I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

22.12.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/1

REGULAMENTUL (CE) NR. 1224/2009 AL CONSILIULUI

din 20 noiembrie 2009

de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 şi (CE) nr. 1966/2006

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

având în vedere avizul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (4),

întrucât:

(1)

Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (5) este acela de a asigura o exploatare a resurselor acvatice vii care să ofere condiţii economice, de mediu şi sociale durabile.

(2)

Dat fiind faptul că succesul politicii comune în domeniul pescuitului presupune punerea în aplicare a unui sistem eficient de control, măsurile prevăzute de prezentul regulament vizează instituirea unui sistem comunitar de control, inspecţie şi asigurare a respectării normelor, cu o abordare globală şi integrată în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel încât să se garanteze respectarea tuturor normelor politicii comune în domeniul pescuitului, în scopul unei exploatări durabile a resurselor acvatice vii prin acoperirea tuturor dimensiunilor acestei politici.

(3)

Experienţa dobândită în urma aplicării Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (6) a arătat că sistemul actual de control nu mai este suficient pentru a asigura respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(4)

Dispoziţiile actuale în materie de control sunt cuprinse într-un număr mare de texte juridice complexe şi care se suprapun. Unele părţi ale sistemului de control sunt puse în aplicare inadecvat de către statele membre, ceea ce determină adoptarea de măsuri insuficiente şi divergente ca răspuns la încălcările normelor politicii comune în domeniul pescuitului, subminând astfel crearea unui cadru echitabil în care pescarii din întreaga Comunitate să îşi desfăşoare activitatea. În consecinţă, regimul existent şi toate obligaţiile conţinute în acesta ar trebui să fie consolidate, raţionalizate şi simplificate, în special prin reducerea dublei reglementări şi a sarcinilor administrative.

(5)

Având în vedere amploarea diminuării resurselor acvatice marine, este vitală adoptarea de către Comunitate a măsurilor necesare de dezvoltare a unei culturi a respectării de către toţi operatorii a normelor politicii comune în domeniul pescuitului şi a obiectivelor stabilite de Reuniunea mondială la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă din 2002, precum şi de Strategia pentru dezvoltare durabilă a Consiliului European. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, normele de control, inspecţie şi asigurare a respectării măsurilor privind conservarea şi gestionarea resurselor, a măsurilor structurale şi a celor privind organizarea comună a pieţei ar trebui să fie sprijinite, armonizate şi consolidate.

(6)

Dat fiind faptul că Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat (7) obligă statele membre să adopte măsuri corespunzătoare pentru a asigura eficienţa combaterii pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat („INN”) şi a activităţilor asociate acestuia şi dat fiind faptul că Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizaţiile pentru activităţi de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare şi accesul navelor ţărilor terţe în apele comunitare (8) stabileşte dispoziţii privind autorizaţiile acordate navelor de pescuit comunitare în vederea angajării în activităţi de pescuit în afara apelor comunitare şi autorizaţiile acordate navelor de pescuit din ţări terţe în vederea angajării în activităţi de pescuit în apele comunitare, prezentul regulament ar trebui să fie complementar regulamentelor respective şi să garanteze absenţa oricărei discriminări între resortisanţii statelor membre şi cei ai ţărilor terţe.

(7)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere nici dispoziţiilor speciale cuprinse în acorduri internaţionale sau aplicabile în cadrul organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului şi nici dispoziţiilor naţionale de control care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, dar depăşesc dispoziţiile sale minime, cu condiţia ca astfel de dispoziţii naţionale să fie în conformitate cu legislaţia comunitară.

(8)

Tehnologiile moderne, precum sistemul de monitorizare a navelor, sistemul de detectare a navelor şi sistemul de identificare automată, ar trebui exploatate, întrucât acestea permit o monitorizare efectivă, verificări încrucişate sistematice şi automate într-o manieră rapidă şi facilitează procedurile administrative atât pentru autorităţile naţionale, cât şi pentru operatori, permiţând astfel analize de risc prompte şi evaluări globale ale tuturor informaţiilor pertinente privind controlul. Sistemul de control ar trebui, prin urmare, să permită statelor membre să combine utilizarea diferitelor instrumente de control pentru a asigura cea mai eficientă metodă de control.

(9)

Este necesară introducerea unei abordări noi, comune cu privire la controlul pescuitului, care să includă o monitorizare amplă a capturilor, în scopul asigurării unui cadru echitabil în sectorul pescuitului, care să ţină cont de diferenţele existente între segmentele flotei. În acest scop, ar trebui stabilite criterii comune pentru implementarea controlului pescuitului şi, în special, a unor proceduri de inspecţie standardizate şi coordonate pe mare, pe uscat şi în lanţul de comercializare. Ca parte a noii abordări, ar trebui clarificate responsabilităţile statelor membre, ale Comisiei şi ale Agenţiei Comunitare pentru Controlul Pescuitului.

(10)

Gestionarea resurselor piscicole la nivel comunitar se bazează în special pe capturile totale admisibile (TAC), pe cote, pe regimuri de gestionare a efortului de pescuit şi pe măsuri tehnice. Ar trebui luate măsuri adecvate pentru a asigura adoptarea de către statele membre a măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a acestor măsuri de gestionare într-o manieră eficientă.

(11)	Activităţile şi metodele de control ar trebui să se bazeze pe gestionarea riscurilor, prin utilizarea de către statele membre a procedurilor de control încrucişat într-o manieră sistematică şi cuprinzătoare. De asemenea, este necesar schimbul de informaţii între statele membre.

(12)	Cooperarea şi coordonarea între statele membre, Comisie şi Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului ar trebui să fie intensificate în scopul promovării respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(13)

Pentru a se asigura faptul că activităţile de pescuit se desfăşoară numai cu respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului, aceste activităţi ar trebui să facă obiectul unei licenţe de pescuit şi, atunci când se aplică condiţii specifice, al unei autorizaţii de pescuit. De asemenea, ar trebui să se aplice norme privind marcarea şi identificarea vaselor de pescuit şi a uneltelor acestora.

(14)

Pentru asigurarea unui control eficient, statele membre ar trebui să utilizeze un sistem de monitorizare a navelor, iar navele de pescuit cu o lungime totală de 12 metri sau mai mare ar trebui să fie echipate cu un dispozitiv care să permită statelor membre să le localizeze şi să le identifice automat. În plus, navele de pescuit ar trebui să fie echipate cu un sistem de identificare automată în conformitate cu Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime (9), iar statele membre ar trebui să utilizeze datele oferite de un astfel de sistem în scopul verificărilor încrucişate.

(15)

Ar trebui consolidată cooperarea între agenţiile comunitare şi între autorităţile statelor membre. În acest scop, ar trebui să fie posibilă transmiterea datelor provenite de la sistemul de monitorizare a navelor, de la sistemul de identificare automată şi de la sistemul de detectare a navelor către agenţiile comunitare şi autorităţile competente ale statelor membre angajate în operaţiuni de supraveghere în scopul siguranţei şi securităţii maritime, efectuării controalelor la frontieră, protejării mediului marin şi asigurării respectării legii în general.

(16)

Consiliul ar trebui să decidă privind utilizarea pe viitor a dispozitivelor de monitorizare electronică şi a instrumentelor de trasabilitate, cum ar fi analiza genetică şi alte tehnologii de control al pescuitului, dacă aceste tehnologii duc la o mai bună respectare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor.

(17)

Statele membre ar trebui să monitorizeze activităţile propriilor nave de pescuit în interiorul şi în afara apelor comunitare. Pentru a facilita o monitorizare eficientă, comandanţii navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 10 metri sau mai mare ar trebui să aibă obligaţia de a ţine un jurnal de pescuit şi de a transmite declaraţii de debarcare şi de transbordare. Pentru a utiliza tehnologiile moderne, pentru navele cu o lungime totală de 12 metri sau mai mare, jurnalul de pescuit ar trebui să fie în format electronic, iar declaraţiile de debarcare şi de transbordare ar trebui să fie transmise în formă electronică.

(18)

Informaţiile conţinute în jurnalele de pescuit ale navelor de pescuit ar trebui să fie verificate în momentul debarcării. În consecinţă, persoanelor implicate în debarcarea şi comercializarea peştelui şi a produselor pescăreşti ar trebui să li se solicite declararea cantităţilor debarcate, transbordate, oferite spre comercializare sau achiziţionate.

(19)

În cazul navelor mici de pescuit, cu o lungime totală mai mică de 10 metri, obligaţia de a menţine un jurnal de pescuit sau de a completa o declaraţie de debarcare ar constitui o sarcină disproporţionată comparativ cu capacitatea de pescuit a acestora. În scopul asigurării unui nivel adecvat de control asupra acestor nave, statele membre ar trebui să le monitorizeze activităţile prin punerea în aplicare a unui plan de sondaj.

(20)

Transbordările pe mare se sustrag oricărui control corespunzător efectuat de către statele de pavilion sau costiere şi constituie, prin urmare, un posibil mod prin care operatorii transportă capturi ilegale. Pentru îmbunătăţirea activităţii de control, operaţiunile de transbordare în Comunitate ar trebui să fie autorizate doar în porturi desemnate.

(21)

Autorităţile din statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a monitoriza debarcările în propriile porturi. În acest sens, navele de pescuit care pescuiesc din stocuri supuse unui plan multianual, care au obligaţia de a înregistra electronic date în jurnalul de pescuit, ar trebui să fie obligate să notifice în prealabil autorităţilor respective intenţia de a debarca în porturile acestora. Ar trebui să li se permită statelor membre să refuze accesul dacă informaţiile solicitate nu sunt complete.

(22)

Întrucât gestionarea resurselor piscicole se bazează pe posibilităţile de pescuit, ar trebui să se asigure înregistrarea corectă a capturilor şi a efortului depus şi scăderea acesora din cotele şi efortul alocat statului membru de pavilion. Pescuitul ar trebui oprit dacă cota sau efortul alocat s-a epuizat.

(23)

Având în vedere cerinţele de capacitate aplicabile la flota de pescuit comunitară prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, în Regulamentul (CE) nr. 639/2004 al Consiliului din 30 martie 2004 privind gestionarea flotelor de pescuit înregistrate în regiunile ultraperiferice ale Comunităţii (10), în Regulamentul (CE) nr. 1438/2003 al Comisiei din 12 august 2003 de stabilire a normelor de punere în aplicare a politicii comunitare în domeniul flotei definite la capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului (11) şi în Regulamentul (CE) nr. 2104/2004 al Comisiei din 9 decembrie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 639/2004 al Consiliului (12), se recomandă introducerea de instrumente pentru controlul capacităţii flotei care ar trebui să includă monitorizarea puterii motorului şi a utilizării uneltelor de pescuit. Din acest motiv, statele membre ar trebui să adopte măsuri care să garanteze că capacitatea totală a licenţelor de pescuit nu depăşeşte nivelurile maxime de capacitate şi să se asigure că puterea de propulsie a motoarelor navelor de pescuit nu depăşeşte puterea certificată a motoarelor acelor nave de pescuit. În acest sens, statele membre ar trebui să certifice puterea de propulsie a motorului pentru navele de pescuit ale căror motoare au o putere de propulsie mai mare de 120 kW şi, de asemenea, ar trebui să verifice, pe baza unui plan de sondaj, concordanţa puterii motorului cu alte informaţii disponibile.

(24)	În cazul planurilor multianuale, ar trebui să se aplice măsuri speciale, ca o formă specială de protecţie a stocurilor vizate. Transbordarea capturilor de stocuri care fac obiectul unui plan multianual ar trebui permisă numai în porturi desemnate şi numai dacă acele capturi au fost cântărite.

(25)	Ar trebui să se prevadă dispoziţii speciale pentru a se utiliza numai uneltele admise şi pentru a se recupera uneltele pierdute.

(26)	Ar trebui să se aplice norme speciale pentru zonele în care pescuitul este restricţionat. Ar trebui clarificată procedura pentru introducerea şi suspendarea închiderilor în timp real ale zonelor de pescuit.

(27)

Deoarece pescuitul recreativ poate avea un impact semnificativ asupra resurselor piscicole, statele membre ar trebui să se asigure că acesta se desfăşoară într-un mod compatibil cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului. Pentru stocurile care fac obiectul unui plan de refacere, statele membre ar trebui să colecteze date privind capturile din pescuitul recreativ. În cazul în care acest pescuit are un impact semnificativ asupra resurselor, Consiliul ar trebui să aibă posibilitatea de a decide cu privire la măsuri specifice de gestionare.

(28)

În scopul instituirii unui regim de control complet, întregul lanţ de producţie şi comercializare ar trebui să fie acoperit de un astfel de regim. Acesta ar trebui să includă un sistem coerent de trasabilitate care să completeze dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (13), precum şi un control îmbunătăţit al organizaţiilor producătoare. Acesta ar trebui, de asemenea, să protejeze interesele consumatorilor prin furnizarea de informaţii privind denumirea comercială, metoda de producţie şi zona de capturare în toate etapele comercializării, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2065/2001 al Comisiei din 22 octombrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele pescăreşti şi de acvacultură (14). Acesta ar trebui să asigure monitorizarea organizaţiilor producătoare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2508/2000 al Comisiei din 15 noiembrie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului privind programele operaţionale din sectorul pescuitului (15).

(29)

Pentru a se asigura că toate capturile sunt controlate corespunzător, statele membre ar trebui să se asigure că toate produsele pescăreşti sunt comercializate sau înregistrate prima dată la un centru de vânzare prin licitaţie, la cumpărătorii înregistraţi sau la organizaţiile producătoare. Deoarece este necesară cunoaşterea greutăţii exacte a capturilor pentru a continua utilizarea cotelor, statele membre ar trebui să se asigure că toate produsele pescăreşti sunt cântărite, exceptând cazul în care sunt aplicate planuri de sondaj bazate pe o metodologie comună.

(30)

Pentru a urmări traseul capturii şi pentru a putea verifica coerenţa cu datele privind capturile, cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane autorizate de statele membre ar trebui să transmită note de vânzare. Dacă aceştia au o cifră de afaceri anuală pentru prima vânzare de produse pescăreşti mai mare de 200 000 EUR, notele de vânzare ar trebui transmise în format electronic.

(31)

În scopul asigurării respectării măsurilor comunitare comerciale şi de conservare, ar trebui să se adopte măsuri care să solicite ca toate produsele pescăreşti pentru care nu s-a transmis nici o notă de vânzare, nici o declaraţie de primire şi care sunt transportate către un alt loc decât cel de debarcare să fie însoţite de un document de transport care să le identifice natura, originea şi greutatea, cu excepţia cazului în care un document de transport a fost transmis electronic înainte de efectuarea transportului.

(32)	Statele membre ar trebui să efectueze controale regulate ale organizaţiilor producătoare, pentru a se asigura că acestea îndeplinesc cerinţele legale. Acestea ar trebui, de asemenea, să efectueze controale regulate cu privire la regimurile de preţ şi de intervenţie.

(33)	Statele membre ar trebui să desfăşoare activităţi de supraveghere în apele comunitare şi să adopte măsurile necesare dacă o reperare sau o detectare nu corespunde informaţiilor aflate la dispoziţia lor.

(34)	Conceptul şi sarcinile observatorilor însărcinaţi cu controlul ar trebui clarificate pentru viitoarele programe de observare cu rol de control. În acelaşi timp, ar trebui stabilite norme privind desfăşurarea inspecţiilor.

(35)

Pentru a asigura coerenţa şi eficacitatea acţiunilor în justiţie în cazul încălcărilor, ar trebui să existe dispoziţii care să permită ca rapoartele de inspecţie şi de supraveghere ale funcţionarilor Comisiei, ale inspectorilor comunitari şi ale funcţionarilor statelor membre să fie utilizate în acelaşi mod ca rapoartele naţionale. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să înfiinţeze o bază de date electronică cuprinzând rapoartele de inspecţie şi de supraveghere ale funcţionarilor proprii.

(36)

Pentru a consolida nivelul comun de control în apele comunitare, ar trebui să se alcătuiască o listă a inspectorilor comunitari şi ar trebui să se clarifice sarcinile şi competenţele acestora. Din acelaşi motiv, ar trebui să fie posibile, în anumite condiţii, inspecţii ale navelor de pescuit în afara apelor statului membru responsabil cu inspecţia.

(37)

În cazul unei încălcări, ar trebui să se asigure faptul că se iau măsurile adecvate pentru a putea urmări încălcarea în mod eficient, indiferent de locul în care are loc încălcarea. În anumite cazuri de încălcări grave, ar trebui să existe o monitorizare sporită pentru a permite investigarea sa imediată. În această privinţă, statele membre ar trebui, de asemenea, să fie obligate să ia măsurile corespunzătoare în cazul în care o încălcare a fost descoperită de un inspector comunitar. În anumite condiţii, procedurile ar trebui să poată fi transferate în statul membru de pavilion sau în statul membru de cetăţenie al contravenientului.

(38)

Resortisanţii statelor membre ar trebui să fie descurajaţi de la încălcarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului. Deoarece măsurile luate în urma încălcării normelor în cauză diferă considerabil de la un stat membru la altul, generând astfel discriminare şi denaturări ale concurenţei între pescari, şi având în vedere faptul că absenţa sancţiunilor disuasive, proporţionale şi efective în anumite state membre reduce eficienţa controalelor, este necesară introducerea de sancţiuni administrative, în combinaţie cu un sistem de puncte pentru încălcările grave, care să constituie o măsură de descurajare reală.

(39)

Persistenţa unui număr mare de încălcări grave ale normelor politicii comune în domeniul pescuitului în apele comunitare sau de către operatori comunitari poate fi atribuită, într-o mare măsură, nivelului nedisuasiv al sancţiunilor pentru încălcări grave ale respectivelor norme prevăzute în legislaţia naţională. Această situaţie este agravată de discrepanţele existente la nivelul sancţiunilor prevăzute de statele membre, ceea ce încurajează operatorii ilegali să îşi desfăşoare activitatea în apele sau pe teritoriul statelor membre în care nivelul sancţiunilor este cel mai scăzut. Prin urmare, este necesară completarea nivelurilor maxime ale sancţiunilor pentru încălcări grave ale normelor politicii comune în domeniul pescuitului, astfel cum se prevede la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, cu sancţiuni disuasive, ţinând seama de natura daunei, de valoarea produselor pescăreşti obţinute prin comiterea încălcării grave, de situaţia economică a contravenientului şi de orice recidivă. De asemenea, ar trebui stabilite măsuri imediate de asigurare a respectării legislaţiei, precum şi măsuri complementare.

(40)

Stabilirea unor sancţiuni ar trebui completată de un sistem de puncte pentru încălcările grave, pe baza căruia ar trebui să fie suspendată licenţa de pescuit, dacă a fost atribuit un anumit număr de puncte titularului unei licenţe de pescuit în urma impunerii unor sancţiuni pentru încălcări grave. Dacă licenţele de pescuit au fost suspendate de cinci ori pe baza acestui sistem, iar numărul respectiv de puncte a fost atribuit din nou, licenţele de pescuit ar trebui retrase definitiv. În acest context, statele membre ar trebui să introducă într-un registru naţional toate încălcările normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(41)

Pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului, Comisia ar trebui să aibă capacitatea de a adopta măsuri corective efective; în acest scop, este necesară consolidarea capacităţii de management a Comisiei, precum şi a capacităţii acesteia de a interveni într-o manieră proporţională cu gradul de nerespectare al unui stat membru. Comisia ar trebui să fie împuternicită să efectueze inspecţii inopinate şi independente, în scopul verificării operaţiunilor de control desfăşurate de către autorităţile competente ale statelor membre.

(42)

În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţii şi al garantării interesului superior al conservării resurselor piscicole, asistenţa financiară acordată în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit (16) şi al Regulamentului (CE) nr. 861/2006 al Consiliului din 22 mai 2006 de stabilire a măsurilor financiare comunitare privind punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului şi în domeniul dreptului mării (17) ar trebui condiţionată de respectarea de către statele membre a obligaţiilor care le revin în domeniul controlului pescuitului şi de aceea suspendarea şi anularea asistenţei financiare ar trebui prevăzute în cazurile de punere în aplicare inadecvată de către statele membre a normelor PCP, ceea ce afectează eficienţa măsurilor finanţate.

(43)

Comisia ar trebui să aibă competenţele necesare pentru a închide o anumită zonă piscicolă atunci când se epuizează cota unui stat membru sau TAC. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să deducă cote şi efortul alocat pentru a se asigura că limitările privind posibilităţile de pescuit sunt respectate pe deplin. De asemenea, Comisia ar trebui să aibă capacitatea de a adopta măsuri de urgenţă dacă există dovezi că activităţile de pescuit sau măsurile adoptate de un stat membru subminează măsurile de conservare şi de gestionare din cadrul planurilor de gestionare sau pun în pericol ecosistemul marin.

(44)

Ar trebui să se asigure schimbul de date în format electronic cu alte state membre şi cu Comisia sau cu organismul desemnat de aceasta. Comisia sau organismul desemnat de aceasta ar trebui să aibă posibilitatea de a accesa în mod direct datele statelor membre în domeniul pescuitului, pentru a verifica dacă acestea îşi respectă obligaţiile şi pentru a interveni în cazurile în care sunt identificate neconcordanţe.

(45)

Pentru o mai bună comunicare, autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să creeze pagini de internet care să ofere informaţii generale într-o parte accesibilă publicului şi informaţii operaţionale într-o parte securizată. De asemenea, ar trebui să se asigure că autorităţile competente ale statelor membre pentru punerea în aplicare a prezentului regulament cooperează între ele, cu Comisia şi cu organismul desemnat de aceasta, precum şi cu autorităţile competente ale ţărilor terţe.

(46)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (18). Toate măsurile adoptate de Comisie în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii.

(47)

Mandatul Agenţiei Comunitare pentru Controlul Pescuitului ar trebui adaptat şi extins pentru a sprijini punerea în aplicare uniformă a sistemului de control din cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, pentru a asigura organizarea cooperării operaţionale, pentru a oferi asistenţă statelor membre şi pentru a-i permite acesteia să înfiinţeze o unitate de urgenţă pentru cazurile în care se identifică un risc serios pentru politica comună în domeniul pescuitului. De asemenea, aceasta ar trebui să aibă competenţa de a-şi asigura echipamentul necesar pentru aplicarea planurilor de desfăşurare comune şi pentru a coopera la punerea în aplicare a politicii maritime integrate a UE.

(48)

Datele colectate care fac obiectul schimburilor în cadrul prezentului regulament are trebui tratate în conformitate cu normele aplicabile privind confidenţialitatea. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (19) ar trebui să se aplice activităţilor de prelucrare a datelor cu caracter personal desfăşurate de către statele membre în aplicarea prezentului regulament. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (20) ar trebui să reglementeze activităţile de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate de către Comisie în aplicarea prezentului regulament.

(49)	În scopul armonizării legislaţiei comunitare cu prezentul regulament, anumite regulamente care cuprind dispoziţii privind controlul ar trebuie să fie modificate.

(50)

Deoarece prezentul regulament va stabili un regim de control nou şi cuprinzător, Regulamentul (CEE) nr. 2847/93, Regulamentul (CE) nr. 1627/94 al Consiliului din 27 iunie 1994 de stabilire a dispoziţiilor generale privind permisele de pescuit speciale (21) şi Regulamentul (CE) nr. 1966/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind înregistrarea şi comunicarea electronică a datelor referitoare la activităţile de pescuit şi dispozitivele de teledetecţie (22) ar trebui să fie abrogate.

(51)	Pentru a oferi statelor membre timpul necesar pentru a se adapta la unele dintre noile obligaţii stabilite prin prezentul regulament, este util să se amâne aplicarea anumitor dispoziţii până la o dată ulterioară,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament instituie un sistem comunitar de control, inspecţie şi asigurare a respectării normelor (denumit în continuare „sistemul de control comunitar”), pentru a asigura conformitatea cu normele politicii comune în domeniul pescuitului.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică tuturor activităţilor reglementate de politica comună în domeniul pescuitului şi desfăşurate pe teritoriul statelor membre sau în apele comunitare sau de către nave de pescuit comunitare sau, fără a aduce atingere responsabilităţii principale a statului membru de pavilion, de către resortisanţi ai statelor membre.

(2) Activităţilor care se desfăşoară în apele maritime ale ţărilor şi teritoriilor de peste mări menţionate în anexa II la tratat li se aplică acelaşi regim ca şi celor care se desfăşoară în apele maritime ale ţărilor terţe.

Articolul 3

Raportul cu dispoziţiile naţionale şi internaţionale

(1) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale conţinute în acordurile de pescuit încheiate între Comunitatea Europeană şi ţări terţe sau aplicabile în cadrul organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului sau în cadrul unor acorduri similare la care Comunitatea este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă.

(2) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere măsurilor naţionale de control care depăşesc dispoziţiile minime ale acestuia, cu condiţia ca acestea să respecte dispoziţiile legale comunitare şi să fie conforme cu politica comună în domeniul pescuitului. La solicitarea Comisiei, statele membre notifică măsurile de control în cauză.

Articolul 4

Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. De asemenea, se aplică următoarele definiţii:

„activitate de pescuit” înseamnă activităţile legate de localizarea peştelui, lansarea, fixarea, remorcarea şi tractarea uneltelor de pescuit, ridicarea capturii la bord, transbordarea, păstrarea la bord, prelucrarea la bord, transferul, plasarea în cuşti, îngrăşarea şi debarcarea peştelui şi a produselor pescăreşti;

2.	„normele politicii comune în domeniul pescuitului” înseamnă legislaţia comunitară privind conservarea, gestionarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, acvacultura şi prelucrarea, transportul şi comercializarea produselor pescăreşti şi de acvacultură;

3.	„control” înseamnă monitorizare şi supraveghere;

4.	„inspecţie” înseamnă orice control efectuat de către funcţionari pentru a verifica respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului şi consemnat într-un raport de inspecţie;

5.	„supraveghere” înseamnă observarea activităţilor de pescuit pe baza reperării navelor de către navele de inspecţie sau de către aeronavele oficiale şi metode tehnice de detectare şi identificare;

6.	„funcţionar” înseamnă o persoană autorizată de o autoritate naţională, de Comisie sau de Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului în vederea realizării unei inspecţii;

7.	„inspectori comunitari” înseamnă funcţionari ai unui stat membru, ai Comisiei sau ai organismului desemnat de aceasta, ale căror nume figurează pe lista stabilită în conformitate cu articolul 79;

8.	„observator însărcinat cu controlul” înseamnă o persoană autorizată de o autoritate naţională să urmărească punerea în aplicare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului;

„licenţă de pescuit” înseamnă un document oficial care conferă titularului său dreptul, astfel cum este determinat de normele naţionale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul exploatării comerciale a resurselor acvatice vii. Aceasta conţine cerinţele minime privind identificarea, caracteristicile tehnice şi echiparea unei nave de pescuit comunitare;

10.

„autorizaţie de pescuit” înseamnă o autorizaţie de pescuit eliberată pentru o navă de pescuit comunitară, pe lângă licenţa de pescuit, care o autorizează să desfăşoare activităţi specifice de pescuit pentru o perioadă specificată, într-o anumită zonă sau pentru o anumită zonă de pescuit în anumite condiţii;

11.	„sistem de identificare automată” înseamnă un sistem de identificare şi monitorizare a navelor, autonom şi permanent, prin care navele comunică pe cale electronică, atât navelor situate în apropiere, cât şi autorităţilor de pe uscat, date privind identificarea, poziţia, cursul şi viteza;

12.

„date din sistemul de monitorizare a navelor” înseamnă datele privind identificarea navelor de pescuit, poziţia geografică, data, ora, cursul şi viteza, transmise de dispozitive de urmărire prin satelit instalate la bordul navelor de pescuit către centrul de monitorizare a pescuitului din statul membru de pavilion;

13.	„sistem de detectare a navelor” înseamnă o tehnologie prin satelit de detectare de la distanţă care poate identifica navele şi le poate detecta poziţiile pe mare;

14.	„zonă în care pescuitul este restricţionat” înseamnă orice zonă marină aflată sub jurisdicţia unui stat membru care a fost definită de Consiliu şi în care activităţile de pescuit sunt fie restricţionate, fie interzise;

15.	„centru de monitorizare a pescuitului” înseamnă un centru operaţional înfiinţat de un stat membru de pavilion şi echipat cu tehnica de calcul şi programele care să le permită recepţionarea şi prelucrarea automată a datelor şi transmiterea electronică a datelor;

16.	„transbordare” înseamnă descărcarea parţială sau totală a produselor pescăreşti sau de acvacultură aflate la bordul unei nave, pe o altă navă;

17.	„risc” înseamnă un eveniment care ar putea avea loc şi ar putea constitui o încălcare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului;

18.

„gestionarea riscului” înseamnă identificarea sistematică a riscurilor şi punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita producerea acestora. Aceasta include activităţi precum colectarea de date şi informaţii, analizarea şi evaluarea riscurilor, elaborarea şi adoptarea de măsuri, precum şi monitorizarea şi revizuirea periodică a procesului şi rezultatelor sale, pe baza surselor şi strategiilor internaţionale, comunitare şi naţionale;

19.	„operator” înseamnă persoana fizică sau juridică care operează sau deţine o întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile caracteristice etapelor lanţului de producţie, prelucrare, comercializare, distribuţie şi vânzare cu amănuntul a produselor pescăreşti şi de acvacultură;

20.	„lot” înseamnă o cantitate de produse pescăreşti şi de acvacultură dintr-o anumită specie prezentată în acelaşi mod şi care provine din aceeaşi zonă geografică relevantă şi de la aceeaşi navă de pescuit sau de la acelaşi grup de nave de pescuit sau din aceeaşi unitate de producţie de acvacultură;

21.	„prelucrare” înseamnă procesul prin care produsul a fost pregătit pentru prezentare. Aceasta include filetarea, ambalarea, punerea în conserve, congelarea, afumarea, sărarea, prepararea, murarea, uscarea sau pregătirea peştelui pentru comercializare în orice altă manieră;

22.	„debarcare” înseamnă descărcarea iniţială a oricărei cantităţi de produse pescăreşti de la bordul unei nave de pescuit pe uscat;

23.	„comerţ cu amănuntul” înseamnă manipularea şi/sau prelucrarea produselor din resurse acvatice vii şi depozitarea acestora la punctul de vânzare sau de livrare către consumatorul final şi include distribuţia;

24.

„planuri multianuale” înseamnă planurile de refacere menţionate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, planurile de gestionare prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, precum şi alte dispoziţii comunitare adoptate în temeiul articolului 37 din tratat, care prevăd măsuri specifice de gestionare pentru o durată de câţiva ani pentru anumite rezerve piscicole;

25.	„stat costier” înseamnă statul în porturile căruia sau în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia căruia se desfăşoară o activitate;

26.	„asigurarea respectării normelor” înseamnă orice măsuri adoptate pentru asigurarea conformităţii cu normele politicii comune în domeniul pescuitului;

27.	„puterea certificată a motorului” înseamnă puterea maximă continuă a motorului care poate fi obţinută la flanşa de ieşire a unui motor în conformitate cu certificatul emis de autorităţile statului membru sau de întreprinderile de clasificare sau de alţi operatori desemnaţi de acestea;

28.	„pescuit de agrement” înseamnă activităţi necomerciale de pescuit care exploatează resursele acvatice marine vii în scop recreativ, turistic sau sportiv;

29.

„relocalizare” înseamnă operaţiuni de pescuit în cadrul cărora întreaga captură sau o parte a acesteia este transferată sau mutată din uneltele de pescuit comune într-o navă sau din cala sau uneltele de pescuit ale unei nave de pescuit pentru a menţine în afara navei plasa, recipientul sau cuşca în care captura în viu este păstrată până la debarcare;

30.

„zonă geografică relevantă” înseamnă o zonă maritimă considerată unitară în scopul clasificării geografice în domeniul pescuitului, exprimată prin trimitere la o subzonă, diviziune sau subdiviziune FAO sau, după caz, la un dreptunghi statistic ICES, zona efortului de pescuit sau zona economică delimitată de coordonate geografice;

31.	„navă de pescuit” înseamnă orice navă echipată în vederea exploatării comerciale a resurselor acvatice vii;

32.	„posibilităţi de pescuit” înseamnă un drept legal de a pescui, cuantificat, exprimat în capturi şi/sau efort de pescuit.

TITLUL II

PRINCIPII GENERALE

Articolul 5

Principii generale

(1) Statele membre controlează activităţile desfăşurate de către orice persoană fizică sau juridică în sfera politicii comune în domeniul pescuitului pe teritoriul lor sau în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia lor, în special activităţile de pescuit, transbordare, transfer al peştelui în cuşti sau instalaţii de acvacultură, inclusiv instalaţii de îngrăşare, debarcare, import, transport, prelucrare, comercializare şi depozitare a produselor pescăreşti şi de acvacultură.

(2) Statele membre controlează, de asemenea, căile de acces la ape, resursele şi activităţile din afara apelor comunitare desfăşurate de către navele de pescuit comunitare care le arborează pavilionul şi, fără a aduce atingere responsabilităţii principale a statului membru de pavilion, de resortisanţii acestora.

(3) Statele membre adoptă măsuri adecvate, alocă resurse financiare, umane şi tehnice corespunzătoare şi creează structurile administrative şi tehnice necesare pentru asigurarea controlului, inspectării şi executării activităţilor desfăşurate în sfera politicii comune în domeniul pescuitului. Acestea pun la dispoziţia autorităţilor şi funcţionarilor lor competenţi toate mijloacele adecvate pentru a le permite să îşi exercite atribuţiile.

(4) Fiecare stat membru garantează că activităţile de control, inspecţie şi asigurare a respectării normelor se desfăşoară pe criterii nediscriminatorii în ceea ce priveşte sectoarele, navele şi persoanele, precum şi pe baza gestionării riscului.

(5) În fiecare stat membru, o autoritate unică coordonează activităţile de control ale tuturor autorităţilor naţionale de control. Aceasta este responsabilă, de asemenea, pentru coordonarea colectării, tratamentului şi certificării informaţiilor privind activităţile de pescuit şi pentru raportarea, cooperarea şi asigurarea transmiterii informaţiilor către Comisie, către Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului instituită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 768/2005 (23) către alte state membre şi, după caz, către ţări terţe.

(6) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 103, plata contribuţiilor de la Fondul European pentru Pescuit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului şi a contribuţiilor financiare comunitare pentru măsurile menţionate la articolul 8 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 861/2006 este condiţionată de respectarea de către statele membre a obligaţiei de a asigura conformitatea cu şi respectarea normelor din cadrul politicii comune în domeniul pescuitului care sunt legate de măsurile finanţate sau au un efect asupra eficienţei acestora şi de a coordona şi menţine în acest scop un sistem eficace de control, inspecţie şi asigurare a respectării normelor.

(7) În conformitate cu responsabilităţile lor, Comisia şi statele membre garantează că obiectivele prezentului regulament sunt atinse în ceea ce priveşte gestionarea şi controlul asistenţei financiare comunitare.

TITLUL III

CONDIŢII GENERALE PENTRU ACCESUL LA APE ŞI RESURSE

Articolul 6

Licenţa de pescuit

(1) O navă de pescuit comunitară poate fi utilizată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii doar dacă deţine o licenţă de pescuit valabilă.

(2) Statul membru de pavilion garantează că informaţiile conţinute în licenţa de pescuit sunt exacte şi conforme cu cele conţinute în registrul comunitar al flotei de pescuit menţionat la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

(3) Statul membru de pavilion suspendă temporar licenţa de pescuit a unei nave supuse unei imobilizări temporare decise de către statul membru respectiv sau căreia i-a fost suspendată autorizaţia de pescuit în conformitate cu articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(4) Statul membru de pavilion retrage permanent licenţa de pescuit a unei nave care face obiectul unei măsuri de ajustare a capacităţii prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 sau a cărei autorizaţie de pescuit a fost retrasă în conformitate cu articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(5) Statul membru de pavilion eliberează, gestionează şi retrage licenţa de pescuit în conformitate cu normele detaliate adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 7

Autorizaţia de pescuit

(1) O navă de pescuit comunitară care operează în apele comunitare este autorizată să desfăşoare activităţi de pescuit specifice doar în măsura în care acestea sunt menţionate într-o autorizaţie de pescuit valabilă în cazul în care pescuitul sau zonele de pescuit în care activităţile sunt autorizate fac obiectul:

(a)	unui regim de gestionare a efortului de pescuit;

(b)	unui plan multianual;

(c)	unei zone în care pescuitul este restricţionat;

(d)	pescuitului în scopuri ştiinţifice;

(e)	altor situaţii prevăzute în legislaţia comunitară.

(2) Atunci când un stat membru utilizează o anumită schemă naţională de autorizare a pescuitului, acesta transmite Comisiei, la solicitarea acesteia, un rezumat al informaţiilor conţinute în autorizaţia eliberată şi cifrele agregate conexe privind efortul de pescuit.

(3) Dacă statul membru de pavilion a adoptat dispoziţii naţionale sub forma unei scheme naţionale de autorizare a pescuitului pentru alocarea către nave individuale a posibilităţilor de pescuit care îi sunt disponibile, acesta transmite Comisiei, la solicitarea acesteia, informaţii privind navele de pescuit autorizate să desfăşoare activităţi de pescuit într-o anumită zonă de pescuit, în special cu privire la numărul de identificare externă, numele navelor de pescuit vizate şi posibilităţile de pescuit alocate fiecăreia dintre acestea.

(4) Nu se eliberează o autorizaţie de pescuit dacă nava de pescuit în cauză nu deţine o licenţă de pescuit obţinută în conformitate cu articolul 6 sau dacă licenţa de pescuit a acesteia a fost suspendată sau retrasă. O autorizaţie de pescuit se retrage automat dacă licenţa de pescuit a navei a fost retrasă permanent. Aceasta se suspendă dacă licenţa de pescuit a fost suspendată temporar.

(5) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 8

Marcarea uneltelor de pescuit

(1) Comandantul unei nave de pescuit respectă condiţiile şi restricţiile referitoare la marcarea şi identificarea navelor de pescuit şi a uneltelor acestora.

(2) Normele detaliate pentru marcarea şi identificarea navelor de pescuit şi a uneltelor acestora se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 9

Sistemul de monitorizare a navelor

(1) Statele membre operează un sistem de monitorizare a navelor prin satelit, pentru a asigura o monitorizare eficientă a activităţilor de pescuit ale navelor de pescuit care le abordează pavilionul, indiferent de poziţia navelor respective şi de activităţile de pescuit din apele acestora.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice incluse în planurile multianuale, o navă de pescuit cu o lungime totală de cel puţin 12 metri asigură instalarea la bord a unui dispozitiv complet operaţional care permite navei să fie localizată şi identificată automat prin sistemul de monitorizare a navelor, prin transmiterea de date referitoare la poziţie la intervale regulate. Acesta permite, de asemenea, centrului de monitorizare a pescuitului din statul membru de pavilion să identifice nava de pescuit. Pentru navele de pescuit cu o lungime totală de 12 metri sau mai mare, dar cu o lungime totală mai mică de 15 metri, prezentul articol se aplică începând de la 1 ianuarie 2012.

(3) În cazul în care o navă de pescuit se află în apele unui alt stat membru, statul membru de pavilion pune la dispoziţie datele sistemului de monitorizare a navelor referitoare la nava în cauză prin transmiterea automată către centrele de monitorizare a pescuitului aparţinând statelor membre costiere. De asemenea, datele sistemului de monitorizare a navelor se pun, pe bază de solicitare, la dispoziţia statelor membre în ale căror porturi îşi poate debarca captura o navă de pescuit sau în ale căror ape este probabil ca aceasta să îşi continue activităţile de pescuit.

(4) Dacă o navă de pescuit comunitară operează în apele unei ţări terţe sau în marea liberă, unde resursele piscicole sunt gestionate de către o organizaţie internaţională şi dacă acordul cu ţara terţă în cauză sau normele în vigoare ale organizaţiei internaţionale în cauză prevăd acest lucru, datele respective se pun de asemenea la dispoziţia ţării sau organizaţiei respective.

(5) Un stat membru poate scuti navele de pescuit comunitare cu lungime totală mai mică de 15 metri care arborează pavilionul acesteia de obligaţia de a echipa navele cu un sistem de monitorizare a navelor, dacă acestea:

(a)	operează exclusiv în apele teritoriale ale statului membru de pavilion; sau

(b)	nu se află pe mare pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore între momentul plecării şi cel al întoarcerii în port.

(6) La bordul navelor de pescuit ale ţărilor terţe cu o lungime totală de cel puţin 12 metri şi al navelor de pescuit auxiliare ale ţărilor terţe angajate în activităţi conexe activităţilor de pescuit care operează în apele comunitare se instalează un dispozitiv complet operaţional care permite localizarea şi identificarea automată a navei de către sistemul de monitorizare a navelor prin transmiterea informaţiilor despre poziţie la intervale regulate, într-o manieră similară celei adoptate de către navele comunitare.

(7) Statele membre stabilesc şi operează centre de monitorizare a pescuitului, care monitorizează activităţile şi efortul de pescuit. Centrul de monitorizare a pescuitului dintr-un anumit stat membru monitorizează navele de pescuit care le arborează pavilionul, oricare ar fi apele în care acestea operează sau portul în care se află, precum şi navele de pescuit comunitare care arborează pavilionul altor state membre şi navele de pescuit din ţări terţe cărora li se aplică un sistem de monitorizare a navelor, care operează în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia statului membru în cauză.

(8) Fiecare stat membru de pavilion numeşte autorităţile competente responsabile pentru centrul de monitorizare a pescuitului şi adoptă măsurile adecvate pentru a garanta că centrul său de monitorizare a pescuitului deţine resursele de personal adecvate şi tehnica de calcul şi programele care să le permită prelucrarea automată şi transmiterea electronică a datelor. Statele membre stabilesc proceduri de salvare şi recuperare a informaţiilor în cazul în care apar probleme tehnice. Statele membre pot exploata un centru comun de monitorizare a pescuitului.

(9) Un stat membru poate obliga sau autoriza orice nave de pescuit care le arborează pavilionul să se echipeze cu un sistem de monitorizare a navelor.

(10) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 10

Sistemul de identificare automată

(1) În conformitate cu anexa II partea I punctul 3 din Directiva 2002/59/CE, o navă de pescuit cu o lungime totală mai mare de 15 metri este echipată şi menţine în funcţiune un sistem de identificare automată care corespunde standardelor de performanţă elaborate de Organizaţia Maritimă Internaţională, în conformitate cu capitolul V Norma 19 secţiunea 2.4.5 din Convenţia SOLAS 1974.

(2) Alineatul (1) se aplică:

(a)	începând cu 31 mai 2014 pentru navele de pescuit comunitare cu o lungime totală de 15 metri sau mai mare, dar mai mică de 18 metri;

(b)	începând cu 31 mai 2013 pentru navele de pescuit comunitare cu o lungime totală de 18 metri sau mai mare, dar mai mică de 24 de metri;

(c)	începând cu 31 mai 2012 pentru navele de pescuit comunitare cu o lungime totală de 24 de metri sau mai mare, dar mai mică de 45 de metri.

(3) Statele membre pot utiliza datele provenite de la sistemul de identificare automată atunci când aceste date sunt disponibile, în scopul verificării încrucişate cu alte date disponibile în conformitate cu articolele 109 şi 110. În acest scop, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că datele provenite de la sistemul de identificare automată pentru navele de pescuit care le arborează pavilioanele sunt puse la dispoziţia autorităţilor naţionale de control în domeniul pescuitului din statele respective.

Articolul 11

Sistemul de detectare a navelor

În cazul în care statele membre au dovezi clare referitoare la beneficiile în privinţa costurilor în raport cu mijloacele tradiţionale de control în detectarea navelor de pescuit, acestea utilizează un sistem de detectare a navelor care le permite să coroboreze poziţiile obţinute cu ajutorul imaginilor prin teledetecţie, transmise prin satelit sau prin alte sisteme echivalente, cu datele recepţionate de sistemul de monitorizare a navelor sau sistemul de identificare automată, în scopul stabilirii prezenţei navelor de pescuit în zonă. Statele membre garantează că centrele de monitorizare a pescuitului posedă capacitatea tehnică de a utiliza un sistem de detectare a navelor.

Articolul 12

Transmiterea datelor pentru operaţiuni de supraveghere

Datele provenite din sistemul de monitorizare a navelor, sistemul de identificare automată şi sistemul de detectare a navelor colectate în cadrul prezentului regulament pot fi transmise agenţiilor comunitare şi autorităţilor competente din statele membre angajate în operaţiuni de supraveghere în scopul siguranţei şi securităţii maritime, efectuării controalelor la frontieră, protejării mediului marin şi asigurării respectării legii în general.

Articolul 13

Noile tehnologii

(1) Consiliul poate decide, în temeiul articolului 37 din tratat, în privinţa obligaţiei de utilizare a dispozitivelor electronice de monitorizare şi a instrumentelor de trasabilitate, precum analiza genetică. În scopul evaluării tehnologiei care urmează a fi utilizată, statele membre, din proprie iniţiativă sau în colaborare cu Comisia sau cu organismul desemnat de aceasta, desfăşoară, înainte de 1 iunie 2013, proiecte-pilot privind instrumentele de trasabilitate, precum analiza genetică.

(2) Consiliul poate decide, în temeiul articolului 37 din tratat, în privinţa introducerii altor noi tehnologii de control al pescuitului, în cazul în care tehnologiile respective conduc la o mai bună respectare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, într-o manieră eficientă din punct de vedere al costurilor.

TITLUL IV

CONTROLUL PESCUITULUI

CAPITOLUL I

Controlul utilizării posibilităţilor de pescuit

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Articolul 14

Completarea şi transmiterea jurnalului de pescuit

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice din planurile multianuale, comandanţii navelor comunitare de pescuit cu o lungime totală de 10 metri sau mai mare ţin un jurnal de pescuit privind operaţiunile lor, indicând în mod specific toate cantităţile din fiecare specie capturate şi stocate la bord care depăşesc 50 kg echivalent greutate în viu.

(2) Jurnalul de pescuit menţionat la alineatul (1) conţine în special următoarele informaţii:

(a)	numărul de identificare externă a navei şi numele navei de pescuit;

(b)	codul alfa-3 FAO al fiecărei specii şi zona geografică relevantă în care au fost efectuate capturile;

(c)	data capturilor;

(d)	data plecării din port şi data sosirii în port, precum şi durata ieşirii în larg;

(e)	tipul de unealtă, mărimea ochiurilor şi dimensiunea;

(f)	cantităţile estimate din fiecare specie în kilograme exprimate în echivalent greutate în viu sau, după caz, numărul de indivizi;

(g)	numărul de operaţiuni de pescuit.

(3) Marja de toleranţă permisă în estimările înregistrate în jurnalul de pescuit cu privire la cantităţile în kilograme de peşte păstrate la bord este de 10 % pentru toate speciile.

(4) Comandanţii navelor de pescuit comunitare înregistrează, de asemenea, în jurnalul de pescuit toate estimările de capturi aruncate înapoi în mare care depăşesc 50 kg echivalent greutate în viu pentru orice specie.

(5) În cadrul activităţilor de pescuit care fac obiectul unui regim comunitar de gestionare a efortului de pescuit, comandanţii navelor de pescuit comunitare înregistrează şi contabilizează în jurnalele de pescuit perioada petrecută într-o zonă, după cum urmează:

(a)

în privinţa uneltelor de pescuit remorcate:

(i)	intrarea şi ieşirea în şi din portul aflat în zona respectivă;

(ii)	fiecare intrare şi ieşire în şi din zonele maritime în care se aplică norme specifice privind accesul la ape şi resurse;

(iii)

captura păstrată la bord clasificată pe specii, în kilograme de greutate în viu, în momentul ieşirii din acea zonă sau înaintea intrării într-un port aflat în acea zonă;

(b)

în privinţa uneltelor de pescuit fixe:

(i)	intrarea şi ieşirea în şi din portul aflat în zona respectivă;

(ii)	fiecare intrare şi ieşire în şi din zonele maritime în care se aplică norme specifice privind accesul la ape şi resurse;

(iii)

data şi ora instalării şi reinstalării uneltelor de pescuit fixe în aceste zone;

(iv)	data şi ora finalizării operaţiunilor de pescuit cu utilizarea uneltelor de pescuit fixe;

(v)	captura păstrată la bord clasificată pe specii, în kilograme de greutate în viu, în momentul ieşirii din acea zonă sau înaintea intrării într-un port aflat în acea zonă.

(6) Comandanţii navelor de pescuit comunitare transmit informaţiile din jurnalul de pescuit în cel mai scurt timp posibil şi nu mai târziu de 48 de ore după debarcare:

(a)	propriului stat membru de pavilion; şi

(b)	dacă debarcarea a avut loc într-un port din alt stat membru, autorităţilor competente din statul membru al portului în cauză.

(7) Pentru a transforma greutatea peştelui stocat sau prelucrat în greutate de peşte în viu, comandanţii navelor de pescuit comunitare aplică un factor de conversie stabilit în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

(8) Comandanţii navelor de pescuit din ţări terţe care operează în apele comunitare înregistrează informaţiile menţionate în prezentul articol într-o manieră similară cu cea a comandanţilor navelor de pescuit comunitare.

