22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/1

(1)

În februarie 1994, prin Regulamentul (CE) nr. 229/94 (3), Consiliul a instituit taxe antidumping definitive asupra importurilor de etanolamine (produsul în cauză) originare din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”).

(2)

Ca urmare a unei cereri din partea Conseil européen des fédérations de l’industrie chimique (CEFIC), o examinare a măsurilor care urmează să expire în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază a fost inițiată în iulie 2005. Prin Regulamentul (CE) nr. 1583/2006 (4), Consiliul a încheiat respectiva reexaminare și a instituit taxe antidumping definitive la importurile de etanolamine originare din SUA. Taxele se prezentau sub forma unei taxe specifice fixe.

(3)

În urma publicării, în martie 2008, a unui aviz de expirare iminentă a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de etanolamine originare din SUA (5), Comisia a primit, la 25 iulie 2008, o cerere de reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(4)

Cererea a fost depusă de BASF SE/AG, INEOS Oxide Ltd, Sasol Germany GmbH, și Akzo Nobel Functional Chemicals AB („solicitanții”) în numele producătorilor reprezentând, în acest caz, peste 50 % din producția totală a Uniunii de etanolamine.

(5)

Cererea s-a bazat pe motivul că expirarea măsurilor va determina, cel mai probabil, continuarea sau reapariția dumpingului și prejudiciului cauzat industriei Uniunii.

(6)

Întrucât a decis, după consultarea Comitetului consultativ, că existau suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări, Comisia a întreprins o anchetă (6) în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(7)

Serviciile Comisiei au informat oficial producătorii din Uniune, producătorii-exportatori americani, importatorii/comercianții, utilizatorii industriali din Uniune cunoscuți ca fiind vizați de măsurile respective, precum și autoritățile din Statele Unite, cu privire la deschiderea reexaminării. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a putea solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(8)

Serviciile Comisiei au trimis, de asemenea, un chestionar tuturor părților cunoscute ca fiind vizate de măsurile în cauză și celor care au solicitat un chestionar în termenul precizat de avizul de deschidere.

(9)

De asemenea, Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a putea cere să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(10)

Comisia a primit răspuns de la doi producători-exportatori din Statele Unite, de la un importator afiliat din Uniune, de la un importator afiliat din Elveția, de la patru producători din Uniune („producătorii solicitanți din Uniune”), precum și de la un utilizator industrial din Uniune. Un alt producător-exportator din SUA (Huntsman Petrochemical Corporation) a transmis un document („document de poziție”) în care susținea abrogarea măsurilor, însă nu a răspuns la chestionar.

(11)

Serviciile Comisiei au solicitat și au verificat toate informațiile considerate necesare în sensul stabilirii probabilității continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului și analizării interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare în incintele următoarelor societăți:

(12)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului cauzat de acesta a fost efectuată între 1 octombrie 2007 și 30 septembrie 2008 („PAR”).

(13)

Examinarea evoluției situației în sensul evaluării probabilității unei continuări sau a unei reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și sfârșitul PAR (denumită în continuare „perioada în cauză”). În afară de aceasta, tendințele în vederea evaluării probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului au fost evaluate și din perspectiva impactului crizei economice mondiale asupra pieței etanolaminelor după PAR.

(14)

Produsul în cauză este același cu cel care a făcut obiectul anchetelor precedente, adică etanolamine încadrate în prezent la codurile CN ex 2922 11 00, ex 2922 12 00 și 2922 13 10 originare din SUA. Etanolaminele rezultă dintr-o reacție între oxidul de etilenă (OE), el însuși un rezultat al reacției dintre etilenă și oxigen, și amoniac. Această sinteză produce trei reacții concurente și are ca rezultat formarea a trei tipuri diferite de etanolamine: monoetanolamina (MEA), dietanolamina (DEA) și trietanolamina (TEA), în funcție de numărul de legături ale OE. Numărul maxim de combinații este limitat de numărul de elemente de hidrogen conținute în amoniac, respectiv trei. Proporțiile celor trei tipuri de produse menționate anterior în producția totală sunt determinate de configurația instalației de producție, dar pot fi, într-o anumită măsură, controlate prin alegerea raportului („molar”) amoniac/oxid de etilenă.

(15)

Produsul în cauză se utilizează ca intermediar și/sau aditiv pentru agenții tensioactivi utilizați la fabricarea detergenților și produselor de îngrijire personală, produselor cosmetice, îngrășămintelor și agenților de protecție a culturilor (glifosat), produselor anticorozive, lubrifianților, produselor auxiliare textile și balsamurilor de rufe (esterquat), substanțelor chimice fotografice, produselor destinate metalurgiei și industriei hârtiei, produselor de tratare a lemnului, produselor de măcinare și lianților pentru industriile cimentului și produselor de purificare a gazului (spălare a gazului prin eliminarea acizilor). Produsul se poate utiliza, de asemenea, chiar de către producători sau de producătorii afiliați ai acestora la fabricarea de etilenamine. Noi aplicații MEA includ taurina și dispozitivele electronice, în special produsele aparținând sectorului LCD.

(16)

Ca și în ancheta inițială și în reexaminările anterioare, s-a stabilit că produsul în cauză fabricat în SUA și vândut în Uniune prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice ca produsul fabricat și vândut de producătorii din Uniune și că respectivele produse sunt destinate acelorași utilizări finale. În afară de aceasta, s-a demonstrat că produsul în cauză fabricat în SUA și vândut în Uniune este identic cu cel vândut pe piața internă din Statele Unite. În consecință, toate aceste produse trebuie considerate produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(17)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă există sau nu dumping și, după caz, dacă expirarea măsurilor riscă sau nu să determine continuarea sau reapariția dumpingului.

(18)

Dintre cei patru producători-exportatori americani menționați în cerere, doi au cooperat în cadrul anchetei, unul nu a cooperat, ci doar a depus un document de poziție, în timp ce a patra societate americană menționată în plângere nu a răspuns și nu a transmis niciun fel de informații.

(19)

Cei doi producători-exportatori care au cooperat reprezentau proporția cea mai mare (și anume, peste 90 % – cifra precisă nu poate fi dezvăluită din motive de confidențialitate) din importurile în Uniune în cursul PAR, care s-au ridicat la 37 583 tone și care sunt cu 8,5 % mai reduse decât importurile din perioada anchetei precedente (1 iulie 2004-30 iunie 2005). Importurile în Uniune ale produsului în cauză originar din SUA reprezentau 14 % din consumul la nivelul Uniunii în cursul PAR.

(20)

În ceea ce îi privește pe cei doi producători-exportatori din Statele Unite care au cooperat la anchetă, valoarea normală a fost stabilită pentru fiecare tip de produs în cauză, pe baza prețului plătit sau care urmează a fi plătit pe piața internă din Statele Unite de către clienții independenți, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, deoarece s-a constatat că aceste vânzări au fost efectuate în cantități suficiente și în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(21)

La fel ca în ancheta inițială și în reexaminările precedente, prezenta anchetă a stabilit încă o dată că cei doi producători-exportatori din Statele Unite care au cooperat au exportat produsul în cauză în Uniune prin intermediul unor societăți afiliate. Din acest motiv și în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prețurile de export au fost calculate pe baza prețului cu care produsele importate au fost revândute prima dată unor cumpărători independenți din Uniune. S-au efectuat ajustări pentru a se ține seama de toate cheltuielile intervenite între import și revânzare, inclusiv costurile de desfacere, cheltuielile generale și administrative, precum și profitul realizat în Uniune de către societățile importatoare în cursul PAR. În ceea ce privește marja de profit, profitul real al comercianților afiliați nu a putut fi utilizat, deoarece relația dintre producătorii-exportatori și comercianții afiliați anula certitudinea acestor prețuri. Prin urmare, marja de profit a acestora a fost stabilită la o rată rezonabilă, care nu depășește marja reală de profit obținută de comercianții afiliați și care corespunde marjelor de profit utilizate pentru scopuri similare în reexaminarea anterioară.

(22)

Valoarea normală a fost comparată cu prețul mediu la export al fiecărui tip de produs în cauză pe baza prețului franco fabrică și în aceeași etapă de comercializare. În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază și în scopul asigurării unei comparații corecte, au fost luate în considerare diferențele constatate în privința factorilor despre care s-a pretins și s-a demonstrat că afectează comparabilitatea. În consecință, s-au realizat ajustări în legătură cu transportul fluvial și maritim, reducerile amânate, costurile de manipulare și de ambalare, costurile de creditare și taxele la import, toate acestea fiind deduse din prețurile de revânzare pentru a se obține nivelul franco fabrică.

(23)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și media ponderată a prețurilor de export, în aceeași etapă de comercializare. Această comparație a evidențiat existența unui dumping în cursul perioadei de anchetă, deși acesta avea un nivel mai scăzut decât cel stabilit în cadrul reexaminării precedente. Marja de dumping medie ponderată, exprimată în procent din prețul de import CIF la frontiera Uniunii, a fost stabilită la 11,9 % pentru INEOS Oxide LLC și la 0 % pentru Dow Chemical. În privința celorlalți producători americani, care nu au cooperat în cadrul anchetei și au reprezentat, în cursul PAR, mai puțin de 5 % din importurile din SUA ale produsului în cauză în Uniune (cifra precisă nu poate fi dezvăluită din motive de confidențialitate), a fost necesar ca marja de dumping să fie calculată în funcție de informațiile disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

După cum s-a arătat mai sus, ancheta a stabilit existența dumpingului. Astfel, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 alineatul (6) din regulamentul de bază, existența dumpingului la nivelul constatat pentru INEOS Oxide LLC, respectiv 11,9 %, este atribuită acelor exportatori care nu au cooperat în cadrul anchetei. Într-adevăr, nu există motive să se considere că o parte care nu a cooperat în cadrul anchetei practica dumpingul la un nivel mai redus decât o parte care a cooperat și nici ca această parte să fie favorizată față de părțile care au cooperat. Trebuie observat faptul că nu au existat informații verificabile privind producătorii americani care nu au cooperat la anchetă. Pe de altă parte, răspunsurile la chestionar care pot fi verificate, acordate de producătorii-exportatori americani care au cooperat, verificate prin comparație cu statisticile Eurostat, elimină posibilitatea ca cantitățile lipsă să fi fost exportate de producătorii-exportatori americani care au cooperat.

(24)

După efectuarea analizei referitoare la existența unui dumping în cursul PAR, s-a efectuat o examinare a probabilității continuării dumpingului.

(25)

Abrogarea măsurilor ar permite exportatorilor să își reducă prețurile de export. O reducere a prețurilor de export ar face produsul american mai atrăgător pe piața Uniunii. Dacă prețurile de export s-ar reduce proporțional cu nivelul taxelor, marjele de dumping observate în cursul PAR ar fi de 12 % pentru INEOS Oxide LLC și părțile care nu au cooperat (în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază) și în continuare inexistente pentru Dow Chemical. Diferența redusă între marja de dumping în cazul în care este inclusă taxa antidumping și marja în cazul în care această taxă nu este inclusă se datorează faptului că, în cursul PAR, nivelul prețurilor etanolaminelor era destul de ridicat, ceea ce înseamnă că taxa antidumping impusă sub forma unei sume fixe specifice a avut un impact minim. Ulterior PAR, prețurile etanolaminelor au scăzut cu un nivel semnificativ, astfel cum se explică în detaliu mai jos.

(26)

Capacitatea de producție neutilizată în SUA în cursul PAR nu este neglijabilă. Se stimează că existau aproximativ 60 000 tone de capacitate de producție neutilizată în SUA în cursul PAR. Această cifră a fost calculată pe baza volumurilor produse de cei doi producători-exportatori care au cooperat în cadrul anchetei, potrivit cărora, în mod normal, ratele de producție sunt de aproximativ 90 % din capacitatea nominală, a ipotezei că randamentul efectiv al producătorilor americani care nu au cooperat la anchetă nu ar fi fost mai scăzut de 80 % din producția nominală, precum și pe baza datelor provenind de la publicații de prestigiu. Cifra menționată mai sus poate ajunge până la în jur de 85 000 de tone, în cazul în care se realizează rate de producție mai ambițioase. În comparație cu o capacitate nominală totală estimată în SUA la 732 000 tone, cererea totală estimată, inclusiv consumul captiv, s-a ridicat la 588 000 tone. Rata de utilizare relativ scăzută a capacităților a reprezentat consecința unui număr de incidente care au avut loc în ultimii ani, respectiv închiderile selective de fabrici efectuate de către unul dintre producătorii americani pentru a-și menține stocurile la un nivel redus, punerea în aplicare a dezvoltării capacităților acestora (ultima creștere a capacității Dow Chemical a fost de 45 000 de tone, iar cea a producătorului-exportator american care nu a cooperat a fost de 32 000 tone) și impactul uraganelor Gustav și Ike asupra unor spații de producție și, respectiv, asupra anumitor spații de producție a materiei prime. În ceea ce privește uraganele Ike și Gustav, acestea au avut un anumit impact și în cursul PAR, însă după această perioadă, impactul lor a fost înlăturat.

