14.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 300/1

(1)

Subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman constituie o sursă potențială de riscuri pentru sănătatea publică și cea animală. Situațiile de criză din trecut, legate de epidemiile de febră aftoasă, de răspândirea encefalopatiilor spongiforme transmisibile, precum encefalopatia spongiformă bovină (ESB), și apariția dioxinelor în produsele furajere, au arătat consecințele utilizării improprii a anumitor subproduse de origine animală asupra sănătății publice și animale, asupra siguranței lanțului alimentar și furajer și asupra încrederii consumatorilor. În plus, astfel de crize pot avea și un impact negativ mai larg, asupra societății în ansamblu, prin impactul lor asupra situației socioeconomice a fermierilor și a sectoarelor industriale interesate, și asupra încrederii consumatorilor în siguranța produselor de origine animală. Epizootiile ar putea avea și consecințe negative pentru mediu, nu numai din cauza problemei eliminării cadavrelor, dar și din punctul de vedere al biodiversității.

(2)

Subprodusele de origine animală apar mai ales cu ocazia sacrificării animalelor pentru consumul uman, în cursul producției de produse de origine animală, ca de exemplu produse lactate, și în cursul eliminării animalelor moarte și în cadrul măsurilor de control al bolilor. Indiferent de originea lor, ele constituie un risc potențial pentru sănătatea publică și animală și pentru mediu. Acest risc trebuie să fie controlat în mod adecvat, fie prin direcționarea acestor produse către mijloace de eliminare sigure sau prin utilizarea lor în scopuri diferite, cu condiția aplicării unor măsuri stricte care să minimalizeze riscurile sanitare în cauză.

(3)

Eliminarea tuturor subproduselor de origine animală nu constituie o opțiune realistă, dat fiind că ar duce la costuri care nu pot fi susținute și la riscuri pentru mediu. Dimpotrivă, este în interesul clar al tuturor cetățenilor – cu condiția minimalizării riscurilor sanitare – ca o gamă largă de subproduse de origine animală să fie folosite în siguranță pentru diferite aplicații, într-un mod durabil. O gamă largă de subproduse de origine animală este într-adevăr utilizată în mod curent în sectoare de producție importante, cum sunt industria farmaceutică, industria furajeră și cea a pielăriei.

(4)

Tehnologiile noi au lărgit posibilitățile de utilizare a subproduselor de origine animală sau a produselor derivate într-un număr mare de sectoare de producție, în special în scopul producerii de energie. Cu toate acestea, utilizarea acestor noi tehnologii ar putea crea riscuri sanitare care trebuie să fie, de asemenea, minimizate.

(5)

Normele sanitare comunitare cu privire la colectarea, transportul, manipularea, tratarea, transformarea, prelucrarea, depozitarea, introducerea pe piață, distribuția, utilizarea și eliminarea subproduselor de origine animală ar trebui să fie stabilite într-un cadru coerent și cuprinzător.

(6)

Aceste norme generale trebuie să fie proporționale cu riscul pentru sănătatea publică și animală pe care-l reprezintă subprodusele de origine animală atunci când acestea sunt manipulate de către operatori, în cursul diferitelor etape ale procesului ce duce de la colectare la utilizarea sau eliminarea lor. Normele ar trebui să țină seama, de asemenea, de riscurile pentru mediu apărute în timpul acestor operațiuni. Cadrul comunitar trebuie să includă, după caz, norme sanitare legate de introducerea pe piață, inclusiv de schimburile comerciale intracomunitare și importul de subproduse de origine animală.