(9) Responsabilitatea pentru exactitatea datelor înregistrate în jurnalul de pescuit revine comandantului.

(10) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 15

Completarea electronică şi transmiterea datelor din jurnalul de pescuit

(1) Comandanţii unor nave de pescuit comunitare cu lungime totală de 12 metri sau mai mare înregistrează prin mijloace electronice informaţiile la care se face trimitere la articolul 14 şi le transmite prin mijloace electronice autorităţii competente din statul membru de pavilion cel puţin o dată pe zi.

(2) Comandanţii unor nave de pescuit comunitare cu lungime totală de 12 metri sau mai mare transmit informaţiile menţionate la articolul 14 la solicitarea autorităţii competente a statului membru de pavilion şi, în orice caz, acesta transmite datele relevante din jurnalul de pescuit după încheierea ultimei operaţiuni de pescuit şi înainte de intrarea în port.

(3) Alineatul (1) se aplică:

(a)	începând cu 1 ianuarie 2012 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 12 metri sau mai mare, dar mai mică de 15 metri;

(b)	începând cu 1 iulie 2011 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 15 metri sau mai mare, dar mai mică de 24 de metri; şi

(c)	începând cu 1 ianuarie 2010 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 24 de metri sau mai mare.

(4) Un stat membru poate scuti comandanţii navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală mai mică de 15 metri care arborează pavilionul acesteia de la aplicarea alineatului (1), dacă aceştia:

(a)	operează exclusiv în apele teritoriale ale statului membru de pavilion; sau

(b)	nu se află pe mare pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore între momentul plecării şi cel al întoarcerii în port.

(5) Comandanţii navelor de pescuit comunitare care înregistrează şi transmit electronic date privind activităţile lor de pescuit sunt scutiţi de obligaţia de a completa pe hârtie un jurnal de pescuit, o declaraţie de debarcare şi o declaraţie de transbordare.

(6) Statele membre pot încheia acorduri bilaterale privind utilizarea sistemelor de transmitere electronică a datelor de către navele care pescuiesc sub pavilioanele lor în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia lor. Navele care intră în sfera de aplicare a unor astfel de acorduri sunt scutite de obligaţia de a ţine un jurnal de pescuit pe suport de hârtie pentru pescuitul în apele acelor state membre.

(7) Un stat membru îi poate obliga sau autoriza pe comandanţii navelor de pescuit care îi arborează pavilionul ca de la 1 ianuarie 2010 să înregistreze şi să transmită pe cale electronică datele menţionate la articolul 14.

(8) Autorităţile competente ale unui stat membru costier acceptă rapoartele electronice primite de la statul membru de pavilion care includ date de la navele de pescuit menţionate la alineatele (1) şi (2).

(9) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 16

Navele de pescuit care nu fac obiectul cerinţelor privind jurnalul de pescuit

(1) Fiecare stat membru monitorizează, prin sondaj, activităţile navelor de pescuit care nu fac obiectul cerinţelor specificate la articolele 14 şi 15 în scopul asigurării respectării de către navele în cauză a normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(2) În scopul monitorizării menţionate la alineatul (1), fiecare stat membru stabileşte un plan de sondaj având la bază metodologia adoptată de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119 şi îl transmite Comisiei până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, indicând metodele utilizate pentru stabilirea planului. Planurile de sondaj sunt, în limita posibilităţilor, stabile în timp şi standardizate în cadrul zonelor geografice relevante.

(3) Statele membre care le impun navelor de pescuit cu o lungime totală mai mică de 10 metri aflate sub pavilionul lor să transmită jurnalele de pescuit menţionate la articolul 14, în conformitate cu legislaţia naţională, sunt scutite de obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.

(4) Prin derogare de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, notele de vânzare transmise în conformitate cu articolele 62 şi 63 sunt admise ca o măsură alternativă la planurile de sondaj.

Articolul 17

Notificarea prealabilă

(1) Comandanţii navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de cel puţin 12 metri angajaţi în activităţi de pescuit privind stocuri care fac obiectul unui plan multianual şi care sunt obligaţi să înregistreze electronic datele din jurnalul de pescuit, în conformitate cu dispoziţiile articolului 15, notifică autorităţilor competente din statul membru de pavilion, cu cel puţin 4 ore înainte de ora estimată de sosire în port, următoarele informaţii:

(a)	numărul de identificare externă a navei şi numele navei de pescuit;

(b)	numele portului de destinaţie şi scopul escalei, cum ar fi debarcarea, transbordarea sau accesul la servicii;

(c)	datele între care are loc ieşirea în larg şi zonele geografice relevante în care s-au efectuat capturi;

(d)	data şi ora estimată a sosirii în port;

(e)	cantităţile din fiecare specie înregistrate în jurnalul de pescuit;

(f)	cantităţile din fiecare specie care vor fi debarcate sau transbordate.

(2) Atunci când o navă de pescuit comunitară intenţionează să intre într-un port în alt stat membru decât statul membru de pavilion, autorităţile competente din statul membru de pavilion, după primirea notificării prealabile, o transmit imediat, prin mijloace electronice, autorităţilor competente din statul membru costier respectiv.

(3) Autorităţile competente ale statului membru costier pot acorda permisiunea pentru o intrare devansată în port.

(4) Datele electronice din jurnalul de pescuit menţionate la articolul 15 şi notificarea prealabilă în format electronic pot fi trimise în cadrul aceleiaşi transmisii electronice.

(5) Responsabilitatea pentru exactitatea datelor înregistrate în notificarea prealabilă în format electronic revine comandantului.

(6) Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, poate scuti anumite categorii de nave de pescuit de obligaţiile stabilite la alineatul (1) pentru o perioadă limitată de timp, cu posibilitate de prelungire, sau poate prevedea o altă perioadă de notificare având în vedere, inter alia, tipul produselor pescăreşti, distanţa dintre zonele de pescuit, locurile de debarcare şi porturile în care sunt înregistrate navele respective.

Articolul 18

Notificarea prealabilă de debarcare într-un alt stat membru

(1) Comandanţii navelor de pescuit comunitare care nu sunt supuşi obligaţiei de a înregistra pe cale electronică datele din jurnalul de pescuit până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (3) şi care intenţionează să utilizeze un port sau facilităţile de debarcare ale unui stat membru costier, altul decât statul membru de pavilion, notifică autorităţilor competente din statul membru costier, cu cel puţin patru ore înainte de ora estimată de sosire în port, informaţiile menţionate la articolul 17 alineatul (1).

(2) Autorităţile competente ale statului membru costier pot acorda permisiunea pentru o intrare devansată.

Articolul 19

Autorizaţia de acces în port

Autorităţile competente ale statului membru costier pot refuza accesul în port al navelor de pescuit dacă informaţiile menţionate la articolele 17 şi 18 nu sunt complete, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

Articolul 20

Operaţiunile de transbordare

(1) Transbordările în larg sunt interzise în apele comunitare. Acestea sunt permise doar dacă sunt autorizate şi în condiţiile prevăzute de prezentul regulament în porturi sau locuri apropiate de ţărmul statelor membre, desemnate în acest scop, şi în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 43 alineatul (5).

(2) Dacă operaţiunea de transbordare este întreruptă, este posibil să li se solicite obţinerea permisiunii înaintea reluării acesteia.

(3) În sensul prezentului articol, activităţile de relocalizare, traul îngemănat şi operaţiunile de pescuit care implică acţiunea comună a două sau mai multe nave de pescuit comunitare nu sunt considerate transbordare.

Articolul 21

Completarea şi transmiterea declaraţiei de transbordare

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice din planurile multianuale, comandanţii navelor comunitare de pescuit cu o lungime totală de cel puţin 10 metri implicaţi într-o operaţiune de transbordare completează o declaraţie de transbordare, indicând în mod specific toate cantităţile din fiecare specie transbordată sau primită mai mari de 50 kg echivalent greutate în viu.

(2) Declaraţia de transbordare menţionată la alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii:

(a)	numărul de identificare externă a navei şi numele navelor de transbordare şi ale navelor de pescuit receptoare;

(b)	codul alfa-3 FAO al fiecărei specii şi zona geografică relevantă în care au fost efectuate capturile;

(c)	cantităţile estimate din fiecare specie în kilograme în greutate de produs, defalcate în funcţie de tipul de prezentare a produsului sau, după caz, în funcţie de numărul de indivizi;

(d)	portul de destinaţie al navei de pescuit receptoare;

(e)	portul desemnat al transbordării.

(3) Marja de toleranţă permisă în estimările înregistrate în declaraţia de transbordare cu privire la cantităţile în kilograme de peşte transbordate sau primite este de 10 % pentru toate speciile.

(4) Comandantul navei transbordoare şi comandantul navei de pescuit receptoare prezintă fiecare câte o declaraţie de transbordare, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de 48 de ore după transbordare:

(a)	propriului (propriilor) stat (state) membru (membre) de pavilion; şi,

(b)	dacă transbordarea a avut loc într-un port din alt stat membru, autorităţilor competente din statul membru al portului în cauză.

(5) Atât comandantul navei transbordoare, cât şi comandantul navei de pescuit receptoare sunt responsabili pentru exactitatea datelor înregistrate în declaraţiile lor de transbordare.

(6) Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, poate scuti anumite categorii de nave de pescuit de obligaţiile prevăzute la alineatul (1) pentru o perioadă limitată, cu posibilitate de prelungire, sau poate prevedea altă perioadă de notificare având în vedere, inter alia, tipul de produse pescăreşti şi distanţa dintre zonele de pescuit, locurile de transbordare şi porturile în care sunt înregistrate navele respective.

(7) Procedurile şi formularele privind declaraţia de transbordare se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 22

Completarea şi transmiterea electronică a datelor din declaraţia de transbordare

(1) Comandantul unei nave de pescuit comunitare cu o lungime totală de cel puţin 12 metri înregistrează prin mijloace electronice informaţiile prevăzute la articolul 21 şi le transmite prin mijloace electronice autorităţii competente din statul membru de pavilion în maximum 24 ore de la încheierea operaţiunii de transbordare.

(2) Alineatul (1) se aplică:

(a)	începând cu 1 ianuarie 2012 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 12 metri sau mai mare, dar mai mică de 15 metri;

(b)	începând cu 1 iulie 2011 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 15 metri sau mai mare, dar mai mică de 24 de metri; şi

(c)	începând cu 1 ianuarie 2010 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 24 de metri sau mai mare.

(3) Un stat membru poate scuti comandanţii navelor de pescuit comunitare cu lungime totală mai mică de 15 metri care arborează pavilionul acestuia de la alineatul (1), dacă aceştia:

(a)	operează exclusiv în apele teritoriale ale statului membru de pavilion; sau

(b)	nu se află pe mare pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore între momentul plecării şi cel al întoarcerii în port.

(4) Autorităţile competente ale unui stat membru costier acceptă rapoartele electronice primite de la statul membru de pavilion care includ date de la navele de pescuit menţionate la alineatele (1) şi (2).

(5) Atunci când o navă de pescuit comunitară îşi transbordează capturile într-un stat membru diferit de statul membru de pavilion, autorităţile competente ale statului membru de pavilion transmit imediat după primire, pe cale electronică, datele din declaraţia de transbordare către autorităţile competente din statul membru în care a fost debarcată captura şi căruia îi este destinată captura.

(6) Un stat membru îi poate obliga sau autoriza pe comandanţii navelor de pescuit care îi arborează pavilionul ca de la 1 ianuarie 2010 să înregistreze şi să transmită pe cale electronică datele menţionate la articolul 21.

(7) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 23

Completarea şi transmiterea declaraţiei de debarcare

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice din planurile multianuale, comandantul unei nave de pescuit comunitare cu lungimea totală de cel puţin 10 metri sau reprezentantul acestuia completează o declaraţie de debarcare, indicând în mod specific toate cantităţile din fiecare specie debarcată.

(2) Declaraţia de debarcare menţionată la alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii:

(a)	numărul de identificare externă a navei şi numele navei de pescuit;

(b)	codul alfa-3 FAO al fiecărei specii şi zona geografică relevantă în care au fost efectuate capturile;

(c)	cantităţile din fiecare specie în kilograme în greutate de produs, defalcate în funcţie de tipul de prezentare a produsului sau, după caz, în funcţie de numărul de indivizi;

(d)	portul de debarcare.

(3) Comandantul unei nave de pescuit comunitare sau reprezentantul acestuia depune declaraţia de debarcare în cel mai scurt timp posibil şi nu mai târziu de 48 de ore de la încheierea debarcării:

(a)	propriului stat membru de pavilion; şi,

(b)	dacă debarcarea a avut loc într-un port din alt stat membru, autorităţilor competente din statul membru al portului în cauză.

(4) Responsabilitatea pentru exactitatea datelor înregistrate în declaraţia de debarcare revine comandantului.

(5) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 24

Completarea şi transmiterea electronică a datelor din declaraţia de debarcare

(1) Comandantul unei nave de pescuit comunitare cu o lungime totală de cel puţin 12 metri sau reprezentantul acestuia înregistrează prin mijloace electronice informaţiile prevăzute la articolul 23 şi le transmite prin mijloace electronice autorităţii competente din statul membru de pavilion în maximum 24 ore de la încheierea operaţiunii de debarcare.

(2) Alineatul (1) se aplică:

(a)	începând cu 1 ianuarie 2012 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 12 metri sau mai mare, dar mai mică de 15 metri;

(b)	începând cu 1 iulie 2011 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 15 metri sau mai mare, dar mai mică de 24 de metri; şi

(c)	începând cu 1 ianuarie 2010 navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală de 24 de metri sau mai mare.

(3) Un stat membru poate scuti comandanţii navelor de pescuit comunitare cu lungime totală mai mică de 15 metri care arborează pavilionul acestuia de la aplicarea alineatului (1), dacă acştia:

(a)	operează exclusiv în apele teritoriale ale statului membru de pavilion; sau

(b)	nu se află pe mare pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore între momentul plecării şi cel al întoarcerii în port.

(4) Atunci când o navă de pescuit comunitară îşi debarcă capturile într-un stat membru diferit de statul membru de pavilion, autorităţile competente ale statului membru de pavilion transmit imediat după primire, pe cale electronică, datele din declaraţia de debarcare către autorităţile competente din statul membru în care a fost debarcată captura.

(5) Comandantul unei nave de pescuit comunitare sau reprezentantul acestuia, care înregistrează prin mijloace electronice informaţiile prevăzute la articolul 23 şi care îşi debarcă captura în alt stat membru decât cel de pavilion, sunt scutiţi de obligaţia de a transmite o declaraţie de debarcare statului membru costier.

(7) Autorităţile competente ale unui stat membru costier acceptă rapoartele electronice primite de la statul membru de pavilion care includ date de la navele de pescuit menţionate la alineatele (1) şi (2).

(8) Procedurile şi formularele pentru declaraţia de debarcare se întocmesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 25

Nave care nu fac obiectul cerinţelor privind declaraţia de debarcare

(1) Fiecare stat membru monitorizează, prin sondaj, activităţile navelor de pescuit care nu fac obiectul cerinţelor privind declaraţia de debarcare specificate la articolele 23 şi 24, în scopul asigurării respectării de către navele în cauză a normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(2) În scopul monitorizării menţionate la alineatul (1), fiecare stat membru stabileşte un plan de sondaj bazat pe metodologia adoptată de Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, pe care îl transmite Comisiei în fiecare an, până la data de 31 ianuarie, indicând metodele utilizate pentru stabilirea planului. Planurile de sondaj sunt, în limita posibilităţilor, stabile în timp şi standardizate în cadrul zonelor geografice relevante.

(3) Statele membre care le impun navelor de pescuit cu o lungime totală mai mică de 10 metri aflate sub pavilionul lor să transmită declaraţiile de debarcare prevăzute la articolul 23, în conformitate cu legislaţia naţională, sunt scutite de obligaţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol.

(4) Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), notele de vânzare transmise în conformitate cu articolele 62 şi 63 sunt acceptate ca o măsură alternativă la planurile de sondaj.

Secţiunea 2

Controlul efortului de pescuit

Articolul 26

Monitorizarea efortului de pescuit

(1) Statele membre controlează respectarea regimurilor de gestionare a efortului de pescuit în zonele geografice în care se aplică efortul de pescuit maxim admisibil. Acestea se asigură că navele de pescuit care le arborează pavilionul sunt prezente într-o zonă geografică care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit atunci când deţin la bord sau, după caz, utilizează o unealtă de pescuit sau unelte de pescuit care fac obiectul respectivului regim sau, după caz, care operează într-o zonă de pescuit care face obiectul respectivului regim numai dacă nu au atins efortul de pescuit maxim admisibil pentru statul membru în cauză şi dacă efortul disponibil pentru respectiva navă de pescuit nu a fost epuizat.

(2) Fără a se aduce atingere normelor speciale, atunci când o navă de pescuit care deţine la bord sau, după caz, utilizează o unealtă de pescuit sau unelte de pescuit care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit sau operează într-o zonă de pescuit care face obiectul respectivului regim intră în aceeaşi zi în două sau mai multe zone geografice care fac obiectul respectivului regim de gestionare a efortului de pescuit, efortul de pescuit realizat va fi scăzut din efortul de pescuit maxim admisibil aferent uneltei de pescuit respective sau zonei de pescuit respective şi zonei geografice în care a petrecut cea mai lungă perioadă de timp în cursul zilei respective.

(3) Atunci când un stat membru a autorizat o navă de pescuit în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) să utilizeze mai multe unelte de pescuit sau unelte aparţinând mai multor grupe de unelte de pescuit care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit în cursul unei anumite ieşiri în larg într-o zonă geografică care face obiectul regimului respectiv, efortul de pescuit realizat în cursul ieşirii în larg se scade simultan din efortul de pescuit maxim admisibil pentru statul membru în cauză şi aferent fiecăreia dintre uneltele sau grupurile de unelte de pescuit respective şi zonei geografice respective.

(4) Atunci când aceste unelte de pescuit aparţin aceluiaşi grup de unelte de pescuit care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, efortul de pescuit realizat într-o zonă geografică de navele de pescuit, atunci când deţin uneltele respective la bord, se scad o singură dată din efortul de pescuit maxim admisibil aferent grupului respectiv de unelte de pescuit sau zonei geografice respective.

(5) Statele membre reglementează efortul de pescuit al flotei lor în zonele geografice care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, atunci când navele deţin la bord sau, după caz, când utilizează o unealtă sau unelte de pescuit care fac obiectul regimului respectiv sau când operează într-o zonă de pescuit care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, întreprinzând acţiuni corespunzătoare, dacă efortul de pescuit maxim admisibil este pe cale de a fi atins, pentru a se asigura că efortul de pescuit realizat nu depăşeşte limitele stabilite.

(6) O zi de prezenţă într-o zonă înseamnă orice perioadă neîntreruptă de 24 de ore sau o parte a acesteia, în decursul căreia o navă de pescuit este prezentă în zona geografică şi absentă din port sau, după caz, utilizează uneltele sale de pescuit. Ora de la care este măsurată perioada neîntreruptă de o zi de prezenţă în zonă rămâne la latitudinea statului membru de pavilion al navei de pescuit în cauză. O zi de absenţă din port înseamnă orice perioadă neîntreruptă de 24 de ore sau o parte a acesteia în decursul căreia nava de pescuit nu se află în port.

Articolul 27

Notificarea uneltelor de pescuit

(1) Fără a aduce atingere normelor specifice, în zonele geografice relevante care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, în care se aplică restricţii privind uneltele sau în care efortul de pescuit maxim admisibil a fost stabilit pentru diferite unelte sau grupuri de unelte de pescuit, comandantul navei de pescuit sau reprezentantul acestuia informează autorităţile competente ale statului membru de pavilion, înaintea unei perioade în care se aplică efortul de pescuit maxim admisibil, cu privire la unealta de pescuit sau, după caz, unelte de pescuit pe care intenţionează să le utilizeze în perioada următoare. Până la transmiterea unei astfel de notificări, nava de pescuit nu are dreptul să pescuiască în zonele geografice care fac obiectul regimului de gestionare a efortului de pescuit.

(2) Atunci când un regim de gestionare a efortului de pescuit permite utilizarea uneltelor aparţinând mai multor grupuri de unelte de pescuit într-o zonă geografică, utilizarea mai multor unelte de pescuit în cursul unei ieşiri în larg face obiectul unei autorizări prealabile din partea statului membru de pavilion.

Articolul 28

Raportul privind efortul de pescuit

(1) Atunci când Consiliul decide astfel în cazul navelor de pescuit comunitare care nu sunt echipate cu un sistem de monitorizare a navelor funcţional, astfel cum se prevede la articolul 9, sau care nu transmit electronic datele din jurnalul de pescuit, astfel cum se prevede la articolul 15, şi care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, comandanţii acestor nave de pescuit comunică prin telex, prin fax, prin mesaj telefonic sau prin poştă electronică, recepţionat corespunzător de destinatar, sau prin radio, prin intermediul unei staţii radio aprobate în temeiul normelor comunitare, autorităţilor competente ale statului său membru de pavilion şi, după caz, statului membru costier, imediat înainte de fiecare intrare şi ieşire în şi dintr-o zonă geografică care face obiectul respectivului regim de gestionare a efortului de pescuit, următoarele informaţii sub forma unui raport privind efortul de pescuit:

(a)	numele, marca de identificare externă, indicativul radio şi numele comandantului navei de pescuit;

(b)	poziţia geografică a navei de pescuit la care se referă comunicarea;

(c)	data şi ora fiecărei intrări sau ieşiri din zonă şi, după caz, din părţi ale acesteia;

(d)	captura păstrată la bord clasificată pe specii, în kilograme de greutate în viu.

(2) Statele membre, cu acordul statelor membre vizate de activitatea de pescuit a navelor acestora dintâi, pot pune în aplicare măsuri de control alternative pentru a asigura respectarea obligaţiilor de raportare a efortului. Aceste măsuri sunt la fel de eficiente şi de transparente ca şi obligaţiile de raportare prevăzute la alineatul (1) şi sunt notificate Comisiei înainte de a fi puse în aplicare.

Articolul 29

Derogări

(1) O navă de pescuit care deţine la bord unelte de pescuit care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit poate tranzita o zonă geografică care face obiectul regimului respectiv dacă nu este autorizată să opereze în zona în cauză sau dacă a notificat în prealabil autorităţilor competente intenţia sa de a o tranzita. Cât timp nava de pescuit se află în zona geografică respectivă, orice unealtă de pescuit care face obiectul regimului de gestionare a efortului de pescuit în cauză, deţinută la bord, este strânsă şi arimată în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul 47.

(2) Un stat membru poate decide să nu scadă din efortul de pescuit maxim admisibil activitatea unei nave de pescuit care desfăşoară alte activităţi decât cele de pescuit într-o zonă geografică care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, cu condiţia ca nava de pescuit respectivă să informeze mai întâi statul membru de pavilion în legătură cu intenţia sa, cu natura activităţii sale şi cu faptul că îşi predă autorizaţia de pescuit pe parcursul perioadei respective. Astfel de nave de pescuit nu trebuie să transporte la bord unelte de pescuit sau peşte în perioada respectivă.

(3) Un stat membru poate decide să nu scadă din efortul de pescuit maxim admisibil activitatea unei nave de pescuit care a fost prezentă într-o zonă geografică care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, dar nu a putut să desfăşoare activităţi de pescuit pentru că a asistat o altă navă de pescuit care a solicitat ajutor de urgenţă sau pentru că a transportat o persoană rănită în vederea acordării primului ajutor. În termen de o lună de la luarea acestei decizii, statul membru de pavilion informează Comisia şi face dovada ajutorului de urgenţă acordat.

Articolul 30

Epuizarea efortului de pescuit

(1) Fără a se aduce atingere articolelor 29 şi 31, într-o zonă geografică în care uneltele de pescuit fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, o navă de pescuit care deţine la bord o astfel de unealtă sau astfel de unelte de pescuit rămâne în port sau în afara zonei geografice pe durata restantă a perioadei în care se aplică acest regim de gestionare a efortului de pescuit, dacă:

(a)	a epuizat partea care i-a fost repartizată din efortul de pescuit maxim admisibil aferent unei astfel de zone geografice şi unei astfel de unelte de pescuit sau unor astfel de unelte de pescuit; sau

(b)	efortul de pescuit maxim admisibil aferent unei astfel de zone geografice şi unei astfel de unelte de pescuit sau unor astfel de unelte de pescuit, pus la dispoziţia statului membru de pavilion, a fost epuizat.

(2) Fără a aduce atingere articolului 29, într-o zonă geografică în care o zonă de pescuit face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit, o navă de pescuit nu operează în zona de pescuit din zona respectivă, dacă:

(a)	a epuizat partea care i-a fost repartizată din efortul de pescuit maxim admisibil aferent zonei geografice şi zonei de pescuit respective; sau

(b)	efortul de pescuit maxim admisibil aferent zonei geografice şi zonei de pescuit respective, pus la dispoziţia statului membru de pavilion, a fost epuizat.

Articolul 31

Nave de pescuit care nu se supun aplicării unui regim de gestionare a efortului de pescuit

Prezenta secţiune nu se aplică navelor de pescuit în măsura în care acestea sunt scutite de aplicarea unui regim de gestionare a efortului de pescuit.

Articolul 32

Norme detaliate

Normele detaliate de aplicare a prezentei secţiuni pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Secţiunea 3

Înregistrarea şi schimbul de date de către statele membre

Articolul 33

Înregistrarea capturilor şi a efortului de pescuit

(1) Fiecare stat membru de pavilion înregistrează toate datele relevante privind posibilităţile de pescuit prevăzute în prezentul capitol, în special datele menţionate la articolele 14, 21, 23, 28 şi 62, atât cu privire la debarcări, cât şi, după caz, la efortul de pescuit, şi păstrează versiunile originale ale informaţiilor pentru o perioadă de trei ani sau mai lungă, în conformitate cu normele naţionale.

(2) Fără a se aduce atingere normelor specifice prevăzute în legislaţia comunitară, înaintea datei de 15 a fiecărei luni, fiecare stat membru de pavilion notifică Comisiei sau organismului desemnat de aceasta, pe cale electronică, datele agregate:

(a)	pentru cantităţile din fiecare stoc sau grup de stocuri care fac obiectul capturilor totale admisibile (TAC) sau al cotelor, debarcate în cursul lunii precedente; şi

(b)	pentru efortul de pescuit realizat în cursul lunii precedente pentru fiecare zonă de pescuit care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit sau, după caz, pentru fiecare zonă piscicolă care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit.

(3) Prin derogare de la alineatul (2) litera (a), pentru cantităţile debarcate între 1 ianuarie 2010 şi 31 decembrie 2010, statele membre înregistrează cantităţile debarcate de navele de pescuit ale altor state membre în porturile lor şi le notifică Comisiei în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentul articol.

(4) Fiecare stat membru de pavilion comunică Comisiei pe cale electronică, înainte de încheierea primei luni a fiecărui trimestru calendaristic, cantităţile de stocuri, într-o formă agregată, altele decât cele menţionate la alineatul (2), care au fost debarcate în cursul trimestrului precedent.

(5) Toate capturile dintr-unul stoc sau dintr-un grup de stocuri care fac obiectul unei cote realizate de navele de pescuit comunitare sunt scăzute din cotele aplicabile statului membru de pavilion pentru stocul sau stocurile respective, indiferent de locul de debarcare.

(6) Capturile efectuate în cadrul cercetării ştiinţifice şi apoi comercializate sau vândute se scad din cota aplicabilă statului membru de pavilion în măsura în care acestea depăşesc 2 % din cotele vizate. Articolul 12 alineatul(2) din Regulamentul (CE) nr. 199/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru colectarea, gestionarea şi utilizarea datelor din sectorul pescuitului şi sprijinirea consultanţei ştiinţifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului (24) nu se aplică ieşirilor în larg pentru cercetare ştiinţifică pe parcursul cărora sunt efectuate astfel de capturi.

(7) Fără a aduce atingere dispoziţiilor titlului XII, statele membre pot desfăşura, până la 30 iunie 2011, proiecte-pilot cu Comisia şi cu organismul desemnat de aceasta privind accesul de la distanţă în timp real la datele statelor membre înregistrate şi validate conform prezentului regulament. Formatul şi procedura pentru accesul la date sunt luate în considerare şi testate. Statele membre informează Comisia înainte de 1 ianuarie 2011 dacă intenţionează să desfăşoare proiecte-pilot. După 1 ianuarie 2012 Consiliul poate decide asupra unei modalităţi şi frecvenţe diferite a transmiterii datelor de către statele membre către Comisie.

(8) Cu excepţia efortului realizat de navele de pescuit cărora nu li se aplică respectivul regim de gestionare a efortului de pescuit, tot efortul de pescuit realizat de navele de pescuit comunitare atunci când deţin la bord sau, după caz, utilizează o unealtă sau unelte de pescuit care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit sau atunci când operează într-o zonă de pescuit care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit într-o zonă geografică care face obiectul regimului în cauză se scade din efortul de pescuit maxim admisibil pentru statul membru de pavilion, aferent unei astfel de zone geografice şi unei astfel de unelte de pescuit sau zone de pescuit.

(9) Efortul de pescuit realizat în cadrul cercetării ştiinţifice de o navă care deţine o unealtă de pescuit sau unelte de pescuit care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit sau care operează într-o zonă de pescuit care face obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit într-o zonă geografică care face obiectul regimului în cauză se scade din efortul de pescuit maxim admisibil pentru statul membru al cărui pavilion îl arborează, aferent unei astfel de unelte sau unor astfel de unelte de pescuit sau unei astfel de zone de pescuit şi unei astfel de zone geografice, dacă capturile realizate în cursul acestui efort sunt comercializate sau vândute în măsura în care acestea depăşesc 2 % din efortul de pescuit alocat. Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 199/2008 nu se aplică ieşirilor în larg pentru cercetare ştiinţifică pe parcursul cărora sunt efectuate astfel de capturi.

(10) Comisia poate adopta formate pentru transmiterea datelor prevăzute în prezentul articol, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 34

Date privind epuizarea posibilităţilor de pescuit

(1) Un stat membru informează Comisia fără întârziere, dacă a constatat că:

(a)	capturile dintr-un stoc sau grup de stocuri care fac obiectul unei cote, realizate de navele de pescuit care îi arborează pavilionul, sunt considerate a fi epuizat 80 % din cota respectivă; sau

(b)	se consideră atins 80 % din nivelul efortului maxim de pescuit aferent unei unelte de pescuit sau unei zone de pescuit şi unei zone geografice, aplicabil tuturor navelor de pescuit care îi arborează pavilionul sau unui grup de astfel de nave.

(2) În astfel de cazuri, statul membru furnizează Comisiei, la solicitarea acesteia, informaţii mai detaliate şi mai frecvente decât cele prevăzute la articolul 33.

Secţiunea 4

Încheierea activităţilor de pescuit

Articolul 35

Încheierea activităţilor de pescuit de către statele membre

(1) Fiecare stat membru stabileşte o dată de la care:

(a)	capturile dintr-un stoc sau grup de stocuri, care fac obiectul unei cote, realizate de către nave care îi arborează pavilionul sunt considerate a fi epuizat cota respectivă;

(b)	se consideră atins efortul de pescuit maxim admisibil aferent unei unelte de pescuit sau unei zone de pescuit şi unei zone geografice, aplicabil tuturor navelor de pescuit care îi arborează pavilionul sau unui grup de astfel de nave.

(2) Începând cu data prevăzută la alineatul (1), statul membru în cauză interzice pescuitul, fie din stocul sau din grupurile de stocuri pentru care cotele au fost epuizate, în zona de pescuit relevantă, fie atunci când unealta de pescuit respectivă este deţinută la bord în zona geografică în care a fost atins nivelul maxim admisibil al efortului de pescuit, de către toate sau o parte dintre navele de pescuit care îi arborează pavilionul, şi, în special, păstrarea la bord, transbordarea, relocalizările şi debarcarea peştelui pescuit după această dată şi stabileşte o dată până la care sunt permise transbordarea, transferul şi debarcarea sau declaraţiile definitive privind capturile.

(3) Decizia menţionată la alineatul (2) se face publică de către statul membru în cauză şi se comunică imediat Comisiei. Aceasta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) şi pe pagina de internet a Comisiei accesibilă publicului. Începând cu data la care decizia a fost făcută publică de către statul membru în cauză, statele membre garantează că în apele sau pe teritoriul acestora nu au loc păstrări la bord, transbordări, relocalizări şi debarcări, fie din stocurile relevante de peşte, fie atunci când uneltele de pescuit relevante sunt deţinute la bord în zonele geografice în cauză, desfăşurate de către toate navele de pescuit care arborează pavilionul statului membru în cauză sau de către un grup de astfel de nave.

(4) Comisia pune la dispoziţia statelor membre, pe cale electronică, notificările primite în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 36

Încheierea activităţilor de pescuit de către Comisie

(1) În cazul în care Comisia descoperă că un stat membru nu şi-a respectat obligaţia de a notifica datele lunare privind posibilităţile de pescuit prevăzute la articolul 33 alineatul (2), aceasta poate stabili data la care 80 % din posibilităţile de pescuit ale statului membru în cauză sunt considerate a fi fost epuizate şi poate stabili data estimată la care posibilităţile de pescuit sunt considerate a fi fost epuizate.

(2) Pe baza informaţiilor prevăzute la articolul 35 sau din proprie iniţiativă, în cazul în care Comisia descoperă că posibilităţile de pescuit ale Comunităţii, ale unui stat membru sau ale unui grup de state membre sunt considerate a fi fost epuizate, Comisia informează statele membre interesate şi interzice activităţile de pescuit în zona respectivă, uneltele de pescuit, stocul, grupul de stocuri sau flota implicată în activităţile de pescuit în cauză.

Articolul 37

Măsuri corective

(1) În cazul în care Comisia a interzis activităţile de pescuit ca urmare a presupusei epuizări a posibilităţilor de pescuit de care dispune un stat membru sau un grup de state membre sau Comunitatea şi se dovedeşte că un stat membru nu şi-a epuizat de fapt posibilităţile de pescuit, se aplică prezentul articol.

(2) Dacă nu a fost eliminat prejudiciul suferit de statul membru pentru care pescuitul a fost interzis înaintea epuizării posibilităţilor de pescuit, se adoptă măsuri în vederea reparării în mod corespunzător a prejudiciului adus, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119. Măsurile pot include efectuarea unor deduceri din posibilităţile de pescuit ale oricărui stat membru care şi-a depăşit cota şi alocarea cantităţilor astfel deduse în mod corespunzător statelor membre ale căror activităţi de pescuit au fost interzise înainte de epuizarea posibilităţilor de pescuit care le reveneau.

(3) Deducerile menţionate la alineatul (2) şi alocările corespunzătoare se realizează ţinându-se seama, în funcţie de prioritate, de speciile şi de zonele geografice relevante pentru care au fost stabilite posibilităţi de pescuit. Acestea pot fi făcute în cursul anului în care s-a produs prejudiciul sau în cursul anului sau anilor următori.

(4) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol, în special pentru determinarea cantităţilor vizate, se adoptă conform procedurii menţionate la articolul 119.

CAPITOLUL II

Controlul gestionării flotei

Secţiunea 1

Capacitatea de pescuit

Articolul 38

Capacitatea de pescuit

(1) Statele membre răspund de verificările necesare ale capacităţii totale corespunzătoare licenţelor de pescuit eliberate de către un stat membru, în GT şi în kW, pentru a garanta că aceasta nu depăşeşte nivelurile maxime de capacitate stabilite pentru statul membru respectiv în conformitate cu:

(a)	articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002;

(b)	Regulamentul (CE) nr. 639/2004;

(c)	Regulamentul (CE) nr. 1438/2003; şi

(d)	Regulamentul (CE) nr. 2104/2004.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol referitoare, în special, la:

(a)	înregistrarea navelor de pescuit;

(b)	verificarea puterii motorului navelor de pescuit;

(c)	verificarea tonajului navelor de pescuit;

(d)	verificarea tipului, numărului şi caracteristicilor uneltelor de pescuit

pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

(3) Statele membre informează Comisia, în cadrul raportului menţionat la articolul 118, cu privire la metodele de verificare utilizate, precum şi la numele şi adresele organismelor însărcinate cu desfăşurarea verificărilor menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.

Secţiunea 2

Puterea motorului

Articolul 39

Monitorizarea puterii motorului

(1) Este interzis pescuitul cu o navă de pescuit echipată cu un motor a cărui putere depăşeşte puterea înscrisă în licenţa de pescuit.

(2) Statele membre se asigură că puterea certificată a motorului nu este depăşită. Statele membre informează Comisia, în raportul prevăzut la articolul 118, în privinţa măsurilor de control adoptate pentru a garanta că puterea certificată a motorului nu este depăşită.

(3) Statele membre pot imputa operatorilor navelor de pescuit, parţial sau integral, costurile generate de certificarea puterii motorului.

Articolul 40

Certificarea puterii motorului

(1) Statele membre sunt responsabile de certificarea puterii motorului şi de emiterea certificatelor pentru motoarele navelor comunitare de pescuit ale căror putere de propulsie depăşeşte 120 kilowaţi (kW), cu excepţia navelor care utilizează exclusiv unelte fixe sau echipament de dragare, a navelor auxiliare şi a navelor utilizate exclusiv în acvacultură.

(2) Un motor de propulsie nou, un motor de propulsie de rezervă şi un motor de propulsie care a fost modificat tehnic ale navelor de pescuit menţionate la alineatul (1) se certifică oficial de către autorităţile competente ale statelor membre cu privire la faptul că nu au capacitatea de a dezvolta o putere maximă continuă a motorului superioară celei înscrise în certificatul motorului. Certificatul se eliberează doar dacă motorul nu are capacitatea de a dezvolta o putere superioară puterii maxime continue a motorului declarate.

(3) Autorităţile competente ale statelor membre pot atribui sarcina certificării puterii motoarelor unor întreprinderi de clasificare sau altor operatori care deţin expertiza necesară pentru a efectua controlul tehnic al puterii motorului. Întreprinderile de clasificare respective sau alţi operatori certifică doar faptul că un motor de propulsie nu are capacitatea de a depăşi puterea declarată oficial dacă nu există posibilitatea creşterii performanţelor motorului de propulsie peste puterea certificată.

(4) Se interzice utilizarea unui motor de propulsie nou, a unui motor de propulsie de rezervă sau a unui motor de propulsie modificat tehnic dacă acesta nu a fost certificat oficial de statul membru în cauză.

(5) Prezentul articol se aplică navelor de pescuit care fac obiectul unui regim de gestionare a efortului de pescuit începând cu 1 ianuarie 2012. Pentru alte nave de pescuit, acesta se aplică începând cu 1 ianuarie 2013.

(6) Normele detaliate de aplicare a prezentei secţiuni se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 41

Verificarea puterii motorului

(1) Ca urmare a unei analize de risc, statele membre efectuează verificări de date, stabilite în funcţie de un plan de sondaj având la bază metodologia adoptată de către Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, ale consecvenţei puterii motorului, utilizând toate informaţiile de care dispune administraţia privind caracteristicile tehnice ale navei în cauză. În special acestea verifică informaţiile incluse în:

(a)	înregistrările din sistemul de monitorizare a navelor;

(b)	jurnalul de pescuit;

(c)	certificatul internaţional de prevenire a poluării atmosferei de către motor (EIAPP) eliberat pentru motor în conformitate cu anexa VI la Convenţia MARPOL 73/78;

(d)	certificatele de clasă emise de către o organizaţie recunoscută abilitată să efectueze inspecţia şi supravegherea navelor, în sensul Directivei 94/57/CE;

(e)	certificatul de testare maritimă;

(f)	registrul comunitar al flotei de pescuit; şi

(g)	orice alte documente care furnizează informaţii relevante privind puterea navei sau orice alte caracteristici tehnice similare.

(2) Ca urmare a analizării informaţiilor la care se face trimitere la alineatul (1), atunci când există indicaţii conform cărora puterea motorului unei nave de pescuit este superioară puterii înscrise în licenţa de pescuit a acesteia, statele membre efectuează verificarea fizică a puterii motorului.

CAPITOLUL III

Controlul planurilor multianuale

Articolul 42

Transbordarea în port

(1) Navele de pescuit angajate în activităţi de pescuit care fac obiectul unui plan multianual nu îşi transbordează capturile la bordul unei alte nave într-un port desemnat sau în locuri apropiate de ţărm dacă nu au fost cântărite în conformitate cu articolul 60.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), navele de pescuit pot transborda capturi din specii pelagice care fac obiectul unui plan multianual şi care nu au fost cântărite, în porturi desemnate sau în locuri apropiate de ţărm, cu condiţia ca un observator însărcinat cu controlul sau un funcţionar să fie prezent la bordul navei receptoare sau ca o inspecţie să se fi desfăşurat înainte de plecarea navei receptoare după încheierea transbordării. Comandantul navei receptoare răspunde de informarea autorităţilor competente ale statului membru costier cu 24 de ore înainte de plecarea estimată a navei receptoare. Observatorul însărcinat cu controlul sau funcţionarul este desemnat de autorităţile competente ale statului membru de pavilion al navei receptoare. Dacă nava receptoare se angajează în activităţi de pescuit înainte sau după primirea unor astfel de capturi, la bordul acesteia se află un asemenea observator sau funcţionar până la debarcarea capturilor primite. Nava receptoare debarcă capturile primite într-un port dintr-un stat membru desemnat în acest scop în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 43 alineatul (4) în cazul în care captura este cântărită în conformitate cu articolele 60 şi 61.

Articolul 43

Porturi desemnate

(1) Consiliul poate decide, în momentul adoptării unui plan multianual, stabilirea unui prag aplicabil greutăţii în viu a speciilor care fac obiectul unui plan multianual, depăşirea acestuia conducând la obligaţia navei de pescuit de a-şi debarca capturile într-un port desemnat sau într-un loc desemnat apropiat de ţărm.

(2) Atunci când este necesară debarcarea unei cantităţi de peşte care depăşeşte pragul menţionat la alineatul (1), comandantul navei de pescuit comunitare se asigură că debarcarea se efectuează exclusiv într-un port desemnat sau într-un loc desemnat apropiat de ţărm în Comunitate.

(3) În cazul în care planul multianual se aplică în cadrul unei organizaţii regionale de gestionare a pescuitului, debarcările sau transbordările pot avea loc în portul unei părţi contractante sau al unei părţi cooperante necontractante al organizaţiei respective, în conformitate cu normele stabilite de respectiva organizaţie regională de gestionare a pescuitului.

(4) Fiecare stat membru desemnează porturile sau locurile apropiate de ţărm în care au loc debarcările menţionate la alineatul (2).

(5) Pentru ca un port sau un loc apropiat de ţărm să devină port desemnat, trebuie întrunite următoarele condiţii:

(a)	stabilirea orarelor de debarcare sau transbordare;

(b)	stabilirea locurilor de debarcare sau transbordare;

(c)	stabilirea procedurilor de inspecţie şi de supraveghere.

(6) În cazul în care s-a stabilit ca un port sau un loc apropiat de ţărm să devină port desemnat pentru debarcarea unei anumite specii care face obiectul unui plan multianual, acesta poate fi utilizat pentru debarcarea oricărei alte specii.

(7) Statele membre sunt scutite de dispoziţiile prevăzute la alineatul (5) litera (c) dacă programul naţional de acţiuni de control adoptat în conformitate cu articolul 46 cuprinde un plan privind modalităţile de desfăşurare a controlului în porturile desemnate, asigurând acelaşi nivel de control din partea autorităţilor competente. Planul este considerat satisfăcător dacă obţine acordul Comisiei, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 44

Arimarea separată a speciilor demersale care fac obiectul unor planuri multianuale

(1) Toate capturile din stocuri demersale care fac obiectul unui plan multianual şi care sunt păstrate la bordul unei nave de pescuit comunitare cu o lungime totală mai mare de 12 metri sunt plasate în cutii, compartimente sau recipiente, fiecare astfel de stoc fiind plasat separat, astfel încât să poată fi identificate separat faţă de alte cutii, compartimente sau recipiente.

(2) Comandanţii navelor de pescuit comunitare păstrează capturile din stocurile demersale care fac obiectul unui plan multianual conform unui plan de arimare care descrie amplasarea speciilor diferite în cale.

(3) Se interzice păstrarea la bordul unei nave de pescuit comunitare a oricărei cantităţi de capturi din stocuri demersale care fac obiectul unui plan multianual, în orice cutie, compartimente sau recipient, împreună cu alte produse pescăreşti.

Articolul 45

Utilizarea cotelor în timp real

(1) Atunci când capturile acumulate din stocurile care fac obiectul unui plan multianual au atins un anumit prag din cotele naţionale, datele privind capturile sunt transmise mai frecvent Comisiei.

(2) Consiliul decide cu privire la pragul relevant care trebuie aplicat şi la frecvenţa comunicării datelor menţionate la alineatul (1).

Articolul 46

Programe naţionale de acţiuni de control

(1) Statele membre definesc un program naţional de acţiuni de control aplicabil fiecărui plan multianual. Toate programele naţionale de acţiuni de control sunt comunicate Comisiei sau sunt puse la dispoziţie în partea securizată a paginii de internet a statelor membre, în conformitate cu articolul 115 litera (a).

(2) Statele membre stabilesc criterii de inspecţie specifice în conformitate cu anexa I. Criteriile se stabilesc în conformitate cu gestionarea riscului şi se revizuiesc periodic, după efectuarea unei analize a rezultatelor obţinute. Criteriile de inspecţie evoluează progresiv până la atingerea criteriilor-ţintă prevăzute în anexa I.

CAPITOLUL IV

Controlul măsurilor tehnice

Secţiunea 1

Utilizarea uneltelor de pescuit

Articolul 47

Unelte de pescuit

În activităţile de pescuit în care nu este permisă utilizarea mai multor tipuri de unelte, toate celelalte unelte se strâng şi se arimează astfel încât să nu fie disponibile pentru utilizare imediată, în conformitate cu următoarele condiţii:

(a)	plasele, greutăţile şi uneltele similare sunt detaşate de la panourile traulului şi de la cablurile şi frânghiile de tractare şi ridicare;

(b)	plasele care sunt pe punte sau deasupra punţii sunt bine fixate şi arimate;

(c)	paragatele se arimează pe punţile inferioare.

Articolul 48

Recuperarea uneltelor pierdute

(1) O navă de pescuit comunitară are la bord echipamentul necesar pentru a recupera uneltele pierdute.

(2) Comandantul unei nave de pescuit comunitare care şi-a pierdut o unealtă sau o parte din aceasta încearcă să o recupereze cât mai curând posibil.

(3) Dacă unealta pierdută nu mai poate fi recuperată, comandantul navei informează autoritatea competentă din statul membru al cărui pavilion îl arborează, care, la rândul ei, informează autoritatea competentă din statul membru costier în termen de 24 de ore în legătură cu următoarele:

(a)	numărul de identificare externă a navei şi numele navei de pescuit;

(b)	tipul uneltei pierdute;

(c)	ora la care a fost pierdută unealta;

(d)	poziţia navei în momentul pierderii uneltei;

(e)	măsurile întreprinse pentru recuperarea uneltei.

(4) Dacă unealta recuperată de autorităţile competente din statele membre nu a fost declarată pierdută, respectivele autorităţi pot recupera costurile de la comandantul navei de pescuit care a pierdut unealta.

(5) Un stat membru poate scuti comandanţii navelor de pescuit comunitare cu o lungime totală mai mică de 12 metri care arborează pavilionul acestuia de la cerinţa prevăzută la alineatul (1):

(a)	dacă aceştia operează exclusiv în apele teritoriale ale statului membru de pavilion; sau

(b)	dacă aceştia nu se află niciodată pe mare pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore între momentul plecării şi cel al întoarcerii în port.

Articolul 49

Componenţa capturilor

(1) Dacă capturile care au fost păstrate la bordul unei nave de pescuit comunitare au fost ridicate cu plase cu dimensiuni minime diferite ale ochiurilor de plasă în timpul aceleiaşi ieşiri în larg, componenţa speciilor se calculează pentru fiecare parte a capturii care a fost ridicată în condiţii diferite. În acest scop, toate modificările dimensiunilor ochiurilor de plasă utilizate anterior, precum şi componenţa capturilor aflate la bord în momentul unei astfel de modificări se introduc în jurnalul de pescuit.

(2) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolului 44, se pot adopta, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, norme detaliate privind păstrarea la bord a unui plan de depozitare a produselor prelucrate, pe specii, care să indice localizarea acestora în cală.

Secţiunea 2

Controlul zonelor în care pescuitul este restricţionat

Articolul 50

Controlul zonelor în care pescuitul este restricţionat

(1) Activităţile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare şi ale navelor de pescuit din ţări terţe în zonele de pescuit în care a fost stabilită de către Consiliu o zonă în care pescuitul este restricţionat sunt controlate de centrul de monitorizare a pescuitului din statul membru costier, care deţine un sistem de detecţie şi înregistrare a intrării, tranzitului şi ieşirii navelor din zonele în care pescuitul este restricţionat.

