, este supus, timp de o oră, unei supratensiuni egale cu (18 ± 0,2) V.

6.4.2.2.5.

SAV, atât în starea activat, cât și în starea dezactivat, este supus, timp de un minut, unei supratensiuni egale cu (24 ± 0,2) V.

6.4.2.3. Securitatea funcționării după o încercare de etanșeitate la corpuri străine și la apă

După încercarea de etanșeitate la corpuri străine și la apă, în conformitate cu IEC 529-1989, pentru grade de protecție prevăzute la punctul 6.4.1.2, se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 6.4.2.1.

6.4.2.4. Securitatea funcționării după încercarea de rezistență la apa de condensare

După o încercare de rezistență la umiditate care urmează a fi efectuată în conformitate cu IEC 68-2-30 (1980), se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 6.4.2.1.

6.4.2.5. Încercarea privind protecția la inversarea polarității

SAV și componentele acestuia nu trebuie distruse de o inversare a polarității de până la 13 V, timp de 2 minute. După această încercare, se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 6.4.2.1, schimbând siguranțele dacă este necesar.

6.4.2.6. Încercarea privind protecția la scurtcircuit

Toate conexiunile electrice ale SAV trebuie să reziste la scurtcircuite cu pământul, maximum 13 V și/sau protejate cu siguranțe. După această încercare, se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 6.4.2.1, schimbând siguranțele dacă este necesar.

6.4.2.7. Consumul de energie în starea activat

Consumul de energie în starea activat, în condițiile date de la punctul 6.4.2.1.2, nu trebuie să depășească 20 mA în medie pentru întregul sistem de alarmă, inclusiv indicatorul de poziție.

6.4.2.8. Securitatea funcționării după încercarea de rezistență la vibrații

6.4.2.8.1.

Pentru această încercare, componentele sunt subîmpărțite în două tipuri:

Tipul 1	:	componente montate în mod normal pe vehicul
Tipul 2	:	componente destinate atașării la motor.

6.4.2.8.2.

Componentele/SAV sunt supuse unui regim de vibrații sinusoidale, cu următoarele caracteristici:

6.4.2.8.2.1.

Pentru tipul 1

Frecvența variază de la 10 Hz la 500 Hz, cu o amplitudine maximă de ± 5 mm și o accelerație maximă de 3 g (0-punct maxim).

6.4.2.8.2.2.

Pentru tipul 2

Frecvența variază de la 20 Hz la 300 Hz, cu o amplitudine maximă de ± 2 mm și o accelerație maximă de 15 g (0-punct maxim).

6.4.2.8.2.3.

Pentru ambele tipuri, 1 și 2

Variația de frecvență este de 1 octavă/minut.

Numărul de cicluri este 10, testul este efectuat de-a lungul tuturor celor 3 axe.

Vibrațiile sunt aplicate la frecvențe scăzute, la o amplitudine constantă maximă și la o accelerație constantă maximă la frecvențe ridicate.

6.4.2.8.3.

În cursul testului, SAV este conectat electric și cablul este sprijinit după 200 mm.

6.4.2.8.4.

După încercarea de rezistență la vibrații, se repetă încercările de funcționare, în conformitate cu punctul 6.4.2.1.

6.4.2.9. Încercarea de durabilitate

În condițiile de încercare specificate la punctul 6.4.2.1.2, declanșarea a 300 de cicluri complete de alarmă (sonoră și/sau optică) cu un repaus al dispozitivului sonor de 5 minute.

6.4.2.10. Încercări pentru întrerupătorul exterior cu cheie (instalat în afara vehiculului)

Următoarele încercări se efectuează numai dacă nu este utilizat cilindrul de închidere al sistemului original de blocare a ușii.

6.4.2.10.1.

Întrerupătorul cu cheie este proiectat și construit astfel încât să rămână complet funcțional chiar după 2 500 de cicluri activat/dezactivat în fiecare direcție, urmate de minimum 96 de ore de expunere la încercarea la cealaltă salină, în conformitate cu IEC 68-2-11-1981, încercarea de rezistență la coroziune.

6.4.2.11. Încercarea sistemelor de protecție a habitaclului

Alarma se activează când un panou vertical de 0,2 × 0,15 m este introdus în habitaclu pe o lungime de 0,3 m (măsurată de la centrul panoului vertical) prin fereastra deschisă a unei uși din față, spre înainte și paralel cu drumul, la o viteză de 0,4 m/sec. și la un unghi de 45° cu planul median longitudinal al vehiculului. (a se vedea desenele din anexa 8 la prezentul regulament).

6.4.2.12. Compatibilitatea electromagnetică

SAV este supus încercărilor descrise în anexa 9.

6.4.2.13. Securitatea împotriva alarmelor false în cazul unui impact asupra vehiculului

Se verifică faptul că un impact de până la 4,5 jouli al unui corp emisferic cu un diametru de 165 mm și o duritate Shore A de 70 ± 10, aplicat cu suprafața curbă a acestuia oriunde pe caroseria sau suprafața de sticlă a vehiculului, nu declanșează alarme false.

6.4.2.14. Securitatea împotriva alarmelor false în cazul unei scăderi a tensiunii

Se verifică faptul că scăderea lentă a tensiunii bateriei principale prin descărcarea continuă cu 0,5 V/oră până la 3 V nu produce alarme false.

Condiții de încercare: a se vedea punctul 6.4.2.1.2 de mai sus.

6.4.2.15. Încercare pentru siguranța împotriva alarmelor false declanșate de comanda habitaclului

Sistemele destinate protecției habitaclului în conformitate cu punctul 6.3.1.1 de mai sus sunt încercate împreună cu un vehicul în condiții normale (punctul 6.4.2.1.2).

Sistemul, instalat în conformitate cu instrucțiunile constructorului, nu se declanșează când este supus de 5 ori la încercarea descrisă la punctul 6.4.2.13 de mai sus la intervale de 0,5 secunde.

Prezența unei persoane care atinge sau care se deplasează în jurul acestuia (vehiculul având ferestrele închise) nu produce alarme false.

6.5. INSTRUCȚIUNI

Fiecare SAV este însoțit de:

6.5.1.

Instrucțiuni de instalare:

6.5.1.1.

Lista vehiculelor și a modelelor de vehicule cărora le este destinat dispozitivul. Această listă poate fi specifică sau generică, de exemplu „toate automobilele cu motor pe benzină și baterii de 12 V cu borna negativă la masă”.

6.5.1.2.

Metoda de instalare ilustrată în fotografii și/sau desene foarte clare.

6.5.1.3.

În cazul unui SAV care include un dispozitiv de imobilizare, trebuie furnizate instrucțiuni suplimentare privind conformitatea cu dispozițiile din partea IV a prezentului regulament.

6.5.2.

Un certificat de instalare necompletat, al cărui model este prezentat în anexa 7.

6.5.3.

Un avertisment general adresat cumpărătorului SAV, prin care i se atrage atenția asupra următoarelor puncte:

SAV trebuie să fie instalat în conformitate cu instrucțiunile constructorului;

se recomandă alegerea unui bun instalator (cumpărătorul îi poate solicita constructorului SAV să indice instalatori autorizați);

certificatul de instalare furnizat împreună cu SAV trebuie să fie completat de instalator.

6.5.4.

Instrucțiuni de utilizare.

6.5.5.

Instrucțiuni de întreținere.

6.5.6.

Un avertisment general privind pericolul efectuării de modificări sau adăugiri la sistem; astfel de modificări sau adăugiri ar anula în mod automat certificatul de instalare menționat la punctul 6.5.2 de mai sus.

6.5.7.

Indicarea amplasamentului sau amplasamentelor mărcii de omologare internaționale menționate la punctul 4.4 din prezentul regulament și/sau a certificatului de conformitate internațional menționat la punctul 4.10 din prezentul regulament.

7. PARTEA III: OMOLOGAREA UNUI VEHICUL ÎN PRIVINȚA SISTEMULUI SĂU DE ALARMĂ

În cazul în care un SAV omologat în conformitate cu partea III a prezentului regulament este utilizat într-un vehicul supus omologării în conformitate cu partea IV a prezentului regulament, nu se repetă testele care trebuie trecute de un SAV pentru a obține omologarea în conformitate cu partea III a prezentului regulament.

7.1. DEFINIȚII

În sensul părții III a prezentului regulament:

7.1.1.

prin „sistem(e) de alarmă” (SA) se înțelege un ansamblu de componente montate ca echipament original pe un tip de vehicul, proiectat să indice efracția sau intervenția asupra vehiculului; aceste sisteme pot furniza o protecție suplimentară împotriva utilizării neautorizate a vehiculului;

7.1.2.

prin „tip de vehicul în privința sistemului său de alarmă” se înțelege vehiculele care nu diferă în mod semnificativ în aspecte esențiale, precum:

(a)	marca sau numele comercial al constructorului;

(b)	caracteristici ale vehiculului care influențează în mod semnificativ performanțele SA;

(c)	tipul și proiectarea SA sau SAV;

7.1.3.

prin „omologarea unui vehicul” se înțelege omologarea unui tip de vehicul cu privire la cerințele stabilite la punctele 7.2, 7.3 și 7.4 de mai jos;

7.1.4.

alte definiții aplicabile părții III sunt precizate la punctul 6.1 din prezentul regulament.

7.2. SPECIFICAȚII GENERALE

7.2.1.

SA sunt proiectate și construite astfel încât să emită un semnal de alarmă în cazul unei efracții sau al unei intervenții asupra vehiculului, putând include și un dispozitiv de imobilizare.

Semnalul de avertizare este sonor și poate include, de asemenea, dispozitive de avertizare optice sau poate fi o alarmă radio sau orice combinație a celor de mai sus.

7.2.2.

Vehiculele care sunt echipate cu sisteme de alarmă sunt conforme cu cerințele tehnice aplicabile, în special în privința compatibilității electromagnetice (EMC).

7.2.3.

Dacă SA oferă posibilitatea unei transmisii radio, de exemplu, pentru activarea sau dezactivarea alarmei sau pentru transmiterea semnalului de alarmă, sistemul trebuie să fie în conformitate cu normele ETSI aplicabile (a se vedea nota de subsol 5 corespunzătoare punctului 6.2.3.), de exemplu EN 300 220-1 V1.3.1. (2000-09), EN 300 220-2 V1.3.1. (2000-09), EN 300 220-3 V1.1.1. (2000-09) și EN 301 489-3 V1.2.1. (2000-08) (inclusiv orice cerințe privind consultanța). Frecvența și puterea maximă de emisie a transmisiilor radio pentru activarea și dezactivarea sistemului de alarmă trebuie să respecte normele CEPT/ERC (a se vedea nota de subsol 6 corespunzătoare punctului 6.2.3) Recomandarea 70-03 (17 februarie 2000) privind utilizarea dispozitivelor cu acțiune pe distanțe scurte (a se vedea nota de subsol 7 corespunzătoare punctului 6.2.3).

7.2.4.

SA și componentele acestuia nu se activează în mod accidental, în special în timp ce motorul funcționează.

7.2.5.

O pană a SA ori a alimentării electrice a acestuia nu afectează securitatea funcționării vehiculului.

7.2.6.

Sistemul de alarmă, componentele sale și piesele controlate de acesta sunt astfel instalate încât să se reducă la minimum riscul ca cineva să le scoată din funcțiune sau să le distrugă rapid și fără să atragă atenția, de exemplu, prin utilizarea unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg.

7.2.7.

7.3. SPECIFICAȚII PARTICULARE

7.3.1. Gradul de protecție

7.3.1.1. Cerințe specifice

SA detectează și semnalizează cel puțin deschiderea oricărei uși a vehiculului, a capotei motorului și a compartimentului de bagaje. O pană sau o întrerupere a surselor de lumină, de exemplu, lumina din habitaclu, nu împiedică funcționarea comenzii.

Este permisă instalarea unor senzori eficienți suplimentari pentru informații/afișaj, de exemplu:

(i)	senzorii activați în caz de efracție a vehiculului, de exemplu, pentru comanda deschiderii habitaclului, comanda geamurilor, spargerea oricărei suprafețe de sticlă; sau

(ii)	în caz de tentativă de furt a vehiculului, de exemplu, senzor de înclinare,

ținând seama de măsurile destinate prevenirii oricărei declanșări accidentale a alarmei (= alarmă falsă, a se vedea punctul 7.3.1.2 de mai jos).

În măsura în care acești senzori suplimentari declanșează un semnal de alarmă chiar și după ce a avut loc o efracție (de exemplu, prin spargerea unei suprafețe de sticlă) sau din cauza unor influențe externe (de exemplu, vântul), semnalul de alarmă, activat de unul dintre senzorii de mai sus, este activat de cel mult 10 ori în aceeași perioadă de activare a SA.

În acest caz, perioada de activare se limitează prin dezactivarea autorizată a sistemului, în urma acțiunii utilizatorului vehiculului.

Anumite tipuri de senzori suplimentari, precum senzorii pentru comanda deschiderii habitaclului (cu ultrasunete, infraroșii) sau de înclinare, etc., pot fi dezactivați în mod intenționat. În acest caz, trebuie efectuată o acțiune deliberată specifică de fiecare dată înaintea activării SA. Nu trebuie să fie posibilă dezactivarea senzorilor în timp ce sistemul de alarmă este în starea de activat.