Conform estimărilor PCI Consulting Group (PCI), acest impact a constat în pierderea a 39 000 tone de producție (7). Existența unor capacități potențiale de producție neutilizate în SUA în 2007 și 2008, în perioada acoperită de PAR, este confirmată și de o prestigioasă publicație anuală care studiază piața etanolaminelor (8). Această publicație a estimat un exces de ofertă de 65 000 tone pe piața americană pentru anul 2007. Capacitatea neutilizată de aproximativ 60 000 tone ar trebui să fie comparată cu volumul exporturilor din SUA către Uniune în cursul PAR (37 583 tone) și consumul total la nivelul Uniunii (268 000 tone). Din cele de mai sus reiese că există potențial pentru creșterea exporturilor din SUA și pentru preluarea unei părți din piața Uniunii.

(27)

Ancheta a arătat că producătorii americani se vor confrunta cu dificultăți în a aproviziona un număr important de piețe americane de export, deoarece acestea și-au asigurat recent sau urmează să își asigure necesarul de consum din resurse proprii. Într-adevăr, în anumite piețe din țări terțe, aprovizionate de SUA, există dezvoltări de capacități care au fost finalizate recent sau sunt în curs de finalizare. Aceste sunt:

(28)

În concluzie, după cum s-a arătat la considerentul (26), există o anumită capacitate neutilizată semnificativă disponibilă, care ar putea fi alocată producției unei cantități mai mari de etanolamine și vânzării acestora pe piața Uniunii în cazul abrogării măsurilor. În plus, piețe importante de export ale Statelor Unite vor fi probabil saturate ca urmare a creșterii producției locale, piața Uniunii urmând să devină, în aceste condiții, o opțiune atractivă pentru exporturile americane.

(29)

A fost examinată, de asemenea, posibilul comportament comercial al părții americane care nu a cooperat, menționate la considerentul (10). Trebuie amintit că singurele informații transmise de această parte au constat într-un document de poziție în care se concluziona că nu există prejudicii provocate de importurile de etanolamine de origine americană și nici probabilitatea reapariției unui dumping prejudiciabil. Societatea a argumentat că, în cursul PAR, a efectuat doar vânzări nesemnificative ale produsului către două părți neafiliate și o parte afiliată din Uniune. De asemenea, a afirmat că intenționează să mențină un model corect și regulat în vânzările către Uniune, însă nu a furnizat date concrete sau verificabile privind rezultatele vânzărilor produsului în cauză în cursul PAR sau planurile de viitor în sectorul etanolaminelor pe piața Uniunii. Prin urmare, constatările referitoare la acest producător american care nu a cooperat au avut la bază, în mod necesar, datele disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază. În această privință, informațiile publice au fost obținute prin consultarea site-ului web al acestei părți, precum și a datelor relevante publicate în CEH Product Review on Ethanolamines (Manualul privind economia industriei chimice – analiză de produs: etanolamine, SRI Consulting), o prestigioasă publicație în domeniu. Pe baza celor de mai sus, s-a concluzionat că producătorul american care nu a cooperat deținea, în cursul PAR, 29 % din capacitatea de producție americană a produsului în cauză, acesta fiind considerat un sector de activitate aparținând celor mai performante divizii de producție ale societății.

Importanța globală a pieței Uniunii a fost confirmată și de faptul că vânzările către Uniune reprezintă aproximativ 33 % din vânzările totale ale societății. Având în vedere importanța acestui producător pe piața americană, capacitatea de producție a acestuia, importanța globală a Uniunii pentru activitatea comercială a acestuia și importanța pieței Uniunii pentru piața mondială a etanolaminelor, este rezonabil să se presupună că acest producător american care nu a cooperat își va intensifica exporturile către Uniune în cazul în care măsurile vor expira. Majoritatea datelor colectate în cursul PAR arată că producătorul este stimulat în acest sens, în special ca urmare a prețurilor ridicate ale produsului în cauză pe piața Uniunii.

(30)

Începând din noiembrie 2004, China a impus taxe antidumping la importurile de MEA și DEA originare din Japonia, SUA, Iran, Malaysia, Taiwan și Mexic. Etanolaminele provenite din SUA fac obiectul unor taxe cuprinse între 20 % și 74 %. În 2008, 11 % din exporturile totale ale SUA au avut ca destinație China (10), o piață cu o cerere în creștere pentru produsul în cauză, care în 2007 producea aproximativ 24 % din necesarul intern total de etanolamine. Trebuie subliniat că Dow Chemical a format cu Petronas o asociere în participațiune, numită Optimal, și a instalat în Malaysia o capacitate de producție de 75 000 tone, dedicată, începând din 2002, pieței asiatice de etanolamine. Totuși, exporturile americane propriu-zise către China fac obiectul măsurilor antidumping, limitând practic orice potențial de absorbție semnificativă a capacităților neutilizate.

(31)

În plus, se pare că potențialul american de export de etanolamine către China este subminat și ca urmare a modificării regimului vamal al Chinei privind etanolaminele importate din statele ASEAN (taxa de import a fost redusă de la 5 % la 0 %), oferind astfel un avantaj suplimentar producătorilor de etanolamine din țările ASEAN exportatoare în China (11).

(32)

Piața etanolaminelor a fost caracterizată de o creștere importantă a cererii pentru DEA, generată de utilizarea acesteia pentru producerea erbicidelor pe bază de glifosat. Cererea de TEA este generată în mod specific de utilizarea în sectorul producției de ciment și de către producătorii de balsamuri de rufe. Piața principală pentru MEA este sinteza compușilor organici (în special etilenamine). Un regulament american, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, care interzicea utilizarea produselor alternative pe bază de metal pentru prelucrarea lemnului, a condus la o creștere a cererii pentru MEA. Cu toate acestea, informațiile provenite din principalele publicații de specialitate sugerează că impactul inițiativei legislative americane din 2005 asupra cererii nu va mai determina procentaje ridicate de creștere a consumului în viitor. Într-adevăr, informațiile disponibile confirmă că cererea de MEA pentru produsele de prelucrare a lemnului a crescut de la 3 000 tone în 2001 până la 107 000 tone în 2007. Cu toate acestea, începând din 2006, ratele anuale de creștere sunt modeste (de exemplu, 3 %) și nu se prevede modificarea semnificativă a acestora în viitor. Aceasta se datorează stabilizării acestui segment de piață și concurenței de pe piața articolelor de tratare a lemnului cu produse care nu includ MEA (cum ar fi conservanții pentru lemn pe bază de borat, speciile de lemn cu rezistență naturală la dăunători și oțelul reciclat). În concluzie, cererea a fost în creștere până la PAR, anticipându-se însă o stabilizare.

(33)

Au fost analizate, de asemenea, informații privind posibila evoluție a cererii în SUA și restul lumii până în 2013. Toate datele din considerentele de mai jos se bazează pe informații transmise de reclamanți, Dow Chemical, INEOS Oxide LLC și principalele publicații de referință ale industriei tipărite de SRI Consulting, PCI Consulting Group și Tecnon OrbiChem Ltd. Aceste date nu reflectă încă impactul crizei economice actuale.

(34)

Conform acestor informații, se așteaptă ca rata medie de creștere a cererii din SUA să ajungă la 3,1 %. Ratele de creștere ale altor piețe sunt mai pronunțate. Se preconizează că rata medie de creștere anuală din Uniune nu va atinge 4 %, comparativ cu 4,6 % în China, 5 % în America Centrală și de Sud și 13,4 % în Orientul Mijlociu. Această situație confirmă faptul că producătorii americani vor fi obligați să caute noi piețe de export și să depună eforturi pentru a-și consolida prezența și veniturile în zonele în care se preconizează o creștere a cererii și în care există oportunități de sporire a cotelor de piață.

(35)

Dacă evoluția cererii este comparată cu capacitatea de producție disponibilă, încă o dată pe baza datelor dinainte de criză, se obține următorul tablou: în SUA, unde producția reală în cursul PAR a fost cu aproximativ 65 000 tone mai mare decât consumul efectiv al produsului plus capacitatea neutilizată, absorbția capacității suplimentare de producție care a devenit recent operațională va necesita o anumită perioadă de timp. Conform informațiilor disponibile, capacitatea în exces din SUA nu va dispărea înainte de 2013. Prin urmare, este puțin probabil ca producătorii americani să fie mai puțin stimulați să își continue exporturile.

(36)

Prin contrast, în 2007, cererea de pe piața europeană a depășit cu puțin (12) capacitatea de producție a Uniunii. Cu toate acestea, pe baza datelor privind perioada anterioară crizei, este puțin probabil ca această situație să se mențină. Într-adevăr, dacă ratele de creștere preconizate sunt comparate cu creșterile de capacitate anunțate, este posibilă apariția unei capacități neutilizate în cazul în care INEOS Oxide Ltd își pune în aplicare planurile de investiții în Uniune. O astfel de extindere a capacității nu ar trebui să devină operațională înainte de sfârșitul anului 2010. Astfel, piața Uniunii va deveni foarte vulnerabilă la orice presiune exercitată ca urmare a necesității ca producătorii americani să asigure piețe pentru surplusul de producție.

(37)

În general, capacitatea mondială de producție ar putea crește de la aproximativ 1 764 000 tone la 2 423 000 tone (capacitate nominală) până în 2013. Aceasta include noile capacități instalate în Uniune (+ 119 000), Rusia (+50 000), Arabia Saudită (+ 100 000) și Asia (+ 394 000) (13). În China, capacitatea de producție a etanolaminelor urmează să crească cu 344 000 tone în perioada 2009-2011. Având în vedere faptul că un producător american vinde produsul în cauză în China prin intermediul unei societăți mixte din Malaysia, este evident că orice creștere a consumului din resurse proprii în China va reduce considerabil oportunitățile de export ale producătorilor americani. În ceea ce privește restul piețelor asiatice, informațiile disponibile confirmă că și acestea devin autonome, sporind presiunea asupra producătorilor americani în sensul găsirii unor piețe noi.

(38)

Având în vedere rata prevăzută a creșterii de 3,5-4 %, cererea la nivel mondial va crește la 1 836 000 tone până în 2013. Deoarece o parte din surplusul de capacitate este întotdeauna absorbită de perioadele de întrerupere datorate lucrărilor de întreținere și deoarece, în consecință, este necesară o anumită marjă de siguranță, previziunea pentru anul 2013 indică un echilibru în Statele Unite și un excedent de capacitate pe restul piețelor. În ansamblu, diferitele creșteri de capacitate și proiecții ale situației pieței până în 2013 indică probabilitatea ca producătorii-exportatori americani să practice dumpingul pe piața Uniunii, deoarece echilibrarea cererii și ofertei pe piața americană nu va avea probabil loc înainte de 2013.

(39)

Trebuie subliniat că etanolaminele constituie o parte a sectorului derivaților de OE. Din acest sector face parte și monoetilenglicolul (MEG). Există indicații potrivit cărora, ca urmare a recesiunii de pe piața glicolului, majoritatea producătorilor de derivați de OE din Asia încearcă să excludă MEG dintre aceste produse, introducând astfel cantități mai mari de etanolamine pe piață. Într-adevăr, ca urmare a prețurilor reduse ale MEG din 2008, producătorii din Asia care au capacități de producție pentru MEG și etanolamine le preferă pe cele din urmă, căutând să își îmbunătățească rentabilitatea generală (14). Aceasta va conduce probabil la înrăutățirea condițiilor pe piața etanolaminelor din Asia, care reprezenta 18 % (15) din totalul exporturilor americane în 2008. Pe baza informațiilor de la începutul actualei crize economice, unele previziuni susțineau că în Asia vor continua să existe deficiențe pe termen foarte scurt (16), dar acestea ar trebui să fie surmontate pe termen mediu ca urmare a creșterii substanțiale a producției de etanolamine în Asia, după cum s-a arătat la considerentul (27).

(40)

Informațiile disponibile după PAR confirmă că prețurile foarte mici ale produselor MEG determină producătorii de MEG și etanolamine să favorizeze producția acestora din urmă, pentru a-și îmbunătăți rentabilitatea generală. În ceea ce privește evoluția capacităților mondiale de producție a MEG, informațiile (17) sugerează că acestea au crescut cu aproximativ 19 % în perioada examinată. Cu excepția Asiei, această creștere a fost atribuită dezvoltării capacităților din țările Orientului Mijlociu (Iran, Kuweit și Arabia Saudită), unde expansiunea MEG va continua până în 2015. În perioada examinată, în Mexic a avut loc o creștere cu 40 000 de tone a producției de etanolamine, în timp ce informațiile disponibile sugerează posibilitatea unei reorientări a producției de MEG către producția de etanolamine. Această situație confirmă faptul că piața mondială se confruntă cu probleme serioase de supraproducție a MEG, explicând astfel scăderea prețurilor MEG pe plan mondial.