(2) Pe lângă dispoziţiile menţionate la alineatul (1), Consiliul stabileşte o dată de la care navele de pescuit trebuie să deţină la bord un sistem operaţional care să avertizeze comandantul navei că urmează să intre într-o zonă în care pescuitul este restricţionat sau să iasă din aceasta.

(3) Datele se transmit cel puţin o dată la fiecare 30 de minute atunci când o navă de pescuit intră în zonele în care pescuitul este restricţionat.

(4) Tranzitul printr-o zonă în care pescuitul este restricţionat este permis tuturor navelor de pescuit care nu sunt autorizate să pescuiască în astfel de zone, în următoarele condiţii:

(a)	toate uneltele aflate la bord sunt strânse şi arimate în timpul tranzitului; şi

(b)

viteza de deplasare în timpul tranzitului nu este mai mică de 6 noduri, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a condiţiilor nefavorabile. În astfel de cazuri, comandantul informează imediat centrul de monitorizare a pescuitului din statul membru de pavilion, care, la rândul său, informează autoritatea competentă din statul membru costier.

(5) Prezentul articol se aplică pentru navele de pescuit comunitare şi pentru navele de pescuit din ţări terţe cu o lungime totală de 12 metri sau mai mare.

Secţiunea 3

Încheierea în timp real a activităţilor de pescuit

Articolul 51

Dispoziţii generale

(1) Atunci când se atinge nivelul de capturi dintr-o anumită specie sau grup de specii declanşator, definit în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, zona în cauză se închide temporar pentru activităţile de pescuit relevante, în conformitate cu prezenta secţiune.

(2) Nivelul de capturi declanşator se calculează pe baza unei metodologii de sondaj adoptate de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, ca procentul sau greutatea unei anumite specii sau ale unui grup de specii în raport cu captura totală la o lansare pentru peştii în cauză.

(3) Normele detaliate de aplicare a prezentei secţiuni pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 52

Atingerea nivelului de capturi declanşator la două lansări

(1) Atunci când cantitatea de capturi depăşeşte nivelul de capturi declanşator la două lansări consecutive, nava schimbă zona de pescuit cu cel puţin cinci mile nautice sau cu două mile nautice în cazul navelor cu o lungime totală mai mică de 12 metri din poziţia capturii anterioare înainte de a continua pescuitul şi informează fără întârziere autorităţile competente ale statului membru costier.

(2) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, Comisia poate modifica distanţele menţionate la alineatul (1), din proprie iniţiativă sau la solicitarea statului membru în cauză.

Articolul 53

Închiderea în timp real de către statele membre

(1) Atunci când un funcţionar, un observator însărcinat cu controlul sau o platformă de cercetare constată că a fost atins nivelul de capturi declanşator, funcţionarul sau observatorul însărcinat cu controlul care reprezintă statul membru costier sau persoana care participă la o operaţiune comună desfăşurată în cadrul unui plan de desfăşurare comun informează fără întârziere autorităţile competente ale statului membru costier.

(2) Pe baza informaţiilor primite în conformitate cu alineatul (1), statul membru costier decide, fără întârziere, închiderea în timp real a zonei în cauză. De asemenea, acesta poate utiliza informaţiile primite în conformitate cu articolul 52 sau orice informaţii disponibile pentru luarea acestei decizii. Decizia de stabilire a închiderii în timp real defineşte în mod clar zona geografică în care se află zona de pescuit afectată, durata închiderii şi condiţiile de exercitare a activităţilor de pescuit în zona respectivă în perioada în care aceasta este închisă.

(3) Dacă în zona menţionată la alineatul (2) se suprapun mai multe jurisdicţii, statul membru vizat informează fără întârziere statul membru costier învecinat cu privire la constatări şi la decizia de închidere. Statul membru costier învecinat închide fără întârziere partea sa de zonă.

(4) Închiderea în timp real la care se face trimitere la alineatul (2) are caracter nediscriminatoriu şi se aplică numai navelor de pescuit care sunt echipate pentru a prinde speciile în cauză şi/sau au o autorizaţie de a pescui în respectiva zonă de pescuit.

(5) Statul membru costier informează fără întârziere Comisia, toate statele membre şi ţările terţe ale căror nave de pescuit sunt autorizate să opereze în zona în cauză cu privire la decizia unei închideri în timp real.

(6) Comisia poate solicita în orice moment statului membru să anuleze sau să modifice închiderea în timp real cu efect imediat, dacă statul membru în cauză nu furnizează informaţii suficiente privind atingerea nivelului de capturi declanşator în conformitate cu articolul 51.

(7) Activităţile de pescuit din zona la care se face trimitere la alineatul (2) sunt interzise în conformitate cu decizia de stabilire a închiderii în timp real.

Articolul 54

Închiderea în timp real de către Comisie

(1) Pe baza informaţiilor care demonstrează atingerea unui nivel de capturi declanşator, Comisia poate decide închiderea temporară a unei zone dacă statul membru costier nu a stabilit o astfel de măsură.

(2) Comisia informează fără întârziere toate statele membre şi ţările terţe ale căror nave de pescuit operează în zona închisă şi pune la dispoziţie fără întârziere pe pagina sa de internet oficială o hartă cu coordonatele zonei închise temporar, menţionând durata închiderii şi condiţiile care guvernează activităţile de pescuit în zona în cauză.

CAPITOLUL V

Controlul pescuitului de agrement

Articolul 55

Pescuitul de agrement

(1) Statele membre se asigură că pescuitul de agrement pe teritoriul lor şi în apele comunitare se desfăşoară într-un mod compatibil cu obiectivele şi normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(2) Se interzice comercializarea capturilor rezultate în urma pescuitului de agrement.

(3) Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 199/2008, statele membre monitorizează, prin sondaj, capturile din stocurile care fac obiectul unor planuri de redresare prin activităţi de pescuit de agrement desfăşurate de navele aflate sub pavilionul acestora şi de nave din ţări terţe, în ape aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia lor. Pescuitul de pe ţărm nu este inclus.

(4) Comitetul ştiinţific, tehnic şi economic pentru pescuit (STECF) evaluează impactul biologic al pescuitului de agrement menţionat la alineatul (3). În cazul în care se descoperă că pescuitul de agrement are un impact semnificativ, Consiliul poate decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 37 din tratat, să supună pescuitul de agrement menţionat la alineatul (3) unor măsuri specifice de gestionare, precum autorizaţiile de pescuit şi declaraţiile privind capturile.

(5) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

TITLUL V

CONTROLUL COMERCIALIZĂRII

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Articolul 56

Principii pentru controlul comercializării

(1) Fiecare stat membru este responsabil pentru controlul pe teritoriul său al aplicării normelor politicii comune în domeniul pescuitului în toate etapele comercializării produselor pescăreşti şi de acvacultură, de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, incluzând transportul.

(2) În cazul în care s-a stabilit o dimensiune minimă pentru o anumită specie în legislaţia comunitară, operatorii responsabili de achiziţionare, vânzare, depozitare sau transport trebuie să poată demonstra zona geografică relevantă de origine a produselor.

(3) Statele membre se asigură că toate produsele pescăreşti şi de acvacultură provenite în urma capturării sau a recoltării sunt plasate în loturi înaintea primei vânzări.

(4) Cantităţile mai mici de 30 kg pe specie provenite din aceeaşi zonă de gestionare, de la multe nave de pescuit, pot fi plasate în loturi de către organizaţia de producători din care face parte operatorul navei de pescuit sau de un cumpărător înregistrat înaintea primei vânzări. Organizaţia de producători şi cumpărătorul înregistrat ţin, cel puţin timp de trei ani, evidenţa originii conţinutului loturilor în care sunt plasate capturi provenite de la mai multe nave de pescuit.

Articolul 57

Standarde comune de comercializare

(1) Statele membre garantează că produsele pentru care se aplică standarde comune de comercializare sunt expuse pentru prima vânzare, oferite spre vânzare pentru prima dată, vândute sau comercializate pe alte căi doar dacă respectă standardele în cauză.

(2) Produsele retrase de pe piaţă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 104/2000 respectă standardele comune de comercializare, în special categoriile de prospeţime.

(3) Operatorii responsabili pentru achiziţionarea, vânzarea, depozitarea sau transportul loturilor de produse pescăreşti şi de acvacultură trebuie să poată dovedi că produsele respectă standardele minime de comercializare în toate etapele.

Articolul 58

Trasabilitatea

(1) Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 178/2002, toate loturile de produse pescăreşti şi de acvacultură pot fi urmărite în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie, din stadiu de capturare şi recoltare până în stadiul de vânzare cu amănuntul.

(2) Produsele pescăreşti şi de acvacultură plasate pe piaţă sau susceptibile de a fi plasate pe piaţă în Comunitate sunt etichetate în mod corespunzător pentru a se asigura trasabilitatea fiecărui lot.

(3) Loturile de produse pescăreşti şi de acvacultură pot fi puse în comun sau divizate după prima vânzare numai dacă este posibil să se asigure trasabilitatea acestora până în stadiul de capturare sau de recoltare.

(4) Statele membre se asigură că operatorii instituie sisteme şi proceduri care să permită identificarea fiecărui operator de la care au fost aprovizionaţi cu loturi de produse pescăreşti şi de acvacultură şi a fiecărui operator căruia i-au fost furnizate produsele respective. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia autorităţilor competente la cerere.

(5) Cerinţele minime privind etichetarea şi informaţiile pentru toate loturile de produse pescăreşti şi de acvacultură cuprind:

(a)	numărul de identificare al fiecărui lot;

(b)	numărul de identificare externă a navei şi numele navei de pescuit sau numele unităţii de producţie de acvacultură;

(c)	codul alfa-3 FAO al fiecărei specii;

(d)	data capturilor sau data producţiei;

(e)	cantităţile estimate din fiecare specie în kilograme exprimate în echivalent greutate netă sau, după caz, numărul de indivizi;

(f)	numele şi adresa furnizorilor;

(g)	informaţiile furnizate consumatorilor, prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2065/2001: denumirea comercială, denumirea ştiinţifică, zona geografică relevantă şi metoda de producţie;

(h)	dacă produsele pescăreşti au fost congelate anterior sau nu.

(6) Statele membre se asigură că informaţiile prevăzute la alineatul (5) literele (g) şi (h) sunt puse la dispoziţia consumatorului în stadiul vânzării cu amănuntul.

(7) Informaţiile prevăzute la alineatul (5) literele (a)-(f) nu se aplică produselor pescăreşti şi de acvacultură importate în Comunitate ale căror certificate de captură sunt transmise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(8) Statele membre pot scuti de cerinţele prevăzute în prezentul articol cantităţi mici de produse vândute direct din vasele de pescuit către consumatori, cu condiţia ca acestea să nu depăşească valoarea de 50 EUR pe zi. Orice modificare a acestui prag se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

(9) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol sunt adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

CAPITOLUL II

Activităţile postdebarcare

Articolul 59

Prima vânzare a produselor pescăreşti

(1) Statele membre se asigură că toate produsele pescăreşti sunt comercializate sau înregistrate prima dată la un centru de vânzare prin licitaţie sau pentru cumpărătorii înregistraţi sau pentru organizaţiile producătoare.

(2) Cumpărătorul produselor pescăreşti de pe o navă de pescuit aflate la prima vânzare trebuie să fie înregistrat la autorităţile competente ale statului membru în care are loc prima vânzare. Pentru înregistrare, fiecare cumpărător este identificat după numărul său TVA, după numărul de identificare fiscală sau după alt element unic de identificare din bazele de date naţionale.

(3) Un cumpărător care achiziţionează produse pescăreşti în greutate de până la 30 kg care nu sunt plasate ulterior pe piaţă, ci sunt utilizate exclusiv pentru consum propriu este exceptat de la dispoziţiile prezentului articol. Orice modificare a acestui prag se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 60

Cântărirea produselor pescăreşti

(1) Un stat membru se asigură că toate cantităţile de produse pescăreşti sunt cântărite pe sisteme aprobate de autorităţile competente, cu excepţia cazului în care acesta a adoptat un plan de sondaj aprobat de Comisie şi bazat pe metodologia în funcţie de risc adoptată de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice, cântărirea se efectuează la debarcare, înainte de stocarea şi transportarea sau vânzarea produselor pescăreşti.

(3) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (2), statele membre pot permite cântărirea produselor pescăreşti la bordul navei de pescuit, sub rezerva adoptării unui plan de sondaj, astfel cum se prevede la alineatul (1).

(4) Cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane responsabile de prima comercializare a produselor pescăreşti într-un stat membru sunt responsabile de acurateţea operaţiunilor de cântărire, cu excepţia cazului în care, în conformitate cu alineatul (3), operaţiunea de cântărire se desfăşoară la bordul unei nave, caz în care responsabilitatea îi revine comandantului.

(5) Cifra care rezultă din cântărire este utilizată pentru completarea declaraţiilor de debarcare, a documentului de transport, a notelor de vânzare şi a declaraţiilor de primire.

(6) Autorităţile competente dintr-un stat membru pot solicita cântărirea oricărei cantităţi de produse pescăreşti debarcate pentru prima dată în statul membru respectiv în prezenţa funcţionarilor, înaintea transportării acesteia de la locul de debarcare.

(7) Normele detaliate privind metodologia în funcţie de risc şi procedura de cântărire se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 61

Cântărirea produselor pescăreşti după transportarea de la locul de debarcare

(1) Prin derogare de la articolul 60 alineatul (2), statele membre pot permite cântărirea produselor pescăreşti după transportarea de la locul de debarcare, cu condiţia ca acestea să fie transportate către o destinaţie de pe teritoriul statului membru în cauză şi ca statul membru în cauză să fi adoptat un plan de control aprobat de Comisie şi bazat pe metodologia în funcţie de risc adoptată de Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente ale statului membru în care sunt debarcate produsele pescăreşti pot permite transportarea acestor produse înainte de cântărire către cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane care sunt responsabile de prima comercializare a produselor pescăreşti în alt stat membru. Această permisiune este sub rezerva existenţei unui program comun de control între statele membre în cauză, menţionat la articolul 94, aprobat de Comisie şi bazat pe metodologia în funcţie de risc adoptată de Comisie, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 62

Completarea şi depunerea notelor de vânzare

(1) Cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane autorizate de statele membre cu o cifră de afaceri anuală din primele vânzări de produse pescăreşti de până la 200 000 EUR, care sunt responsabile de prima comercializare a produselor pescăreşti debarcate într-un stat membru, depun în format electronic, dacă este posibil, în termen de 48 de ore de la prima vânzare, o notă de vânzare către autorităţile competente din statul membru pe teritoriul căruia are loc prima vânzare. Responsabilitatea pentru exactitatea notei de vânzare revine respectivilor cumpărători, licitaţii, organisme sau persoane.

(2) Un stat membru poate obliga sau autoriza cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane autorizate de statele membre cu o cifră de afaceri anuală în primele vânzări de produse pescăreşti de până la 200 000 EUR să înregistreze şi să transmită pe cale electronică datele menţionate la articolul 64 alineatul (1).

(3) Dacă statul membru pe teritoriul căruia are loc prima vânzare nu este statul membru de pavilion al navei de pescuit care a debarcat peştele, acesta asigură transmiterea unui exemplar al notei de vânzare în format electronic, dacă este posibil, către autorităţile competente ale statului membru de pavilion, în momentul primirii informaţiilor relevante.

(4) Dacă prima comercializare a produselor pescăreşti nu are loc în statul membru în care au fost debarcate produsele, statul membru responsabil de controlul primei comercializări asigură transmiterea unui exemplar al notei de vânzare, în format electronic dacă este posibil, către autorităţile competente însărcinate cu controlul debarcării produselor în cauză şi către autorităţile competente ale statului membru de pavilion al navei de pescuit la primirea notei de vânzare.

(5) Dacă debarcarea are loc în afara Comunităţii şi prima vânzare are loc într-o ţară terţă, comandantul navei de pescuit sau reprezentantul acestuia transmite, în format electronic dacă este posibil, un exemplar al notei de vânzare sau orice document echivalent care conţine acelaşi nivel de informaţii autorităţilor competente ale statului membru de pavilion în termen de 48 de ore de la prima vânzare.

(6) În cazul în care o notă de vânzare nu corespunde cu factura sau documentul ce o înlocuieşte, astfel cum se menţionează la articolele 218 şi 219 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (25), statul membru în cauză adoptă dispoziţiile necesare pentru a se asigura că informaţiile privind preţul, care nu includ taxa de livrare a bunurilor către cumpărător, sunt identice cu cele indicate pe factură. Statele membre adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura că informaţiile privind preţul, care nu includ taxa de livrare a bunurilor către cumpărător, sunt identice cu cele indicate pe factură.

Articolul 63

Completarea şi transmiterea electronică a datelor din nota de vânzare

(1) Cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane autorizate de statele membre cu o cifră de afaceri anuală din primele vânzări de produse pescăreşti de peste 200 000 EUR înregistrează prin mijloace electronice informaţiile menţionate la articolul 64 alineatul (1) şi le transmit prin mijloace electronice autorităţilor competente ale statului membru pe teritoriul căruia are loc prima comercializare, în termen de 24 ore de la prima vânzare.

(2) Statele membre transmit, în acelaşi mod, prin mijloace electronice, informaţiile privind notele de vânzare menţionate la articolul 62 alineatele (3) şi (4).

Articolul 64

Conţinutul notelor de vânzare

(1) Notele de vânzare menţionate la articolele 62 şi 63 conţin următoarele date:

(a)	numărul de identificare externă a navei şi numele navei de pescuit care a debarcat produsele în cauză;

(b)	portul şi data debarcării;

(c)	numele operatorului sau al comandantului navei de pescuit şi, dacă este diferit, numele vânzătorului;

(d)	numele cumpărătorului şi numărul său TVA, numărul de identificare fiscală sau alt element unic de identificare;

(e)	codul alfa-3 FAO al fiecărei specii şi zona geografică relevantă în care au fost efectuate capturile;

(f)	cantităţile din fiecare specie în kilograme în greutate de produs, defalcate în funcţie de tipul de prezentare a produsului sau, după caz, în funcţie de numărul de indivizi;

(g)	pentru toate produsele supuse standardelor de comercializare, după caz, dimensiunea individuală sau greutatea, calitatea, prezentarea şi prospeţimea;

(h)	după caz, destinaţia produselor retrase de pe piaţă (reportare, utilizare ca hrană pentru animale, pentru producţia de făină animală, ca momeală sau pentru scopuri nealimentare);

(i)	locul şi data vânzării;

(j)	dacă este posibil, numărul de referinţă şi data facturii şi, acolo unde este cazul, contractul de vânzare;

(k)	după caz, trimiterea la declaraţia menţionată la articolul 66 sau la documentul de transport menţionat la articolul 68;

(l)

preţul.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 65

Exceptări de la cerinţele notelor de vânzare

(1) Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119, poate acorda o derogare de la obligaţia de depunere a notei de vânzare la autorităţile competente sau alte organisme autorizate ale statelor membre pentru produsele pescăreşti debarcate de pe anumite categorii de nave comunitare de pescuit cu o lungime totală mai mică de 10 metri sau pentru cantităţile de produse pescăreşti debarcate care nu depăşesc echivalentul a 50 kg greutate în viu pentru fiecare specie. Astfel de derogări pot fi acordate doar în cazurile în care statul membru în cauză a pus în aplicare un sistem de sondaj acceptabil în conformitate cu articolele 16 şi 25.

(2) Un cumpărător care achiziţionează produse în greutate de până la 30 kg care nu sunt plasate ulterior pe piaţă, ci sunt utilizate exclusiv pentru consum propriu, va fi exceptat de la dispoziţiile articolelor 62, 63 şi 64. Orice modificare a acestui prag se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 66

Declaraţia de primire

(1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor specifice cuprinse în planurile multianuale, atunci când produsele pescăreşti sunt destinate vânzării într-o etapă ulterioară, cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane cu o cifră de afaceri anuală din primele vânzări de produse pescăreşti de până la 200 000 EUR, care răspund de prima comercializare a produselor pescăreşti debarcate într-un stat membru, transmit autorităţilor competente ale statului membru în care are loc primirea o declaraţie de primire, în termen de 48 de ore de la încheierea debarcării. Responsabilitatea pentru transmiterea declaraţiei de primire şi pentru exactitatea acesteia revine cumpărătorilor, licitaţiilor sau altor organisme sau persoane în cauză.

(2) Dacă statul membru în care are loc primirea nu este statul membru de pavilion al navei care a debarcat peştele, acesta asigură transmiterea unui exemplar al declaraţiei de primire în format electronic, dacă este posibil, către autorităţile competente din statul membru de pavilion în momentul primirii informaţiilor relevante.

(3) Declaraţia de primire menţionată la alineatul (1) conţine cel puţin următoarele informaţii:

(a)	numărul de identificare externă şi numele navei de pescuit care a debarcat produsele;

(b)	portul şi data debarcării;

(c)	numele operatorului sau al comandantului navei;

(d)	codul alfa-3 FAO al fiecărei specii şi zona geografică relevantă în care au fost efectuate capturile;

(e)	cantităţile din fiecare specie stocată în kilograme în greutate de produs, defalcate în funcţie de tipul de prezentare a produsului sau, după caz, în funcţie de numărul de indivizi;

(f)	numele şi adresa facilităţilor unde sunt depozitate produsele;

(g)	dacă este cazul, trimiterea la documentul de transport specificat la articolul 68.

Articolul 67

Completarea şi transmiterea electronică a datelor din declaraţia de primire

(1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor specifice cuprinse în planurile multianuale, atunci când produsele sunt destinate vânzării într-o etapă ulterioară, cumpărătorii înregistraţi, licitaţiile înregistrate sau alte organisme sau persoane cu o cifră de afaceri anuală din primele vânzări de produse pescăreşti de peste 200 000 EUR, care răspund de prima comercializare a produselor pescăreşti debarcate într-un stat membru, înregistrează prin mijloace electronice informaţiile menţionate la articolul 66 şi le transmit prin mijloace electronice autorităţilor competente din statul membru în care are loc primirea, în termen de 24 de ore.

(2) Statele membre transmit prin mijloace electronice informaţiile privind declaraţiile de primire menţionate la articolul 66 alineatul (2).

Articolul 68

Completarea şi depunerea documentului de transport

(1) Produsele pescăreşti debarcate în Comunitate, fie neprelucrate, fie după ce au fost prelucrate la bord şi pentru care nu s-a prezentat o notă de vânzare sau o declaraţie de primire în conformitate cu articolele 62, 63, 66 şi 67 şi care sunt transportate într-un loc diferit de locul de debarcare, sunt însoţite până în momentul primei vânzări de un document întocmit de transportator. Transportatorul depune în termen de 48 de ore de la încărcare un document de transport la autorităţile competente din statul membru pe al cărui teritoriu a avut loc debarcarea sau la alte organisme autorizate de acesta.

(2) Transportatorul este scutit de obligaţia de a deţine documentul de transport care însoţeşte produsele pescăreşti, dacă acesta a fost transmis în format electronic înaintea începerii transportului către autorităţile competente ale statului membru de pavilion care, în cazul în care produsele sunt transportate către un stat membru altul decât statul membru de debarcare, transmit imediat după primire documentul de transport autorităţilor competente din statul membru pe al cărui teritoriu se declară prima comercializare.

(3) În cazul în care produsele sunt transportate către un stat membru diferit de statul membru de debarcare, transportatorul transmite, în termen de 48 de ore de la încărcarea produselor pescăreşti, un exemplar al documentului de transport către autorităţile competente ale statului membru pe al cărui teritoriu se declară prima comercializare. Statul membru în care are loc prima comercializare poate solicita informaţii suplimentare în această privinţă de la statul membru de debarcare.

(4) Transportatorul este responsabil pentru corectitudinea documentului de transport.

(5) Documentul de transport indică:

(a)	destinaţia transportului (transporturilor) şi datele de identificare ale vehiculului de transport;

(b)	numărul de identificare externă şi numele navei de pescuit care a debarcat produsele;

(c)	codul alfa-3 FAO al fiecărei specii şi zona geografică relevantă în care au fost efectuate capturile;

(d)	cantităţile din fiecare specie transportată în kilograme în greutate de produs, defalcate în funcţie de tipul de prezentare a produsului sau, după caz, în funcţie de numărul de indivizi;

(e)	numele şi adresa (adresele) destinatarului (destinatarilor);

(f)	locul şi data încărcării.

(6) Autorităţile competente ale statelor membre pot acorda derogări de la obligaţia menţionată la alineatul (1), dacă produsele pescăreşti sunt transportate în interiorul unei zone portuare sau la o distanţă de cel mult 20 km de locul de debarcare.

(7) Dacă produsele pescăreşti care au fost declarate vândute într-o notă de vânzare sunt transportate către o locaţie diferită de locul de debarcare, transportatorul trebuie să poată demonstra printr-un document că vânzarea a avut loc.

(8) Transportatorul este scutit de obligaţiile prevăzute la prezentul articol dacă documentul de transport este înlocuit cu un exemplar al declaraţiei de debarcare prevăzute la articolul 23 privind cantităţile transportate sau orice document echivalent care conţine acelaşi nivel de informaţii.

CAPITOLUL III

Organizaţiile de producători şi regimurile de preţ şi intervenţie

Articolul 69

Monitorizarea organizaţiilor de producători

(1) În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000, statele membre desfăşoară verificări la intervale regulate pentru a se asigura că:

(a)	organizaţiile de producători respectă termenii şi condiţiile privind recunoaşterea;

(b)	recunoaşterea unei organizaţii de producători poate fi retrasă dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000 sau dacă recunoaşterea se bazează pe informaţii eronate;

(c)	dacă organizaţia obţine sau beneficiază de recunoaştere prin mijloace frauduloase, recunoaşterea este retrasă imediat cu efect retroactiv.

(2) Pentru a garanta respectarea normelor referitoare la organizaţiile de producători prevăzute la articolul 5 şi la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000, Comisia efectuează verificări şi, pe baza acestora, poate solicita statelor membre retragerea recunoaşterii, dacă este cazul.

(3) Fiecare stat membru efectuează verificările corespunzătoare pentru a se asigura că fiecare organizaţie de producători îşi îndeplineşte obligaţiile menţionate în programul operaţional pentru anul de pescuit în cauză, conform Regulamentului (CE) nr. 2508/2000, şi aplică penalităţile prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000, în cazul în care obligaţiile în cauză nu sunt îndeplinite.

Articolul 70

Monitorizarea regimurilor de preţ şi intervenţie

Statele membre efectuează toate verificările referitoare la regimurile de preţ şi intervenţie, în special:

(a)	retragerea produselor de pe piaţă în alte scopuri decât consumul uman;

(b)	desfăşurarea de acţiuni de stabilizare, depozitare şi/sau prelucrare a produselor retrase de pe piaţă;

(c)	depozitarea privată a produselor congelate pe mare;

(d)	alocaţii compensatorii pentru tonul destinat prelucrării.

TITLUL VI

SUPRAVEGHERE

Articolul 71

Reperările pe mare şi detectarea de către statele membre

(1) Statele membre desfăşoară activităţi de supraveghere în apele comunitare aflate sub propria suveranitate sau jurisdicţie, bazate pe:

(a)	reperarea navelor de pescuit de către nave de inspecţie sau aeronave de supraveghere;

(b)	sistemul de detectare a navelor menţionat la articolul 9; sau

(c)	orice alte metode de detectare şi identificare.

(2) Dacă reperarea sau detectarea nu corespunde informaţiilor aflate la dispoziţia statului membru, acesta va iniţia orice investigaţie necesară pentru stabilirea acţiunilor ulterioare adecvate.

(3) Dacă reperarea sau detectarea se referă la o navă de pescuit aparţinând unui alt stat membru sau unei ţări terţe, iar informaţiile nu corespund oricăror alte informaţii aflate la dispoziţia statului membru costier şi dacă statul membru costier nu posedă capacitatea de a iniţia alte acţiuni, acesta îşi înregistrează constatările într-un raport de supraveghere pe care îl transmite fără întârziere, pe cale electronică, dacă este posibil, către statul membru costier sau ţările terţe în cauză. În cazul unei nave dintr-o ţară terţă, raportul de supraveghere este transmis, de asemenea, Comisiei sau organismului desemnat de aceasta.

(4) În cazul în care un funcţionar al unui stat membru reperează sau detectează o navă de pescuit angajată în activităţi care pot fi considerate o încălcare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, acesta emite imediat un raport de supraveghere pe care îl transmite autorităţilor sale competente.

(5) Conţinutul raportului de supraveghere este stabilit în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 72

Măsuri adoptate la primirea informaţiilor privind reperarea şi detectarea

(1) La primirea raportului de supraveghere de la un alt stat membru, statele membre de pavilion adoptă măsuri imediate în privinţa acestuia şi iniţiază orice investigaţii suplimentare care pot fi necesare pentru a le permite să stabilească acţiuni ulterioare adecvate.

(2) Statele membre altele decât statul membru de pavilion în cauză verifică, după caz, dacă navele reperate cu privire la care s-a raportat au desfăşurat activităţi în apele aflate sub jurisdicţia sau suveranitatea lor sau dacă produsele pescăreşti provenind de la navele în cauză au fost debarcate sau importate pe teritoriul lor şi investighează antecedentele acestor nave în ceea ce priveşte conformitatea cu măsurile relevante privind conservarea şi gestionarea.

(3) Comisia sau organismul desemnat de aceasta sau, după caz, statul membru de pavilion şi alte state membre analizează, de asemenea, informaţiile documentate corespunzător cu privire la navele reperate înaintate de către cetăţeni, organizaţii ale societăţii civile, inclusiv organizaţii ecologiste, precum şi de către reprezentanţi ai intereselor părţilor interesate din domeniul pescuitului sau al comerţului cu peşte.

Articolul 73

Observatorii însărcinaţi cu controlul

(1) În cazurile în care Consiliul a stabilit un program de observare cu rol de control, observatorii însărcinaţi cu controlul aflaţi la bordul navelor de pescuit verifică respectarea de către nava de pescuit a normelor politicii comune în domeniul pescuitului. Aceştia pun în aplicare toate sarcinile conţinute în planul de observare şi în special verifică şi înregistrează activităţile de pescuit şi documentele relevante ale navei.

(2) Observatorii însărcinaţi cu controlul trebuie să fie calificaţi pentru sarcinile pe care le desfăşoară. Aceştia trebuie să fie independenţi de proprietarul, de comandantul navei de pescuit sau de orice alt membru al echipajului. Aceştia nu pot avea nici un fel de legături economice cu operatorul.

(3) Observatorii însărcinaţi cu controlul se asigură, în limita posibilităţilor, că prezenţa lor la bordul navei de pescuit nu împiedică sau incomodează activităţile de pescuit şi operarea normală a navei.

(4) În cazul în care un observator însărcinat cu controlul remarcă o încălcare gravă, acesta informează fără întârziere autorităţile competente ale statului membru de pavilion.

(5) Observatorii însărcinaţi cu controlul întocmesc un raport de observaţie în format electronic pe care îl transmit, fără întârziere, propriilor autorităţi competente şi autorităţilor competente ale statului membru de pavilion, utilizând, dacă consideră necesar, mijloacele electronice de transmisie aflate la bordul navei de pescuit. Statele membre introduc raportul în baza de date menţionată la articolul 78.

(6) În cazul în care raportul de observaţie indică faptul că nava aflată sub observaţie s-a angajat în activităţi de pescuit contrar normelor politicii comune în domeniul pescuitului, autorităţile competente la care se face trimitere la alineatul (4) iau măsurile adecvate pentru a analiza chestiunea.

(7) Comandanţii navelor comunitare de pescuit asigură cazare adecvată observatorilor însărcinaţi cu controlul desemnaţi, le facilitează activitatea şi evită să îi împiedice în exercitarea atribuţiilor. Comandanţii navelor de pescuit comunitare asigură, de asemenea, observatorilor însărcinaţi cu controlul acces la compartimentele relevante ale navei, inclusiv la capturi, precum şi la documentele navei, inclusiv la fişierele electronice.

(8) Toate costurile generate de activitatea observatorilor însărcinaţi cu controlul în conformitate cu prezentul articol sunt suportate de către statele membre de pavilion. Statele membre pot imputa costurile, parţial sau integral, operatorilor navelor de pescuit aflate sub propriul pavilion care sunt angajaţi în activitatea de pescuit în cauză.

(9) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

TITLUL VII

INSPECŢIE ŞI PROCEDURI

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Articolul 74

Desfăşurarea inspecţiilor

(1) Statele membre elaborează şi actualizează o listă a funcţionarilor responsabili pentru desfăşurarea inspecţiilor.

(2) Funcţionarii îşi desfăşoară sarcinile în conformitate cu legislaţia comunitară. Aceştia efectuează inspecţii într-o manieră nediscriminatorie pe mare, în porturi, în timpul transportului, în locaţiile de prelucrare şi pe parcursul comercializării produselor pescăreşti.

(3) Funcţionarii verifică, în special:

(a)	legalitatea capturii păstrate la bord, depozitate, transportate, prelucrate sau comercializate, şi exactitatea documentaţiei sau a transmisiilor electronice cu privire la aceasta;

(b)	legalitatea uneltelor de pescuit utilizate pentru speciile vizate şi pentru capturile păstrate la bord;

(c)	dacă este cazul, planul de arimare şi arimarea separată a speciilor;

(d)	marcarea uneltelor de pescuit; şi

(e)	informaţiile cu privire la motor, menţionate la articolul 40.

(4) Funcţionarii pot examina toate zonele, punţile şi încăperile relevante. De asemenea, aceştia pot examina capturile, prelucrate sau nu, plasele sau alte unelte, echipamente, recipiente şi ambalaje care conţin peşte sau produse pescăreşti şi orice documente relevante sau transmisii electronice pe care le consideră necesare pentru verificarea conformităţii cu normele politicii comune în domeniul pescuitului. De asemenea, pot solicita informaţii persoanelor despre care se consideră că deţin informaţii privind obiectul inspecţiei.

(5) Funcţionarii efectuează inspecţiile într-o manieră care provoacă întreruperi sau dificultăţi minime navei sau vehiculului de transport şi activităţilor acestora, precum şi depozitării, prelucrării sau comercializării capturii. Aceştia evită, pe cât posibil, degradarea capturii în timpul inspecţiei.

(6) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol, în special privind metodologia şi efectuarea unei inspecţii, se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 75

Sarcinile operatorului

(1) Operatorul facilitează accesul în condiţii de siguranţă pe nava, vehiculul de transport sau încăperea în care produsele pescăreşti sunt depozitate, prelucrate sau comercializate. Acesta asigură securitatea funcţionarilor şi nu obstrucţionează, nu descurajează şi nu influenţează funcţionarii aflaţi în cursul exercitării atribuţiilor lor.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 76

Raportul de inspecţie

(1) Funcţionarii întocmesc un raport de inspecţie după finalizarea fiecărei inspecţii şi îl transmit propriilor autorităţi competente. Atunci când este posibil, respectivul raport este înregistrat şi transmis prin mijloace electronice. În cazul unei inspecţii a unei nave de pescuit care arborează pavilionul altui stat membru, un exemplar al raportului de inspecţie se transmite fără întârziere statului membru de pavilion în cauză, dacă în cursul inspecţiei a fost identificată o încălcare. În cazul unei inspecţii a unei nave de pescuit care arborează pavilionul unui ţări terţe, un exemplar al raportului de inspecţie se transmite fără întârziere autorităţilor competente ale ţării terţe în cauză, dacă în cursul inspecţiei a fost identificată o încălcare. În cazul unei inspecţii desfăşurate în apele aflate sub jurisdicţia altui stat membru, un exemplar al raportului de inspecţie se transmite fără întârziere statului membru respectiv.

(2) Funcţionarii comunică operatorului constatările înregistrate în urma inspecţiei; operatorul are posibilitatea de a formula observaţii privind inspecţia şi constatările acesteia. Observaţiile operatorului sunt reflectate în raportul de inspecţie. Funcţionarii menţionează efectuarea inspecţiei în jurnalul de pescuit.

(3) Un exemplar al raportului de inspecţie se transmite cât mai curând posibil operatorului, în orice caz în termen de 15 zile lucrătoare de la încheierea inspecţiei.

(4) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 77

Admisibilitatea rapoartelor de inspecţie şi de supraveghere

Rapoartele de inspecţie şi de supraveghere întocmite de inspectorii comunitari sau de funcţionarii altui stat membru sau ai Comisiei reprezintă dovezi admisibile în cadrul procedurilor administrative sau judiciare ale oricărui stat membru. Pentru stabilirea elementelor de fapt, acestea sunt tratate la fel ca şi rapoartele de inspecţie şi de supraveghere ale statelor membre.

Articolul 78

Baza de date electronică

(1) Statele membre creează şi actualizează o bază de date electronică în care încarcă toate rapoartele de inspecţie şi supraveghere întocmite de către funcţionarii acestora.

(2) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 79

Inspectorii comunitari

(1) Comisia stabileşte o listă de inspectori comunitari în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

(2) Fără a se aduce atingere responsabilităţilor principale ale statului membru costier, inspectorii comunitari pot efectua inspecţiile, în conformitate cu prezentul regulament, în apele comunitare şi pe navele comunitare aflate în afara apelor comunitare.

(3) Inspectorii comunitari pot fi desemnaţi pentru

(a)	punerea în aplicare a programelor comunitare specifice de control şi inspecţie adoptate în conformitate cu articolul 95;

(b)	programele internaţionale de control în domeniul pescuitului, în cadrul cărora Comisiei îi revine obligaţia de a efectua controale.

(4) În vederea îndeplinirii sarcinilor lor şi sub rezerva dispoziţiilor alineatului (5), inspectorii comunitari au acces imediat la:

(a)	toate zonele navelor de pescuit comunitare şi ale altor nave care desfăşoară activităţi de pescuit, sedii sau locuri publice şi mijloace de transport; şi

(b)	toate informaţiile şi documentele necesare în vederea îndeplinirii sarcinilor lor, în special jurnalul de pescuit, declaraţiile de debarcare, certificatele de captură, declaraţiile de transbordare, notele de vânzare şi alte documente relevante,

în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca funcţionarii statului membru în care are loc inspecţia.

(5) Inspectorii comunitari nu au competenţe poliţieneşti sau de asigurare a aplicării legii în afara teritoriului statului membru de origine al acestora sau a apelor comunitare aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia statului membru de origine al acestora.

(6) Atunci când sunt numiţi în calitate de inspectori comunitari, funcţionarii Comisiei sau ai organismului desemnat de aceasta nu au competenţe poliţieneşti sau de asigurare a aplicării legii.

(7) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

CAPITOLUL II

Inspecţia navelor aflate în afara apelor statului membru responsabil de inspecţie

Articolul 80

Inspecţia navelor de pescuit aflate în afara apelor statului membru responsabil de inspecţie

(1) Fără a aduce atingere responsabilităţii principale a statului membru costier, un stat membru poate inspecta navele de pescuit care îi arborează pavilionul în toate apele comunitare care nu se află sub suveranitatea altui stat membru.

(2) Un stat membru poate efectua inspecţii pe nave de pescuit ale altui stat membru, în conformitate cu prezentul regulament, privind activităţile de pescuit din toate apele comunitare care nu se află sub suveranitatea altui stat membru:

(a)	în urma autorizării de către statul membru costier; sau

(b)	în cazul în care a fost adoptat un program specific de control şi inspecţie în conformitate cu articolul 95.

(3) Un stat membru este autorizat să inspecteze navele de pescuit comunitare aflate sub pavilionul unui alt stat membru în apele internaţionale.

(4) Un stat membru poate inspecta navele de pescuit comunitare care arborează propriul pavilion sau pavilionul unui alt stat membru în apele unor terţe ţări, în conformitate cu acordurile internaţionale.

(5) Statele membre desemnează autoritatea competentă care funcţionează ca punct de contact în sensul prezentului articol. Punctul de contact al statelor membre este disponibil 24 de ore din 24.

Articolul 81

Solicitările de autorizare

(1) Solicitările de autorizare a unui stat membru de a efectua inspecţii pe navele de pescuit din ape comunitare care nu se află sub suveranitatea sau jurisdicţia sa, conform dispoziţiilor articolului 80 alineatul (2) litera (a), sunt decise de către statul membru costier în cauză în termen de 12 ore de la depunerea solicitării sau într-un termen adecvat în cazul în care motivul solicitării este o urmărire generală începută în apele statului membru responsabil de inspecţie.

(2) Statul membru solicitant este informat de îndată în privinţa deciziei. Deciziile sunt de asemenea comunicate Comisiei sau organismului desemnat de aceasta.

(3) Solicitările de autorizare sunt refuzate integral sau parţial doar din raţiuni imperative. Refuzurile şi motivele care stau la baza acestora se transmit de îndată statului membru solicitant şi Comisiei sau organismului desemnat de aceasta.

CAPITOLUL III

Încălcări constatate în cursul inspecţiilor

Articolul 82

Procedura în cazul unei încălcări

Dacă informaţiile colectate în cursul unei inspecţii sau orice alte date relevante determină un funcţionar să considere că a avut loc o încălcare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, acesta:

(a)	înregistrează încălcarea suspectată în raportul de inspecţie;

(b)	ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranţă a dovezilor încălcării suspectate;

(c)	înaintează imediat raportul de inspecţie către autoritatea competentă;

(d)

informează persoana fizică sau juridică suspectată de comiterea încălcării sau care a fost surprinsă în flagrant în timpul comiterii încălcării că încălcarea poate duce la atribuirea numărului corespunzător de puncte în conformitate cu articolul 92. Această informaţie se notează în raportul de inspecţie.

Articolul 83

Încălcările constatate în afara apelor statului membru responsabil de inspecţie

(1) Dacă a fost constatată o încălcare ca urmare a unei inspecţii efectuate în conformitate cu articolul 80, statul membru care efectuează inspecţia înaintează fără întârziere un rezumat al raportului de inspecţie statului membru costier sau, în cazul unei inspecţii în afara apelor comunitare, statului membru de pavilion al navei de pescuit în cauză. Un raport complet de inspecţie se înaintează statului costier şi statului membru de pavilion în termen de 15 zile după inspecţie.

(2) Statul membru costier sau, în cazul unei inspecţii în afara apelor comunitare, statul membru de pavilion al navei de pescuit în cauză întreprinde toate măsurile corespunzătoare în ceea ce priveşte încălcarea menţionată la alineatul (1).

Articolul 84

Intensificarea acţiunilor ulterioare în cazul anumitor încălcări grave

(1) Statul membru de pavilion sau statul membru costier în apele căruia există suspiciuni că o navă de pescuit:

(a)	nu a înregistrat corect capturi care fac obiectul unui plan multianual, de peste 500 kg sau 10 %, calculat ca un procentaj din cifrele introduse în jurnalul de pescuit, fiind luată în considerare valoare cea mai ridicată; sau

(b)	a comis oricare dintre încălcările grave menţionate la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau la articolul 90 alineatul (1) din prezentul regulament, în termen de un an de la comiterea primei astfel de încălcări grave,

poate solicita navei de pescuit să se deplaseze imediat într-un port în vederea unei anchete complete, pe lângă măsurile prevăzute la capitolul IX din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(2) Statul membru costier notifică imediat şi în conformitate cu propriile proceduri din legislaţia naţională statul membru de pavilion cu privire la ancheta menţionată la alineatul (1).

(3) Funcţionarii pot rămâne la bordul unei nave de pescuit până la efectuarea anchetei complete menţionate la alineatul (1).

(4) Comandantul navei de pescuit menţionate la alineatul (1) încetează toate activităţile de pescuit şi se deplasează în port dacă i s-a solicitat acest lucru.

CAPITOLUL IV

Procedurile privind încălcările constatate în cursul inspecţiilor

Articolul 85

Proceduri

Fără a se aduce atingere articolului 83 alineatul (2) şi articolului 86, în cazul în care autorităţile competente descoperă, în cursul unei inspecţii sau după o inspecţie, o încălcare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, autorităţile competente ale statului membru de inspecţie adoptă măsurile corespunzătoare, în conformitate cu titlul VIII, împotriva comandantului navei implicate sau împotriva tuturor persoanelor fizice sau juridice responsabile de încălcare.

Articolul 86

Transferul procedurilor

(1) Statul membru pe al cărui teritoriu sau în ale cărui ape s-a descoperit o încălcare poate transfera procedurile privind încălcarea respectivă către autorităţile competente ale statului membru de pavilion sau ale statului membru de cetăţenie al contravenientului, cu acordul statului membru în cauză şi cu condiţia ca transferul să implice o probabilitate mai ridicată de obţinere a rezultatelor prevăzute la articolul 89 alineatul (2).

(2) Statul membru de pavilion poate transfera procedurile privind o încălcare către autorităţile competente ale statului membru responsabil de inspecţie, cu acordul statului membru în cauză şi cu condiţia ca transferul să implice o probabilitate mai ridicată de obţinere a rezultatelor prevăzute la articolul 89 alineatul (2).

Articolul 87

Încălcarea constatată de către inspectorii comunitari

Statele membre întreprind toate măsurile corespunzătoare cu privire la orice încălcare descoperită de către un inspector comunitar în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia acestora sau pe o navă de pescuit care arborează pavilionul acestora.

Articolul 88

Măsuri corective în absenţa procedurilor efectuate de către statele membre de debarcare sau transbordare

(1) În cazul în care statul membru de debarcare sau de transbordare nu este statul membru de pavilion şi în cazul în care autorităţile sale competente nu iau măsuri corespunzătoare împotriva persoanelor fizice sau juridice responsabile sau nu transferă procedurile în conformitate cu articolul 86, cantităţile debarcate sau transbordate în mod ilegal se pot scădea din cota alocată statului membru de debarcare sau transbordare.

(2) Cantităţile de peşte care trebuie scăzute din cota alocată statului membru de debarcare sau transbordare în cauză se stabilesc conform procedurii menţionate la articolul 119, după consultarea de către Comisie a celor două state membre în cauză.

(3) Dacă statul membru de debarcare sau de transbordare nu mai dispune de o cotă corespunzătoare, se aplică articolul 37. În acest scop, cantităţile de peşte debarcate sau transbordate ilegal sunt considerate echivalentul prejudiciului suferit, conform articolului respectiv, de către statul membru de pavilion.

TITLUL VIII

ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR

Articolul 89

Măsuri de asigurare a respectării normelor

(1) Statele membre se asigură de adoptarea sistematică a măsurilor adecvate, inclusiv de luarea unor măsuri administrative sau penale, conform legislaţiei naţionale, împotriva persoanelor fizice sau juridice suspectate de încălcarea oricăreia dintre normele politicii comune în domeniul pescuitului.

(2) Nivelul general al sancţiunilor şi al sancţiunilor complementare se calculează în conformitate cu dispoziţiile relevante ale legislaţiei naţionale, în aşa fel încât să asigure că acestea îi privează efectiv pe cei răspunzători de beneficiile economice derivate din încălcările legii pe care aceştia le-au comis, fără a aduce atingere dreptului legitim la exercitarea profesiei. Respectivele sancţiuni pot genera rezultate proporţionale cu gravitatea încălcărilor respective, efectiv descurajând prin aceasta infracţiunile ulterioare de aceeaşi natură.

(3) Statele membre pot aplica un sistem conform căruia o amendă este proporţională cu cifra de afaceri a unei persoane juridice sau cu avantajul financiar obţinut sau vizat prin comiterea încălcării.

(4) Autorităţile competente ale statului membru care are jurisdicţie în eventualitatea unei încălcări, conformându-se procedurilor prevăzute de către legislaţiile lor naţionale, informează, fără întârziere, statele membre de pavilion, statul membru de cetăţenie al contravenientului sau orice alt stat membru care se arată interesat de urmărirea acţiunilor administrative, a procedurilor penale sau a altor măsuri adoptate şi de orice decizie definitivă referitoare la o astfel de încălcare, inclusiv numărul de puncte atribuite în conformitate cu articolul 92.

Articolul 90

Sancţiuni pentru încălcările grave

(1) Pe lângă dispoziţiile de la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, următoarele activităţi sunt considerate, de asemenea, încălcări grave în sensul prezentului regulament, în funcţie de gravitatea încălcării în cauză, care se stabileşte de către autoritatea competentă a statului membru, ţinând seama de criterii precum natura daunelor cauzate, valoarea acestora, situaţia economică a contravenientului şi amploarea încălcării sau recurenţa acesteia:

(a)	netransmiterea unei declaraţii de debarcare sau a unei note de vânzare atunci când debarcarea capturii a avut loc în portul dintr-o ţară terţă;

(b)	manipularea unui motor în scopul creşterii puterii sale peste puterea maximă continuă a motorului înscrisă în certificatul motorului;

(c)

nedebarcarea speciilor care fac obiectul unei cote capturate în cursul unei operaţiuni de pescuit, cu excepţia cazului în care nedebarcarea contravine obligaţiilor prevăzute de normele politicii comune în domeniul pescuitului, în zonele piscicole sau în zonele de pescuit în care se aplică astfel de norme.