(7)

În Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 (3), Parlamentul European și Consiliul au stabilit norme comunitare în materie de sănătate privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman. Bazat pe un aviz științific și ca măsură în temeiul Cărții albe a Comisiei din 12 ianuarie 2000 privind siguranța alimentară, respectivul regulament a introdus o serie de norme vizând să protejeze siguranța lanțului alimentar și furajer, care sunt complementare legislației comunitare privind alimentele și hrana animalelor. Respectivele norme au îmbunătățit în mod semnificativ nivelul comunitar de protecție împotriva riscurilor reprezentate de subprodusele de origine animală.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 a introdus clasificarea subproduselor de origine animală în trei categorii, în funcție de gradul de risc implicat. Acesta impune operatorilor să păstreze subprodusele de origine animală aparținând unor categorii diferite în mod separat unele de altele, dacă doresc să utilizeze subproduse de origine animală care să nu prezinte riscuri importante pentru sănătatea publică sau animală, în special dacă astfel de produse sunt derivate din materiale destinate consumului uman. Respectivul regulament a introdus, de asemenea, principiul de a nu hrăni animalele de fermă cu materiale care prezintă un risc important și acela conform căruia materialele ce provin de la animale nu trebuie să constituie hrană pentru animale aparținând aceleiași specii cu cea din care produsele respective au fost obținute. Conform respectivului regulament, numai materialele provenind de la animale care au fost supuse unei inspecții veterinare pot intra în lanțul furajer. În plus, acesta stabilește norme pentru standardele de prelucrare care să garanteze diminuarea riscurilor.

(9)

Conform articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind măsurile adoptate de către statele membre pentru a asigura conformitatea cu respectivul regulament. Raportul trebuie să fie însoțit, atunci când este cazul, de propuneri legislative. Raportul a fost prezentat pe data de 21 octombrie 2005 și a subliniat necesitatea menținerii principiilor Regulamentului (CE) nr. 1774/2002. Mai mult, acesta a pus în evidență domeniile în care se considerau necesare modificări ale respectivului regulament, în special clarificări cu privire la aplicabilitatea normelor la produsele finite, relația cu alte dispoziții legale comunitare și clasificarea anumitor materiale. Rezultatele unor serii de misiuni de informare, desfășurate în statele membre în 2004 și 2005 de către Oficiul Alimentar și Veterinar al Comisiei (OAV), vin în sprijinul acestor concluzii. Potrivit OAV, sunt necesare îmbunătățiri referitoare la trasabilitatea fluxului de subproduse de origine animală, precum și la eficacitatea și la armonizarea controalelor oficiale.

(10)

Comitetul de coordonare științifică, înlocuit, în 2002, de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), a adoptat un număr de avize cu privire la subprodusele de origine animală. Respectivele avize atestă nevoia menținerii principalelor principii ale Regulamentului (CE) nr. 1774/2002; în special cel potrivit căruia subprodusele de origine animală obținute de la animale demonstrate a fi improprii consumului uman în urma unei inspecții sanitare nu trebuie să pătrundă în lanțul furajer. Cu toate acestea, respectivele subproduse de origine animală pot fi recuperate și utilizate pentru fabricarea unor produse tehnice sau industriale, în cadrul unor condiții sanitare specifice.

(11)

Concluziile Președinției Consiliului asupra raportului Comisiei din 21 octombrie 2005, care au fost adoptate în decembrie 2005, precum și consultările ulterioare realizate de Comisie au evidențiat faptul că normele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 ar trebui să fie îmbunătățite. Principalele obiective ale normelor privind subprodusele de origine animală, și anume controlul riscurilor pentru sănătatea publică și cea animală și protecția siguranței lanțului alimentar și furajer, ar trebui stabilite în mod clar. Prevederile prezentului regulament ar trebui să permită atingerea acestor obiective.

(12)

Normele stabilite de prezentul regulament cu privire la subprodusele de origine animală ar trebui să se aplice produselor care nu pot fi utilizate pentru consumul uman, potrivit legislației comunitare, în special atunci când nu sunt conforme legislației referitoare la igiena alimentară sau când nu pot fi introduse pe piață ca produse alimentare deoarece nu prezintă siguranță fie pentru că dăunează sănătății, fie pentru că sunt improprii consumului uman (subproduse de origine animală „prin lege”). Cu toate acestea, respectivele norme trebuie să se aplice, de asemenea, și produselor de origine animală care respectă anumite norme cu privire la posibila lor utilizare pentru consumul uman sau care reprezintă materie primă pentru produse destinate consumului uman, chiar dacă acestea sunt în cele din urmă destinate unor altor scopuri (subproduse de origine animală „prin alegere”).

