„14   AJUTOARE DE STAT PENTRU CERCETARE, DEZVOLTARE ȘI INOVARE

1.   Introducere

1.1.   Obiectivele ajutoarelor de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare

Promovarea cercetării, dezvoltării și inovării (denumite în continuare: C&D&I) reprezintă un obiectiv important de interes comun în cadrul Spațiului Economic European (1). Articolul 163 din Tratatul CE prevede următoarele: «Comunitatea are ca obiectiv consolidarea bazelor științifice și tehnologice ale industriei Comunității și favorizarea dezvoltării competitivității sale internaționale, precum și promovarea acțiunilor de cercetare considerate necesare […]». Articolele 164-173 din Tratatul CE stabilesc acțiunile care trebuie efectuate în acest scop, sfera de aplicare și punerea în aplicare a programului-cadru multianual.

Articolul 78 din Acordul SEE prevede că părțile contractante întăresc și extind cooperarea în cadrul activităților Comunității în domeniile cercetării și dezvoltării tehnologice. Articolul 80 din Acordul SEE prevede în continuare că, cooperarea prevăzută la articolul 78 din Acordul SEE ia, în mod normal, forma participării de către statele AELS la programe cadru, programe specifice, proiecte sau alte acțiuni ale CE. În final, Protocolul 31 la Acordul SEE privind cooperarea în domenii specifice în afara celor patru libertăți prevede participarea și cooperarea statelor AELS în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice.

La reuniunea de la Barcelona din martie 2002, Consiliul European a adoptat un obiectiv clar pentru dezvoltarea viitoare a cheltuielilor de cercetare. S-a stabilit că cheltuielile globale pentru cercetare și dezvoltare (denumite în continuare: C&D) și inovare în Comunitate ar trebui să crească, în vederea apropierii acestora de 3 % din produsul intern brut până în anul 2010. S-a mai prevăzut și faptul că două treimi din aceste noi investiții ar trebui să provină din sectorul privat. În vederea atingerii acestui obiectiv, investițiile în cercetare ar trebui să crească în medie cu 8 % în fiecare an, creștere provenind dintr-o rată de creștere de 6 % pentru cheltuielile publice (2) și o rată de creștere anuală de 9 % pentru investiții private (3).

Obiectivul este ca, prin intermediul ajutoarelor de stat, să fie consolidată eficiența economică (4) și astfel să se contribuie la creșterea economică durabilă și la crearea de locuri de muncă. Prin urmare, ajutoarele de stat pentru C&D&I sunt compatibile dacă se poate estima că acestea conduc la C&D&I suplimentare și dacă denaturarea concurenței nu este considerată ca fiind contrară interesului comun, pe care Autoritatea, în sensul prezentului capitol, îl echivalează eficienței economice. Scopul prezentului capitol este de a asigura acest obiectiv și, în special, de a facilita statelor AELS orientarea ajutoarelor spre disfuncționalitățile relevante ale pieței (5).

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE instituie principiul conform căruia ajutoarele de stat sunt interzise. Totuși, în anumite cazuri, astfel de ajutoare pot fi compatibile cu funcționarea Acordului SEE în temeiul articolului 61 alineatele (2) și (3). Ajutoarele pentru C&D&I se vor întemeia în primul rând pe dispozițiile articolului 61 alineatul (3) litera (b) și pe cele ale articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE. În prezentul capitol Autoritatea stabilește regulile pe care le va aplica în evaluarea ajutoarelor ce îi sunt notificate, prin aceasta exercitându-și libertatea de apreciere și contribuind astfel la creșterea certitudinii juridice și a transparenței în procesul de adoptare a deciziilor.

1.2.   Politica ajutoarelor de stat și C&D&I

În contextul Strategiei de la Lisabona, nivelul C&D&I nu este considerat optim pentru economia comunitară, ceea ce înseamnă că o creștere în nivelul de C&D&I ar conduce la o creștere economică mai accentuată în cadrul Comunității. Autoritatea, în conformitate cu evoluțiile din cadrul Comunității, consideră că regulile existente privind ajutoarele de stat pentru C&D trebuie să fie modernizate și consolidate pentru a răspunde acestei provocări.

În primul rând, Autoritatea, în prezentul capitol, extinde posibilitățile existente de ajutor pentru C&D la noi activități care sprijină inovarea. Inovarea este legată de un proces care coroborează cunoașterea și tehnologia cu exploatarea oportunităților de piață pentru produse, servicii și activități antreprenoriale noi sau îmbunătățite, comparativ cu cele deja disponibile pe piața comună și care presupun un anumit grad de risc. În sensul regulilor privind ajutoarele de stat, Autoritatea consideră, totuși, că ajutoarele de stat pentru inovare nu ar trebui autorizate pe baza unei definiții abstracte a inovării, ci numai în măsura în care aceasta are legătură cu activități concrete, care vizează în mod clar disfuncționalitățile pieței care afectează inovarea și pentru care avantajele ajutoarelor de stat ar putea compensa orice posibil prejudiciu adus concurenței și comerțului.

În al doilea rând, Autoritatea are ca scop sprijinirea unei mai bune administrări a ajutoarelor de stat pentru C&D&I. Se preconizează în mod iminent extinderea sferei de aplicare a exceptării pe categorii pentru C&D, care în prezent este limitată la ajutorul pentru întreprinderi mici și mijlocii (denumite în continuare: IMM-uri) (6). Un viitor regulament general de exceptare pe categorii (denumit în continuare REC) va trata măsurile mai puțin problematice privind ajutoarele pentru C&D&I. Prezentul capitol va fi aplicat în continuare tuturor măsurilor notificate Autorității, fie din cauza lipsei de reglementare a măsurii prin REC inclus în Acordul SEE, datorită unei obligații prevăzute în REC de a notifica ajutoarele în mod individual, fie pentru că statul AELS decide să notifice o măsură care în principiu ar fi putut fi exceptată în conformitate cu REC, precum și pentru evaluarea tuturor ajutoarelor care nu au fost notificate.

În al treilea rând, pentru a accentua funcția de monitorizare a Autorității, prezentul capitol prevede, pentru evaluarea măsurilor care intră în sfera sa de aplicare, nu numai reguli privind compatibilitatea unei anumite măsuri de ajutor (secțiunea 5 de mai jos), dar și, din cauza riscului crescut al anumitor măsuri de ajutor care denaturează concurența și comerțul, elemente suplimentare referitoare la analiza efectului stimulant și la necesitatea ajutoarelor (secțiunea 6 de mai jos) și o metodologie suplimentară care va fi aplicată în cazul unei evaluări detaliate (secțiunea 7 de mai jos).

În acest context, Autoritatea subliniază că piețele competitive ar trebui, în principiu, să conducă, prin propriile mijloace, la cel mai eficient rezultat în domeniul C&D&I. Cu toate acestea, este posibil ca acest lucru să nu se întâmple de fiecare dată în domeniul C&D&I și atunci intervenția guvernului ar putea să îmbunătățească rezultatul. Întreprinderile vor investi mai mult în cercetare numai în măsura în care pot obține beneficii comerciale concrete în urma rezultatelor obținute și numai dacă au cunoștință despre această posibilitate. Există multe motive care explică nivelul scăzut al C&D&I, care pe de o parte, se datorează barierelor structurale, iar, pe de altă parte, existenței disfuncționalităților pieței. Ar fi preferabil ca barierele structurale să fie înlăturate prin măsuri structurale (7), în timp ce ajutoarele de stat ar putea să joace un rol în contrabalansarea ineficiențelor datorate disfuncționalităților pieței. În plus, experiența practică demonstrează că, pentru a asigura eficiența ajutoarelor de stat, acestea trebuie să fie însoțite de condiții-cadru favorabile, cum ar fi existența unor sisteme adecvate de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală, unui mediu competitiv cu reglementări permisive pentru cercetare și inovare și unor piețe financiare de susținere.

Cu toate acestea, ajutoarele de stat denaturează concurența, iar concurență puternică reprezintă, în același timp, un factor crucial în stimularea determinată de piață a investițiilor în C&D&I. De aceea, pentru limitarea denaturării concurenței, desemnarea măsurilor de ajutor trebuie făcută cu multă atenție. În caz contrar, ajutoarele de stat pot deveni contraproductive și pot reduce nivelul general al C&D&I și creșterea economică.

Principala problemă legată de ajutoarele pentru C&D&I acordate întreprinderilor se referă la denaturarea și posibila reducere a stimulentelor dinamice pentru investiții ale întreprinderilor concurente. Atunci când o întreprindere primește ajutor, aceasta conduce, în general, la consolidarea poziției sale pe piață, dar și la reducerea randamentului investițiilor pentru alte întreprinderi. Dacă reducerea este destul de importantă, există posibilitatea ca întreprinderile concurente să reducă activitatea aferentă C&D&I. De asemenea, atunci când ajutorul determină o ușoară constrângere bugetară pentru beneficiar, aceasta poate conduce și la reducerea stimulentelor pentru inovare la nivelul beneficiarului. În același timp, ajutoarele pot sprijini întreprinderi ineficiente sau pot permite beneficiarului să-și consolideze practicile de excludere sau puterea pe piață.

1.3.   Testul comparativ și aplicarea acestuia în cazul ajutoarelor pentru cercetare, dezvoltare și inovare

1.3.1.   Planul de acțiune privind ajutoarele de stat: ajutoare de stat mai puține și mai bine alocate, testul comparativ pentru evaluarea ajutoarelor

În planul său de acțiune privind ajutoarele de stat (8), Comisia a anunțat că «to best contribute to the re-launched Lisbon Strategy for growth and jobs, the Commission will, when relevant, strengthen its economic approach to State aid analysis. An economic approach is an instrument to better focus and target certain State aid towards the objectives of the re-launched Lisbon Strategy» [«pentru a contribui cât mai bine la relansarea strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă, Comisia își va consolida, dacă este cazul, modul de abordare a analizei ajutoarelor de stat. Abordarea economică reprezintă un instrument pentru o mai bună accentuare și orientare a anumitor ajutoare de stat către realizarea obiectivelor noii strategii Lisabona»].

Pentru a evalua dacă o măsură de ajutor este compatibilă cu funcționarea Acordului SEE, Autoritatea, adoptând același tip de abordare ca și Comisia, compară impactul pozitiv al măsurii de ajutor în atingerea unui obiectiv de interes comun cu potențialele efecte secundare negative aferente denaturării comerțului și concurenței. Planul de acțiune al Comisiei privind ajutoarele de stat, fiind fundamentat pe practica existentă, a formalizat acest exercițiu de comparare în ceea ce a fost denumit «test comparativ»  (9). Pentru a decide asupra aprobării unei măsuri de ajutor de stat, acest plan este pus în aplicare în trei etape; primele două etape vizează efectele pozitive ale ajutoarelor de stat, iar cea de a treia vizează efectele negative și comparația între efectele pozitive și cele negative:

1.	Măsura de ajutor de stat are ca scop un obiectiv bine definit de interes comun (de exemplu, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, coeziunea, mediul înconjurător)?

2.

Ajutorul este bine planificat pentru a contribui la realizarea obiectivului de interes comun, și anume ajutorul propus vizează disfuncționalitatea pieței sau un alt obiectiv? (i) Ajutorul de stat este un instrument politic adecvat? (ii) Există un efect de stimulare, și anume, ajutorul de stat modifică comportamentul întreprinderilor? (iii) Măsura de ajutor este proporțională, și anume aceeași modificare de comportament poate fi obținută cu un ajutor mai mic?

3.	Denaturările concurenței și efectele asupra comerțului sunt limitate, astfel încât balanța generală să fie pozitivă?

Acest test comparativ este utilizat pentru a determina regulile aplicabile ajutoarelor de stat, precum și pentru evaluarea cazurilor.

În ceea ce privește regulamentul de exceptare pe categorii, ajutoarele de stat sunt compatibile dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute. Aceeași regulă se aplică în general celor mai multe dintre cazurile descrise în prezentul capitol.

Cu toate acestea, pentru măsurile de ajutor individuale care ar putea avea un potențial ridicat de denaturare datorat sumelor mari aferente ajutoarelor, Autoritatea va realiza o evaluare generală a efectelor pozitive și negative ale ajutoarelor pe baza principiului proporționalității.

1.3.2.   Obiectivul de interes comun abordat în prezentul capitol

Prezentul capitol abordează obiectivul de interes comun privind promovarea cercetării, dezvoltării și inovării. Acesta are ca scop consolidarea eficienței economice prin abordarea unor disfuncționalități bine definite ale pieței, care împiedică economia din cadrul SEE să atingă nivelul optim de C&D&I.