(2) Statele membre garantează că persoana fizică care a comis o încălcare gravă sau persoana juridică găsită vinovată de o încălcare gravă este pasibilă de sancţiuni penale efective, proporţionale şi disuasive, în conformitate cu sancţiunile şi măsurile prevăzute la capitolul IX din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(3) Fără a se aduce atingere articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, statele membre impun o sancţiune care este efectiv disuasivă şi este, după caz, calculată la valoarea produselor pescăreşti obţinute în urma comiterii unei încălcări grave.

(4) Atunci când stabilesc sancţiunea, statele membre au în vedere valoarea prejudiciului adus resurselor piscicole şi mediului marin în cauză.

(5) Statele membre pot utiliza inclusiv sau alternativ sancţiuni penale efective, proporţionale şi disuasive.

(6) Sancţiunile prevăzute în prezentul capitol pot fi însoţite de alte sancţiuni sau măsuri, în special cele descrise la articolul 45 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

Articolul 91

Măsuri imediate de asigurare a respectării normelor

Statele membre adoptă măsuri imediate pentru a împiedica comandanţii navelor de pescuit sau alte persoane fizice sau juridice surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracţiuni grave, conform dispoziţiilor articolului 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, să continue activitatea în cauză.

Articolul 92

Sistemul de puncte pentru încălcările grave

(1) Statele membre aplică un sistem de puncte pentru încălcările grave la care se face trimitere la articolul 42 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, pe baza căruia titularului unei licenţe de pescuit i se atribuie numărul corespunzător de puncte ca urmare a încălcării normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(2) Atunci când o persoană fizică a comis o încălcare gravă sau o persoană juridică este găsită vinovată de încălcarea gravă a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, titularului licenţei de pescuit i se atribuie un număr corespunzător de puncte ca urmare a încălcării. Punctele acordate se transferă oricărui viitor titular al unei licenţe de pescuit pentru nava de pescuit respectivă atunci când nava este vândută, transferată sau îşi schimbă în alt mod proprietarul după data încălcării. Titularul licenţei de pescuit poate ataca decizia în conformitate cu legislaţia naţională.

(3) Atunci când numărul total de puncte atinge sau depăşeşte un număr specificat de puncte, licenţa de pescuit se suspendă automat pentru o perioadă de cel puţin două luni. Această perioadă este de patru luni dacă licenţa de pescuit este suspendată pentru a doua oară, de opt luni dacă licenţa de pescuit este suspendată pentru a treia oară şi de un an dacă licenţa de pescuit este suspendată pentru a patra oară ca urmare a faptului că titularului licenţei îi este atribuit numărul specificat de puncte. În cazul în care titularului i se atribuie numărul specificat de puncte pentru a cincea oară, licenţa de pescuit se retrage definitiv.

(4) Dacă titularul unei licenţe de pescuit nu comite o altă încălcare gravă în termen de trei ani de la data ultimei încălcări grave, toate punctele de pe licenţa de pescuit se elimină.

(5) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

(6) De asemenea, statele membre instituie un sistem de puncte prin care comandantul unei nave primeşte punctele corespunzătoare ca urmare a unei încălcări grave a normelor politicii comune în domeniul pescuitului comise de acesta.

Articolul 93

Registrul naţional de evidenţă a încălcărilor

(1) Statele membre introduc într-un registru naţional toate încălcările normelor politicii comune în domeniul pescuitului comise de nave aflate sub propriul pavilion sau de propriii resortisanţi, inclusiv sancţiunile suportate şi numărul de puncte atribuite. Încălcările comise de navele de pescuit aflate sub propriul pavilion sau de propriii resortisanţi urmăriţi penal în alte state membre sunt, de asemenea, înregistrate de către statele membre în registrul lor naţional privind încălcările în momentul comunicării deciziei definitive de către statul membru de jurisdicţie, în conformitate cu articolul 90.

(2) Atunci când anchetează o încălcare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului, un stat membru poate solicita celorlalte state membre să furnizeze informaţiile aflate în registrul lor naţional privind navele de pescuit şi persoanele suspectate de comiterea încălcării în cauză sau surprinse în flagrant în timpul comiterii încălcării în cauză.

(3) Atunci când un stat membru solicită informaţii de la un alt stat membru referitoare la măsurile adoptate cu privire la o încălcare, celălalt stat membru poate furniza informaţiile relevante privind navele de pescuit şi persoanele în cauză.

(4) Datele cuprinse în registrul naţional de evidenţă a încălcărilor sunt păstrate numai atât timp cât este necesar în sensul prezentului regulament, dar nu mai puţin de trei ani calendaristici, începând din anul următor celui în care se înregistrează informaţiile.

TITLUL IX

PROGRAME DE CONTROL

Articolul 94

Programe comune de control

Statele membre pot desfăşura, între ele şi la iniţiativa lor, programe de control, inspecţie şi supraveghere a activităţilor de pescuit.

Articolul 95

Programe specifice de control şi inspecţie

(1) Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119 şi împreună cu statele membre vizate, poate stabili ce activităţi de pescuit fac obiectul programelor specifice de control şi inspecţie.

(2) Programele specifice de control şi inspecţie menţionate la alineatul (1) descriu obiectivele, priorităţile şi procedurile, precum şi criteriile activităţilor de inspecţie. Criteriile sunt stabilite pe baza gestionării riscului şi sunt revizuite periodic, după efectuarea unei analize a rezultatelor obţinute.

(3) La intrarea în vigoare a unui plan multianual şi înainte ca un program specific de control şi inspecţie să devină aplicabil, fiecare stat membru stabileşte criterii-ţintă bazate pe gestionarea riscurilor pentru activităţile de inspecţie.

(4) Statele membre vizate adoptă măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a programelor specifice de control şi inspecţie, în special în ceea ce priveşte resursele umane şi materiale necesare şi perioadele şi zonele în care acestea vor fi utilizate.

TITLUL X

EVALUAREA ŞI CONTROLUL EFECTUATE DE COMISIE

Articolul 96

Principii generale

(1) Comisia controlează şi evaluează aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului de către statele membre prin examinarea informaţiilor şi documentelor şi prin efectuarea de verificări, inspecţii autonome şi audituri şi facilitează coordonarea şi cooperarea între acestea. În acest scop, Comisia poate, din proprie iniţiativă şi prin mijloace proprii, să iniţieze şi să desfăşoare anchete, verificări, inspecţii şi audituri. Aceasta poate verifica, în special:

(a)	punerea în aplicare şi aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului de către statele membre şi autorităţile competente ale acestora;

(b)	punerea în aplicare şi aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului în apele unei ţări terţe în conformitate cu un acord internaţional cu ţara respectivă;

(c)	conformitatea practicilor administrative naţionale şi a activităţilor de inspecţie şi supraveghere cu normele politicii comune în domeniul pescuitului;

(d)	existenţa documentelor necesare şi compatibilitatea acestora cu normele aplicabile;

(e)	circumstanţele în care activităţile de control sunt desfăşurate de către statele membre;

(f)	detectarea şi procedurile privind încălcările;

(g)	cooperarea între statele membre.

(2) Statele membre cooperează cu Comisia pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor acesteia. Statele membre se asigură că verificarea, inspecţiile autonome şi misiunile de audit desfăşurate în temeiul prezentului titlu nu fac obiectul unei publicităţi negative la adresa misiunilor la faţa locului. Atunci când funcţionarii Comisiei întâmpină dificultăţi în exerciţiul funcţiunii, statele membre vizate pun la dispoziţia Comisiei mijloacele de a duce acţiunea la bun sfârşit şi dau funcţionarilor Comisiei posibilitatea de a evalua operaţiunile specifice de control şi inspecţie.

Statele membre acordă Comisiei asistenţa necesară îndeplinirii acestor sarcini.

Articolul 97

Competenţele funcţionarilor Comisiei

(1) Funcţionarii Comisiei pot efectua verificări şi inspecţii pe navele de pescuit, precum şi la sediile întreprinderilor şi ale altor organisme ale căror activităţi sunt legate de politica comună în domeniul pescuitului şi au acces la toate informaţiile şi documentele necesare pentru a-şi aduce la îndeplinire sarcinile, în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca şi funcţionarii statului membru în care se desfăşoară verificarea şi inspecţia.

(2) Funcţionarii Comisiei au dreptul de a lua cu sine copii după dosarele relevante şi de a lua eşantioanele necesare dacă există suficiente motive pentru a considera că nu se respectă normele politicii comune în domeniul pescuitului. Aceştia pot solicita identificarea oricărei persoane întâlnite la locul inspecţiei.

(3) Funcţionarii Comisiei nu au competenţe mai mari decât cele ale inspectorilor naţionali şi nu au competenţe poliţieneşti sau de asigurare a aplicării legii.

(4) Funcţionarii Comisiei prezintă un mandat scris în care sunt menţionate identitatea şi competenţele lor.

(5) Comisia emite instrucţiuni scrise funcţionarilor săi prin care îi informează în privinţa competenţelor şi obiectivelor misiunii lor.

Articolul 98

Verificări

(1) Oricând Comisia consideră că este necesar, funcţionarii acesteia pot fi prezenţi în timpul activităţilor de control desfăşurate de către autorităţile naţionale de control. În cadrul acestor misiuni de verificare şi dacă este posibil, Comisia stabileşte contacte adecvate cu statele membre în scopul stabilirii unui program comun de verificare acceptat de ambele părţi.

(2) Statul membru vizat se asigură că organismele sau persoanele în cauză acceptă să facă obiectul verificărilor menţionate la alineatul (1).

(3) Dacă operaţiunile de control şi inspecţie prevăzute în cadrul programului iniţial de verificare nu pot fi desfăşurate din motive de fapt, funcţionarii Comisiei modifică, împreună cu autorităţile competente ale statului membru în cauză şi cu acordul acestora, programul iniţial de verificare.

(4) În ceea ce priveşte controalele sau inspecţiile efectuate pe mare sau în aer, comandantul navei sau al aeronavei este singurul responsabil de operaţiunile de control şi inspecţie. În cursul exercitării activităţii de comandă, acesta acordă atenţia cuvenită programului de verificare menţionat la alineatul (1).

(5) Comisia poate dispune ca funcţionarii săi aflaţi într-un stat membru să fie însoţiţi de unul sau mai mulţi funcţionari din alt stat membru, cu rol de observatori. La solicitarea Comisiei, statul membru respectiv numeşte, în cel mai scurt timp posibil, funcţionarii selectaţi ca observatori. Statele membre pot, de asemenea, stabili o listă a funcţionarilor statului membru pe care Comisia îi poate invita să participe la astfel de controale şi inspecţii. Comisia poate invita funcţionarii statului membru incluşi în listă sau pe cei comunicaţi Comisiei, la aprecierea acesteia. După caz, Comisia pune lista la dispoziţia tuturor statelor membre.

(6) Funcţionarii Comisiei pot decide, dacă consideră necesar, să efectueze misiunile de verificare menţionate la prezentul articol fără notificare prealabilă.

Articolul 99

Inspecţii autonome

(1) Atunci când există motive pentru a considera că au loc nereguli în aplicarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului, Comisia poate efectua inspecţii autonome. Comisia efectuează astfel de inspecţii din proprie iniţiativă şi fără prezenţa funcţionarilor statului membru în cauză.

(2) Toţi operatorii pot fi supuşi inspecţiilor autonome în cazul în care acestea sunt considerate necesare.

(3) În cadrul inspecţiilor autonome pe teritoriul sau în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia unui stat membru, se aplică normele de procedură ale acelui stat membru.

(4) Dacă funcţionarii Comisiei descoperă o încălcare gravă a dispoziţiilor prezentului regulament pe teritoriul sau în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia unui stat membru, aceştia informează fără întârziere autorităţile competente ale statului membru în cauză, care întreprind toate măsurile corespunzătoare în privinţa acestei încălcări.

Articolul 100

Audituri

Comisia poate efectua audituri ale sistemelor de control ale statelor membre. Auditurile pot evalua, în special:

(a)	regimul cotelor şi sistemul de gestionare a efortului;

(b)

sistemele de validare a datelor, inclusiv sistemele de verificări încrucişate din cadrul sistemelor de monitorizare a navelor, datele privind capturile, gestionarea efortului şi comercializarea, datele privind registrul comunitar al flotei de pescuit, precum şi verificarea licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit;

(c)

organizarea administrativă, inclusiv caracterul adecvat al personalului şi mijloacelor disponibile, formarea personalului, delimitarea funcţiilor autorităţilor implicate în activitatea de control, precum şi mecanismele existente de coordonare a activităţii şi de evaluare comună a rezultatelor acestor autorităţi;

(d)	sistemele operaţionale, inclusiv procedurile de control pentru porturile desemnate;

(e)	programele naţionale de acţiuni de control, inclusiv stabilirea nivelurilor de inspecţie şi punerea în aplicare a acestora;

(f)	sistemele naţionale de sancţiuni, inclusiv caracterul adecvat al sancţiunilor impuse, durata procedurilor, beneficiile economice pierdute de către contravenienţi şi caracterul disuasiv al unui astfel de sistem de sancţiuni.

Articolul 101

Rapoartele de verificare, de inspecţie autonomă şi de audit

(1) Comisia informează statele membre vizate în privinţa constatărilor preliminare ale verificărilor şi ale inspecţiilor autonome în termen de o zi de la efectuarea acestora.

(2) Funcţionarii Comisiei întocmesc un raport de verificare, de inspecţie autonomă sau de audit după fiecare verificare, inspecţie autonomă sau audit. Raportul este pus la dispoziţia statului membru vizat în termen de o lună de la finalizarea verificării, a inspecţiei autonome sau a auditului. Statele membre au posibilitatea de a prezenta observaţii cu privire la concluziile raportului în termen de o lună.

(3) Statele membre adoptă măsurile necesare pe baza raportului menţionat la alineatul (2).

(4) Comisia publică rapoartele de verificare, de inspecţie autonomă şi de audit finalizate, împreună cu observaţiile statului membru vizat, în secţiunea securizată a paginii sale de internet oficiale.

Articolul 102

Monitorizarea rapoartelor de verificare, de inspecţie autonomă şi de audit

(1) Statele membre furnizează Comisiei toate informaţiile relevante pe care aceasta le solicită cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. În momentul depunerii solicitării de informare, Comisia specifică o limită de timp rezonabilă în care trebuie să se prezinte informaţiile.

(2) Dacă Comisia consideră că au avut loc nereguli în punerea în aplicare a normelor politicii comune în domeniul pescuitului sau că dispoziţiile existente privind activitatea de control şi metodele din anumite state membre nu sunt eficiente, aceasta informează statele membre vizate, apoi efectuează o anchetă administrativă la care pot participa funcţionari ai Comisiei.

(3) Statele membre vizate informează Comisia în privinţa rezultatelor anchetei şi înaintează Comisiei un raport întocmit în cel mult trei luni de la solicitarea Comisiei. Această perioadă poate fi extinsă de către Comisie cu un interval de timp rezonabil, în urma unei solicitări motivate în mod corespunzător a statului membru.

(4) Dacă ancheta administrativă menţionată la alineatul (2) nu duce la corectarea neregulilor sau dacă Comisia identifică lacune în sistemul de control al unui stat membru în cursul verificărilor sau al inspecţiilor autonome menţionate la articolele 98 şi 99 sau în auditul prevăzut la articolul 100, Comisia stabileşte un plan de acţiune împreună cu statul membru în cauză. Statul membru adoptă toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a planului de acţiune.

TITLUL XI

MĂSURI DE ASIGURARE A RESPECTĂRII DE CĂTRE STATELE MEMBRE A OBIECTIVELOR POLITICII COMUNE ÎN DOMENIUL PESCUITULUI

CAPITOLUL I

Măsuri financiare

Articolul 103

Suspendarea şi anularea asistenţei financiare comunitare

(1) Comisia poate decide să suspende pentru o perioadă de maximum 18 luni, integral sau parţial, plăţile din cadrul asistenţei financiare comunitare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 şi al articolului 8 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 861/2006, în cazul în care există dovezi că:

(a)	eficienţa măsurilor finanţate este sau poate fi afectată de nerespectarea dispoziţiilor politicii comune în domeniul pescuitului, în special în domeniul conservării şi gestionării resurselor piscicole, al adaptării flotei şi al controlului activităţilor de pescuit;

(b)	nerespectarea este imputabilă direct statului membru în cauză; şi că

(c)	nerespectarea poate determina o ameninţare gravă la adresa conservării resurselor acvatice vii sau a funcţionării eficace a sistemului comunitar de control şi de asigurare a respectării legislaţiei,

precum şi în cazul în care Comisia concluzionează, pe baza informaţiilor disponibile şi, dacă este cazul, după examinarea explicaţiilor statului membru, că acesta nu a adoptat măsurile corespunzătoare pentru remedierea situaţiei şi nu este în măsură să facă acest lucru în viitorul apropiat.

(2) Dacă, în perioada de suspendare, statul membru în cauză nu demonstrează că a adoptat măsuri corectoare pentru a asigura respectarea sau aplicarea în viitor a normelor relevante sau că nu există riscuri serioase ca funcţionarea eficientă în viitor a sistemului comunitar de control şi asigurare a respectării normelor să fie afectată, Comisia poate anula integral sau parţial asistenţa financiară comunitară a cărei plată a fost suspendată în temeiul alineatului (1). Această anulare nu se efectuează decât după o suspendare de 12 luni a plăţii corespunzătoare.

(3) Înainte de a adopta măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2), Comisia informează în scris statul membru respectiv cu privire la constatările sale referitoare la deficienţele sistemului de control al statului membru şi la intenţia sa de a adopta decizia menţionată la alineatele (1) şi (2) şi solicită statului membru să aplice măsuri corectoare într-un termen care urmează a fi stabilit de Comisie în funcţie de gravitatea încălcării, dar care trebuie să fie de minimum o lună.

(4) Dacă statul membru nu răspunde la scrisoarea menţionată la alineatul (3) în termenul care urmează a fi stabilit în conformitate cu alineatul respectiv, Comisia poate lua decizia menţionată la alineatele (1) şi (2) pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv.

(5) Procentajul cu care sunt suspendate sau anulate plăţile este proporţional cu natura şi importanţa nerespectării de către statul membru a normelor aplicabile privind conservarea, controlul, inspecţia sau asigurarea respectării normelor şi cu gravitatea ameninţării la adresa conservării resurselor acvatice vii sau a funcţionării eficace a sistemului comunitar de control şi de asigurare a respectării legislaţiei şi ţine seama de măsura în care eficienţa măsurilor finanţate este sau este probabil să fie afectată. Acesta trebuie să ia în considerare şi să se limiteze la proporţia pe care o reprezintă pescuitul sau activităţile legate de pescuit care fac obiectul nerespectării în cadrul măsurilor finanţate prin asistenţa financiară menţionată la alineatul (1).

(6) Deciziile adoptate în temeiul prezentului articol trebuie să ţină seama de toate circumstanţele relevante astfel încât să existe un raport economic real între obiectul nerespectării şi măsura la care se raportează plata suspendată sau asistenţa financiară comunitară anulată.

(7) Suspendarea se anulează în cazul în care nu se mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1).

(8) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

CAPITOLUL II

Încheierea activităţilor de pescuit

Articolul 104

Încheierea activităţilor de pescuit ca urmare a nerespectării obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului

(1) În cazul în care un stat membru nu îşi îndeplineşte obligaţiile privind punerea în aplicare a unui plan multianual şi în cazul în care Comisia are dovezi că nerespectarea respectivelor obligaţii constituie o ameninţate serioasă la adresa conservării stocurilor în cauză, Comisia poate dispune, pentru statul membru în cauză, încetarea provizorie a activităţilor de pescuit afectate de respectivele deficienţe.

(2) Comisia informează în scris statul membru în cauză în privinţa constatărilor sale şi a documentaţiei relevante şi stabileşte un termen limită de cel mult 10 zile lucrătoare în care statul membru să demonstreze că resursele piscicole pot fi exploatate în siguranţă.

(3) Măsurile menţionate la alineatul (1) se aplică doar dacă statul membru nu răspunde la solicitarea Comisiei în termenul limită de la alineatul (2) sau dacă răspunsul este considerat nesatisfăcător sau dacă indică în mod clar că măsurile necesare nu au fost puse în aplicare.

(4) Comisia dispune reluarea pescuitului după ce statul membru a demonstrat în scris, în mod satisfăcător pentru Comisie, că resursele piscicole pot fi exploatate în siguranţă.

CAPITOLUL III

Deducerile şi transferurile cotelor şi ale efortului de pescuit

Articolul 105

Deducerea cotelor

(1) Atunci când Comisia a stabilit că un stat membru a depăşit cotele care i-au fost alocate, Comisia operează deduceri din viitoarele cote ale statului membru respectiv.

(2) În cazul depăşirii unei cote, alocaţii sau părţi pentru un stoc sau un grup de stocuri disponibile pentru un stat membru pentru un anumit an, Comisia efectuează, în următorul an sau în următorii ani, deduceri din cota, alocaţia sau partea anuală de care dispune statul membru care şi-a depăşit cota prin aplicarea unui factor de multiplicare în conformitate cu următorul tabel:

Gradul de depăşire faţă de debarcările permise	Factorul de multiplicare
Până la 5 %	Depăşire * 1,0
Peste 5 % până la 10 %	Depăşire * 1,1
Peste 10 % până la 20 %	Depăşire * 1,2
Peste 20 % până la 40 %	Depăşire * 1,4
Peste 40 % până la 50 %	Depăşire * 1,8
Orice depăşire suplimentară mai mare de 50 %	Depăşire * 2,0

Cu toate acestea, se aplică o deducere egală cu cantitatea pescuită în exces* 1,00 în toate cazurile de depăşire referitoare la cantităţile debarcate legal, egale sau mai mici de 100 de tone.

(3) Pe lângă factorii de multiplicare menţionaţi la alineatul (2), se aplică un factor de multiplicare de 1,5, dacă:

(a)	un stat membru şi-a depăşit în mod repetat cota, alocaţia sau partea dintr-un stoc sau grup de stocuri în ultimii doi ani şi aceste depăşiri au făcut obiectul deducerilor, astfel cum se menţionează la alineatul (2);

(b)	consultanţa ştiinţifică, tehnică şi economică disponibilă şi, în special, rapoartele elaborate de CSTEP au stabilit că depăşirea constituie o ameninţate serioasă la adresa conservării stocurilor în cauză; sau

(c)	stocul face obiectul unui plan multianual.

(4) În cazul depăşirii unei cote, alocări sau părţi pentru un stoc sau un grup de stocuri disponibile unui stat membru în anii anteriori, Comisia, în urma consultării statului membru vizat, poate deduce cotele în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119 din viitoarele cote ale statului membru respectiv pentru a ţine seama de nivelul de pescuit excesiv.

(5) Dacă o deducere conformă cu alineatele (1) şi (2) nu poate fi aplicată cotei, alocaţiei sau părţii dintr-un stoc sau grup de stocuri care a fost depăşită ca atare deoarece cota, alocaţia sau partea respectivă dintr-un stoc sau grup de stocuri nu există sau nu este disponibilă în mod suficient pentru statul membru vizat, Comisia, după consultarea statului membru vizat, poate deduce în anul următor sau în anii următori cotele pentru alte stocuri sau grupuri de stocuri disponibile pentru statul membru vizat în aceeaşi zonă geografică sau care au aceeaşi valoare comercială, în conformitate cu alineatul (1).

(6) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol, în special pentru determinarea cantităţilor vizate, pot fi adoptate conform procedurii menţionate la articolul 119.

Articolul 106

Deducerea efortului de pescuit

(1) Atunci când Comisia a stabilit că un stat membru a depăşit efortul de pescuit care i-a fost alocat, aceasta operează deduceri din viitorul efort de pescuit al statului membru respectiv.

(2) Dacă efortul de pescuit disponibil pentru un stat membru în cadrul unei zone geografice sau al unei zone de pescuit este depăşit, Comisia efectuează, în următorul an sau în următorii ani, deduceri din efortul de pescuit de care dispune statul membru în cauză pentru zona geografică sau zona de pescuit în cauză, prin aplicarea unui factor de multiplicare în conformitate cu următorul tabel:

Gradul de depăşire al efortului de pescuit disponibil	Factorul de multiplicare
Până la 5 %	Depăşire * 1,0
Peste 5 % până la 10 %	Depăşire * 1,1
Peste 10 % până la 20 %	Depăşire * 1,2
Peste 20 % până la 40 %	Depăşire * 1,4
Peste 40 % până la 50 %	Depăşire * 1,8
Orice depăşire suplimentară mai mare de 50 %	Depăşire * 2,0

(3) Dacă o deducere conformă cu alineatul (2) nu poate fi aplicată efortului de pescuit maxim admisibil care a fost depăşit ca atare deoarece respectivul efort de pescuit maxim admisibil nu este disponibil sau nu este disponibil în mod suficient pentru statul membru vizat, Comisia poate deduce în anul următor sau în anii următori efortul de pescuit disponibil pentru statul membru vizat în aceeaşi zonă geografică, în conformitate cu alineatul (2).

(4) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol, în special pentru determinarea efortului de pescuit în cauză, pot fi adoptate conform procedurii menţionate la articolul 119.

Articolul 107

Deducerile de cote ca urmare a nerespectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului

(1) În cazul în care există dovezi ale încălcării de către un stat membru a normelor privind stocurile care fac obiectul planurilor multianuale şi acest lucru poate duce la o ameninţare gravă pentru conservarea acestor stocuri, Comisia poate efectua, în anul următor sau în anii următori, deduceri din cota, alocaţia sau partea anuală pentru un stoc sau grup de stocuri de care dispune statul membru respectiv, prin aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinând seama de daunele produse stocurilor.

(2) Comisia informează în scris statul membru în cauză în privinţa constatărilor sale şi stabileşte un termen limită de cel mult 15 zile lucrătoare în care statul membru să demonstreze că resursele piscicole pot fi exploatate în siguranţă.

(3) Măsurile menţionate la alineatul (1) se aplică doar dacă statul membru nu răspunde la această solicitare a Comisiei în termenul limită de la alineatul (2) sau dacă răspunsul este considerat nesatisfăcător sau dacă indică în mod clar că măsurile necesare nu au fost puse în aplicare.

(4) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol, în special cele privind stabilirea cantităţilor în cauză, se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

CAPITOLUL IV

Măsuri de urgenţă

Articolul 108

Măsuri de urgenţă

(1) În cazul în care există dovezi, inclusiv pe baza rezultatelor sondajelor efectuate de către Comisie, că activităţile de pescuit şi/sau măsurile adoptate de unul sau mai multe state membre subminează măsurile de conservare şi gestionare adoptate în cadrul planurilor multianuale sau pun în pericol ecosistemul marin, iar aceasta necesită măsuri imediate, Comisia, la cererea justificată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate adopta măsuri de urgenţă a căror durată de aplicare nu depăşeşte şase luni. Comisia poate adopta o nouă decizie de prelungire a aplicării măsurilor de urgenţă cu cel mult şase luni.

(2) Măsurile de urgenţă prevăzute la alineatul (1) sunt proporţionale cu pericolul şi pot include, printre altele:

(a)	suspendarea activităţilor de pescuit ale navelor care arborează pavilionul statelor membre în cauză;

(b)	încheierea activităţilor de pescuit;

(c)	interdicţia pentru operatorii comunitari de a accepta debarcări, plasări în cuşti în scopul îngrăşării sau al creşterii sau transbordării peştelui şi a produselor pescăreşti capturate de către navele care arborează pavilionul statelor membre în cauză;

(d)	interdicţia de a plasa pe piaţă sau de a utiliza în alte scopuri comerciale peştele şi produsele pescăreşti capturate de către navele care arborează pavilionul statelor membre în cauză;

(e)	interzicerea furnizării de peşte viu pentru acvacultură în apele aflate sub jurisdicţia statelor membre în cauză;

(f)	interzicerea acceptării de peşte viu capturat de către nave care arborează pavilionul statului membru în cauză în scopuri de acvacultură în apele aflate sub jurisdicţia altor state membre;

(g)	interzicerea pescuitului pentru navele de pescuit care arborează pavilionul statului membru în cauză în apele aflate sub jurisdicţia altor state membre;

(h)	modificarea datelor referitoare la pescuit furnizate de către statele membre într-o manieră corespunzătoare.

(3) Un stat membru comunică solicitarea menţionată la alineatul (1) simultan Comisiei şi statelor membre în cauză. Celelalte state membre pot transmite Comisiei comentarii în scris în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării. Comisia adoptă o decizie în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea solicitării.

(4) Măsurile de urgenţă au efect imediat. Acestea se comunică statelor membre în cauză şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5) Statele membre în cauză pot transmite Consiliului decizia Comisiei în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării.

(6) Consiliul, cu majoritate calificată, poate adopta o decizie diferită în termen de o lună de la data de primire a sesizării.

TITLUL XII

DATE ŞI INFORMAŢII

CAPITOLUL I

Analiza şi auditul datelor

Articolul 109

Principii generale pentru analiza datelor

(1) Statele membre creează o bază de date informatizată în scopul validării datelor înregistrate în conformitate cu prezentul regulament şi un sistem de validare cel târziu la 31 decembrie 2013.

(2) Statele membre se asigură că toate datele înregistrate în conformitate cu prezentul regulament sunt precise, complete şi au fost transmise în termenele prevăzute în normele privind politica comună în domeniul pescuitului. În special:

(a)

statele membre desfăşoară verificări încrucişate, analize şi verificări ale următoarelor date, prin intermediul unor algoritmi şi mecanisme informatizate automate:

(i)	date ale sistemului de monitorizare a navelor;

(ii)	date privind activităţile de pescuit, în special jurnalul de pescuit, declaraţia de debarcare, declaraţia de transbordare şi notificările prealabile;

(iii)

date din declaraţiile de primire, din documentele de transport şi din notele de vânzare;

(iv)	date din licenţele de pescuit şi din autorizaţiile de pescuit;

(v)	date din rapoartele de inspecţie;

(vi)	date privind puterea motorului;

(b)

următoarele date sunt supuse, de asemenea, unor verificări încrucişate, analize şi verificări, după caz:

(i)	date din sistemul de detectare a navelor;

(ii)	date privind reperările;

(iii)

date privind acordurile internaţionale în domeniul pescuitului;

(iv)

date privind intrările şi ieşirile în şi din zonele de pescuit, zonele maritime în care se aplică norme specifice referitoare la accesul la ape şi resurse, zonele de reglementare din cadrul organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului şi organizaţii similare, precum şi ape ale unei ţări terţe;

(v)	date privind sistemul de identificare automată.

(3) Sistemul de validare permite identificarea automată, în cadrul datelor, a neconcordanţelor, erorilor şi a informaţiilor care lipsesc.

(4) Statele membre se asigură că baza de date afişează în mod clar orice neconcordanţă în materie de date detectată de sistemul de validare a datelor. Baza de date semnalează, de asemenea, toate datele corectate şi indică motivul care a stat la baza unei astfel de corecturi.

(5) Dacă a fost identificată o neconcordanţă în cadrul datelor, statul membru în cauză întreprinde toate investigaţiile necesare şi, dacă are motive să suspecteze comiterea unei încălcări, adoptă măsurile necesare.

(6) Statele membre se asigură că datele pentru primirea, introducerea şi validarea datelor, precum şi datele pentru monitorizarea neconcordanţelor detectate sunt clar vizibile în baza de date.

(7) Dacă datele prevăzute la alineatul (2) nu sunt transmise pe cale electronică, statele membre se asigură că acestea sunt introduse manual în baza de date, fără întârziere.

(8) Statele membre stabilesc un plan naţional de punere în aplicare a sistemelor de validare care acoperă datele enumerate la alineatul (2) literele (a) şi (b) şi monitorizarea neconcordanţelor. Planul permite statelor membre să stabilească o ordine a priorităţilor pentru validarea şi verificările încrucişate şi pentru monitorizarea ulterioară a neconcordanţelor pe baza gestionării riscului. Planul este transmis Comisiei pentru aprobare până la 31 decembrie 2011. Comisia aprobă planurile înainte de 1 iulie 2012, după ce permite statelor membre să aducă corecţii. Modificările aduse planului sunt transmise anual Comisiei spre aprobare.

(9) În cazul în care a identificat neconcordanţe în datele introduse în baza de date a statului membru ca urmare a propriilor investigaţii şi după ce a prezentat documentele statului membru şi a desfăşurat consultări cu acesta, Comisia poate solicita statului membru să analizeze motivele care stau la baza neconcordanţei şi să corecteze datele, dacă este necesar.

(10) Bazele de date create şi datele colectate de statele membre la care se face trimitere în prezentul regulament sunt considerate autentice în condiţiile stabilite conform legislaţiei naţionale.

Articolul 110

Accesul la date

(1) Statele membre asigură accesul la distanţă pentru Comisie sau pentru organismul desemnat de aceasta la toate datele menţionate la articolul 115, în orice moment şi fără notificare prealabilă. În plus, Comisiei i se permite să descarce manual şi automat date referitoare la orice perioadă sau număr de nave de pescuit.

(2) Statele membre permit accesul funcţionarilor Comisiei pe bază de certificate electronice generate de Comisie sau de organismul desemnat de aceasta.

Acest acces se pune la dispoziţie în partea securizată a paginii de internet a statelor membre, menţionată la articolul 115.

(3) Fără a se aduce atingere alineatelor (1) şi (2), statele membre pot desfăşura, până la 30 iunie 2012, un proiect (proiecte) pilot cu Comisia sau cu organismul desemnat de aceasta pentru a oferi acces la distanţă în timp real la datele statelor membre privind posibilităţile de pescuit, înregistrate şi validate conform prezentului regulament. Atunci când atât Comisia, cât şi statul membru în cauză consideră satisfăcător rezultatul proiectului-pilot şi atât timp cât accesul la distanţă funcţionează conform celor convenite, statul membru în cauză nu mai este obligat să raporteze cu privire la posibilităţile de pescuit conform procedurii descrise la articolul 33 alineatele (2) şi (8). Formatul şi procedura pentru accesul la date sunt luate în considerare şi testate. Statele membre informează Comisia înainte de 1 ianuarie 2012 dacă intenţionează să desfăşoare proiecte-pilot. După 1 ianuarie 2013 Consiliul poate decide asupra unei modalităţi şi frecvenţe diferite a transmiterii datelor de către statele membre către Comisie.

Articolul 111

Schimbul de date

(1) Fiecare stat membru de pavilion asigură schimbul electronic direct de informaţii relevante cu alte state membre şi, după caz, cu Comisia sau cu organismul desemnat de aceasta, în special:

(a)	datele din sistemul de monitorizare a navelor, atunci când navele sale sunt prezente în apele altui stat membru;

(b)	informaţiile din jurnalul de pescuit, atunci când navele sale pescuiesc în apele altui stat membru;

(c)	declaraţiile de debarcare şi de transbordare, atunci când astfel de operaţiuni se desfăşoară în porturile altor state membre;

(d)	notificarea prealabilă, atunci când portul pe care intenţionează să îl utilizeze se află în alt stat membru.

(2) Fiecare stat membru costier asigură schimbul electronic direct de informaţii relevante cu alte state membre şi, după caz, cu Comisia sau cu organismul desemnat de aceasta, în special prin transmiterea de:

(a)	informaţii privind notele de vânzare către statul membru de pavilion atunci când o primă vânzare provine de pe nava de pescuit a altui stat membru;

(b)	informaţii privind declaraţia de primire, atunci când peştele este depozitat în alt stat membru decât statul membru de pavilion sau statul membru de debarcare;

(c)	informaţii privind notele de vânzare şi declaraţia de primire către statul membru în care a avut loc debarcarea.

(3) Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol, în special cele privind verificarea calităţii, respectarea termenelor limită pentru transmiterea datelor, verificările încrucişate, analiza, verificarea datelor şi stabilirea unui format standardizat pentru descărcarea datelor şi pentru schimbul de date, se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

CAPITOLUL II

Confidenţialitatea datelor

Articolul 112

Protecţia datelor cu caracter personal

(1) Prezentul regulament lasă intact şi nu aduce atingere în niciun fel nivelului de protecţie a persoanelor prevăzut în legislaţia comunitară sau internă privind prelucrarea datelor personale şi, în special, nu modifică nici obligaţiile statelor membre în acest sens prevăzute de Directiva 95/46/CE, nici obligaţiile care incumbă instituţiilor şi organismelor comunitare în ceea ce priveşte prelucrarea de către acestea a datelor cu caracter personal, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001, în exercitarea responsabilităţilor care le revin.

(2) Drepturile persoanelor cu privire la datele lor de înregistrare prelucrate în sistemele naţionale sunt exercitate în conformitate cu legislaţia statului membru care a stocat datele cu caracter personal ale acestora şi, în special, în conformitate cu dispoziţiile de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE, iar, în ceea ce priveşte datele de înregistrare prelucrate în sistemele comunitare, drepturile sunt exercitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 113

Confidenţialitatea secretului profesional şi comercial

(1) Statele membre şi Comisia adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta că datele colectate şi primite în temeiul prezentului regulament sunt tratate în conformitate cu normele aplicabile privind secretul profesional şi comercial al datelor.

(2) Datele schimbate între statele membre şi Comisie se transmit exclusiv persoanelor din instituţiile statelor membre şi comunitare ale căror funcţii le permit accesul la astfel de date, cu excepţia situaţiilor în care statele membre care transmit datele consimt altfel în mod expres.

(3) Datele menţionate la alineatul (1) nu se utilizează în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepţia cazurilor în care autorităţile care furnizează datele consimt în mod expres la utilizarea acestora în alte scopuri şi cu condiţia ca dispoziţiile în vigoare în statul membru al autorităţii care primeşte datele să nu interzică o astfel de utilizare.

(4) Datele comunicate în cadrul prezentului regulament către persoane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor autorităţi competente, tribunale, alte autorităţi publice şi Comisie sau organismul desemnat de aceasta, date a căror divulgare poate aduce atingere:

(a)	protecţiei vieţii private şi integrităţii persoanei, în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecţia datelor cu caracter personal;

(b)	intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală;

(c)	procedurilor judiciare şi asistenţei juridice; sau

(d)	activităţilor de inspecţie sau de anchetă,

fac obiectul normelor aplicabile privind confidenţialitatea. Informaţiile pot fi divulgate întotdeauna, dacă acest lucru este necesar pentru încetarea sau interzicerea unei încălcări a normelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(5) Datele menţionate la alineatul (1) beneficiază de acelaşi nivel de protecţie acordat datelor similare în legislaţia naţională a statului membru care le primeşte, precum şi în dispoziţiile corespunzătoare aplicabile instituţiilor comunitare.

(6) Prezentul articol nu este considerat un obstacol în calea utilizării datelor obţinute în temeiul prezentului regulament în cadrul acţiunilor sau procedurilor judiciare iniţiate ulterior ca urmare a nerespectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului. Autorităţile competente din statele membre care transmit datele sunt informate în privinţa tuturor cazurilor în care datele menţionate sunt utilizate în aceste scopuri.

(7) Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiilor care decurg din convenţiile internaţionale privind asistenţa reciprocă în materie penală.

CAPITOLUL III

Pagini web oficiale

Articolul 114

Pagini web oficiale

(1) În sensul prezentului regulament, fiecare stat membru creează până la 1 ianuarie 2012 o pagină web oficială accesibilă prin internet, care conţine informaţiile prevăzute la articolele 115 şi 116. Statele membre comunică Comisiei adresele de internet ale propriilor pagini web oficiale. Comisia poate decide să elaboreze standarde şi proceduri comune pentru asigurarea comunicării transparente între statele membre, precum şi între acestea, Agenţia Comunitară pentru Controlul Pescuitului şi Comisie, inclusiv în ceea ce priveşte transmiterea periodică de rezumate ale înregistrărilor activităţilor de pescuit în raport cu posibilităţile de pescuit.

(2) Pagina web oficială a fiecărui stat membru este formată dintr-o parte accesibilă publicului şi o parte securizată. Pe respectiva pagină web fiecare stat membru stabileşte, menţine şi actualizează datele necesare în scopuri de control, în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 115

Partea accesibilă publicului de pe pagina web

În partea accesibilă publicului a paginii web, statele membre publică de îndată sau furnizează un link direct către:

(a)	numele şi adresele autorităţilor competente responsabile pentru eliberarea licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit menţionate la articolul 7;

(b)	lista porturilor desemnate pentru activităţile de transbordare, cu specificarea orelor de funcţionare, conform dispoziţiilor articolului 20;

(c)

în termen de o lună de la intrarea în vigoare a unui plan multianual şi după aprobarea de către Comisie, lista porturilor desemnate, specificând orele de funcţionare conform dispoziţiilor articolului 43 şi, ulterior, în termen de 30 de zile, condiţiile asociate pentru înregistrarea şi raportarea cantităţilor din speciile care fac obiectul planului multianual pentru fiecare debarcare;

(d)

decizia de stabilire a închiderii în timp real care defineşte în mod clar zona geografică în care se află zona de pescuit afectată, durata închiderii şi condiţiile de exercitare a activităţilor de pescuit în zona respectivă în perioada în care aceasta este închisă, astfel cum se menţionează la articolul 53 alineatul (2);

(e)

detaliile privind punctele de contact pentru transmiterea sau depunerea jurnalelor de pescuit, a notificărilor prealabile, a declaraţiilor de transbordare, a declaraţiilor de debarcare, a notelor de vânzare, a proceselor-verbale de primire şi a documentelor de transport prevăzute la articolele 14, 17, 20, 23, 62, 66 şi 68;

(f)	o hartă cu coordonatele zonei care face obiectul închiderii în timp real menţionate la articolul 54, specificându-se durata închiderii şi condiţiile de exercitare a activităţilor de pescuit în zona respectivă pe perioada închiderii;

(g)	decizia de încheiere a unei activităţi de pescuit în conformitate cu articolul 35 şi toate detaliile necesare.

Articolul 116

Partea securizată a paginii web

(1) În partea securizată a paginii web, statele membre stabilesc, menţin şi actualizează accesul la următoarele liste şi baze de date:

(a)	listele funcţionarilor însărcinaţi cu inspecţiile, prevăzute la articolul 74;

(b)	baza de date electronică pentru tratarea rapoartelor de inspecţie şi supraveghere întocmite de către funcţionari conform dispoziţiilor articolului 78;

(c)	fişierele informatizate ale sistemului de monitorizare a navelor înregistrate de centrul de monitorizare a pescuitului prevăzut la articolul 9;

(d)	baza de date electronică conţinând lista tuturor licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit emise şi gestionate în conformitate cu prezentul regulament, cu indicarea clară a condiţiilor stabilite şi a informaţiilor privind toate suspendările şi retragerile;

(e)	modalitatea de a măsura perioada neîntreruptă de 24 de ore menţionată la articolul 26 alineatul (6);

(f)	baza de date electronică conţinând toate informaţiile relevante privind posibilităţile de pescuit prevăzute la articolul 33;

(g)	programele naţionale de acţiuni de control, astfel cum se menţionează la articolul 46;

(h)	baza de date electronică necesară pentru verificarea integrităţii şi calităţii datelor colectate în conformitate cu articolul 109.

(2) Fiecare stat membru garantează:

(a)	accesul de la distanţă pentru Comisie sau organismul desemnat de aceasta la toate datele menţionate în prezentul articol prin conexiune internet securizată, 24 de ore din 24 şi şapte zile din şapte;

(b)	schimbul electronic direct de informaţii relevante cu alte state membre şi cu Comisia sau cu organismul desemnat de aceasta.

(3) Statul membru permite accesul funcţionarilor Comisiei pe bază de certificate electronice generate de către Comisie sau de organismul desemnat de aceasta.

(4) Datele conţinute în părţile securizate ale paginilor web se pun doar la dispoziţia anumitor utilizatori, autorizaţi în acest sens fie de către statul membru în cauză, fie de Comisie sau organismul desemnat de aceasta. Datele accesibile acestor persoane sunt limitate la datele necesare pentru efectuarea sarcinilor şi activităţilor acestora de asigurare a respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului şi fac obiectul normelor privind confidenţialitatea utilizării datelor.

(5) Datele conţinute în părţile securizate ale paginilor web sunt păstrate exclusiv pentru întreaga perioada necesară în sensul prezentului regulament, dar nu mai puţin de trei ani calendaristici, începând din anul următor celui în care se înregistrează informaţiile. Datele cu caracter personal care urmează să facă obiectul unor schimburi, în conformitate cu prezentul regulament, în scopuri istorice, statistice sau ştiinţifice pot face obiectul unor schimburi doar într-o formă anonimă sau, dacă acest lucru nu este posibil, numai cu condiţia criptării identităţii persoanelor vizate.

(6) Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

TITLUL XIII

PUNEREA ÎN APLICARE

Articolul 117

Cooperarea administrativă

(1) Autorităţile responsabile de punerea în aplicare a prezentului regulament în statele membre cooperează între ele, cu autorităţile competente din ţări terţe, cu Comisia şi cu organismul desemnat de aceasta pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(2) În scopurile menţionate la alineatul (1) se înfiinţează un sistem de asistenţă reciprocă, care include normele privind schimbul de informaţii pe baza unei solicitări prealabile sau în mod spontan.

(3) Statul membru în care s-au desfăşurat activităţile de pescuit transmite orice informaţii relevante Comisiei, la cererea acesteia, pe cale electronică, şi le comunică în acelaşi timp statului membru de pavilion al navei de pescuit.

(4) Normele detaliate de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 118

Obligaţii de raportare

(1) La intervale de cinci ani, statele membre transmit Comisiei un raport privind aplicarea prezentului regulament.

(2) Pe baza rapoartelor înaintate de statele membre şi a propriilor observaţii, Comisia întocmeşte un raport o dată la cinci ani, pe care îl înaintează Parlamentului European şi Consiliului.

(3) Comisia realizează o evaluare a impactului prezentului regulament privind politica comună în domeniul pescuitului după cinci ani de la intrarea în vigoare a acestuia.

(4) Statele membre transmit Comisiei un raport în care descriu normele care au fost utilizate pentru întocmirea rapoartelor privind datele de bază.

(5) Normele detaliate privind conţinutul şi formatul rapoartelor statelor membre pentru aplicarea prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 119.

Articolul 119

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet instituit în temeiul articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la o lună.

TITLUL XIV

MODIFICĂRI ŞI ABROGĂRI

Articolul 120

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 768/2005

Regulamentul (CE) nr. 768/2005 se modifică după cum urmează:

La articolul 3 se adaugă următorul punct:

„(i)

să asiste la punerea în aplicare uniformă a sistemului de control al politicii comune în domeniul pescuitului, în special la:

—

organizarea coordonării operaţionale a activităţilor de control ale statelor membre pentru punerea în aplicare de programe specifice de control şi de inspecţie, de programe de control legate de pescuitul ilegal, nedeclarat şi nereglementat («INN») şi de programe internaţionale de control şi inspecţie;

—	inspecţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor agenţiei, în conformitate cu articolul 17a.”

La articolul 5:

(a)	alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text: „(1) Coordonarea operaţională asigurată de agenţie vizează controlul tuturor activităţilor reglementate de politica comună în domeniul pescuitului:”;

(b)	se adaugă următorul alineat: „(3) În scopul asigurării unei coordonări operaţionale sporite între statele membre, agenţia poate stabili planuri operaţionale împreună cu statele membre vizate şi poate coordona punerea în aplicare a acestora.”

Articolul 7 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 7

Asistenţă pentru Comisie şi statele membre

Agenţia asistă Comisia şi statele membre pentru a asigura îndeplinirea optimă, uniformă şi eficace a obligaţiilor care le revin în conformitate cu normele politicii comune în domeniul pescuitului, inclusiv combaterea pescuitului INN, precum şi în relaţiile cu ţările terţe. În special, agenţia:

(a)

stabileşte şi dezvoltă un trunchi comun al planului de învăţământ pentru formarea profesională a instructorilor din cadrul inspectoratelor de pescuit din statele membre şi asigură cursuri şi seminarii de formare suplimentare pentru funcţionarii în cauză, precum şi pentru alte categorii de personal implicate în activităţile de control şi de inspecţie;

(b)	stabileşte şi dezvoltă un trunchi comun al planului de învăţământ pentru formarea profesională a inspectorilor comunitari înainte de prima misiune şi asigură, în mod regulat, cursuri şi seminarii de formare suplimentare actualizate pentru funcţionarii în cauză;

(c)	la solicitarea statelor membre, iniţiază achiziţii publice comune de bunuri şi servicii necesare pentru activităţile de control şi de inspecţie ale statelor membre, precum şi pregătirea şi coordonarea punerii în aplicare de către statele membre a unor proiecte-pilot comune;

(d)	stabileşte proceduri operaţionale comune referitoare la activităţile de control şi de inspecţie comune iniţiate de două sau mai multe state membre;

(e)	elaborează criterii pentru schimbul de instrumente de control şi inspecţie între statele membre, între statele membre şi ţări terţe, precum şi pentru furnizarea de astfel de instrumente de către statele membre;

(f)

efectuează analize de risc pe baza datelor din domeniul pescuitului privind capturile, debarcările şi efortul de pescuit, precum şi analizele de risc ale debarcărilor neraportate, inclusiv, printre altele, compararea datelor privind capturile şi importurile cu datele privind exporturile şi consumul naţional;

(g)	la solicitarea Comisiei sau a statelor membre, dezvoltă metodologii şi proceduri comune de inspecţie;

(h)	asistă statele membre, la solicitarea acestora, în îndeplinirea obligaţiilor comunitare şi internaţionale ale acestora, inclusiv combaterea pescuitului INN şi obligaţiile impuse în cadrul organizaţiilor regionale de gestionare a pescuitului;

(i)	promovează şi coordonează elaborarea unor metodologii uniforme în materie de gestionare a riscului în domeniul său de competenţă;

(j)

coordonează şi promovează cooperarea între statele membre şi standarde comune de dezvoltare a planurilor de sondaj definite în Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (26).