(41)

Deoarece SUA este cea mai importantă piață de etanolamine din lume, este de așteptat să fie prima care va cunoaște consecințele supracapacității de producție a MEG, precum scăderea prețurilor MEG și reorientarea materiei prime aferente (OE) de la producția de MEG către producția de etanolamine. Este evident că supracapacitatea de producție de MEG și consecințele acesteia, împreună cu surplusul de etanolamine deja identificat pe piața americană, vor exercita presiuni asupra prețurilor etanolaminelor.

(42)

În general, vânzările pe piața Uniunii se efectuează mai rar pe bază de contracte pe termen fix decât pe piața americană, dar toate contractele verificate conțineau clauze care permiteau o adaptare rapidă a prețurilor (în mod normal, în termen de câteva săptămâni) în cazul unei eventuale fluctuații a acestora. În consecință, existența unui contract de vânzare nu presupune că prețurile de vânzare sunt valabile pentru o perioadă mai lungă și că sunt, prin urmare, stabile. Prețurile unitare sunt influențate într-o mare măsură de prețurile de pe piața mondială.

(43)

Utilizatorii industriali din SUA și din Uniune obțin condiții similare pe ambele piețe, aceștia fiind de cele mai multe ori societăți multinaționale care își negociază sursele de aprovizionare la nivel mondial și selectează furnizorii care au capacitatea de a face livrări la o scară similară. Vânzările către comercianți și distribuitori ale celor doi producători-exportatori care au cooperat în cadrul anchetei reprezintă doar între 10 % și 20 % din volumele vândute pe piața internă americană și 25 %-35 % din vânzările pe piața Uniunii. Conform datelor verificate, prețurile pentru comercianți pe piața internă americană erau în medie cu 7 % mai reduse decât prețurile la nivelul Uniunii, iar prețurile de vânzare din SUA pentru utilizatorii industriali interni erau cu aproximativ 30 % mai reduse decât cele pentru utilizatorii din Uniune. Aceste date confirmă faptul că în perioada PAR au existat diferențe semnificative între cele două piețe, prețurile de pe piața Uniunii fiind mai ridicate decât prețurile americane. Prin urmare, având în vedere saturarea celorlalte piețe de export ale SUA și nivelul prețurilor din UE, încetarea măsurilor va constitui un puternic stimulent pentru creșterea exporturilor către UE în cazul în care diferența de preț continuă să persiste în viitorul apropiat.

În această privință, se observă că, după cum se arată la considerentul (48), datele relevante ulterioare PAR sugerează că prețurile de pe piața americană au depășit prețurile la nivelul Uniunii în această perioadă, ca urmare a crizei economice mondiale.

(44)

Pe baza datelor referitoare la PAR și având în vedere diferența de preț deloc neglijabilă între prețurile de pe piața americană și cea a UE pentru utilizatori industriali, care constituie majoritatea utilizatorilor, încetarea măsurilor va constitui un stimulent important pentru reorientarea vânzărilor din Statele Unite către UE. Totuși, această situație s-a modificat după PAR, iar majoritatea tipurilor de produse americane exportate vor avea un preț competitiv doar dacă sunt oferite la prețuri de dumping [a se vedea considerentul (48)].

(45)

Ancheta a arătat că principalele piețe de export ale SUA în cursul PAR erau Canada, Mexic, Brazilia și Uniunea. În ceea ce privește prețurile de vânzare, prețurile de export americane către țări terțe sunt în general mai ridicate decât prețurile de pe piața internă americană, iar prețurile de export americane către UE sunt în general mai ridicate decât cele către restul lumii. Deși această situație ar putea să se datoreze volumelor de export mai reduse (de obicei, volumele reduse determină creșterea prețurilor), aceasta confirmă importanța piețelor de export pentru producătorii americani, care pot obține întotdeauna prețuri mai mari și, astfel, consideră aceste piețe ca fiind foarte atractive în cazul în care pe piața americană apar probleme precum cele de exces de ofertă/supracapacitate sau de scădere a cererii.

(46)

În general, prețul etanolaminelor s-a redus către sfârșitul anului 2008, de la un maxim istoric atins în al treilea trimestru și la începutul celui de al patrulea trimestru din 2008. Prețurile au scăzut ca urmare a reducerii cererii și prețurilor mult mai avantajoase ale etilenei (18). Este evident că această scădere a prețurilor a avut loc și piețele tradiționale de export ale Statelor Unite, precum Canada, Mexic sau Brazilia (19), demonstrând astfel că prețurile ulterioare PAR de pe piețele de export tradiționale ale SUA sunt mai reduse decât cele din UE.

(47)

În concluzie, pentru cei doi producători-exportatori care au cooperat în cadrul anchetei, piața americană rămâne, în principiu, cea mai importantă piață de vânzare. Uniunea și Canada (cea din urmă nu are capacități de producție a etanolaminelor) absorb majoritatea exporturilor americane ale produsului în cauză, urmate de Brazilia și Mexic. În cursul PAR, aproximativ 20 % din producția americană a fost exportată la prețuri în general mai ridicate decât cele practicate pe piața internă americană. Astfel, în cursul PAR, vânzările către Uniune și către restul lumii au jucat un rol important în utilizarea și rentabilitatea globală a capacităților de producție instalate. Deși prețurile s-au modificat substanțial ulterior PAR, nu există nicio îndoială că piețele de export rămân în continuare importante din punct de vedere al rentabilității și utilizării capacităților. Nu există niciun element care să sugereze că afirmațiile de mai sus nu sunt valabile și în cazul producătorilor americani care nu au cooperat.

(48)

Un element care se preconizează că va avea un rol esențial în evoluția capacității și cererii la nivel mondial în viitorul apropiat este impactul recentei crize economice mondiale. DOW Chemical a susținut că această criză nu va avea un efect semnificativ asupra sectorului etanolaminelor și că este aproape de final, iar prețurile urmează să crească din nou în a doua jumătate a anului 2009. Industria din Uniune, pe de altă parte, a afirmat că cererea s-a redus cu 30 %, prețurile de vânzare au scăzut abrupt, iar această scădere a fost mai pronunțată decât scăderea prețurilor la materiile prime utilizate pentru producția etanolaminelor, și anume OE și amoniac.

Afirmațiile DOW Chemical nu au fost considerate convingătoare. De-a lungul timpului, cererea din anumite sectoare de utilizare finală a produsului în cauză, precum produsele de îngrijire personală, a fost afectată negativ de recesiunile economice. După cum s-a arătat mai sus, se așteaptă ca impactul pe care l-a avut legislația americană privind produsele de tratare a lemnului asupra cererii să se reducă, în timp ce bine cunoscutele slăbiciuni ale sectorului construcțiilor și producției de automobile din Europa și SUA se răsfrâng și asupra cererii pentru produsul în cauză în sectorul cimentului, respectiv al lichidelor auto, cel puțin în viitorul apropiat. În plus, aplicațiile textile din SUA au înregistrat o tendință descendentă în timp, urmată de o stabilizare în 2007. În ansamblu, afirmațiile Dow Chemical privind criza economică și viitoarea evoluție a prețurilor nu au fost confirmate de informațiile publice transmise în cursul prezentei anchete. Informațiile disponibile transmise de principalele publicații de specialitate au confirmat afirmația industriei din Uniune potrivit căreia cererea s-a redus semnificativ, chiar cu 40 % în unele sectoare.

Datele disponibile ulterioare PAR sugerează că dumpingul a crescut comparativ cu situația predominantă din cursul PAR. După cum s-a arătat mai sus, în cursul PAR a existat o diferență semnificativă între piața UE și piața din SUA, prețurile UE fiind adesea mai ridicate decât prețurile din SUA. Astfel, s-a constatat existența dumpingului în ceea ce privește doi producători, dar nu și în cazul celui de al treilea. Către sfârșitul perioadei de anchetă și în octombrie 2008 s-a manifestat o „supraîncălzire” evidentă a pieței. În special, prețurile din SUA au crescut semnificativ și au depășit prețurile UE în cazul a două dintre tipuri de produse (MEA și DEA, care constituiau 41 % din exporturile americane), în timp ce diferența în privința TEA s-a redus foarte mult. Chiar dacă prețurile au scăzut semnificativ după octombrie 2008, cele mai recente date disponibile sugerează că prețurile din Statele Unite, în special cele ale MEA și DEA, sunt în continuare mai ridicate decât cele din Europa. Cu alte cuvinte, dacă intenționează să concureze din punct de vedere al prețului cu produsele europene, orice exporturi din SUA trebuie să intre pe piața europeană la prețuri de dumping.

(49)

Trebuie reamintit că cei doi producători-exportatori care au cooperat în cadrul anchetei au continuat practicile de dumping în cursul PAR, însă la un nivel mai scăzut decât cel observat în timpul anchetei precedente de reexaminare. Au fost constatate practici de dumping și în ceea ce privește producătorii-exportatori care nu au cooperat.

(50)

Comparativ cu ancheta precedentă de reexaminare, cota de piață a importurilor din Statele Unite a scăzut de la 16,7 % la 14 %. În SUA continuă să existe o capacitate neutilizată de aproximativ 60 000 tone, chiar dacă acest nivel este mai redus comparativ cu cel constatat în ancheta precedentă. Trebuie observat că rata scăzută de utilizare în cursul PAR a fost rezultatul unor evenimente temporare, iar utilizarea unei capacități estimate de 29 % din capacitatea instalată din Statele Unite nu a putut fi investigată din cauza lipsei de cooperare. În același timp, se prevede că cererea de pe piața americană va crește într-un ritm mai lent decât cererea de pe piața Uniunii, iar excedentul de capacitate din SUA este prevăzut a fi amortizat cel mai devreme până în 2013. În plus, producătorii din SUA sunt stimulați să își sporească vânzările pe piața Uniunii în cazul abrogării măsurilor deoarece, în unele cazuri, s-a constatat că prețurile din Uniune erau mai ridicate decât prețurile practicate pe piața internă americană sau pe alte piețe de export deservite de producătorii americani în cursul PAR. Cele de mai sus arată că societățile americane au interesul de a-și spori prezența pe piața Uniunii. Aceasta ar putea conduce la un exces de ofertă și la o scădere dramatică a prețurilor, ceea ce va avea ca rezultat un volum și mai mare de importuri care fac obiectul unui dumping decât cel din cursul PAR. Probabilitatea continuării/creșterii importurilor care fac obiectul unui dumping stabilită pe baza datelor obținute în cursul PAR crește și mai mult dacă sunt luate în considerare evoluțiile ulterioare PAR. După PAR și ca urmare a crizei economice mondiale, prețurile din SUA au depășit prețurile din UE în cazul unei părți importante a produsului în cauză, în timp ce prețurile din restul lumii sunt, în general, mai scăzute. Evoluția ulterioară PAR arată în mod clar că, dacă producătorii americani vor dori să concureze cu industria din Uniune, produsele lor ar trebui să intre pe piață la prețuri de dumping la scară mai mare decât în cursul PAR.

(51)

În concluzie, există o probabilitate de continuare a dumpingului și un risc de creștere a volumului importurilor, ceea ce ar putea exercita o presiune în sensul scăderii prețurilor în Uniune, cel puțin până în 2013, dacă măsurile ar fi abrogate.

(52)

Plângerea a fost depusă în numele a patru cunoscuți producători de etanolamine din UE, reprezentând o proporție însemnată, în acest caz peste 95 %, din producția totală a Uniunii cunoscută a produsului similar.

(53)

Cei patru producători solicitanți din Uniune au cooperat pe deplin în cadrul anchetei. O altă societate din Uniune, LUKOIL Neftochim Bourgas AD, a susținut cererea în calitate de producător din Uniune, dar nu a răspuns la chestionar și nu a furnizat alte informații sau date. Producătorii solicitanți din Uniune dețin unități de producție în Franța, Germania, Suedia și Belgia.

(54)

Trebuie observat că unul dintre producătorii din Uniune, INEOS Oxide Ltd, deține participații și în cadrul unei societăți de producție din SUA. În timpul anchetei, acest producător a declarat că se consideră producător din Uniune autentic. În cursul PAR, societatea importa produsul în cauză de la producătorul său afiliat din Statele Unite, dar procentul importurilor în raport cu producția sa din Uniune este mai mic de 10 %. În plus, conform informațiilor disponibile, acest producător intenționează să își extindă capacitatea de producție în Uniune până la sfârșitul anului 2010. Având în vedere cele de mai sus, această societate poate fi considerată un producător din Uniune autentic, deoarece importurile nu reprezintă principala sa activitate economică. Prin urmare, nu s-a considerat necesar ca producătorul în cauză să fie exclus din cadrul definit al industriei din Uniune, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază.

(55)

Pe această bază, cei trei producători din Uniune sunt BASF SE/AG, INEOS Oxide Ltd, Sasol Germany GmbH și Akzo Nobel Functional Chemicals AB și constituie industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceștia vor fi numiți în continuare „industria din Uniune”.

(56)

Ancheta a arătat, la fel ca ancheta precedentă de reexaminare, că o parte din producția de etanolamine a Uniunii este destinată unei utilizări interne sau captive. Trei dintre cele patru societăți aparținând industriei din Uniune produc pentru utilizare captivă. Ancheta a confirmat că industria din Uniune nu cumpără produsul în cauză pentru utilizare captivă de la părți independente, în interiorul sau în exteriorul Uniunii, și că producția captivă este utilizată pentru fabricarea altor produse din aval. În consecință, etanolaminele destinate utilizării captive nu se consideră a fi în concurență cu etanolaminele disponibile pe piața Uniunii (denumită în continuare „piața liberă”).