Pentru a stabili regulile care să asigure atingerea acestui obiectiv prin intermediul măsurilor de ajutor, este necesar, în primul rând, să fie identificate acele disfuncționalități ale pieței care afectează C&D&I. C&D&I se realizează prin desfășurarea unei serii de activități, care sunt plasate înaintea unui anumit număr de piețe ale produselor care exploatează capacitățile de C&D&I disponibile pentru dezvoltarea unor produse (10) și procese noi sau îmbunătățite pe aceste piețe ale produselor, consolidând astfel creșterea economică. Cu toate acestea, având în vedere capacitățile de C&D&I disponibile, disfuncționalitățile ar putea împiedica piața să ajungă la o producție comercială optimă și ar putea conduce la un rezultat ineficient din următoarele cauze:

—

externalitatea pozitivă/externalitatea cunoștințelor: C&D&I generează adesea avantaje pentru societate sub forma externalității cunoștințelor. Cu toate acestea, lăsate pe seama pieței, o serie de proiecte ar putea să aibă o rată neatractivă de randament dintr-o perspectivă privată, chiar dacă proiectele ar fi benefice pentru societate, întrucât întreprinderile care urmăresc obținerea unui profit neglijează efectele externe ale acțiunilor lor, atunci când decid ponderea C&D&I pe care ar trebui să o realizeze. În consecință, este posibil ca proiectele de interes comun să nu fie realizate decât cu intervenția guvernului;

—

bun public/externalitatea cunoștințelor: pentru crearea cunoștințelor generale, cum ar fi cercetarea fundamentală, nu este posibil ca alte persoane să fie oprite de la folosirea acestor cunoștințe (bun public), iar cunoștințele mai specifice privind producția pot fi protejate, de exemplu, prin brevete care îi aduc inventatorului un profit mai mare în urma invenției respective. Pentru a identifica o politică adecvată pentru susținerea C&D&I, este important să se realizeze distincția dintre crearea de cunoștințe generale și acele cunoștințe care pot fi protejate. Întreprinderile au tendința de a folosi nestânjenit cunoștințele generale create de alții, ceea ce le determină să nu mai dorească să creeze ele însele alte cunoștințe. De fapt, piața ar putea să fie nu numai ineficientă, dar și total absentă. Dacă s-ar produce mai multe cunoștințe generale, întreaga societate ar putea să beneficieze de externalitatea cunoștințelor din economie. În acest scop, guvernele ar trebui să susțină crearea de cunoștințe de către întreprinderi. În cazul cercetării fundamentale, acestea ar putea să răsplătească integral eforturile societăților îndreptate înspre cercetarea fundamentală;

—

informații imperfecte și asimetrice: C&D&I se caracterizează printr-un grad de risc și de incertitudine ridicat. Din cauza informațiilor imperfecte și/sau asimetrice, investitorii privați s-ar putea dovedi refractari la finanțarea proiectelor valoroase; personalul cu calificare superioară ar putea să nu cunoască oportunitățile de recrutare ale întreprinderilor inovatoare. Ca urmare, alocarea de resurse umane și financiare ar putea fi inadecvată pe aceste piețe și proiecte valoroase pentru economie s-ar putea să nu fie realizate;

—

eșecuri de coordonare și relaționare: abilitatea întreprinderilor de a se coordona între ele sau cel puțin de a interacționa și, astfel, de a furniza C&D&I ar putea fi afectată. Problemele ar putea apărea din diferite cauze, cum ar fi dificultățile de coordonare a C&D și găsirea unor parteneri potriviți.

1.3.3.   Instrumentul corespunzător

Este important de reținut faptul că s-ar putea să existe alte instrumente, mai bine plasate, pentru creșterea nivelului de C&D&I în economie, cum ar fi, de exemplu, reglementarea, creșterea finanțării universităților, măsurile generale de impozitare favorabile C&D&I (11). Gradul de adecvare a instrumentului de politică într-o anumită situație este legat în mod normal de motivele principale aflate în spatele problemei. Reducerea barierelor de piață ar putea fi mai adecvată decât acordarea ajutoarelor de stat în cazul unui nou intrat pe piață, aflat în dificultatea de a obține rezultate privind C&D&I. Creșterea investițiilor la nivel universitar ar putea fi mai adecvată decât acordarea de ajutoare de stat pentru desfășurarea proiectelor în C&D&I în cazul lipsei de personal calificat în C&D&I. De aceea, statele AELS ar trebui să aleagă ajutoarele de stat atunci când acestea constituie un instrument adecvat pentru problema pe care încearcă să o rezolve. Acest lucru înseamnă că este necesară identificarea clară a disfuncționalității pieței avută în vedere prin măsura de ajutor.

1.3.4.   Efectul de stimulare și necesitatea ajutorului

Ajutoarele de stat pentru C&D&I trebuie să conducă la o modificare a comportamentului destinatarului, care să determine creșterea nivelului său de activitate privind C&D&I și la realizarea unor proiecte sau activități de C&D&I care altfel nu ar fi fost realizate sau ar fi fost realizate într-un mod mai restrictiv. Autoritatea consideră că, în urma acordării ajutorului, activitatea aferentă C&D&I trebuie să se extindă din punct de vedere al dimensiunii, domeniului de activitate, sumei cheltuite sau vitezei de realizare. Efectul de stimulare este identificat printr-o analiză contrafactuală, prin compararea nivelurilor de activitate propuse, cu ajutor sau fără ajutor. Statele AELS trebuie să demonstreze cu exactitate modul în care intenționează să asigure prezența efectului de stimulare.

1.3.5.   Proporționalitatea ajutorului

Ajutorul este considerat proporțional numai dacă același rezultat nu ar putea fi atins printr-o măsură de ajutor mai puțin denaturantă. În particular, suma și intensitatea ajutorului trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru ca activitatea C&D&I susținută prin ajutor să aibă loc.

1.3.6.   Efectele negative ale ajutorului pentru C&D&I trebuie limitate astfel încât balanța generală să fie pozitivă

Posibilele denaturări ale concurenței ce ar rezulta din acordarea ajutoarelor de stat pentru C&D&I pot fi clasificate după cum urmează:

—	denaturarea stimulentelor dinamice ale întreprinderilor și evicțiunea;

—	susținerea unei producții ineficiente;

—	practicile de excludere și consolidarea puterii pe piață;

—	efectele asupra localizării activităților economice în statele AELS;

—	efectele asupra fluxului de schimburi comerciale pe piața internă.

Efectele negative sunt în mod normal mai pronunțate în cazul sumelor mai mari acordate cu titlu de ajutor de stat și în cazul ajutoarelor acordate pentru activități apropiate de comercializarea produsului sau serviciului. De aceea, intensitatea ajutoarelor ar trebui să fie în general mai scăzută pentru activitățile legate de dezvoltare și inovare decât pentru activități legate de cercetare. Totodată, este important să se asigure că, în definirea costurilor eligibile, costurile ce pot fi considerate că acoperă activitățile de rutină ale întreprinderii nu sunt eligibile pentru ajutorul de stat. De asemenea, caracteristicile beneficiarului și ale piețelor relevante influențează nivelul denaturării. Astfel de aspecte vor fi luate în considerare mai detaliat pentru cazurile care vor fi supuse unei evaluări amănunțite.

1.4.   Punerea în aplicare a testului comparativ: prezumții juridice și nevoia unei evaluări mai specifice

Acest capitol va fi dedicat analizei ajutorului pentru cercetare, dezvoltare și inovare, care este notificat Autorității. Evaluarea compatibilității de către Autoritate se va desfășura pe baza testului comparativ prezentat în secțiunea 1. În consecință, se va aproba o măsură numai dacă, luând în considerare fiecare element al testului comparativ, acesta va conduce la o evaluare de ansamblu pozitivă. Cu toate acestea, evaluarea Autorității poate fi diferită în ceea ce privește modul de desfășurare al acestei evaluări, întrucât, în fiecare caz, poate exista o diferență între riscurile aferente concurenței și comerțului asociate cu anumite tipuri de măsuri. Fără a aduce atingere articolelor 4-7 din partea II la Protocolul 3 la Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (12), Autoritatea aplică prezumții juridice diferite în funcție de tipul măsurii de ajutor de stat notificate.

Toate ajutoarele de stat notificate vor fi evaluate, în primul rând, în temeiul dispozițiilor cuprinse în secțiunea 5. În această secțiune, Autoritatea a identificat o serie de măsuri cu privire la care ea consideră a priori că ajutorul de stat care țintește aceste măsuri va fi adresat unei disfuncționalități specifice a pieței care afectează C&D&I. Autoritatea a mai elaborat o serie de condiții și parametri care au scopul de a asigura că ajutorul de stat ce vizează aceste măsuri va prezenta, într-adevăr, un efect de stimulare, că este proporțional și are un impact negativ limitat asupra concurenței și a comerțului. Astfel, secțiunea 5 conține parametri privind activitatea pentru care se acordă ajutor, intensitatea ajutoarelor și condițiile de compatibilitate impuse. În principiu, sunt eligibile, din punctul de vedere al compatibilității, numai măsurile care îndeplinesc criteriile specificate în secțiunea 5, conform articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE care stă la baza acestui capitol.

În secțiunea 6, Autoritatea prezintă în mod mai detaliat modalitatea în care va evalua necesitatea și efectul de stimulare al ajutorului de stat.

În secțiunea 7, Autoritatea prezintă în mod mai detaliat cazurile și modalitatea în care va desfășura o evaluare amănunțită.

Aceasta se materializează prin existența unor niveluri diferite de evaluare, descrise în detaliu în cele ce urmează. Pentru primul nivel, Autoritatea consideră ca fiind suficient, în principiu, faptul că măsurile în cauză sunt în conformitate cu condițiile descrise în secțiunea 5, doar dacă sunt respectate condițiile privind prezumarea efectului de stimulare, prevăzute în secțiunea 6. Pentru toate celelalte măsuri, Autoritatea consideră că este necesară o analiză suplimentară, din cauza riscurilor mai ridicate aferente concurenței și comerțului, datorate activității, sumei ajutorului sau tipului de beneficiar. Analiza suplimentară va consta, în general, într-o analiză faptică suplimentară mai detaliată a cazului, în conformitate cu dispozițiile stabilite în secțiunea 6 privind necesitatea și efectul de stimulare sau cu cele stabilite în secțiunea 7 privind evaluarea ajutorului ce depășește pragul stabilit în secțiunea 7.1 din prezentul capitol. Ca rezultat al acestei analize suplimentare, Autoritatea poate aproba acordarea ajutorului, îl poate declara incompatibil cu funcționarea Acordului privind SEE sau îl poate declara compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE, sub rezerva unor condiții.

În primul rând, Autoritatea consideră că, pentru anumite măsuri de ajutor, este în general suficient, pentru asigurarea compatibilității, să se îndeplinească dispozițiile stabilite în secțiunile 5 și 6, deoarece se presupune că pentru o astfel de măsură rezultatul aplicării testului comparativ va fi pozitiv. Includerea unei măsuri în această categorie depinde de tipul beneficiarului, de activitatea pentru care se acordă ajutorul și de suma acordată cu titlu de ajutor. Autoritatea consideră că următoarele măsuri vor fi declarate compatibile în temeiul secțiunilor 5 și 6, dacă (i) îndeplinesc toate condițiile și parametrii menționați în secțiunea 5 și (ii) ajutorul este acordat numai după depunerea cererii de acordare a ajutorului la autoritățile naționale:

—	ajutor pentru proiecte și studii de fezabilitate în situația în care beneficiarul este o IMM și dacă suma acordată ca ajutor este mai mică de 7,5 milioane EUR per IMM pentru un singur proiect (ajutorul pentru proiect plus ajutorul pentru studiul de fezabilitate);

—	ajutor pentru costurile aferente drepturilor de proprietate industrială acordat IMM-urilor;

—	ajutor pentru întreprinderile inovatoare noi;

—	ajutor pentru serviciile de consultanță în domeniul inovării; ajutor pentru serviciile de sprijinire a inovării;

—	ajutor pentru detașarea personalului înalt calificat.

Pentru măsurile enumerate mai sus, secțiunea 6 vine cu clarificarea conform căreia efectul de stimulare este presupus a fi prezent în cazul în care condiția menționată mai sus la punctul (ii) este îndeplinită.

În al doilea rând, pentru ajutorul notificat sub pragurile stabilite în secțiunea 7.1 a prezentului capitol, analiza suplimentară constă într-o demonstrare a efectului de stimulare și a necesității, conform celor stabilite în secțiunea 6. Prin urmare, astfel de măsuri vor fi declarate compatibile în temeiul secțiunilor 5 și 6 numai dacă (i) îndeplinesc toate condițiile și parametrii menționați în secțiunea 5 și (ii) efectul de stimulare și necesitatea au fost demonstrate în conformitate cu secțiunea 6.

În al treilea rând, pentru ajutorul notificat peste pragurile stabilite în secțiunea 7.1 a prezentului capitol, analiza suplimentară constă într-o evaluare detaliată în conformitate cu secțiunea 7. Prin urmare, aceste măsuri vor fi declarate compatibile în temeiul secțiunilor 5, 6 și 7 numai dacă (i) îndeplinesc toate condițiile și parametrii menționați în secțiunea 5 și (ii) testul comparativ conform secțiunii 7 are drept rezultat o evaluare generală pozitivă.

1.5.   Motivarea pentru măsurile specifice la care se face referire în prezentul capitol

Aplicând aceste criterii la C&D&I, Autoritatea a identificat o serie de măsuri pentru care este posibil ca ajutorul de stat să fie compatibil, în anumite condiții, cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE.

—

Ajutorul pentru proiectele privind cercetarea fundamentală și industrială și dezvoltarea experimentală vizează, în principal, disfuncționalitatea pieței aferentă externalității pozitive/externalității cunoștințelor, incluzând bunurile publice. Autoritatea consideră utilă menținerea diferitelor categorii de activități de C&D&I, în ciuda faptului că activitățile pot urma mai degrabă un model interactiv de inovare, decât unul liniar. Intensitățile diferite de ajutor reflectă dimensiunile diferite ale disfuncționalităților pieței și gradul de apropiere a activității de activitatea de comercializare. În plus, comparativ cu regulile anterioare privind ajutorul de stat în acest domeniu, în dezvoltarea experimentală au fost incluse anumite activități de inovare. La aceasta s-a adăugat simplificarea sistemului de bonusuri. Din cauza implicațiilor mai mari estimate pentru disfuncționalitățile pieței și a unor externalități pozitive mai semnificative, bonusurile par a fi justificate pentru IMM-uri, pentru colaborarea prin intermediul IMM-urilor și cu IMM-urile, pentru colaborarea transfrontalieră, precum și pentru parteneriatele public-private (colaborarea întreprinderilor cu organizațiile de cercetare publice).

—

Ajutorul privind studiile tehnice de fezabilitate aferente proiectelor de C&D&I vizează depășirea disfuncționalităților pieței rezultate în urma informării defectuoase și asimetrice. Se consideră că aceste studii sunt mult mai îndepărtate de piață decât proiectul în sine și, prin urmare, pot fi acceptate intensități ale ajutorului relativ mari.

—

Ajutorul pentru costurile aferente drepturilor de proprietate industrială acordat IMM-urilor vizează disfuncționalitatea pieței rezultată din externalitățile pozitive (externalitățile cunoștințelor). Scopul acestui ajutor este să crească posibilitatea IMM-urilor de a obține un profit satisfăcător, prin acesta acordându-se un stimulent mai mare pentru abordarea activităților de C&D&I.

—

Ajutorul pentru întreprinderile inovatoare noi a fost introdus pentru rezolvarea disfuncționalităților pieței asociate cu informațiile defectuoase și asimetrice, care afectează aceste întreprinderi într-un mod deosebit, diminuând capacitatea acestora de a primi finanțarea corespunzătoare pentru activitățile inovatoare.