Articolul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 8

Punerea în aplicare a obligaţiilor comunitare privind controlul şi inspecţia

(1) La cererea Comisiei, agenţia coordonează activităţile de control şi inspecţie ale statelor membre pe baza programelor internaţionale de control şi inspecţie, prin elaborarea de planuri de desfăşurare comune.

(2) Agenţia poate achiziţiona, închiria sau navlosi echipamentul care este necesar pentru punerea în aplicare a planurilor de desfăşurare comune menţionate la alineatul (1).”

Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 9

Punerea în aplicare a programelor specifice de control şi inspecţie

(1) Agenţia coordonează punerea în aplicare a programelor specifice de control şi inspecţie instituite în conformitate cu articolul 95 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 prin intermediul planurilor de desfăşurare comune.

(2) Agenţia poate achiziţiona, închiria sau navlosi echipamentul care este necesar pentru punerea în aplicare a planurilor de desfăşurare comune menţionate la alineatul (1).”

Se introduce următorul capitol după capitolul III:

„CAPITOLUL IIIa

COMPETENŢELE AGENŢIEI

Articolul 17a

Numirea funcţionarilor agenţiei în calitate de inspectori comunitari

Funcţionarii agenţiei pot fi numiţi în calitate de inspectori comunitari în apele internaţionale, în conformitate cu articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

Articolul 17b

Măsuri adoptate de agenţie

Dacă este necesar, agenţia:

(a)	elaborează manuale privind standardele armonizate de inspecţie;

(b)	redactează materiale orientative care reflectă cele mai bune practici în domeniul controlului politicii comune în domeniul pescuitului, inclusiv în privinţa formării profesionale a funcţionarilor responsabili de control, pe care le actualizează în mod regulat;

(c)	furnizează Comisiei asistenţa tehnică şi administrativă necesară pentru a-şi îndeplini sarcinile.

Articolul 17c

Cooperare

(1) Statele membre şi Comisia cooperează cu agenţia şi oferă acesteia asistenţa necesară pentru îndeplinirea misiunii sale.

(2) Având în vedere diferenţele dintre sistemele juridice ale statelor membre, agenţia facilitează cooperarea între statele membre, precum şi între statele membre şi Comisie pentru dezvoltarea de standarde armonizate de control în conformitate cu legislaţia comunitară şi luând în considerare cele mai bune practici din statele membre şi standardele internaţionale convenite.

Articolul 17d

Unitatea de criză

(1) În cazul în care Comisia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea a cel puţin două state membre, identifică o situaţie care presupune un risc grav direct, indirect sau potenţial la adresa politicii comune în domeniul pescuitului, iar riscul nu poate fi prevenit, eliminat sau redus prin mijloacele existente sau nu poate fi gestionat în mod adecvat, agenţia este notificată imediat.

(2) Agenţia, acţionând în baza unei astfel de notificări din partea Comisiei sau din proprie iniţiativă, instituie imediat o unitate de criză şi informează Comisia în această privinţă.

Articolul 17e

Sarcinile unităţii de criză

(1) Unitatea de criză înfiinţată de către agenţie este responsabilă de colectarea şi evaluarea tuturor informaţiilor relevante şi de identificarea opţiunilor disponibile pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea riscului la adresa politicii comune în domeniul pescuitului cât mai eficient şi mai rapid posibil.

(2) Unitatea de criză poate solicita asistenţa oricărei autorităţi publice sau persoane private a căror expertiză este considerată necesară pentru a reacţiona eficient în situaţie de criză.

(3) Agenţia asigură coordonarea necesară pentru a reacţiona în mod adecvat şi prompt în situaţii de criză.

(4) După caz, unitatea de criză informează publicul în privinţa riscurilor implicate şi a măsurilor adoptate.

Articolul 17f

Programul de lucru multianual

(1) Programul de lucru multianual al agenţiei stabileşte obiectivele generale, mandatul, sarcinile, indicatorii de performanţă şi priorităţile pentru fiecare acţiune a acesteia pentru o perioadă de 5 ani. Acesta include o prezentare a planului politicii de personal şi o estimare a alocărilor bugetare disponibile în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite pentru perioada de 5 ani.

(2) Programul de lucru multianual este prezentat în conformitate cu sistemul de management bazat pe activităţi şi cu metodologia elaborată de către Comisie. Acesta este adoptat de către consiliul de administraţie.

(3) Programul de lucru anual menţionat la articolul 23 alineatul (2) litera (c) face referire la programul de lucru multianual. Acesta indică în mod clar suplimentările, modificările sau anulările în comparaţie cu programul de lucru din anul precedent, precum şi progresele înregistrate în atingerea obiectivelor şi priorităţilor generale ale programului de lucru multianual.

Articolul 17g

Cooperarea în domeniul afacerilor maritime

Agenţia contribuie la punerea în aplicare a politicii maritime integrate a UE şi, în special, încheie acorduri administrative cu alte organisme cu privire la aspectele reglementate de prezentul regulament după aprobarea consiliului de administraţie. Directorul executiv informează Comisia şi statele membre în această privinţă încă din primele etape ale negocierilor.

Articolul 17h

Norme detaliate

Normele detaliate privind punerea în aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.

Aceste norme pot viza în special formularea planurilor de reacţie la o situaţie de criză, înfiinţarea unei unităţi de criză şi procedurile practice de aplicat.”

Articolul 121

Modificări ale altor regulamente

(1) În Regulamentul (CE) nr. 847/96, se elimină articolul 5.

(2) Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 se modifică după cum urmează:

(a)

articolul 21 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 21

Sistemul comunitar de control şi de asigurare a respectării legislaţiei

Accesul la ape şi resurse, precum şi desfăşurarea activităţilor prevăzute la articolul 1 sunt supuse controlului şi se asigură respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului. În acest scop, se înfiinţează un sistem comunitar pentru controlul, inspecţia şi asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului.”;

(b)	articolele 22-28 se elimină.

(3) În Regulamentul (CE) nr. 811/2004 al Consiliului din 21 aprilie 2004 de stabilire a unor măsuri de refacere a stocului de merluciu din regiunile nordice (27), articolele 7, 8, 10, 11, 12 şi 13 se elimină.

(4) În Regulamentul (CE) nr. 2115/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005 de stabilire a unui plan de redresare pentru halibutul negru în cadrul Organizaţiei de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (28), articolul 7 se elimină.

(5) În Regulamentul (CE) nr. 2166/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005 de stabilire a unor măsuri pentru redresarea stocurilor de Urophycis floridana şi de langustină în Marea Cantabrică şi vestul Peninsulei Iberice (29), capitolul IV se elimină.

(6) În Regulamentul (CE) nr. 388/2006 al Consiliului din 23 februarie 2006 de stabilire a unui plan multianual pentru exploatarea durabilă a stocului de limbă de mare din Golful Biscaia (30), capitolul IV se elimină.

(7) În Regulamentul (CE) nr. 509/2007 al Consiliului din 7 mai 2007 de stabilire a unui plan multianual de exploatare durabilă a rezervelor de limbă de mare în Canalul de Vest (31), capitolul IV se elimină.

(8) În Regulamentul (CE) nr. 676/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 de stabilire a unui plan multianual pentru zonele piscicole în care se exploatează rezerve de cambulă şi limbă-de-mare din Marea Nordului (32), capitolul IV se elimină.

(9) În Regulamentul (CE) nr. 1098/2007 al Consiliului (33) din 18 septembrie 2007 de stabilire a unui plan multianual pentru rezervele de cod din Marea Baltică şi pentru unităţile piscicole de exploatare a rezervelor respective, articolul 10 alineatele (3) şi (4), articolul 11 alineatele (2) şi (3), articolele 12, 13, 15 şi articolul 18 alineatele (2) şi (3), articolul 19, articolul 20, articolul 22 al doilea paragraf, articolele 23, 24 şi 25 se elimină.

(10) În Regulamentul (CE) nr. 1300/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de hering prezente în vestul Scoţiei şi pentru unităţile piscicole care exploatează aceste stocuri (34), articolele 5 şi 6 se elimină.

(11) În Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod şi zonele piscicole care exploatează aceste rezerve (35), articolele 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 27, 28 şi 29 se elimină.

Articolul 122

Abrogări

(1) Se abrogă Regulamentul (CEE) nr. 2847/93, cu excepţia articolelor 6, 8 şi 11, care se abrogă de la data intrării în vigoare a normelor de punere în aplicare a articolelor 14, 21 şi 23 din prezentul regulament, şi cu excepţia articolului 5, a articolului 9 alineatul (5) şi a articolelor 13, 21 şi 34, care se abrogă de la 1 ianuarie 2011.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1627/94 se abrogă de la data intrării în vigoare a normelor de punere în aplicare a articolului 7 din prezentul regulament.

(3) Regulamentul (CE) nr. 1966/2006 se abrogă de la 1 ianuarie 2011.

Articolul 123

Trimiteri

Trimiterile la regulamentele abrogate şi la dispoziţiile eliminate în conformitate cu articolul 121 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.

TITLUL XV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 124

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 ianuarie 2010.

Cu toate acestea:

(a)	articolul 33 alineatele (6) şi (9), articolele 37, 43, 58, 60, 61, 63, 67, 68, 73, 78 şi 84, articolul 90 alineatele (2), (3) şi (4), articolele 93 şi 117 şi articolul 121 alineatele (3)-(11) se aplică de la 1 ianuarie 2011;

(b)	articolele 6, 7, 14, 21 şi 23 se aplică de la data intrării în vigoare a normelor de punere în aplicare a acestora;

(c)	articolul 92 se aplică după şase luni de la intrarea în vigoare a normelor de punere în aplicare a acestuia.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 noiembrie 2009.

Pentru Consiliu

Preşedintele

E. ERLANDSSON

(1) Avizul din 22 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 15 mai 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO C 211, 4.9.2009, p. 73.

(4) JO C 151, 3.7.2009, p. 11.

(5) JO L 358, 31.12.2002, p. 59

(6) JO L 261, 20.10.1993, p. 1.

(7) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.

(8) JO L 286, 29.10.2008, p. 33.

(9) JO L 208, 5.8.2002, p. 10.

(10) JO L 102, 7.4.2004, p. 9.

(11) JO L 204, 13.8.2003, p. 21.

(12) JO L 365, 10.12.2004, p. 19.

(13) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(14) JO L 278, 23.10.2001, p. 6.

(15) JO L 289, 16.11.2000, p. 8.

(16) JO L 223, 15.8.2006, p. 1.

(17) JO L 160, 14.6.2006, p. 1.

(18) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(19) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(20) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

(21) JO L 171, 6.7.1994, p. 7.

(22) JO L 408, 30.12.2006, p. 1.

(23) JO L 128, 21.5.2005, p. 1.

(24) JO L 60, 5.3.2008, p. 1.

(25) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(26) JO L 343, 22.12.2009, p. 1.”

(27) JO L 150, 30.4.2004, p. 1.

(28) JO L 340, 23.12.2005, p. 3.

(29) JO L 345, 28.12.2005, p. 5.

(30) JO L 65, 7.3.2006, p. 1.

(31) JO L 122, 11.5.2007, p. 7.

(32) JO L 157, 19.6.2007, p. 1.

(33) JO L 248, 22.9.2007, p. 1.

(34) JO L 344, 20.12.2008, p. 6.

(35) JO L 348, 24.12.2008, p. 20.

ANEXA I

CRITERII SPECIFICE DE INSPECŢIE PENTRU PLANURILE MULTIANUALE

Obiectiv

1. Fiecare stat membru stabileşte criterii de inspecţie specifice în conformitate cu prezenta anexă.

Strategie

2. Inspecţia şi supravegherea activităţilor de pescuit se concentrează asupra navelor de pescuit susceptibile de a captura specii care fac obiectul unui plan multianual. Inspecţiile aleatorii privind activităţile de transport şi comercializare a speciilor care fac obiectul unui plan multianual se utilizează ca mecanism complementar de verificare încrucişată pentru a testa eficienţa inspecţiei şi a supravegherii.

Priorităţi

3. Categoriile diferite de unelte fac obiectul unor niveluri de prioritate diferite, în funcţie de măsura în care flotele sunt afectate de limitele aplicate posibilităţilor lor de pescuit. Din acest motiv, fiecare stat membru îşi stabileşte priorităţi specifice.

Criterii-ţintă

4. În termen de o lună de la data intrării în vigoare a unui regulament de stabilire a unui plan multianual, statele membre pun în aplicare programele lor de inspecţie, ţinând seama de obiectivele stabilite mai jos.

Statele membre precizează şi descriu strategia de sondaj pe care o vor aplica.

La cerere, Comisia are acces la planul de sondaj folosit de statul membru respectiv.

(a)

Nivelul inspecţiei în porturi

Ca regulă generală, nivelul de exactitate vizat ar trebui să fie cel puţin echivalent cu cel obţinut prin utilizarea unei metode simple de sondaj aleatoriu, prin intermediul căreia inspecţiile acoperă 20 % din totalitatea debarcărilor de specii care fac obiectul unui plan multianual în funcţie de greutate într-un stat membru.

(b)	Nivelul de inspecţie pentru operaţiunile de comercializare Inspectarea a 5 % din cantităţile de specii care fac obiectul unui plan multianual oferite spre vânzare la licitaţie.

(c)

Nivelul inspecţiei pe mare

Criteriu flexibil: se stabileşte după o analiză detaliată a activităţii de pescuit din fiecare zonă. Criteriile pe mare se referă la numărul de zile de patrulare pe mare în zonele de gestionare, cu posibilitatea stabilirii unui criteriu separat pentru zilele de patrulare în zone specifice.

(d)	Nivelul supravegherii aeriene Criteriu flexibil: se stabileşte după o analiză detaliată a activităţii de pescuit din fiecare zonă şi ţinându-se seama de resursele disponibile ale statului membru.

ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Regulamentul (CEE) nr. 2847/93	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)	Articolele 1 şi 2
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (3)	Articolul 2
Articolul 2	Articolul 5
Articolul 3	Articolul 9
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 5
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 75
Articolul 5 literele (a) şi (b)	Articolul 74
Articolul 5 litera (c)	Articolul 8
Articolul 6	Articolele 14, 15 şi 16
Articolul 7	Articolele 17 şi 18
Articolul 8	Articolele 23, 24 şi 25
Articolul 9 alineatele (1), (2), (3), (4), (4a), (5), (6), (7), (8) şi (9)	Articolele 62, 63, 64, 65 şi 68
Articolul 9 alineatele (4b) şi (5)	Articolele 66 şi 67
Articolul 11	Articolele 20, 21 şi 22
Articolul 13	Articolul 68
Articolul 14	Articolul 59
Articolul 15 alineatele (1), (2) şi (4)	Articolele 33 şi 34
Articolul 15 alineatul (3)	Articolul 36
Articolul 16	Articolul 117
Articolul 17	Articolul 5
Articolul 19	Articolele 112 şi 113
Titlul IIA	Titlul IV capitolul I secţiunea 2
Articolul 20 alineatul (1)	Articolul 47
Articolul 20 alineatul (2)	Articolul 49
Articolul 21 alineatul (1)	Articolul 33
Articolul 21 alineatul (2)	Articolul 35
Articolul 21alineatul (3)	Articolul 36
Articolul 21 alineatul (4)	Articolul 37
Articolul 21a	Articolul 35
Articolul 21b	Articolul 34
Articolul 21c	Articolul 36
Articolul 23	Articolul 105
Titlul V	Titlul IV capitolul II şi articolul 109
Articolul 28 alineatul (1)	Articolul 56
Articolul 28 alineatul (2)	Articolele 57 şi 70
Articolul 28 alineatul (2a)	Articolul 56
Articolul 29	Articolele 96, 97, 98 şi 99
Articolul 30	Articolul 102
Articolul 31 alineatele (1) şi (2)	Articolele 89 şi 90
Articolul 31 alineatul (4)	Articolul 86
Articolul 32 alineatul (1)	Articolul 85
Articolul 32 alineatul (2)	Articolul 88
Articolul 33	Articolul 86
Articolul 34	Articolul 117
Articolul 34a	Articolul 117
Articolul 34b	Articolul 98
Articolul 34c	Articolul 95
Articolul 35	Articolul 118
Articolul 36	Articolul 119
Articolul 37	Articolele 112 şi 113
Articolul 38	Articolul 3
Articolul 39	Articolul 122
Articolul 40	Articolul 124
Regulamentul (CE) nr. 1627/94	Prezentul regulament
Întregul regulament	Articolul 7
Regulamentul (CE) nr. 847/96	Prezentul regulament
Articolul 5	Articolul 106
Regulamentul (CE) nr. 2371/2002	Prezentul regulament
Articolul 21	Articolele 1 şi 2
Articolul 22 alineatul (1)	Articolele 6, 7, 8, 9, 14 şi 75
Articolul 22 alineatul (2)	Articolele 58, 59, 62, 68 şi 75
Articolul 23 alineatul (3)	Articolul 5 alineatul (3), articolul 5 alineatul (5) şi articolul 11
Articolul 23 alineatul (4)	Articolele 105 şi 106
Articolul 24	Articolul 5 titlul VII şi articolele 71 şi 91
Articolul 25	Capitolele III şi IV din titlul VII şi articolul 89
Articolul 26 alineatul (1)	Articolul 96
Articolul 26 alineatul (2)	Articolul 108
Articolul 26 alineatul (4)	Articolul 36
Articolul 27 alineatul (1)	Articolele 96-99
Articolul 27 alineatul (2)	Articolele 101 şi 102
Articolul 28 alineatul (1)	Articolul 117
Articolul 28 alineatul (3)	Articolele 80, 81 şi 83
Articolul 28 alineatul (4)	Articolul 79
Articolul 28 alineatul (5)	Articolul 74
Regulamentul (CE) nr. 811/2004	Prezentul regulament
Articolul 7	Articolul 14 alineatul (2)
Articolul 8	Articolul 17
Articolul 10	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 11	Articolul 44
Articolul 12	Articolul 60 alineatul (6)
Regulamentul (CE) nr. 2166/2005	Prezentul regulament
Articolul 9	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 10	Articolul 60 alineatul (1)
Articolul 12	Articolul 44
Articolul 13	Articolul 60 alineatul (6)
Regulamentul (CE) nr. 2115/2005	Prezentul regulament
Articolul 7	Articolul 14 alineatul (3)
Regulamentul (CE) nr. 388/2006	Prezentul regulament
Articolul 7	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 8	Articolul 60 alineatul (1)
Articolul 10	Articolul 44
Articolul 11	Articolul 60 alineatul (6)
Regulamentul (CE) nr. 509/2007	Prezentul regulament
Articolul 6	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 8	Articolul 44
Articolul 9	Articolul 60 alineatul (6)
Regulamentul (CE) nr. 676/2007	Prezentul regulament
Articolul 10	Articolul 14 alineatul (2)
Articolul 11	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 12	Articolul 60 alineatul (1)
Articolul 14	Articolul 44
Articolul 15	Articolul 60 alineatul (6)
Regulamentul (CE) nr. 1098/2007	Prezentul regulament
Articolul 15	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 19	Articolul 60 alineatul (1)
Articolul 24	Articolul 46
Regulamentul (CE) nr. 1342/2008	Prezentul regulament
Articolul 19 alineatul (1)	Articolul 109 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (2)	Articolul 115
Articolul 20	Articolul 60
Articolul 22	Articolul 42
Articolul 23	Articolul 46
Articolul 24	Articolul 17
Articolul 25	Articolul 43
Articolul 26	Articolul 14 alineatul (2)
Articolul 27	Articolul 44
Articolul 28	Articolul 60 alineatul (6)

22.12.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/51

REGULAMENTUL (CE) nr. 1225/2009 AL CONSILIULUI

din 30 noiembrie 2009

privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene

(versiune codificată)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 133,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (2) a fost modificat în mod substanţial de mai multe ori (3). Din motive de claritate şi de eficienţă, ar trebui să se codifice regulamentul menţionat.

(2)

În urma negocierilor comerciale multilaterale încheiate în 1994 au rezultat noi acorduri cu privire la aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (denumit în continuare „acord general”). Având în vedere natura diferită a noilor norme aplicabile dumpingului şi subvenţiilor, este de asemenea oportun să existe norme comunitare distincte în aceste două domenii. Prin urmare, normele privind protecţia împotriva subvenţiilor şi taxelor compensatorii fac obiectul unui regulament distinct.

(3)

Acordul privind practicile de dumping, şi anume Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994 (denumit în continuare „acordul antidumping din 1994”) conţine norme detaliate referitoare în special la calcularea marjei de dumping, la procedurile de deschidere şi de desfăşurare a anchetei, inclusiv la stabilirea şi modul de tratare a faptelor, la instituirea de măsuri provizorii, la impunerea şi perceperea de taxe antidumping, la durata şi reexaminarea măsurilor antidumping şi la divulgarea de informaţii referitoare la anchetele antidumping. Pentru a se asigura aplicarea adecvată şi transparentă a acestor norme, este necesar să se transpună în dreptul comunitar, în măsura posibilului, termenii acordurilor.

(4)	La aplicarea acestor norme, este esenţial, în vederea menţinerii echilibrului între drepturile şi obligaţiile instituite de acordul general, să se ţină seama de către Comunitate de interpretarea acestora de către principalii săi parteneri comerciali.

(5)

Este de dorit să se stabilească norme clare şi detaliate privind calcularea valorii normale. Este necesar să se precizeze în special că această valoare trebuie să se bazeze în toate cazurile pe vânzările reprezentative realizate în cadrul operaţiunilor comerciale normale în ţara exportatoare. Este necesar să se furnizeze indicaţii cu privire la noţiunea de părţi considerate ca fiind asociate în vederea stabilirii dumpingului. Este necesar să se definească circumstanţele în care vânzările de pe piaţa internă a ţării exportatoare pot fi considerate vânzări în pierdere şi pot să nu fie luate în considerare şi pot să ţină seama de vânzările rămase, de valoarea normală calculată sau de vânzările către o ţară terţă. Este, de asemenea, oportun să se garanteze o repartizare corectă a cheltuielilor, inclusiv în situaţiile demarare, şi să se precizeze definiţia noţiunii de demarare, sfera de aplicare şi metoda de repartizare. Este, de asemenea, necesar, pentru a calcula valoarea normală, să se indice metoda aplicabilă pentru stabilirea valorilor costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative şi a altor costuri generale, precum şi marja de profit care urmează să fie inclusă în această valoare.

(6)

În vederea stabilirii valorii normale pentru ţările care nu au economie de piaţă, este prudent să se stabilească normele de procedură pentru a alege ţara terţă adecvată cu economie de piaţă care va reprezenta punctul de referinţă în acest sens şi, în cazul în care nu se poate găsi o ţară terţă adecvată, să se prevadă că valoarea normală poate fi stabilită pe orice altă bază rezonabilă.

(7)

Este oportun ca practica antidumping a Comunităţii să ţină seama de noile condiţii economice din Kazahstan. Este necesar în special să se precizeze că valoarea normală poate fi stabilită în conformitate cu normele aplicabile ţărilor cu economie de piaţă în cazurile în care se poate demonstra că prevalează condiţiile de piaţă pentru unul sau mai mulţi producători care fac obiectul anchetei privind fabricarea şi vânzarea produsului în cauză.

(8)	De asemenea, este oportun să se acorde un tratament similar importurilor care provin din ţări care sunt membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) la data iniţierii procedurii antidumping în cauză.

(9)

Este oportun să se specifice că examinarea prevalenţei condiţiilor de piaţă se face pe bază de cereri documentate corespunzător prezentate de către unul sau mai mulţi producători care fac obiectul anchetei şi care doresc să beneficieze de posibilitatea ca valoarea normală să fie determinată în funcţie de regulile aplicabile ţărilor cu economie de piaţă.

(10)	Este necesar să se definească preţul de export şi să se enumere ajustări necesare a fi aduse în cazul în care se estimează că este necesar să se recalculeze acest preţ de export pe baza primului preţ de pe piaţa liberă.

(11)

Pentru a asigura o comparaţie echitabilă între preţul de export şi valoarea normală este necesar să se enumere factorii care pot afecta preţurile şi posibilitatea de a le compara şi să se stabilească norme specifice privind necesitatea şi modalitatea de operare a acestor ajustări, fiind evident că orice repetare a ajustărilor trebuie evitată. Este, de asemenea, necesar să se prevadă că se poate face comparaţia utilizând preţuri medii, cu toate că preţurile de export individuale pot fi comparate cu o valoare normală medie, atunci când preţurile de export individuale variază între diferiţi cumpărători, regiuni sau perioade.

(12)

Este necesar să se stabilească orientări clare şi detaliate în ceea ce priveşte factorii care pot contribui la a stabili dacă importurile care fac obiectul unui dumping au adus un prejudiciu important sau riscă să aducă un prejudiciu.. Atunci când se depun eforturi să se demonstreze că volumul şi nivelul preţurilor importurilor în cauză sunt responsabile de prejudiciul adus unei industrii comunitare, este necesar să se ţină seama de efectele altor factori şi, în special, de condiţiile de piaţă dominante din Comunitate.

(13)

Este necesar să se definească noţiunea de „industrie comunitară”, să se prevadă că părţile afiliate cu exportatorii pot fi excluse din această industrie şi să se definească noţiunea de „afiliere”. Este, de asemenea, necesar să se prevadă că o acţiune antidumping poate fi efectuată în numele producătorilor dintr-o regiune a Comunităţii şi să se stabilească orientările pentru definirea unei astfel de regiuni.

(14)

Este necesar să se stabilească cine este abilitat să depună o plângere antidumping, precum şi măsura în care o astfel de plângere trebuie sprijinită de către industria comunitară şi să se precizeze informaţiile referitoare la dumping, la prejudiciu şi la legătura de cauzalitate pe care o astfel de plângere trebuie să le conţină. Este, de asemenea, indicat să se precizeze procedurile aplicabile la respingerea plângerilor sau la iniţierea procedurilor.

(15)

Este necesar să se stabilească modul în care părţile interesate sunt avizate cu privire la informaţiile cerute de autorităţi şi să li se ofere posibilităţi numeroase de a prezenta toate dovezile pertinente şi de a-şi apăra interesele. Este, de asemenea, de dorit să se definească în mod clar normele şi procedurile de urmat pe parcursul anchetei şi să se prevadă, în special, că părţile interesate trebuie să se facă cunoscute, să îşi prezinte punctul de vedere şi să furnizeze informaţiile la termenele stabilite, pentru a se ţine seama de punctul lor de vedere. Este, de asemenea, necesar să se indice condiţiile în care o parte interesată poate avea acces la informaţiile furnizate de alte părţi interesate şi să transmită comentarii. Este, de asemenea, oportun să se instituie o cooperare între statele membre şi Comisie în ceea ce priveşte culegerea de informaţii.

(16)

Este necesar să se stabilească condiţiile în care pot fi impuse taxele provizorii şi să se prevadă, în special, că aceste taxe nu pot fi impuse mai devreme de şaizeci de zile sau mai târziu de nouă luni de la data iniţierii procedurii. Este, de asemenea, necesar, din raţiuni administrative, să se prevadă că aceste taxe pot, în toate cazurile, să fie impuse direct de către Comisie pentru o perioadă de nouă luni sau succesiv pentru o perioadă de şase luni şi o perioadă de trei luni.

(17)

Este necesar să se stabilească procedurile care să permită acceptarea angajamentelor care pun capăt dumpingului şi prejudiciului în loc să fie impuse taxe provizorii sau definitive. Este, de asemenea, oportun să se precizeze consecinţele unei încălcări sau ale unei retrageri a angajamentelor şi să se prevadă că pot fi impuse taxe provizorii în caz de prezumţie de încălcare sau atunci când este necesară o anchetă suplimentară pentru a aduce completări constatărilor. În cazul acceptării angajamentelor, este necesar să se vegheze ca angajamentele propuse şi aplicarea lor să nu ducă la un comportament anticoncurenţial.

(18)

Este necesar să se prevadă că ancheta va fi încheiată, fie că s-au adoptat sau nu măsuri definitive, în decurs de douăsprezece luni şi în cel mult cincisprezece luni de la data deschiderii anchetei. Anchetele sau procedurile trebuie închise atunci când marja de dumping este de minimis sau când prejudiciul este neglijabil şi ca atare este necesar să se definească aceşti termeni. Atunci când trebuie impuse măsuri, este necesar să se prevadă încheierea anchetelor şi că nivelul măsurilor trebuie să fie inferior marjei de dumping în cazul în care această valoare inferioară este suficientă pentru a se elimina prejudiciul şi să se precizeze metoda de calcul al nivelului măsurilor în cazul eşantionării.

(19)

Este necesar să se prevadă perceperea retroactivă a taxelor provizorii, în cazul în care se consideră necesar, şi să se definească circumstanţele care pot duce la aplicarea retroactivă a taxelor pentru a evita ca măsurile definitive care urmează să se aplice să nu mai aibă substanţă. Este, de asemenea, necesar să se prevadă că taxele pot fi aplicate retroactiv în caz de încălcare sau de retragere a angajamentelor.

(20)

Este necesar să se prevadă că măsurile încetează să fie aplicabile după cinci ani, cu excepţia cazului în care în urma unei reexaminări rezultă că trebuie menţinute. Este, de asemenea, necesar să se prevadă, atunci când se prezintă dovezi suficiente că circumstanţele s-au modificat, reexaminări intermediare ale situaţiei sau anchete pentru a stabili dacă se justifică rambursarea taxelor antidumping. Este, în egală măsură, necesar să se prevadă că, în cazul în care preţurile de export trebuie recalculate pentru a recalcula marja de dumping, taxele antidumping nu trebuie considerate costuri suportate între import şi revânzare atunci când aceste taxe se regăsesc în preţurile produselor care fac obiectul măsurilor în Comunitate.

(21)	Este necesar să se prevadă în mod expres că preţurile de export şi marjele de dumping trebuie reevaluate atunci când taxele sunt absorbite de către exportator datorită unui acord de compensare oarecare iar măsurile nu se regăsesc în preţurile produselor care fac obiectul măsurilor în Comunitate.

(22)

Acordul antidumping din 1994 nu conţine dispoziţii în ceea ce priveşte circumvenţia măsurilor antidumping, chiar dacă o decizie ministerială distinctă din cadrul GATT recunoaşte că circumvenţia constituie o problemă şi a fost sesizat comitetul antidumping al GATT în vederea adoptării unei rezoluţii. Având în vedere eşecul de până în prezent al negocierilor multilaterale şi până la elaborarea rezultatului sesizării comitetului OMC antidumping, este necesar ca legislaţia comunitară să conţină dispoziţii pentru a contracara practicile, inclusiv asamblarea simplă a mărfurilor în Comunitate sau într-o ţară terţă, al căror obiectiv esenţial este de a permite circumvenţia măsurilor antidumping.

(23)

Ar fi, de asemenea, de dorit să se precizeze ce practici constituie o circumvenţie a măsurilor în vigoare. Practicile de circumvenţie a măsurilor pot apărea fie în interiorul, fie în afara Comunităţii. Este necesar, prin urmare, să se prevadă ca scutirile de la plata taxelor extinse prevăzute deja pentru importatori să poată fi acordate şi exportatorilor, atunci când taxele sunt extinse pentru a face faţă circumvenţiei care are loc în afara Comunităţii.

(24)	Este oportun să se autorizeze suspendarea măsurilor antidumping în cazul unei schimbări temporare a condiţiilor de piaţă datorită căreia menţinerea lor temporară este inadecvată.

(25)	Este necesar să se prevadă ca importurile care fac obiectul unei anchetei să poată face obiectul unei înregistrări la efectuarea importului, astfel încât să poată fi aplicate ulterior măsuri împotriva acestor importuri.

(26)	Pentru a garanta aplicarea corectă a măsurilor, este necesar ca statele membre să supravegheze şi să întocmească rapoarte către Comisie privind importurile de produse care fac obiectul unor anchete sau ale unor măsuri şi privind valoarea taxelor percepute în temeiul prezentului regulament.

(27)	Este necesar să se prevadă consultarea regulată a unui comitet consultativ în anumite etape ale anchetei. Acest comitet este compus din reprezentanţi ai statelor membre şi din un reprezentant al Comisiei în calitate de preşedinte.

(28)

Informaţiile comunicate statelor membre în cadrul comitetului consultativ sunt adesea foarte tehnice şi implică o analiză economică şi juridică elaborată. Pentru a lăsa statelor membre timp suficient pentru a le analiza, acestea ar trebui transmise într-un interval de timp adecvat înaintea datei reuniunii stabilite de preşedintele comitetului consultativ.

(29)	Este oportun să se prevadă vizite pentru verificare informaţiilor furnizate privind dumpingul şi prejudiciul, aceste vizite depinzând, totuşi, de calitatea răspunsurilor la chestionarele primite.

(30)	Este esenţial să se recurgă la eşantionare atunci când numărul părţilor sau al tranzacţiilor respective este mare, astfel încât anchetele să poată fi duse la sfârşit în cadrul termenelor stabilite.

(31)	Este necesar să se prevadă că în cazul părţilor care nu cooperează în mod satisfăcător se pot utiliza alte informaţii pentru a stabili constatările şi că aceste informaţii pot fi mai puţin favorabile părţilor respective decât în cazul în care acestea ar fi cooperat.

(32)	Trebuie adoptate dispoziţii în ceea ce priveşte tratamentul informaţiilor confidenţiale pentru a preveni divulgarea de secrete de afaceri.

(33)

Este indispensabil să existe prevederi pentru divulgarea corectă a faptelor şi considerentelor esenţiale părţilor care au dreptul la un astfel de tratament şi ca aceste divulgări, să fie făcute ţinând seama de procesul decizional din cadrul Comunităţii, într-o perioadă care să le permită părţilor să îşi apere interesele.

(34)

Este rezonabil să se prevadă un sistem administrativ în temeiul căruia să poată fi prezentate argumente privind conformitatea măsurilor cu interesul Comunităţii, inclusiv cu cel al consumatorilor, să se stabilească termenele în care trebuie furnizate aceste informaţii şi să se stabilească drepturile la informare ale părţilor interesate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Principii

(1) Poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulaţie în cadrul Comunităţii cauzează un prejudiciu.

(2) Se consideră că un produs face obiectul unui dumping atunci când preţul său de export către Comunitate este mai mic decât preţul comparabil, practicat în cadrul operaţiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în ţara exportatoare.

(3) Ţara exportatoare este în mod normal ţara de origine. Cu toate acestea, poate fi o ţară intermediară, cu excepţia cazului în care, de exemplu, produsele respective numai tranzitează această ţară, produsele respective nu sunt fabricate în această ţară sau nu există preţ comparabil pentru aceste produse în această ţară.

(4) În sensul prezentului regulament, prin „produs similar” se înţelege un produs identic, şi anume asemănător în toate privinţele produsului respectiv sau, în absenţa unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privinţele, prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv.

Articolul 2

Stabilirea existenţei dumpingului

(1) Valoarea normală se stabileşte de obicei pe baza preţurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenţi din ţara exportatoare.

În cazul în care exportatorul din ţara exportatoare nu produce sau nu comercializează produsul similar, valoarea normală se stabileşte pe baza preţurilor altor comercianţi sau producători.

Preţurile practicate între părţi care par a fi asociate sau par să fi încheiat un acord de compensare nu pot fi considerate preţuri practicate în cadrul operaţiunilor comerciale normale şi nu pot fi utilizate pentru a stabili valoarea normală decât în cazul în care se stabileşte că preţurile în cauză nu sunt afectate de relaţiile dintre părţi.

Pentru a stabili dacă două părţi sunt asociate, se poate ţine seama de definiţia părţilor afiliate în conformitate cu articolul 143 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (4).

(2) Vânzările produsului similar destinat consumului pe piaţa internă a ţării exportatoare se utilizează în mod normal la stabilirea valorii normale în cazul în care volumul acestor vânzări reprezintă cel puţin 5 % din volumul vânzărilor produsului în cauză în Comunitate. Cu toate acestea, se poate utiliza un volum de vânzări mai mic, de exemplu, atunci când preţurile practicate sunt considerate reprezentative pentru piaţa respectivă.

(3) În cazul în care nu se efectuează nici o vânzare a produsului similar în cadrul operaţiunilor comerciale normale sau în cazul în care aceste vânzări sunt insuficiente sau în cazul în care, din cauza unei situaţii speciale a pieţei, aceste vânzări nu permit efectuarea unei comparaţii valabile, valoarea normală a produsului similar se calculează pe baza costului de producţie din ţara de origine, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative şi alte costuri generale şi pentru profit sau pe baza preţurilor de export, practicate în cadrul operaţiunilor comerciale normale, către o ţară terţă adecvată, cu condiţia ca aceste preţuri să fie reprezentative.

Se poate considera că există o situaţie specială a pieţei în ceea ce priveşte produsul respectiv în sensul primului paragraf mai ales în cazul în care preţurile sunt în mod artificial scăzute, când se practică intens barterul sau când există regimuri de prelucrare necomerciale.

(4) Nu se poate considera că vânzările produsului similar pe piaţa internă a ţării exportatoare sau vânzările către o terţă ţară la preţuri mai mici decât costurile de producţie unitare (fixe şi variabile), la care se adaugă costurile de vânzare, cheltuielile administrative şi alte costuri generale, nu au loc în cadrul operaţiunilor comerciale normale din cauza preţului lor şi nu pot fi eliminate din calculul pentru stabilirea valorii normale decât în cazul în care se stabileşte că aceste vânzări se efectuează pe o perioadă extinsă, în cantităţi substanţiale şi la preţuri care nu pot acoperi toate costurile într-o perioadă de timp rezonabilă.

În cazul în care preţurile sunt mai mici decât costurile în momentul vânzării, dar sunt mai mari decât costurile medii ponderate în perioada efectuării anchetei, se consideră că aceste preţuri pot acoperi costurile într-o perioadă rezonabilă.

Prin „perioadă extinsă” se înţelege în mod normal un an sau cel puţin şase luni şi se consideră că în această perioadă se efectuează vânzări substanţiale la preţuri mai mici decât costul unitar, în cazul în care se stabileşte că preţul de vânzare mediu ponderat este mai mic decât costul unitar mediu ponderat sau că volumul vânzărilor efectuate la preţuri mai mici decât costul unitar nu reprezintă mai puţin de 20 % din vânzările luate în considerare la stabilirea valorii normale.

(5) Valoarea cheltuielilor se calculează în mod normal pe baza registrelor contabile ale părţii care face obiectul anchetei, cu condiţia ca aceste registre să respecte principiile contabile general acceptate ale ţării respective şi să ţină seama în mod rezonabil de cheltuielile de producţie şi de vânzare ale produsului respectiv.

În cazul în care costurile aferente producţiei şi vânzării produsului care face obiectul unei anchete nu se reflectă în mod rezonabil în registrele contabile ale părţii în cauză, acestea sunt ajustate sau stabilite pe baza costurilor altor producători sau exportatori din aceeaşi ţară sau, în cazul în care aceste informaţii nu sunt disponibile sau nu pot fi utilizate, pe baza oricăror alte informaţii rezonabile, inclusiv a informaţiilor de pe alte pieţe reprezentative.

Se iau în considerare elementele de probă aduse privind repartizarea corectă a costurilor cu condiţia să se demonstreze că această modalitate de repartizare a fost utilizată în mod constant şi în trecut. În absenţa unei metode mai potrivite, se preferă un sistem de repartizare a cheltuielilor bazat pe cifra de afaceri. În cazul în care nu s-a ţinut deja seama de acest lucru la repartizarea cheltuielilor menţionată în prezentul paragraf, cheltuielile se ajustează corespunzător în funcţie de elementele care nu sunt recurente de care beneficiază producţia viitoare şi/sau curentă.

În cazul în care, într-un interval de timp din cadrul perioadei necesare pentru acoperirea cheltuielilor, acestea sunt afectate de utilizarea unor instalaţii de producţie noi care presupun investiţii suplimentare substanţiale şi de un procentaj mic de utilizare a resurselor din cauza operaţiunilor de demarare care au loc în decursul întregii perioade în care se desfăşoară ancheta sau într-un interval de timp din cadrul acesteia, costurile medii pentru perioada de demarare sunt aplicabile, în temeiul normelor de repartizare menţionate anterior, la sfârşitul acestei etape şi sunt incluse la acest nivel, pentru perioada în cauză, în costurile medii ponderate menţionate la alineatul (4) al doilea paragraf. Durata etapei de demarare se stabileşte în funcţie de circumstanţele aferente producătorului sau exportatorului respectiv, dar nu poate depăşi un interval de timp iniţial adecvat din perioada necesară pentru acoperirea cheltuielilor. Pentru această ajustare a costurilor aplicabile în decursul perioadei de anchetă, informaţiile privind o etapă de demarare care depăşeşte această perioadă se iau în considerare în măsura în care sunt furnizate înaintea vizitelor de verificare şi în decursul a trei luni de la începerea anchetei.

(6) Sumele corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative şi altor costuri generale, precum şi profitul, se stabilesc în funcţie de date reale privind producţia şi vânzările produsului similar în cadrul operaţiunilor comerciale normale ale exportatorului sau producătorului care fac obiectul anchetei. Atunci când aceste sume nu pot fi stabilite în acest mod, pot fi determinate pe baza:

(a)	mediei ponderate a sumelor reale privind producţia şi vânzările produsului similar pe piaţa internă a ţării de origine, sume stabilite pentru ceilalţi exportatori sau producători care fac obiectul anchetei;

(b)	sumelor reale aferente producţiei şi vânzărilor, în cadrul unor operaţiuni comerciale normale, din aceeaşi categorie generală de produse pe piaţa internă a ţării de origine, pentru exportatorul sau producătorul respectiv;;

(c)	oricărei alte metode rezonabile, cu condiţia ca suma reprezentând profitul stabilită astfel să nu depăşească profitul realizat în mod normal de alţi exportatori sau producători din vânzări de produse din aceeaşi categorie generală pe piaţa internă a ţării de origine.

(a)

În cazul importurilor care provin din ţări care nu au economie de piaţă (5), valoarea normală se stabileşte pe baza preţului sau a valorii construite într-o ţară terţă care are economie de piaţă sau pe baza preţului dintr-o astfel de ţară terţă către alte ţări, inclusiv către Comunitate, sau, în cazul în care aceste lucruri nu sunt posibile, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe baza preţului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în Comunitate pentru produsul similar, ajustat în mod corespunzător, în cazul în care este necesar, pentru ca acesta să includă o marjă de profit rezonabilă.

O ţară terţă cu economie de piaţă adecvată se alege în mod rezonabil, ţinând seama de toate informaţiile utile disponibile în momentul efectuării alegerii. Se ţine de asemenea seama de termene şi, după caz, se alege o ţară terţă cu economie de piaţă care face obiectul aceleiaşi anchete.

Părţile care participă la anchetă sunt informate de îndată după începerea anchetei cu privire la ţara terţă cu economie de piaţă respectivă şi au la dispoziţie zece zile pentru a-şi prezenta comentariile.

(b)

În cazul anchetelor antidumping privind importurile din Kazahstan, precum şi din orice ţară care nu are economie de piaţă şi care este membră a OMC la data deschiderii anchetei, valoarea normală se stabileşte în conformitate cu alineatele (1)-(6), în cazul în care se stabileşte pe baza unor cereri documentate corespunzător prezentate de unul sau mai mulţi producători care fac obiectul anchetei şi în conformitate cu criteriile şi procedurile prevăzute la litera (c), că în cazul acestui producător sau al acestor producători prevalează condiţiile economiei de piaţă în ceea ce priveşte fabricarea şi vânzarea produsului similar respectiv. În cazul în care nu apare o astfel de situaţie, se aplică dispoziţiile de la litera (a).

(c)

Cererea prezentată în temeiul literei (b) trebuie formulată în scris şi să conţină probe suficiente că producătorul îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei economii de piaţă, şi anume că:

—

deciziile întreprinderilor referitoare la preţuri, costuri şi intrări, de exemplu materii prime, costurile tehnologiei şi mâinii de lucru, producţie, vânzări şi investiţii, se adoptă ţinându-se seama de semnalele pieţei care reflectă cererea şi oferta şi fără o intervenţie semnificativă din partea statului în această privinţă, iar costurile principalelor intrări reflectă în mod real valorile pieţei;

—	întreprinderile utilizează o singură serie de registre contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaţionale şi care sunt utilizate în toate scopurile;

—

costurile de producţie şi situaţia financiară ale întreprinderilor nu fac obiectul nici unei denaturări importante, determinate de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce priveşte amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăţi sub formă de compensare de datorii;

—	întreprinderile respective fac obiectul unor legi privind falimentul şi proprietatea care garantează siguranţa juridică şi stabilitatea operaţiilor întreprinderilor şi

—	operaţiile de schimb valutar sunt efectuate la cursul de schimb al pieţei.

În termen de trei luni de la iniţierea procedurii, se determină dacă producătorul îndeplineşte sau nu criteriile menţionate anterior, după o consultare specifică a comitetului consultativ şi după ce industria comunitară a avut ocazia să îşi prezinte observaţiile. Soluţia stabilită rămâne în vigoare pe tot parcursul anchetei.

(8) Preţul de export este preţul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export din ţara exportatoare către Comunitate.

(9) Atunci când nu există un preţ de export stabilit sau când preţul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenţei unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator şi importator sau un terţ, preţul de export poate fi construit pe baza preţului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă.

În astfel de cazuri, se operează ajustări pentru a se ţine seama de toate cheltuielile, inclusiv de taxe şi de impozite, care survin între import şi revânzare, precum şi de o marjă de profit, pentru a stabili un preţ de export fiabil la nivelul frontierei comunitare.

Costurile care se iau în calcul la operarea unei ajustări le includ pe cele suportate în mod normal de un importator, dar plătite de orice parte care îşi desfăşoară activitatea în interiorul sau în afara Comunităţii şi care pare să fie asociată sau să fi încheiat un acord de compensare cu importatorul sau cu exportatorul, în special următoarele elemente: transportul obişnuit, asigurarea, manipularea, încărcarea şi costurile suplimentare; taxe vamale, taxe antidumping şi alte taxe plătibile în ţara importatoare pentru import sau pentru vânzarea de mărfuri, precum şi o marjă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative, alte costuri generale şi profitul.

(10) Se efectuează o comparaţie echitabilă între preţul de export şi valoarea normală. Această comparaţie se face în aceeaşi etapă a procesului comercial pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil şi ţinând seama în mod corespunzător de alte diferenţe care afectează comparabilitatea preţurilor. În cazul în care valoarea normală şi preţul de export, stabilite, nu pot fi comparate astfel, se ţine seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferenţele constatate la factorii care se pretinde şi se demonstrează că afectează preţurile şi, prin urmare, comparabilitatea acestora. Se evită repetarea ajustărilor, mai ales în cazul în care este vorba de diferenţe privind reducerile de preţuri, rabaturile, cantităţile sau etapele comercializării. În cazul în care sunt întrunite condiţiile specificate, factorii care pot determina efectuarea de ajustări sunt următorii:

(a)	caracteristicile fizice Se efectuează o ajustare în cazul în care există diferenţe între caracteristicile fizice ale produsului respectiv. Valoarea ajustării corespunde unei estimări rezonabile a valorii diferenţei pe piaţă.

(b)

impozitare la import şi impozite indirecte

Valoarea normală se ajustează cu o valoare corespunzătoare impozitării la import şi impozitelor indirecte suportate de produsul similar şi de materialele care intră în componenţa acestuia, atunci când produsul este destinat consumului în ţara exportatoare şi care nu sunt percepute sau care sunt rambursate atunci când produsul este exportat către Comunitate.

(c)

reduceri de preţuri, rabaturi şi cantităţi

Se operează o ajustare pe baza diferenţelor la reducerile de preţuri şi la rabaturi, inclusiv la cele acordate pe baza diferenţelor cantitative, în cazul în care aceste diferenţe sunt cuantificate corect şi legate direct de vânzările respective. Se poate opera o ajustare şi pe baza reducerilor de preţuri şi a rabaturilor între care există diferenţe, în cazul în care cererea se bazează pe o practică efectuată constant în perioadele anterioare, inclusiv pe un angajament de a respecta condiţiile cerute pentru obţinerea reducerii de preţuri sau a rabatului.