(13)

În plus, pentru a preveni riscurile reprezentate de animalele sălbatice, cadavrele sau părți ale cadavrelor unor astfel de animale suspectate de a fi afectate de o maladie contagioasă ar trebui să facă obiectul unor norme stabilite prin prezentul regulament. Această includere nu ar trebui să implice o obligație de a colecta și a elimina corpurile animalelor sălbatice moarte sau vânate în habitatul lor natural. Dacă se respectă bunele practici de vânătoare, intestinele și alte părți corporale ale vânatului pot fi eliminate în condiții de siguranță la fața locului. Astfel de practici care vizează atenuarea riscurilor sunt bine stabilite în statele membre și în unele cazuri se bazează pe tradiții culturale sau pe dreptul intern care reglementează activitatea vânătorilor. Legislația comunitară, în special Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (4), stabilește norme privind manipularea cărnii și a subproduselor de origine animală provenite de la animale sălbatice vânate. De asemenea, aceste norme atribuie responsabilitatea pentru prevenirea riscurilor persoanelor calificate, cum ar fi vânătorii. Având în vedere riscurile potențiale pentru lanțul alimentar, subprodusele de origine animală provenind din vânat sălbatic ucis ar trebui să facă obiectul prezentului regulament doar în măsura în care legislația referitoare la igiena alimentelor se aplică introducerii pe piață a respectivului vânat și implică operații efectuate de unități care manipulează vânatul. De asemenea, subprodusele de origine animală folosite la prepararea trofeelor vânătorești ar trebui să facă obiectul prezentului regulament pentru a preveni riscurile pentru sănătatea animală care decurg din astfel de subproduse.

(14)

Normele stabilite prin prezentul regulament ar trebui să se aplice subproduselor de origine animală derivate din animale acvatice, cu excepția materialelor provenind de pe navele care operează conform legislației comunitare referitoare la igiena alimentelor. Cu toate acestea, ar trebui adoptate măsuri proporționale cu riscurile, referitoare la manipularea și eliminarea materialelor care sunt generate la bordul navelor de pescuit în urma eviscerării peștilor și care prezintă semne de boală. Aceste măsuri de punere în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate pe baza unei evaluări a riscurilor efectuate de instituția științifică corespunzătoare avându-se în vedere probele disponibile referitoare la eficacitatea anumitor măsuri în combaterea răspândirii bolilor transmisibile la om, în special a anumitor paraziți.

(15)

Din cauza riscurilor limitate generate de materialele folosite ca hrană neprelucrată pentru animale de companie la ferme sau furnizate utilizatorului final de către întreprinderi din sectorul alimentar, anumite activități legate de astfel de hrană neprelucrată pentru animale de companie nu ar trebui să facă obiectul dispozițiilor stabilite în prezentul regulament.

(16)

Este indicat să se clarifice în prezentul regulament care sunt animalele care trebuie clasificate ca animale de companie, astfel încât subprodusele derivate din astfel de animale să nu fie folosite în hrana animalelor de fermă. În mod particular, animalele ținute pentru alte scopuri decât creșterea, cum ar fi animalele de companie, ar trebui clasificate astfel.

(17)

În scopul coerenței legislației comunitare, în prezentul regulament ar trebui utilizate anumite definiții formulate în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (5) și în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile (6). Ar trebui clarificată și referința la Directiva 86/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1986 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la protecția animalelor utilizate în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice (7).

(18)

În scopul coerenței legislației comunitare, în prezentul regulament ar trebui utilizată definiția unui animal acvatic astfel cum este stabilită în Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (8). În același timp, animalele acvatice nevertebrate care nu intră în sfera respectivei definiții și care nu prezintă riscuri de transmitere a bolilor ar trebui să facă obiectul acelorași cerințe ca și animalele acvatice.