—

Ajutorul pentru inovarea proceselor și a organizării în domeniul prestării de servicii vizează disfuncționalitățile pieței asociate cu informarea defectuoasă și externalitățile pozitive. Acest ajutor are ca scop abordarea problemei conform căreia este posibil ca inovarea în activitatea de prestări de servicii să nu se încadreze în categoriile de C&D. Inovarea în activitățile de prestare de servicii derivă de cele mai multe ori din interacțiunile cu clienții și confruntarea cu cerințele pieței, și nu din exploatarea și utilizarea cunoștințelor științifice, tehnologice sau comerciale deja existente. În plus, inovarea în activitatea de prestări de servicii tinde să se bazeze mai mult pe procese și modalități de organizare noi, decât pe dezvoltarea tehnologică. În această măsură, inovarea proceselor și a organizării din domeniul prestărilor de servicii nu este acoperită corespunzător de ajutorul pentru proiectele de C&D, fiind necesară o măsură suplimentară și specifică de ajutor care să abordeze disfuncționalitățile pieței care afectează realizarea acestei inovări.

—

Ajutorul pentru servicii de consultanță și sprijinire a inovării, furnizat de intermediari în domeniul inovării, vizează disfuncționalitățile pieței asociate cu diseminarea insuficientă a informațiilor, externalitățile și lipsa de coordonare. Ajutorul de stat constituie o soluție potrivită de a modifica stimulentele acordate IMM-urilor pentru achiziționarea unor astfel de servicii și de a crește cererea și oferta de servicii furnizate de intermediarii în domeniul inovării.

—

Ajutorul pentru detașarea personalului înalt calificat vizează disfuncționalitatea pieței asociată informării defectuoase pe piața muncii în cadrul SEE. Este mai probabil ca personalul înalt calificat din cadrul SEE să fie angajat de întreprinderile mari, întrucât aceste persoane cu înalte calificări tind să considere condițiile de lucru ca fiind mai avantajoase și carierele mai sigure și mai atrăgătoare în cadrul întreprinderilor mari. Prin comparație, IMM-urile ar putea beneficia de transferuri importante de cunoștințe și de capacități sporite de inovare, doar dacă ar avea capacitatea să recruteze personal înalt calificat pentru desfășurarea activităților de C&D&I. Crearea de legături între întreprinderile mari sau universități și IMM-uri poate contribui de asemenea la abordarea disfuncționalităților pieței privind coordonarea și la sprijinirea grupării.

—

Ajutorul pentru grupurile de inovare vizează abordarea disfuncționalităților pieței asociate problemelor de coordonare ce afectează dezvoltarea grupurilor sau limitează interacțiunea și fluxul de informații în cadrul acestora. Ajutorul de stat poate contribui la rezolvarea acestei probleme în două feluri: în primul rând, prin sprijinirea investiției în infrastructuri comune și deschise pentru grupurile de inovare și, în al doilea rând, prin sprijinirea animării grupurilor, astfel încât să sporească colaborarea, relaționarea și învățarea.

2.   Sfera de aplicare și definiții

2.1.   Sfera de aplicare a capitolului

În conformitate cu principiile generale ale Acordului SEE, ajutorul de stat nu poate fi aprobat dacă măsura de acordare a ajutorului este discriminatorie într-o măsură nejustificată prin caracterul său de ajutor de stat. Cu privire la activitățile de C&D&I, ar trebui subliniat în mod special faptul că Autoritatea nu va aproba o măsură ajutor care exclude posibilitatea exploatării rezultatelor activităților de C&D&I și în alte state SEE.

Autoritățile publice pot comisiona activitățile de C&D de la companii sau pot cumpăra rezultatele obținute în urma activităților de C&D de la acestea. În cazul în care astfel de activități de C&D nu sunt achiziționate la prețul pieței, aceasta va implica în mod normal ajutorul de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) al Acordului SEE. Dacă, pe de altă parte, aceste contracte sunt atribuite cu respectarea condițiilor pieței, o indicație a acesteia fiind desfășurarea unei proceduri de licitație în conformitate cu directivele aplicabile privind achiziția publică, în special cu Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (13), inclusă în Acordul SEE prin anexa XVI punctul 4, urmare a Deciziei nr. 68/2006 a Comitetului mixt al SEE (JO L 245, 7.9.2006, p. 22 și suplimentul SEE nr. 44, 7.9.2006, p. 18), și Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (14), inclusă în Acordul SEE prin anexa XVI punctul 2, urmare a Deciziei nr. 68/2006 a Comitetului mixt al SEE (JO L 245, 7.9.2006, p. 22 și suplimentul SEE nr. 44, 7.9.2006, p. 18), Autoritatea va considera, în mod normal, că nu se va acorda un ajutor de stat, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE.

Acest capitol este aplicabil ajutorului acordat pentru sprijinirea activităților de cercetare, dezvoltare și inovare din toate sectoarele guvernate de Acordul SEE. Acest capitol se aplică, de asemenea, acelor sectoare supuse unor reguli specifice privind ajutoarele de stat, dacă aceste reguli specifice nu conțin stipulații contrare.

Acest capitol se aplică ajutorului de stat pentru activitățile de C&D&I în sectorul de mediu (15), având în vedere existența a numeroase sinergii exploatabile între inovarea în domeniile calității și performanței și inovarea în domeniile optimizării consumului energetic, gestionării deșeurilor și siguranței mediului înconjurător.

Ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 364/2004 al Comisiei din 25 februarie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 70/2001 privind extinderea sferei de aplicare a acestuia la ajutoarele pentru cercetare și dezvoltare (16), inclus în Acordul SEE prin anexa XV punctul 1f prin Decizia nr. 131/2004 a Comitetului mixt al SEE (JO L 64, 10.3.2005, p. 67 și suplimentul SEE nr. 12, 10.3.2005, p. 49), ajutorul pentru cercetare și dezvoltare acordat IMM-urilor este scutit de cerința de notificare în baza condițiilor stipulate în Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutorului de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii (17), inclus în Acordul SEE prin anexa XV punctul 1f. Cu toate acestea, notificarea unui astfel de ajutor rămâne la latitudinea statelor AELS. Dacă aceste state hotărăsc introducerea notificării, acest capitol va fi utilizat în continuare pentru evaluarea acestor ajutoare notificate.

Deoarece costurile de personal sunt eligibile în cadrul unora dintre măsurile tratate în acest capitol și deoarece a fost introdusă o măsură de ajutor pentru detașarea personalului înalt calificat, ajutorul general pentru ocuparea forței de muncă și formarea profesională a cercetătorilor intră în continuare sub incidența instrumentelor specifice ale ajutorului de stat pentru ocuparea forței de muncă și formare profesională, acestea fiind în prezent Regulamentul (CE) nr. 68/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 de aplicare a articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele pentru formare (18), inclus în Acordul SEE prin anexa XV punctul 1d prin Decizia nr. 88/2002 a Comitetului mixt al SEE (JO L 266, 3.10.2002, p. 37 și suplimentul SEE nr. 49, 3.10.2002, p. 13), și Regulamentul (CE) nr. 2204/2002 al Comisiei din 12 decembrie 2002 de aplicare a articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în raport cu ajutoarele de stat pentru ocuparea forței de muncă (19), inclus în Acordul SEE prin anexa XV punctul 1g prin Decizia nr. 83/2003 a Comitetului mixt al SEE.

Ajutorul pentru cercetare, dezvoltare și inovare pentru întreprinderile aflate în dificultate în sensul capitolului 16 din Orientările privind ajutorul de stat, «Ajutorul pentru salvarea și restructurarea firmelor aflate în dificultate»  (20), nu intră în sfera de aplicare a acestui capitol.

2.2.   Definiții

În sensul acestui capitol se folosesc următoarele definiții:

(a)	«întreprinderi mici și mijlocii» sau «IMM-uri», «întreprinderi mici» și «întreprinderi mijlocii» se referă la acele întreprinderi în sensul Regulamentului (CE) nr. 70/2001, inclus în Acordul SEE prin anexa XV punctul 1f sau în sensul oricărui act care îl înlocuiește;

(b)	«întreprinderi mari» se referă la întreprinderile care nu sunt cuprinse în definiția întreprinderilor mici și mijlocii;

(c)

«intensitatea ajutorului» înseamnă suma brută a ajutorului exprimată ca procent din costurile eligibile ale proiectului. Vor fi luate în considerare toate sumele folosite înainte de orice deducere a taxelor sau a altor impuneri. Dacă ajutorul este acordat sub altă formă decât cea a unei subvenții, suma ajutorului este constituită din subvenția echivalentă ajutorului. Ajutorul plătibil în mai multe tranșe va fi actualizat la valoarea sa în momentul acordării. Rata dobânzii ce va fi folosită pentru actualizare și pentru calcularea sumei ajutorului aferente unui credit preferențial va fi rata de referință aplicabilă în momentul acordării. Intensitatea ajutorului este calculată pentru fiecare beneficiar în parte;

(d)

«organizație de cercetare» este o entitate, cum ar fi o universitate sau un institut de cercetare, indiferent de statutul juridic al acesteia (organizație de drept public sau privat) sau modalitatea de finanțare, al cărei scop principal este activitatea de cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală și diseminarea rezultatelor obținute în urma aceste activități prin cursuri, publicații sau transfer tehnologic; tot profitul obținut este reinvestit în aceste activități, precum și în diseminarea sau predarea rezultatelor obținute în urma acestor activități; întreprinderile care își pot exercita influența asupra unei astfel de entități, de exemplu, în calitate de acționari sau membri, nu vor beneficia de un acces preferențial la capacitățile de cercetare ale unei asemenea entități sau la rezultatele cercetării generate de aceasta;

(e)	«cercetarea fundamentală» reprezintă activitatea experimentală sau teoretică desfășurată în primul rând în vederea dobândirii de noi cunoștințe privind bazele fundamentale ale fenomenelor și faptelor perceptibile, fără nicio aplicare sau utilizare practică directă;

(f)

«cercetarea industrială» reprezintă cercetarea planificată sau studiul critic ce vizează dobândirea de cunoștințe și aptitudini noi pentru dezvoltarea de produse, procese sau servicii noi sau pentru aducerea unor îmbunătățiri semnificative produselor, proceselor sau serviciilor existente. Cercetarea industrială cuprinde crearea de componente ale unor sisteme complexe necesare pentru cercetarea industrială, în special pentru validarea tehnologiei generale, în vederea excluderii prototipurilor, conform celor prezentate la punctul (g);

(g)

«dezvoltarea experimentală» se referă la dobândirea, combinarea, conturarea și utilizarea cunoștințelor și a aptitudinilor relevante existente din domeniul științific, tehnologic, de afaceri și din alte domenii, în scopul realizării de planuri și sisteme sau proiecte pentru produse, procese sau servicii noi, modificate sau îmbunătățite. Acestea pot include, de exemplu, și alte activități ce vizează definirea conceptuală, planificarea și documentarea noilor produse, procese și servicii. Activitățile pot cuprinde realizarea de proiecte, desene, planuri și alte documentații, cu condiția ca acestea să nu fie destinate uzului comercial. 1.1.1. Dezvoltarea prototipurilor utilizabile în scop comercial și a proiectelor pilot este de asemenea inclusă în cazurile în care prototipul reprezintă în mod necesar produsul comercial final și în cazul în care producerea acestuia este prea costisitoare pentru a fi folosit numai în scopuri demonstrative și de validare. În cazul unei utilizări ulterioare în scopuri comerciale a proiectelor demonstrative sau a proiectelor pilot, orice profit generat în urma acestei utilizări trebuie dedus din costurile eligibile. 1.1.2. Producerea experimentală și testarea produselor, proceselor și serviciilor sunt de asemenea eligibile, cu condiția ca acestea să nu poată fi utilizate sau transformate pentru folosirea în aplicații industriale sau în scopuri comerciale. 1.1.3. Dezvoltarea experimentală nu include modificările de rutină sau periodice efectuate asupra produselor, liniilor de producție, proceselor de producție, serviciilor existente sau altor operații în curs de execuție, chiar dacă asemenea modificări pot fi considerate îmbunătățiri;

(h)	«avans rambursabil» reprezintă împrumutul pentru un proiect care este plătit în una sau mai multe tranșe și ale cărui condiții de rambursare depind de rezultatul proiectului de C&D&I;

(i)

«inovare în materie de procese» (21) reprezintă punerea în aplicare a unei metode de producție sau livrare noi sau semnificativ îmbunătățite (inclusiv modificări semnificative de tehnici, echipamente și/sau software). Nu sunt considerate inovări modificările sau îmbunătățirile minore, creșterea capacităților de producție sau de prestare de servicii prin adăugarea de sisteme de fabricație sau logistice care sunt foarte asemănătoare celor deja folosite, încetarea utilizării unui proces, simpla înlocuire sau extindere de capital, modificările rezultate din simpla modificare a prețurilor de producție, personalizarea, modificările regulate sezoniere și alte modificări ciclice, comercializarea de produse noi sau cu îmbunătățiri semnificative;

(j)

«inovarea organizațională» (22) reprezintă punerea în aplicare a unei noi metode organizaționale în practica de afaceri a întreprinderii, în organizarea locului de muncă sau în relațiile externe. Modificările în practica de afaceri, organizarea locului de muncă sau relațiile externe care se bazează pe metode organizaționale deja folosite în cadrul întreprinderii, modificările în strategia de management, fuziunile și achizițiile, încetarea utilizării unui proces, simpla înlocuire sau extindere de capital, modificările rezultate din simpla modificare a prețurilor de producție, personalizarea, modificările regulate sezoniere și alte modificări ciclice, comercializarea de produse noi sau cu îmbunătățiri semnificative nu sunt considerate inovări;

(k)

«personalul înalt calificat» este reprezentat de cercetătorii, inginerii, proiectanții și directorii de marketing care au absolvit o formă de învățământ superior și cu cel puțin cinci ani de experiență profesională relevantă. Studiile de doctorat pot fi considerate drept experiență profesională relevantă;

(l)	«detașarea» reprezintă angajarea de personal, pe perioadă determinată, de către un beneficiar, urmând ca după această perioadă de timp personalul să aibă dreptul de a reveni la angajatorul anterior;

(m)

«grupurile de inovare» reprezintă grupurile de întreprinderi independente – întreprinderi noi inovatoare, întreprinderi mici, mijlocii și mari, precum și organizații de cercetare – ce operează într-un anumit sector și într-o regiune specifică și care au ca scop stimularea activității inovatoare prin promovarea interacțiunilor intensive, utilizarea în comun a facilităților și schimbul de cunoștințe și expertiză, precum și prin contribuția în mod efectiv la transferul de tehnologie, formarea de rețele și diseminarea informațiilor în rândul întreprinderilor din cadrul grupului. Este de preferat ca statul AELS să aibă în vedere crearea unui echilibru corespunzător între IMM-uri și întreprinderile mari din cadrul grupului, pentru a dobândi un anumită masă critică, în primul rând prin specializarea într-un anumit domeniu al C&D&I și prin luarea în considerare a grupurilor existente la nivelul statelor AELS și la nivelul SEE.