(d)

etapa comercială

(i)

O ajustare pe baza diferenţelor dintre etapele comerciale, inclusiv a diferenţelor care pot rezulta din FEO (Fabricanţii de Echipamente de Origine), se efectuează atunci când, pentru circuitele de distribuţie pe cele două pieţe, se stabileşte că preţul de export, inclusiv preţul de export construit, este practicat într-o etapă comercială diferită în raport cu valoarea normală şi că diferenţa a afectat comparabilitatea preţurilor, acest lucru fiind dovedit prin existenţa unor diferenţe constante şi nete în funcţiile şi preţurile practicate de comercianţi corespunzătoare diferitelor etape comerciale pe piaţa internă a ţării exportatoare. Valoarea ajustării se stabileşte în funcţie de valoarea de piaţă a diferenţei.

(ii)

Cu toate acestea, în condiţii care nu sunt prevăzute la punctul (i), poate fi făcută o ajustare specială atunci când o diferenţă de etapă comercială existentă nu poate fi cuantificată din cauza absenţei etapelor comerciale pertinente pe piaţa internă a ţărilor exportatoare sau atunci când se stabileşte clar că anumite funcţii sunt aferente unor etape comerciale altele decât cea utilizată pentru comparaţie.

(e)

transport, asigurare, manipulare, încărcare şi costuri auxiliare

Se operează o ajustare pe baza diferenţelor dintre costurile care au un raport direct cu produsul în cauză şi care au fost indicate pentru transportul produsului în cauză de la sediile exportatorului până la un cumpărător independent, în cazul în care aceste costuri sunt incluse în preţurile practicate. Aceste costuri cuprind transportul, asigurarea, manipularea, încărcare şi costurile auxiliare.

(f)	ambalare Se operează o ajustare pe baza diferenţelor dintre costurile de ambalare care au o legătură directă cu produsul în cauză.

(g)	credit Se operează o ajustare pe baza diferenţelor dintre costul oricărui credit acordat pentru vânzările în cauză, cu condiţia ca acest factor să fie luat în considerare la stabilirea preţurilor practicate.

(h)	costuri post vânzare Se operează o ajustare pe baza diferenţelor dintre costurile directe legate de furnizarea de asigurări, de garanţii, de asistenţă tehnică şi de servicii prevăzute de lege şi/sau de contractul de vânzare.

(i)

comisioane

Se operează o ajustare pe baza diferenţelor dintre comisioanele percepute pentru vânzările în cauză.

Termenul „comisioane” include şi marja încasată de un operator comercial al produsului sau al produsului similar, în cazul în care funcţiile unui astfel de operator comercial pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane.

(j)

conversiunea monedelor

În cazul în care compararea preţurilor necesită o conversiune a monedelor, aceasta trebuie efectuată utilizând cursul de schimb în vigoare la data vânzării, cu condiţia ca, atunci când o vânzare de monedă străină pe pieţele tranzacţiilor la termen este legată direct de vânzarea la export respectivă, se utilizează cursul de schimb practicat pentru vânzarea la termen. În mod obişnuit, data efectuării vânzării trebuie să fie cea care figurează pe factură, dar poate fi utilizată data contractului, a comenzii sau a confirmării comenzii în cazul în care este mai adecvată pentru a stabili condiţiile materiale ale vânzării. Fluctuaţiile cursului de schimb nu se iau în considerare şi exportatorilor li se acordă şaizeci de zile pentru a ţine seama de o modificare de durată a cursului de schimb în perioada efectuării anchetei.

(k)

Alţi factori

Se poate opera o ajustare şi pe baza diferenţelor aferente altor factori care nu sunt prevăzuţi la literele (a)-(j), în cazul în care se demonstrează că aceste diferenţe afectează comparabilitatea preţurilor, astfel cum se cere în prezentul alineat, şi în special că în mod sistematic cumpărătorii plătesc preţuri diferite pe piaţa internă din cauza lor.

(11) Sub rezerva dispoziţiilor pertinente care reglementează compararea echitabilă, existenţa marjelor de dumping în cursul perioadei de anchetă se stabileşte în mod normal pe baza unei comparaţii între o valoare normală medie ponderată cu media ponderată a preţurilor tuturor exporturilor către Comunitate sau pe baza unei comparaţii între valorile normale individuale şi preţurile de export individuale către Comunitate, tranzacţie cu tranzacţie. Cu toate acestea, o valoare normală stabilită pe baza unei medii ponderate poate fi comparată cu preţurile tuturor exporturilor individuale către Comunitate în cazul în care configuraţia de export diferă semnificativ între diferiţii cumpărători, diferitele regiuni sau perioade şi în cazul în care metodele specificate în prima teză a prezentului alineat nu permit reflectarea amplorii reale a dumpingului practicat. Prezentul alineat nu exclude recurgerea la eşantionare în conformitate cu articolul 17.

(12) Marja de dumping reprezintă suma cu care valoarea normală depăşeşte preţul de export. În cazul în care marjele de dumping variază, se poate stabili o marjă de dumping medie ponderată.

Articolul 3

Stabilirea existenţei unui prejudiciu

(1) În sensul prezentului regulament, prin termenul „prejudiciu” se înţelege, în cazul în care nu se specifică altfel, un prejudiciu important adus unei industrii comunitare, ameninţarea cu un prejudiciu important adus unei industrii comunitare sau o întârziere semnificativă în crearea unei industrii comunitare şi se interpretează în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.

(2) Stabilirea existenţei unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive şi implică o examinare obiectivă:

(a)	a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping şi a efectului acestor importuri asupra preţului produselor similare pe piaţa Comunităţii şi

(b)	a efectului acestor importuri asupra industriei comunitare.

(3) În ceea ce priveşte volumul importurilor care fac obiectul unui dumping, se analizează dacă a avut loc o creştere substanţială a importurilor care fac obiectul unui dumping, fie în cantităţi absolute, fie în raport cu producţia sau cu consumul în Comunitate. În ceea ce priveşte efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra preţurilor se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra preţurilor, o subcotare semnificativă a preţului în raport cu preţul unui produs similar din industria comunitară sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a preţurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creşterii preţurilor care, altfel, s-ar fi produs. Unul sau mai mulţi dintre aceşti factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare.

(4) În cazul în care importurile unui produs provenite din mai multe ţări fac simultan obiectul unor anchete antidumping, efectele acestor importuri nu pot face obiectul unei evaluări cumulative decât în cazul în care:

(a)	marja de dumping stabilită în raport cu importurile provenite din fiecare ţară este superioară nivelului de minimis în sensul articolului 9 alineatul (3) şi în cazul în care volumul importurilor provenite din fiecare ţară nu este neglijabil şi

(b)	o evaluare cumulativă a efectelor importurilor este adecvată, având în vedere condiţiile de concurenţă între produsele importate şi concurenţa între produsele importate şi produsul comunitar similar.

(5) Examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare respective implică o evaluare a tuturor factorilor şi indicilor economici pertinenţi care influenţează situaţia acestei industrii, inclusiv faptul că o industrie nu a surmontat în totalitate efectele practicilor de dumping sau de subvenţionare din trecut, importanţa marjei de dumping efective, diminuarea efectivă şi potenţială a vânzărilor, a profiturilor, a producţiei, a segmentului de piaţă, a productivităţii, a randamentului investiţiilor sau a utilizării capacităţilor; factorii care influenţează preţurile în Comunitate, efectele negative efective şi potenţiale asupra fluxului numerarului, asupra stocurilor, asupra ocupării forţei de muncă, asupra salariilor, asupra creşterii economice, asupra capacităţii de a mobiliza capitaluri sau investiţii. Această listă nu este exhaustivă şi unul sau mai mulţi dintre aceşti factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare.

(6) Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor elementelor doveditoare pertinente prezentate în legătură cu alineatul (2) că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că volumul şi/sau nivelurile preţurilor menţionate la alineatul (3) au un impact asupra industriei comunitare în sensul alineatului (5) şi că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important.

(7) Factorii cunoscuţi, alţii decât importurile care fac obiectul unui dumping şi care aduc în acelaşi timp un prejudiciu industriei comunitare, se analizează, de asemenea, de aşa manieră încât prejudiciul adus de aceşti alţi factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi consideraţi ca pertinenţi în acest sens includ, printre altele, volumul şi preţul importurilor care nu sunt vândute la preţuri de dumping, scăderea cererii sau modificările configuraţiei consumului, practicile comerciale restrictive ale producătorilor din ţări terţe şi membre ale Comunităţii şi concurenţa între aceşti producători, evoluţia tehnologiilor, precum şi rezultatele la export şi productivitatea industriei comunitare.

(8) Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping este evaluat în raport cu producţia comunitară a produsului similar atunci când datele disponibile permit identificarea acestei producţii separat pe baza unor criterii precum procedeele de producţie, vânzările şi profiturile producătorilor. În cazul în care această producţie nu poate fi identificată separat, efectele importurilor care fac obiectul unui dumping se evaluează prin examinarea producţiei celui mai restrâns grup sau a celei mai restrânse game de produse care include produsul similar, pentru care pot fi furnizate informaţiile necesare.

(9) Stabilirea existenţei ameninţării cu prejudiciul important se bazează pe fapte, nu doar pe presupuneri, conjuncturi sau posibilităţi îndepărtate. Modificarea condiţiilor care ar crea o situaţie în care dumpingul ar cauza un prejudiciu trebuie să fie previzibilă în mod clar şi iminentă.

Pentru a stabili existenţa ameninţării cu prejudiciul important, este necesar să se examineze, printre altele, factori precum:

(a)	o rată semnificativă de creştere a importurilor care fac obiectul unui dumping pe piaţa comunitară, care denotă probabilitatea unei creşteri substanţiale a importurilor;

(b)

capacitatea suficientă şi liber disponibilă a exportatorului sau creşterea iminentă şi semnificativă a capacităţii exportatorului, care denotă probabilitatea unei creşteri substanţiale a exporturilor care fac obiectul unui dumping către Comunitate, având în vedere existenţa altor pieţe de export care pot absorbi exporturile suplimentare;

(c)	intrarea importurilor la preţuri care pot determina scăderea substanţială a preţurilor sau pot împiedica creşterea preţurilor şi care pot duce probabil la o creştere a cererii de noi importuri;

(d)	stocurile produsului care face obiectul anchetei.

Nici unul dintre aceşti factori nu constituie în mod necesar o bază de orientare decisivă, dar totalitatea factorilor luaţi în considerare trebuie să conducă la concluzia că sunt iminente alte exporturi care fac obiectul unui dumping şi că se va produce un prejudiciu important în cazul în care nu se iau măsuri de protecţie.

Articolul 4

Definiţia industriei comunitare

(1) În sensul prezentului regulament, se înţelege prin „industrie comunitară” totalitatea producătorilor comunitari de produse similare sau cei dintre ei ale căror producţii comune constituie un procent semnificativ în sensul articolului 5 alineatul (4) din producţia comunitară totală a acestor produse; cu excepţia::

(a)	în cazul în care producătorii sunt afiliaţi cu exportatorii sau cu importatorii sau sunt ei înşişi importatori ai produsului care se presupune că face obiectul unui dumping, expresia „industrie comunitară” poate fi interpretată ca desemnând restul producătorilor;

(b)

în condiţii excepţionale, teritoriul Comunităţii poate fi împărţit, în ceea ce priveşte producţia în cauză, în două sau mai multe pieţe concurente şi se poate considera că producătorii din interiorul fiecărei pieţe constituie o industrie distinctă în cazul în care:

(i)	producătorii din interiorul unei astfel de pieţe vând în totalitate sau aproape în totalitate producţia produsului în cauză pe această piaţă şi

(ii)

cererea pe această piaţă nu este satisfăcută într-o măsură semnificativă de către producătorii produsului în cauză stabiliţi în altă parte a Comunităţii. În aceste circumstanţe, se poate concluziona că există un prejudiciu chiar dacă nu este afectată o proporţie importantă a întregii industrii comunitare, cu condiţia ca importurile care fac obiectul unui dumping să se concentreze pe această piaţă izolată şi ca, în afară de aceasta, importurile care fac obiectul unui dumping să aducă un prejudiciu producătorilor producţiei totale sau aproape totale din interiorul acestei pieţe.

(2) În sensul alineatului (1), se consideră că producătorii sunt afiliaţi cu exportatorii sau cu importatorii numai dacă:

(a)	în cazul în care unul dintre ei îl controlează în mod direct sau indirect pe celălalt sau

(b)	în cazul în care ambii sunt controlaţi în mod direct sau indirect de un terţ sau

(c)	în cazul în care ei controlează împreună, în mod direct sau indirect, un terţ, cu condiţia să existe motive pentru a se crede sau a se bănui că efectul legăturii este de aşa natură încât producătorul în cauză se comportă diferit faţă de producătorii neafiliaţi.

În sensul prezentului alineat, se consideră că unul îl controlează pe celălalt atunci când este, de drept sau de fapt, în măsură să exercite asupra acestuia o putere de constrângere sau de direcţionare.

(3) În cazul în care prin industrie comunitară se înţeleg producătorii dintr-o anumită regiune, exportatorilor li se acordă posibilitatea de a oferi angajamente în conformitate cu articolul 8 pentru regiunea în cauză. Într-un asemenea caz şi în momentul evaluării interesului comunitar în ceea ce priveşte măsurile, trebuie acordată o atenţie specială interesului regiunii. În cazul în care nu se oferă prompt un angajament convenabil sau în cazul în care se aplică situaţiile prevăzute la articolul 8 alineatele (9) şi (10), poate fi impusă pentru întreaga Comunitate o taxă provizorie sau definitivă. În aceste cazuri, taxele pot fi limitate la anumite produse sau anumiţi exportatori, în măsura în care acest lucru este posibil.

(4) Dispoziţiile articolului 3 alineatul (8) se aplică prezentului articol.

Articolul 5

Deschiderea procedurii

(1) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului 6, se deschide o anchetă care vizează stabilirea existenţei, gradului şi efectului oricărui presupus dumping în urma înaintării în scris a unei plângeri de către orice persoană fizică sau juridică sau de către orice asociaţie care nu are personalitate juridică, care acţionează în numele industriei comunitare.

Plângerea poate fi adresată Comisiei sau unui stat membru care o transmite acesteia. Comisia trimite statelor membre o copie a oricărei plângeri primite. Se consideră că plângerea a fost depusă în prima zi lucrătoare de după ziua primirii acesteia la Comisie prin scrisoare recomandată sau de după cea în care a fost emisă confirmarea de primire de către Comisie.

În cazul în care, în absenţa unei plângeri, un stat membru este în posesia unor elemente de probă suficiente referitoare la un dumping şi la un prejudiciu pentru industria comunitară care rezultă din acesta, le comunică de îndată Comisiei.

(2) O plângere în sensul alineatului (1) trebuie să conţină elemente de probă privind existenţa unui dumping, a unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate între importurile care se presupune că fac obiectul unui dumping şi presupusul prejudiciu presupus în cauză. Plângerea trebuie să conţină informaţiile pe care reclamantul le poate obţine în mod rezonabil despre următoarele puncte:

(a)

identitatea reclamantului şi o descriere a volumului şi a valorii producţiei comunitare a produsului similar efectuată de către reclamant. Atunci când o plângere este prezentată în scris în numele industriei comunitare, aceasta precizează industria în numele căreia este înaintată şi se prezintă o listă a tuturor producătorilor comunitari cunoscuţi ai produsului similar (sau a asociaţilor de producători comunitari ai produsului similar) şi, în măsura posibilului, o descriere a volumului şi a valorii producţiei comunitare a produsului similar atribuite acestor producători;

(b)	o descriere completă a produsului care se presupune că face obiectul unui dumping, numele ţării sau ţărilor de origine sau exportatoare în cauză, identitatea fiecărui exportator sau producător străin cunoscut şi o listă a persoanelor care se ştie că importă produsul în cauză;

(c)

informaţii privind preţurile la care este vândut produsul în cauză pentru a fi destinat consumului pe piaţa internă a ţării sau a ţărilor de origine sau exportatoare (sau, după caz, informaţii privind preţurile la care este vândut produsul din ţara sau ţările de origine sau exportatoare către una sau mai multe ţări terţe sau privind valoarea construită a produsului) şi informaţii privind preţurile de export sau, după caz, privind preţurile la care produsul este revândut pentru prima dată unui cumpărător independent din Comunitate;

(d)

informaţii privind evoluţia volumului importurilor care se presupune că fac obiectul unui dumping, efectul acestor importuri asupra preţurilor produsului similar pe piaţa Comunităţii şi efectul acestor importuri asupra industriei comunitare, demonstrat prin factori şi indici pertinenţi care influenţează situaţia acestei industrii, cum ar fi cei enumeraţi la articolul 3 alineatele (3) şi (5).

(3) Comisia examinează, în măsura posibilului, exactitatea şi caracterul concludent ale elementelor de probă furnizate în plângere pentru a stabili dacă există elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(4) Nu se deschide o anchetă, în conformitate cu alineatul (1), decât în cazul în care s-a stabilit, pe baza unei examinări a gradului de susţinere sau de opoziţie a producătorilor comunitari ai produsului similar faţă de plângerea formulată, că plângerea a fost depusă de industria comunitară sau în numele acesteia. Se consideră că plângerea a fost depusă de industria comunitară sau în numele acesteia în cazul în care ea este susţinută de producători comunitari ale căror producţii reprezintă în total mai mult de 50 % din producţia totală a produsului similar realizată de industria comunitară care îşi exprimă susţinerea sau opoziţia faţă de plângere. Cu toate acestea, nu se deschide o anchetă în cazul în care producătorii comunitari care susţin în mod expres plângerea reprezintă mai puţin de 25 % din producţia totală a produsului similar realizată de industria comunitară.

(5) Autorităţile evită să facă publică o cerere de deschidere a unei anchete, cu excepţia cazului în care a fost luată o decizie de deschidere a acesteia. Cu toate acestea, după primirea unei plângeri documentate în mod corespunzător şi înainte de a proceda la deschiderea anchetei, autorităţile înştiinţează guvernul ţării exportatoare în cauză.

(6) În cazul în care, în circumstanţe speciale, autorităţile decid deschiderea unei anchete fără a fi primit plângere în scris în acest sens din partea unei industrii comunitare sau în numele acesteia, ele nu procedează la deschiderea anchetei decât în cazul în care sunt în posesia unor elemente de probă suficiente cu privire la existenţa unui dumping, a unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate în sensul alineatului (2) care justifică deschiderea unei anchete.

(7) Elementele de probă privind dumpingul şi prejudiciul sunt examinate în acelaşi timp pentru a decide dacă se va deschide sau nu o anchetă. O plângere este respinsă atunci când elementele de probă privind dumpingul sau prejudiciul sunt insuficiente pentru a justifica declanşarea procedurilor. Nu trebuie iniţiată o procedură împotriva ţărilor ale căror importuri reprezintă un segment al pieţei mai mic de 1 %, cu excepţia cazului în care, împreună, aceste ţări reprezintă 3 % sau mai mult din consumul comunitar.

(8) Plângerea poate fi retrasă înainte de deschiderea anchetei, caz în care se consideră că nu a fost depusă.

(9) În cazul în care, după consultări, par să existe elemente de probă suficiente pentru a justifica declanşarea unei proceduri, Comisia trebuie să iniţieze această procedură în termen de patruzeci şi cinci de zile de la data depunerii plângerii şi să anunţe declanşarea procedurii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care elementele de probă sunt insuficiente, reclamantul trebuie înştiinţat, după consultări, în termen de patruzeci şi cinci de zile de la data depunerii plângerii la Comisie.

(10) În avizul de declanşare a procedurii se anunţă deschiderea unei anchete, se indică produsul şi ţările în cauză, se prezintă un rezumat al informaţiilor primite şi se prevede că orice informaţie utilă trebuie comunicată Comisiei; se stabileşte termenul în care părţile interesate se pot face cunoscute, îşi pot prezenta punctul de vedere în scris şi pot comunica informaţii în cazul în care aceste puncte de vedere şi informaţii trebuie luate în considerare în cursul anchetei; se precizează, de asemenea, termenul în care părţile interesate pot cere să fie audiate de către Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (5).

(11) Comisia informează exportatorii, importatorii, asociaţiile reprezentative ale importatorilor sau exportatorilor despre care are cunoştinţă că sunt interesate, precum şi reprezentanţii ţării exportatoare şi reclamanţii cu privire la declanşarea procedurii şi, având grijă să protejeze informaţiile confidenţiale, transmite exportatorilor cunoscuţi, autorităţilor ţării exportatoare şi, la cerere, celorlalte părţi interesate textul integral al plângerii scrise primite în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care numărul exportatorilor în cauză este deosebit de mare, este necesar ca mai degrabă textul integral al plângerii scrise să fie trimis numai autorităţilor din ţara exportatoare sau asociaţiei profesionale în cauză.

(12) O anchetă antidumping nu reprezintă un obstacol în calea operaţiunilor de vămuire.

Articolul 6

Ancheta

(1) În urma iniţierii procedurii, Comisia, în cooperare cu statele membre, începe ancheta la nivel comunitar. Această anchetă are ca obiect atât dumpingul, cât şi prejudiciul şi acestea vor fi investigate în mod simultan. Pentru a realiza o determinare reprezentativă, se alege o perioadă de anchetă care, în cazul dumpingului, acoperă în mod normal o perioadă de cel puţin şase luni imediat anterioară iniţierii procedurii. Informaţiile referitoare la o perioadă posterioară perioadei desfăşurării anchetei nu se iau în mod normal în considerare.

(2) Destinatarii chestionarelor utilizate într-o anchetă antidumping au la dispoziţie cel puţin treizeci de zile pentru a răspunde. Termenul pentru exportatori curge de la data primirii chestionarului, care se consideră primit la o săptămână de la data la care a fost trimis exportatorului sau reprezentantului diplomatic indicat al ţării exportatoare. Se poate acorda o prelungire de treizeci de zile a termenului, ţinându-se seama de termenul stabilit pentru anchetă şi sub rezerva ca partea în cauză să ofere un motiv întemeiat, în sensul existenţei unor circumstanţe speciale, pentru a beneficia de o astfel de prelungire.

(3) Comisia poate cere statelor membre să îi furnizeze informaţii, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs acestor cereri. Statele membre comunică Comisiei informaţiile cerute, precum şi totalitatea verificărilor, controalelor sau anchetelor efectuate. În cazul în care aceste informaţii sunt de interes general sau transmiterea lor a fost cerută de către un stat membru, Comisia le transmite statelor membre, cu condiţia să nu aibă caracter confidenţial, caz în care transmite un rezumat neconfidenţial.

(4) Comisia poate cere statelor membre să efectueze toate verificările şi controalele necesare, mai ales ale importatorilor, ale operatorilor comerciali şi ale producătorilor comunitari, şi să efectueze anchete în ţările terţe, sub rezerva acordului întreprinderilor în cauză şi a lipsei opoziţiei din partea guvernului ţării în cauză, care este înştiinţat în mod oficial. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs cererilor Comisiei. Oficiali ai Comisiei pot, la cererea acesteia sau a unui stat membru, să-i asiste pe oficialii statelor membre în exerciţiul funcţiunii.

(5) Părţile interesate care s-au făcut cunoscute în conformitate cu articolul 5 alineatul (10) sunt audiate în cazul în care au făcut o cerere scrisă în termenul stabilit în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demonstrând că sunt efectiv părţi interesate care pot fi afectate de rezultatul procedurii şi că există motive speciale pentru a fi audiate.

(6) La cerere, importatorilor, exportatorilor, reprezentanţilor guvernului ţării exportatoare şi reclamanţilor care s-au făcut cunoscuţi în conformitate cu articolul 5 alineatul (10) li se oferă posibilitatea de a întâlni părţile care au interese contrare pentru a permite confruntarea tezelor opuse şi a eventualelor întâmpinări. Atunci când se oferă astfel de posibilităţi, trebuie să se ţină seama de păstrarea caracterului confidenţial al informaţiilor şi de interesele părţilor. Nici o parte nu este obligată să asiste la o întâlnire şi absenţa unei părţi nu aduce prejudicii cauzei sale. Informaţiile furnizate oral în temeiul prezentului alineat se iau în considerare în măsura în care sunt confirmate ulterior în scris.

(7) Reclamanţii, importatorii şi exportatorii, asociaţiile lor reprezentative, utilizatorii şi asociaţiile de consumatori care s-au făcut cunoscuţi în conformitate cu articolul 5 alineatul (10), precum şi reprezentanţii ţărilor exportatoare pot, prin cerere scrisă, să ia cunoştinţă de toate informaţiile furnizate de oricare parte implicată în anchetă, cu excepţia documentelor interne întocmite de autorităţile Comunităţii sau ale statelor sale membre, cu condiţia ca aceste informaţii să fie pertinente pentru apărarea intereselor lor, să nu fie confidenţiale în sensul articolului 19 şi să fie utilizate în anchetă. Aceste părţi pot răspunde acestor informaţii şi comentariile lor trebuie luate în considerare în măsura în care ele sunt suficient de bine documentate.

(8) Cu excepţia circumstanţelor prevăzute la articolul 18, exactitatea informaţiilor furnizate de părţile interesate şi pe care se bazează constatările trebuie verificate în măsura posibilului.

(9) În cazul procedurilor iniţiate în temeiul articolului 5 alineatul (9), o anchetă se încheie, în cazul în care este posibil, în termen de un an. Oricum, anchetele se încheie, în toate cazurile, în termen de cincisprezece luni de la deschiderea lor, în conformitate cu constatările adoptate în conformitate cu articolul 8 în ceea ce priveşte angajamentele şi cu cele adoptate în conformitate cu articolul 9 în ceea ce priveşte acţiunea definitivă.

Articolul 7

Măsuri provizorii

(1) Se pot impune taxe provizorii în cazul în care a fost deschisă o anchetă în conformitate cu articolul 5, în cazul în care a fost publicat un aviz în acest sens, în cazul în care părţilor interesate li s-au oferit posibilităţi adecvate de a da informaţii şi de a formula observaţii în conformitate cu articolul 5 alineatul (10), în cazul în care o examinare preliminară pozitivă a stabilit existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu care rezultă în urma acestuia pentru industria comunitară şi în cazul în care interesul Comunităţii necesită o acţiune în vederea împiedicării producerii unui astfel de prejudiciu. Taxele provizorii trebuie impuse cel devreme în termen de şaizeci de zile şi cel târziu în termen de nouă luni de la declanşarea procedurii.

(2) Valoarea taxei antidumping provizorii nu trebuie să depăşească marja de dumping stabilită provizoriu şi trebuie să fie mai mică decât această marjă în cazul în care o taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul suferit de industria comunitară.

(3) Taxele provizorii se acoperă printr-o garanţie şi punerea în liberă circulaţie a produselor respective pe teritoriul Comunităţii este condiţionată de constituirea acestei garanţii.

(4) Comisia ia o măsură provizorie după consultări sau, în caz de extremă urgenţă, după ce a informat statele membre. În acest ultim caz au loc consultări în termen de cel mult zece zile de la notificarea statelor membre cu privire la măsura luată de Comisie.

(5) Atunci când un stat membru solicită acţiunea imediată a Comisiei şi când sunt întrunite condiţiile prevăzute la alineatul (1), Comisia decide, în termen de maxim cinci zile lucrătoare de la primirea cererii, dacă este necesar să se impună o taxă antidumping provizorie.

(6) Comisia informează de îndată Consiliul şi statele membre cu privire la orice decizie luată în temeiul alineatelor (1)-(5). Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită.

(7) Se pot impune taxe provizorii pe o perioadă de şase luni şi prelungite cu o perioadă de trei luni sau acestea pot fi impuse pe o perioadă de nouă luni. Cu toate acestea, ele nu pot fi prelungite sau impuse pentru o perioadă de nouă luni decât în cazul în care exportatorii care reprezintă un procentaj semnificativ al tranzacţiilor comerciale în cauză o cer sau în cazul în care, în urma unei declaraţii de intenţie a Comisiei, nu formulează o obiecţie.

Articolul 8

Angajamente

(1) Cu condiţia ca în urma unei examinări preliminare pozitive să se fi constatat existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu, Comisia poate accepta oferte prin care exportatorii se angajează în mod voluntar şi într-o manieră satisfăcătoare să-şi revizuiască preţurile sau să nu mai facă exporturi la preţuri de dumping în cazul în care, în urma consultărilor specifice ale comitetului consultativ, aceasta este convinsă că prejudiciul cauzat de dumping este eliminat. În acest caz şi atât timp cât aceste angajamente rămân în vigoare, taxele provizorii instituite de Comisie în temeiul articolului 7 alineatul (1) sau taxele definitive instituite de Consiliu în temeiul articolului 9 alineatul (4), după caz, nu se aplică importurilor produsului în cauză fabricat de întreprinderile prevăzute în decizia Comisiei privind acceptarea angajamentelor cu modificările ulterioare. Creşterile de preţ efectuate în temeiul acestor angajamente nu sunt mai mari decât este necesar pentru a se elimina marja de dumping şi trebuie să fie mai scăzute decât marja de dumping în cazul în care sunt suficiente pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei comunitare.

(2) Comisia poate sugera angajamente, dar nici un exportator nu este obligat să le accepte. Faptul că exportatorii nu oferă astfel de angajamente sau nu acceptă o invitaţie de a le accepta nu afectează în nici un mod examinarea cazului. Cu toate acestea, se poate stabili că ameninţarea cu prejudiciu este mai probabilă în cazul în care importurile care fac obiectul unui dumping continuă. Nu se cer sau nu se acceptă angajamente din partea exportatorilor decât în cazul în care existenţa unui dumping sau a unui prejudiciu care rezultă din acesta a făcut obiectul unei examinări preliminare pozitive. Cu excepţia cazurilor excepţionale, nu poate fi oferit nici un angajament după încheierea perioadei în cursul căreia pot fi prezentate observaţii în temeiul articolului 20 alineatul (5).

(3) Angajamentele oferite nu sunt în mod necesar acceptate în cazul în care acceptarea lor este considerată nerealistă, de exemplu în cazul în care numărul de exportatori efectivi sau potenţiali este prea mare sau din alte motive, inclusiv din motive de politică generală. Exportatorul în cauză poate fi informat în legătură cu motivele pentru care se are în vedere propunerea de respingere a ofertei de angajament şi i se poate oferi posibilitatea de a-şi prezenta comentariile cu privire la acest subiect. Motivele respingerii se indică în decizia definitivă.

(4) Părţile care oferă un angajament sunt obligate să furnizeze o versiune neconfidenţială a acestui angajament, astfel încât acesta să poată fi comunicat părţilor implicate în anchetă.

(5) În cazul în care sunt acceptate angajamente după consultări şi în cazul în care nu se ridică nici o obiecţie în cadrul comitetului consultativ, ancheta este închisă. În toate celelalte cazuri, Comisia prezintă de îndată Consiliului un raport cu privire la rezultatele consultărilor, însoţit de o propunere de închidere a anchetei. Ancheta este considerată închisă în cazul în care, în termen de o lună, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, nu a luat altă decizie.

(6) În cazul acceptării unui angajament, în mod normal se încheie ancheta privind dumpingul şi prejudiciul. În acest caz, dacă analiza privind existenţa unui dumping sau a unui prejudiciu este negativă, angajamentul devine caduc în mod automat, cu excepţia cazului în care concluzia unei astfel de analize se datorează în mare parte existenţei unui angajament. În acest caz, se poate cere ca angajamentul să fie menţinut o perioadă rezonabilă. În cazul unei concluzii pozitive privind existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu, angajamentul este menţinut în conformitate cu termenii săi şi cu dispoziţiile prezentului regulament.

(7) Comisia trebuie să ceară oricărui exportator de la care s-a acceptat un angajament să furnizeze periodic informaţii privind îndeplinirea angajamentului respectiv şi să autorizeze verificarea informaţiilor pertinente. Refuzul de a respecta aceste obligaţii este considerat o încălcare a angajamentului.

(8) În cazul în care se acceptă angajamente din partea anumitor exportatori în decursul unei anchete, se consideră, în sensul articolului 11, că aceste angajamente intră în vigoare la data la care ancheta este închisă pentru ţara exportatoare.

(9) În caz de încălcare sau de retragere a unui angajament de către una dintre părţi sau în caz de retragere a acceptării angajamentului de către Comisie, acceptarea angajamentului se retrage, după consultări, printr-o decizie sau printr-un regulament al Comisiei, după caz, iar taxa provizorie instituită de Comisie în conformitate cu articolul 7 sau taxa definitivă instituită de Consiliu în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) se aplică automat, cu condiţia ca exportatorul în cauză să fi avut posibilitatea să-şi prezinte observaţiile, cu excepţia cazului în care şi-a retras chiar el angajamentul.

Orice parte interesată sau orice stat membru poate furniza informaţii care să conţină elemente ce atestă la prima vedere existenţa unei încălcări a unui angajament. Evaluarea ulterioară efectuată pentru a stabili dacă a avut sau nu loc o încălcare a angajamentului se încheie, în mod normal, în termen de şase luni, dar în nici un caz în mai mult de nouă luni de la prezentarea unei cereri argumentate corespunzător. Comisia poate cere ajutorul autorităţilor competente din statele membre în vederea monitorizării angajamentelor.

(10) Se poate institui o taxă provizorie, după consultări, în conformitate cu articolul 7, pe baza celor mai bune informaţii disponibile, în cazul în care există motive să se creadă că un angajament este încălcat sau, în cazul încălcării sau retragerii angajamentului, atunci când ancheta care a avut ca rezultat acest angajament nu a fost încheiată.

Articolul 9

Încheierea procedurii fără instituirea de măsuri; impunerea de taxe definitive

(1) În cazul în care o plângere este retrasă, procedura poate fi încheiată, cu excepţia cazului în care încheierea ei nu este în interesul Comunităţii.

(2) În cazul în care, după consultări, reiese că nu este necesară nici o măsură de protecţie şi în cazul în care nu a fost exprimată nici o obiecţie în cadrul comitetului consultativ, ancheta sau procedura este încheiată. În celelalte cazuri, Comisia prezintă de îndată Consiliului un raport cu privire la rezultatele consultărilor, însoţit de o propunere de încheiere. Procedura este considerată încheiată în cazul în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, nu ia altă decizie în termen de o lună.

(3) În cazul procedurilor iniţiate în conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (9), prejudiciul este în mod normal considerat neglijabil atunci când importurile în cauză reprezintă mai puţin decât volumele specificate în articolul 5 alineatul (7). Aceste proceduri se încheie de îndată ce se stabileşte că marja de dumping, exprimată în procente din preţurile de export, este mai mică de 2 %, numai ancheta fiind închisă atunci când marja este mai mică de 2 % pentru exportatorii individuali şi aceştia rămânând supuşi procedurii şi putând face obiectul unei noi anchete cu ocazia oricărei reexaminări ulterioare efectuate pentru ţara respectivă în temeiul articolului 11.

(4) În cazul în care din constatarea definitivă a faptelor reiese că există dumping şi prejudiciu care rezultă din acesta şi că interesul Comunităţii necesită o acţiune în conformitate cu articolul 21, Consiliul impune o taxă antidumping definitivă, hotărând cu privire la propunerea Comisiei, prezentată după consultarea comitetului consultativ. Propunerea este adoptată de Consiliu, cu excepţia cazului în care hotărăşte cu majoritate simplă să o respingă, în termen de o lună de la prezentarea acesteia de către Comisie. În cazul în care sunt în vigoare taxe provizorii, se prezintă o propunere de măsuri definitive cu cel puţin o lună înainte de expirarea acestor taxe. Valoarea taxei antidumping nu trebuie să depăşească marja de dumping stabilită şi trebuie să fie mai mică decât această marjă, în cazul în care această taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei comunitare.

(5) Se impune o taxă antidumping a cărei valoare este adecvată fiecărui caz, în mod nediscriminatoriu, la importurile unui produs, indiferent din ce sursă provin, despre care s-a constatat că fac obiectul unui dumping şi produc un prejudiciu, cu excepţia importurilor care provin din surse pentru care a fost acceptat un angajament stabilit în conformitate cu prezentul regulament. Regulamentul prin care impune taxa determină valoarea taxei impuse fiecărui furnizor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil şi, în general, în cazurile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (a), ţara furnizoare în cauză.

În cazul în care se aplică articolul 2 alineatul (7) litera (a), se poate stabili cu toate acestea o taxă individuală pentru exportatorii care pot demonstra, pe baza unor cereri documentate corespunzător, că:

(a)	în cazul unor întreprinderi controlate total sau parţial de străini sau în cazul asociaţiilor în participaţiune, exportatorii sunt liberi să repatrieze capitalurile şi profiturile;

(b)	preţurile de export, cantităţile exportate şi modalităţile de vânzare se stabilesc în mod liber;

(c)	majoritatea acţiunilor aparţine unor persoane private; funcţionarii publici care fac parte din consiliul de administraţie sau care deţin funcţii cheie de conducere sunt în minoritate sau trebuie demonstrat că întreprinderea este cu toate acestea suficient de independentă de intervenţia statului;

(d)	operaţiunile de schimb valutar se efectuează la cursul de schimb al pieţei; şi

(e)	intervenţia statului nu este de natură să permită circumvenţia măsurilor, în cazul în care exportatorii beneficiază de niveluri individuale de taxe.

(6) În cazul în care Comisia şi-a limitat examinarea în conformitate cu articolul 17, taxa antidumping aplicată importurilor care provin de la exportatori sau de la producători care s-au făcut cunoscuţi în conformitate cu articolul 17, dar nu au fost incluşi în anchetă nu trebuie să depăşească marja de dumping medie ponderată stabilită pentru părţile care constituie eşantionul. În sensul prezentului alineat, Comisia nu ţine seama de marjele nule şi de minimis, nici de marjele stabilite în condiţiile prevăzute la articolul 18. Se aplică taxe individuale importurilor care provin de la exportatorii sau de la producătorii care beneficiază de un tratament individual în conformitate cu articolul 17.

Articolul 10

Retroactivitatea

(1) Nu se aplică măsuri provizorii şi taxe antidumping definitive decât produselor puse în liberă circulaţie după data la care a intrat în vigoare decizia luată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) şi, respectiv, cu articolul 9 alineatul (4), sub rezerva excepţiilor prevăzute de prezentul regulament.

(2) Atunci când a fost aplicată o taxă provizorie şi când faptele stabilite definitiv indică existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu, Consiliul decide, indiferent dacă trebuie sau nu instituită o taxă antidumping definitivă, în ce măsură trebuie percepută definitiv taxa provizorie. În acest sens, „prejudiciul” nu include o întârziere semnificativă în crearea unei industrii comunitare, nici ameninţarea cu prejudiciu important, cu excepţia cazului în care se stabileşte că acest pericol s-ar fi transformat în prejudiciu important dacă nu ar fi fost aplicate măsuri provizorii. În toate celelalte cazuri care implică un pericol sau o întârziere, sumele provizorii trebuie eliberate şi taxele definitive nu pot fi impuse decât începând cu data stabilirii finale a ameninţării sau a întârzierii semnificative.

(3) În cazul în care taxa antidumping definitivă este mai mare decât taxa provizorie, diferenţa nu este percepută. În cazul în care taxa definitivă este mai mică decât taxa provizorie, taxa se recalculează. Atunci când determinarea finală este negativă, taxa provizorie nu se confirmă.

(4) Poate fi percepută o taxă antidumping definitivă pentru produsele care se declară că urmează să fie puse în consum cu cel mult nouăzeci de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, dar nu anterior deschiderii anchetei, cu condiţia ca importurile să fi fost înregistrate în conformitate cu articolul 14 alineatul (5), iar Comisia să le fi dat importatorilor posibilitatea de a-şi prezenta comentariile şi:

(a)	ca produsul în cauză să fi făcut, în trecut, obiectul practicilor de dumping pe o perioadă lungă sau ca importatorul să fi avut cunoştinţă de procedurile de dumping, de importanţa lor şi de cea a prejudiciului presupus sau stabilit;

(b)

ca, în afară de nivelul importurilor care au cauzat un prejudiciu pe parcursul perioadei în care s-a desfăşurat ancheta, să existe o nouă creştere substanţială a importurilor care, ţinând seama de momentul în care sunt efectuate, de volumul lor sau de alţi factori, este de natură să compromită grav efectul corectiv al taxei antidumping definitive care urmează să fie aplicată.

(5) În caz de încălcare sau de retragere a angajamentelor, pot fi percepute taxe definitive pentru mărfurile puse în liberă circulaţie cu cel mult nouăzeci de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, cu condiţia ca importurile să fi fost înregistrate în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) şi ca evaluarea retroactivă să nu se aplice importurilor anterioare încălcării sau retragerii angajamentului.

Articolul 11

Durata, reexaminările şi restituirile

(1) O măsură antidumping nu rămâne în vigoare decât pe perioada şi în măsura necesare pentru a contrabalansa un dumping care cauzează un prejudiciu.

(2) O măsură antidumping expiră la cinci ani de la instituirea ei sau la cinci ani de la data încheierii reexaminării celei mai recente care a avut ca obiect atât dumpingul, cât şi prejudiciul, cu excepţia cazului în care reexaminarea a stabilit că expirarea măsurii ar favoriza continuarea sau reapariţia dumpingului şi a prejudiciului. O reexaminare a măsurilor care urmează să expire are loc fie la iniţiativa Comisiei, fie pe baza cererii prezentate de către producătorii comunitari sau în numele lor şi măsura rămâne în vigoare până la stabilirea rezultatelor reexaminării.

Se iniţiază o reexaminare a măsurilor care urmează să expire atunci când cererea conţine suficiente elemente de probă că expirarea măsurilor ar favoriza probabil continuarea sau reapariţia dumpingului şi a prejudiciului. Această probabilitate poate fi indicată, de exemplu, de dovada continuării dumpingului şi a prejudiciului sau de dovada că eliminarea prejudiciului se datorează în totalitate sau parţial existenţei măsurilor sau de dovada că situaţia exportatorilor sau condiţiile pieţei sunt de asemenea natură încât implică probabilitatea unor noi practici de dumping care produc prejudicii.

În cadrul anchetelor efectuate în temeiul prezentului alineat, exportatorii, importatorii, reprezentanţii ţărilor exportatoare şi producătorii din Comunitate au posibilitatea de a dezvolta, de a respinge sau de a comenta tezele expuse în cererea de reexaminare, iar concluziile ţin seama de toate elementele de probă pertinente şi documentate prezentate corespunzător pentru a stabili dacă expirarea măsurilor ar fi sau nu de natură să favorizeze continuarea sau reapariţia dumpingului şi a prejudiciului.

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se publică un aviz de expirare iminentă, la o dată adecvată, în decursul ultimului an din perioada de aplicare a măsurilor în sensul prezentului alineat. Ulterior, producătorii din Comunitate sunt abilitaţi să prezinte o cerere de reexaminare în conformitate cu al doilea paragraf, cel târziu cu trei luni înaintea încheierii perioadei de cinci ani. Trebuie, de asemenea, publicat un aviz în care se anunţă expirarea efectivă a măsurilor în temeiul prezentului alineat.

(3) Necesitatea menţinerii măsurilor poate fi, de asemenea, reexaminată, în cazul în care acest lucru se justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, sub rezerva trecerii unei perioade rezonabile de cel puţin un an de la instituirea măsurii definitive, la cererea unui exportator, a unui importator sau a producătorilor din Comunitate, cerere care conţine suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei reexaminări intermediare.

O reexaminare intermediară se efectuează atunci când cererea conţine suficiente elemente de probă care dovedesc că menţinerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul şi/sau continuarea sau reapariţia prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care măsura ar fi eliminată sau modificată sau că măsura existentă nu este sau nu mai este suficientă pentru a contrabalansa dumpingul care stă la baza prejudiciului.

În cadrul anchetelor efectuate în temeiul prezentului alineat, Comisia poate, printre altele, examina dacă circumstanţele referitoare la dumping şi la prejudiciu s-au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate şi au eliminat prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu articolul 3. În acest sens, se ţine seama în cadrul determinării finale de toate elementele de probă pertinente şi documentate corespunzător.

(4) Se efectuează, de asemenea, o reexaminare pentru a determina marjele de dumping individuale pentru noii exportatori din ţara de export în cauză care nu au exportat produsul pe parcursul perioadei de desfăşurare a anchetei pe baza căreia au fost stabilite măsurile.

Se efectuează o reexaminare atunci când un nou exportator sau un nou producător este în măsură să demonstreze că nu este afiliat cu exportatorii sau producătorii din ţara exportatoare supusă măsurilor antidumping pentru produs şi că a efectuat efectiv exporturi către Comunitate după perioada de anchetă sau că este în măsură să demonstreze că a subscris unei obligaţii contractuale şi irevocabile de export a unei cantităţi importante de produse către Comunitate.

O reexaminare în ceea ce priveşte un nou exportator se iniţiază şi se desfăşoară în mod accelerat, după consultarea comitetului consultativ, producătorii comunitari având posibilitatea să îşi prezinte comentariile. Regulamentul Comisiei privind deschiderea unei reexaminări abrogă taxa în vigoare pentru noul exportator în cauză, modificând regulamentul care impune taxa şi făcând din importuri obiectul unei înregistrări în conformitate cu articolul 14 pentru ca, în ipoteza în care reexaminarea are ca rezultat stabilirea existenţei unui dumping în cazul acestui exportator, taxele antidumping să poată fi percepute retroactiv de la data iniţierii reexaminării.

Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică în cazul în care taxele au fost impuse în temeiul articolului 9 alineatul (6).

(5) Dispoziţiile pertinente din prezentul regulament referitoare la procedurile şi la desfăşurarea anchetelor, cu excepţia celor care privesc termenele, se aplică oricărei reexaminări efectuate în temeiul alineatelor (2), (3) şi (4). Reexaminările efectuate în temeiul alineatelor (2) şi (3) se desfăşoară cu diligenţă şi sunt finalizate, în mod normal, în termen de douăsprezece luni de la data iniţierii lor. Reexaminările efectuate în temeiul alineatelor (2) şi (3) se finalizează, în oricare dintre cazuri, în termen de cincisprezece luni de la data iniţierii lor. Reexaminările efectuate în conformitate cu alineatul (4) se finalizează, în oricare dintre cazuri, în termen de nouă luni de la data iniţierii lor. În cazul în care se iniţiază o reexaminare în temeiul alineatului (2) în timp ce o reexaminare în temeiul alineatului (3) este în desfăşurare în cadrul aceleiaşi proceduri, reexaminarea în temeiul alineatului (3) se finalizează în acelaşi termen cu cel pentru reexaminarea întreprinsă în temeiul alineatului (2).

Comisia prezintă o propunere de acţiune Consiliului cu cel puţin o lună înainte de expirarea termenelor menţionate în primul paragraf.

În cazul în care ancheta nu este finalizată în termenele menţionate în primul paragraf, măsurile:

—	expiră, în cadrul anchetelor efectuate în temeiul alineatului (2);

—

expiră, în cazul anchetelor efectuate în paralel în temeiul alineatelor (2) şi (3), în cazul în care, fie ancheta efectuată în conformitate cu alineatul (2) a fost iniţiată în timp ce o revizuire efectuată în conformitate cu alineatul (3) era în desfăşurare în cadrul aceleiaşi proceduri, fie astfel de reexaminări au fost iniţiate în acelaşi timp fie

—	rămân neschimbate, în cazul anchetelor efectuate în temeiul alineatelor (3) şi (4).

Un aviz cu privire la expirarea efectivă sau menţinerea măsurilor în temeiul prezentului alineat trebuie publicat în consecinţă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(6) Reexaminările efectuate în temeiul prezentului articol se iniţiază de către Comisie după consultarea comitetului consultativ. În cazul în care reexaminările justifică acest lucru, măsurile se abrogă sau se menţin în temeiul alineatului (2) sau se abrogă, se menţin ori se modifică în temeiul alineatelor (3) şi (4) de instituţia comunitară responsabilă de adoptarea lor. În cazul în care măsurile se abrogă pentru exportatori individuali, dar nu pentru întreaga ţară, aceşti exportatori rămân supuşi procedurii şi pot face în mod automat obiectul unei noi anchete în cadrul oricărei reexaminări efectuate pentru ţara în cauză în temeiul prezentului articol.

(7) În cazul în care o reexaminare a măsurilor efectuată în temeiul alineatului (3) este în curs de desfăşurare la sfârşitul perioadei de aplicare a măsurilor în temeiul alineatului (2), o astfel de reexaminare are ca obiect şi circumstanţele specificate în alineatul (2).

(8) Fără a aduce atingere alineatului (2), un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci când se demonstrează că marja de dumping pe baza căreia au fost achitate taxele a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei în vigoare.

Pentru a obţine rambursarea taxei antidumping, importatorul trebuie să înainteze o cerere Comisiei. Această cerere se prezintă prin intermediul statului membru pe teritoriul căruia au fost puse în liberă circulaţie produsele, în termen de şase luni de la data la care valoarea taxelor definitive care urmează a fi percepute a fost stabilită de către autorităţile competente sau de la data la care a fost decisă perceperea definitivă a sumelor plătite cu titlu de taxe provizorii. Statele membre transmit de îndată cererea Comisiei.