7.3.1.2. Securitate împotriva alarmelor false

7.3.1.2.1.

Se asigură faptul că SA, atât în starea activat, cât și în starea dezactivat, nu poate determina declanșarea în mod accidental a semnalului sonor de alarmă în cazul:

(a)	unui impact asupra vehiculului: încercare specificată la punctul 6.4.2.13;

(b)	compatibilității electromagnetice: încercare menționată la punctul 6.4.2.12;

(c)	scăderii tensiunii bateriei prin descărcare continuă: încercare specificată la punctul 6.4.2.14;

(d)	alarmei false declanșate de comanda habitaclului: încercare specificată la punctul 6.4.2.15.

7.3.1.2.2.

7.3.2. Alarmă sonoră

7.3.2.1. Cerințe generale

Semnalul de alarmă se aude și se recunoaște în mod clar și diferă în mod semnificativ de alte semnale sonore utilizate în traficul rutier.

În plus față de dispozitivul original de avertizare sonoră, un dispozitiv de avertizare sonoră separat poate fi montat în zona vehiculului controlată de SA, unde este protejat împotriva unui acces ușor și rapid din partea persoanelor.

Dacă se utilizează un dispozitiv de avertizare sonoră separat în conformitate cu punctul 7.3.2.2 de mai jos, dispozitivul original standard de avertizare sonoră poate fi declanșat în plus de SA, cu condiția ca orice interferență cu dispozitivul de avertizare sonoră standard (în general, mai ușor accesibil) să nu afecteze funcționarea dispozitivului de avertizare sonoră separat.

7.3.2.2. Durata semnalului sonor

Minimum	:	25 de secunde
Maximum	:	30 de secunde

Semnalul de alarmă sonor poate suna din nou numai după următoarea intervenție asupra vehiculului, respectiv, după intervalul de timp menționat mai sus (restricții: a se vedea punctele 7.3.1.1 și 7.3.1.2 de mai sus).

Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul.

7.3.2.3. Specificații privind semnalul sonor

7.3.2.3.1.

Dispozitiv de semnal cu ton constant (spectru de frecvență constant), de exemplu, claxoane: date acustice, etc., în conformitate cu partea I a Regulamentului nr. 28.

Semnal intermitent (pornit/oprit):

Frecvența de declanșare … (2 ± 1) Hz

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 per cent

7.3.2.3.2.

Dispozitiv cu semnal sonor cu modulație de frecvență: date acustice, etc., în conformitate cu partea I a Regulamentului CEE nr. 28, dar trecere egală cu cea a unei game de frecvență semnificativă, în intervalul menționat mai sus (de la 1 800 la 3 550 Hz), în ambele sensuri.

Frecvența de baleiaj … (2 ± 1) Hz

7.3.2.3.3.

Nivelul sonor

Sursa sonoră este:

(i)	fie un dispozitiv de avertizare sonoră aprobat în temeiul părții I a Regulamentului CEE nr. 28;

(ii)	fie un dispozitiv care respectă cerințele de la punctele 6.1 și 6.2 din partea I a Regulamentului CEE nr. 28.

Totuși, în cazul unei surse sonore diferite de dispozitivul original de avertizare sonoră, nivelul minim al sunetului poate fi redus la 100 dB (A), măsurat în condițiile specificate în partea I din Regulamentul CEE nr. 28.

7.3.3. Semnal de alarmă optic – dacă este montat

7.3.3.1. Cerințe generale

În cazul unei efracții sau intervenții asupra vehiculului, dispozitivul activează un semnal optic, astfel cum este specificat la punctele 7.3.3.2 și 7.3.3.3 de mai jos.

7.3.3.2. Durata semnalului optic

Semnalul optic are o durată între 25 de secunde și 5 minute după declanșarea alarmei. Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul.

7.3.3.3. Tip de semnal optic

Funcționarea intermitentă a tuturor lămpilor de direcție și/sau a luminii din habitaclu, inclusiv toate lămpile din același circuit electric.

Frecvența de declanșare … (2 ± 1) Hz

În raport cu semnalul sonor, sunt permise și semnale asincrone.

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 %

7.3.4. Alarmă radio (pager) – dacă este montată

SA poate cuprinde un dispozitiv care generează un semnal de alarmă transmis prin radio.

7.3.5. Blocarea activării sistemului de alarmă

7.3.5.1.

Când motorul este în funcțiune, activarea deliberată sau accidentală a sistemului de alarmă este imposibilă.

7.3.6. Activarea și dezactivarea SA

7.3.6.1. Activarea

Orice mijloc adecvat de activarea a SA este permis, cu condiția să nu declanșeze în mod accidental alarme false.

7.3.6.2. Dezactivarea

Dezactivarea SA se realizează utilizându-se unul sau mai multe dintre următoarele dispozitive. Sunt permise alte dispozitive cu performanțe echivalente.

7.3.6.2.1.

O cheie mecanică (în conformitate cu dispozițiile din anexa 10 la prezentul regulament), care poate fi cuplată cu un sistem centralizat de blocare a vehiculului, cuprinzând cel puțin 1 000 de combinații, acționat din exterior.

7.3.6.2.2.

7.3.6.2.3.

O cheie mecanică sau un dispozitiv electric/electronic în interiorul habitaclului protejat, cu ieșire/intrare temporizată.

7.3.7. Ieșire temporizată

Dacă dispozitivul de întrerupere pentru activarea SA este montat în zona protejată, este prevăzută o ieșire temporizată. Este posibilă reglarea ieșirii temporizate între 15 și 45 de secunde după acționarea întrerupătorului. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

7.3.8. Intrare temporizată

Dacă dispozitivul pentru activarea SAV este montat în zona protejată, o temporizare de cel puțin 5 secunde și cel mult 15 secunde este permisă înainte de activarea semnalelor sonore și optice. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

7.3.9. Indicatorul de poziție

7.3.9.1.

Pentru a furniza informații privind starea SA (activat, dezactivat, perioadă de activare a alarmei, alarmă activată), sunt permise indicatoare optice în interiorul și exteriorul habitaclului. Intensitatea luminoasă a semnalelor optice instalate în afara habitaclului nu depășește 0,5 cd.

7.3.9.2.

Dacă este prevăzută o modalitate de indicare a manevrelor „dinamice” pe termen scurt, precum schimbările de la „activat” la „dezactivat” și invers, aceasta este de natură optică, în conformitate cu punctul 7.3.10.1. Semnalul optic respectiv poate fi, de asemenea, produs prin funcționarea simultană a lămpilor de direcție și/sau a lămpii (lămpilor) de iluminare a habitaclului, cu condiția ca durata semnalizării optice prin lămpile de direcție să nu depășească 3 secunde.

7.3.10. Alimentarea cu energie electrică

Sursa de alimentare a SA poate fi bateria vehiculului sau o baterie reîncărcabilă. Se poate folosi o baterie reîncărcabilă sau nereîncărcabilă suplimentară, dacă această posibilitate este prevăzută. În niciun caz, aceste baterii nu trebuie să alimenteze cu energie alte părți ale sistemului electric al vehiculului.

7.3.11. Specificații pentru funcțiile opționale

7.3.11.1. Autocontrol, indicarea automată a penei

La activarea SA, anomaliile, de exemplu, ușile deschise, etc. Pot fi detectate printr-o funcție de autocontrol (control de plauzibilitate), iar această situație este semnalată.

7.3.11.2. Alarmă de pericol

O alarmă optică și/sau sonoră și/sau radio este permisă indiferent de starea (activată sau dezactivată) și/sau funcția SA. Această alarmă este declanșată din interiorul vehiculului și nu afectează starea (activată sau dezactivată) a SA. De asemenea, trebuie să fie posibil ca utilizatorul vehiculului să scoată din funcțiune alarma de pericol. În cazul unei alarme sonore, durata de funcționare după activare nu este restricționată. O alarmă de pericol nu imobilizează motorul și nici nu îl oprește, dacă acesta funcționează.

7.4. CONDIȚII DE ÎNCERCARE

Toate componentele SAV sau SA sunt încercate în conformitate cu procedurile descrise la punctul 6.4.

Această cerință nu se aplică:

7.4.1.

acelor componente care sunt montate și încercate ca parte a vehiculului, indiferent dacă este montat sau nu un SAV/SA (de exemplu, lămpi); sau

7.4.2.

acelor componente care au fost încercate anterior ca parte a vehiculului și în cazul cărora au fost furnizate documente justificative.

7.5. INSTRUCȚIUNI

Fiecare vehicul este însoțit de elementele următoare:

7.5.1.

Instrucțiuni de utilizare.

7.5.2.

Instrucțiuni de întreținere.

7.5.3.

Un avertisment general privind pericolul efectuării de modificări sau adăugiri la sistem.

8. PARTEA IV: OMOLOGAREA DISPOZITIVELOR DE IMOBILIZARE ȘI OMOLOGAREA UNUI VEHICUL ÎN PRIVINȚA DISPOZITIVULUI SĂU DE IMOBILIZARE

8.1. DEFINIȚII

În sensul părții IV a prezentului regulament:

8.1.1.

prin „dispozitiv de imobilizare” se înțelege un dispozitiv destinat să împiedice deplasarea normală a unui vehicul prin tracțiunea propriului său motor (împiedicarea utilizării neautorizate);

8.1.2.

prin „echipament de control” se înțelege echipamentul necesar pentru activarea și/sau dezactivarea unui dispozitiv de imobilizare;

8.1.3.

prin „indicator de stare” se înțelege orice dispozitiv destinat să indice starea dispozitivului de imobilizare (activat/dezactivat, trecere de la activat la dezactivat și invers);

8.1.4.

prin „activat” se înțelege starea în care vehiculul nu poate fi condus pe baza tracțiunii propriului său motor;

8.1.5.

prin „dezactivat” se înțelege starea în care vehiculul poate fi condus în mod normal;

8.1.6.

8.1.7.

prin „dispozitiv de dezactivare” se înțelege un element de proiectare care blochează dispozitivul de imobilizare în poziția dezactivat;

8.1.8.

prin „cod aleatoriu” se înțelege un cod electronic alcătuit din mai multe elemente a căror combinație se schimbă în mod aleatoriu după fiecare utilizare a unității transmițătoare;

8.1.9.

prin „tip de dispozitiv de imobilizare” se înțelege sistemele care nu diferă în mod semnificativ în aspecte esențiale, precum:

(a)	marca sau numele comercial al constructorului;

(b)	tipul de echipament de control;

(c)	metoda lor de funcționare în cadrul sistemului sau sistemelor corespunzătoare ale vehiculului (conform dispozițiilor de la punctul 8.3.1 de mai jos);

8.1.10.

prin „tip de vehicul în privința dispozitivului său de imobilizare” se înțelege vehiculele care nu diferă în mod semnificativ în aspecte esențiale, precum:

(a)	marca sau numele comercial al constructorului;

(b)	caracteristici ale vehiculului care influențează în mod semnificativ performanțele dispozitivului de imobilizare;

(c)	tipul și modul de proiectare al dispozitivului de imobilizare.

8.2. SPECIFICAȚII GENERALE

8.2.1.

Trebuie să fie posibilă activarea și dezactivarea dispozitivului de imobilizare în conformitate cu aceste cerințe.

8.2.2.

Dacă dispozitivul de imobilizare oferă posibilitatea unei transmisii radio, de exemplu, pentru activare sau dezactivare, dispozitivul trebuie să fie în conformitate cu normele ETSI aplicabile (a se vedea nota de subsol 5 corespunzătoare punctului 6.2.3.), de exemplu EN 300 220-1 V1.3.1. (2000-09), EN 300 220-2 V1.3.1. (2000-09), EN 300 220-3 V1.1.1. (2000-09) și EN 301 489-3 V1.2.1. (2000-08) (inclusiv orice cerințe privind consultanța). Frecvența și puterea maximă de emisie a transmisiilor radio pentru activarea și dezactivarea dispozitivului de imobilizare trebuie să respecte normele CEPT/ERC (a se vedea nota de subsol 6, corespunzătoare punctului 6.2.3) Recomandarea 70-03 (17 februarie 2000) privind utilizarea dispozitivelor cu acțiune pe distanțe scurte (a se vedea nota de subsol 7, corespunzătoare punctului 6.2.3).

8.2.3.

Dispozitivul de imobilizare și instalarea sa sunt astfel proiectate încât orice vehicul echipat cu acesta continuă să îndeplinească cerințele tehnice.

8.2.4.

Dispozitivul de imobilizare nu poate intra în funcțiune atunci când cheia de contact este în poziția de funcționare a motorului, cu excepția următoarelor cazuri:

(a)	vehiculul este echipat sau urmează să fie echipat pentru a funcționa ca ambulanță, ca vehicul destinat pompierilor sau poliției; sau

(b)

motorul este destinat:

(i)	deplasării unui echipament care face parte din vehicul sau este montat pe acesta în alte scopuri decât conducerea vehiculului; sau

(ii)	menținerii tensiunii bateriilor vehiculului la un nivel necesar deplasării echipamentului sau aparaturii respective;

în timp ce vehiculul este imobilizat, cu frâna de staționare acționată. În cazul în care se aplică excepția de mai sus, acest fapt este precizat la punctul 2 din apendicele la documentul informativ (anexa 2 la prezentul regulament).