(19)

Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (9) precizează condițiile necesare emiterii unui permis pentru un astfel de depozit. Prezentul regulament ar trebui să prevadă eliminarea subproduselor de origine animală la depozitele de deșeuri care au obținut un astfel de permis.

(20)

Responsabilitatea primordială pentru a desfășura operații în acord cu prezentul regulament ar trebui să revină operatorilor. În același timp, interesul public de a preveni riscurile pentru sănătatea publică și cea animală impune instalarea unui sistem de colectare și de eliminare care să asigure utilizarea în siguranță sau eliminarea în siguranță a subproduselor de origine animală care nu pot fi utilizate sau care nu sunt utilizate din motive economice. Capacitatea sistemului de colectare și eliminare ar trebui să țină seama de volumul efectiv de subproduse de origine animală care se acumulează în anumite state membre. Pe baza principiului precauției, acesta trebuie să reflecte, de asemenea, nevoia de capacități mărite de eliminare în cazul izbucnirii unor epizootii majore sau în cazul unor defecțiuni tehnice temporare ale instalațiilor de eliminare existente. În condițiile îndeplinirii cerințelor prezentului regulament, țările membre ar trebui să aibă permisiunea de a coopera între ele și cu țări terțe.

(21)

Este importantă stabilirea punctului de început din ciclul de viață al subproduselor de origine animală începând cu care ar trebui aplicate cerințele din prezentul regulament. Din momentul în care un produs devine un subprodus de origine animală nu ar trebui să reintre în lanțul alimentar. Sunt de aplicare circumstanțe speciale în cazul manipulării anumitor materii prime, cum ar fi pieile manipulate în cadrul unităților sau instalațiilor integrate în același timp în lanțul alimentar și în lanțul subproduselor de origine animală. În aceste cazuri, măsurile necesare ar trebui luate prin intermediul segregării, pentru a atenua riscurile potențiale pentru lanțul alimentar care pot fi generate prin contaminare încrucișată. În cazul altor unități, ar trebui stabilite condiții care se bazează pe riscuri, pentru a preveni contaminarea încrucișată în special prin separarea dintre lanțul subproduselor de origine animală și lanțul alimentar.

(22)

Din motive legate de securitatea juridică și controlul adecvat al riscurilor potențiale, ar trebui stabilit un punct final al lanțului de prelucrare în cazul produselor care nu mai prezintă relevanță directă pentru siguranța lanțului furajer. În cazul anumitor produse reglementate în temeiul altor acte legislative comunitare, un astfel de punct final ar trebui stabilit în etapa de fabricare. Produsele care au ajuns la acest punct final ar trebui exceptate de la controale în temeiul prezentului regulament. În special, produsele care au depășit punctul final ar trebui să poată fi introduse pe piață fără restricții în temeiul prezentului regulament și să poată fi manipulate și transportate de către operatorii care nu sunt autorizați sau înregistrați în conformitate cu prezentul regulament.

(23)

Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă modificarea acestui punct final, în special în cazul unor riscuri nou apărute. Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 prevede exceptarea de la cerințele sale a anumitor produse, mai ales guano, anumite piei cărora li s-au aplicat anumite metode de tratament cum ar fi tăbăcirea, precum și anumite trofee de vânătoare. Excepții similare ar trebui prevăzute în măsurile de punere în aplicare care urmează a fi adoptate în temeiul prezentului regulament în cazul unor produse cum ar fi cele oleochimice și produsele finale provenite din producerea biodieselului, în condiții corespunzătoare.

(24)

Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice și animale, statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru a preveni dispersarea subproduselor de origine animală din zonele sau unitățile supuse restricțiilor, în special în eventualitatea declanșării unei epidemii a unei boli enumerate în Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului (10).