O cerere de rambursare nu este considerată ca fiind susţinută în mod corespunzător de elemente de probă decât în cazul în care conţine informaţii precise cu privire la suma corespunzătoare rambursării taxelor antidumping solicitată şi este însoţită de toate documentele vamale referitoare la calcularea şi la plata acestei sume. Ea trebuie, de asemenea, să conţină probe, pentru o perioadă reprezentativă, a valorilor normale şi a preţurilor de export către Comunitate pentru exportatorul sau producătorul căruia i se aplică taxa. Atunci când importatorul nu este asociat cu exportatorul sau cu producătorul în cauză şi când această informaţie nu este disponibilă imediat sau când exportatorul sau producătorul refuză să o comunice importatorului, cererea trebuie să conţină o declaraţie a exportatorului sau a producătorului cu privire la faptul că marja de dumping a fost redusă sau eliminată, în conformitate cu prezentul articol şi că vor fi furnizate Comisiei elementele de probă pertinente. În cazul în care aceste elemente de probă nu sunt furnizate de către exportator sau de către producător într-o perioadă rezonabilă, cererea este respinsă.

După consultarea comitetului consultativ, Comisia decide dacă şi în ce măsură este necesar să se aprobe cererea sau poate decide oricând deschiderea unei reexaminări intermediare; informaţiile şi constatările care decurg din această reexaminare, stabilite în conformitate cu dispoziţiile aplicabile acestui tip de reexaminare, sunt utilizate pentru a stabili dacă şi în ce măsură se justifică o rambursare. Decizia cu privire la rambursarea taxelor trebuie în mod normal să intervină în termen de douăsprezece luni şi, în orice caz, nu mai târziu de optsprezece luni de la data la care a fost înaintată o cerere de rambursare, susţinută în mod corespunzător de elemente de probă, de un importator al produsului supus taxei antidumping. O rambursare autorizată trebuie efectuată în mod normal de către statele membre în termen de nouăzeci de zile de la decizia Comisiei.

(9) În toate anchetele de reexaminare sau de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanţele nu s-au schimbat, aceeaşi metodă ca şi în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ţinându-se seama de dispoziţiile articolului 2, în special de alineatele (11) şi (12), şi de dispoziţiile articolului 17.

(10) În orice anchetă efectuată în conformitate cu prezentul articol, Comisia examinează fiabilitatea preţurilor de export în sensul articolului 2. Cu toate acestea, în cazul în care se decide construirea preţului de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9), ea trebuie să calculeze preţul de export fără să deducă valoarea taxelor antidumping achitate, atunci când sunt prezentate elemente de probă concludente conform cărora taxa este reflectată în mod corespunzător în preţurile de revânzare şi în preţurile de vânzare ulterioare în Comunitate.

Articolul 12

O nouă anchetă

(1) În cazul în care industria comunitară sau orice altă parte interesată furnizează, în mod normal în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a măsurilor, informaţii suficiente care indică faptul că, după perioada iniţială de anchetă şi înainte sau după instituirea măsurilor, preţurile la export au scăzut sau că măsurile nu au adus o modificare sau au adus numai o modificare insuficientă a preţurilor de revânzare sau a preţurilor de vânzare ulterioare a produsului importat în Comunitate, ancheta poate fi redeschisă, după consultări, pentru a examina dacă măsura a avut efecte asupra preţurilor menţionate mai sus.

De asemenea, ancheta poate fi redeschisă în condiţiile descrise anterior, la iniţiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru.

(2) În cadrul unei noi anchete efectuate în temeiul prezentului articol, trebuie să li se dea posibilitatea exportatorilor, importatorilor şi producătorilor din Comunitate să clarifice situaţia în ceea ce priveşte preţurile de revânzare şi preţurile de vânzare ulterioare şi, în cazul în care se stabileşte că măsura ar fi trebuit să ducă la modificarea acestor preţuri pentru a elimina prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu articolul 3, preţurile de export trebuie reevaluate în conformitate cu articolul 2 şi marjele de dumping trebuie recalculate pentru a ţine seama de preţurile de export reevaluate.

În cazul în care se consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) ca urmare a unei scăderi a preţurilor de export care a intervenit după perioada de anchetă iniţială şi înainte sau după impunerea măsurilor, marjele de dumping pot fi recalculate pentru a ţine seama de aceste preţuri de export scăzute.

(3) În cazul în care o anchetă redeschisă în temeiul prezentului articol indică o creştere a dumpingului, măsurile în vigoare pot fi modificate, după consultări, de către Consiliu, care hotărăşte cu privire la propunerea Comisiei, în conformitate cu noile constatări referitoare la preţurile de export. Propunerea este adoptată de către Consiliu, cu excepţia cazului în care hotărăşte cu majoritate simplă să o respingă, în termen de o lună de la prezentarea acesteia de către Comisie. Valoarea taxei antidumping instituită în temeiul prezentului articol nu poate depăşi dublul valorii taxei instituite iniţial de către Consiliu.

(4) Dispoziţiile pertinente ale articolelor 5 şi 6 se aplică oricărei anchete redeschise în temeiul prezentului articol, ţinând seama cu toate acestea de faptul că această anchetă trebuie efectuată cu diligenţă şi trebuie finalizată, în mod normal, în termen de şase luni de la redeschiderea ei. În orice caz, această anchetă se finalizează în termen de nouă luni de la iniţiere.

Comisia prezintă o propunere de acţiune Consiliului cu cel puţin o lună înainte de expirarea termenelor menţionate în primul paragraf.

În cazul în care ancheta nu este finalizată în termenele menţionate în primul paragraf, măsurile rămân neschimbate. Se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz cu privire la menţinerea măsurilor în temeiul prezentului alineat.

(5) Presupusele modificări ale valorii normale nu sunt luate în considerare în temeiul prezentului articol decât în cazul în care Comisiei îi sunt furnizate informaţii complete cu privire la valorile normale revizuite, susţinute în mod corespunzător de dovezi, în termenele indicate în avizul de deschidere a unei anchete. Atunci când o anchetă implică o reexaminare a valorilor normale, înregistrarea importurilor poate deveni obligatorie în conformitate cu articolul 14 alineatul (5), până la stabilirea rezultatului noii anchete.

Articolul 13

Circumvenţia

(1) Taxele antidumping instituite în temeiul prezentului regulament se pot aplica şi importurilor de produse similare ce provin din ţări terţe, cărora li s-au adus mici modificări sau care nu au fost modificate, precum şi importurilor de produse similare cărora li s-au adus mici modificări sau părţi ale acestor produse care provin dintr-o ţară care face obiectul măsurilor, atunci când are loc o circumvenţie a măsurilor în vigoare. În caz de circumvenţie a măsurilor în vigoare, taxele antidumping care nu depăşesc taxa antidumping reziduală instituită în temeiul articolului 9 alineatul (5) se pot aplica şi importurilor de la întreprinderi care beneficiază de taxe individuale în ţările care fac obiectul măsurilor. Circumvenţia se defineşte ca o modificare a configuraţiei schimburilor comerciale între ţările terţe şi Comunitate sau între întreprinderi din ţara care face obiectul măsurilor şi Comunitate, care decurge din practici, operaţiuni sau prelucrări pentru care nu există o motivaţie suficientă sau o justificare economică alta decât impunerea taxei, fiind dovedit că există prejudiciu sau că efectele corective ale taxei sunt compromise în ceea ce priveşte preţul şi/sau cantităţile de produse similare şi unde există probe privind existenţa unui dumping în legătură cu valorile normale stabilite anterior pentru produsul similar, dacă este necesar în conformitate cu prevederile articolului 2.

Practicile, operaţiunile sau prelucrările menţionate în primul sub-paragraf includ, printre altele, mici modificări aduse produsului în cauză, pentru a putea face obiectul unor coduri vamale care, în mod normal, nu fac obiectul măsurilor, cu condiţia ca aceste modificări să nu schimbe caracteristicile esenţiale ale produsului; expedierea via ţări terţe a produsului care face obiectul măsurilor; reorganizarea, de către exportatori sau producători, a schemelor lor şi a circuitelor lor de vânzări în ţările care fac obiectul măsurilor, în aşa fel încât în cele din urmă produsele lor sunt exportate către Comunitate prin intermediul unor producători care beneficiază de o taxă vamală individuală mai mică decât taxa aplicabilă produselor fabricanţilor şi, în cazurile prevăzute la alineatul (2), operaţiunile de asamblare efectuate în Comunitate sau într-o ţară terţă.

(2) Se consideră că o operaţiune de asamblare în Comunitate sau într-o ţară terţă reprezintă o circumvenţie a măsurilor în vigoare atunci când:

(a)	operaţiunea a început sau s-a intensificat semnificativ de la sau chiar înainte de începerea anchetei antidumping şi când piesele în cauză provin din ţara care face obiectul măsurilor, şi

(b)

piesele constituie 60 % sau mai mult din valoarea totală a pieselor produsului asamblat; cu toate acestea, nu se consideră în nici un caz că există circumvenţie atunci când valoarea adăugată pieselor încorporate în cursul operaţiunii de asamblare sau de încheiere este mai mare de 25 % din costul de fabricaţie, şi

(c)	efectele corective ale taxei sunt compromise în ceea ce priveşte preţurile şi/sau cantităţile produsului similar asamblat şi există dovada unui dumping în raport cu valorile normale stabilite anterior pentru produsele similare.

(3) Se deschide o anchetă, în temeiul prezentului articol, la iniţiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru sau a oricărei părţi interesate, pe baza unor elemente de probă suficiente în ceea ce priveşte factorii menţionaţi la alineatul (1). Ancheta se deschide, după consultarea comitetului consultativ, printr-un regulament al Comisiei care poate de asemenea să ceară autorităţilor vamale să prevadă obligativitatea înregistrării importurilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau să solicite garanţii. Ancheta este efectuată de către Comisie, cu un eventual ajutor din partea autorităţilor vamale, şi trebuie finalizată în termen de nouă luni. În cazul în care faptele stabilite definitiv justifică extinderea măsurilor, acest lucru este decis de către Consiliu, care hotărăşte cu privire la propunerea Comisiei, după consultarea comitetului consultativ. Propunerea se adoptă de către Consiliu, cu excepţia cazului în care hotărăşte cu o majoritate simplă să respingă propunerea, în termen de o lună de la prezentarea ei de către Comisie. Extinderea intră în vigoare începând cu data la care înregistrarea a devenit obligatorie în temeiul articolului 14 alineatul (5) sau cu data la care au fost cerute garanţii. Dispoziţiile procedurale corespunzătoare prezentului regulament cu privire la deschiderea şi desfăşurarea anchetelor se aplică în conformitate cu prezentul articol.

(4) Importurile nu trebuie supuse înregistrării în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau nu trebuie să facă obiectul unor măsuri, în cazul în care sunt efectuate de întreprinderi care beneficiază de scutiri. Cererile de scutire, argumentate corespunzător prin elemente de probă, trebuie prezentate în termenele stabilite în regulamentul Comisiei privind deschiderea anchetei. În cazul în care practicile, operaţiunile sau prelucrările care constituie o circumvenţie au loc în afara Comunităţii, pot fi acordate scutiri producătorilor produsului în cauză care pot demonstra că nu sunt afiliaţi cu un producător care face obiectul măsurilor şi pentru care s-a constatat că nu sunt angajaţi în practici de circumvenţie astfel cum sunt acestea definite la alineatele (1) şi (2) ale prezentului articol. În cazul în care practicile, operaţiunile sau prelucrările care constituie o circumvenţie au loc în interiorul Comunităţii, pot fi acordate scutiri importatorilor care pot demonstra că nu sunt afiliaţi cu producătorii care fac obiectul măsurilor.

Aceste scutiri se acordă printr-o decizie a Comisiei, după consultarea comitetului consultativ, sau printr-o decizie a Consiliului prin care se impun măsuri şi se aplică pe perioada şi în condiţiile prevăzute în acestea.

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în articolul 11 alineatul (4), se pot acorda scutiri şi după încheierea anchetei care a avut ca rezultat extinderea măsurilor.

În cazul în care numărul părţilor care cer sau pot cere o scutire este mare, Comisia poate decide iniţierea unei reexaminări a extinderii măsurilor, cu condiţia să fi trecut cel puţin un an de la extinderea măsurilor. Astfel de reexaminări se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile articolului 11 alineatul (5) aplicabile reexaminărilor efectuate în temeiul articolului 11 alineatul (3).

(5) Nici o dispoziţie a prezentului articol nu reprezintă un obstacol în aplicarea normală a dispoziţiilor în vigoare în domeniul taxelor vamale.

Articolul 14

Dispoziţii generale

(1) Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament şi percepute de statele membre în conformitate cu forma, rata de schimb şi celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt, de asemenea, percepute în mod independent de taxele vamale, de impozite şi de alte taxe percepute în mod normal la import. Nici un produs nu poate fi supus în acelaşi timp taxelor antidumping şi taxelor compensatorii pentru a remedia o situaţie care rezultă în urma unui dumping sau a acordării unei subvenţii la export.

(2) Regulamentele care impun taxe antidumping provizorii sau definitive, regulamentele sau deciziile care prevăd acceptarea angajamentelor sau încheierea anchetelor sau a procedurilor sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste regulamente sau decizii menţionează în special, ţinând seama de necesitatea de a proteja informaţiile confidenţiale, numele exportatorilor, în cazul în care este posibil, sau al ţărilor în cauză, o descriere a produsului şi o sinteză a faptelor şi a motivelor esenţiale cu privire la stabilirea dumpingului şi a prejudiciului. În toate cazurile, se trimite părţilor în cauză o copie a regulamentului sau a deciziei. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică mutatis mutandis reexaminărilor.

(3) În temeiul prezentului regulament, pot fi adoptate dispoziţii speciale referitoare în special la definiţia comună a noţiunii de origine prevăzută în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (6).

(4) În interesul Comunităţii, măsurile instituite în temeiul prezentului regulament pot fi suspendate pentru o perioadă de nouă luni printr-o decizie a Comisiei, după consultarea comitetului consultativ. Suspendarea poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară, care nu depăşeşte un an, în cazul în care Consiliul decide astfel, la propunerea Comisiei. Propunerea este adoptată de către Consiliu, cu excepţia cazului în care hotărăşte cu majoritate simplă să respingă propunerea, în termen de o lună de la prezentarea acesteia de către Comisie. Măsurile pot fi suspendate numai în cazul în care condiţiile pieţei s-au schimbat temporar în aşa fel încât este improbabil ca prejudiciul să reapară în urma suspendării şi sub rezerva ca industria comunitară să fi avut posibilitatea să îşi formuleze comentariile, iar aceste comentarii să fi fost luate în considerare. Pot fi din nou aplicate măsuri, oricând, în urma consultărilor, în cazul în care suspendarea lor nu mai este justificată.

(5) Comisia poate, după consultarea comitetului consultativ, să dea instrucţiuni autorităţilor vamale să ia măsurile adecvate pentru a înregistra importurile astfel încât să poată fi aplicate măsuri cu privire la aceste importuri de la data înregistrării lor. Importurile pot fi supuse înregistrării la cererea motivată corespunzător a industriei comunitare ce conţine suficiente probe ce justifică o astfel de acţiune. Înregistrarea se instituie printr-un regulament care precizează obiectul măsurii şi, după caz, valoarea estimativă a taxelor care ar putea fi achitate în viitor. Durata înregistrării obligatorii a importurilor nu trebuie să depăşească nouă luni.

(6) Statele membre întocmesc lunar un raport către Comisie cu privire la importurile de produse care fac obiectul anchetelor sau al unor măsuri şi cu privire la valoarea taxelor percepute în aplicarea prezentului regulament.

(7) Fără a aduce atingere alineatului (6), Comisia poate cere statelor membre, după caz, să furnizeze informaţiile necesare verificării eficiente a aplicării măsurilor. În acest caz, se aplică dispoziţiile articolului 6 alineatele (3) şi (4). Informaţiile comunicate de statele membre în temeiul prezentului articol fac obiectul dispoziţiilor articolului 19 alineatul (6).

Articolul 15

Consultări

(1) Consultările prevăzute de prezentul regulament se desfăşoară în cadrul unui comitet consultativ compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de un reprezentant al Comisiei. Au loc consultări de îndată, fie la cererea unui stat membru, fie la iniţiativa Comisiei şi, în orice caz, într-un interval care permite respectarea termenelor stabilite de prezentul regulament.

(2) Comitetul se întruneşte la convocarea preşedintelui. Acesta comunică statelor membre toate informaţiile utile, cât mai curând posibil, dar cu cel puţin zece zile lucrătoare înaintea reuniunii.

(3) În cazul în care este necesar, consultările pot avea loc numai în scris; în acest caz Comisia avizează statele membre şi le precizează termenul în care acestea pot să îşi exprime opinia sau să ceară o consultare orală pe care o organizează preşedintele, sub rezerva ca această consultare orală să se poată desfăşura într-un interval de timp care să permită respectarea termenelor stabilite de prezentul regulament.

(4) Consultările se referă în principal la:

(a)	existenţa unui dumping şi metodele care permit determinarea marjei de dumping;

(b)	existenţa şi mărimea prejudiciului;

(c)	legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul dumpingului şi prejudiciu;

(d)	măsurile care, având în vedere circumstanţele, sunt adecvate pentru a preveni prejudiciul cauzat de dumping sau pentru a-l remedia, precum şi modalităţile de aplicare a acestor măsuri.

Articolul 16

Vizite de verificare

(1) Atunci când consideră oportun, Comisia efectuează vizite pentru a examina documentele importatorilor, exportatorilor, operatorilor comerciali, agenţilor, producătorilor, asociaţiilor şi organizaţiilor profesionale şi pentru a verifica informaţiile furnizate cu privire la dumping şi prejudiciu. În absenţa unui răspuns adecvat în timp util, este posibil să nu se efectueze o vizită de verificare.

(2) În cazul în care este necesar, Comisia poate recurge la anchete în ţările terţe sub rezerva acordului întreprinderilor respective şi în absenţa opoziţiei din partea guvernului ţării în cauză, înştiinţat oficial. De îndată ce obţine acordul întreprinderilor respective, Comisia trebuie să comunice autorităţilor ţării exportatoare numele şi adresele întreprinderilor care urmează să fie vizitate, precum şi datele convenite.

(3) Întreprinderile în cauză sunt informate cu privire la natura informaţiilor care urmează să fie verificate şi cu privire la toate celelalte informaţii care urmează să fie furnizate în cursul acestor vizite, ceea ce nu împiedică cu toate acestea solicitarea, la faţa locului, a altor precizări, ţinând seama de informaţiile obţinute.

(4) În cursul verificărilor efectuate în temeiul alineatelor (1), (2) şi (3), Comisia este asistată de oficialii statelor membre care solicită aceasta.

Articolul 17

Eşantionare

(1) În cazul în care numărul reclamanţilor, al exportatorilor sau al importatorilor, al tipului de produse sau de tranzacţii este mare, ancheta se poate limita la un număr rezonabil de părţi, de produse sau de tranzacţii, utilizând eşantioane reprezentative statistic întocmite pe baza informaţiilor disponibile în momentul selectării sau la cel mai mare volum de producţie, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ţinând seama de timpul disponibil.

(2) Selectarea finală a părţilor, a tipurilor de produse sau a tranzacţiilor, efectuată în aplicarea dispoziţiilor referitoare la eşantionare, revine Comisiei, dar este de preferat ca eşantionul să se selecteze în urma consultării părţilor interesate sau cu consimţământul acestora, sub rezerva ca aceste părţi să se facă cunoscute şi să furnizeze informaţii suficiente în trei săptămâni de la deschiderea anchetei pentru a permite alegerea unui eşantion reprezentativ.

(3) În cazul în care examinarea este limitată în conformitate cu prezentul articol, se calculează cu toate acestea o marjă de dumping individuală pentru fiecare exportator sau producător care nu este selectat iniţial, care prezintă informaţiile necesare în termenele prevăzute de prezentul regulament, cu excepţia cazului în care numărul exportatorilor sau al producătorilor este atât de mare încât examinările individuale ar complica inutil procedura şi ar împiedica încheierea anchetei în timp util.

(4) În cazul în care s-a decis efectuarea eşantionării şi părţile alese sau unele dintre ele refuză să coopereze, astfel încât rezultatele anchetei pot fi semnificativ compromise, poate fi selectat un nou eşantion. Cu toate acestea, în cazul în care refuzul de a coopera persistă sau în cazul în care nu se dispune de suficient timp pentru a selecta un nou eşantion, se aplică dispoziţiile pertinente ale articolului 18.

Articolul 18

Lipsa cooperării

(1) În cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informaţiile necesare sau nu le furnizează în termenele prevăzute în prezentul regulament sau obstrucţionează semnificativ ancheta, pot fi stabilite constatări preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile. În cazul în care se constată că o parte interesată a furnizat o informaţie falsă sau care induce în eroare, această informaţie nu este luată în considerare şi se pot utiliza datele disponibile. Părţile interesate trebuie informate cu privire la consecinţele unui refuz de a coopera.

(2) Faptul că nu se dă un răspuns pe suport electronic nu este considerat refuz de a coopera, cu condiţia ca partea respectivă să demonstreze că prezentarea unui răspuns în forma cerută ar putea antrena sarcini sau costuri suplimentare excesive.

(3) În cazul în care informaţiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie ignorate, cu condiţia ca eventualele lipsuri să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor constatări de o acurateţe rezonabilă, ca informaţiile să fie furnizate în timp util, ca ele să poată fi verificate şi ca partea să fi acţionat cât mai bine posibil.

(4) În cazul în care nu sunt acceptate elemente de probă sau informaţii, partea care le-a comunicat trebuie să fie informată de îndată cu privire la motivele care au stat la baza respingerii lor şi trebuie să aibă posibilitatea să ofere explicaţii suplimentare în termenul stabilit. În cazul în care aceste explicaţii nu sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii elementelor de probă sau ale informaţiilor în cauză trebuie comunicate şi indicate în constatările făcute publice.

(5) În cazul în care determinările, inclusiv cele cu privire la valoarea normală, se bazează pe dispoziţiile alineatului (1), în speţă pe informaţiile furnizate în plângere, trebuie, când acest lucru este posibil şi ţinând seama de termenele prevăzute pentru anchetă, să se verifice aceste informaţii cu ajutorul altor surse independente disponibile, precum listele de preţuri publicate, statisticile oficiale privind importul şi evidenţele vamale sau cu ajutorul informaţiilor obţinute în cursul anchetei de la alte părţi interesate.

Aceste informaţii pot conţine date pertinente privind piaţa mondială sau, după caz, privind alte pieţe reprezentative.

(6) În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parţial şi din această cauză nu sunt comunicate informaţii pertinente, situaţia părţii respective poate fi mai puţin favorabilă decât în cazul în care ea ar fi cooperat.

Articolul 19

Tratamentul confidenţial

(1) Orice informaţie de natură confidenţială (de exemplu, pentru că divulgarea ei ar avantaja în mod semnificativ un competitor sau ar avea un efect defavorabil semnificativ pentru persoana care a furnizat informaţia sau pentru cea de la care a obţinut-o) sau care este furnizată cu titlu confidenţial de către părţile unei anchete este tratată ca atare de către autorităţi, în cazul în care se oferă motive întemeiate.

(2) Părţile interesate care furnizează informaţii confidenţiale sunt obligate să prezinte rezumate neconfidenţiale. Aceste rezumate trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite înţelegerea de manieră rezonabilă a conţinutului informaţiilor comunicate cu titlu confidenţial. În cazuri excepţionale, părţile respective pot indica faptul că informaţiile nu pot face obiectul unor rezumate. În aceste cazuri, trebuie indicate motivele pentru care nu poate fi prezentat un rezumat.

(3) În cazul în care se consideră că o cerere de tratament confidenţial nu se justifică şi în cazul în care persoana care a furnizat informaţia nu doreşte să o facă publică şi nici să autorizeze divulgarea ei în termeni generali sau sub formă de rezumat, informaţia poate fi eliminată, cu excepţia cazului în care se poate demonstra în mod convingător, utilizând surse adecvate, că informaţia este corectă. Cererile de tratament confidenţial nu pot fi respinse în mod arbitrar.

(4) Prezentul articol nu se opune divulgării, de către autorităţile comunitare, a informaţiilor generale, mai ales a motivelor pe baza cărora sunt luate deciziile în temeiul prezentului regulament, nici divulgării elementelor de probă pe care se bazează autorităţile comunitare în măsura necesară pentru justificarea acestor motive în cadrul procedurilor în instanţă. O astfel de divulgare trebuie să ţină seama de interesul legitim al părţilor interesate pentru ca secretele lor de afaceri să nu fie divulgate.

(5) Consiliul, Comisia şi statele membre sau agenţii lor se abţin de la a divulga orice informaţie primită în aplicarea prezentului regulament pentru care persoana care a furnizat-o a cerut aplicarea tratamentului de confidenţialitate fără primirea autorizaţiei exprese din partea acesteia. Informaţiile schimbate între Comisie şi statele membre, informaţiile referitoare la consultările organizate în aplicarea articolului 15 sau documentele interne elaborate de autorităţile Comunităţii sau de statele membre nu se divulgă, cu excepţia cazului în care divulgarea lor este prevăzută în mod expres de prezentul regulament.

(6) Informaţiile primite în aplicarea prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul în care au fost cerute. Această dispoziţie nu exclude utilizarea informaţiilor primite în cadrul unei anchete în scopul deschiderii altor anchete care fac obiectul aceleiaşi proceduri cu privire la produsul în cauză.

Articolul 20

Informarea părţilor

(1) Reclamanţii, importatorii şi exportatorii, precum şi asociaţiile lor reprezentative şi reprezentanţii ţării exportatoare, pot cere să fie informaţi cu privire la detaliile referitoare la faptele şi motivele principale pe baza cărora s-au instituit măsurile provizorii. Cererile de informare trebuie adresate în scris de îndată ce au fost instituite măsuri provizorii şi informaţia trebuie transmisă în scris cât mai repede posibil.

(2) Părţile menţionate la alineatul (1) pot cere o informare finală cu privire la faptele şi consideraţiile esenţiale pe baza cărora se intenţionează să se recomande instituirea de măsuri definitive sau închiderea unei anchete sau a unei proceduri fără instituirea de măsuri; o atenţie specială trebuie acordată informării cu privire la faptele sau consideraţiile diferite de cele utilizate pentru măsurile provizorii.

(3) Cererile de informare finală menţionate la alineatul (2) trebuie adresate în scris Comisiei şi primite, în cazul în care a fost aplicată o taxă provizorie, în cel mult o lună de la publicarea impunerii acestei taxe. În cazul în care nu a fost impusă nici o taxă provizorie, părţile trebuie să aibă posibilitatea de a cere informarea finală în termenele stabilite de Comisie.

(4) Informarea finală trebuie făcută în scris. Ţinând seama de necesitatea de a proteja confidenţialitatea informaţiilor, ea trebuie transmisă cât mai repede posibil, în mod normal în termen de cel mult o lună înaintea deciziei definitive sau de transmiterea de către Comisie a unei propuneri de decizie definitivă, în conformitate cu articolul 9. În cazul în care Comisia nu este în măsură să comunice în acest termen anumite fapte sau consideraţiile, comunicarea trebuie făcută cât mai repede posibil. Informarea nu este un obstacol pentru orice decizie ulterioară care poate fi luată de Comisie sau de Consiliu şi, în cazul în care această decizie se bazează pe fapte şi consideraţii diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil.

(5) Observaţiile făcute după informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care sunt primite într-un termen pe care Comisia îl stabileşte în fiecare caz, ţinând seama în mod corespunzător de urgenţa cazului, dar care nu poate fi mai mic de zece zile.

Articolul 21

Interesul Comunităţii

(1) Pentru a se determina dacă este în interesul Comunităţii să fie luate măsuri, este necesar să se ia în considerare toate interesele aflate în joc în ansamblul lor, inclusiv pe cele ale industriei comunitare, ale utilizatorilor şi consumatorilor ei, şi o astfel de apreciere nu poate interveni decât în cazul în care toate părţile au avut posibilitatea să îşi facă cunoscut punctul de vedere în conformitate cu alineatul (2). În cadrul acestei examinări, se acordă o atenţie deosebită necesităţii eliminării efectelor de denaturare ale unui dumping care aduce prejudicii şi a reinstaurării unei concurenţe reale. Este permis să nu se aplice măsuri stabilite pe baza dumpingului şi a prejudiciului constatate atunci când autorităţile, ţinând seama de toate informaţiile furnizate, pot concluziona în mod clar că nu este în interesul Comunităţii să se aplice astfel de măsuri.

(2) Pentru ca autorităţile să dispună de o bază fiabilă care să le permită să ţină seama de toate punctele de vedere şi de toate informaţiile atunci când hotărăsc dacă instituirea de măsuri este în interesul Comunităţii, reclamanţii, importatorii, asociaţia lor reprezentativă şi organizaţiile reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor pot, în termenele stabilite în avizul de deschidere a anchetei antidumping, să se facă cunoscuţi şi să furnizeze informaţii Comisiei. Aceste informaţii sau sinteze adecvate ale acestora sunt comunicate celorlalte părţi desemnate în prezentul articol, care sunt abilitate să dea un răspuns.

(3) Părţile care au acţionat în conformitate cu alineatul (2) pot cere să fie audiate. Aceste cereri sunt acceptate atunci când sunt prezentate în scris în termenele stabilite în alineatul (2) şi atunci când menţionează motivele speciale ale unei audieri în ceea ce priveşte interesul Comunităţii.

(4) Părţile care au acţionat în conformitate cu alineatul (2) pot prezenta observaţii privind aplicarea taxelor provizorii impuse. Pentru a fi luate în considerare, aceste observaţii trebuie primite în termen de o lună de la aplicarea acestor măsuri şi trebuie comunicate celorlalte părţi care sunt abilitate să dea un răspuns, eventual sub formă de sinteze adecvate.

(5) Comisia examinează toate informaţiile care i-au fost supuse atenţiei în mod corect şi stabileşte în ce măsură sunt reprezentative; rezultatele acestei examinări, precum şi un aviz privind fundamentarea acestor informaţii, sunt comunicate comitetului consultativ. Echilibrul dintre opiniile exprimate în cadrul comitetului trebuie luat în considerare de către Comisie în ceea ce priveşte orice propunere făcută în aplicarea articolului 9.

(6) Părţile care au acţionat în conformitate cu alineatul (2) pot cere să le fie comunicate faptele şi consideraţiile pe baza cărora este probabil să se bazeze deciziile finale. Această informaţie se furnizează în măsura posibilului şi fără a se aduce atingere oricărei decizii ulterioare luate de Comisie sau Consiliu.

(7) Informaţia nu este luată în considerare decât atunci când este susţinută de elemente de probă concludente pe care se bazează valabilitatea acesteia.

Articolul 22

Dispoziţii finale

Prezentul regulament nu exclude aplicarea:

(a)	unor norme speciale prevăzute în acordurile încheiate între Comunitate şi ţări terţe;

(b)

unor regulamente comunitare în domeniul agricol şi a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (7), Regulamentului (CE) nr. 1667/2006 al Consiliului din 7 noiembrie 2006 privind glucoza şi lactoza (8) şi a Regulamentului (CEE) nr. 2783/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind regimul comun de comercializare a ovalbuminei şi lactalbuminei (9). Prezentul regulament se aplică în mod complementar acestor regulamente şi prin derogare de la toate dispoziţiile lor care se opun aplicării taxelor antidumping;

(c)	unor măsuri speciale, atunci când obligaţiile contractuale în cadrul acordului general nu se opun acestora.

Articolul 23

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 384/96 se abrogă.

Cu toate acestea, abrogarea Regulamentului (CE) nr. 384/96 nu aduce atingere valabilităţii procedurilor declanşate în temeiul acelui regulament.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 noiembrie 2009.

Pentru Consiliu

Preşedintele

S. O. LITTORIN

(1) OJ L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 56, 6.3.1996, p. 1.

(3) A se vedea anexa I.

(4) JO L 253, 11.10.1993, p. 1

(5) Inclusiv: Azerbaidjan, Bielorusia, Coreea de Nord, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan.

(6) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(7) JO L 318, 20.12.1993, p. 18.

(8) JO L 312, 11.11.2006, p. 1.

(9) JO L 282, 1.11.1975, p. 104.

ANEXA I

REGULAMENT ABROGAT ŞI LISTA MODIFICĂRILOR ULTERIOARE

Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului

(JO L 56, 6.3.1996, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 2331/96 al Consiliului

(JO L 317, 6.12.1996, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 905/98 al Consiliului

(JO L 128, 30.4.1998, p. 18)

Regulamentul (CE) nr. 2238/2000 al Consiliului

(JO L 257, 11.10.2000, p. 2)

Regulamentul (CE) nr. 1972/2002 al Consiliului

(JO L 305, 7.11.2002, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 461/2004 al Consiliului

(JO L 77, 13.3.2004, p. 12)

Articolul 1

Articolul 3, numai în ceea ce priveşte trimiterea la Regulamentul (CE) nr. 384/96

Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 al Consiliului

(JO L 340, 23.12.2005, p. 17)

ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Regulamentul (CE) nr. 384/96	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2)	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (3) prima propoziţie	Articolul 2 alineatul (3) primul paragraf
Articolul 2 alineatul (3) a doua propoziţie	Articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 2 alineatul (4)	Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 2 alineatul (5) prima propoziţie	Articolul 2 alineatul (5) primul paragraf
Articolul 2 alineatul (5) a doua propoziţie	Articolul 2 alineatul (5) paragraful al doilea
Articolul 2 alineatul (5) paragrafele al doilea şi al treilea	Articolul 2 alineatul (5) paragrafele al treilea şi al patrulea
Articolul 2 alineatele (6) – (9)	Articolul 2 alineatele (6) – (9)
Articolul 2 alineatul (10) literele (a) – (h)	Articolul 2 alineatul (10) literele (a) – (h)
Articolul 2 alineatul (10) litera (i) prima propoziţie	Articolul 2 alineatul (10) litera (i) primul paragraf
Articolul 2 alineatul (10) litera (i) a doua propoziţie	Articolul 2 alineatul (10) litera (i) paragraful al doilea
Articolul 2 alineatul (10) literele (j) şi (k)	Articolul 2 alineatul (10) literele (j) şi (k)
Articolul 2 alineatele (11) şi (12)	Articolul 2 alineatele (11) şi (12)
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (2) formula introductivă şi literele (a) şi (b)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (4) formula introductivă şi literele (a) şi (b)
Articolul 3 alineatele (5) - (9)	Articolul 3 alineatele (5) - (9)
Articolul 4 alineatul (1) formula introductivă	Articolul 4 alineatul (1) formula introductivă
Articolul 4 alineatul (1) litera (a)	Articolul 4 alineatul (1) litera (a)
Articolul 4 alineatul (1) litera (b)	Articolul 4 alineatul (1) litera (b) formula introductivă şi punctele (i) şi (ii)
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf, formula introductivă şi literele (a), (b) şi (c) Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 4 alineatele (3) şi (4)	Articolul 4 alineatul (3) şi (4)
Articolele 5 - 22	Articolele 5 - 22
Articolul 23	_
_	Articolul 23
Articolul 24 primul alineat	Articolul 24
Articolul 24 al doilea alineat	_
_	Anexa I
_	Anexa II

22.12.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/74

DIRECTIVA 2009/158/CE A CONSILIULUI

din 30 noiembrie 2009

privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație

(versiune codificată)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (2) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice directiva menționată.

(2)	Păsările de curte, fiind animale vii, și ouăle pentru incubație, fiind produse de origine animală, figurează pe lista produselor enumerate în anexa I la tratat.

(3)	Pentru a asigura dezvoltarea rațională a producției de păsări de curte, sporindu-se astfel productivitatea acestui sector, ar trebui stabilite la nivel comunitar anumite norme de sănătate animală care să reglementeze comerțul intracomunitar cu păsări de curte și ouă pentru incubație.

(4)	Creșterea păsărilor de curte se integrează în cadrul activităților agricole. Aceasta constituie o sursă de venituri pentru o parte a populației agricole.

(5)	Pentru a favoriza comerțul intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație, ar trebui să nu existe discrepanțe în ceea ce privește condițiile de sănătate animală în statele membre.

(6)	Pentru a promova dezvoltarea armonioasă a comerțului intracomunitar, ar trebui să se definească un sistem comunitar care să reglementeze importurile din țări terțe.

(7)	Dispozițiile prezentei directive nu ar trebui să se aplice, în principiu, schimburilor comerciale specifice, cum ar fi târgurile, expozițiile și concursurile.

(8)	șinând seama de natura creșterii moderne a păsărilor de curte, cea mai bună modalitate de a promova dezvoltarea armonioasă a comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație o reprezintă monitorizarea unităților producătoare.

(9)	Aprobarea unităților care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezenta directivă și supravegherea respectării aplicării acestor condiții ar trebui lăsate în responsabilitatea autorităților competente.

(10)

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (4) prevede standardele de comercializare a produselor din sectoarele de carne de pasăre și ouă. Regulamentul (CE) nr. 617/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare a ouălor pentru incubație și a puilor de păsări de fermă (5) stabilește norme detaliate pentru punerea în aplicare a acelui regulament privind standardele de comercializare a ouălor pentru incubație și a puilor de păsări de fermă, și în special privind alocarea numerelor de înregistrare distinctive fiecărei unități de producție și pentru marcarea ouălor pentru incubație. Din motive practice, ar trebui adoptate, în sensul prezentei directive, aceleași criterii de identificare a unităților producătoare și de marcare a ouălor pentru incubație.

(11)	Statele membre ar trebui să desemneze laboratoarele naționale de referință și să furnizeze toate detaliile și actualizările necesare. Statele membre ar trebui să pună aceste informații la dispoziția celorlalte state membre și a publicului.

(12)	Pentru a face obiectul comerțului intracomunitar, păsările de curte și ouăle pentru incubație ar trebui să îndeplinească anumite cerințe de sănătate animală, astfel încât să se evite răspândirea bolilor contagioase.

(13)	Din aceeași cauză, ar trebui stabilite condițiile de transport.

(14)

Ar trebui stabilite dispoziții prin care Comisia să poată aproba anumite condiții suplimentare, pe baza progreselor realizate de un stat membru în eradicarea anumitor boli ale păsărilor de curte, cu condiția ca aceste condiții să nu difere de cele aplicate de statele membre la nivel național. În acest context, poate fi oportun să se stabilească statutul statelor membre sau al zonelor unui stat membru cu privire la anumite boli susceptibile să afecteze păsările de curte.

(15)	Cu toate că tranzacțiile comerciale intracomunitare efectuate în cantități foarte mici nu pot face obiectul condițiilor comunitare, din motive practice, anumite norme esențiale trebuie respectate.

(16)	Pentru a asigura respectarea cerințelor prevăzute, este necesar să se prevadă eliberarea unui certificat veterinar de către un medic veterinar oficial, acest certificat urmând să însoțească păsările de curte și ouăle pentru incubație până la locul de destinație.

(17)

În ceea ce privește organizarea și rezultatul controalelor care ar trebui efectuate de către statul membru de destinație și măsurile de salvgardare ce trebuie aplicate, ar trebui să se facă trimitere la normele generale prevăzute în Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (6).

(18)	Este necesar să se prevadă dispoziții pentru efectuarea controalelor de către Comisie în colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre.

(19)	Definirea unui regim comunitar aplicabil importurilor din țări terțe necesită întocmirea unei liste cu țările terțe sau zonele țărilor terțe din care pot fi importate păsări de curte și ouă pentru incubație.

(20)	Alegerea acestor țări ar trebui să aibă la bază criterii generale, precum starea de sănătate a păsărilor de curte și a altor animale, organizarea și competențele serviciilor veterinare și reglementările în vigoare privind sănătatea animală.

(21)	Pe de altă parte, nu ar trebui autorizate importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație care provin din țări infectate cu boli aviare contagioase ce prezintă risc pentru efectivele animale din Comunitate sau care nu au prezentat asemenea boli pe o perioadă de timp prea scurtă.

(22)	Condițiile generale aplicabile importurilor din țări terțe ar trebui completate cu condiții speciale stabilite în funcție de starea de sănătate a fiecăreia dintre ele.

(23)

Prezentarea la importul de păsări de curte sau de ouă pentru incubație a unui certificat standard reprezintă o modalitate eficientă de verificare a aplicării normelor comunitare. Aceste reglementări pot include dispoziții speciale care pot varia în funcție de țara terță implicată. Ar trebui să se țină seama de acest lucru atunci când se stabilește forma standard a certificatului.

(24)	Experții veterinari ai Comisiei ar trebui să aibă responsabilitatea verificării modului în care se respectă normele în țări terțe.

(25)	Verificările efectuate la import ar trebui să aibă în vedere originea și starea de sănătate a păsărilor de curte și a ouălor de incubație.

(26)

Este necesar ca, atunci când păsările de curte și ouăle pentru incubație ajung pe teritoriul Comunității, precum și în timpul tranzitului către locul de destinație, statele membre să poată adopta orice măsuri, inclusiv sacrificarea și eliminarea, în vederea salvgardării sănătății publice și a animalelor.

(27)	Evoluția constantă a tehnicilor avicole presupune modificarea periodică a metodelor de control al bolilor păsărilor de curte.

(28)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (7).

(29)	Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa VI, partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

(1) Prezenta directivă definește condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație din țări terțe.

(2) Prezenta directivă nu se aplică păsărilor de curte pentru târguri, expoziții și concursuri.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, „medic veterinar oficial” și „țară terță” înseamnă medicul veterinar oficial și țările terțe astfel cum sunt definite în Directiva 2004/68/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul și tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii (8).

Se aplică și următoarele definiții:

„păsări de curte” înseamnă găinile, curcile, bibilicile, rațele, gâștele, prepelițele, porumbeii, fazanii, potârnichile, precum și păsările alergătoare (Ratitae), crescute sau ținute în captivitate pentru reproducere, pentru producția de carne sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat;

2.	„ouă pentru incubație” înseamnă ouăle pentru incubație depuse de păsările de curte;

3.	„pui de o zi” înseamnă toate păsările de curte în vârstă de mai puțin de 72 de ore și nehrănite încă; cu toate acestea, rațele din specia Cairina moschata sau încrucișările lor pot fi hrănite;

4.	„păsări de curte de reproducție” înseamnă păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult destinate producției de ouă pentru incubație;

5.	„păsări de curte pentru producție” înseamnă păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult crescute pentru producția de carne și/sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat;

6.	„păsări de curte pentru tăiere” înseamnă păsările de curte trimise direct la abator pentru a fi sacrificate în cel mai scurt timp de la sosire, și în orice caz în maximum 72 de ore;

7.	„colonie” înseamnă totalitatea păsărilor de curte cu același statut sanitar deținute în același local sau în aceeași împrejmuire și constituind o singură unitate epidemiologică. În crescătorii, acest termen include toate păsările care împart același spațiu aerian;

8.	„fermă” înseamnă o infrastructură, care poate cuprinde o unitate, utilizată pentru creșterea sau deținerea păsărilor de curte de reproducție sau pentru producție;

„unitate” înseamnă infrastructura sau partea unei infrastructuri situate în același loc și care se referă la sectoarele de activitate indicate în continuare:

(a)	unitate de selecție: unitate a cărei activitate constă în producția de ouă pentru incubație pentru producția de păsări de curte de reproducție;

(b)	unitate de înmulțire: unitate care produce ouă pentru incubație pentru producția de păsări de curte pentru producție;

(c)

unitatea de creștere:

(i)	unitatea care crește păsări de curte de reproducere, adică unitatea a cărei activitate constă în a crește păsări de curte de reproducere înainte de stadiul de reproducere sau

(ii)	unitatea care crește păsări de curte pentru producție, adică unitatea a cărei activitate constă în a crește păsări ouătoare înainte de stadiul de ouat;

(d)	incubator: unitate a cărei activitate constă în incubația, ecloziunea ouălor pentru incubație și furnizarea puilor de o zi;

10.	„medic veterinar autorizat” înseamnă medicul veterinar însărcinat de autoritatea veterinară competentă să aplice, sub responsabilitatea acesteia, într-o unitate, controalele prevăzute în prezenta directivă;

11.	„laborator aprobat” înseamnă un laborator situat pe teritoriul unui stat membru, aprobat de autoritatea veterinară competentă să efectueze, sub responsabilitatea acesteia, testele de diagnostic prevăzute în prezenta directivă;

12.	„vizită sanitară” înseamnă o vizită efectuată de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar autorizat pentru examinarea stării de sănătate a tuturor păsărilor de curte dintr-o unitate;

13.	„boli cu notificare obligatorie” înseamnă bolile indicate în anexa V;

14.	„focar” înseamnă un focar așa cum este definit în Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea maladiilor la animale în cadrul Comunității (9);

15.	„loc de carantină” înseamnă infrastructura în care păsările de curte sunt menținute în izolare totală, fără contact direct sau indirect cu alte păsări de curte, astfel încât să poată fi observate pe termen lung și testate cu privire la bolile indicate în anexa V;

16.	„tăiere sanitară” înseamnă distrugerea, în condiții de asigurare a tuturor măsurilor de sănătate necesare, inclusiv dezinfecția, a tuturor păsărilor de curte și a produselor infectate sau suspecte de a fi contaminate.

CAPITOLUL II

NORME PENTRU COMERŢUL INTRACOMUNITAR

Articolul 3

(1) Statele membre prezintă Comisiei, până la 1 iulie 1991, un plan cu măsurile naționale pe care intenționează să le pună în aplicare pentru a asigura respectarea normelor definite în anexa II în vederea aprobării unităților pentru comerțul intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație.

Comisia examinează planurile. În conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2), planurile pot fi aprobate sau pot fi introduse modificări sau completări înainte de aprobare.

(2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2), modificările sau completările unui plan aprobat în conformitate cu al doilea paragraf al alineatului (1) al prezentului articol pot fi:

(a)	aprobate la cererea statului membru în cauză, pentru a se ține seama de schimbarea situației din acel stat membru, sau

(b)	solicitate, pentru a se ține seama de progresele metodelor de prevenire și de control al bolilor.

Articolul 4

Fiecare stat membru desemnează un laborator național de referință responsabil de coordonarea metodelor de diagnosticare prevăzute de prezenta directivă și de utilizarea acestora de către laboratoarele autorizate situate pe teritoriul său.

Fiecare stat membru pune la dispoziția celorlalte state membre și a publicului informații privind laboratorul național de referință și orice schimbări survenite ulterior.

Se pot adopta norme detaliate pentru aplicarea unitară a prezentului articol, în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 5

Pentru a face obiectul schimburilor intracomunitare:

(a)

ouăle pentru incubație, puii de o zi, păsările de curte de reproducere și păsările de curte pentru producție trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la articolele 6, 15, 18 și 20. Acestea trebuie, de asemenea, să îndeplinească toate condițiile stabilite în conformitate cu articolele 16 și 17.

În afară de aceasta:

(i)	ouăle pentru incubație trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la articolul 8;

(ii)	puii de o zi trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la articolul 9;

(iii)

păsările de curte de reproducere și păsările de curte pentru producție trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la articolul 10;

(b)	păsările de curte destinate sacrificării trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la articolele 11, 15, 18 și 20 și cele stabilite în aplicarea articolelor 16 și 17;

(c)	păsările de curte, inclusiv puii de o zi, destinate să furnizeze vânatul de repopulare trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la articolele 12, 15, 18 și 20 și cele stabilite în aplicarea articolelor 16 și 17.

(d)	în ceea ce privește salmonella, păsările de curte destinate Finlandei și Suediei trebuie să respecte condițiile prevăzute în temeiul articolului 13.

Articolul 6

Ouăle pentru incubație, puii de o zi, păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie să provină:

(a)

din unități care îndeplinesc următoarele cerințe:

(i)	trebuie să fie aprobate de autoritatea competentă și să primească un număr distinctiv de la aceasta, în conformitate cu normele din anexa II capitolul I;

(ii)	în momentul expedierii nu trebuie să facă obiectul niciunei restricții de sănătate animală care se aplică păsărilor de curte;

(iii)

trebuie situate în afara unei zone care se supune, din motive de sănătate animală, unor măsuri de restricție în conformitate cu legislația comunitară, luate ca urmare a apariției unui focar al unei boli la care păsările de curte sunt sensibile;

(b)	din colonii care nu prezintă, în momentul expedierii, niciun semn clinic și nu este suspect de nicio boală contagioasă a păsărilor de curte.

Article 7

Fiecare stat membru întocmește și actualizează o listă a unităților autorizate în conformitate cu articolul 6 litera (a) subpunctul (i), precum și a numerelor distinctive ale acestora și pune această listă la dispoziția celorlalte state membre și a publicului.