8.2.5.

Nu este posibilă dezactivarea permanentă a unui dispozitiv de imobilizare.

8.2.6.

Dispozitivul de imobilizare este proiectat și construit astfel încât, atunci când este instalat, să nu afecteze funcția proiectată și funcționarea în siguranță ale autovehiculului, chiar în cazul unei funcționări defectuoase.

8.2.7.

Dispozitivul de imobilizare este proiectat și construit astfel încât, atunci când este instalat pe un vehicul, în conformitate cu instrucțiunile constructorului, să nu poată fi făcut inutilizabil sau distrus în mod rapid și fără să atragă atenția, de exemplu, cu ajutorul unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg. Înlocuirea unei componente principale sau a unui ansamblu principal pentru a evita dispozitivul de imobilizare este dificilă și necesită timp.

8.2.8.

Dispozitivul de imobilizare este proiectat și construit astfel încât, atunci când este instalat în conformitate cu specificațiile constructorului, să poată rezista mediului din vehicul pentru o perioadă rezonabilă de timp (pentru încercări, a se vedea punctul 8.4). În special, proprietățile electrice ale circuitului de bord nu sunt afectate negativ de adăugarea dispozitivului de imobilizare (secțiunea conductorilor, siguranța contactelor etc.)

8.2.9.

Dispozitivul de imobilizare poate fi combinat cu alte sisteme ale vehiculului sau poate fi integrat în acestea (de exemplu, controlul motorului, sisteme de alarmă).

8.2.10.

Nu este posibilă împiedicarea acționării frânelor vehiculului de către dispozitivul de imobilizare, cu excepția cazului unui dispozitiv de imobilizare care împiedică acționarea frânelor cu arc comandate pneumatic (9) și care funcționează astfel încât în condiții normale de funcționare sau în condiții defectuoase de funcționare, respectă cerințele tehnice din Regulamentul nr. 13, în vigoare la momentul cererii de omologare tip, în conformitate cu prezentul regulament.

Respectarea prezentului punct nu implică nerespectarea de către un dispozitiv de imobilizare care împiedică acționarea frânelor cu arc comandate pneumatic a cerințelor tehnice stabilite în prezentul regulament.

8.2.11.

Nu este posibilă funcționarea unui dispozitiv de imobilizare într-un mod în care acesta să acționeze frânele vehiculului.

8.3. SPECIFICAȚII PARTICULARE

8.3.1. Gradul de blocare

8.3.1.1.

Dispozitivul de imobilizare este conceput astfel încât să împiedice funcționarea vehiculului pe baza propriei tracțiuni, prin intermediul unuia dintre mijloacele următoare:

8.3.1.1.1.

în cazul echipării după comercializare sau în cazul vehiculelor echipate cu motor diesel, prin dezactivarea a cel puțin două circuite separate ale vehiculului, necesare pentru funcționarea vehiculului pe baza propriei tracțiuni (de exemplu, motorul de pornire, aprinderea, alimentarea cu combustibil, frânele cu arc acționate pneumatic etc.);

8.3.1.1.2.

prin blocarea prin cod a cel puțin uneia dintre unitățile de control necesare pentru funcționarea vehiculului.

8.3.1.2.

Un dispozitiv de imobilizare montat pe un vehicul echipat cu un convertizor catalitic nu determină intrarea de combustibil nears în sistemul de evacuare.

8.3.2. Fiabilitatea în funcționare

Fiabilitatea în funcționare este obținută printr-o proiectare adecvată a dispozitivului de imobilizare, luându-se în considerare condițiile specifice de mediu din vehicul (a se vedea punctele 8.2.8 și 8.4).

8.3.3. Siguranța în funcționare

Se asigură că dispozitivul de imobilizare nu își schimbă starea (activat/dezactivat) în urma oricăreia dintre încercările de la punctul 8.4.

8.3.4. Activarea dispozitivului de imobilizare

8.3.4.1.

Dispozitivul de imobilizare trebuie activat fără o acțiune suplimentară din partea conducătorului auto atunci când acesta părăsește vehiculul sau, cel târziu:

(a)	la rotirea cheii de contact în poziția „0” în contact și utilizarea unei uși; în plus, dispozitivele de imobilizare care se dezactivează imediat înainte sau în cursul procedurii normale de pornire a vehiculului se pot activa la întreruperea contactului;

(b)	după cel mult 1 minut de la scoaterea cheii din contact.

8.3.4.2.

În cazul în care dispozitivul de imobilizare poate fi activat când cheia de contact este în poziția de funcționare a motorului, astfel cum este prevăzut la punctul 8.2.4, dispozitivul de imobilizare poate fi activat, de asemenea, prin deschiderea ușii conducătorului auto și/sau prin efectuarea unei acțiuni deliberate de către utilizatorul autorizat.

8.3.5. Dezactivarea

8.3.5.1.

Dezactivarea se realizează utilizând unul sau mai multe dintre următoarele dispozitive. Se permite utilizarea altor dispozitive cu un nivel de siguranță echivalent și cu performanțe echivalente.

8.3.5.1.1.

O tastatură numerică pentru introducerea unui cod care poate fi ales în mod individual, cu cel puțin 10 000 de combinații.

8.3.5.1.2.

Sisteme electrice/electronice, de exemplu, telecomenzi, cu cel puțin 50 000 de combinații și care încorporează coduri aleatoare și/sau au un timp minim de căutare de zece zile, de exemplu 5 000 de combinații în 24 de ore pentru minimum 50 000 de variante.

8.3.5.1.3.

În cazul în care dezactivarea se poate efectua cu o telecomandă, dispozitivul de imobilizare trebuie să revină la starea activat într-un interval de 5 minute de la dezactivare, în cazul în care nu s-a efectuat nicio acțiune suplimentară asupra circuitului de pornire.

8.3.6. Indicatorul de poziție

8.3.6.1.

Pentru transmiterea de informații privind starea dispozitivului de imobilizare (activat/dezactivat, schimbare de la activat la dezactivat și invers), este permisă utilizarea indicatoarelor optice în interiorul și în exteriorul habitaclului. Intensitatea luminoasă a semnalelor optice instalate în afara habitaclului nu depășește 0,5 cd.

8.3.6.2.

Dacă este prevăzută o modalitate de indicare a manevrelor „dinamice” pe termen scurt, precum schimbările de la „activat” la „dezactivat” și invers, aceasta este de natură optică, în conformitate cu punctul 8.3.6.1. Semnalul optic respectiv poate fi, de asemenea, produs prin funcționarea simultană a lămpilor de direcție și/sau a lămpii (lămpilor) de iluminare a habitaclului, cu condiția ca durata semnalizării optice prin lămpile de direcție să nu depășească 3 secunde.

8.4. PARAMETRI DE FUNCȚIONARE ȘI CONDIȚII DE ÎNCERCARE

8.4.1. Parametri de funcționare

Toate componentele dispozitivului de imobilizare sunt conforme cu dispozițiile de la punctul 6.4. a prezentului regulament.

Această cerință nu se aplică:

(i)	acelor componente care sunt montate și încercate ca parte a vehiculului, indiferent dacă este montat sau nu un dispozitiv de imobilizare (de exemplu, lămpi); sau

(ii)	acelor componente care au fost încercate anterior ca parte a vehiculului și în cazul cărora au fost furnizate documente justificative.

8.4.2. Condiții de încercare

Toate încercările se desfășoară consecutiv pe un singur dispozitiv de imobilizare. Totuși, la latitudinea autorității responsabile cu încercarea, se pot utiliza alte eșantioane dacă se consideră că acest fapt nu afectează rezultatele celorlalte încercări.

8.4.3. Încercarea de funcționare

La finalizarea tuturor încercărilor specificate mai jos, se verifică funcționarea normală a dispozitivului de imobilizare, în condițiile normale de încercare specificate la punctul 6.4.2.1.2 a prezentului regulament. Dacă este cazul, siguranțele pot fi înlocuite înainte de încercare.

Toate componentele dispozitivului de imobilizare sunt conforme cu recomandările de la punctele 6.4.2.2 până la 6.4.2.8 și 6.4.2.12 din prezentul regulament.

8.5. INSTRUCȚIUNI

(Punctele 8.5.1-8.5.3 privesc numai instalarea unui sistem după comercializarea vehiculului.)

Fiecare dispozitiv de imobilizare este însoțit de elementele următoare:

8.5.1.

Instrucțiuni de instalare.

8.5.1.1.

8.5.1.2.

Metoda de instalare ilustrată cu fotografii și/sau desene foarte clare.

8.5.1.3.

Instrucțiunile de instalare detaliate oferite de furnizor sunt astfel încât, atunci când sunt urmate în mod corect, să nu fie afectată siguranța și fiabilitatea vehiculului.

8.5.1.4.

Instrucțiunile de utilizare furnizate identifică cerințele de energie electrică ale dispozitivului de imobilizare și, dacă este cazul, recomandă o baterie cu tensiune mai mare.

8.5.1.5.

Furnizorul oferă detalii ale procedurilor de verificare a vehiculului după instalarea dispozitivului. Se acordă o atenție specială caracteristicilor referitoare la securitate.

8.5.2.

Un certificat de instalare necompletat, al cărui model este prezentat în anexa 7.

8.5.3.

Un avertisment general adresat cumpărătorului dispozitivului de imobilizare, atrăgându-i-se atenția asupra următoarelor elemente:

8.5.3.1.

dispozitivul de imobilizare trebuie să fie instalat în conformitate cu instrucțiunile constructorului;

8.5.3.2.

se recomandă alegerea unui bun instalator (cumpărătorul îi poate solicita constructorului dispozitivului de imobilizare să indice instalatori autorizați);

8.5.3.3.

certificatul de instalare furnizat împreună cu dispozitivul de imobilizare trebuie să fie completat de instalator.

8.5.4.

Instrucțiuni de utilizare.

8.5.5.

Instrucțiuni de întreținere.

8.5.6.

Un avertisment general privind pericolele efectuării de modificări sau adăugiri la dispozitivul de imobilizare; astfel de modificări sau adăugiri ar anula în mod automat certificatul de instalare menționat la punctul 8.5.2. de mai sus.

9. MODIFICAREA TIPULUI DE VEHICUL ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII

9.1.

Orice modificare a unui tip de vehicul sau de componentă în ceea ce privește prezentul regulament este notificată departamentului administrativ care a aprobat tipul de vehicul sau de componentă. Acest departament poate:

9.1.1.

să considere că este puțin probabil ca modificările efectuate să aibă un efect negativ considerabil și că, în orice caz, componenta sau vehiculul respectă încă cerințele; sau

9.1.2.

să solicite un alt raport de încercare serviciului tehnic care se ocupă cu efectuarea încercărilor.

9.2.	Confirmarea sau respingerea omologării, cu precizarea modificării se comunică prin procedura specificată la punctul 4.3 de mai sus, părților contractante ale acordului care face obiectul prezentului regulament.

9.3.	Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării trebuie să aloce un număr de serie fiecărui formular de comunicare redactat în scopul unei astfel de prelungiri.

10. PROCEDURI PRIVIND CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile privind conformitatea producției trebuie să respecte procedurile stabilite în apendicele 2 din acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), ținând seama de următoarele cerințe:

10.1.

Vehiculele/componentele din cadrul prezentului regulament sunt astfel fabricate încât să fie conforme cu tipul aprobat, prin îndeplinirea cerințelor părții (părților) relevante a (ale) prezentului regulament.

10.2.

În cazul fiecărui tip de vehicul sau componentă, încercările prevăzute în partea (părțile) relevante a (ale) prezentului regulament se efectuează pe o bază statistică și pe o bază aleatorie, în conformitate cu una din procedurile reglementate de asigurare a calității.

10.3.

Autoritatea care a acordat omologarea poate verifica oricând metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor modificări este de o dată la doi ani.

11. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

11.1.

Omologarea acordată cu privire la tipul de vehicul/componentă în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care condițiile stabilite la punctul 10. De mai sus nu sunt respectate.

11.2.

În cazul în care o parte contractantă a acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă anunță imediat celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, printr-un formular conform cu modelul din anexa 2, partea 1, 2 sau 3, după caz.

12. OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

Dacă titularul omologării încetează complet producția unui tip de vehicul/componentă omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta va informa autoritatea care a acordat omologarea. La primirea notificării corespunzătoare, autoritatea în cauză informează celelalte părți contractante ale acordului care face obiectul prezentului regulament, prin intermediul unui formular conform cu modelul din anexa 2, partea 1, 2 sau 3, după caz.

13. DISPOZIȚII TRANZITORII

Părțile contractante care pun în aplicare prezentul regulament nu pot refuza omologările sau prelungirile existente acordate în baza Regulamentelor nr. 18 și nr. 97, decât în conformitate cu dispozițiile tranzitorii menționate în regulamentele respective.