(57)

Consumul la nivelul Uniunii a fost calculat adunând volumul producției proprii a producătorilor din Uniune, destinat vânzării libere pe piața Uniunii și utilizării captive de către acești producători, și volumul importurilor din țările terțe către piața Uniunii, scăzându-se apoi exporturile producătorilor din Uniune. Au fost adăugate și estimările privind producătorul care nu a cooperat, care reprezintă un procent foarte redus din producția Uniunii.

(58)

Pe această bază, consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

(59)

Consumul pe piața liberă a crescut cu 41 % în cursul perioadei examinate, cea mai importantă creștere având loc între 2007 și PAR. În ceea ce privește piața captivă, consumul a scăzut cu 17 %.

(60)

Volumul importurilor din SUA ale produsului în cauză în Uniune a scăzut cu 16 % în perioada examinată. Cu toate acestea, s-a observat o ușoară creștere a importurilor între 2007 și PAR. În ansamblu, producătorii din SUA nu și-au intensificat exporturile către UE din cauza (i) problemelor operaționale (impactul semnificativ al uraganelor asupra producției și exporturilor din Statele Unite) și a necesității ulterioare de a satisface cererea de pe piața internă din Statele Unite și (ii) reducerii cererii/ofertei la nivel global ca urmare a deficiențelor de producție în alte părți ale lumii și a avantajelor economice ale realocării materiilor prime utilizate pentru etanolamine către producția de MEG. În pus, în timpul perioadei analizate, un producător american și-a oprit aproape în întregime exporturile către UE, contribuind astfel la scăderea înregistrată. De asemenea, ar trebui remarcat faptul că o parte considerabilă a importurilor din SUA, realizate în PAR, nu au făcut obiectul unui dumping.

(61)

Prețul mediu al importurilor a crescut constant în perioada examinată. În ansamblu, prețul mediu al importurilor din SUA a fost întotdeauna mai redus decât prețurile medii ale industriei din Uniune.

(62)

Cota de piață deținută de importurile din SUA a scăzut cu 9,6 puncte procentuale în perioada examinată. Această scădere este atribuită, de asemenea, problemelor enumerate la considerentul (60).

(63)

Pentru a analiza subcotarea prețurilor, prețurile de import ale celor doi producători-exportatori care au cooperat percepute de la clienții independenți au fost comparate cu prețurile industriei din Uniune, pe baza mediilor ponderate pentru tipuri de produse comparabile în cursul PAR. Prețurile industriei din Uniune au fost ajustate la un nivel franco fabrică și comparate cu prețurile de import CIF la frontiera Uniunii, incluzând toate tipurile de taxe vamale. Compararea prețurilor s-a realizat având în vedere tranzacții în aceeași etapă de comercializare, care au fost ajustate, când a fost necesar, și după deducerea rabaturilor și a remizelor.

(64)

Pe baza metodologiei de mai sus, nu s-a constatat o subcotare a prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune.

(65)

Importurile din alte țări terțe au crescut constant în perioada examinată, cantitatea de vârf înregistrându-se în 2007, după care a urmat o scădere între 2007 și PAR. Cu toate acestea, în perioada examinată s-au situat permanent la un nivel considerabil mai redus comparativ cu cele din SUA. Celelalte țări exportatoare principale sunt Rusia, Mexic, Iran și Taiwan. Cu excepția Rusiei, care și-a intensificat constant exporturile, celelalte țări prezintă o evoluție inconsecventă a acestora, cu creșteri și scăderi ale cantităților de la an la an.

(66)

Trebuie amintit că industria produce și pentru utilizarea captivă. Pe baza vânzărilor pe piața liberă și a utilizării captive, s-au stabilit următorii indicatori: stocuri, producție, capacitate, utilizarea capacității, investiții, randament al investițiilor, flux de numerar, capacitatea de a mobiliza capitaluri, forță de muncă, productivitate și salarii. Indicatorii rămași, în special vânzările și profitul, se referă la vânzările pe piața liberă. Ca urmare a dezvoltării pieței captive, manifestată prin faptul că, în linii mari, consumul captiv corespunde evoluției vânzărilor de pe piața liberă, constatările privind piața captivă pot fi extrapolate.

(67)

În cursul perioadei examinate, producția și capacitatea industriei din Uniune au sporit treptat cu 13 %. Utilizarea capacității în industria din Uniune a rămas stabilă, la un nivel apropiat de 90 %. Conform informațiilor disponibile, acest nivel al utilizării capacității este apropiat de nivelul maxim pentru industria în cauză. Creșterea paralelă a producției și capacității, care a rămas, în orice caz, la un nivel mai redus decât consumul la nivelul Uniunii în creștere, confirmă faptul că industria din Uniune a beneficiat în urma măsurilor existente și a creșterii cererii pentru produsul în cauză (atribuită creșterii cererii din partea diverselor industrii din aval utilizatoare de etanolamine).

(68)

Stocurile industriei din Uniune au crescut în același ritm cu creșterea generală a consumului la nivelul Uniunii. În orice caz, acest indicator nu este considerat foarte semnificativ, producția de etanolamine fiind adaptată necesităților clienților și, de cele mai multe ori, executată pe bază de contracte pe termen lung, încheiate de obicei la sfârșitul anului calendaristic.

(69)

Vânzările industriei din Uniune au crescut semnificativ în perioada examinată (cu până la 54 %). Cu toate acestea, ca urmare a creșterii concomitente considerabile a consumului de pe piața liberă a Uniunii, majorarea cotei de piață a industriei din Uniune a fost relativ modestă (a crescut cu 6,4 puncte procentuale) în perioada examinată. Aceste tendințe confirmă faptul că industria din Uniune a beneficiat de pe urma măsurilor în vigoare. Prețul mediu unitar al producției industriei din Uniune s-a majorat cu 31 % în perioada examinată. Această situație reflectă creșterea substanțială a prețurilor materiei prime utilizate pentru fabricarea etanolaminelor, dar și creșterea rentabilității, în special în cursul PAR.

(70)

Majorarea observată a prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune corespunde, de asemenea, majorării prețurilor etanolaminelor de pe piața mondială. Acest fenomen este atribuit unei serii de evenimente extraordinare și temporare care s-au manifestat în cursul perioadei analizate și, în special, între 2007 și PAR. Pe de o parte, costurile materiilor prime (OE – acesta fiind în principal un derivat pe bază de petrol – și amoniac) au crescut semnificativ în această perioadă. Pe de altă parte, piața mondială a cunoscut dezechilibre importante între cerere și ofertă în aceeași perioadă. Aceasta a fost rezultatul mai multor factori diferiți, precum: probleme cauzate producției și exporturilor din SUA ca urmare a uraganelor, dificultăți de producție din Asia, cerere masivă de produse din aval (produse agrochimice, în special glifosat) pe bază de etanolamine și dificultăți de fabricare a produselor (în special MEG) care utilizează aceleași materii prime folosite în producția etanolaminelor, ceea ce a determinat producătorii de MEG și etanolamine să se reorienteze temporar către aceasta din urmă.

(71)

Industria din Uniune și-a îmbunătățit semnificativ rentabilitatea în perioada examinată. Această îmbunătățire a avut loc în următorul context: creșterea prețurilor la nivel mondial la etanolamine, decizia unui producător american de a-și întrerupe aproape în totalitate exporturile către UE, ceea ce a contribuit la reducerea importurilor din SUA, și creșterea cererii de etanolamine la nivelul Uniunii și la nivel mondial. Aceasta din urmă a avut ca rezultat creșterea volumului de vânzări, precum și a prețurilor de vânzare, ultimele majorându-se, până la sfârșitul PAR, cu un procent mai ridicat decât ritmul de creștere al costurilor de producție.

(72)

Nivelul investițiilor nu prezintă o evoluție constantă în perioada examinată. Pe de o parte, au fost necesare investiții pentru funcționarea unităților de producție și, pe de altă parte, pentru creșteri moderate ale capacităților în scopul satisfacerii consumului în creștere și a necesarului de exporturi. Randamentul investițiilor, exprimat în funcție de profitul net al industriei din Uniune și valoarea contabilă netă a investițiilor acesteia, prezintă o tendință semnificativă de creștere în perioada examinată. Fluxul de numerar al industriei din Uniune arată, de asemenea, o îmbunătățire substanțială în perioada examinată.

(73)

Numărul de angajați din industria din Uniune care participă la fabricarea produsului similar a crescut într-un ritm redus în perioada examinată. Industria din Uniune a reușit să controleze evoluția costurilor medii cu forța de muncă per angajat în perioada examinată. Productivitatea, exprimată în randament per lucrător, s-a îmbunătățit ușor în aceeași perioadă. Evoluția productivității și a costurilor cu forța de muncă a avut un impact pozitiv în ceea ce privește menținerea controlului asupra costurilor de producție și a contribuit la creșterea rentabilității.

(74)

Dumpingul a continuat în cursul perioadei de anchetă, chiar dacă la niveluri mai mici decât cele stabilite de ancheta precedentă de reexaminare.

(75)

După cum s-a arătat anterior, industria din Uniune a fost în măsură să se redreseze în urma practicilor de dumping anterioare, în special în ceea ce privește rentabilitatea, prețurile de vânzare și cota de piață.

(76)

Volumele de export ale industriei din Uniune către țări terțe au crescut cu 21 % în cursul perioadei examinate. Această îmbunătățire semnificativă a început în 2007 și a continuat până în PAR, fiind atribuită în principal creșterii cererii de etanolamine pe piețele asiatice, ca urmare a deficiențelor de producție manifestate pe aceste piețe în cursul aceleiași perioade. Prețurile de vânzare la export au urmat o tendință similară cu prețurile la nivelul Uniunii. Această situație este atribuită, din nou, faptului că perioada cuprinsă între 2007 și PAR a fost caracterizată prin dezechilibre importante între cerere și ofertă.

(77)

Volumul de etanolamine consumat pe piața Uniunii a crescut cu 41 % în timp ce importurile din Statele Unite au scăzut cu 16 % în cursul perioadei examinate. În același timp, industria din Uniune și-a sporit volumul vânzărilor și cota corespunzătoare de piață.

(78)

Situația economică a industriei din Uniune s-a îmbunătățit în perioada examinată. Indicatorii de prejudiciu relevanți arată performanțe economice bune. Industria din Uniune a funcționat la capacitate maximă, obținând marje de profit semnificative, asigurând un flux de numerar stabil, sporind investițiile și menținând sub control costurile cu forța de muncă. În plus, industria din Uniune a beneficiat de o serie de circumstanțe excepționale între 2007 și PAR, care au condus la scăderea prețurilor și au influențat în mod pozitiv performanțele economice.

(79)

În concluzie, ținând seama de evoluția pozitivă a indicatorilor privind industria din Uniune, nu s-a putut stabili că un prejudiciu semnificativ ar continua să existe. În consecință, s-a examinat dacă există o probabilitate de reapariție a prejudiciului în caz de expirare a măsurilor.

(80)

Trebuie reamintit că doi producători-exportatori americani au continuat practicile de dumping în cursul PAR. Unul dintre cei doi exportatori care practică dumping nu a cooperat. Având în vedere faptul că face obiectul celor mai stricte măsuri antidumping și este, în același timp, un producător major de pe piața americană, acesta ar avea cel mai mare interes să își restabilească legăturile cu piața Uniunii în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(81)

După cum s-a arătat mai amănunțit în secțiunea C, ancheta a constatat un număr de factori care indică probabilitatea unei creșteri substanțiale a importurilor originare din SUA care fac obiectul unui dumping în cazul în care măsurile ar fi abrogate. Acești factori sunt, în special:

(82)

Luând în considerare cele de mai sus, producătorii americani vor fi nevoiți să identifice noi piețe de desfacere, iar opțiunea cea mai realistă este să se îndrepte către piața Uniunii.

(83)

În cursul PAR, industria din Uniune se afla într-o situație bună. Aceasta se datora faptului că cererea ridicată pentru produsul în cauză depășea oferta. Cu toate acestea, o creștere a importurilor de etanolamine din SUA, care făceau deja obiectul unui dumping, ar fi exercitat o presiune considerabilă asupra industriei din Uniune și ar fi afectat rezultatele acesteia.

(84)

De asemenea, trebuie observat că etanolaminele reprezintă o marfă, ceea ce înseamnă că diferitele tipuri de produs sunt fabricate la anumite standarde tehnice, iar produsele dintr-o sursă pot fi substituite cu ușurință de alte produse dintr-o sursă diferită. Astfel, pe o piață caracterizată de ofertă în exces, concurența se va axa în principal pe nivelul prețurilor.