Se pot adopta norme detaliate pentru aplicarea unitară a prezentului articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 8

(1) În momentul expedierii lor, ouăle pentru incubație trebuie:

(a)

să provină din colonii:

(i)	care au stat de mai mult de șase săptămâni în una sau mai multe unități din Comunitate menționate la articolul 6 litera (a) subpunctul (i);

(ii)	care, dacă au fost vaccinate, au fost vaccinate în conformitate cu condițiile de vaccinare enunțate la anexa III;

(iii)

care:

—	fie au fost supuse unui examen sanitar efectuat de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat în cursul celor 72 de ore care precedă expedierea și, în momentul acestei examinări, nu au prezentat niciun semn clinic sau nu au fost suspectate de boli contagioase;

—

fie au fost supuse în fiecare lună unei vizite sanitare, efectuate de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat, inspecția cea mai recentă fiind efectuată cu cel mult 31 de zile înaintea expedierii. În cazul în care se are în vedere această opțiune, medicul veterinar oficial sau medicul veterinar autorizat trebuie, de asemenea, să fi examinat registrele stării de sănătate ale lotului și să fi apreciat starea sa actuală de sănătate, pe baza informațiilor la zi furnizate de persoana care a avut responsabilitatea lotului în timpul celor 72 de ore care au precedat expedierea. În cazul în care registrele sau oricare altă informație fac să fie suspectată o boală, loturile trebuie să fie supuse unui examen sanitar efectuat de către medicul veterinar oficial sau de către medicul veterinar autorizat care să excludă orice posibilitate a unei boli contagioase a păsărilor de curte;

(b)	să fie identificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 617/2008;

(c)	să fie supuse unei dezinfecții în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial.

(2) În cazul în care bolile contagioase ale păsărilor de curte care pot fi transmise prin ouă se propagă în colonia care a furnizat ouăle pentru incubație în cursul perioadei lor de incubație, incubatorul respectiv și autoritatea responsabilă sau autoritățile responsabile de incubator și de colonia de origine trebuie informate.

Articolul 9

Puii de o zi trebuie:

(a)	să provină din ouă pentru incubație care îndeplinesc cerințele articolelor 6 și 8;

(b)	să satisfacă condițiile de vaccinare enunțate la anexa III, dacă au fost vaccinați;

(c)	să nu prezinte, în momentul expedierii, nicio suspiciune de boală, pe baza anexei II capitolul II partea B punctul 2 literele (g) și (h).

Articolul 10

În momentul expedierii, păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie:

(a)	să fi fost ținute, de la ecloziune sau mai mult de șase săptămâni, în una sau în mai multe unități din Comunitate menționate la articolul 6 litera (a) subpunctul (i);

(b)	să satisfacă condițiile de vaccinare enunțate la anexa III, dacă au fost vaccinate;

(c)

să fi fost supuse unui examen sanitar efectuat de către un medic veterinar oficial sau un medic veterinar autorizat, în cursul celor 48 de ore care preced expedierea și, în momentul acestei examinări, să nu prezinte niciun semn clinic sau să nu fie suspecte de boli contagioase ale păsărilor de curte.

Articolul 11

În momentul expedierii, păsările de curte pentru tăiere trebuie să provină dintr-o fermă:

(a)	în care au staționat de la ecloziune sau mai mult de douăzeci și una de zile;

(b)	care nu face obiectul niciunei restricții de sănătate animală care se aplică păsărilor de curte;

(c)

în care, la examenul sanitar efectuat, în timpul celor cinci zile care preced expedierea, de către medicul veterinar oficial sau autorizat, asupra lotului din care fac parte păsările de curte destinate sacrificării, păsările de curte inspectate nu au arătat niciun semn clinic sau nu au fost suspecte de o boală contagioasă a păsărilor de curte;

(d)	situată în afara unei zone supuse, din motive de sănătate animală, unor măsuri de restricție conforme cu legislația comunitară, luate ca urmare a apariției unui focar al unei boli la care păsările de curte sunt sensibile.

Articolul 12

(1) În momentul expedierii lor, păsările de curte în vârstă de mai mult de 72 de ore, destinate furnizării de vânat sălbatic de repopulare, trebuie să provină dintr-o exploatație:

(a)	în care ele au stat de la ieșirea puilor sau de mai mult de 21 de zile și în care, în cursul celor două săptămâni care preced expedierea, nu au fost puse în contact cu păsări de curte nou introduse;

(b)	care nu face obiectul nici unei restricții de sănătate animală aplicabilă păsărilor;

(c)	în care, la examinarea sanitară efectuată, în cursul celor 48 de ore care preced expedierea de către medicul veterinar oficial sau autorizat, asupra coloniei din care fac parte păsările, păsările inspectate nu au arătat niciun semn clinic sau nu au fost suspecte de boala contagioasă a păsărilor;

(d)	situată într-o zonă supusă interdicției, din motive de sănătate animală în conformitate cu legislația comunitară, din cauza unui focar al unei boli la care păsările de curte sunt sensibile.

(2) Articolul 6 nu se aplică păsărilor prevăzute la alineatul (1).

Articolul 13

(1) În ceea ce privește salmonela și serotipurile care nu sunt menționate în anexa II, capitolul III (A), loturile de păsări expediate pentru sacrificare către Finlanda și Suedia trebuie supuse unui test microbiologic prin recoltare de probe în unitatea de origine în conformitate cu Decizia Consiliului 95/410/CE din 22 iunie 1995 de stabilire a normelor de testare microbiologică prin prelevarea de mostre în unitatea de origine a păsărilor pentru sacrificare destinate Finlandei și Suediei (10).

(2) Gama de teste prevăzute în alineatul (1) și metodele care urmează să fie adoptate trebuie stabilite în conformitate cu avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și al programului operațional pe care Finlanda și Suedia au obligația să-l prezinte Comisiei.

(3) Testul menționat în alineatul (1) nu este efectuat pentru păsările destinate sacrificării de la o unitate cuprinsă într-un program recunoscut ca fiind echivalent cu cel menționat în alineatul (2) în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 14

(1) Cerințele articolelor 5-11 și 18 nu se aplică comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație în cazul loturilor care includ mai puțin de douăzeci de unități cu condiția ca acestea să respecte prevederile alineatului (2) din prezentul articol.

(2) Păsările de curte și ouăle pentru incubație menționate la alineatul (1) trebuie, în momentul expedierii lor, să provină din efective:

(a)	care au staționat în Comunitate de la ecloziune sau cel puțin trei luni;

(b)	care nu prezintă semne clinice de boală contagioasă aviară în momentul expedierii lor;

(c)	care îndeplinesc, dacă au fost vaccinate, condițiile de vaccinare enunțate la anexa III;

(d)	care nu fac obiectul niciunei restricții de sănătate animală aplicabilă păsărilor de curte;

(e)

care sunt situate în afara unei zone supuse, din motive de sănătate animală, unor măsuri de restricție în conformitate cu legislația comunitară, ca urmare a apariției unui focar al unei boli la care păsările sunt sensibile.

Toate păsările dintr-o expediere trebuie, în luna care precede expedierea lor, să fi răspuns negativ la examenele serologice de depistare a anticorpilor de Salmonella pullorum și de Salmonella gallinarum, în conformitate cu dispozițiile anexei II capitolul III. În cazul ouălor pentru incubație sau al puilor de o zi, colonia de origine trebuie, în cele trei luni care preced expedierea, să fie supusă unui examen serologic de depistare a Salmonella pullorum și Salmonella gallinarum într-o proporție care să dea o certitudine de 95 % în privința depistării infecției pentru o prevalență de 5 %.

(3) Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu se aplică loturilor care conțin ratite sau ouă de ratite pentru incubație.

Articolul 15

(1) În cazul transporturilor de păsări de curte și de ouă pentru incubație din state membre sau regiuni din statele membre care vaccinează păsările de curte împotriva bolii Newcastle către un stat membru sau o regiune dintr-un stat membru, a cărui statut a fost stabilit în conformitate cu alineatul (2), se aplică următoarele norme:

(a)

ouăle pentru incubație trebuie să provină din efective de păsări de curte care:

(i)	nu sunt vaccinate sau

(ii)	sunt vaccinate cu vaccin inactivat sau

(iii)

sunt vaccinate folosind un vaccin viu, cu condiția ca vaccinarea să fi avut loc cu cel puțin 30 de zile înainte de colectarea ouălor pentru incubație;

(b)

puii de o zi (inclusiv puii destinați completării rezervelor de vânat) nu trebuie vaccinați împotriva bolii Newcastle și trebuie să provină din:

(i)	ouă pentru incubație care îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (a) și

(ii)	un incubator unde metodele de lucru asigură incubația respectivelor ouă în momente și locuri complet diferite de cele ale ouălor care nu îndeplinesc condițiile de la litera (a);

(c)

păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie:

(i)	să nu fie vaccinate împotriva bolii Newcastle și

(ii)

să fi fost izolate timp de 14 zile înainte de transport, fie într-o exploatație, fie într-o unitate de carantină sub supravegherea unui medic veterinar oficial. În acest sens, nicio pasăre din exploatația sau unitatea de carantină de origine, după caz, nu trebuie să fi fost vaccinată împotriva bolii Newcastle în intervalul de 21 de zile înainte de transport și nicio pasăre care nu este destinată transportului nu trebuie să fi intrat în exploatația sau în unitatea de carantină în acel interval; în plus, nicio vaccinare nu se poate efectua în unitățile de carantină și

(iii)

să fi fost supuse, în intervalul de 14 zile înainte de transport, la testare serologică reprezentativă, cu rezultate negative, pentru a detecta anticorpii bolii Newcastle în conformitate cu normele de aplicare adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2);

(d)

păsările de curte pentru tăiere trebuie să provină din efective de păsări de curte care:

(i)	dacă nu sunt vaccinate împotriva bolii Newcastle, îndeplinesc condițiile de la litera (c) subpunctul (iii);

(ii)	dacă sunt vaccinate, au fost supuse, în intervalul de 14 zile înainte de transport și pe baza unui eșantion reprezentativ, unui test de izolare a virusului bolii Newcastle care respectă normele de aplicare adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

(2) În cazul în care un stat membru sau o regiune ori regiuni ale unui stat membru doresc să fie recunoscute ca nevaccinând contra bolii Newcastle, acestea pot prezenta un program menționat la articolul 16 alineatul (1).

Comisia examinează programele comunicate de către statele membre. Programele pot fi aprobate, cu respectarea criteriilor menționate la articolul 16 alineatul (1), în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2). În conformitate cu aceeași procedură, pot fi precizate garanțiile suplimentare, generale sau specifice care pot fi cerute în schimburile intracomunitare.

În cazul în care un stat membru sau o regiune a unui stat membru consideră că a dobândit statutul de „nevaccinând contra bolii Newcastle”, se poate prezenta Comisiei o cerere de recunoaștere a statutului de „nevaccinând contra bolii Newcastle”, în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

Elementele care trebuie luate în considerare pentru a recunoaște că un stat membru sau o regiune posedă statutul de „nevaccinând contra bolii Newcastle” sunt informațiile menționate la articolul 17 alineatul (1), și, în special, următoarele criterii:

(a)

nicio vaccinare contra bolii Newcastle la păsări de curte, cu excepția vaccinării obligatorii a porumbeilor călători menționată la articolul 17 alineatul (3) din Directiva 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (11), nu a fost autorizată în cursul celor douăsprezece luni precedente;

(b)	coloniile de reproducere fac, cel puțin o dată pe an, obiectul unui control serologic care urmărește să detecteze prezența bolii Newcastle, în conformitate cu normele detaliate adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2);

(c)	unitățile nu au nicio pasăre care să fi fost vaccinată contra bolii Newcastle în cele douăsprezece luni precedente, cu excepția porumbeilor călători vaccinați în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 92/66/CEE.

(3) Comisia poate suspenda statutul de „nevaccinând contra bolii Newcastle” în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2) în cazul:

(a)	fie al unei epizootii grave, necontrolate, a bolii Newcastle;

(b)	fie al ridicării restricțiilor legislative care interzic recurgerea sistematică la vaccinarea de rutină contra bolii Newcastle.

Articolul 16

(1) În cazul în care un stat membru întocmește sau a întocmit un program obligatoriu sau din proprie inițiativă de combatere a unei boli întâlnite la păsările de curte, statul membru respectiv îl poate prezenta Comisiei, indicând în special:

(a)	răspândirea bolii pe teritoriul său;

(b)	obiectivele programului, având în vedere importanța bolii și beneficiile estimate ale programului, raportate la costuri;

(c)	zona geografică în care se va aplica programul;

(d)	categoriile de statut aplicabile unităților, standardele care trebuie respectate de fiecare categorie, precum și procedurile de testare;

(e)	procedurile de monitorizare a programului;

(f)	acțiunile care trebuie întreprinse în cazul în care, dintr-un motiv sau altul, o unitate își pierde statutul;

(g)	măsurile care trebuie adoptate în cazul în care rezultatele testelor derulate în conformitate cu prevederile programului sunt pozitive.

(2) Comisia analizează programele prezentate de către statele membre. Programele pot fi aprobate, cu respectarea criteriilor menționate la alineatul (1), în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2). Orice garanții suplimentare, generale ori specifice, care pot fi necesare în comerțul intracomunitar, pot fi stabilite în conformitate cu aceeași procedură. Garanțiile nu sunt mai mari decât cele solicitate de statul membru pe teritoriul său.

(3) Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2). Modificările sau completările aduse programelor care au fost deja aprobate sau garanțiilor care au fost stabilite în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol pot fi aprobate în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 17

(1) În cazul în care un stat membru consideră că teritoriul său ori parte din teritoriul său nu prezintă una dintre maladiile pe care le pot avea păsările de curte, statul membru respectiv transmite Comisiei documentația aferentă, menționând în special:

(a)	natura bolii și istoricul apariției acesteia pe teritoriul său;

(b)	rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigații serologice, microbiologice sau patologice și pe faptul că boala respectivă trebuie notificată, în temeiul legii, autorităților competente;

(c)	perioada în care s-a efectuat supravegherea;

(d)	dacă este cazul, perioada în care a fost interzisă vaccinarea împotriva bolii și zona geografică în care a fost instituită această interdicție;

(e)	normele pe baza cărora se verifică dacă zona de interes nu este afectată de boală.

(2) Comisia examinează documentația prezentată de statele membre. Garanțiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comerțului intracomunitar, pot fi definite în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2). Garanțiile nu sunt mai mari decât cele solicitate de statele membre pe teritoriul lor.

(3) Statul membru în cauză notifică Comisia cu privire la orice modificare a cerințelor menționate la alineatul (1). Garanțiile definite conform dispozițiilor de la alineatul (2) pot fi modificate sau retrase, pe baza acestei notificări, în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 18

(1) Puii de o zi și ouăle pentru incubație sunt transportate:

(a)	fie în containere noi de unică folosință concepute în acest sens și utilizate o singură dată, apoi distruse;

(b)	fie în containere de refolosire, cu condiția ca acestea să fie curățate și dezinfectate înainte de orice altă reutilizare.

(2) În orice caz, containerele menționate la alineatul (1) trebuie:

(a)	să conțină numai pui de o zi sau ouă pentru incubație din aceeași specie, din aceeași categorie și același tip de pasăre de curte și care provin de la aceeași unitate;

(b)

să poarte o etichetă care să indice:

(i)	denumirea statului membru și a regiunii de origine;

(ii)	numărul de omologare a unității de origine, conform anexei II capitolul I punctul 2;

(iii)

numărul de pui sau de ouă din fiecare ambalaj;

(iv)	specia de pasăre de curte căreia îi aparțin ouăle sau puii.

(3) Ambalajele care conțin pui de o zi sau ouă pentru incubație pot fi comasate în vederea transportului în containere corespunzătoare. Pe containerele respective apare numărul de ambalaje comasate și indicațiile menționate la alineatul (2) litera (b).

(4) Păsările de curte de reproducție și pentru producție trebuie transportate în cutii sau cuști:

(a)	care conțin doar păsări de curte din aceeași specie, din aceeași categorie și de același tip și care provin din aceeași unitate;

(b)	care prezintă numărul de aprobare al unității de origine, conform anexei II capitolul I punctul 2

(5) Păsările de curte pentru reproducție și puii de o zi sunt transportați cât mai rapid spre unitatea de destinație, fără să intre în contact cu alte păsări vii, cu excepția păsărilor de curte de reproducție și pentru producție ori a puilor de o zi care îndeplinesc condițiile enunțate în prezenta directivă.

Păsările de curte pentru tăiere sunt transportate fără întârziere spre abatorul de destinație, fără să intre în contact cu alte păsări de curte, cu excepția păsărilor de curte pentru tăiere care îndeplinesc condițiile enunțate în prezenta directivă.

Păsările de curte destinate să furnizeze vânat de repopulare sunt transportate fără întârziere către punctul de destinație, fără a intra în contact cu alte păsări de curte, cu excepția păsărilor de curte destinate să furnizeze vânat de repopulare, care îndeplinesc condițiile enunțate de prezenta directivă.

(6) Cutiile, cuștile și mijloacele de transport se concep astfel încât:

(a)	să se prevină pierderea de excremente și a penelor în timpul transportului;

(b)	să permită observarea păsărilor de curte;

(c)	să permită curățarea și dezinfectarea.

(7) Mijloacele de transport și, în cazul în care acestea nu sunt de unică folosință, containerele, cutiile și cuștile, înainte de încărcare și după descărcare, sunt curățate și dezinfectate în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru în cauză.

Articolul 19

Este interzis transportul păsărilor de curte menționate la articolul 18 alineatul (5) prin zonele infectate de gripă aviară sau cu boala Newcastle, cu excepția cazului în care acest transport se efectuează pe căi rutiere pentru camioane sau pe calea ferată.

Articolul 20

Păsările de curte și ouăle pentru incubație care fac obiectul comerțului intracomunitar sunt însoțite, în timpul transportului lor spre locul de destinație, de un certificat veterinar care să fie:

(a)

în conformitate cu modelul corespunzător prevăzut în anexa IV, completat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 599/2004 al Comisiei din 30 martie 2004 de adoptare a unui model armonizat de certificat și de proces-verbal al inspecției, referitoare la schimburile intracomunitare cu animale și cu produse de origine animală (12);

(b)	semnat de un medic veterinar oficial;

(c)	întocmit, în ziua încărcării, în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului membru expeditor și în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului membru destinatar;

(d)	valabil pe o durată de cinci zile;

(e)	întocmit pe o singură filă;

(f)	adresat, în principiu, unui singur destinatar;

(g)	ștampilat și semnat, iar ștampila și semnătura să aibă o culoare diferită de cea a certificatului.

Articolul 21

În conformitate cu dispozițiile generale din tratat, statele membre de destinație pot acorda unuia sau mai multor state membre expeditoare autorizații generale sau autorizații limitate la cazuri specifice prin care să se permită intrarea pe teritoriul lor a păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație fără a fi necesar certificatul prevăzut la articolul 20.

CAPITOLUL III

NORME PRIVIND IMPORTURILE DIN ŢĂRI TERŢE

Articolul 22

Păsările de curte și ouăle pentru incubație importate în Comunitate trebuie să fie în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 23-26.

Articolul 23

(1) Păsările de curte și ouăle pentru incubație trebuie să fi provenit din țări terțe sau din zone ale țărilor terțe menționate pe o listă întocmită de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2). Lista poate fi modificată sau completată în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (3).

(2) Pentru a decide dacă o țară terță sau o zonă a acestei țări terțe poate figura pe lista menționată la alineatul (1), se iau în considerare în special:

(a)

starea de sănătate a păsărilor de curte, a altor animale domestice și a faunei din țara terță, acordându-se o atenție deosebită în special bolilor exotice ale animalelor, precum și starea de sănătate în zonele de vecinătate, în cazul în care oricare din cele două pot compromite sănătatea populației și a animalelor din statele membre;

(b)	regularitatea și rapiditatea furnizării de informații de către țara terță cu privire la existența pe teritoriul său a bolilor animale contagioase, în special a celor menționate în listele Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală (OIE);

(c)	normele acestei țări privind prevenirea și combaterea bolilor la animale;

(d)	structura serviciilor veterinare din țara respectivă și atribuțiile acestor servicii;

(e)	organizarea și aplicarea măsurilor de prevenire și control al bolilor animale contagioase;

(f)	garanțiile pe care le poate oferi țara terță pentru conformare cu prezenta directivă;

(g)	respectarea normelor comunitare privind hormonii și reziduurile.

(3) Lista menționată la alineatul (1) și toate modificările aduse acesteia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 24

(1) Păsările de curte și ouăle destinate incubației trebuie să provină din țări terțe:

(a)	în care gripa aviară și boala Newcastle, astfel cum sunt definite de Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare (13) și de Directiva 92/66/CEE a Consiliului, sunt boli a căror declarare este obligatorie;

(b)	indemne de gripa aviară și boala Newcastle sau care, fără a fi indemne de aceste boli, le combat cu ajutorul unor măsuri cel puțin echivalente celor prevăzute de Directiva 2005/94/CE și de Directiva 92/66/CEE.

(2) Comisia poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2), în ce condiții dispozițiile de la alineatul (1) din prezentul articol se aplică numai unei părți a teritoriului țărilor terțe.

Articolul 25

(1) Păsările de curte și ouăle pentru incubație pot fi importate de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o zonă a unei țări terțe care figurează pe lista întocmită în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) numai dacă provin din efective care:

(a)	înainte de expediere au fost ținute fără întrerupere pe teritoriul respectiv sau în zona respectivă pe parcursul unei perioade care se stabilește în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2);

(b)	îndeplinesc condițiile de sănătate animală adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2) pentru importurile de păsări de curte și de ouă pentru incubație din acea țară. Aceste condiții pot să fie diferite în funcție de speciile și de categoriile de păsări de curte.

(2) Condițiile de sănătate animală se stabilesc pe baza normelor prevăzute în capitolul II și în anexele aferente. În conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2) se pot stabili derogări, de la caz la caz, în situația în care țara terță respectivă oferă garanții similare privind sănătatea animală care să fie cel puțin echivalente.

Articolul 26

(1) Păsările de curte și ouăle pentru incubație sunt însoțite de un certificat întocmit și semnat de un medic veterinar oficial al țării terțe exportatoare.

Certificatul trebuie:

(a)	să fie emis în ziua încărcării în vederea expedierii spre statul membru de destinație;

(b)	să fie redactat în limba oficială a statului membru destinatar sau în limbile oficiale ale statului membru de destinație;

(c)	să însoțească transportul în exemplar original;

(d)	să ateste că păsările sau ouăle pentru incubație sunt conforme cu condițiile prezentei directive și cu cele stabilite în temeiul prezentei directive privind importurile din țări terțe;

(e)	să aibă o valabilitate de cinci zile;

(f)	să fie întocmit pe o singură filă;

(g)	să fie adresat unui singur destinatar;

(h)	să poarte o ștampilă și o semnătură de o culoare diferită de cea a certificatului.

(2) Certificatul menționat la alineatul (1) trebuie să fie în conformitate cu modelul stabilit în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 27

Experții veterinari ai statelor membre și ai Comisiei efectuează controale la fața locului pentru a verifica dacă toate dispozițiile prezentei directive se aplică efectiv.

Experții statelor membre responsabili cu acele controale sunt desemnați de Comisie, la propunerea statelor membre.

Controalele se efectuează în numele Comunității, care suportă cheltuielile aferente.

Periodicitatea inspecțiilor și procedura de inspecție se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 28

(1) Comisia poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (3), să limiteze importul dintr-o țară terță sau dintr-o zonă a unei țări terțe la anumite specii, ouă pentru incubație, păsări de curte de reproducție sau pentru producție, păsări de curte pentru tăiere sau pentru utilizări speciale.

(2) Comisia poate stabili, în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2), ca păsările de curte, ouăle pentru incubație importate sau păsările de curte eclozate din ouă importate să fie ținute în carantină sau izolate o perioadă care nu poate depăși două luni.

Articolul 29

Fără a aduce atingere articolelor 22, 24, 25 și 26, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2), să autorizeze, de la caz la caz, importul de păsări de curte și de ouă pentru incubație din țări terțe în cazul în care asemenea importuri nu respectă dispozițiile articolelor 22, 24, 25 și 26. Normele de aplicare pentru asemenea importuri se elaborează în același timp și în conformitate cu aceeași procedură. Respectivele norme prevăd garanții de sănătate animală cel puțin echivalente cu garanțiile de sănătate animală prevăzute la capitolul II, incluzând măsuri de carantină și testare obligatorii pentru gripa aviară, boala Newcastle și orice altă boală relevantă.

Articolul 30

La sosirea în statul membru de destinație, păsările de curte pentru tăiere sunt duse direct într-un abator pentru a fi sacrificate în cel mai scurt timp.

Fără a aduce atingere condițiilor speciale care pot fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (3), autoritatea competentă a statului membru de destinație poate desemna, din motive de sănătate animală, abatorul spre care trebuie expediate păsările.

CAPITOLUL IV

DISPOZIŢII COMUNE

Articolul 31

În sensul comerțului intracomunitar, măsurile de salvgardare prevăzute în Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (14) se aplică păsărilor de curte și ouălor pentru incubație.

Articolul 32

Normele de control veterinar prevăzute în Directiva 90/425/CEE se aplică în cazul comerțului intracomunitar cu păsări de curte și cu ouă pentru incubație.

Articolul 33

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (15).

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la 15 zile.

Articolul 34

Modificările anexelor I-V, care au în vedere în special adaptarea lor la evoluția metodelor de diagnostic și la diferențele privind importanța economică a unor anumite boli, se decid în conformitate cu procedura menționată la articolul 33 alineatul (2).

Article 35

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 36

Directiva 90/539/CEE astfel cum a fost modificată prin actele menționate în anexa VI, partea A, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor prevăzute în anexa VI, partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VII.

Articolul 37

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se aplică de la 1 ianuarie 2010.

Articolul 38

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 noiembrie 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

S. O. LITTORIN

(1) Avizul din 20 octombrie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO L 303, 31.10.1990, p. 6.

(3) A se vedea anexa VI, partea A.

(4) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(5) JO L 168, 28.6.2008, p. 5.

(6) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(7) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8) JO L 139, 30.4.2004, p. 321.

(9) JO L 378, 31.12.1982, p. 58.

(10) JO L 243, 11.10.1995, p. 25.

(11) JO L 260, 5.9.1992, p. 1.

(12) JO L 94, 31.3.2004, p. 44.

(13) JO L 10, 14.1.2006, p. 16.

(14) JO L 395, 30.12.1989, p. 13.

(15) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

ANEXA I

Laboratoarele naționale de referință pentru bolile aviare desemnate în conformitate cu articolul 4 sunt responsabile, în fiecare stat membru, de coordonarea metodelor de diagnosticare prevăzute în prezenta directivă. În acest scop, laboratoarele:

(a)	pot furniza laboratoarelor autorizate reactivii necesari pentru testele de diagnosticare;

(b)	monitorizează calitatea reactivilor utilizați de laboratoarele autorizate în scopul efectuării testelor de diagnosticare prevăzute de prezenta directivă;

(c)	organizează periodic teste comparative.

ANEXA II

APROBAREA UNITĂȚILOR

CAPITOLUL I

NORME GENERALE

1. Pentru a fi aprobate de către autoritatea competentă pentru comerțul intracomunitar, unitățile trebuie:

(a)	să respecte condițiile referitoare la infrastructură și la funcționare prevăzute în capitolul II;

(b)	să pună în aplicare și să respecte un program privind supravegherea maladiilor, aprobat de autoritatea centrală veterinară competentă, cu respectarea cerințelor din capitolul III;

(c)	să dețină infrastructura necesară pentru desfășurarea operațiunilor prevăzute la litera (d);

(d)

să fie supravegheate de autoritatea veterinară competentă în contextul unei forme organizate de monitorizare a sănătății animalelor. Monitorizarea include în special:

—	cel puțin o inspecție sanitară anuală, efectuată de către medicul veterinar oficial, la care se adaugă controalele pentru verificarea modului în care se aplică măsurile de igienă și a funcționării unității, în conformitate cu condițiile din capitolul II;

—	înregistrarea, de către fermier, a tuturor informațiilor necesare pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate din unitate de către autoritatea veterinară competentă;

(e)	să conțină numai păsări de curte.

2. Autoritatea competentă atribuie fiecărei unități care îndeplinește condițiile enunțate la punctul 1 un număr distinct, care poate fi identic cu cel atribuit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

CAPITOLUL II

INFRASTRUCTURĂ ŞI FUNCŢIONARE

Unități de selectare, de înmulțire și de creștere

1. Infrastructura

(a)

Amplasarea și dispunerea infrastructurii trebuie să corespundă cu specificul producției realizate și să asigure că se poate preveni apariția oricărei boli sau, în cazul apariției unei boli, să se asigure că aceasta poate fi controlată. În cazul în care unitățile dețin mai multe specii de păsări de curte, se va face o separare clară între aceste specii.

(b)	Infrastructura trebuie să asigure condiții de igienă bune și să permită monitorizarea stării de sănătate.

(c)	Echipamentul trebuie să corespundă cu specificul producției realizate și să permită curățarea și dezinfectarea, în locul cel mai adecvat, a instalațiilor și a vehiculelor cu care sunt transportate păsările de curte și ouăle pentru incubație.

2. Creșterea păsărilor

(a)	Tehnica de creștere trebuie să aibă la bază, pe cât posibil, principiul „creșterii protejate” sau principiul „supravegherii continue”. Curățarea, dezinfectarea și evacuarea efectivelor trebuie puse în practică la toate loturile.

(b)

Unitățile de selectare sau de înmulțire și de creștere nu trebuie să adăpostească decât păsări de curte care provin:

—	chiar din unitate; și/sau

—	din alte unități de creștere, de selectare sau de înmulțire din Comunitate, aprobate în conformitate cu articolul 6 litera (a) subpunctul (i); și/sau

—	din importuri din țări terțe realizate în conformitate cu prezenta directivă.

(c)	Conducerea unității trebuie să stabilească norme de igienă; personalul trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru, iar vizitatorii să poarte îmbrăcăminte de protecție.

(d)	Clădirile, împrejmuirile și echipamentul trebuie să fie bine întreținute.

(e)	Ouăle trebuie colectate de mai multe ori pe zi, curățate și dezinfectate cât mai repede.

(f)

Fermierul trebuie să notifice medicul veterinar autorizat cu privire la orice modificare a randamentului producției sau cu privire la orice alt semn care poate constitui o suspiciune de boală contagioasă a păsărilor de curte. Din momentul în care apare suspiciunea, medicul veterinar autorizat trebuie să trimită unui laborator aprobat probele necesare pentru stabilirea sau confirmarea diagnosticului;

(g)

Se va ține un dosar, registru sau bază de date referitoare la efectivele de păsări, care se păstrează cel puțin doi ani după eliminarea efectivelor. Acestea vor indica:

—	intrările și ieșirile de păsări de curte;

—	randamentul producției;

—	morbiditatea și mortalitatea, inclusiv cauzele acestora;

—	examenele de laborator executate și rezultatele obținute;

—	locul de origine al păsărilor de curte;

—	destinația ouălor.

(h)	În cazul unor boli contagioase ale păsărilor de curte, rezultatele examenelor de laborator trebuie comunicate imediat medicului veterinar autorizat.

Incubatoare

1. Instalații

(a)

Trebuie să existe o separare fizică și funcțională a incubatorului de instalațiile pentru creșterea păsărilor. Dispunerea va permite separarea diverselor sectoare funcționale:

—	depozitarea și sortarea ouălor;

—	dezinfectare;

—	pre-incubație;

—	ecloziune;

—	pregătire și condiționare a expedierilor.

(b)

Clădirile trebuie protejate de păsările venite din exterior și de rozătoare. Podelele și pereții trebuie să fie din material rezistent, impermeabil și lavabil; condițiile de iluminare naturală sau artificială și sistemele de reglare a aerului și a temperaturii trebuie adaptate; trebuie prevăzută eliminarea igienică a deșeurilor (ouă și pui).

(c)	Echipamentul trebuie să aibă pereții interiori netezi și etanși.

2. Funcționarea

(a)	Funcționarea trebuie să aibă la bază principiul circulației în sens unic a ouălor, a echipamentului aflat în funcțiune și a personalului.

(b)

Ouăle pentru incubație trebuie să provină:

—	din unități de selectare sau de înmulțire din Comunitate aprobate în conformitate cu articolul 6 litera (a) subpunctul (i);

—	din importuri din țări terțe derulate în conformitate cu prezenta directivă.

(c)	Normele de igienă se adoptă de către conducerea unității; personalul trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru, iar vizitatorii, îmbrăcăminte de protecție.

(d)	Clădirile și echipamentul se vor menține în bună stare de întreținere.

(e)

Operațiunile de dezinfectare vizează:

—	ouăle, între sosirea acestora și introducerea în incubator;

—	incubatoarele, cu regularitate;

—	eclozoarele și echipamentul, după fiecare ecloziune.

(f)	Un program de control al calității microbiologice trebuie utilizat pentru a evalua starea sanitară a incubatorului.

(g)

Fermierul comunică medicului veterinar autorizat orice modificare a randamentului producției sau orice alt semn care ar putea constitui o suspiciune de boală contagioasă a păsărilor de curte. Din momentul în care apare suspiciunea de boală contagioasă, medicul veterinar autorizat trebuie să trimită unui laborator aprobat probele necesare pentru stabilirea sau confirmarea diagnosticului și informează autoritatea veterinară competentă, care decide măsurile corespunzătoare ce trebuie adoptate.

(h)

Un registru de incubator, fișier sau program informatic, păstrat timp de cel puțin doi ani, va arăta, dacă este posibil, pentru fiecare efectiv:

—	proveniența ouălor și data sosirii acestora;

—	rezultatele ecloziunii;

—	anomaliile constatate;

—	examenele de laborator executate și rezultatele obținute;

—	eventualele programe de vaccinare;

—	numărul și destinația ouălor introduse în incubatoare din care nu au ieșit pui;

—	destinația puilor de o zi.

(i)	În cazul unor boli contagioase ale păsărilor de curte, rezultatele examenelor de laborator trebuie comunicate imediat medicului veterinar autorizat.

CAPITOLUL III

PROGRAMUL DE CONTROL SANITAR AL BOLILOR

Programele de control sanitar al bolilor trebuie să prevadă, fără a aduce atingere măsurilor de sănătate și articolelor 16 și 17, cel puțin condițiile de control pentru infecțiile și speciile menționate la continuare.

Infecții cu Salmonella pullorum, Salmonella gallinarum și Salmonella

1. Specii vizate

(a)	în cazul Salmonella Pullorum și Gallinarum: găini, curci, bibilici, prepelițe, fazani, potârnichi și rațe;

(b)	în cazul Salmonella Arizonae: curci.

2. Programul de control sanitar

(a)	Determinarea prezenței infecției se realizează prin examene serologice și/sau bacteriologice.

(b)	Probele care trebuie examinate se prelevează, în funcție de caz, din sânge de la pui de calitatea a doua, din puf sau din praful eclozoarului, din depunerile de pe peretele interior al incubatorului, din așternut sau din apa din adăpătoare.

(c)

La prelevarea de probe de sânge de la un efectiv pentru a investiga Salmonella Pullorum sau Salmonella Arizonae prin examen serologic se va ține cont, pentru numărul de probe care trebuie prelevate, de prevalența infecției în țară și de istoricul acesteia în cadrul unității.

Efectivele de păsări trebuie inspectate în timpul fiecărei perioade de depunere a ouălor, în momentul oportun pentru detectarea bolii.

Infecții cu Mycoplasma Gallisepticum și Mycoplasma Meleagridis

1. Specii vizate

(a)	În cazul Mycoplasma Gallisepticum: găini și curci.

(b)	În cazul Mycoplasma Meleagridis: curci.

2. Programul de control sanitar

(a)	Determinarea prezenței infecției se realizează prin examene serologice și/sau bacteriologice și/sau prin constatarea leziunilor de aerosaculită la puii de găină și la puii de curcă de o zi.

(b)	Probele pentru laborator se prelevează, în funcție de caz, din sânge de la pui de găină și pui de curcă de o zi, din material seminal, din probe traheale, cloacale sau din sacul aerian.

(c)

Examenele pentru investigarea Mycoplasma Gallisepticum sau Mycoplasma Meleagridis se realizează pornind de la un eșantion reprezentativ, astfel încât să se poată efectua supravegherea continuă a infecției pe parcursul perioadelor de creștere și de depunere a ouălor, adică imediat înainte de depunerea ouălor și apoi din trei în trei luni.

C. Rezultate și măsuri ce urmează a fi întreprinse

În cazul în care nu există reacții, examenul este considerat este negativ. În caz contrar, efectivul este suspectat de boală și trebuie să i se aplice măsurile prevăzute în capitolul IV.

D. În cazul fermelor care cuprind mai multe unități de producție distincte, autoritatea veterinară competentă poate deroga de la aceste măsuri în ceea ce privește unitățile de producție sănătoase ale unei ferme infectate, în măsura în care medicul veterinar autorizat a confirmat că structura și importanța acestor unități de producție, precum și operațiunile care se efectuează în cadrul lor sunt de asemenea natură încât aceste unități de producție sunt, în ceea ce privește locația, întreținerea și alimentația, complet distincte, astfel încât boala respectivă nu se poate propaga de la o unitate de producție la alta.

CAPITOLUL IV

CRITERII DE SUSPENDARE SAU DE RETRAGERE A APROBĂRII UNEI UNITĂȚI

1. Aprobarea unei unități se suspendă:

(a)	în cazul în care condițiile prevăzute în capitolul II nu mai sunt îndeplinite;

(b)

până la realizarea unei investigații corespunzătoare asupra bolii, în cazul în care:

—	este suspectată prezența gripei aviare sau a bolii Newcastle în cadrul unității;

—	unitatea a primit păsări de curte sau ouă pentru incubație care provin dintr-o unitate suspectă sau afectată de gripa aviară sau de boala Newcastle;

—	între unitate și un focar de gripă aviară sau de boală Newcastle a avut loc un contact susceptibil de a transmite infecția;

(c)

până la efectuarea unor noi examene, în cazul în care rezultatele controalelor întreprinse în conformitate cu condițiile din capitolele II și III privind infecțiile cu Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum, Salmonella Arizonae, Mycoplasma Gallisepticum sau Mycoplasma Meleagridis sugerează prezența unei infecții;

(d)	până la aplicarea măsurilor corespunzătoare solicitate de către medicul veterinar oficial după constatarea neconformării unității cu cerințele din capitolul I punctul 1 literele (a), (b) și (c).

2. Aprobarea unei unități trebuie retrasă:

(a)	în cazul izbucnirii gripei aviare sau a bolii Newcastle în unitate;

(b)	în cazul în care un nou examen desfășurat corespunzător confirmă prezența unei infecții cu Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum, Salmonella Arizonae, Mycoplasma Gallisepticum sau Mycoplasma Meleagridis;

(c)	în cazul în care, după o nouă somare din partea medicului veterinar oficial, nu s-au adoptat măsurile de conformare cu cerințele din capitolul I punctul 1 literele (a), (b) și (c).

3. Restabilirea aprobării se supune următoarelor condiții:

(a)	în cazul în care aprobarea a fost retrasă din cauza izbucnirii gripei aviare sau a bolii Newcastle, aceasta poate fi restabilită după douăzeci și una de zile de la executarea curățării și a dezinfecției, în cazul în care s-a efectuat sacrificarea sanitară;

(b)

în cazul în care aprobarea a fost retrasă din cauza unor infecții provocate:

—

de Salmonella Pullorum et Gallinarum sau de Salmonella Arizonae, aprobarea va putea fi restabilită în cazul în care au fost înregistrate rezultate negative la două teste efectuate la un interval de cel puțin 21 de zile în unitatea respectivă și după dezinfectarea locului, în urma sacrificării efectivului de păsări infectate;

—	de Mycoplasma Gallisepticum sau de Mycoplasma Meleagridis, aprobarea va putea fi restabilită în cazul în care au fost înregistrate rezultate negative la două teste efectuate pe tot efectivul de păsări la un interval de cel puțin 60 de zile.

ANEXA III

CONDIȚII PRIVIND VACCINĂRILE PĂSĂRILOR DE CURTE

1. În cazul vaccinării păsărilor de curte destinate schimburilor sau a celor de la care provin ouăle pentru incubație, vaccinurile folosite trebuie să aibă o autorizație de comercializare eliberată de autoritatea responsabilă din statul membru pe teritoriul căruia sunt utilizate.

2. Criteriile de folosire a vaccinurilor în cadrul programelor de vaccinare de rutină împotriva bolii Newcastle pot fi stabilite de Comisie.

ANEXA IV

CERTIFICATE VETERINARE PENTRU COMERȚUL INTRACOMUNITAR

(Modelele 1-6)

MODEL 1

MODEL 2

MODEL 3

MODEL 4

MODEL 5

MODEL 6

ANEXA V

BOLI CU NOTIFICARE OBLIGATORIE

—	Gripa aviară

—	Boala Newcastle.

ANEXA VI

PARTEA A

Directiva abrogată şi lista modificărilor ulterioare (menţionate la articolul 36

Directiva 90/539/CEE a Consiliului (JO L 303, 31.10.1990, p. 6).
Directiva 91/494/CEE a Consiliului (JO L 268, 24.9.1991, p. 35).	numai articolul 19 alineatul (2)
Directiva 91/496/CEE a Consiliului (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).	numai în ceea ce priveşte trimiterea la Directiva 90/539/CEE din articolul 26 alineatul (2)
Directiva 92/65/CEE a Consiliului (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).	numai articolul 7 punctul B al doilea paragraf
Directiva 92/369/CEE a Comisiei (JO L 195, 14.7.1992, p. 25).
Directiva 93/120/CE a Consiliului (JO L 340, 31.12.1993, p. 35).
Actul de aderare din 1994 anexa I punctele V.E.I.2.A.4 (JO C 241, 29.8.1994, p. 132).
Directiva 1999/90/CE a Consiliului (JO L 300, 23.11.1999, p. 19).
Decizia 2000/505/CE a Comisiei (JO L 201, 9.8.2000, p. 8).	numai articolul 1 şi anexa
Decizia 2001/867/CE a Comisiei (JO L 323, 7.12.2001, p. 29).
Regulamentul (CE) nr. 806/2003 al Consiliului (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).	numai anexa III punctul 13
Actul de aderare din 2003 anexa II punctul 6B.I.17 (JO L 236, 23.9.2003, p. 381).
Directiva 2006/104/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 352).	numai anexa, punctul I.3
Decizia 2006/911/CE a Comisiei (JO L 346, 9.12.2006, p. 41).	numai anexa punctul 4.
Decizia 2007/594/CE a Comisiei (JO L 227, 31.8.2007, p. 33).
Decizia 2007/729/CE a Comisiei (JO L 294, 13.11.2007, p. 26).	numai anexa punctul 2.
Directiva 2008/73/CE a Consiliului (JO L 219, 14.8.2008, p. 40).	numai articolul 11

PARTEA B

Termene de transpunere în dreptul intern (menţionate la articolul 36

Directiva	Data limită de transpunere
90/539/CEE	1 mai 1992
91/494/CEE	1 mai 1992
91/496/CEE	1 iulie 1992
92/65/CEE	31 decembrie 1993
93/120/CE	1 ianuarie 1995
1999/90/CE	30 iunie 2000
2006/104/CE	1 ianuarie 2007
2008/73/CE	1 ianuarie 2010

ANEXA VII

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 90/539/CEE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 primul paragraf	Articolul 2 primul paragraf
Articolul 2 al doilea paragraf punctele 1-14	Articolul 2 al doilea paragraf punctele 1-14
Articolul 2 al doilea paragraf punctul 16	Articolul 2 al doilea paragraf punctul 15
Articolul 2 al doilea paragraf punctul 17	Articolul 2 al doilea paragraf punctul 16
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 3 alineatul (3) prima și a doua liniuță	Articolul 3 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5 litera (a) primul paragraf	Articolul 5 litera (a) primul paragraf
Articolul 5 litera (a) al doilea paragraf prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 5 litera (a) al doilea paragraf punctele (i), (ii) și (iii)
Articolul 5 literele (b), (c) și (d)	Articolul 5 literele (b), (c) și (d)
Articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c)	Articolul 6 litera (a) punctele (i), (ii) și (iii)
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 6 litera (b)
Articolul 6a	Articolul 7
Articolul 7 primul paragraf punctul 1 prima liniuță	Articolul 8 alineatul (1) litera (a) subpunctul (i)
Articolul 7 primul paragraf punctul 1 a doua liniuță	Articolul 8 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)
Articolul 7 primul paragraf punctul 1 a doua liniuță, prima sub-liniuță	Articolul 8 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) prima liniuță
Articolul 7 primul paragraf punctul 1 a doua liniuță, a doua sub-liniuță	Articolul 8 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) a doua liniuță
Articolul 7 primul paragraf punctul 2	Articolul 8 alineatul (1) litera (b)
Articolul 7 primul paragraf punctul 3.	Articolul 8 alineatul (1) litera (c)
Articolul 7 al doilea paragraf	Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 8	Articolul 9
Articolul 9	Articolul 10
Articolul 9a	—
Articolul 9b	—
Articolul 10	Articolul 11
Articolul 10a	Articolul 12
Articolul 10b	Articolul 13
Articolul 11 alineatul (1)	Articolul 14 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (2) prima până la a cincea liniuță	Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(e)
Articolul 11 alineatul (2) a șasea liniuță	Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 11 alineatul (3)	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 12 alineatul (1) litera (a) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 15 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii)
Articolul 12 alineatul (1) litera (b) prima și a doua liniuță	Articolul 15 alineatul (1) litera (b) punctele (i) și (ii)
Articolul 12 alineatul (1) litera (c) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 15 alineatul (1) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii)
Articolul 12 alineatul (1) litera (d) prima și a doua liniuță	Articolul 15 alineatul (1) litera (d) punctele (i) și (ii)
Articolul 12 alineatul (2) primul, al doilea și al treilea paragraf	Articolul 15 alineatul (2) primul, al doilea și al treilea paragraf
Articolul 12 alineatul (2) al patrulea paragraf prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 15 alineatul (2) al patrulea paragraf literele (a), (b) și (c)
Articolul 12 alineatul (2) al cincilea paragraf	—
Articolul 12 alineatul (3) punctele (i) și (ii)	Articolul 15 alineatul (3) literele (a) și (b)
Articolul 13 alineatul (1) prima până la a șaptea liniuță	Articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(g)
Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 16 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf	—
Articolul 13 alineatul (3)	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 13 alineatul (4)	—
Articolul 14 alineatul (1) prima până la a cincea liniuță	Articolul 17 alineatul (1) literele (a)-(e)
Articolul 14 alineatul (2)	Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (3)	Articolul 17 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (4)	—
Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf prima și a doua liniuță	Articolul 18 alineatul (1), literele (a) și (b)
Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a)	Articolul 18 alineatul (2) litera (a)
Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) prima până la a patra liniuță	Articolul 18 alineatul (2) litera (b) punctele (i)-(iv)
Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 18 alineatul (3)
Articolul 15 alineatul (3) prima și a doua liniuță	Articolul 18 alineatul (4) literele (a) și (b)
Articolul 15 alineatul (4) litera (a)	Articolul 18 alineatul (5) primul paragraf
Articolul 15 alineatul (4) litera (b)	Articolul 18 alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 15 alineatul (4) litera (c)	Articolul 18 alineatul (5) al treilea paragraf
Articolul 15 alineatul (5) prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 18 alineatul (6) literele (a), (b) și (c)
Articolul 15 alineatul (6)	Articolul 18 alineatul (7)
Articolul 16	Articolul 19
Articolul 17 prima până la a șaptea liniuță	Articolul 20 literele (a)-(g)
Articolul 18	Articolul 21
Articolul 20	Articolul 22
Articolul 21	Articolul 23
Articolul 22 alineatul (1)	Articolul 24 alineatul (1)
Articolul 22 alineatul (2)	—
Articolul 22 alineatul (3)	Articolul 24 alineatul (2)
Articolul 23	Articolul 25
Articolul 24	Articolul 26
Articolul 25	Articolul 27
Articolul 26	Articolul 28
Articolul 27a	Articolul 29
Articolul 28	Articolul 30
Articolul 29 alineatul (1)	Articolul 31
Articolul 30 alineatul (1)	Articolul 32
Articolul 30 alineatul (2)	— (1)
Articolul 31	—
Articolul 32 alineatul (1)	Articolul 33 alineatul (1)
Articolul 32 alineatul (2)	Articolul 33 alineatul (2)
Articolul 32 alineatul (3)	—
Articolul 33 alineatul (1)	—
Articolul 33 alineatul (2)	Articolul 33 alineatul (3)
Articolul 34	Articolul 34
Articolul 36	—
—	Articolul 35
—	Articolul 36
—	Articolul 37
Articolul 37	Articolul 38
Anexa I punctul 2.	Anexa I
Anexa II capitolele I, II și III	Anexa II capitolele I, II și III
Anexa II capitolul IV punctele 1 și 2	Anexa II capitolul IV punctele 1 și 2
Anexa II capitolul IV punctul 3 litera (a)	Anexa II capitolul IV punctul 3 litera (a)
Anexa II capitolul IV punctul 3 litera (b) subpunctele (i) și (ii)	Anexa II capitolul IV punctul 3 litera (b) prima și a doua liniuță
Anexele III, IV și V	Anexele III, IV și V
—	Anexa VI
—	Anexa VII

(1) De modificare a Directivei 90/425/CEE.

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2009.343.rum
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 343

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 52 22 decembrie 2009

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006	1
	*	Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene	51
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație ( 1 )	74