3.   Ajutorul de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE

În general, orice finanțare care îndeplinește criteriile articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE va fi considerată ajutor de stat. În cele ce urmează sunt expuse situațiile apărute în mod normal în domeniul activităților de cercetare, dezvoltare și inovare, pentru asigurarea unei orientări suplimentare.

3.1.   Organizațiile de cercetare și intermediarii în domeniul inovării ca beneficiari ai ajutorului de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE

Răspunsul la întrebarea dacă organizațiile de cercetare sunt beneficiare ale ajutorului de stat trebuie dat în conformitate cu principiile generale care reglementează ajutorul de stat.

În conformitate cu articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE și jurisprudența Curții de Justiție a AELS și a curților de justiție comunitare, finanțarea publică a activităților de C&D&I realizate de organizațiile de cercetare se va califica drept ajutor de stat, dacă sunt îndeplinite toate condițiile articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE. În conformitate cu jurisprudența, aceasta implică, inter alia, că organizația de cercetare se încadrează în definiția întreprinderii cuprinsă în articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE. Aceasta nu depinde de statutul său juridic (organizație de drept public sau privat) sau de caracterul său economic (adică dacă realizează profit sau nu). Elementul determinant pentru calificarea ca întreprindere este dacă organizația de cercetare exercită o activitate economică, adică orice activitate ce constă în oferirea de bunuri și/sau servicii pe o anumită piață (23). Prin urmare, orice finanțare publică a activităților economice intră sub incidența articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE, dacă toate celelalte condiții sunt îndeplinite.

3.1.1.   Finanțarea publică a activităților neeconomice

Dacă aceeași entitate desfășoară atât activități economice, cât și neeconomice pentru evitarea subvenționării încrucișate a activității economice, finanțarea publică a activităților neeconomice nu va intra sub incidența articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE, dacă cele două tipuri de activități, costurile și finanțarea lor pot fi delimitate în mod clar (24). Dovada faptului că aceste costuri au fost alocate în mod adecvat poate reieși din situațiile financiare anuale ale universităților și organizațiilor de cercetare.

Cu toate acestea, Autoritatea consideră că principalele activități ale organizațiilor de cercetare sunt în mod normal activități cu caracter neeconomic, și anume:

—	educarea pentru obținerea mai multor resurse umane și a unor resurse umane mai bine calificate;

—	realizarea unor activități de C&D independente pentru dobândirea unor cunoștințe mai vaste și a unei înțelegeri mai bune, incluzând activitățile de C&D în colaborare;

—	diseminarea rezultatelor cercetării.

În plus, Autoritatea consideră că activitățile de transfer tehnologic (licențe, crearea de produse derivate sau alte forme de administrare a cunoștințelor produse de organizația de cercetare) au un caracter neeconomic dacă sunt îndeplinite la nivel intern (25) și tot venitul pe care îl generează este reinvestit în activitățile principale ale organizațiilor de cercetare (26).

3.1.2.   Finanțarea publică a activităților economice

Dacă organizațiile de cercetare sau alți intermediari nonprofit în domeniul inovării (de exemplu, centrele tehnologice, incubatoarele de afaceri, camerele de comerț) realizează activități economice, precum închirierea de infrastructuri, furnizarea de servicii în beneficiul întreprinderilor sau executarea de activități de cercetare pe bază de contract, acest lucru trebuie făcut în condiții de piață normale, iar finanțarea publică a acestor activități economice va antrena, în majoritatea cazurilor, ajutorul de stat.

Totuși, dacă organizația de cercetare sau intermediarul nonprofit în domeniul inovării poate să demonstreze că finanțarea publică totală pe care a primit-o pentru furnizarea anumitor servicii a fost integral transmisă beneficiarului final și că intermediarul nu a obținut nici un profit, se poate considera că acesta nu a beneficiat de ajutorul de stat.

În ceea ce privește ajutorul acordat beneficiarilor finali, se aplică normele generale privind ajutorul de stat.

3.2.   Ajutorul de stat indirect în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE acordat întreprinderilor prin intermediul organizațiilor de cercetare finanțate prin fonduri publice

Prezenta secțiune dorește să clarifice condițiile în care întreprinderile pot obține un avantaj în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE în cazul unei activități de cercetare pe bază de contract efectuate de către o organizație de cercetare sau în colaborare cu o organizație de cercetare. În ceea ce privește celelalte elemente ale articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE, se aplică reglementările generale în materie. Condiția va trebui examinată în special în conformitate cu jurisprudența aplicabilă pentru a afla dacă comportamentul organizației de cercetare poate fi atribuit Statului (27).

3.2.1.   Cercetarea în numele întreprinderilor (activitate de cercetare pe bază de contract sau servicii de cercetare)

Acest punct se referă la situația în care un proiect este realizat de către o organizație de cercetare în numele unei întreprinderi. Organizația de cercetare, în calitate de mandatar, furnizează un serviciu întreprinderii, în calitate de mandant, în situațiile în care (i) mandatarul primește o remunerație adecvată pentru serviciile sale și (ii) mandantul precizează termenii și condițiile aplicabile acestui serviciu. În mod normal, mandantul este proprietarul rezultatelor proiectului și suportă riscurile contractului. Atunci când o organizație de cercetare execută un asemenea contract, în mod normal întreprinderea nu va primi nici un ajutor de stat prin intermediul organizației de cercetare, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

1.	organizația de cercetare furnizează serviciul la prețul pieței; sau

2.	în absența unui preț de piață, organizația de cercetare furnizează serviciul la un preț care reflectă integral costurile sale la care se adaugă o marjă rezonabilă.

3.2.2.   Cooperarea între întreprinderi și organizațiile de cercetare

În cadrul unui proiect de colaborare, cel puțin doi parteneri participă la conceperea proiectului, contribuie la punerea sa în aplicare și împart riscurile și beneficiile proiectului.

În cazul proiectelor în colaborare realizate în comun de către întreprinderi și organizații de cercetare, Autoritatea consideră că partenerul – întreprindere nu primește nici un ajutor de stat indirect prin intermediul organizației de cercetare datorită condițiilor favorabile ale colaborării, dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

1.	întreprinderile participante suportă costurile integrale ale proiectului;

2.	rezultatele care nu au ca efect crearea unor drepturi de proprietate intelectuală pot fi difuzate la scară largă și organizația de cercetare devine proprietara exclusivă (28) a tuturor drepturilor de proprietate intelectuală care rezultă din activitatea sa de cercetare, dezvoltare și inovare;

3.

organizația de cercetare primește de la întreprinderile participante o compensație echivalentă cu prețul pieței pentru drepturile de proprietate intelectuală (29) care rezultă din activitatea pe care organizația de cercetare a efectuat-o în cadrul proiectului și care sunt transferate întreprinderilor participante. Orice contribuție a întreprinderilor participante la costurile organizației de cercetare va fi dedusă din compensația menționată.

Dacă niciuna dintre condițiile anterioare nu este îndeplinită, statul AELS se poate baza pe o evaluare individuală a proiectului de colaborare (30). Se poate de asemenea să nu existe nici un ajutor de stat în cazul în care evaluarea acordului contractual dintre parteneri duce la concluzia că toate drepturile de proprietate intelectuală asupra rezultatelor din C&D&I, precum și drepturile de acces la rezultatele menționate se atribuie diferiților parteneri ai contractului de colaborare și reflectă în mod adecvat interesele acestora, cantitatea de muncă depusă, precum și contribuțiile financiare și alte contribuții la derularea proiectului. Dacă condițiile de la punctele 1, 2 și 3 nu sunt îndeplinite și evaluarea individuală a proiectului de colaborare nu conduce la concluzia că nu există ajutor de stat, Autoritatea va considera valoarea integrală a contribuției organizației de cercetare la proiect ca ajutor în favoarea întreprinderilor.

4.   Compatibilitatea ajutorului conform articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul SEE

Ajutoarele pentru C&D&I pentru promovarea executării unui proiect important de interes european comun pot fi considerate drept compatibile cu funcționarea Acordului SEE, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul SEE.

Autoritatea va ajunge la concluzia că articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul SEE este aplicabil dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

1.	ajutorul propus se referă la un proiect care este clar definit în ceea ce privește termenii de punere în aplicare, incluzând participanții și obiectivele sale. Autoritatea poate să considere de asemenea că un grup de proiecte constituie împreună un singur proiect;

2.

proiectul trebuie să prezinte un interes european comun: proiectul trebuie să contribuie într-o manieră concretă, clară și ușor de identificat la interesul european. Avantajul realizat din obiectivul proiectului nu trebuie să se limiteze la un singur stat AELS sau la statele AELS care îl pun în aplicare, ci trebuie să se extindă pe întreg teritoriul cuprins în cadrul Acordului SEE. Proiectul trebuie să constituie un progres substanțial pentru realizarea obiectivelor Comunității, de exemplu prin faptul că este de interes major pentru Spațiul european de cercetare sau este un proiect important pentru industria europeană. Faptul că proiectul este realizat de către întreprinderi din diferite țări nu este suficient. Efectele pozitive ale ajutorului pot reieși, de exemplu, din externalități importante pentru societate, din contribuția măsurii la îmbunătățirea situației europene privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea în contextul internațional, din crearea de noi piețe sau din dezvoltarea de noi tehnologii. Beneficiile generate de proiect nu ar trebui să se limiteze la sectorul implicat direct, iar rezultatele acestuia ar trebui să aibă o relevanță și o aplicabilitate mai mare în economia din SEE (piețe mai aproape de consumator sau de furnizor, utilizări alternative în alte sectoare etc.);

3.

ajutorul este necesar pentru a atinge obiectivul de interes comun definit și constituie o măsură de stimulare pentru realizarea proiectului care trebuie să implice și un nivel de risc ridicat. Acesta poate fi demonstrat prin evaluarea nivelului de rentabilitate a proiectului, a valorii investiției, a calendarului fluxurilor de numerar, a studiilor de fezabilitate, precum și prin evaluarea riscurilor și prin opinii ale experților;

4.	proiectul este important în ceea ce privește natura și volumul său: trebuie să fie un proiect semnificativ în ceea ce privește obiectivul său și un proiect de mare amploare.

Autoritatea va evalua mai favorabil proiectele notificate dacă beneficiarul aduce o contribuție personală importantă la proiect. În mod asemănător, vor fi evaluate mai favorabil proiectele notificate care implică întreprinderi sau entități de cercetare dintr-un număr semnificativ de state SEE.

Pentru ca Autoritatea să poată evalua în mod corect cazul, interesul european comun trebuie demonstrat în termeni practici: trebuie demonstrat, de exemplu, că proiectul aduce un progres semnificativ în realizarea unor obiective europene specifice.

5.   Compatibilitatea ajutorului conform articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE

Ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare este compatibil cu funcționarea Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, dacă, pe baza testului comparativ, acesta determină creșterea activităților de C&D&I fără să afecteze în mod negativ condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Autoritatea va evalua favorabil notificările acelor măsuri de ajutor care sunt susținute de evaluări riguroase ale unor măsuri similare de ajutor deja acordate care demonstrează efectul de stimulare al ajutorului. Următoarele măsuri sunt eligibile în ceea ce privește compatibilitatea în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE.

5.1.   Ajutorul pentru proiectele de C&D

Ajutorul acordat pentru proiectele de C&D va fi considerat compatibil cu funcționarea Acordului SEE, în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, numai dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite în această secțiune.

5.1.1.   Categorii de cercetare

Partea subvenționată din proiectul de cercetare trebuie să intre integral sub incidența uneia sau mai multora dintre categoriile de cercetare următoare: cercetare fundamentală, cercetare industrială, dezvoltare experimentală.

În clasificarea diferitelor activități, Autoritatea va face referire la propria sa practică precum și la exemplele specifice și explicațiile furnizate în Manualul Frascati Measurement of Scientific and technological Activities, Proposed Standard Practice for Surveys on Research and Experimental Development [Măsurarea activităților științifice și tehnologice, metoda standard propusă pentru studiile privind cercetarea și dezvoltarea experimentală] (31).

Atunci când un proiect reunește mai multe obiective, fiecare obiectiv trebuie calificat în funcție de încadrarea sa în categoriile de cercetare fundamentală, cercetare industrială sau cercetare experimentală, sau ca neîncadrându-se în niciuna din aceste categorii.

Calificarea nu trebuie să urmărească neapărat o abordare cronologică, prin mutarea succesivă în timp de la cercetarea fundamentală la activități mai apropiate de piață. Prin urmare, nimic nu va împiedica Autoritatea să califice un obiectiv îndeplinit într-un stadiu final al proiectului ca cercetare industrială sau să considere că o activitate realizată într-un stadiu incipient al proiectului constituie dezvoltare experimentală sau nu se încadrează deloc în cercetare.

5.1.2.   Intensitățile de bază ale ajutoarelor

Intensitatea ajutoarelor, calculată pe baza costurilor eligibile ale proiectului nu va depăși:

(a)	100 % pentru cercetare fundamentală;

(b)	50 % pentru cercetare industrială;

(c)	25 % pentru dezvoltare experimentală.

Intensitatea ajutorului trebuie stabilită pentru fiecare beneficiar al ajutorului, inclusiv în cazul proiectelor de colaborare.

În cazul ajutorului de stat pentru un proiect de cercetare și dezvoltare realizat în colaborare cu organizațiile de cercetare și întreprinderi, ajutorul combinat derivat din sprijinul guvernamental direct pentru un proiect specific de cercetare și, atunci când constituie ajutoare (a se vedea secțiunea 3.2), contribuțiile organizațiilor de cercetare la proiectul respectiv, nu vor putea depăși intensitatea ajutorului aplicabilă pentru fiecare întreprindere beneficiară.