13.1. Omologarea de tip a unui dispozitiv de imobilizare

13.1.1.

La 36 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 1 la versiunea originală a regulamentului, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai în condițiile în care tipul de componentă sau unitatea tehnică separată care urmează să fie omologată îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 1 la versiunea originală a regulamentului.

13.1.2.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări acelor tipuri de componente sau unități tehnice separate care respectă cerințele versiunii originale a prezentului regulament, cu condiția ca unitatea tehnică separată sau componenta să fie destinate utilizării ca piese de schimb pentru echiparea pe vehicule aflate în circulație și care din punct de vedere tehnic nu ar putea fi echipate cu o componentă sau o unitate tehnică separată care respectă cerințele stabilite în prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 1 la versiunea originală a prezentului regulament.

13.2. Omologarea unui tip de vehicul

La 36 de luni de la data intrării în vigoare a suplimentului 1 la versiunea originală a regulamentului, părțile contractante care pun în aplicare prezentul regulament acordă omologări numai dacă tipul de vehicul care urmează să fie omologat îndeplinește cerințele din prezentul regulament, astfel cum a fost modificat prin suplimentul 1 la versiunea originală a regulamentului.

14. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile contractante la acordul care pune în aplicare prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea testelor de omologare, precum și ale serviciilor administrative care acordă omologările și la care trebuie trimise formularele de certificare a omologării, a prelungirii, a refuzului sau a retragerii omologării emise în alte țări.

(1) Astfel cum este definit în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), anexa 7 (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1, modificat).

(2) Sunt luate în considerare doar vehiculele cu sisteme electrice de 12 volți.

(3) Se recomandă ca părțile contractante să pună în aplicare părțile I și IV pentru omologarea vehiculelor din categoria M1 și partea I doar pentru omologarea vehiculelor din categoria N1, celelalte cerințe fiind opționale. Părțile II, III și IV se aplică în cazurile în care echipamentul respectiv este montat pe categoriile de vehicule specificate la punctele 1.3-1.5.

(4) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35 (vacant), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (vacant), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei, 41 (vacant), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările se acordă de către statele membre utilizându-se simbolurile CEE individuale ale acestora), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele următoare se atribuie altor țări în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de reglementări tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor reglementări, iar numerele astfel atribuite trebuie comunicate părților contractante ale acordului de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

(5) ETSI: Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (European Telecommunications Standards Institute). În cazul în care aceste standarde nu sunt disponibile la intrarea în vigoare a prezentului regulament, se aplică dispozițiile interne relevante.

(6) CEPT: Conferința Europeană a Administrațiilor Poștei și Telecomunicațiilor (Conference of European Posts and Telecommunications).

(7) Părțile contractante pot interzice frecvența și/sau puterea și pot permite utilizarea altei frecvențe și/sau puteri.

(8) Nu este necesar ca lămpile utilizate ca parte a dispozitivelor de avertizare optică și incluse în sistemul standard de iluminare a autovehiculului să fie conforme cu parametrii funcționali de la punctul 6.4.1 și să fie supuse încercărilor enumerate la punctul 6.4.2.

(9) Astfel cum este precizat în Anexa 8 la Regulamentul CEE nr. 13, modificat.

ANEXA 1

Partea 1

[Format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

FIȘĂ DE INFORMAȚII

în conformitate cu punctele 5, 7 și 8, după caz, din Regulamentul nr. 116 referitor la omologarea CEE de tip a unui tip de vehicul în ceea ce privește dispozitivele de protecție ale acestuia împotriva utilizării neautorizate

fără/cu un sistem de alarmă (1)

fără/cu un dispozitiv de imobilizare (1)

1. GENERALITĂȚI

1.1. Marca (denumirea comercială a constructorului):

1.2. Tipul:

1.3. Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe dispozitiv (2):

1.3.1. Amplasarea marcajului:

1.4. Categoria vehiculului (3):

1.5. Denumirea și adresa constructorului:

1.6. Amplasarea mărcii de omologare CEE:

1.7. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

2. CARACTERISTICI GENERALE CONSTRUCTIVE ALE VEHICULULUI

2.1. Fotografii și/sau schițe ale unui vehicul reprezentativ:

2.2. Poziția volanului: stânga/dreapta (1)

3. DIVERSE

3.1. Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate a vehiculului

3.1.1. Dispozitiv de protecție:

3.1.1.1. O descriere detaliată a tipului de vehicul, în ceea ce privește aranjarea și proiectarea comenzii sau a unității asupra căreia acționează dispozitivul de protecție:

3.1.1.2. Desenele dispozitivului de protecție și ale montării acestuia pe vehicul:

3.1.1.3. Descrierea tehnică a dispozitivului:

3.1.1.4. Detalii privind combinațiile de blocare utilizate:

3.1.2. Dispozitivul de imobilizare al vehiculului:

3.1.2.1. numărul de omologare de tip, dacă este disponibil:

3.1.2.2. Pentru dispozitivele de imobilizare încă neomologate

3.1.2.2.1.

O descriere tehnică detaliată a dispozitivului de imobilizare pentru vehicule și a măsurilor luate împotriva unei declanșări accidentale:

3.1.2.2.2.

Sistemul (sistemele) asupra cărora acționează dispozitivul de imobilizare:

3.1.2.2.3.

Numărul de coduri interschimbabile efective, dacă este cazul:

3.1.3. Sistemul de alarmă, dacă este cazul:

3.1.3.1. numărul de omologare de tip, dacă este disponibil:

3.1.3.2. Pentru sistemele de alarmă încă neomologate

3.1.3.2.1.

O descriere detaliată a sistemului de alarmă și a componentelor vehiculului legate de sistemul de alarmă instalat:

3.1.3.2.2.

O listă a principalelor componente care alcătuiesc sistemul de alarmă:

Partea 2

[Format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

FIȘĂ DE INFORMAȚII

în conformitate cu punctul 6. din Regulamentul nr. 116 referitor la omologarea CEE de tip a componentelor unui sistem de alarmă

1. GENERALITĂȚI

1.1. Marca (denumirea comercială a constructorului):

1.2. Tipul:

1.3. Mijlocul de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe dispozitiv (4):

1.3.1. Amplasarea marcajului:

1.4. Denumirea și adresa constructorului:

1.5. Amplasamentul mărcii de omologare CEE:

1.6. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

2. DESCRIEREA DISPOZITIVULUI

2.1. O descriere detaliată a sistemului de alarmă și a componentelor vehiculului legate de sistemul de alarmă instalat:

2.1.1. O listă a principalelor componente care alcătuiesc sistemul de alarmă:

2.1.2. Măsurile adoptate împotriva alarmelor false:

2.2. Intervalul de protecție oferit de dispozitiv:

2.3. Metoda de activare/dezactivare a dispozitivului:

2.4. Numărul de coduri interschimbabile efective, dacă este cazul:

2.5. Lista principalelor componente ale dispozitivului și, dacă este cazul, mărcile lor de referință:

3. DESENE

3.1. Desene ale principalelor componente ale dispozitivului (desenele trebuie să arate locul destinat aplicării mărcii de omologare CEE de tip sau a mărcii de referință, după caz):

4. INSTRUCȚIUNI

4.1. Lista vehiculelor pe care se intenționează să se monteze dispozitivul:

4.2. Descrierea metodei de instalare ilustrată de fotografii și/sau desene:

4.3. Instrucțiuni de utilizare:

4.4. Instrucțiuni de întreținere, dacă este cazul:

Partea 3

[Format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

FIȘĂ DE INFORMAȚII

în conformitate cu punctul 8. din Regulamentul nr. 116 referitor la omologarea CEE de tip a unei componente cu privire la sistemul de imobilizare

1. GENERALITĂȚI

1.1. Marca (denumirea comercială a constructorului):

1.2. Tipul:

1.3. Mijloacele de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe dispozitiv (5):

1.3.1. Amplasarea marcajului:

1.4. Denumirea și adresa constructorului

1.5. Amplasarea mărcii de omologare CEE:

1.6. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

2. DESCRIERERA DISPOZITIVULUI

2.1. O descriere tehnică detaliată a dispozitivului de imobilizare al vehiculului și a măsurilor adoptate împotriva unei declanșări accidentale:

2.2. Sistemul (sistemele) asupra căruia (cărora) acționează dispozitivul de imobilizare al vehiculului:

2.3. Metoda de activare/dezactivare a dispozitivului:

2.4. Numărul de coduri interschimbabile efective, dacă este cazul:

2.5. Lista principalelor componente ale dispozitivului și, dacă este cazul, mărcile lor de referință:

3. DESENE

3.1. Desene ale principalelor componente ale dispozitivului (desenele trebuie să arate locul destinat aplicării mărcii de omologare CEE de tip):

4. INSTRUCȚIUNI

4.1. Lista vehiculelor pe care se intenționează să se monteze dispozitivul:

4.2. Descrierea metodei de instalare ilustrată de fotografii și/sau desene:

4.3. Instrucțiuni de utilizare:

4.4. Instrucțiuni de întreținere, dacă este cazul:

(1) A se tăia mențiunile necorespunzătoare (există cazuri în care nu trebuie să se șteargă nimic, atunci când există mai multe variante posibile).

(2) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere nerelevante pentru descrierea tipurilor de vehicule, componente sau unități tehnice separate incluse în prezenta fișă de informații, acestea trebuie specificate în documentație prin simbolul „?” (de exemplu, ABC??123??).

(3) Astfel cum este definit în anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1, modificat).

(4) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere nerelevante pentru descrierea tipurilor de vehicule, componente sau unități tehnice separate incluse în prezenta fișă de informații, acestea trebuie specificate în documentație, prin simbolul „?” (de exemplu ABC??123??).

(5) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere nerelevante pentru descrierea tipurilor de vehicule, componente sau unități tehnice separate incluse în prezenta fișă de informații, acestea trebuie specificate în documentație, prin simbolul „?” (de exemplu ABC??123??).

ANEXA 2

Partea 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Apendice

la certificatul omologării de tip CEE nr. …

privind omologarea de tip a unui vehicul în conformitate cu Regulamentul nr. 116

Informații suplimentare:

1.1.	Scurtă descriere a dispozitivului (dispozitivelor) de protecție împotriva utilizării neautorizate și a componentelor vehiculului asupra cărora acționează:

1.2.	Scurtă descriere a dispozitivului de imobilizare:

1.3.	Scurtă descriere a sistemului de alarmă, dacă este cazul, inclusiv tensiunea nominală de alimentare (1):

2.	Observații:

Partea 2

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Apendice

la certificatul omologării de tip CEE nr. …

privind omologarea de tip a unui sistem de alarmă pentru vehicule în conformitate cu Regulamentul nr. 116

Informații suplimentare:

1.1.	Scurtă descriere a sistemului de alarmă, dacă este cazul, inclusiv tensiunea nominală de alimentare (2):

1.2.	Lista vehiculelor pe care se intenționează să se monteze dispozitivul:

1.3.	Tipuri de vehicule pe care a fost încercat sistemul de alarmă:

1.4.	Lista principalelor componente, identificate în mod corect, care alcătuiesc sistemul de alarmă:

2.	Observații:

Partea 3

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Apendice

la certificatul omologării de tip CEE nr. ...

privind omologarea de tip a unui dispozitiv de imobilizare în conformitate cu Regulamentul nr. 116

Informații suplimentare:

1.1.	Scurtă descriere a dispozitivului de imobilizare:

1.2.	Lista vehiculelor pe care se intenționează să se monteze dispozitivul:

1.3.	Tipul de vehicule pe care a fost încercat dispozitivul de imobilizare:

1.4.	Lista principalelor componente, identificate în mod corect, care alcătuiesc dispozitivul de imobilizare:

2.	Observații:

(1) Se indică numai pentru sistemele de alarmă pentru vehicule (SAV) care urmează a fi utilizate pe vehicule a căror tensiune nominală de alimentare nu este de 12 volți.

(2) Se indică numai pentru sistemele de alarmă pentru vehicule (SAV) care urmează a fi utilizate pe vehicule a căror tensiune nominală de alimentare nu este de 12 volți.

ANEXA 3

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODEL A

(a se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

Figura 1

(a se vedea paragraful 4.4.3.4 din prezentul regulament)

Figura 2

(a se vedea punctul 4.4.3.1. din prezentul regulament)

Figura 3

(a se vedea punctul 4.4.3.2 din prezentul regulament)

Figura 4

(a se vedea punctul 4.4.3.5 din prezentul regulament)

Figura 5

(a se vedea punctul 4.4.3.6 din prezentul regulament)

Figura 6

(a se vedea punctul 4.4.3.7 din prezentul regulament)

EXEMPLUL B

(a se vedea paragraful 4.5 din prezentul regulament)

Figura 7

(exemplu)

ANEXA 4

Partea I

PROCEDURA DE ÎNCERCARE A REZISTENȚEI LA UZURĂ A DISPOZITIVELOR DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA UTILIZĂRII NEAUTORIZATE CARE ACȚIONEAZĂ ASUPRA MECANISMULUI DE DIRECȚIE

1. Echipamentul de încercare

Echipamentul de încercare constă în:

1.1.	O armătură adecvată pentru montarea eșantionului de mecanism de direcție echipat cu dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate, în sensul punctului 5.1.2 din prezentul regulament.