(85)

În acest context, combinația de factori descrisă mai sus poate contribui cu relativă ușurință la reducerea cererii masive de etanolamine, conducând la un exces de ofertă pe piața Uniunii. Creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping va exercita o presiune în sensul scăderii prețurilor de vânzare, iar aceasta, la rândul său, va afecta negativ indicatorii de performanță ai industriei din Uniune, în special rentabilitatea. Dacă importurile care fac obiectul unui dumping se vor intensifica, va începe să se manifeste fenomenul de subcotare a prețurilor.

(86)

Probabilitatea reapariției prejudiciului, astfel cum s-a descris în secțiunea precedentă, este sporită de faptul că piața etanolaminelor a suferit schimbări în urma crizei economice care s-a declanșat în toamna anului 2008. Mulți parametri cheie au suferit schimbări considerabile, atât în ceea ce privește exporturile, cât și în ceea ce privește situația industriei din Uniune. După cum s-a arătat mai sus, informațiile disponibile indică o accelerare a importurilor la prețuri de dumping după PAR, ca urmare a faptului că prețurile de pe piața americană pentru două tipuri de produs sunt superioare prețurilor europene, iar diferența de preț în cazul celui de al treilea tip se diminuează rapid. În acest sens, datele Eurostat arată că, în al doilea trimestru al anului 2009, importurile din SUA (15 052 tone) au intrat în Uniune la un preț cu 20 % mai redus decât în cursul PAR.

(87)

În lipsa măsurilor, aceste importuri intensificate cu prețuri de dumping vor apărea pe fondul unei industrii din Uniune considerabil slăbite. Într-adevăr, informațiile disponibile colectate în cursul anchetei indică reducerea cererii, vânzărilor și economiilor de scară, capacități de producție neutilizate, înrăutățirea rezultatelor financiare etc. (21). Ca urmare a crizei economice actuale, piața etanolaminelor din Uniune se confruntă cu o cerere redusă. Prin urmare, producătorii comunitari au fost obligați să își reducă producția.

(88)

În prezent, industria din Uniune funcționează la o rată de utilizare a capacității de 70 %, mult mai redusă decât rata din cursul PAR, când s-a aflat aproape de nivelul maxim. În plus, volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut cu aproximativ 30 %, în timp ce prețurile post-PAR au scăzut cu 35-40 %. În același timp, evoluția post-PAR a costurilor de producție și a rentabilității pare a indica un dezechilibru grav între costurile cu materia primă și prețurile la etanolamine, care afectează într-o măsură și mai mare rezultatele industriei din Uniune. Într-adevăr, costurile celor două materii prime principale utilizate în producerea etanolaminelor (etilena și amoniacul) au scăzut după PAR cu mult mai puțin decât au scăzut prețurile la etanolamine. Aceasta a condus la o scădere abruptă a marjelor de profit ale industriei din Uniune care, în prezent, se confruntă cu pierderi sau obține marje de profit cu o singură cifră.

(89)

Cu alte cuvinte, industria din Uniune nu se mai află într-o poziție aparent solidă, ci într-o situație în care presiunea exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping va declanșa, cel mai probabil, un declin periculos, care va depăși previziunile stabilite pe baza datelor colectate în cursul PAR.

(90)

Situația economică descrisă mai sus a diminuat oportunitățile de afaceri ale industriei din Uniune. Pe de o parte, industria din Uniune nu are posibilitatea de a-și extinde baza de clienți din UE, neexistând indicii potrivit cărora principalii săi concurenți de pe piața Uniunii (producătorii americani) ar fi încetat exporturile către Uniune. Pe de altă parte, reducerea presiunii asupra industriei din Uniune prin creșterea producției destinate utilizării captive nu pare posibilă, deoarece nu există niciun element care să demonstreze că posibilitățile de comercializare a produselor din aval (precum etilenamine, erbicide și catalizatori) ar putea contrabalansa presiunea asupra pieței etanolaminelor.

(91)

În cazul abrogării măsurilor, este foarte probabil ca importurile americane în Uniune care fac obiectul unui dumping să se intensifice în mod semnificativ, ceea ce nu ar putea avea alt efect decât reapariția prejudiciului. Producătorii americani își pierd piețele tradiționale, în timp ce excesul de ofertă de MEG va conduce la creșterea producției de etanolamine, care vor trebui vândute pe alte piețe decât cea americană. În plus, criza economică afectează industria din Uniune, care se confruntă cu presiunea exercitată de importurile din SUA care fac obiectul unui dumping și nu dispune de nicio soluție alternativă de a combate dumpingul prejudiciabil, în afara menținerii taxelor antidumping. Nu s-au constatat indicii care să infirme o posibilă agravare a situației în cazul expirării măsurilor.

(92)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping în vigoare în momentul de față ar fi în interesul general al Uniunii. Evaluarea interesului Uniunii se baza pe evaluarea tuturor părților în cauză, respectiv ale actorilor din industria din Uniune, importatorilor, comercianților, vânzătorilor en gros, precum și a utilizatorilor produsului în cauză.

(93)

Trebuie reamintit că în cadrul anchetelor precedente, instituirea măsurilor antidumping nu a fost considerată contrară interesului Comunității. De asemenea, ancheta actuală constituie o reexaminarea a măsurilor care urmează să expire și, în consecință, constă în analizarea unei situații în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare.

(94)

Pe această bază s-a examinat dacă, în pofida concluziei referitoare la probabilitatea continuării dumpingului și reapariției prejudiciului, există motive întemeiate care ar putea duce la concluzia că prelungirea măsurilor, în acest caz particular, nu este în interesul Uniunii.

(95)

Trebuie reamintit că practicile de dumping au continuat în cursul PAR și că există o probabilitate de continuare a dumpingului produsului în cauză originar din SUA și de reapariție a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(96)

Industria din Uniune a dovedit că este viabilă și competitivitatea, lucru confirmat de evoluția pozitivă a majorității indicatorilor economici. Măsurile antidumping instituite anterior au contribuit la restabilirea rentabilității și au permis un randament suficient al investițiilor. Toate acestea se pot dovedi benefice pentru efectuarea de noi investiții în 2010. În consecință, este în interesul industriei din Uniune ca măsurile adoptate împotriva importurilor din SUA care fac obiectul unui dumping să fie menținute.

(97)

Având în vedere faptul că niciun comerciant și niciun vânzător cu ridicata nu a cooperat în cadrul anchetei, s-a concluzionat că absența sau continuarea măsurilor nu afectează aceste părți în mare măsură. În afară de aceasta, ancheta nu a indicat existența unor importatori independenți, deoarece toate importurile din SUA în Uniune ale produsului în cauză se efectuează prin intermediul unor importatori afiliați cu producătorii-exportatori americani.

(98)

Prelungirea măsurilor nu va modifica situația actuală a importatorilor afiliați despre care se știe că au realizat profituri în cursul PAR, cu marje corespunzătoare condițiilor pieței. În orice caz, cel puțin într-o situație similară celei de față, interesele importatorilor afiliați nu pot fi separate de interesele producătorilor-exportatori, deoarece aceștia din urmă au posibilitatea de a stabili politica importatorilor afiliați. Se reamintește că interesele producătorilor-exportatori nu sunt incluse în sfera analizei intereselor Uniunii.

(99)

Având în vedere faptul că prelungirea măsurilor ar constitui o a doua reînnoire a măsurilor antidumping, interesul utilizatorilor industriali a făcut obiectul unei atenții speciale.

(100)

Doar un singur utilizator specializat în producția de esterquat pentru balsamurile de rufe și-a prezentat punctul de vedere în cursul acestei anchete. Esterquatul este fabricat pe bază de TEA și se utilizează în balsamuri de rufe comercializate de societăți ca Unilever, Henkel, Colgate Palmolive, Procter & Gamble și Benckiser/Reckitt. În cursul PAR, utilizatorul industrial în cauză a procurat etanolamine atât de la producătorii americani, cât și de la cei din Uniune. Importurile acestui utilizator industrial au reprezentat o cotă redusă din totalul importurilor din SUA (cuprinse între 15 % și 25 % — cifra exactă nu poate fi dezvăluită, din motive de confidențialitate).

(101)

Unicul utilizator industrial care a cooperat a susținut că utilizatorii din Uniune sunt afectați în mod negativ de măsurile antidumping, deoarece depind de importurile de etanolamine ca sursă suplimentară pentru a satisface cererea de pe piața Uniunii. De asemenea, s-a susținut că utilizatorii din Uniune operează pe piețe extrem de competitive și sensibile la evoluția prețurilor și că se confruntă cu presiuni din partea producătorilor din aval. Aceștia mai sunt nevoiți să achiziționeze materii prime la cel mai mic preț posibil, pentru a minimiza costurile. Prin urmare, potrivit acestui utilizator industrial, orice modificare a prețului etanolaminelor îi periclitează activitățile economice și îi reduce rentabilitatea. Astfel, această parte a concluzionat că menținerea măsurilor nu este favorabilă interesului Uniunii, deoarece dificultățile menționate mai sus ar fi atenuate dacă s-ar permite expirarea măsurilor antidumping.

(102)

S-a constatat că, în cursul PAR, TEA reprezenta o parte importantă (între 20 % și 30 %) din costul total de producție al esterquatului în cazul unicului utilizator industrial care a cooperat. Este evident că eliminarea măsurilor antidumping ar atenua, cel puțin pe termen scurt, sarcina suportată de această societate ca urmare a utilizării TEA ca materie primă. Cu toate acestea, având în vedere faptul că această societate se aprovizionează cu volume foarte importante de TEA din industria din Uniune, impactul final al unei modificări a măsurilor antidumping asupra acestui utilizator industrial nu este prevăzut a fi unul semnificativ. În această privință, Comisia a examinat impactul măsurilor actuale antidumping asupra cifrei de afaceri a societății în ceea ce privește producția de esterquat care conține etanolamine importate. Datele disponibile arată că impactul global al taxei antidumping asupra cifrei de afaceri a societății în cauză este unul moderat (între 1 % și 5 %, nu se poate dezvălui cifra exactă din motive de confidențialitate). Astfel se explică de ce societatea a reușit să își continue activitatea în acest sector, în pofida unei creșteri semnificative a prețurilor etanolaminelor până la PAR și a existenței măsurilor antidumping. Trebuie observat, de asemenea, că esterquatul reprezintă doar un procent relativ redus din activitățile totale ale acestui utilizator industrial.

(103)

Au fost examinate, de asemenea, evoluția post-PAR a prețurilor TEA și impactul acestora asupra costurilor de producție ale unicului utilizator industrial. În această privință, se reamintește că prețurile etanolaminelor au scăzut semnificativ după PAR. Având în vedere evoluția constatată a prețurilor TEA și structura costurilor sectorului esterquatului, se consideră că impactul TEA asupra costului total al produsului finit a scăzut după PAR. Datele disponibile par să arate că, în ceea ce privește acest utilizator industrial, reducerea prețurilor TEA ar putea conduce la o scădere a costului TEA cuprinsă între 20 % și 25 %. Aceasta se va reflecta într-o reducere cuprinsă între 15 % și 20 % a costului total de producție al bunurilor finite.

(104)

Impactul unei continuări a măsurilor antidumping asupra unicului utilizator industrial care a cooperat a fost analizat prin prisma rezultatelor economice anterioare ale acestuia, în special în legătură cu profitul și vânzările. În ceea ce privește profitul, s-a constatat că, în perioada examinată, în pofida măsurilor în vigoare, singurul utilizator industrial care a cooperat a obținut profituri marginale pentru produsele pe bază de etanolamine. În ceea ce privește vânzările, s-a constatat că acest utilizator și-a sporit semnificativ vânzările din exportul de produse pe bază de etanolamine, în timp ce vânzările sale pe piața Uniunii au scăzut. Aceste tendințe se aplică și în cazul produselor care includ etanolamine originare din SUA sau din UE. Această situație demonstrează că existența măsurilor antidumping nu a influențat deciziile societății privind vânzările, confirmând astfel faptul că societatea a continuat să își desfășoare activitatea cu succes, fără ca rentabilitatea și vânzările sale să fie afectate în mod semnificativ. Nu s-au constatat indicii convingătoare care să confirme că situația menționată se va modifica în cazul în care măsurile antidumping sunt prelungite.

(105)

În fine, nu s-au găsit probe convingătoare în sprijinul afirmației potrivit căreia condițiile dificile de piață pentru utilizatorii industriali sunt rezultatul direct al ofertei scăzute de etanolamine din partea industriei din Uniune.

(106)

Pe scurt, în cursul PAR, efectul taxei antidumping asupra costului de fabricație al produselor finite ale utilizatorului industrial este mai degrabă limitat, iar eliminarea măsurilor antidumping nu ar fi prezentat decât un beneficiu marginal. În plus, situația post-PAR în ceea ce privește prețurile TEA are deja efecte pozitive asupra structurii costurilor societății. Prin urmare, s-a concluzionat că o prelungire a măsurilor nu l-ar afecta pe singurul utilizator industrial care a cooperat în mod semnificativ. Având în vedere faptul că alți utilizatori nu au participat la anchetă și că nu au fost transmise noi informații relevante în această privință de către alte părți, se concluzionează că analiza sus-menționată ar trebui să se aplice tuturor utilizatorilor industriali care ar putea fi interesați de piața etanolaminelor.