5.1.3.   Bonusuri

Plafoanele fixate pentru cercetarea industrială și dezvoltarea experimentală pot fi majorate după cum urmează:

(a)	atunci când ajutorul este destinat IMM-urilor, intensitatea ajutorului poate fi majorată cu 10 puncte procentuale pentru întreprinderile mijlocii și cu 20 de puncte procentuale pentru întreprinderile mici;

(b)

până la un maxim de 80 % din intensitatea ajutorului, poate fi adăugat un bonus de 15 puncte procentuale dacă (32): (i) proiectul implică o colaborare efectivă între cel puțin două întreprinderi care sunt independente una față de cealaltă și sunt îndeplinite următoarele condiții: — nici o întreprindere nu trebuie să suporte singură mai mult de 70 % din costurile eligibile ale proiectului de colaborare; — proiectul trebuie să implice colaborarea cu cel puțin un IMM sau să prezinte un caracter transfrontalier, adică activitățile de cercetare și dezvoltare să fie efectuate în cel puțin două state diferite din cadrul SEE; (ii) proiectul implică o colaborare efectivă între o întreprindere și o organizație de cercetare, în special în contextul coordonării politicilor naționale de cercetare și dezvoltare, și sunt îndeplinite următoarele condiții: — organizația de cercetare suportă cel puțin 10 % din costurile eligibile ale proiectului; — organizația de cercetare are dreptul de a publica rezultatele proiectelor de cercetare în măsura în care ele rezultă din cercetarea pusă în aplicare de organizația respectivă; (iii) doar în cazul cercetării industriale, dacă rezultatele proiectului sunt difuzate la scară largă prin intermediul conferințelor tehnice și științifice sau sunt publicate în jurnalele științifice sau tehnice sau în arhive cu acces liber pentru public (baze de date în care datele de cercetare neprocesate pot fi accesate de orice persoană) sau prin intermediul unor programe de software gratuite sau libere. În sensul punctelor (i) și (ii), subcontractarea nu este considerată colaborare efectivă. În cazul unei colaborări între o întreprindere și o organizație de cercetare, intensitatea maximă a ajutoarelor și bonusurile prevăzute în acest capitol nu se aplică organizației de cercetare.

Tabel ce ilustrează intensitatea ajutoarelor

	Întreprindere mică	Întreprindere mijlocie	Întreprindere mare
Cercetare fundamentală	100  %	100  %	100  %
Cercetare industrială	70  %	60  %	50  %
Cercetare industrială care este supusă: — colaborării între întreprinderi pentru întreprinderi mari: transfrontaliere sau cu cel puțin o IMM sau — colaborării dintre o întreprindere și o organizație de cercetare sau — difuzării rezultatelor	80  %	75  %	65  %
Dezvoltare experimentală	45  %	35  %	25  %
Dezvoltare experimentală care este supusă: — colaborării între întreprinderi pentru întreprinderi mari, transfrontaliere sau cu cel puțin o IMM sau — colaborării dintre o întreprindere și o organizație de cercetare	60  %	50  %	40  %

5.1.4.   Costuri eligibile

Intensitatea ajutoarelor de stat se calculează pe baza costurilor proiectului de cercetare, în măsura în care acestea pot fi considerate eligibile. Toate costurile eligibile trebuie alocate unei categorii specifice de C&D.

Următoarele costuri sunt eligibile:

(a)	costurile cu personalul (cercetători, tehnicieni și personalul de asistență, în măsura angajării în proiectul de cercetare);

(b)

costurile alocate instrumentelor și echipamentelor, în măsura și pentru perioada alocată proiectului de cercetare. În cazul în care instrumentele și echipamentele nu sunt utilizate pe întreaga lor durată de viață în cadrul proiectului de cercetare, sunt considerate eligibile numai costurile de amortizare corespunzătoare duratei proiectului de cercetare, conform calculelor efectuate pe baza bunei practici contabile;

(c)

costurile alocate construcțiilor și terenului, în măsura și pentru durata proiectului de cercetare. În ceea ce privește construcțiile, sunt considerate eligibile numai costurile de amortizare corespunzătoare duratei proiectului de cercetare, conform calculelor efectuate pe baza bunei practici contabile. În ceea ce privește terenurile, sunt eligibile costurile transferurilor comerciale sau cheltuielile de capital efectuate în mod real;

(d)

costurile activităților de cercetare pe bază de contract, ale cunoștințelor tehnice și brevetelor licențiate sau cumpărate de la surse externe la prețul pieței, în cazul în care tranzacția a fost efectuată în condițiile normale ale pieței, fără a exista elemente de coluziune, precum și costurile pentru consultanță și servicii echivalente utilizate exclusiv pentru activitatea de cercetare;

(e)	cheltuieli generale suplimentare, provenite direct din proiectul de cercetare;

(f)	alte cheltuieli de funcționare, inclusiv costurile pentru materiale, rezerve și produse similare provenite direct din proiectul de cercetare.

5.1.5.   Avans rambursabil

Următoarele norme se vor aplica în cazul în care un stat AELS acceptă un avans rambursabil care se califică drept ajutor de stat în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE.

În cazul în care, pe baza unei metodologii valabile bazate pe informații suficiente ce pot fi verificate, un stat AELS poate demonstra că se poate calcula echivalentul subvenției brute provenite din ajutoarele acordate sub forma unui avans rambursabil și că se poate concepe o schemă adecvată în care echivalentul subvenției brute îndeplinește condițiile privind intensitatea maximă descrise în prezenta secțiune, acesta poate notifica Autoritatea cu privire la această schemă și metodologia asociată. În cazul în care Autoritatea acceptă metodologia și consideră că schema este compatibilă, ajutorul poate fi acordat pe baza echivalentului subvenției brute al avansului rambursabil, până la intensitatea permisă a ajutorului, conform prezentei secțiuni.

În toate celelalte cazuri, avansul rambursabil este exprimat ca procent din costurile eligibile; acesta poate depăși ratele indicate în prezenta secțiune, cu condiția ca următoarele norme să fie îndeplinite.

Pentru a permite Autorității să evalueze măsura, aceasta trebuie să conțină prevederi detaliate privind rambursarea în caz de succes și să definească în mod clar ceea ce va fi considerat rezultat de succes al activităților de cercetare. Autoritatea trebuie notificată cu privire la toate aceste elemente. Autoritatea va examina dacă definiția rezultatului de succes a fost stabilită pe baza unei ipoteze rezonabile și prudente.

În cazul unui rezultat de succes, măsura trebuie să prevadă rambursarea avansului cu o rată a dobânzii cel puțin egală cu rata aplicabilă rezultată din aplicarea capitolului 34 din Orientările privind ajutoarele de stat, privind rata de referință, rata de actualizare și cea a dobânzii pentru recuperarea ajutorului ilegal (33).

În cazul unui succes care depășește rezultatul definit drept «de succes», statul AELS în cauză are dreptul de a solicita plăți pe lângă rambursarea sumei în avans, inclusiv dobânda, conform ratei de referință prevăzută de Autoritate.

Dacă proiectul eșuează, nu este obligatoriu ca avansul să fie integral rambursat. În cazul unui succes parțial, Autoritatea va solicita în mod normal ca rambursarea garantată să fie proporțională cu gradul de succes obținut.

Avansul poate acoperi un plafon maxim de 40 % din costurile eligibile alocate fazei de dezvoltare experimentală a proiectului și un plafon maxim de 60 % pentru faza de cercetare industrială, la care se pot adăuga alte bonusuri.

5.1.6.   Măsuri fiscale

Pe baza studiilor de evaluare (34) incluse în notificare de statele AELS, Autoritatea va considera că schemele de ajutor fiscal pentru C&D&I au un efect de stimulare prin încurajarea cheltuielilor efectuate de întreprinderi pentru C&D&I.

Intensitatea unei măsuri fiscale de ajutor de stat pentru C&D&I se poate calcula atât pe baza unor proiecte individuale de C&D&I, cât și la nivelul unei întreprinderi, ca fiind raportul dintre scutirile totale de impozite și suma tuturor costurilor eligibile pentru C&D&I efectuate într-o perioadă de maxim trei ani fiscali consecutivi. În cel de-al doilea caz, măsurile fiscale de ajutor de stat pentru C&D&I se pot aplica în mod egal tuturor activităților de C&D&I eligibile; dar în acest caz nu trebuie depășită intensitatea ajutorului aplicabil pentru dezvoltarea experimentală (35).

În momentul notificării, statul AELS trebuie să furnizeze o estimare a numărului de beneficiari.

5.1.7.   Clauză congruentă

Pentru abordarea denaturărilor existente sau potențiale, directe sau indirecte, ale comerțului internațional, se pot autoriza intensități mai mari decât cele permise în prezenta secțiune, în cazul în care – direct sau indirect – concurenții din afara teritoriului ce cade sub incidența Acordului SEE au primit (în ultimii trei ani) sau vor primi ajutoare de stat de o intensitate echivalentă pentru proiecte, programe, cercetare, dezvoltare sau tehnologii similare. Cu toate acestea, având în vedere natura specială a sectorului în cauză, perioada de referință poate fi extinsă în cazul în care este posibil ca denaturările comerțului internațional să apară după mai mult de trei ani.

Dacă este posibil, statul AELS în cauză va oferi Autorității informații suficiente pentru evaluarea situației, în special privind necesitatea de luare în considerare a avantajului concurențial de care beneficiază un stat terț concurent. În cazul în care Autoritatea nu deține dovezi cu privire la ajutorul acordat sau propus, aceasta își poate fundamenta decizia pe dovezi circumstanțiale.

5.2.   Ajutoare pentru studii tehnice de fezabilitate

Ajutoarele pentru studiile tehnice de fezabilitate preparatorii pentru activitățile de cercetare industrială sau dezvoltare experimentală sunt compatibile cu funcționarea Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, cu condiția ca intensitatea ajutorului, conform calculului efectuat pe baza cheltuielilor pentru studii, să nu depășească următoarele intensități ale ajutorului:

(a)	pentru IMM-uri, 75 % se acordă studiilor preparatorii pentru activitățile de cercetare industrială și 50 % studiilor preparatorii pentru activitățile de dezvoltare experimentală;

(b)	pentru întreprinderile mari, 65 % se acordă studiilor preparatorii pentru activitățile de cercetare industrială și 40 % studiilor preparatorii pentru activitățile de dezvoltare experimentală.

5.3.   Ajutoare pentru costurile aferente drepturilor de proprietate industrială acordate IMM-urilor

Ajutoarele acordate IMM-urilor pentru cheltuielile de obținere și validare a brevetelor și a altor drepturi de proprietate industrială sunt compatibile cu funcționarea Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, până la același nivel al ajutorului cu cel calificat ca ajutor pentru C&D cu privire la activitățile de cercetare care au condus inițial la drepturile de proprietate industrială în cauză.

Sunt costuri eligibile:

(a)	toate costurile precedente acordării dreptului în prima instanță, incluzând costurile pentru pregătirea, notificarea și urmărirea cererii, precum și costurile efectuate pentru reintroducerea cererii înaintea acordării acestui drept;

(b)	costuri pentru servicii de traducere și alte servicii efectuate pentru obținerea sau validarea dreptului în alte instanțe;

(c)	costuri efectuate pentru apărarea validității dreptului în cursul urmăririi oficiale a cererii și pentru posibile proceduri de opoziție, chiar dacă aceste costuri apar după acordarea dreptului.

5.4.   Ajutor pentru întreprinderile inovatoare noi

Ajutorul pentru întreprinderile inovatoare noi este compatibil cu piața comună conform Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții (36):

(a)	beneficiarul este o întreprindere mică, cu o existență mai mică de șase ani în momentul acordării ajutorului; și

(b)

beneficiarul este o întreprindere inovatoare, având în vedere faptul că: (i) printr-o evaluare efectuată de un expert extern în primul rând în baza unui plan de afaceri, statul AELS poate demonstra că beneficiarul va dezvolta în viitorul apropiat produse, servicii sau procese noi din punct de vedere tehnologic sau substanțial îmbunătățite comparativ cu nivelul tehnic actual din sectorul relevant pe teritoriul acoperit de Acordul SEE și poartă riscul unui eșec tehnologic sau industrial; (ii) cheltuielile pentru C&D ale beneficiarului reprezintă cel puțin 15 % din cheltuielile totale de funcționare în cel puțin unul din cei trei ani precedenți acordării ajutorului sau, în cazul unei întreprinderi noi fără niciun istoric financiar, în cursul auditului efectuat pentru perioada sa fiscală curentă, conform celor certificate de un auditor extern;

(c)	ajutorul nu depășește suma de 1 milion EUR. Acesta nu poate depăși suma de 1,25 milioane EUR în regiunile eligibile pentru derogarea prezentată în articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE.

Beneficiarul poate primi ajutorul o singură dată în perioada în care se califică drept o întreprindere inovatoare nouă. Acest ajutor poate fi cumulat cu un alt ajutor prevăzut în prezentul capitol, cu ajutorul pentru cercetare, dezvoltare și inovare scutit prin Regulamentul (CE) nr. 364/2004, încorporat în Acordul SEE prin anexa XV punctul 1f, sau orice regulament ulterior și cu ajutorul aprobat de Autoritate conform orientărilor privind capitalul de risc.

În afara ajutorului pentru C&D&I și pentru capitalul de risc, beneficiarul poate primi alte ajutoare de stat doar după trei ani de la acordarea ajutorului pentru întreprinderea inovatoare nouă.

5.5.   Ajutorul pentru inovarea proceselor și a organizării în domeniul prestării de servicii

Inovarea în domeniul prestării de servicii nu poate fi întotdeauna încadrată în categoriile de cercetare definite în secțiunea 5.1, dar este în mod tipic mai puțin sistematică și derivă în mod frecvent din interacțiunea cu clienții, cererea pieței, adoptarea modelelor și practicilor organizaționale și de afaceri din sectoarele inovatoare sau din alte surse similare.

Ajutorul pentru inovările în materie de procese și inovările organizaționale ale serviciilor este compatibil cu funcționarea Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, cu o intensitate maximă de ajutor de 15 % pentru întreprinderile mari, 25 % pentru întreprinderile mijlocii și 35 % pentru întreprinderile mici. Întreprinderile mari sunt eligibile pentru ajutorul de stat numai în cazul în care colaborează cu IMM-urile în activitatea asistată, în cadrul căreia IMM-urile cu care colaborează trebuie să angajeze cel puțin 30 % din totalul costurilor eligibile.