(25)

Operațiunile cu subproduse de origine animală care generează un risc considerabil pentru sănătatea publică și animală ar trebui să se desfășoare doar în cadrul unor unități sau instalații autorizate în prealabil pentru astfel de operațiuni de către autoritatea competentă. Această condiție trebuie aplicată în special unităților sau instalațiilor de prelucrare și altor unități sau instalații unde se manipulează sau se prelucrează subproduse de origine animală care au relevanță directă pentru siguranța lanțului alimentar. Cu condiția prevenirii contaminării încrucișate, ar trebui să se permită manipularea mai multor categorii de subproduse de origine animală în cadrul aceleiași unități sau aceleiași instalații. În plus, ar trebui să se permită și modificarea acestor condiții în cazul când volumul materialului de eliminat și de prelucrat ar crește datorită izbucnirii unei epizootii majore, cu condiția ca utilizarea temporară în astfel de condiții modificate să nu ducă la propagarea riscurilor de îmbolnăvire.

(26)

Cu toate acestea, astfel de autorizări nu ar trebui să fie necesare pentru unități sau instalații care prelucrează sau manipulează anumite materiale sigure, cum ar fi produsele prelucrate până la limita la care nu mai reprezintă un risc pentru sănătatea publică și animală. Astfel de unități sau instalații ar trebui să fie înregistrate astfel încât să permită controlul oficial asupra fluxului de material și să asigure trasabilitatea acestuia. Această cerință de înregistrare ar trebui să se aplice, de asemenea, operatorilor care transportă subproduse de origine animală sau produse derivate, în cazul în care aceștia nu fac obiectul niciunui control din momentul stabilirii punctului final al lanțului.

(27)

Unitățile sau instalațiile ar trebui să fie autorizate în urma comunicării unor informații către autoritatea competentă și în urma unei vizite la fața locului, care să demonstreze că vor fi îndeplinite cerințele prezentului regulament privind infrastructura și echipamentul unității sau instalației, astfel încât să se poată limita în mod corespunzător orice riscuri pentru sănătatea publică și animală care ar putea fi generate de procesele de prelucrare utilizate. Ar trebui să fie posibilă acordarea autorizațiilor în mod condiționat pentru a li se permite operatorilor să remedieze deficiențele înainte ca unitatea sau instalația să obțină autorizația definitivă.

(28)

Unitățile sau instalațiile a căror funcționare a fost deja autorizată în conformitate cu legislația comunitară privind igiena alimentară nu vor avea obligația de fi autorizate sau înregistrate în temeiul prezentului regulament, dat fiind că autorizațiile sau înregistrările acordate în temeiul legislației comunitare țin deja seama de obiectivele prezentului regulament. Cu toate acestea, unitățile sau instalațiile care au fost autorizate sau înregistrate în temeiul legislației privind igiena ar trebui să fie obligate să respecte cerințele prezentului regulament și să facă obiectul controalelor oficiale efectuate în scopul verificării respectării cerințelor prezentului regulament.

(29)

Pe baza evaluărilor de risc, subprodusele de origine animală și produsele derivate ar trebui să fie clasificate în trei categorii care reflectă gradul de risc reprezentat de acestea pentru sănătatea publică și animală. În timp ce subprodusele de origine animală și produsele derivate care prezintă un risc important ar trebui să fie utilizate doar în afara lanțului furajer, utilizarea acestora care prezintă un risc mai redus ar trebui să fie permisă în condiții de siguranță.

(30)

Progresele științei și tehnologiei pot duce la dezvoltarea unor procedee care să elimine sau să minimalizeze riscurile pentru sănătatea publică și animală. Pentru a lua în considerare aceste progrese, ar trebui să existe posibilitatea modificării listelor cu subproduse de origine animală stabilite prin prezentul regulament. Înaintea oricăror astfel de modificări și în conformitate cu principiile generale ale legislației comunitare destinate asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice și animale, ar trebui efectuată o evaluare a riscului de către o instituție științifică adecvată, cum ar fi EFSA, Agenția Europeană pentru Medicamente sau Comitetul Științific pentru Bunuri de Consum, în funcție de tipul de subproduse de origine animală pentru care trebuie evaluate riscurile. Totuși, trebuie să fie clar că, în cazul în care se amestecă subproduse de origine animală de diferite categorii, amestecul trebuie manipulat conform normelor stabilite pentru proporția de amestec aparținând categoriei corespunzătoare celui mai mare risc.