(107)

Ancheta a arătat că măsurile antidumping existente au contribuit la redresarea industriei din Uniune. Aceasta din urmă ar beneficia în urma prelungirii măsurilor, care îi vor permite să mențină nivelurile rentabile ale prețurilor actuale și să realizeze investiții suplimentare. Expirarea măsurilor ar pune în pericol acest proces de redresare, astfel cum se arată în secțiunea F de mai sus. În consecință, menținerea măsurilor este în interesul industriei din Uniune.

(108)

Nu par să existe importatori independenți și niciun comerciant/vânzător en gros independent nu s-a prezentat. Toate importurile din SUA se efectuează prin intermediul unor comercianți afiliați care, în timp ce măsurile erau în vigoare, au realizat marje de profit considerate conforme cu nivelurile normale ale pieței în cursul PAR.

(109)

În plus, în trecut, măsurile existente par să nu fi avut efecte negative majore asupra situației economice a utilizatorilor. Din informațiile colectate în cursul prezentei anchete reiese că orice majorare a prețurilor care ar putea fi determinată de instituirea măsurilor antidumping, nu pare a fi disproporționată comparativ cu beneficiul obținut de industria din Uniune prin eliminarea efectelor de denaturare a comerțului cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping.

(110)

În ceea ce privește interesul Uniunii, s-a concluzionat, în consecință, că nu există niciun motiv întemeiat pentru a nu prelungi măsurile antidumping în vigoare în prezent împotriva importurilor de etanolamine din SUA.

(111)

În consecință, s-a considerat ca fiind oportună menținerea măsurilor antidumping actuale împotriva importurilor de etanolamine din SUA.

(112)

Toate părțile au fost informate cu privire la datele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a elaborat recomandarea de menținere a măsurilor existente. Acestora li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile și pretențiile cu privire la informațiile comunicate. Observațiile relevante prezentate au fost analizate, dar nu au condus la modificarea datelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost decisă menținerea măsurilor antidumping existente.

(113)

Ancheta a arătat că exista probabilitatea unei continuări a dumpingului (inclusiv probabilitatea unei creșteri a volumului de exporturi făcând obiectul unui dumping), precum și probabilitatea reapariției prejudiciului.

(114)

Deși a fost luat în considerare faptul că unul dintre cei doi producători-exportatori care au cooperat nu practica dumpingul și (prin urmare) s-a presupus că partea sa din importurile viitoare originare din SUA nu vor face obiectul unui dumping, se întrunesc totuși condițiile pentru menținerea măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2).

(115)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de etanolamine originare din SUA, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1583/2006, ar trebui menținute.

(116)

S-a considerat, în continuare, că aceste măsuri ar trebui menținute pentru o perioadă suplimentară de doar doi ani. Aceasta se bazează pe următoarele considerente: există o probabilitate de reapariție a unui dumping prejudiciabil deoarece (i) dumpingul efectuat de producătorii-exportatori americani a continuat în pofida măsurilor în vigoare și (ii) se așteaptă o creștere a importurilor în Uniune datorită existenței unor capacități excedentare de producție de 60 000 de tone în SUA pentru care nu există cerere internă corespunzătoare. Mai mult, unul dintre producătorii americani care nu au cooperat la anchetă face în prezent obiectul celor mai ridicate taxe antidumping și, în consecință, ar fi cel mai interesat să se reîntoarcă pe piața Uniunii în caz de expirare a măsurilor. De asemenea, acesta dispune de rețeaua de distribuție necesară, deoarece comercializează alte produse chimice pe piața Uniunii și a declarat că, din punctul său de vedere, UE este o importantă piață de export.

(117)

Mai mult, surplusul de capacitate din SUA ar trebui să fie eliminat progresiv până în 2013, dar există și proiecte de creștere a capacităților în Uniune până în 2010. Aceste considerații, împreună cu incertitudinea privind impactul actualei crize economice mondiale asupra pieței etanolaminelor (atât la nivel mondial, cât mai ales la nivelul Uniunii), justifică limitarea menținerii măsurilor la doi ani,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/21

(1)

Regulamentul (CE) nr. 43/2009 al Consiliului din 16 ianuarie 2009 de stabilire, pentru 2009, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește, aplicabile în apele comunitare și pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (3) stabilește cotele pentru 2009.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2009.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc, precum și a păstrării la bord, a transbordării și a debarcării peștelui din acest stoc,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/23

(1)

Regulamentul (CE) nr. 43/2009 al Consiliului din 16 ianuarie 2009 de stabilire, pentru 2009, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește, aplicabile în apele comunitare și pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (3) stabilește cotele pentru 2009.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de nave care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în respectivul stat membru au epuizat cota alocată pentru 2009.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc, precum și a păstrării la bord, a transbordării și a debarcării peștelui din acest stoc,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/25

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/27

(1)

Regulamentul (CE) nr. 619/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de deschidere a unei invitații permanente de participare la proceduri de ofertare pentru restituirile la export care privesc anumite produse lactate (2) deschide o invitație permanentă de participare la proceduri de ofertare.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1454/2007 al Comisiei din 10 decembrie 2007 de stabilire a normelor comune de instituire a unei proceduri de licitații pentru fixarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole (3) și după examinarea ofertelor prezentate ca răspuns la cererea de oferte, este oportun să nu se acorde restituiri pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 19 ianuarie 2010.

(3)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/28

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile pe piața mondială ale produselor enumerate în anexa I partea XIX din regulamentul menționat și prețurile din Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația observată în prezent pe piața ouălor, este necesar să se stabilească restituiri la export în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că restituirea se poate diferenția în funcție de destinație, în special atunci când acest lucru este impus de situația pieței mondiale, de nevoile specifice ale anumitor piețe sau de obligațiile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300.

(4)

Restituirile nu trebuie acordate decât pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (2) și ale Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (3), precum și condițiile de marcare prevăzute la punctul A din anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/30

(1)

Articolul 162 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că diferența dintre prețurile din comerțul internațional pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (s) și enumerate în partea XIX anexei I la regulamentul menționat și prețurile din cadrul comunității poate fi acoperită prin restituire la export dacă aceste mărfuri sunt exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în partea V din anexa XX la regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 al Comisiei din 30 iunie 2005 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului cu privire la sistemul de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat și criteriile de stabilire a sumelor acestor restituiri (2) precizează produsele pentru care trebuie stabilită rata restituirilor, ce se va aplica pentru produsele exportate sub formă de mărfuri incluse în partea V a anexei XX la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În conformitate cu articolul 14 al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, rata restituirii la 100 kg pentru fiecare dintre produsele de bază respective va fi stabilită pentru o perioadă egală cu cea stabilită pentru restituirea aplicabilă acelorași produse exportate neprocesate.

(4)

Articolul 11 din Acordul privind agricultura încheiat în Runda Uruguay stabilește că restituirea la export pentru un produs înglobat într-o anumită marfă nu poate fi mai mare decât restituirea aplicabilă acelui produs dacă este exportat fără prelucrare ulterioară.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/32

(1)

Regulamentul (CE) nr. 619/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de deschidere a unei invitații permanente de participare la proceduri de ofertare pentru restituirile la export care privesc anumite produse lactate (2) prevede o procedură de licitație permanentă.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1454/2007 al Comisiei din 10 decembrie 2007 de stabilire a normelor comune de instituire a unei proceduri de licitații pentru fixarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole (3) și după examinarea ofertelor prezentate ca răspuns la cererea de oferte, este oportun să nu se acorde restituiri pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 19 ianuarie 2010.

(3)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/33

(1)

În temeiul articolului 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile pe piața internațională la produsele vizate în partea XV din anexa I la regulamentul menționat și prețurile acelorași produse în Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Ținând seama de situația care se înregistrează la ora actuală pe piața cărnii de vită și mânzat, este necesar să se stabilească restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162-164 și 167-170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În temeiul articolului 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinație, în special când această diferențiere se impune datorită situației pe piața internațională, necesităților specifice ale anumitor piețe sau obligațiilor care decurg din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat.

(4)

Restituirile nu trebuie să se acorde decât pentru produsele a căror liberă circulație în Comunitate este autorizată și care poartă marca de salubritate prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). Aceste produse trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) și ale Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (4).

(5)

Articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1359/2007 al Comisiei din 21 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de acordare a restituirilor speciale la export pentru unele tranșe de carne de vită și mânzat dezosată (5) prevede o reducere a restituirii speciale în cazul în care cantitatea de carne dezosată care urmează a fi exportată reprezintă sub 95 % din greutatea totală a tranșelor obținute prin dezosare, dar nu mai puțin de 85 % din aceasta.

(6)

În consecință, este necesară abrogarea Regulamentului (CE) nr. 993/2009 al Comisiei (6) și înlocuirea acestuia printr-un nou regulament.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/37

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile de pe piața mondială și cele din Comunitate ale produselor menționate în partea XX din anexa I la regulamentul respectiv poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația observată în prezent pe piața cărnii de pasăre, trebuie stabilite restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că aceste restituiri pot fi diferențiate în funcție de destinație, în special dacă se impun datorită situației pieței mondiale, necesităților specifice anumitor piețe sau obligațiilor care decurg din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat.

(4)

Restituirile nu trebuie acordate decât pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care poartă marca de identificare prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). Aceste produse trebuie, de asemenea, să respecte cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3).

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/39

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile de pe piața mondială ale produselor menționate în partea XVII din anexa I la regulamentul respectiv și prețul acestor produse în Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația existentă în prezent pe piața cărnii de porc, este necesar să se stabilească restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În conformitate cu dispozițiile articolului 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinație, în special atunci când situația pieței mondiale, necesitățile specifice ale anumitor piețe sau obligațiile care decurg din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat impun acest lucru.

(4)

Restituirile pot fi acordate doar pentru produsele autorizate să circule libere în Comunitate și care poartă marca de salubritate prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). De asemenea, aceste produse trebuie să respecte dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) și ale Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (4).

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/41

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) stabilește normele de aplicare a regimului privind aplicarea de taxe suplimentare la import și stabilește prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se determină prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor și pentru ovalbumină rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile anumitor produse ținând seama de variațiile prețurilor în funcție de origine. Prin urmare, este necesar ca prețurile reprezentative să fie publicate.

(3)

Ținând seama de situația pieței, este necesară aplicarea acestei modificări în cel mai scurt timp.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/43

(1)

Tratatul instituie cetățenia Uniunii Europene (UE), care completează cetățenia națională a statelor membre respective și constituie un element important pentru consolidarea și garantarea procesului de integrare europeană.

(2)

Încurajarea cetățeniei active constituie un element-cheie pentru consolidarea coeziunii și pentru dezvoltarea democrației.

(3)

„Anul European al Activităților de Voluntariat care Promovează Cetățenia Activă” va contribui la demonstrarea faptului că voluntariatul reprezintă una dintre componentele esențiale ale cetățeniei active și a democrației, care concretizează valori europene precum solidaritatea și nediscriminarea și care contribuie prin aceasta la dezvoltarea armonioasă a societăților europene.

(4)

Activitățile de voluntariat constituie o experiență bogată de învățare, facilitează dezvoltarea de capacități și competențe sociale și contribuie la solidaritate. Acțiunile desfășurate de voluntarii de toate vârstele sunt cruciale pentru dezvoltarea democrației, unul dintre principiile fondatoare ale UE. Activitățile de voluntariat sunt susceptibile de a contribui la bunăstarea persoanelor și la dezvoltarea armonioasă a societăților europene.

(5)

Ținând seama în mod cuvenit de particularitățile situației din fiecare stat membru și de toate formele de voluntariat, termenul „activități de voluntariat” se referă la toate tipurile de activitate de voluntariat, formală, nonformală sau informală, care sunt desfășurate de o persoană pe baza dorinței, a alegerii și a motivației personale și care nu au în vedere obținerea unui câștig financiar. Aceste activități sunt benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunități și pentru societate în întregul ei. Acestea reprezintă, de asemenea, un mijloc pentru indivizi și asociații de a aborda nevoile și provocările umane, sociale, intergeneraționale și pe cele legate de mediu și se desfășoară de multe ori în sprijinul organizațiilor non-profit sau al inițiativelor comunităților. Activitățile de voluntariat nu înlocuiesc oportunitățile profesionale, de muncă remunerată, dar aduc o valoare adăugată la nivelul societății.

(6)

În societățile cu evoluție rapidă, este necesar să se asigure măsuri eficace de sprijin pentru activitățile de voluntariat, pentru a permite participarea unui număr cât mai mare de persoane la activitățile de voluntariat. Prin urmare, este important să fie sprijinite învățarea reciprocă și schimbul și dezvoltarea de bune practici la nivel local, regional, național și comunitar.

(7)

Conferința interguvernamentală din 1997 a adoptat Declarația 38 privind activitățile de voluntariat, anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam, și a recunoscut contribuția importantă a activităților de voluntariat la dezvoltarea solidarității sociale.