Nu se califică drept ajutoare de stat modificările de rutină sau periodice efectuate asupra produselor, liniilor de producție, proceselor de fabricație, serviciilor existente sau altor operații în curs de execuție, chiar dacă asemenea modificări pot reprezenta îmbunătățiri.

Următoarele condiții trebuie îndeplinite:

(a)	inovarea organizațională trebuie relaționată întotdeauna cu utilizarea și exploatarea tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor (TIC) pentru schimbarea organizării;

(b)	inovarea trebuie formulată ca proiect, cu un manager de proiect identificat și calificat, iar costurile proiectului trebuie identificate;

(c)	rezultatul proiectului subvenționat trebuie să fie dezvoltarea unui standard, a unui model, a unei metodologii sau concept de afacere care poate fi reprodus sistematic, poate fi certificat sau brevetat;

(d)

inovarea în materie de procese sau inovarea organizațională trebuie să fie nouă sau substanțial îmbunătățită în comparație cu ultimele progrese ale industriei relevante pe teritoriul acoperit de Acordul SEE. De exemplu, noutatea ar putea fi demonstrată de statele AELS în baza unei descrieri precise a inovării, comparând-o cu starea actuală a tehnicilor în materie de procese și a tehnicilor organizaționale, utilizate de alte întreprinderi din aceeași industrie;

(e)

proiectul inovator în materie de procese sau în materie organizațională trebuie să implice în mod clar un anumit grad de risc. De exemplu, acest risc ar putea fi demonstrat de statul AELS prin: costurile proiectului coroborate cu cifra de afaceri a companiei, timpul necesar dezvoltării noului proces, câștigurile estimate din inovarea în materie de procese prin compararea cu costurile proiectului, probabilitatea de eșec.

Costurile eligibile sunt aceleași ca și cele pentru ajutorul acordat proiectelor de C&D (conform secțiunii 5.1). Cu toate acestea, în cazul inovării organizaționale, costurile pentru instrumente și echipamente acoperă doar costurile pentru instrumentele și echipamentele TIC.

5.6.   Ajutor pentru serviciile de consultanță în domeniul inovării și ajutor pentru serviciile de sprijin al inovării

Ajutorul pentru serviciile de consultanță în domeniul inovării și pentru serviciile de sprijin al inovării este compatibil cu funcționarea Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

1.	beneficiarul este o întreprindere mică sau mijlocie (IMM);

2.	ajutorul nu depășește suma maximă de 200 000 EUR pentru beneficiar, în orice interval de trei ani (37);

3.	furnizorul de servicii beneficiază de o certificare națională sau europeană. În cazul în care furnizorul de servicii nu beneficiază de o certificare națională sau europeană, ajutorul nu poate acoperi mai mult de 75 % din costurile eligibile;

4.	beneficiarul trebuie să utilizeze ajutorul de stat pentru cumpărarea serviciilor la prețul pieței (sau dacă furnizorul de servicii este o organizație nonprofit, la un preț care reflectă costurile sale integrale la care se adaugă o marjă rezonabilă).

Următoarele costuri sunt eligibile:

—

în ceea ce privește serviciile de consultanță în domeniul inovării, următoarele costuri pentru: consultanță în domeniul administrării; asistență tehnologică; servicii de transfer tehnologic; formare profesională; consultanță pentru achiziționarea, protecția și înstrăinarea drepturilor de proprietate intelectuală și consultanță privind regimurile de autorizare; consultanță pentru utilizarea standardelor;

—	în ceea ce privește serviciile de sprijin al inovării, următoarele costuri pentru: spațiul pentru birouri; băncile de date; bibliotecile tehnice; cercetarea pieței; utilizarea laboratoarelor; etichetarea, testarea și certificarea calității.

În cazul în care furnizorul de servicii este o entitate nonprofit, ajutorul poate fi acordat sub forma unui preț redus, precum diferența dintre prețul plătit și prețul de pe piață (sau un preț care reflectă costurile integrale la care se adaugă o marjă rezonabilă). În această situație, statele AELS înființează un sistem care să asigure transparența costurilor integrale ale serviciului de consultanță în domeniul inovării și de sprijin al inovării, precum și a prețului plătit de beneficiar, astfel încât ajutorul primit să poată fi cuantificat și monitorizat.

5.7.   Ajutor pentru creditarea personalului înalt calificat

Ajutorul pentru creditarea personalului înalt calificat detașat de la o organizație de cercetare sau de la o întreprindere mare la o IMM este compatibil cu funcționarea Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos.

Personalul detașat nu trebuie să înlocuiască alt personal, ci trebuie angajat într-o funcție nou-creată în cadrul întreprinderii beneficiarului și trebuie să fi fost angajat timp de cel puțin doi ani în organizația de cercetare sau întreprinderea mare care detașează personalul respectiv. Personalul detașat trebuie să lucreze în domeniul C&D&I în cadrul IMM-ului ce beneficiază de ajutor.

Costuri eligibile sunt toate costurile pentru personal, pentru împrumutul și angajarea personalului înalt calificat, inclusiv costurile pentru utilizarea unei agenții de recrutare, precum și indemnizația de mobilitate pentru personalul detașat. Intensitatea maximă a ajutorului reprezintă 50 % din costurile eligibile, pentru o perioadă de maximum trei ani pentru fiecare întreprindere și pentru persoana împrumutată.

Această dispoziție nu permite acoperirea costurilor de consultanță propriu-zise (plata serviciilor furnizate de expert, fără a angaja expertul în întreprindere), care sunt acoperite de normele pentru ajutorul pentru IMM-uri (38).

5.8.   Ajutor pentru grupurile din domeniul inovării

Ajutorul pentru investiții se poate acorda exclusiv entității juridice în cadrul căreia operează grupul de inovare pentru înființarea, extinderea și activarea grupurilor din domeniul inovării. Această entitate are competența de a gestiona participarea și accesul la sediile, amenajările și activitățile grupului. Accesul la sediile, amenajările și activitățile grupului nu trebuie restricționat, iar taxele pentru utilizarea facilităților grupului și pentru participarea la activitățile grupului trebuie să reflecte costurile acestora.

Asemenea ajutor poate fi acordat pentru următoarele amenajări:

—	amenajări pentru centrul de formare profesională și cercetare;

—	infrastructuri de cercetare cu liber acces: echipamente de testare în cadrul laboratorului;

—	infrastructurile rețelei în bandă largă.

Intensitatea maximă a ajutorului este de 15 %.

În cazul în care un ajutor este acordat IMM-urilor, intensitățile maxime cresc cu 20 de puncte procentuale pentru întreprinderile mici și cu 10 puncte procentuale pentru întreprinderile mijlocii.

Costurile eligibile reprezintă costurile pentru investițiile în terenuri, clădiri, utilaje și echipamente.

Ajutorul de operare pentru activarea grupurilor se poate acorda pentru entitatea juridică în cadrul căreia operează grupurile din domeniul inovării. Un astfel de ajutor trebuie să aibă un caracter temporar și, ca regulă generală, trebuie anulat în timp, astfel încât să furnizeze un stimulent pentru ca prețurile să reflecte costurile într-un timp rezonabil.

Acest ajutor poate fi acordat pentru o perioadă limitată de cinci ani, caz în care ajutorul este regresiv. Intensitatea sa poate ajunge la 100 % în primul an, dar trebuie să scadă la zero, într-un mod linear, până la sfârșitul celui de al cincilea an. În cazul unui ajutor neregresiv, durata se limitează la cinci ani și intensitatea nu trebuie să depășească 50 % din costurile eligibile. În cazurile justificate în mod corespunzător și pe baza dovezilor furnizate de statul AELS care face notificarea, ajutorul pentru activarea grupului poate fi acordat pentru o perioadă mai lungă de timp, dar care să nu depășească zece ani.

Costurile eligibile reprezintă costurile pentru personal și costurile administrative aferente următoarelor activități:

—	introducerea pe piață a grupului pentru recrutarea de noi companii care să facă parte din grup;

—	administrarea amenajărilor grupului cu acces liber;

—	organizarea programelor de formare profesională, atelierelor și conferințelor de sprijin pentru distribuirea cunoștințelor și interrelaționarea membrilor grupului.

În momentul notificării ajutorului pentru investiție sau pentru activarea grupurilor, statul AELS trebuie să furnizeze o analiză a specializării tehnologice a grupului din domeniul inovării, a potențialului regional existent, a capacității de cercetare existente, a prezenței în teritoriile Acordului SEE a grupurilor cu scopuri și volume potențiale de piață similare activităților grupului.

Cazurile în care statele AELS finanțează infrastructura de inovări ce va fi operată pe o bază de liber acces în cadrul organizațiilor de cercetare nonprofit trebuie evaluate prin aplicare dispozițiilor stabilite în secțiunea 3.1.

6.   Efectul de stimulare și necesitatea ajutorului

Ajutorul de stat trebuie să aibă un efect de stimulare, adică să conducă la o schimbare în comportamentul celui care îl primește în sensul creșterii nivelului activității de C&D&I. Ca rezultat al ajutorului, în activitatea de C&D&I ar trebui să se înregistreze o creștere din punct de vedere al dimensiunii, sferei de aplicare, sumei cheltuite sau vitezei.

Autoritatea este de părere că ajutorul nu reprezintă un stimulent pentru beneficiar în toate acele situații în care activitatea de C&D&I (39) începuse deja înainte de cererea de acordare a ajutorului depusă de beneficiar la autoritățile naționale.

Dacă proiectul de C&D&I susținut prin ajutor nu începuse înainte de data cererii, Autoritatea consideră că efectul de stimulare este automat îndeplinit în ceea ce privește următoarele măsuri de ajutor:

—	ajutor pentru proiect și pentru studiile de fezabilitate în situația în care beneficiarul este un IMM și în situația în care cuantumul ajutorului este mai mic de 7,5 milioane EUR pentru un proiect per IMM;

—	ajutor pentru costurile legate de drepturile de proprietate industrială în cazul IMM-urilor;

—	ajutor pentru întreprinderile inovatoare noi;

—	ajutor pentru serviciile de consultanță în domeniul inovării și de sprijin a inovării;

—	ajutor pentru creditarea personalului înalt calificat.

Pentru toate celelalte măsuri (40), Autoritatea va solicita ca statele AELS care fac notificarea să demonstreze existența unui efect de stimulare.

Pentru a verifica dacă ajutorul planificat va determina beneficiarul să își modifice comportamentul, astfel încât să mărească nivelul activității proprii de C&D&I, statele AELS vor desfășura o evaluare ex ante a nivelului crescut de C&D&I pentru toate măsurile individuale evaluate de către Autoritate, pe baza unei analize prin care se compară situația în care ajutorul nu este acordat cu cea în care ajutorul este acordat. Se pot utiliza următoarele criterii, împreună cu alți factori relevanți de natură cantitativă și/sau calitativă puși la dispoziție de statele AELS care au făcut notificarea:

—	creșterea dimensiunii proiectului: creșterea costurilor totale de proiect (fără cheltuieli reduse din partea beneficiarului prin comparație cu situația absenței ajutorului); creșterea numărului de persoane repartizate activităților de C&D&I;

—

creșterea sferei de aplicare: creșterea numărului de produse livrabile estimate din partea proiectului; un proiect mai ambițios ilustrat printr-o mai mare probabilitate a unei descoperiri științifice sau tehnologice sau un risc mai ridicat de eșec (în special legat de riscul mai ridicat aferent unui proiect de cercetare, de faptul că proiectul este pe termen lung și de incertitudinea rezultatelor);

—	creșterea vitezei: perioade mai scurte înainte de finalizarea proiectului în comparație cu situația aceluiași proiect realizat fără ajutor;

—

creșterea sumelor totale cheltuite pentru C&D&I: creșterea volumului total de cheltuieli privind C&D&I efectuate de beneficiar; schimbări în bugetul angajat pentru proiect (fără diminuarea corespunzătoare a bugetului alocat altor proiecte); creșterea cheltuielilor pentru cercetare, dezvoltare și investiții efectuate de beneficiar ca pondere din totalul cifrei de afaceri.

Dacă se poate demonstra obținerea unui efect semnificativ asupra cel puțin unuia dintre aceste elemente, luând în considerare activitatea normală a întreprinderii în sectorul respectiv, Autoritatea poate concluziona că propunerea de ajutor are un efect de stimulare.

Dacă Autoritatea desfășoară o evaluare detaliată a unei măsuri individuale, este posibil ca acești indicatori să nu fie considerați ca dovezi suficiente ale efectului de stimulare și Autoritatea poate avea nevoie de dovezi complementare.

La evaluarea unei scheme de ajutor, se consideră că termenii legați de efectul de stimulare sunt satisfăcuți dacă statul AELS s-a angajat să acorde ajutor individual conform schemei de ajutor aprobate numai după ce a verificat că efectul de stimulare există și să transmită rapoarte anuale privind punerea în aplicare a schemei de ajutor aprobate. În rapoartele anuale, statul AELS trebuie să demonstreze modul în care a evaluat efectul de stimulare înaintea acordării stimulentului cu ajutorul indicatorilor de natură cantitativă și calitativă menționați mai sus.

7.   Compatibilitatea ajutorului supus unei evaluări detaliate

Autoritatea este de părere că o creștere a nivelului activității de C&D&I pe teritoriul Acordului SEE este de interes comun deoarece se estimează că aceasta va contribui semnificativ la creșterea economică, prosperitatea și dezvoltarea durabilă. În acest context, Autoritatea recunoaște faptul că ajutorul de stat poate juca un rol pozitiv atunci când este bine orientat și creează stimulentele potrivite pentru ca întreprinderile să crească nivelurile de C&D&I. Fără îndoială, ajutorul de stat poate să conducă și la denaturarea gravă a concurenței, aspect ce trebuie avut în vedere.

7.1.   Măsuri supuse unei evaluări detaliate

Din cauza riscului ridicat de apariție a unei denaturări a concurenței, Autoritatea va desfășura o evaluare mai detaliată în cazul următoarelor măsuri.

Pentru măsurile aflate sub incidența REC

—	pentru toate cazurile notificate Autorității cu respectarea obligației de notificare în mod individual a ajutorului conform celor prescrise în REC.