(31)

Datorită riscului important pentru sănătatea publică, subprodusele de origine animală care prezintă riscul de a transmite encefalopatia spongiformă contagioasă (ESC) nu ar trebui, în mod special, utilizate în hrana pentru animale. Această restricție ar trebui să se aplice de asemenea animalelor sălbatice susceptibile de a transmite o maladie contagioasă. Restricția privind hrănirea animalelor cu subproduse de origine animală prezentând un risc de ESC nu trebuie să aducă atingere prevederilor privind hrănirea animalelor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(32)

Subprodusele de origine animală provenind de la animale utilizate în experimente, astfel cum sunt definite în Directiva 86/609/CEE, ar trebui, de asemenea, să fie excluse de la utilizarea în hrană pentru animale, din cauza riscurilor potențiale generate de respectivele subproduse de origine animală. Cu toate acestea, statele membre pot permite utilizarea subproduselor de origine animală provenite de la animale care au fost utilizate în experimente pentru a testa noi aditivi furajeri, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (11).

(33)

Utilizarea anumitor substanțe și produse este ilegală în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (12) și al Directivei 96/22/CE din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor (13). În plus, Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele de origine animală (14) stabilește norme suplimentare de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele de origine animală. Directiva 96/23/CE stabilește, de asemenea, norme care se aplică acolo unde s-a constatat că prezența reziduurilor de substanțe autorizate sau de contaminanți depășește anumite limite autorizate. Pentru a asigura coerența legislației comunitare, produsele de origine animală în care se detectează prezența de substanțe care încalcă dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 și ale Directivelor 96/22/CE și 96/23/CE trebuie clasificate în categoria de materiale 1 sau 2, după caz, având în vedere riscul reprezentat de acestea pentru lanțul alimentar și furajer.

(34)

Nu ar trebui să fie necesară eliminarea gunoiului de grajd și a conținutului tractului digestiv, dacă un tratament adecvat garantează că nu se transmit boli în timpul răspândirii acestora pe sol. Subprodusele de origine animală provenind de la animale care mor în fermă sau care sunt ucise pentru a eradica maladii nu ar trebui utilizate în lanțul furajer. Această restricție ar trebui aplicată, de asemenea, subproduselor de origine animală importate, autorizate să pătrundă în Comunitate, atunci când acestea nu respectă legislația comunitară la inspecția la punctul de frontieră al Comunității, precum și produselor care, în cursul verificărilor efectuate în interiorul Comunității, nu respectă cerințele în vigoare. Nerespectarea Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (15), precum și nerespectarea Regulamentului (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor (16) nu ar trebui să aibă ca efect excluderea din lanțul furajer a produselor prezentate pentru inspecție la frontieră.

(35)

De la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002, clasificarea automată a anumitor subproduse de origine animală ca materiale de categoria 2 limitează drastic utilizarea acestora, chiar dacă nu este în mod necesar proporțională cu riscurile implicate. În mod corespunzător, respectivele subproduse animale ar trebui reclasificate în categoria 3 de materiale, astfel încât să se permită utilizarea lor pentru anumite întrebuințări furajere. Pentru orice alte subproduse de origine animală care nu sunt cuprinse în una din cele trei categorii, clasificarea automată în categoria 2 ar trebui menținută din considerente preventive, în special pentru a întări excluderea generală a unor astfel de materiale din lanțul furajer al animalelor de fermă, altele decât animalele pentru blană.