1.2.	Un mijloc de activare și dezactivare a dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate care necesită utilizarea cheii.

1.3.	Un mijloc de rotire a arborelui de direcție în raport cu dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate.

2. Metoda de încercare

2.1.	Un eșantion complet al mecanismului de direcție, împreună cu dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate, este atașat la armătura prevăzută la punctul 1.1 de mai sus.

2.2.

Un ciclu al procedurii de încercare constă din următoarele operațiuni:

2.2.1.

Poziția de pornire. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este dezactivat, iar arborele de direcție este rotit într-o poziție care împiedică declanșarea dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate, cu excepția cazului în care tipul dispozitivului permite blocarea în orice poziție a direcției.

2.2.2.

Armare. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este mutat de la poziția dezactivată la cea activată, utilizând cheia.

2.2.3. (1)

Activare. Fuzeta de direcție este rotită astfel încât cuplul pe aceasta, în momentul declanșării dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate, este de 40 Nm ± 2 Nm.

2.2.4.

Dezactivare. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este dezactivat prin mijloace normale, cuplul fiind redus la zero pentru a ușura decuplarea.

2.2.5. (1)

Revenire. Fuzeta de direcție este rotită într-o poziție care împiedică declanșarea dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate.

2.2.6.

Rotire în sens invers. Se repetă procedurile descrise la punctele 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4 și 2.2.5, însă în direcția inversă de rotire a coloanei volanului.

2.2.7.

Intervalul de timp între două declanșări succesive ale dispozitivului este de cel puțin 10 secunde.

2.3.	Ciclul de uzură se repetă de numărul de ori specificat la punctul 5.3.1.3 din prezentul regulament.

Partea 2

PROCEDURA DE ÎNCECARE A DISPOZITIVELOR DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA UTILIZĂRII NEAUTORIZATE CARE ACȚIONEAZĂ ASUPRA MECANISMULUI DE DIRECȚIE UTILIZÂND UN DISPOZITIV DE LIMITARE A CUPLULUI

1. Echipamentul de încercare

Echipamentul de încercare constă în:

1.1.	O instalație adecvată pentru susținerea părților relevante ale unui sistem de direcție sau, dacă testul este efectuat pe un vehicul complet, un sistem de ridicare cu cricuri capabil să ridice toate roțile directoare de pe sol.

1.2.	Unul sau mai multe dispozitive capabile să producă și să măsoare un cuplu aplicat comenzii direcției, după cum se prevede la punctul 2.3. Precizia de măsurare trebuie să fie mai mică sau egală cu 2 %.

2. Descrierea procedurii de încercare

2.1.	Dacă încercarea se desfășoară pe un vehicul complet, aceasta se desfășoară cu toate roțile vehiculului ridicate de pe sol.

2.2.	Se activează blocarea direcției astfel încât direcția să rămână blocată.

2.3.	Un cuplu se aplică comenzii direcției astfel încât aceasta să se rotească.

2.4.	Ciclul de testare include o rotație a comenzii direcției de 90°, urmată de o rotație în direcția opusă de 180°, apoi de o nouă rotație de 90° în direcția inițială (a se vedea figura); 1 ciclu = + 90°/ – 180°/ + 90° cu o toleranță de ± 10 %.

2.5.	Durata unui ciclu este de 20 s ± 2 s.

2.6.	Se efectuează cinci cicluri de încercare.

2.7.	În cursul fiecărui ciclu de încercare, valoarea minimă înregistrată a cuplului trebuie să fie mai mare decât cea menționată la punctul 5.3.1.4.2 din prezentul regulament.

(1) Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate permite blocarea direcției în orice poziție, nu se efectuează operațiunile descrise la punctele 2.2.3 și 2.2.5.

ANEXA 5

(Rezervat)

ANEXA 6

MODEL DE CERTIFICAT DE CONFORMITATE

ANEXA 7

MODEL DE CERTIFICAT DE INSTALARE

ANEXA 8

Punctele 6.4.2.11 și 7.4

ÎNCERCAREA SISTEMELOR DE PROTECȚIE A HABITACLULUI

ANEXA 9

COMPATIBILITATEA ELECTROMAGNETICĂ

Notă: Pentru testarea compatibilității electromagnetice, se utilizează punctul 1 sau punctul 2, în funcție de instalațiile de testare.

1. Metoda ISO

Imunitatea împotriva perturbațiilor conduse de-a lungul circuitelor de alimentare

Circuitelor de alimentare, precum și altor conexiuni ale SAV/SA care pot fi conectate în mod funcțional la circuitele de alimentare, li se aplică impulsurile de test nr. 1, 2, 3a, 3b, 4 și 5 în conformitate cu standardul internațional ISO 7637-1:1990.

SAV/SA în stare dezactivat

Se aplică impulsurile de test de la 1 la 5, cu un grad de severitate III. Starea funcțională necesară este A pentru toate impulsurile de încercare aplicate.

SAV/SA în stare activat

Se aplică impulsurile de test de la 1 la 5. Starea funcțională necesară pentru toate impulsurile de test aplicate este specificată în tabelul 1.

Tabelul 1

Severitatea/starea funcțională (pentru circuitele de alimentare)

Numărul impulsului de test	Nivelul testului	Starea funcțională
1	III	C
2	III	A
3a	III	C
3b	III	A
4	III	B
4	I	A
5	III	A

Imunitatea împotriva perturbației cuplate pe circuitele de semnal

Conductorii neconectați la circuitele de alimentare (de exemplu, circuitele de semnal) se testează în conformitate cu standardul internațional ISO7637-3:1995 (și Rectificarea 1). Starea funcțională necesară pentru toate impulsurile de test aplicate este specificată în tabelul 2.

Tabelul 2

Nivelul testului/starea funcțională (pentru circuitele de semnal)

Numărul impulsului de test	Nivelul testului	Starea funcțională
3a	III	C
3b	III	A

Imunitatea împotriva perturbațiilor radiate de înaltă frecvență

Testarea imunității unui SAV/SA instalat pe un vehicul trebuie efectuată în conformitate cu dispozițiile din seria 02 de modificări ale Regulamentului nr. 10 și cu metodele de încercare descrise în anexa 6, în cazul vehiculelor, și în anexa 9 în cazul unei unități tehnice separate.

Perturbația electrică generată de descărcări electrostatice

Imunitatea împotriva perturbațiilor electrice se testează în conformitate cu raportul tehnic ISO/TR 10605-1993.

Emisiile radiate

Testele se efectuează în conformitate cu dispozițiile din seria 02 de modificări ale Regulamentului nr. 10 și cu metodele de încercare descrise în anexele 4 și 5, în cazul vehiculelor, și în anexele 7 și 8, în cazul unei unități tehnice separate.

2. Metoda IEC

Câmpul electromagnetic

SAV/SA este supus testului de bază. Sistemul este supus testului cu câmp electromagnetic descris în testul A-13 din publicația IEC 839-1-3-1998, gama de frecvențe fiind cuprinsă între 20 și 1 000 MHz, iar intensitatea câmpului fiind de 30 V/m.

De asemenea, SAV/SA este supus testelor privind perturbațiile electrice tranzitorii conduse și cuplate, descrise, după caz, în părțile 1:1990, 2:1990 și 3:1995 ale standardului internațional ISO 7637.

Interferența electrică generată de descărcări electrostatice

SAV/SA este supus testului de bază. Sistemul este supus testului privind imunitatea împotriva descărcărilor electrostatice, astfel cum este descris în EN 61000-4-2 sau în ISO/TR 10605-1993, la alegerea constructorului.

Emisiile radiate

SAV/SA este supus încercării privind eliminarea interferenței frecvențelor radio, în conformitate cu dispozițiile din seria 02 de modificări ale Regulamentului nr. 10 și cu metodele de testare descrise în anexele 4 și 5, în cazul vehiculelor, și anexele 7 și 8, în cazul unei unități tehnice separate.

ANEXA 10

SPECIFICAȚII PRIVIND ÎNTRERUPĂTOARELE CU CHEIE MECANICĂ

1.	Cilindrul întrerupătorului cu cheie nu iese în afară din carcasă cu mai mult de 1 mm, iar partea care iese în afară este conică.

2.	Îmbinarea dintre centrul cilindrului și carcasa cilindrului poate rezista unei forțe de tracțiune de 600 N și unui cuplu de 25 Nm.

3.	Întrerupătorul cu cheie este prevăzut cu un dispozitiv de împiedicare a perforării cilindrului.

4.	Profilul cheii permite cel puțin 1 000 de combinații efective.

5.	Întrerupătorul cu cheie nu poate funcționa cu o cheie care diferă printr-o singură combinație de cheia prevăzută pentru întrerupătorul respectiv.

6.	Gaura cheii unui întrerupător exterior cu cheie este protejată împotriva prafului și/sau apei printr-un capac sau un alt element.

30.6.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/231

Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 122 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Specificații tehnice uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N și O în ceea ce privește sistemele de încălzire ale acestora

Include întreg textul valabil până la:

Corrigendum 2 la versiunea originală a regulamentului, făcând obiectul notificării depozitarului C.N.1156.2006.TREATIES-2 din 13 decembrie 2006

Suplimentul 1 la versiunea originală a regulamentului – Data intrării în vigoare: 22 iulie 2009

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniu de aplicare

2.	Definiții: Generalități

3.	Cerere de omologare

4.	Omologarea

5.	Partea I – Omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește sistemul de încălzire al acestuia

6.	Partea II – Omologarea unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța lui funcțională

7.	Modificarea și prelungirea omologării de tip a vehiculului sau a unei componente

8.	Conformitatea producției

9.	Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.	Încetarea definitivă a producției

11.	Numele și adresele serviciilor tehnice care efectuează încercările de omologare și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Documente de informare și formulare de comunicare

Anexa 2 –

Dispunerea mărcii de omologare

Anexa 3 –

Cerințe privind sistemele de încălzire cu recuperare a aerului – AIR

Anexa 4 –

Procedură de încercare a calității aerului

Anexa 5 –

Procedură de încercare privind temperatura

Anexa 6 –

Procedură de încercare privind emisiile de gaze ale sistemelor de încălzire prin combustie

Anexa 7 –

Cerințe suplimentare pentru sistemele de încălzire prin combustie

Anexa 8 –

Cerințe de siguranță pentru sistemele de încălzire prin combustie cu GPL și pentru sistemele de încălzire cu GPL

Anexa 9 –

Dispoziții suplimentare aplicabile anumitor vehicule, astfel cum se precizează în ADR

1. DOMENIU DE APLICARE

1.1.

Prezentul regulament se aplică tuturor vehiculelor din categoriile M, N și O (1) care sunt dotate cu un sistem de încălzire.

Omologările de tip sunt acordate în conformitate cu:

1.2.	Partea I – Omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește sistemul de încălzire al acestuia.

1.3.	Partea II – Omologarea unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța lui funcțională.

2. DEFINIȚII: GENERALITĂțI

În sensul prezentului regulament:

2.1.	„vehicul” înseamnă un vehicul din categoriile M, N sau O (1) care este dotat cu un sistem de încălzire;

2.2.

„constructor” înseamnă persoana sau organismul responsabil în fața autorităților competente în materie de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare de tip și pentru garantarea conformității producției. Persoana sau organismul menționat mai sus nu trebuie neapărat să ia parte la toate etapele producției vehiculului sau componentei care face obiectul procesului de omologare;

2.3.	„interior” înseamnă părțile interioare ale unui vehicul rezervate pasagerilor și/sau încărcăturii;

2.4.	„sistem de încălzire pentru habitaclu” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în habitaclu;

2.5.	„sistem de încălzire pentru spațiul destinat încărcăturii” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în zona de încărcare;

2.6.	„spațiul destinat încărcăturii” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată încărcăturii, exclusiv habitaclul;

2.7.	„habitaclu” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată șoferului și pasagerilor;

2.8.	„combustibil gazos” înseamnă combustibilii care sunt în stare gazoasă în condiții normale de temperatură și presiune (288,2 k și 101,33 kPa), cum ar fi gazul petrolier lichefiat (GPL) și gazul natural comprimat (GNC);

2.9.	„supraîncălzire” înseamnă situația care apare când admisia de aer de încălzire către încălzitorul prin combustie este complet blocată.

3. CERERE DE OMOLOGARE

3.1. CERERE DE OMOLOGARE A UNUI TIP DE VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SISTEMUL LUI DE ÎNCĂLZIRE

3.1.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul cu privire la sistemul lui de încălzire se înaintează de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul său autorizat.

3.1.2.

Aceasta este însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare, și de următoarele informații:

3.1.2.1.

o descriere detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește structura, dimensiunile, configurația și materialele utilizate;

3.1.2.2.

schițe ale sistemului de încălzire și ale amplasării sale în vehicul.

3.1.3.

Un model al fișei de informații este prezentat în anexa 1 partea 1 apendicele 1.

3.1.4.

Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare de tip trebuie să i se prezinte un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat.

3.1.5.

Dacă vehiculul supus procedurii de omologare este dotat cu un sistem de încălzire având o omologare de tip CEE, numărul omologării de tip și specificațiile de tip ale constructorului pentru tipul de sistem de încălzire în cauză trebuie incluse în cererea de omologare de tip a vehiculului.

3.1.6.

Dacă vehiculul care este supus procedurii de omologare este dotat cu un sistem de încălzire fără o omologare de tip CEE, serviciului tehnic trebuie să i se transmită un sistem de încălzire reprezentativ pentru tipul supus procedurii de omologare.

3.2. CERERE DE OMOLOGARE A UNUI TIP DE SISTEM DE ÎNCĂLZIRE

3.2.1.

Cererea de omologare a unui tip de sistem de încălzire drept componentă trebuie înaintată de fabricantul sistemului de încălzire.

3.2.2.

Aceasta trebuie însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare, și de următoarele informații:

3.2.2.1.

o descriere detaliată a sistemului de încălzire în ceea ce privește structura, dimensiunile, configurația și materialele utilizate;

3.2.2.2.

schițe ale sistemului de încălzire și ale dispunerii lui de ansamblu.

3.2.3.

Un model al documentului informativ este prezentat în anexa 1 partea 1 apendicele 2.

3.2.4.

Un sistem de încălzire reprezentativ pentru tipul pentru care se solicită omologarea trebuie prezentat serviciului tehnic.

3.2.5.

Exemplarul trebuie marcat cu denumirea sau marca comercială a solicitantului, în mod clar și într-o manieră care să nu permită ștergerea.

4. OMOLOGAREA

4.1.	Dacă tipul pentru care se solicită omologarea, conform prezentului regulament, corespunde cerințelor din parte (părțile) relevantă (relevante) acestui regulament, tipului respectiv i se acordă omologarea de tip.

4.2.

Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00, corespunzătoare regulamentului în forma sa originală) indică seria de amendamente care cuprinde cele mai recente amendamente tehnice majore la regulament în momentul eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul sau de sistem de încălzire care fac obiectul prezentului regulament.

4.3.

Comunicarea de omologare sau prelungire sau respingere a omologării de tip în temeiul prezentului regulament este transmisă părților contractante la Acordul care aplică prezentul regulament, prin intermediul unuia din formularele conforme cu modelul prezentat în anexa 1 partea 2 din prezentul regulament, după caz.

4.4.

Pe fiecare vehicul conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament și pe fiecare componentă furnizată separat conformă cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament trebuie fixat, într-un loc vizibil și ușor accesibil specificat în certificatul de omologare, un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul de identificare a țării care a acordat omologarea de tip (2).

4.5.	În cazul unei omologări de tip a unei componente, se înscrie și numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, de o liniuță și de numărul de omologare în conformitate cu punctul 4.2.

4.6.

În cazul în care tipul este conform tipului omologat în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament, simbolul specificat la punctul 4.2. nu trebuie repetat; într-un astfel de caz, regulamentul (regulamentele) în temeiul căruia (cărora) a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament este (sunt) înscris(e) (unul sub altul), la dreapta simbolului precizat la punctul 4.2.

4.7.	Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.8.	În cazul unui vehicul, marca de omologare este situată lângă sau pe plăcuța cu date a vehiculului fixată de constructor.

4.9.	Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

5. PARTEA I – OMOLOGAREA DE TIP A UNUI VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE AL ACESTUIA

5.1. Definiție

În sensul părții I din prezentul regulament,

5.1.1.

„tip de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire” înseamnă vehicule care nu diferă între ele din punct de vedere al unor aspecte esențiale, cum ar fi principiul (principiile) de funcționare al(e) sistemului de încălzire.

5.2. Specificații

5.2.1.

Habitaclul oricărui vehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de încălzire. Dacă un vehicul este dotat cu un sistem de încălzire pentru spațiul destinat încărcăturii, sistemul respectiv trebuie să respecte dispozițiile prezentului regulament.

5.2.2.

Sistemul de încălzire al vehiculului supus omologării de tip trebuie să respecte cerințele tehnice precizate în partea II a prezentului regulament.

5.3. Cerințe privind instalarea pe vehicul a sistemelor de încălzire prin combustie

5.3.1. Domeniu de aplicare

5.3.1.1.

Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 5.3.1.2, sistemele de încălzire prin combustie se instalează în conformitate cu cerințele de la punctul 5.3.

5.3.1.2.

Vehiculele din categoria O prevăzute cu sisteme de încălzire cu combustibil lichid sunt considerate conforme cu cerințele de la punctul 5.3.

5.3.2. Amplasarea sistemului de încălzire prin combustie

5.3.2.1.

Părțile de caroserie sau orice alte componente aflate în apropierea sistemului de încălzire prin combustie trebuie să fie protejate de căldura excesivă și de posibila contaminare cu combustibil sau ulei.

5.3.2.2.

Sistemul de încălzire prin combustie nu trebuie să prezinte un risc de incendiu, nici măcar în caz de supraîncălzire. Această cerință se consideră a fi îndeplinită dacă instalația asigură o distanță adecvată față de toate părțile și o ventilație corespunzătoare, prin folosirea unor materiale ignifuge sau prin utilizarea ecranelor termice.

5.3.2.3.

În cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3, sistemul de încălzire prin combustie nu trebuie să fie amplasat în habitaclu. Totuși, se poate utiliza o instalație într-un înveliș închis eficace, care să respecte, de asemenea, condițiile de la punctul 5.3.2.2.

5.3.2.4.

Eticheta menționată la punctul 1.4 din anexa 7 (sau un duplicat al acesteia) trebuie amplasată astfel încât să poată fi citită cu ușurință atunci când sistemul de încălzire prin combustie este montat pe vehicul.

5.3.2.5.

La poziționarea sistemului de încălzire prin combustie trebuie să se ia toate măsurile de precauție rezonabile pentru a reduce la minim riscul de rănire și riscul de deteriorare a bunurilor personale.

5.3.3. Alimentarea cu combustibil

5.3.3.1.

Orificiul de alimentare cu combustibil nu trebuie să fie situat în habitaclu și trebuie să fie dotat cu un bușon eficace care să prevină scurgerea combustibilului.

5.3.3.2.

În cazul sistemelor de încălzire cu combustibil lichid, dacă există o sursă de alimentare cu combustibil separată de cea a vehiculului, trebuie să se marcheze clar tipul combustibilului și poziția orificiului de alimentare.

5.3.3.3.

În dreptul orificiului de alimentare trebuie să se aplice o notă care să indice faptul că sistemul de încălzire trebuie să fie închis înainte de realimentare. De asemenea, în manualul de utilizare furnizat de producător trebuie să se furnizeze instrucțiuni adecvate.

5.3.4. Sistem de evacuare

5.3.4.1.

Ieșirea gazelor de evacuare trebuie să fie amplasată astfel încât să împiedice intrarea în vehicul a acestora prin intermediul ventilatoarelor, admisiilor de aer încălzit sau prin deschiderea ferestrelor.

5.3.5. Admisia aerului de combustie

5.3.5.1.

Aerul pentru camera de combustie a sistemului de încălzire nu trebuie să fie prelevat din habitaclul vehiculului.

5.3.5.2.

Admisia aerului de combustie trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

5.3.6. Admisia aerului de încălzire

5.3.6.1.

Alimentarea cu aer de încălzire se poate face cu aer proaspăt sau recirculat și care trebuie extras dintr-o zonă curată, puțin susceptibilă a fi contaminată de gazele de eșapament emise de motorul de propulsie, de gazele de evacuare emise de sistemul de încălzire prin combustie sau de orice altă sursă din vehicul.

5.3.6.2.

Conducta de admisie trebuie să fie protejată cu o sită sau prin orice alte mijloace adecvate.

5.3.7. Evacuarea aerului de încălzire

5.3.7.1.

Toate conductele folosite pentru dirijarea aerului fierbinte în interiorul vehiculului trebuie să fie amplasate sau protejate în așa fel încât să nu poată provoca răni sau daune în cazul în care sunt atinse.

5.3.7.2.

Ieșirea de evacuare a aerului trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

5.3.8. Controlul automat al sistemului de încălzire

5.3.8.1.

Sistemul de încălzire trebuie să se întrerupă automat, iar alimentarea cu combustibil să fie oprită în maxim cinci secunde după oprirea motorului vehiculului. Dacă este deja activat un dispozitiv manual, sistemul de încălzire poate rămâne în funcțiune.

6. PARTEA II – OMOLOGAREA UNUI SISTEM DE ÎNCĂLZIRE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SIGURANȚA LUI FUNCȚIONALĂ

6.1. Definiții

În sensul părții II din prezentul regulament,

6.1.1.

„sistem de încălzire” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în interiorul unui vehicul, inclusiv în orice zonă de încărcare;

6.1.2.

„sistem de încălzire prin combustie” înseamnă un dispozitiv care utilizează direct combustibil lichid sau gazos și care nu utilizează căldura reziduală a motorului folosit pentru propulsia vehiculului;

6.1.3.

„tip de sistem de încălzire prin combustie” înseamnă dispozitive care nu diferă în privința unor aspecte esențiale, cum ar fi:

—	tipul de combustibil (de exemplu, lichid sau gazos);

—	mediul de transfer (de exemplu, aer sau apă);

—	amplasarea în vehicul (de exemplu, habitaclu sau spațiul destinat încărcăturii);

6.1.4.

„sistem de încălzire cu recuperare” înseamnă orice dispozitiv care utilizează căldura reziduală a motorului utilizat pentru propulsia vehiculului pentru a crește temperatura interiorului vehiculului și care utilizează ca mediu de transfer apa, uleiul sau aerul.

6.2. Specificații: Generalități

Sistemele de încălzire trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

—	aerul încălzit care intră în habitaclu să nu fie mai poluat decât aerul de la punctul de admisie în vehicul;

—	șoferul și pasagerii, în timpul utilizării rutiere, să nu poată intra în contact cu părți ale vehiculului sau cu aer încălzit care pot cauza arsuri;

—	gazele de evacuare de la sistemele de încălzire prin combustie să se încadreze în limite acceptabile.

Procedurile de încercare pentru verificarea fiecăreia dintre aceste cerințe sunt stabilite în anexele 4, 5 și 6.

6.2.1.

Următorul tabel indică anexele care se aplică fiecărui tip de sistem de încălzire din fiecare categorie de vehicul:

Sistem de încălzire

Categorie vehicul

Anexa 4

Calitatea aerului

Anexa 5

Temperatura

Anexa 6

Gaze de evacuare

Anexa 8

Siguranța în cazul GPL

Căldura reziduală a motorului– apă

Căldura reziduală a motorului – aer

a se vedea nota 1

Căldura reziduală a motorului– ulei

Sistem de încălzire cu combustibil gazos –

a se vedea nota 2

Sistem de încălzire cu combustibil lichid –

a se vedea nota 2

Nota 1:

Sistemele de încălzire care respectă condițiile din anexa 3 nu fac obiectul acestor cerințe de încercare.

Nota 2:

Sistemele de încălzire prin combustie amplasate în afara habitaclului, care utilizează apa ca mediu de transfer, sunt considerate ca fiind conforme cu anexele 4 și 5.

6.3. Specificații: Sisteme de încălzire prin combustie

În anexa 7 sunt stabilite cerințe suplimentare pentru sistemele de încălzire prin combustie.

7. MODIFICAREA ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE VEHICUL SAU A UNUI TIP DE COMPONENTĂ

7.1.

Fiecare modificare a tipului trebuie comunicată departamentului administrativ care a omologat tipul respectiv. Acest departament poate:

7.1.1.

fie să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, vehiculul sau componentele rămân conforme cu cerințele stabilite; fie

7.1.2.

să solicite un alt raport de încercare serviciului tehnic care se ocupă cu efectuarea încercărilor.

7.2.	Confirmarea sau respingerea omologării, cu specificația modificărilor, trebuie să fie comunicată părților contractante ale acordului care aplică prezentul regulament, prin procedura menționată la punctul 4.3.

7.3.

Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării atribuie un număr de serie unei astfel de prelungiri și informează asupra acestui fapt celelalte părți ale acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare conform cu modelul prezentat în apendicele 1 sau 2 din partea II a anexei 1 la prezentul regulament.

8. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției sunt conforme cu procedurile stabilite în apendicele 2 din acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:

8.1.	Vehiculele și componentele omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie fabricate astfel încât să corespundă tipului omologat prin îndeplinirea condițiilor prevăzute la punctele 5 și 6 de mai sus.

8.2.	Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate, în orice moment, să verifice metodele de control de conformitate aplicate fiecărei unități de producție. Frecvența normală a acestor verificări este de o dată la doi ani.

9. SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.	Omologarea acordată unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă dacă nu se respectă cerințele prevăzute la punctele 5 și 6 de mai sus.

9.2.

În cazul în care una dintre părțile contractante ale acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta va informa de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conforme modelului prezentat în apendicele 1 sau 2 din partea II a anexei 1 la prezentul regulament.

10. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care deținătorul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul sau de componentă care face obiectul prezentului regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea care a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează celelalte părți ale acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare conform cu modelul prezentat în apendicele 1 sau 2 din partea II a anexei 1 la prezentul regulament.

11. DENUMIRI ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise fișele care certifică acordarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării, emise în alte țări.

(1) În sensul definiției din anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3) (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2, modificat ultima dată prin modificarea 4).

(2) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (neatribuit), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (neatribuit), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (neatribuit), 34 pentru Bulgaria, 35 (neatribuit), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (neatribuit), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (neatribuit), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de statele membre ale acesteia utilizându-se simbolul lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (neatribuit), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite.

ANEXA 1

PARTEA I

Apendicele 1

MODEL DE FIȘĂ DE INFORMAȚII

(pentru un tip de vehicul în conformitate cu punctul 4.3 din regulament referitor la omologarea de tip CEE a unui sistem de încălzire și a unui vehicul în ceea ce privește sistemul de încălzire al acestuia)

Dacă sistemul de încălzire sau componentele sale posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

0. GENERALITĂȚI

0.1.	Marca (denumirea comercială a constructorului): …

0.2.	Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

0.3.	Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt prezente pe vehicul: …

0.4.	Amplasarea marcajului de identificare: …

0.5.	Categoria vehiculului (1): …

0.6.	Denumirea și adresa constructorului: …

0.7.	Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

1. CARACTERISTICI GENERALE CONSTRUCTIVE ALE VEHICULULUI

1.1.	Fotografii și/sau schițe ale unui vehicul reprezentativ:

2. MOTORUL

2.1.	Codul motorului, alocat de constructor: … (marcat pe motor sau alte mijloace de identificare)

2.2.	Principiul de funcționare: aprindere prin scânteie/prin comprimare, în patru timpi/în doi timpi (2)

2.3.	Numărul și amplasamentul cilindrilor: …

2.4.	Putere netă maximă: … kW la … min-1 (valoarea declarată de producător)

2.5.	Sistem de răcire (lichid/aer) (2)

2.6.	Reglajul nominal al mecanismului de control al temperaturii motorului: …

2.7.	Compresor: Da/Nu (2)

2.7.1.

Tip (tipuri) …

2.7.2.

Descrierea sistemului (de exemplu, suprapresiune maximă: … kPa, supapă de descărcare, dacă există)

3. CAROSERIA

3.1.	O scurtă descriere a vehiculului din punct de vedere al sistemului de încălzire, dacă sistemul de încălzire folosește căldura lichidului de răcire …

3.2.	O scurtă descriere a tipului de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire, dacă aerul de răcire sau gazele de evacuare sunt folosite ca sursă de căldură, inclusiv: …

3.2.1.

Schița sistemului de încălzire în care se indică poziția acestuia în vehicul: …

3.2.2.

Schiță a schimbătorului de căldură pentru sistemele de încălzire care folosesc gazele de evacuare sau a componentelor în care are loc schimbul de căldură (pentru sistemele de încălzire care folosesc aerul din sistemul de răcire): …

3.2.3.

Desen în secțiune al schimbătorului de căldură sau a componentelor în care are loc schimbul de căldură, în care se indică grosimea peretelui, materialele utilizate și caracteristicile suprafeței: …

3.2.4.

Trebuie furnizate specificații ale altor componente importante ale sistemului de încălzire, cum ar fi, de exemplu, ventilatorul, cu privire la modul lor de construire și de datele tehnice …

3.3.	O scurtă descriere a tipului de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire prin combustie și al controlului automat: …

3.3.1.

Schiță a sistemului de încălzire prin combustie, a sistemului de admisie a aerului, a sistemului de evacuare, a rezervorului de combustibil, a sistemului de alimentare cu combustibil (inclusiv supapele) și a legăturilor electrice care indică poziția lor în vehicul.

3.4.	Consum electric maxim: …kW

Apendicele 2

MODEL DE FIȘĂ DE INFORMAȚII

(pentru un tip de sistem de încălzire în conformitate cu punctul 4.3 din regulament referitor la omologarea de tip CEE a unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța lui funcțională)

Dacă sistemul de încălzire sau componentele lui posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

1. GENERALITĂȚI

1.1.	Marca (denumirea comercială a constructorului): …

1.2.	Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

1.3.	Denumirea și adresa constructorului: …

1.4.	În cazul componentelor, locul și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE: …

1.5.	Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2. SISTEM DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE (DACĂ ESTE CAZUL)

2.1.	Marca (denumirea comercială a constructorului): …

2.2.	Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

2.3.	Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe sistemul de încălzire: …

2.4.	Amplasamentul marcajului de identificare respectiv: …

2.5.	Denumirea și adresa constructorului: …

2.6.	Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2.7.	Presiunea de încercare (în cazul sistemului de încălzire prin combustie alimentat cu gaz petrolier lichefiat sau cu un combustibil similar, presiunea aplicată la orificiul de admisie a gazului instalat în sistemul de încălzire): …

2.8.	Descriere detaliată, schițe și planul de montare a sistemului de încălzire prin combustie și a tuturor componentelor lui: …

PARTEA II

Apendicele 1

[format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

COMUNICARE

Apendicele 2

[format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

COMUNICARE

(1) În sensul definiției din Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), anexa 7 (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Modificarea 4).

(2) A se tăia mențiunile inutile.

ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODELUL A

(a se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)

MODELUL B

(a se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

MODELUL C

(a se vedea punctul 4.6 din prezentul regulament)

(1) Acest număr este folosit doar cu titlu de exemplu.

ANEXA 3

Cerințe privind sistemele de încălzire cu recuperare a aerului

1.	Cerințele stabilite la punctul 6.2 din prezentul regulament sunt considerate satisfăcute în ceea ce privește sistemele de încălzire care includ un schimbător de căldură, prin al cărui circuit primar trec gaze de evacuare sau aer poluat, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

2.	pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură trebuie să fie etanși la orice presiune mai mică sau egală cu 2 bar;

3.	pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură nu trebuie să aibă componente detașabile;

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură trebuie să aibă cel puțin 2 mm grosime în locul unde are loc schimbul de căldură, dacă sunt confecționați din oțeluri nealiate;

4.1.	în cazul în care sunt utilizate alte materiale (inclusiv materiale compozite sau cu acoperire), grosimea peretelui trebuie să fie astfel încât să asigure schimbătorului de căldură aceeași durată de viață ca în cazul menționat la punctul 4;

4.2.	dacă peretele schimbătorului de căldură este emailat în locul unde are loc schimbul de căldură, peretele pe care s-a aplicat un astfel de email trebuie să aibă cel puțin 1 mm grosime, iar emailul trebuie să fie durabil, etanș și să nu fie poros;

țeava de evacuare trebuie să includă o zonă de control al coroziunii de cel puțin 30 mm lungime, această zonă fiind situată direct la ieșirea schimbătorului de căldură, precum și neacoperită și ușor accesibilă;

5.1.	peretele acestei zone de încercare la coroziune nu trebuie să fie mai gros decât țevile de evacuare situate în interiorul schimbătorului de căldură, iar materialele și proprietățile de suprafață ale acestei secțiuni trebuie să fie comparabile cu cele ale acestor țevi;

5.2.	dacă schimbătorul de căldură formează o singură unitate cu amortizorul de zgomot la evacuare, peretele exterior al acestuia din urmă trebuie să fie considerat zona care satisface cerințele de la punctul 5.1 și în care trebuie să se producă eventuala coroziune.

În cazul sistemelor de încălzire cu recuperare care folosesc pentru încălzire aerul de răcire al motorului, condițiile de la punctul 6.2 din prezentul regulament sunt considerate satisfăcute fără a fi utilizat un schimbător de căldură numai dacă sunt satisfăcute următoarelor condiții:

6.1.	aerul de răcire utilizat pentru încălzire intră în contact doar cu suprafețele motorului care nu includ elemente detașabile; și

6.2.

conexiunile între pereții acestui circuit de aer de răcire și suprafețele folosite pentru transferul de căldură sunt etanșe la gaz și rezistente la ulei.

Aceste condiții sunt considerate satisfăcute dacă, de exemplu:

—	un manșon în jurul fiecărei bujii evacuează orice scurgeri de gaz în afara circuitului aerului de încălzire;

—	racordul dintre chiulasă și galeria de evacuare este situat în afara circuitului aerului de încălzire;

—

există o dublă protecție la scurgere între chiulasă și cilindru, iar orice scurgeri de la primul racord sunt evacuate în afara circuitului aerului de încălzire sau protecția la scurgere între chiulasă și cilindru se menține când piulițele chiulasei sunt strânse la rece la o treime din momentul de rotație nominal prescris de producător; sau

—	zona de joncțiune între chiulasă și cilindru este situată în afara circuitului aerului de încălzire.

ANEXA 4

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE A CALITĂțII AERULUI

În cazul omologării de tip a unui vehicul trebuie să se efectueze următoarea încercare:

1.1.

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire pentru o oră, la regim maxim, în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), toate ferestrele fiind închise; în cazul unui sistem de încălzire prin combustie, motorul de propulsie al vehiculului trebuie oprit. Totuși, dacă după selectarea capacității maxime a sistemului de încălzire, acesta se deconectează automat în mai puțin de o oră, măsurătorile pot fi efectuate înainte de deconectare.

1.2.

Proporția de CO în aerul înconjurător se măsoară prin prelevarea de eșantioane din:

1.2.1.

un punct în afara vehiculului, cât mai aproape posibil de admisia aerului de încălzire; și

1.2.2.

un punct în interiorul vehiculului situat la mai puțin de 1 m față de evacuarea aerului încălzit.

1.3.	Citirile trebuie să se efectueze pe o durată reprezentativă de 10 minute.

1.4.	Datele citite în zona descrisă la punctul 1.2.2 nu trebuie să le depășească cu mai mult de 20 ppm CO pe cele citite în zona descrisă la punctul 1.2.1.

În cazul omologării de tip a sistemelor de încălzire considerate componente, după încercările din anexele 5, 6 și de la punctul 1.3 din anexa 7 se efectuează următoarea încercare.

2.1.	Circuitul primar al schimbătorului de căldură este supus unei încercări de etanșeitate, pentru a garanta că aerul poluat nu poate intra în circuitul de aer încălzit destinat habitaclului.

2.2.	Această cerință se consideră îndeplinită dacă, la o presiune manometrică de 0,5 hPa, debitul de scurgere din schimbătorul de căldură este de cel mult 30 dm3/h.

ANEXA 5

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE PRIVIND TEMPERATURA

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire timp de o oră, la capacitate maximă și în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), cu toate ferestrele închise. Dacă, totuși, în condițiile selectării capacității maxime de încălzire, încălzitorul se oprește automat după mai puțin de o oră, măsurătoarea se poate efectua mai devreme. Dacă aerul încălzit este extras din exteriorul vehiculului, încercarea se efectuează la o temperatură a aerului înconjurător de minim 15 °C.

Temperatura de suprafață a oricărei părți a sistemului de încălzire care ar putea intra în contact cu conducătorul auto în timpul utilizării rutiere normale se măsoară cu un termometru de contact. Niciuna din aceste părți nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C în cazul metalului neacoperit sau de 80 °C în cazul altor materiale.

2.1.	În cazul unei părți sau unor părți din sistemul de încălzire amplasată(e) în spatele scaunului conducătorului auto și în caz de supraîncălzire, temperatura nu trebuie să depășească 110 °C.

2.2.	În cazul vehiculelor din categoriile M1 și N, nicio parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii aflați pe scaune în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului, cu excepția grilajului de evacuare, nu trebuie să depășească o temperatură de 110 °C.

2.3.	În cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3, nicio parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C în cazul metalului neacoperit sau de 80 °C în cazul altor materiale.

3.	În cazul unor părți expuse ale sistemului de încălzire amplasate în afara habitaclului și în caz de supraîncălzire, temperatura lor nu trebuie să depășească 110 °C. Temperatura aerului încălzit care intră în habitaclu, măsurată în centrul orificiului de evacuare, nu trebuie să depășească 150 °C.

ANEXA 6

PROCEDURA DE ÎNCERCARE PRIVIND EMISIILE DE GAZE ALE SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire pentru o oră, la capacitate maximă, în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), la o temperatură de 20 ± 10 °C a aerului înconjurător. Totuși, dacă după selectarea capacității maxime a sistemului de încălzire, sistemul se deconectează automat în mai puțin de o oră, măsurătorile pot fi efectuate înainte de deconectare.

Gazele de evacuare uscate și nediluate, măsurate cu ajutorul unui aparat de măsurare adecvat, nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul următor:

Parametru	Sisteme de încălzire pe bază de combustibil gazos	Sisteme de încălzire pe bază de combustibil lichid
CO	0,1 % vol.in Dublin	0,1 % vol.
NOx	200 ppm	200 ppm
HC	100 ppm	100 ppm
Unitate de referință Bacharach (1)	1	4

Încercarea trebuie repetată în condițiile echivalente unei viteze a vehiculului de 100 km/h (sau vitezei maxime proiectate a vehiculului în cazurile în care viteza maximă este sub 100 km/h). În aceste condiții, cantitatea de CO nu trebuie să depășească 0,2 % vol. Dacă încercarea a fost efectuată asupra sistemului de încălzire considerat componentă, nu este necesar ca aceasta să fie repetată în cazul tipului de vehicul pe care este instalat sistemul de încălzire.