Pentru măsurile prevăzute în prezentul capitol

Atunci când cuantumul ajutorului depășește:

—

pentru ajutor de proiect  (41) și studii de fezabilitate: — dacă proiectul se desfășoară predominant în sfera cercetării fundamentale (42), 20 milioane EUR per întreprindere, per proiect/studiu de fezabilitate; — dacă proiectul se desfășoară predominant în sfera cercetării industriale (43), 10 milioane EUR per întreprindere, per proiect/studiu de fezabilitate; — pentru toate celelalte proiecte, 7,5 milioane EUR per întreprindere, per proiect/studiu de fezabilitate;

—	pentru inovarea în materie de procese sau inovarea organizațională în activitățile de prestări de servicii, 5 milioane EUR per proiect per întreprindere;

—	pentru grupuri în domeniul inovării (per grup), 5 milioane EUR.

Scopul acestei evaluări detaliate este de a asigura faptul că sumele ridicate ale ajutorului pentru C&D&I nu distorsionează concurența într-o manieră contrară interesului comun, ci contribuie în mod real la interesul comun. Acest lucru se întâmplă când beneficiile ajutorului de stat pentru desfășurarea unor activități suplimentare de C&D&I depășesc disfuncționalitățile provocate concurenței și comerțului.

Evaluarea detaliată este o evaluare proporțională, în funcție de potențialul de denaturare al situației. În consecință, faptul că se va desfășura o evaluare detaliată nu implică în mod necesar necesitatea de inițiere a unei proceduri oficiale de investigație, deși acest lucru poate fi valabil în cazul anumitor măsuri.

În situația în care statele AELS asigură o cooperare deplină și furnizează informații corespunzătoare în timp util, Autoritatea va depune toate eforturile de a realiza investigația în timp util.

7.2.   Metodologia evaluării detaliate: criterii de C&D&I pentru evaluarea economică a anumitor cazuri individuale

În continuare, Autoritatea prezintă recomandări privind categoria de informații pe care o poate solicita și metodologia pe care o va urma pentru măsurile aflate sub incidența evaluării detaliate. Aceste recomandări au scopul de a asigura transparența și caracterul previzibil al deciziilor și analizei Autorității pentru a crea o siguranță a predictibilității și a situației legale.

Evaluarea detaliată va fi desfășurată pe baza următoarelor elemente pozitive și negative care se aplică în completarea criteriilor definite în cadrul secțiunii 5. În unele cazuri, aplicabilitatea și ponderea care caracterizează aceste elemente pot depinde de forma sau obiectivul ajutorului. Nivelul evaluării realizate de către Autoritate va fi proporțional cu riscul de distorsionare a competiției. Aceasta înseamnă că sfera de aplicare a analizei va depinde de natura cazului. Ajutorul de stat pentru acele activități care nu au legătură cu piața va conduce, foarte puțin probabil, la o analiză detaliată.

Statele AELS sunt invitate să furnizeze toate acele elemente pe care le consideră utile în evaluarea cazului. Statele AELS sunt în mod special invitate să se bazeze pe evaluările schemelor sau măsurilor de ajutor de stat anterioare, pe evaluările de impact realizate de către autoritatea care acordă împrumutul, pe evaluările de risc, rapoartele financiare, planurile de afaceri interne pe care orice companie ar trebui să le realizeze în cazul unor proiecte importante, pe avizele experților și alte studii legate de activitățile de C&D&I.

7.3.   Efectele pozitive ale ajutorului

Faptul că ajutorul determină întreprinderile să realizeze C&D&I pe teritoriul Acordului SEE, pe care în alte condiții acestea nu le-ar fi desfășurat, reprezintă principalul element pozitiv care trebuie avut în vedere la evaluarea compatibilității ajutorului.

În acest context, Autoritatea va acorda o atenție specială următoarelor elemente:

—	creșterea netă a nivelului activității de C&D&I desfășurată de către întreprindere;

—	contribuția măsurii la îmbunătățirea globală a sectorului în cauză în ceea ce privește nivelul C&D&I;

—	contribuția măsurii la îmbunătățirea situației în teritoriul SEE în ceea ce privește C&D&I în context internațional.

7.3.1.   Existența unei disfuncționalități de piață

Așa cum se indică în secțiunea 1, este posibil ca ajutorul de stat să fie necesar pentru creșterea nivelului activității de C&D&I în economie numai în măsura în care piața, prin ea însăși, nu reușește să producă un rezultat optim. Este dovedit faptul că anumite disfuncționalități de piață periclitează întregul nivel al C&D&I în teritoriul Acordului SEE. Totuși, nu toate întreprinderile și sectoarele economice se confruntă cu astfel de disfuncționalități de piață în aceeași măsură. În consecință, în ceea ce privește măsurile supuse unei evaluări detaliate, ar trebui ca statul AELS să furnizeze informații adecvate asupra faptului dacă ajutorul se referă sau nu la o disfuncționalitate generală de piață privind nivelul C&D&I în teritoriul Acordului SEE, sau la o disfuncționalitate specifică de piață.

În funcție de disfuncționalitatea de piață investigată, Autoritatea va lua în considerare următoarele elemente:

—	externalitatea cunoștințelor: nivelul prevăzut al diseminării informațiilor; specificitatea cunoștințelor rezultate; disponibilitatea protecției drepturilor de proprietate intelectuală;

—	informațiile imperfecte și asimetrice: nivelul de risc și complexitate al cercetării; nevoia de finanțare externă; caracteristicile beneficiarului ajutorului care va primi finanțare externă;

—	eșecurile de coordonare: numărul de întreprinderi care colaborează; intensitatea colaborării; interese divergente între partenerii care colaborează; probleme în conceperea contractelor; probleme ale terților în ceea ce privește coordonarea colaborării.

În cazul ajutorului de stat îndreptat către proiecte sau activități în domeniul C&D&I aflate în domeniile asistate, Autoritatea va ține cont de: (i) dezavantajele cauzate de localizarea periferică și alte condiții specifice regionale, (ii) datele locale specifice de natură economică, socială și/sau rațiunile istorice pentru existența unui nivel scăzut al activității de C&D&I în comparație cu media informațiilor relevante și/sau situația la nivel național și/sau la nivelul SEE după cum este cazul; și (iii) orice alt indicator relevant care evidențiază un grad ridicat de disfuncționalitate a pieței.

7.3.2.   Instrumente corespunzătoare

Ajutorul de stat pentru activitatea de C&D&I poate fi autorizat în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) din Acordul SEE atunci când este necesar să se realizeze un obiectiv de interes comun, ca excepție de la interdicția generală privind ajutorul de stat. Un element important al testului comparativ este dacă și în ce măsură ajutorul de stat pentru activitatea de C&D&I poate fi considerat un instrument adecvat de creștere a nivelului acestei activități, având în vedere că alte instrumente cu caracter mai puțin distorsionant pot conduce la același rezultat.

În cadrul analizei sale de compatibilitate, Autoritatea va ține în mod special cont de orice evaluare de impact a măsurii propuse care a fost realizată de către statul AELS. Măsurile pentru care statul AELS a luat în considerare alte opțiuni politice și în cazul cărora avantajele utilizării instrumentelor selective cum ar fi ajutorul de stat sunt instituite și transmise Autorității sunt considerate un instrument corespunzător.

7.3.3.   Efectul de stimulare și necesitatea ajutorului

Analizarea efectului de stimulare a măsurii de ajutor este cea mai importantă condiție pentru analizarea ajutorului de stat în activitatea de C&D&I. Identificarea efectului de stimulare presupune evaluarea faptului dacă ajutorul planificat va determina întreprinderile să desfășoare activități de C&D&I pe care altfel nu le-ar fi desfășurat.

Secțiunea 6 furnizează o serie de indicatori care pot fi utilizați de statele AELS pentru demonstrarea efectului de stimulare. Totuși, în situația în care o măsură este supusă unei evaluări detaliate, Autoritatea va solicita ca efectul de stimulare al ajutorului să fie fundamentat cu precizie, pentru a se evita o denaturare nedorită a concurenței.

În realizarea analizei, Autoritatea va lua în considerare următoarele elemente, în plus față de indicatorii menționați la secțiunea 6:

—	specificarea schimbării intenționate: schimbarea de atitudine pe care ajutorul de stat o dorește în cazurile notificate trebuie să fie bine precizată (noile proiecte care au urmat, dimensiunea, sfera de aplicare sau viteza îmbunătățită în cazul unui proiect);

—	analiza abstractă: schimbarea de atitudine trebuie identificată prin analiza abstractă: care ar fi nivelul activității intenționate cu și fără ajutor? Diferența dintre cele două scenarii se consideră a fi impactul măsurii de ajutor și descrie efectul de stimulare;

—

nivelul de rentabilitate: dacă un proiect nu ar fi rentabil în sine pentru o întreprindere privată, dar ar genera beneficii importante pentru societate, există o mare probabilitate ca ajutorul să aibă un efect de stimulare. Pentru a evalua rentabilitatea globală (sau absența acesteia) a proiectului, pot fi utilizate metodologiile de evaluare care reprezintă practica standard în acel domeniu industrial (44);

—

suma investiției și graficul de timp pentru fluxurile de numerar: nivelul ridicat al investițiilor inițiale, nivelul scăzut al fluxurilor de numerar alocate și ponderea semnificativă a numerarului care vor apărea în viitorul îndepărtat vor fi considerate ca elemente pozitive în evaluarea efectului de stimulare;

—

nivelul de risc aferent proiectului de cercetare: pe baza, de exemplu, a studiilor de fezabilitate, evaluărilor de risc și avizelor experților, evaluarea riscului va ține cont în special de caracterul ireversibil al investiției, de probabilitatea eșecului comercial, de riscul ca proiectul să fie mai puțin productiv decât estimările, de riscul că prin desfășurarea proiectului pot fi periclitate alte activități și de riscul asociat costurilor proiectului care ar putea periclita viabilitatea financiară a întreprinderii. În cazul ajutorului de stat orientat înspre proiectele de C&D&I localizate în zonele asistate, Autoritatea va avea în vedere dezavantajele cauzate de localizarea periferică și de alte condiții specifice regionale, care au impact negativ asupra nivelului de risc în cadrul proiectului de cercetare;

—

evaluarea continuă: măsurile în cadrul cărora se au în vedere proiecte pilot (de mici dimensiuni) sau care definesc repere bine definite care conduc la încetarea proiectului în caz de eșec și în cazul cărora se are în vedere o monitorizare ex post disponibilă pentru public vor fi considerate ca având un caracter pozitiv mai ridicat din punctul de vedere al evaluării efectului de stimulare.

7.3.4.   Proporționalitatea ajutorului

Independent față de criteriile menționate în secțiunea 5, statul AELS în cauză ar trebui să furnizeze următoarele informații suplimentare:

—

proces deschis de selecție: atunci când există candidați multipli (potențiali) pentru desfășurarea unui proiect în domeniul C&D&I într-un stat AELS, cerința de proporționalitate este mult mai probabil a fi îndeplinită dacă proiectul a fost selectat pe baza unor criterii transparente, obiective și nediscriminatorii;

—	ajutorul limitat la minimum: statele AELS trebuie să explice modul de calcul al sumei acordate pentru a se asigura că este limitată la minimul necesar.

7.4.   Analiza denaturării concurenței și comerțului

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot influența competiția pe două niveluri: (i) concurența în procesul de inovare, adică concurența în termeni de C&D&I care are loc înaintea piețelor de produse și (ii) concurența între piețele de produse în care sunt exploatate rezultatele activităților de C&D&I.

În evaluarea efectelor negative ale măsurii ajutorului, Autoritatea își va concentra analiza denaturării concurenței pe impactul previzibil pe care îl are ajutorul pentru C&D&I asupra concurenței între întreprinderile din cadrul piețelor de produse avute în vedere. Autoritatea va acorda o mai mare pondere riscurilor asociate concurenței și comerțului care apar într-un viitor previzibil și cu o anumită probabilitate.

Impactul asupra concurenței în procesul de inovare va fi relevant în măsura în care acesta are un efect previzibil asupra rezultatului concurenței viitoare a piețelor de produse. În anumite cazuri, rezultatele C&D&I sub forma, de exemplu, a drepturilor de proprietate intelectuală, sunt ele însele comercializate pe așa-numitele piețe de tehnologie, de exemplu prin autorizarea brevetelor. În aceste cazuri, Autoritatea poate lua de asemenea în considerare efectul ajutorului asupra concurenței din cadrul piețelor de tehnologie.

Impactul C&D&I asupra piețelor de produse este foarte dinamic și de aceea analiza trebuie să fie orientată spre viitor. În mod frecvent, aceeași activitate inovatoare va fi asociată cu viitoarele piețe multiple de produse. Dacă este așa, impactul ajutorului de stat va fi luat în considerare la crearea piețelor respective.

Există trei modalități distincte în care ajutoarele pentru C&D&I pot denatura concurența din cadrul piețelor de produse:

1.	ajutoarele pentru C&D&I pot denatura stimulentele dinamice ale jucătorilor pe piață care doresc să investească (efectul supraaglomerării);

2.	ajutoarele pentru C&D&I pot crea sau susține poziții ale puterii de piață;

3.	ajutoarele pentru C&D&I pot susține o structură de piață ineficientă.

Ajutorul de stat poate avea și un efect negativ asupra schimbului din cadrul pieței din teritoriul Acordului SEE. În special acolo unde ajutoarele pentru C&D&I duc la aglomerarea competitorilor, măsurile de ajutor pot rezulta în principal într-un schimb de fluxuri comerciale și localizarea activității economice.

7.4.1.   Denaturarea stimulentelor dinamice

Principala problemă legată de ajutoarele pentru C&D&I acordate întreprinderilor se referă la faptul că stimulentele dinamice ale competitorilor pentru investiții sunt denaturate. Când o întreprindere primește ajutor, în general, aceasta crește posibilitatea unei activități de succes în domeniul C&D&I din partea acestei întreprinderi care conduce la o prezență mai mare a acestei întreprinderi pe piața (piețele) de produse în viitor. Această prezență crescută poate determina concurenții să reducă sfera de aplicare a planurilor lor inițiale de investiții (efectul supraaglomerării).