(8)

În comunicarea sa din iunie 1997 privind promovarea rolului organizațiilor și al fundațiilor de voluntariat în Europa, Comisia a evidențiat trei aspecte ale fundațiilor și organizațiilor de voluntari: aspectul economic al creării de locuri de muncă, aspectul social al participării la definirea politicilor sociale, contribuind prin aceasta la progresul social și aspectul politic, de consolidare a democrației, a cetățeniei și a participării civice.

(9)

În Rezoluțiile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 27 iunie 2002 și din 16 noiembrie 2007 și în Recomandarea din 20 noiembrie 2008, Consiliul și statele membre au recunoscut „activitățile de voluntariat” ca reprezentând un aspect-cheie al politicii în domeniul tineretului și au convenit asupra unor obiective comune pentru activitățile de voluntariat desfășurate de tineri, precum și asupra mobilității tinerilor la nivelul UE.

(10)

Prin avizul său din 13 decembrie 2006 privind „Activitățile de voluntariat: rolul lor în societatea europeană și impactul acestora” (2), Comitetul Economic și Social European a cerut Comisiei „să procedeze la proclamarea unui an al voluntarilor și să publice cât mai repede o carte albă privind activitățile de voluntariat și cetățenia activă în Europa”.

(11)

În martie 2008, Parlamentul European a adoptat un raport privind contribuția activităților de voluntariat la coeziunea economică și socială, prin care încuraja statele membre, precum și autoritățile locale și regionale să recunoască valoarea activităților de voluntariat în promovarea coeziunii economice și sociale.

(12)

În iulie 2008, Parlamentul European a adoptat o declarație scrisă cerând proclamarea unui An European al Voluntariatului în 2011.

(13)

Activitățile de voluntariat sunt vizate de mai multe programe și rețele comunitare care promovează, inter alia, mobilitatea voluntarilor de toate vârstele, precum programul pentru învățare de-a lungul vieții (3), programul „Europa pentru cetățeni” (4) și Serviciul European de Voluntariat din cadrul programului „Tineretul în acțiune” (5).

(14)

Există o mare varietate de activități de voluntariat în ansamblul Europei, care ar trebui păstrate și dezvoltate în continuare.

(15)

Potențialul activităților de voluntariat nu este încă pe deplin realizat. Un An European al Activităților de Voluntariat care Promovează Cetățenia Activă va oferi ocazia de a demonstra, într-un context european, că activitățile de voluntariat sporesc participarea civică și pot contribui la întărirea sentimentului de apartenență și de devotament al cetățenilor față de societate la toate nivelurile – local, regional, național și european.

(16)

Anul activităților de voluntariat care promovează cetățenia activă ar putea, de asemenea, contribui la abordarea inegalităților de gen în sectorul voluntariatului, de pildă în ceea ce privește sectoarele și activitățile la care participă bărbați și femei sau în privința reprezentării în funcțiile de conducere din domeniul voluntariatului.

(17)

Anul 2011 va marca cea de a zecea aniversare a Anului Internațional al Voluntarilor Națiunilor Unite, din 2001.

(18)

Prezenta decizie stabilește un pachet financiar care constituie principala referință pentru autoritatea bugetară, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (6).

(19)

Obiectivele anului european propus nu pot fi realizate integral la nivel de state membre, în special din cauza necesității unui schimb transnațional de informații și a difuzării bunelor practici la scară comunitară, și, în consecință, având în vedere amploarea acțiunii propuse, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din tratat, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(a)

schimburi de experiență și de bune practici;

(b)

efectuarea de studii și derularea de activități de cercetare precum și diseminarea rezultatelor acestora;

(c)

conferințe și manifestări care să promoveze dezbateri și să sensibilizeze opinia publică cu privire la importanța și la valoarea activităților de voluntariat stimulând angajamentul cetățenilor și să omagieze eforturile depuse de voluntari și de organizațiile acestora;

(d)

inițiative concrete în statele membre având drept scop promovarea obiectivelor anului european; cel puțin 25 % din bugetul total pentru anul respectiv va fi utilizat în acest scop;

(e)

campanii de informare și de promovare pentru difuzarea mesajelor-cheie.

22.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 17/50

(1)

Prin scrisoarea din 1 februarie 2008, înregistrată ca primită de Comisie în aceeași zi, Italia a notificat Comisiei ajutorul de stat C 20/08 (fost N 62/08). Prin scrisoarea înregistrată ca primită de Comisie la 18 martie 2008, Italia a furnizat Comisiei informații suplimentare.

(2)

Prin scrisoarea din 30 aprilie 2008, Comisia a informat Italia că a luat decizia de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la ajutor. Decizia a fost notificată Italiei la 7 mai 2008.

(3)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutor.

(4)

Prin mesajul electronic din 4 iunie 2008, înregistrat ca primit de Comisie în ziua respectivă (adică înainte de expirarea termenului limită de prezentare a observațiilor Italiei, prevăzut în decizia de inițiere a procedurii), Italia a solicitat prelungirea termenului de prezentare a observațiilor cu o lună. Prin scrisoarea din 9 iunie 2008, Comisia a aprobat solicitarea și a prelungit termenul limită de prezentare a observațiilor până la data de 7 iulie 2008. Italia și-a prezentat în cele din urmă observațiile prin scrisoarea din 7 iulie 2008, înregistrată ca primită de Comisie în aceeași zi (adică înainte de expirarea termenului limită prelungit).

(5)

Șantierul naval italian Cantiere Navale De Poli s.p.a. (în continuare, „De Poli”), care a pretins a fi parte interesată, și-a prezentat observațiile prin scrisoarea din 17 septembrie 2008, înregistrată ca primită de Comisie la 17 septembrie 2008. De Poli este un șantier naval italian cu sediul în Veneția-Pellestrina. Potrivit informațiilor din notificare, acesta este unul dintre cele două șantiere care ar putea beneficia de ajutorul de stat în baza schemei menționate la considerentul 6 de mai jos, dacă ajutorul notificat este aprobat. Cu toate acestea, perioada în care părțile interesate își puteau prezenta observațiile a expirat la o lună de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, respectiv, la 7 iulie 2008. Observațiile șantierului naval De Poli au fost prezentate după terminarea acestei perioade. De Poli susține că a aflat cu întârziere de decizia Comisiei de inițiere a procedurii și de observațiile Italiei cu privire la această decizie.

(6)

Articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE obligă Comisia să notifice părțile vizate în vederea prezentării observațiilor lor. Cu toate acestea, articolul menționat nu obligă Comisia să notifice părțile interesate în mod individual, dar să se asigure că toate părțile potențial interesate au posibilitatea de a-și prezenta observațiile. Publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial este o metodă adecvată de a informa toate părțile vizate cu privire la inițierea unei proceduri (3). Prin urmare, trebuie să se considere că De Poli a fost informat în mod corespunzător cu privire la inițierea procedurii și la termenul limită impus pentru prezentarea observațiilor prin publicarea menționată mai sus. Totuși, De Poli nu a respectat termenul prevăzut de prezentare a observațiilor stabilit la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (4) (în continuare, „regulamentul procedural”). Comisia reține că De Poli nu a solicitat o prelungire a termenului de prezentare a observațiilor, nici nu a menționat un motiv anume pentru care observațiile sale ar trebui luate în considerare, deși au fost prezentate după expirarea termenului limită. În consecință, Comisia nu va ține seama de observațiile tardive ale șantierului naval De Poli.

(7)

Prin scrisoarea C(2004) 1807 final din 19 mai 2004, Comisia a decis să nu formuleze obiecții față de schema italiană de ajutor de stat privind un mecanism temporar de protecție a sectorului construcțiilor navale (5) (în continuare, „schema”). Comisia a considerat că schema este compatibilă cu piața comună deoarece respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1177/2002 al Consiliului din 27 iunie 2002 privind un mecanism temporar pentru protecția sectorului construcțiilor navale (6), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 502/2004 al Consiliului (7) (în continuare, „regulamentul TDM”).

(8)

Schemei notificate Comisiei și aprobate de aceasta i-a fost alocat un buget de 10 milioane de euro.

(9)

Italia a informat Comisia că intenționează să aloce alte 10 milioane de euro la bugetul schemei.

(10)

Comisia a inițiat procedura de investigație formală în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE, deoarece avea îndoieli cu privire la compatibilitatea ajutorului notificat cu piața comună, din motivele enumerate mai jos.

(11)

Având în vedere articolul 1 litera (c) din regulamentul procedural și articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (8) (în continuare, „regulamentul de punere în aplicare”), Comisia a considerat că majorarea bugetară notificată constituie o modificare a schemei și, prin urmare, un nou ajutor trebuie notificat Comisiei în temeiul articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Comisia a considerat, de asemenea, că evaluarea compatibilității ajutorului notificat cu piața comună trebuie să se bazeze pe normele aflate în prezent în vigoare. Regulamentul TDM nu mai este în vigoare începând cu 31 martie 2005 și, prin urmare, nu mai constituie un temei juridic pentru aprobarea ajutorului.

(12)

Comisia a observat, de asemenea, că ajutorul nu pare să fie compatibil cu piața comună, indiferent de dispozițiile relevante privind ajutorul de stat luate în considerare.

(13)

Italia a contestat motivele de îndoială ale Comisiei și a prezentat următoarele observații.

(14)

În primul rând, Italia contestă opinia Comisiei potrivit căreia măsura notificată reprezintă un nou ajutor. Italia argumentează că, în urma unei interpretări corecte a articolului 4 din regulamentul de punere în aplicare, clasificarea drept nou ajutor trebuie rezervată majorărilor bugetelor alocate schemelor de ajutor aprobate care sunt însoțite de o prelungire a termenelor în care societățile comerciale pot avea acces la beneficiile relevante, cu efecte denaturante asupra concurenței. Italia susține că această situație nu se aplică în mod evident în cazul de față, care vizează finalizarea inițiativelor pentru care s-a depus o solicitare formală în perioada în care regulamentul TDM era încă în vigoare. În acest sens, Italia argumentează, de asemenea, că articolul 4 din regulamentul de punere în aplicare reprezintă o dispoziție procedurală de stabilire a procedurilor pentru notificarea anumitor modificări ale ajutorului existent, care nu are nimic în comun cu evaluarea compatibilității, și, prin urmare, Comisia nu se poate baza pe acest articol în evaluarea compatibilității ajutorului de stat propus.

(15)

Italia aduce apoi observații cu privire la opinia Comisiei conform căreia regulamentul TDM nu mai reprezintă un temei juridic pentru compatibilitatea ajutorului notificat. Primul argument al Italiei este că această poziție este în contradicție cu poziția adoptată în regulamentul TDM, care, deși trebuia să se aplice până la data de 31 martie 2004 (fiind prelungită ulterior până la data de 31 martie 2005), avea drept temei juridic Regulamentul (CE) nr. 1540/98 al Consiliului din 29 iunie 1998 de stabilire de noi reguli referitoare la ajutoarele acordate în domeniul construcțiilor navale (9) (în continuare, „regulamentul privind construcțiile navale”), care trebuia să expire deja la data de 31 decembrie 2003.

(16)

În plus, Italia consideră că nu este clar de ce regulamentul TDM nu poate justifica „actualizarea” bugetului aferent schemei de ajutor, din moment ce aceasta este o simplă operațiune financiară menită să acorde același tratament constructorilor navali care au depus solicitări de finanțare în conformitate cu regulamentul TDM în perioada când acesta era în vigoare, dar care nu au putut beneficia de ajutor din cauza deficitului bugetar, cu cel aplicat constructorilor navali care au beneficiat deja de ajutor, în baza principiului general al tratamentului echitabil. Italia susține că, deși actualizarea resurselor privind politicile publice concepută să corecteze efectele previziunilor de timp sau de cost care s-au dovedit a fi nepotrivite presupune majorarea ajutorului inițial, aceasta nu reprezintă un nou ajutor sau este compatibilă în baza temeiului juridic care a justificat ajutorul inițial. Pe scurt, din perspectiva Italiei, situația în cauză se rezumă la soluționarea cazurilor de solicitări de ajutor de pe lista de așteptare, care se referă la contractele încheiate înainte de 31 martie 2005, fără ca aceasta să presupună o extindere a schemei, o lărgire a domeniului său de aplicare sau o modificare a structurii sale fundamentale. În sprijinul acestei opinii, Italia invocă principiile generale ale tratamentului echitabil, necesitatea de a acorda atenția cuvenită așteptărilor legitime ale beneficiarilor și jurisprudența Curții Europene de Justiție (hotărârile în cauzele 223/85 (10) și C-364/90 (11).

(17)

În fine, Italia argumentează că ajutorul notificat nu ar contraveni unei decizii a Organizației Mondiale a Comerțului prin care se constată că regulamentul TDM nu respectă normele OMC.