(1) Se utilizează unitatea de referință „Bacharach” ASTM D 2156.

ANEXA 7

CERINȚE SUPLIMENTARE PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE

1.	Fiecare sistem de încălzire este livrat împreună cu un manual de utilizare și întreținere, iar în cazul încălzitoarelor destinate pieței pentru piese de schimb, și cu un manual de instalare.

Pentru controlul funcționării fiecărui sistem de încălzire prin combustie în caz de urgență, se instalează un echipament de siguranță (fie ca parte a sistemului de încălzire prin combustie, fie ca parte a vehiculului). Acesta se proiectează astfel încât, dacă la pornire nu apare flacără sau dacă flacăra dispare în timpul funcționării, timpii de aprindere și de deschidere a alimentării cu combustibil să nu depășească patru minute în cazul sistemelor de încălzire prin combustie pe bază de combustibil lichid sau, în cazul sistemelor de încălzire prin combustie pe bază de combustibil gazos, un minut dacă dispozitivul de supraveghere a flăcării este termoelectric sau 10 secunde dacă el este automat.

Camera de combustie și schimbătorul de căldură ale sistemelor de încălzire care folosesc apa ca mediu de transfer trebuie să poată rezista la o presiune de două ori mai mare decât presiunea normală de funcționare sau la 2 bar (manometru), dacă această valoare din urmă este mai mare. Presiunea de încercare se notează în documentul informativ.

4.	Sistemul de încălzire trebuie să poarte o etichetă a producătorului, care să indice denumirea producătorului, numărul și tipul modelului, împreună cu puterea sa nominală, exprimată în kW. Trebuie să se indice și tipul de combustibil și, dacă este cazul, tensiunea de exploatare și presiunea gazului.

Închiderea întârziată a suflantelor de aer de combustie

5.1.	Dacă există o suflantă de aer cald, aceasta trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de închidere întârziată chiar și în caz de supraîncălzire și de întrerupere a alimentării cu combustibil.

5.2.	Se pot aplica și alte măsuri de prevenire a daunelor produse de deflagrații și de coroziunea cauzată de gazele de evacuare, dacă producătorul aduce dovezi privind efectul lor echivalent care să fie acceptabile pentru autoritatea de omologare.

Cerințe pentru alimentarea cu energie electrică

6.1.

Toate cerințele tehnice care pot fi influențate de tensiune trebuie să se încadreze într-o gamă de tensiune de ± 16% din valoarea nominală. Totuși, dacă există o protecție la tensiune scăzută și/sau la supratensiune, cerințele trebuie să fie îndeplinite la tensiunea nominală și în imediata apropiere a punctelor de întrerupere.

Indicator luminos de avertizare

7.1.	Un indicator clar vizibil, în câmpul vizual al utilizatorului, îl informează pe acesta dacă sistemul de încălzire prin combustie este pornit sau oprit.

ANEXA 8

Cerințe de siguranță pentru sistemele de încălzire prin combustie alimentate cu GPL și pentru sistemele de încălzire cu GPL

1. SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CU GPL PENTRU UTILIZAREA ÎN TRAFICUL RUTIER AL AUTOVEHICULELOR

1.1.

Dacă un sistem de încălzire cu GPL al unui autovehicul poate fi utilizat și atunci când vehiculul se află în mișcare, încălzitorul prin combustie alimentat cu GPL și sistemul său de alimentare respectă următoarele cerințe:

1.1.1.

Sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL respectă cerințele standardului armonizat EN 624:2000 privind specificațiile pentru aparate care funcționează exclusiv cu GPL – Echipamente de încălzire a spațiului cu circuit etanș care funcționează cu GPL, destinat instalării pe vehicule și vapoare.

1.1.2.

În cazul unui rezervor de GPL instalat permanent, toate componentele sistemului aflate în contact cu GPL în fază lichidă (toate elementele componente, de la supapa de umplere până la evaporator/regulatorul de presiune), precum și instalarea în faza lichidă asociată sunt conforme cu cerințele tehnice ale Regulamentului nr. 67, părțile I și II și anexele 3-10, 13 și 15-17.

1.1.3.

Instalarea în faza gazoasă a sistemului de încălzire cu GPL pe un vehicul trebuie să fie conformă cu cerințele din standardul armonizat EN 1949:2002 (1) (Specificații pentru instalarea sistemelor GPL în scopuri domestice în vehicule locuibile pentru timpul liber și în alte vehicule rutiere).

1.1.4.

Sistemul de alimentare cu GPL este proiectat astfel încât GPL să fie furnizat la presiunea necesară și în faza corectă pentru sistemul instalat de încălzire prin combustie alimentat cu GPL. Se permite extragerea de GPL, fie în fază gazoasă, fie în fază lichidă, din rezervorul de GPL instalat permanent.

1.1.5.

Punctul de ieșire a GPL în fază lichidă din rezervorul instalat permanent, care alimentează sistemul de încălzire cu GPL, trebuie să fie echipat cu un robinet de serviciu cu comandă la distanță, prevăzut cu supapă limitatoare de debit, astfel cum este prevăzut la punctul 17.6.1.1 din Regulamentul nr. 67. Robinetul de serviciu cu comandă la distanță, prevăzut cu supapă limitatoare de debit, este comandat astfel încât se închide automat în cinci secunde de la oprirea motorului vehiculului, indiferent de poziția cheii de contact. Dacă în acest interval de cinci secunde se activează comutatorul de pornire a sistemului de încălzire sau a sistemului de alimentare cu GPL, sistemul de încălzire poate să rămână în stare de funcționare. Încălzirea poate fi repornită oricând.

1.1.6.

Dacă GPL este furnizat în fază gazoasă din rezervorul de GPL instalat permanent sau dintr-una sau mai multe butelii de GPL portabile distincte, se iau măsurile necesare pentru a garanta că:

1.1.6.1.

nicio cantitate de GPL lichid nu poate intra în regulatorul de presiune sau în sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL. Se poate utiliza un separator; și

1.1.6.2.

nu se poate produce nici o scurgere necontrolată în urma unui accident. Se prevăd mijloace de întrerupere a debitului de GPL, prin instalarea unui dispozitiv imediat după un regulator montat pe butelie sau pe rezervor ori în interiorul lor sau, în cazul în care regulatorul este montat la distanță față de butelie sau rezervor, prin instalarea unui dispozitiv imediat înaintea furtunului sau conductei care iese din butelie sau rezervor, precum și a unui dispozitiv suplimentar instalat după sau în regulator.

1.1.7.

În cazul în care GPL este alimentat în fază lichidă, evaporatorul și regulatorul de presiune sunt încălzite în mod corespunzător, cu ajutorul unei surse de căldură adecvate.

1.1.8.

La autovehicule care utilizează GPL în sistemul de propulsie, încălzitorul cu combustie cu GPL poate să fie conectat la același rezervor de GPL instalat permanent, care alimentează motorul cu GPL, cu condiția respectării cerințelor de siguranță ale sistemului de propulsie. Dacă un rezervor de GPL separat este utilizat pentru încălzire, acesta trebuie furnizat dotat cu propria lui unitate de umplere.

2. SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CU GPL, PENTRU UZ EXCLUSIV STAȚIONAR PE AUTOVEHICULE ȘI PE REMORCILE LOR

2.1.

Sistemul de încălzire prin combustie cu GPL și sistemul său de alimentare care fac parte dintr-un sistem de încălzire cu GPL destinat utilizării numai când vehiculul nu este în mișcare respectă următoarele cerințe:

2.1.1.

Pe compartimentul unde sunt depozitate buteliile portabile cu GPL și în imediata apropiere a dispozitivului de comandă a sistemului de încălzire sunt fixate etichete indestructibile cu instrucțiuni care să specifice că, atunci când vehiculul se află în mișcare, sistemul de încălzire cu GPL nu trebuie să fie în funcțiune, iar supapa buteliei portabile cu GPL trebuie să fie închisă.

2.1.2.

Sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL este conform cu cerințele de la punctul 1.1.1 de mai sus.

2.1.3.

Instalarea în fază gazoasă a sistemului de încălzire alimentat cu GPL este conformă cu cerințele de la punctul 1.1.3 de mai sus.

(1) Pregătit de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) (http://www.cenorm.be/CENORM/index.htm).

ANEXA 9

Dispoziții suplimentare aplicabile anumitor vehicule astfel cum se precizează în ADR

1. Domeniu de aplicare

Prezenta anexă se aplică anumitor vehicule în cazul cărora Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR) conține cerințe specifice privind sistemele de încălzire prin combustie și instalarea lor.

2. Definiții

În sensul prezentei anexe, desemnările vehiculelor EX/II, EX/III, AT, FL, OX și MEMU sunt astfel cum au fost definite în capitolul 9.1 al ADR.

Vehiculele omologate în baza conformității acestora cu cerințele aplicabile vehiculelor EX/III în temeiul prezentei anexe se consideră a fi conforme cu cerințele aplicabile vehiculelor MEMU.

3. Dispoziții tehnice

3.1. Generalități (vehicule EX/II, EX/III, AT, FL, OX și MEMU)

3.1.1. (1)

Sistemele de încălzire și traseele gazelor lor de evacuare trebuie proiectate, situate, protejate sau acoperite astfel încât să se evite orice risc inacceptabil de încălzire sau de aprindere a încărcăturii. Această cerință este considerată ca fiind îndeplinită dacă rezervorul cu combustibil și sistemul de evacuare ale dispozitivului sunt conforme cu următoarele dispoziții:

—

toate rezervoarele de combustibil destinate alimentării dispozitivului trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)	în caz de scurgeri, combustibilul trebuie să cadă pe sol fără a intra în contact cu părțile fierbinți ale vehiculului sau încărcăturii;

(b)	rezervoarele care conțin benzină trebuie echipate cu un opritor de flacără eficient instalat la orificiul unității de umplere sau cu un închizător care să permită în permanență închiderea ermetică a orificiului;

—

sistemul de evacuare, precum și conductele de evacuare trebuie orientate sau protejate astfel încât să se evite punerea în pericol a încărcăturii prin încălzire sau aprindere. Părțile sistemului de evacuare situate direct sub rezervorul de combustibil (motorină) trebuie să se afle la o distanță de cel puțin 100 mm de rezervor sau să fie protejate cu un scut termic.

3.1.2.

Sistemul de încălzire prin combustie se pune în funcțiune manual. Dispozitivele de programare sunt interzise.

3.2. Vehicule EX/II, EX/III și MEMU

Sistemele de încălzire prin combustie care utilizează combustibili gazoși sunt interzise.

3.3. Vehicule FL

3.3.1.

Sistemele de încălzire prin combustie se deconectează cel puțin prin metodele următoare:

(a)	deconectarea manuală voluntară din cabina conducătorului auto;

(b)	oprirea motorului vehiculului; în acest caz, sistemul de încălzire poate fi reconectat manual de către conducătorul auto;

(c)	pornirea unei pompe de alimentare de pe autovehicul destinată mărfurilor periculoase transportate.

3.3.2.

După deconectarea sistemelor de încălzire prin combustie, este permisă funcționarea lor inerțială. În cazul metodelor de la punctul 3.3.1 literele (b) și (c), alimentarea cu combustibil trebuie întreruptă prin măsuri adecvate după un ciclu de funcționare inerțială de cel mult 40 de secunde. Trebuie utilizate exclusiv sisteme de încălzire pentru care s-a demonstrat că schimbătorul de căldură rezistă la ciclul redus de funcționare inerțială de 40 de secunde în timpul perioadei lui de utilizare normale.

(1) Respectarea acestui punct trebuie verificată pe vehiculul complet.

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2010.164.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 164

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 53 30 iunie 2010

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE
	*	Regulamentul nr. 61 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor utilitare în ceea ce privește proeminențele exterioare existente în partea din față a peretelui posterior al cabinei	1
	*	Regulamentul nr. 80 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea scaunelor vehiculelor mari și a acestor vehicule în ceea ce privește rezistența scaunelor și sistemelor lor de ancorare	18
	*	Regulamentul nr. 87 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme cu privire la omologarea lămpilor pentru circulație diurnă pentru autovehicule	46
	*	Regulamentul nr. 91 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor de poziție laterale ale autovehiculelor și remorcilor acestora	69
	*	Regulamentul nr. 98 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, prevăzute cu surse luminoase cu descărcare	92
	*	Regulamentul nr. 99 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind omologarea surselor luminoase cu descărcare în gaz destinate utilizării în lămpi cu descărcare în gaz omologate pentru vehicule motorizate	151
	*	Regulamentul nr. 116 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Dispoziții uniforme privind protecția autovehiculelor împotriva utilizării neautorizate	181
	*	Regulamentul nr. 122 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Specificații tehnice uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N și O în ceea ce privește sistemele de încălzire ale acestora	231