În această analiză, Autoritatea va lua în considerare următoarele elemente:

—

suma ajutorului: măsurile de ajutor care implică sume semnificative de ajutor sunt mai susceptibile să conducă la efecte semnificative de supraaglomerare. Importanța sumei ajutorului va fi evaluată în relație cu totalul cheltuielilor private pentru C&D în domeniu și suma cheltuită de către principalii jucători;

—	apropierea de piața/categoria de ajutor: cu cât măsura de ajutor este adresată unei activități de C&D&I mai apropiată de piață, cu atât mai mult este posibil să dezvolte efecte semnificative de supraaglomerare;

—	proces deschis de selecție: când subvenția este acordată pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, Autoritatea va adopta o poziție mai pozitivistă;

—

bariere de ieșire: concurenții sunt mai susceptibili de a-și menține (sau chiar de a crește) planurile de investiții când barierele de ieșire la procesele de inovare sunt permisibile. Acesta poate fi cazul când multe din investițiile anterioare ale concurenților sunt blocate într-o traiectorie anume a C&D&I;

—

stimulente care vor concura pe o piață viitoare: ajutoarele pentru C&D&I pot conduce la situația în care concurenții beneficiarului ajutorului să renunțe la concurența pentru o piață viitoare, deoarece avantajul furnizat de către ajutor (în termenii gradului de progres tehnologic sau în termeni de timp) le reduce posibilitatea de a intra pe o piață viitoare în mod profitabil;

—

diferențierea produsului și intensitatea concurenței: când inovarea produsului se referă mai degrabă la dezvoltarea unor produse diferențiate (legată, de exemplu, de mărci, standarde, tehnologii și grupuri de consumatori distincte) concurenții sunt mai puțin susceptibili de a fi afectați. Același lucru este valabil dacă pe piață sunt mulți concurenți eficienți.

7.4.2.   Crearea puterii de piață

Ajutoarele pentru sprijinirea C&D&I pot avea efecte denaturante în termenii creșterii sau menținerii puterii de piață pe piețele de produse. Puterea de piață constă în puterea de a influența prețurile pe piață, randamentul, varietatea sau calitatea bunurilor și a serviciilor sau alți parametri ai concurenței pe piață pentru o perioadă importantă de timp, în detrimentul consumatorilor. Autoritatea va evalua puterea de piață înaintea acordării ajutorului, precum și modificarea puterii de piață ce se așteaptă ca urmare a acordării ajutorului.

Autoritatea este în principal preocupată de acele măsuri pentru C&D&I care permit beneficiarului ajutorului să transfere sau să întărească puterea de piață deținută asupra unor piețe de produs existente pentru piețele viitoare de produse. De aceea, este puțin probabil că Autoritatea va putea identifica preocupările concurenței legate de puterea de piață în piețele în care fiecare beneficiar de ajutor are o cotă de piață sub 25 % și în piețele care au o concentrație de piață cu Indicele Herfindahl-Hirschman (IHH) sub 2000.

În această analiză, Autoritatea va lua în considerare următoarele elemente:

—

puterea de piață a beneficiarului de ajutor structura de piață: acolo unde destinatarul este deja dominant pe o piață de produse, măsura de ajutor poate întări această poziție dominantă prin relaxarea suplimentară a constrângerii concurențiale pe care o pot exercita concurenții asupra întreprinderii beneficiare. În mod similar, măsurile de ajutor de stat pot avea un impact semnificativ în piețele oligopoliste în care sunt activi doar câțiva jucători;

—

nivelul barierelor de intrare: în domeniul C&D&I în fața noilor intrați se pot ridica bariere de intrare semnificative. Aceste bariere includ barierele de intrare legale (în special drepturile de proprietate intelectuală), economiile de scară și sferă de aplicare, barierele de acces la rețele și infrastructură și alte bariere strategice pentru intrare sau extindere;

—

puterea cumpărătorului: puterea de piață a unei întreprinderi poate fi de asemenea limitată prin poziția de piață a cumpărătorilor. Prezența unor cumpărători puternici poate servi la contracararea unei poziții de piață puternice dacă acești cumpărători puternici doresc să mențină concurența la un nivel suficient pe piața respectivă;

—

procesul de selecție: măsurile de ajutor care permit întreprinderilor cu o poziție de piață puternică să influențeze procesul de selecție, de exemplu prin dreptul de a recomanda întreprinderile în procesul de selecție sau prin influențarea modalității de cercetare într-un fel care defavorizează căile alternative din rațiuni nejustificate, pot constitui un motiv de îngrijorare pentru Autoritate.

7.4.3.   Menținerea structurilor de piață ineficiente;

Dacă nu sunt corect orientate, ajutoarele pentru C&D&I pot sprijini întreprinderile ineficiente și prin aceasta pot conduce la structuri de piață în care mulți jucători de piață operează destul de mult sub gradul de eficiență. În analiza sa, Autoritatea va ține cont de faptul dacă ajutorul este acordat în piețe caracterizate prin supracapacitate, în industrii în declin sau în sectoare sensibile. Situațiile în care ajutoarele de stat pentru C&D&I au ca scop modificarea dinamicii de dezvoltare a sectorului, mai ales prin introducerea de noi tehnologii sunt motive mai puțin susceptibile de îngrijorare.

7.5.   Echilibru și decizie

În lumina acestor elemente pozitive și negative, Autoritatea pune în balanță efectele măsurii și determină dacă disfuncționalitățile rezultate afectează în mod negativ condițiile de schimb într-o măsură care contravine interesului comun. În fiecare caz particular, analiza va fi bazată pe o evaluare globală a impacturilor previzibile pozitive și negative ale ajutorului de stat, În acest scop, Autoritatea nu va utiliza criteriile stabilite în secțiunea 7.3 și 7.4, în mod mecanic, ci va face o evaluare globală pe baza principiului proporționalității.

Autoritatea poate să nu ridice nicio obiecție la măsura ajutorului de stat notificată, fără să mai inițieze procedura formală de investigație stabilită în partea II articolul 6 din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, poate decide să încheie procedura cu o decizie în conformitate cu articolul 7 din respectivul protocol. Dacă ia o decizie condiționată, în temeiul articolului 7 alineatul (4) din partea II din Protocolul 3, poate lua în considerare în special adăugarea următoarelor condiții, care trebuie să reducă disfuncționalitățile rezultate sau efectul asupra schimbului și să fie proporționale:

—	intensități ale ajutorului mai scăzute decât intensitățile maxime permise în secțiunea 5, inclusiv mecanismele de recuperare și diferitele condiții pentru rambursarea avansurilor rambursabile;

—	diseminarea rezultatelor, colaborarea și alte angajamente comportamentale;

—	separarea conturilor cu scopul de a evita subvenționarea încrucișată de la o piață la alta, atunci când beneficiarul activează pe piețe multiple;

—	nicio discriminare împotriva altor beneficiari potențiali (selectivitate redusă).

8.   Cumularea

În ceea ce privește cumularea, plafoanele de ajutor stabilite în conformitate cu prezentul capitol se vor aplica indiferent dacă sprijinul pentru proiect este în întregime finanțat din resursele de stat sau este parțial finanțat de către Comunitate, cu excepția situației specifice și limitate a condițiilor stabilite pentru finanțarea comunitară, în conformitate cu programele-cadru CDT, respectiv adoptate în concordanță cu titlul XVIII din Tratatul CE sau titlul II din Tratatul Euratom.

În cazul în care cheltuiala eligibilă pentru ajutorul C&D&I este eligibilă în tot sau în parte pentru ajutor pentru alte scopuri, partea comună va fi supusă celui mai favorabil plafon în conformitate cu regulile aplicabile. Această limitare nu se aplică ajutorului acordat în conformitate cu capitolul 10.B din Orientările privind ajutoarele de stat, ajutoare de stat care promovează investiții în capitalul de risc al întreprinderilor mici și mijlocii (45).

Ajutoarele pentru C&D&I nu trebuie cumulate cu sprijinul de minimis în ceea ce privește aceleași cheltuieli eligibile cu scopul de a eluda intensitățile maxime ale ajutoarelor prevăzute în prezentul capitol.

9.   Prevederi finale

9.1.   Raportarea și monitorizarea

9.1.1.   Rapoarte anuale

În conformitate cu cerințele articolului 21 alineatul (1) din partea II din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție și ale articolului 5 din Decizia nr. 195/04/COL a Autorității de Supraveghere a AELS (46), statele AELS trebuie să depună rapoarte anuale către Autoritate.

În afara cerințelor stipulate în aceste prevederi, rapoartele anuale privind măsurile de ajutor pentru C&D&I trebuie să conțină pentru fiecare măsură, pe lângă acordarea ajutorului în conformitate cu o schemă aprobată, următoarele informații:

—	numele beneficiarului;

—	valoarea ajutorului per beneficiar;

—	intensitatea ajutorului;

—	sectoarele de activitate în care sunt efectuate proiectele subvenționate.

În cazul ajutorului fiscal, statele AELS trebuie doar să furnizeze o listă a acelor beneficiari care au primit o scutire anuală ce depășește 200 000 EUR.

În cazul grupurilor, raportul trebuie de asemenea să ofere o scurtă descriere a activității grupului și randamentul său în atragerea activității de C&D&I. Autoritatea poate solicita informații suplimentare referitoare la ajutorul acordat, pentru a verifica dacă au fost respectate condițiile deciziei Autorității de aprobare a măsurii ajutorului.

Rapoartele anuale vor fi publicate pe adresa de Internet a Autorității.

Pentru toate subvențiile acordate în conformitate cu o schemă aprobată pentru marile întreprinderi, statele AELS trebuie de asemenea să explice în rapoartele anuale modalitatea în care a fost respectat efectul de stimulare în cazul subvenției acordate unor astfel de întreprinderi, folosindu-se în special de indicatorii și criteriile menționate în secțiunea 6 de mai sus.

9.1.2.   Accesul la textul integral al schemelor

Autoritatea consideră că măsurile ulterioare sunt necesare pentru îmbunătățirea transparenței ajutorului de stat în Comunitate. În special, se pare că este necesar să se asigure ca statele AELS, operatorii economici, părțile interesate și Autoritatea însăși să aibă acces ușor la textul integral al tuturor schemelor aplicabile ajutoarelor C&D&I.

Acest lucru poate fi ușor îndeplinit prin stabilirea unor adrese de internet conexe. Din acest motiv, la examinarea schemelor de ajutor pentru C&D&I, Autoritatea va solicita în mod sistematic statelor AELS interesate să publice textul integral al tuturor schemelor finale de ajutor pe internet și să comunice Autorității adresa de internet a publicației. Schema nu trebuie aplicată înaintea publicării informațiilor pe internet.

9.1.3.   Fișe de informații

În plus, ori de câte ori ajutorul pentru C&D&I este acordat pe baza schemelor de ajutor, fără să cadă sub incidența notificării individuale, și este mai mare de 3 milioane EUR, statele AELS trebuie să furnizeze Autorității informațiile solicitate în formatul standard prevăzut în anexa la prezentul capitol, în termen de 20 de zile lucrătoare de la acordarea ajutorului de câtre autoritatea competentă. Autoritatea va pune la dispoziția publicului rezumatul informațiilor prin intermediul site-ului web (http://www.eftasurv.int/fieldsofwork/fieldstateaid/).

Statele AELS trebuie să asigure păstrarea datelor detaliate referitoare la acordarea ajutorului pentru toate măsurile de C&D&I. Asemenea evidențe, care trebuie să conțină toate informațiile necesare stabilirii faptului că au fost respectate prevederile privind cheltuielile eligibile și intensitatea maximă a ajutorului acordat, trebuie păstrate zece ani de la data acordării ajutorului.

Autoritatea va solicita statelor AELS să furnizeze aceste informații pentru a efectua o evaluare a impactului acestui capitol după trei ani de la intrarea sa în vigoare (47).

9.2.   Măsuri corespunzătoare

Autoritatea propune statelor AELS, în baza articolului 1 alineatul (1) din partea I din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, următoarele măsuri corespunzătoare privind schemele existente pentru ajutorul în cercetare și dezvoltare:

Pentru a respecta prevederile prezentului capitol, statele AELS trebuie să modifice aceste scheme, acolo unde este cazul, pentru le alinia prevederilor prezentului capitol în interval de 12 luni de la intrarea sa în vigoare, cu următoarele excepții:

—	statele AELS au la dispoziție 24 de luni pentru a introduce modificări referitoare la dispozițiile de la punctul 3.1.1 din prezentul capitol;

—	noul prag pentru proiectele individuale noi se va aplica de la intrarea în vigoare a prezentului capitol;

—	obligația de a furniza rapoarte anuale mai detaliate în conformitate cu punctul 9.1.1 și obligația de a depune fișe de informații în conformitate cu punctul 9.1.3 se va aplica schemelor de ajutor existente după șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului capitol.

Statele AELS sunt invitate să își dea acordul explicit necondiționat cu privire la aceste măsuri propuse în interval de două luni de la data publicării prezentului capitol. În absența oricărui răspuns, Autoritatea va presupune că statul AELS în chestiune nu este de acord cu măsurile propuse.

9.3.   Intrarea în vigoare, valabilitate și revizuire

Acest capitol va intra în vigoare la data adoptării (48).

Acest capitol va fi aplicabil până la 31 decembrie 2013. După consultarea statelor AELS, Autoritatea îl poate modifica înainte de această dată pe baza unor considerente importante privitoare la politica concurențială sau de cercetare sau în scopul de a lua în considerare alte politici comunitare sau acorduri internaționale. Autoritatea intenționează să revizuiască prezentul capitol după trei ani de la intrarea sa în vigoare.

Autoritatea va aplica acest capitol la toate proiectele de ajutor notificate în legătură cu care este solicitată să ia o decizie după adoptarea prezentului capitol, chiar și în cazul în care proiectele au fost notificate înainte de adoptarea sa. Aceasta include ajutorul individual acordat în conformitate cu schemele de ajutor aprobate și notificate Autorității care îndeplinesc obligația de a notifica acest ajutor individual.

În conformitate cu avizul Comisiei privind determinarea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal (49), Autoritatea va aplica în cazul ajutorului nenotificat:

—	prezentul capitol dacă ajutorul a fost acordat după intrarea sa în vigoare;

—	capitolul în vigoare dacă ajutorul a fost acordat în toate celelalte cazuri.

”