(18)

Având în vedere că măsura are caracter pur bugetar, compatibilitatea acesteia cu piața comună trebuie evaluată în raport cu măsurile pe care intenționează să le finanțeze, respectiv, să le acorde ajutor în cadrul schemei. Din motivele precizate în scrisoarea Comisiei din 19 mai 2004 menționată mai sus, schema reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(19)

În conformitate cu dispozițiile articolului 1 litera (c) din regulamentul procedural și ale articolului 4 din regulamentul de punere în aplicare, majorările bugetului unei scheme de ajutor aprobate reprezintă un nou ajutor dacă acestea depășesc 20 % din bugetul inițial. În cazul de față, majorarea notificată corespunde unui procent de 100 % din bugetul inițial și trebuie evaluată, în consecință, ca un nou ajutor, în conformitate cu dispozițiile articolului 87 din Tratatul CE.

(20)

Obiecțiile formulate de Italia în legătură cu aceasta nu schimbă evaluarea Comisiei.

(21)

În ceea ce privește conceptul de ajutor nou, care intră sub incidența obligației de notificare în temeiul articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE, Comisia aplică definițiile stabilite la articolul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999. Una dintre noțiunile definite ca „ajutor nou” la articolul 1 litera (c) din regulamentul menționat este cea de „modificări ale ajutorului existent”.

(22)

Articolul 4 din regulamentul de punere în aplicare menționează, de asemenea, că „modificarea unui ajutor existent înseamnă orice schimbare în afară de modificarea cu caracter pur formal sau administrativ care nu poate afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața comună”, inclusiv majorări ale bugetului alocat unei scheme de ajutor autorizate care depășesc 20 %. În acest sens, Comisia notează că articolul 4 din regulamentul de punere în aplicare nu reprezintă un temei juridic pentru evaluarea compatibilității unui ajutor nou și că nici nu s-a bazat pe articolul în cauză în acest scop, contrar afirmațiilor Italiei (a se vedea considerentul 13); dimpotrivă, acest articol clarifică modul în care Comisia ar trebui să aplice articolul 1 litera (c) din regulamentul procedural cu privire la conceptul de „ajutor nou”. Comisia menționează, de asemenea, că argumentul Italiei potrivit căruia măsura reprezintă o simplă „actualizare” a costurilor care s-au dovedit a fi nepotrivite, ceea ce nu modifică structura fundamentală a schemei, nu aduce atingere faptului că majorarea bugetară actuală reprezintă o modificare a ajutorului existent și constituie, în consecință, un ajutor nou, în conformitate cu articolul 1 litera (c) din regulamentul procedural și cu articolul 4 din regulamentul de punere în aplicare.

(23)

În mod asemănător, Comisia nu poate accepta argumentul Italiei potrivit căruia, în urma unei interpretări corecte a articolului 4 din regulamentul de punere în aplicare, clasificarea drept ajutor nou ar trebui să fie rezervată majorărilor bugetelor alocate schemelor de ajutor aprobate care sunt însoțite de o prelungire a termenului în care societățile comerciale pot avea acces la beneficiile relevante, cu efecte denaturante asupra concurenței. Comisia subliniază că majorările bugetului alocat unei scheme aprobate (cu excepția celor marginale de mai puțin de 20 %) sunt de natură a avea un impact asupra concurenței, întrucât permit statelor membre să acorde un ajutor mai mare decât cel aprobat inițial. Această modificare a efectelor schemei asupra concurenței obligă Comisia să efectueze o nouă evaluare a compatibilității acesteia cu piața comună. Rezultă că o majorare bugetară de proporțiile celei notificate de Italia nu poate fi considerată a avea un caracter pur formal sau administrativ sau de asemenea natură încât să nu afecteze evaluarea compatibilității ajutorului cu piața comună.

(24)

Prin urmare, Comisia confirmă că măsura notificată trebuie să fie evaluată ca ajutor de stat nou, în temeiul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(25)

Cu privire la prima observație făcută de Italia în acest sens, Comisia subliniază în primul rând că temeiul juridic pentru adoptarea regulamentului TDM nu a fost regulamentul privind construcțiile navale, ci Tratatul CE, în special articolul 87 alineatul (3) litera (e) și articolele 93 și 133. În plus, Comisia nu vede nicio contradicție între poziția adoptată în situația de față și faptul că regulamentul TDM a făcut referire, în cazul unora din dispozițiile sale, la regulamentul privind construcțiile navale. Aceasta reprezintă o simplă chestiune de tehnică legislativă, prin care, pentru a se evita repetiția, regulamentul TDM nu a reiterat anumite definiții sau norme prevăzute deja în regulamentul privind construcțiile navale, ci pur și simplu a integrat conținutul acestor dispoziții prin trimiteri la acestea. Intenția nu a fost ca aplicarea regulamentului TDM cu privire la aceste aspecte să depindă de valabilitatea continuă a regulamentului privind construcțiile navale, ci de a crea dispoziții noi, autonome în regulamentul TDM cu un conținut asemănător dispozițiilor din regulamentul privind construcțiile navale la care făceau referire. Acest aspect nu contravine sub nicio formă opiniei Comisiei asupra cazului de față potrivit căreia un act al instituțiilor comunitare trebuie să aibă un temei juridic aflat în vigoare la data la care este adoptat actul respectiv.

(26)

După cum s-a menționat în decizia Comisiei din 30 aprilie 2008 de deschidere a procedurii de investigație formală, regulamentul TDM nu mai este în vigoare și, prin urmare, nu poate servi drept temei juridic pentru evaluarea noului ajutor. Din motivele precizate în decizia de inițiere a procedurii de investigare [alineatele (9) și (10)], ajutorul notificat nu este compatibil cu piața comună în temeiul Cadrului pentru ajutoarele de stat în domeniul construcțiilor navale (12) și nici nu pare a fi compatibil cu piața comună în baza oricăror alte dispoziții aplicabile cu privire la ajutorul de stat. Comisia remarcă, de asemenea, că Italia nu a propus niciun temei juridic alternativ pentru evaluarea compatibilității ajutorului, ci a susținut că acesta nu reprezintă un „ajutor nou”, argument pe care, așa cum s-a explicat în considerentele 18-22, Comisia nu îl poate accepta.

(27)

În mod asemănător, Comisia nu poate accepta argumentele Italiei cu privire la principiile juridice generale ale așteptărilor legitime și al tratamentului echitabil.

(28)

Potrivit Italiei, constructorii navali care au solicitat ajutor în cadrul schemei în perioada în care regulamentul TDM era încă în vigoare și care au îndeplinit condițiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului, dar nu au beneficiat de acesta din cauza unei lipse a resurselor bugetare, au așteptări legitime în ceea ce privește primirea ajutorului; ea susține, de asemenea, că în baza principiului general al protecției așteptărilor legitime (precum și din considerente de tratament echitabil cu constructorii navali care au beneficiat de ajutor din fondurile disponibile), aceștia sunt îndreptățiți să primească ajutorul, indiferent dacă regulamentul TDM se mai află sau nu în vigoare.

(29)

În conformitate cu jurisprudența consacrată, dreptul de a se baza pe principiul protecției așteptărilor legitime se extinde asupra oricărei persoane aflate într-o situație din care reiese în mod clar că autoritățile comunitare, prin furnizarea unor asigurări precise, l-au determinat să nutrească așteptări legitime. Cu toate acestea, o persoană nu poate invoca încălcarea acestui principiu decât dacă i s-au furnizat asigurări precise din partea autorităților (13).

(30)

În cazul de față, Comisia consideră că beneficiarii potențiali ai schemei ar putea invoca așteptarea legitimă ca orice ajutor acordat în condițiile schemei aprobate de Comisie, inclusiv limitarea bugetară la 10 milioane de euro, să fie legal. Cu toate acestea, argumentele aduse de Italia se referă la așteptarea de a beneficia de ajutor ulterior expirării schemei și, în special, de a beneficia de subvenții care depășesc bugetul aprobat, respectiv, o așteptare de a primi un nou ajutor de stat. O societate comercială nu poate nutri, în principiu, așteptări legitime de a beneficia de un ajutor care nu a fost aprobat de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută în Tratatul CE (14). Din același motiv, aceasta nu poate invoca principiul general al tratamentului echitabil pentru a solicita tratament egal cu cel aplicat beneficiarilor unui ajutor aprobat.

(31)

Italia citează, de asemenea, jurisprudența, care, în opinia sa, reflectă aplicarea principiului „accessorium sequitur principale” (decizia cu privire la problema principală se aplică și problemelor conexe) și susține deducția potrivit căreia, chiar dacă actualizarea resurselor privind politicile publice, concepută să corecteze efectele previziunilor de timp sau de cost care s-au dovedit a fi nepotrivite presupune o majorare a ajutorului inițial, aceasta nu reprezintă un ajutor nou sau este compatibilă cu temeiul juridic care a justificat ajutorul inițial.

(32)

Cu toate acestea, jurisprudența invocată nu susține poziția Italiei.

(33)

În hotărârea din cauza C 223/85, instanța a constatat că lipsa unei reacții, într-un termen rezonabil, din partea Comisiei în legătură cu faptul că ajutorul era conceput să acopere costurile suplimentare ale unei operațiuni care beneficiase de ajutor autorizat i-a furnizat beneficiarului așteptări legitime că ajutorul nu va întâmpina obiecții. Cu toate acestea, Comisia nu vede cum ar putea acest precedent fundamenta opinia Italiei potrivit căreia actualizarea bugetului aferent schemei nu reprezintă un ajutor nou sau, alternativ, este compatibilă în conformitate cu temeiul juridic care a justificat ajutorul inițial, respectiv regulamentul TDM. Dimpotrivă, Comisia reține că, în hotărârea în cauză, instanța nu a pus sub nicio formă la îndoială faptul că „ajutorul... menit să acopere costurile suplimentare ale unei operațiuni care beneficiase de un ajutor autorizat” necesita aprobarea Comisiei în temeiul articolului 87 alineatul (1) (la acea dată, 93) din Tratatul CE.

(34)

În plus, Italia nu a demonstrat că în cazul de față Comisia nu a reacționat în timp util. Dimpotrivă, mai degrabă Italia nu a comunicat majorarea bugetară a schemei în perioada în care regulamentul TDM era încă în vigoare.

(35)

Nici cauza C-364/90 nu susține opinia Italiei. În fragmentul din hotărârea la care face referire Italia, instanța se limitează la a constata că, în ceea ce privește Comisia, aceasta nu a justificat în mod corespunzător o decizie negativă cu privire la ajutorul de stat și subliniază că anumite documente prezentate în faza precontencioasă au fost suficient de clare pentru ca aceleași argumente să fie admisibile în procedura în fața instanței. Comisia nu consideră că aceste aspecte pur procedurale pot conferi autoritate opiniei Italiei potrivit căreia majorarea bugetului schemei ar trebui aprobată în baza regulamentului TDM, ca o chestiune ce intră sub incidența dreptului material. În fine, în ceea ce privește observația Italiei potrivit căreia ajutorul notificat nu contravine unei decizii a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) prin care s-a constatat că dispozițiile regulamentului TDM nu respectă normele OMC, Comisia a notat deja în deciziile anterioare că, în conformitate cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, legislația comunitară trebuie interpretată, în măsura posibilului, în lumina dreptului internațional, inclusiv obligațiile CE față de OMC (15). Prin urmare, regulamentul TDM trebuie, de asemenea, interpretat în lumina obligațiilor internaționale ale Comunității (16).

(36)

În acest context, Comisia reamintește acțiunea Coreei de contestare a compatibilității regulamentului TDM cu normele OMC. La 22 aprilie 2005, un grup de experți a emis un raport a cărui concluzie era că regulamentul TDM și mai multe scheme naționale TDM — existente la momentul în care Coreea a inițiat litigiul cu OMC — încălcau articolul 23 alineatul (1) din Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor (DSU) (17). La 20 iunie 2005, Organul de soluționare a litigiilor (OSL) al OMC a adoptat raportul grupului de experți, care recomanda alinierea de către Comunitate a regulamentului TDM și a schemelor naționale TDM la obligațiile sale care decurg din acordurile cu OMC (18). La 20 iulie 2005, Comunitatea a informat OSL că normele sale erau, în acel moment, în conformitate cu decizia și recomandările OSL, dat fiind că regulamentul TDM expirase la 31 martie 2005, iar statele membre nu mai puteau acorda ajutoare de funcționare în temeiul acestui regulament.

(37)

Raportul grupului de experți și hotărârea prin care OSL a adoptat raportul în cauză au condamnat regulamentul TDM per se pentru încălcarea normelor OMC și au solicitat Comunității să înceteze aplicarea acestuia. Obligația Comunității de a pune în aplicare decizia OSL se aplică și deciziilor viitoare de acordare a noilor ajutoare în temeiul regulamentului TDM (19). Comunitatea s-a angajat să nu mai aplice regulamentul pentru acordarea de noi ajutoare, informând OSL că normele sale erau, în acel moment, în conformitate cu decizia și recomandările OSL, dat fiind că regulamentul TDM expirase la 31 martie 2005, iar statele membre nu mai puteau acorda deci ajutoare de funcționare în temeiul regulamentului respectiv. În consecință, aprobarea ajutorului actual ar conduce la o încălcare a angajamentelor internaționale ale Comunității.

(38)

Din motivele menționate mai sus, Comisia constată că ajutorul de stat notificat este incompatibil cu piața comună,