(36)

Alte acte legislative intrate în vigoare după adoptarea Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (17), și anume Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (18), Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor (19), dispoziții la care Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 este complementar, situează responsabilitatea primordială de a se conforma legislației comunitare, destinată protecției sănătății publice și animale, în sarcina operatorilor din industria alimentară și furajeră. În acord cu respectiva legislație, operatorii care își desfășoară activitatea în temeiul prezentului regulament ar trebui, de asemenea, să fie principalii responsabili de asigurarea conformității cu prezentul regulament. Obligația respectivă ar trebui să fie clarificată mai detaliat și ar trebui specificate mijloacele de asigurare a trasabilității, cum ar fi colectarea și direcționarea în mod separat a subproduselor de origine animală. Sistemele în vigoare care asigură trasabilitatea produselor care circulă în mod exclusiv la nivel național prin alte mijloace ar trebui să funcționeze în continuare dacă furnizează informații echivalente. Ar trebui să se depună toate eforturile pentru promovarea documentației electronice și a altor forme de documentație care nu implică registre pe suport de hârtie, atât timp cât acestea asigură trasabilitatea deplină.

(37)

Pentru a asigura îndeplinirea cerințelor prezentului regulament într-o unitate sau instalație, este necesar un sistem de controale proprii. În timpul controalelor oficiale, autoritățile competente ar trebui să țină cont de performanța controalelor proprii. În anumite unități sau instalații, controalele proprii ar trebui efectuate prin intermediul unui sistem bazat pe principiile metodei „analiza de risc și punctelor critice de control” (HACCP). Principiile HACCP ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită în urma punerii lor în aplicare în temeiul legislației comunitare referitoare la igiena alimentară și furajeră. În această privință, ghidurile naționale de bună practică ar putea reprezenta un instrument util pentru facilitarea punerii efective în practică a principiilor HACCP și a altor aspecte ale prezentului regulament.

(38)

Subprodusele de origine animală ar trebui folosite doar dacă riscurile afectării sănătății publice sau animale sunt minimizate în cursul prelucrării lor și în cursul introducerii pe piață a produselor derivate fabricate pe bază de subproduse de origine animală. Dacă această opțiune nu este disponibilă, subprodusele de origine animală ar trebui eliminate în condiții de siguranță. Opțiunile disponibile pentru utilizarea subproduselor de origine animală de diferite categorii ar trebui clarificate astfel încât să fie coerente cu legislația comunitară. În general, opțiunile pentru o categorie de risc mai ridicat ar trebui să fie disponibile și pentru categoriile de risc mai scăzut, cu excepția cazului în care se aplică criterii speciale având în vedere riscurile aferente anumitor subproduse de origine animală.

(39)

Eliminarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate ar trebui să se efectueze în conformitate cu legislația de mediu referitoare la depozitările în gropi de gunoi și la incinerarea deșeurilor. Pentru a asigura coerența, incinerarea ar trebui efectuată în conformitate cu Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (20). Coincinerarea deșeurilor – fie că e vorba de o operațiune de recuperare sau de eliminare – face obiectul unor condiții similare de autorizare și prelucrare cu a celor privind incinerarea deșeurilor, în special în ceea privește valorile limită de emisie în aer, evacuarea apei reziduale și a reziduurilor, precum și cerințele referitoare la control, monitorizare și măsurare. Prin urmare, coincinerarea directă, fără prelucrare prealabilă, a tuturor celor trei categorii ar trebui permisă. În plus, ar trebui adoptate dispoziții specifice pentru aprobarea instalațiilor de incinerare cu o capacitate redusă și ridicată.

(40)

Utilizarea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate pe post de combustibil în procesul de combustie ar trebui autorizată, iar aceasta nu ar trebui considerată ca fiind o operațiune de eliminare de deșeuri. Cu toate acestea, o asemenea utilizare ar trebui să se desfășoare în condiții care asigură protecția sănătății publice și animale, precum și în conformitate cu standardele de mediu corespunzătoare.

(41)

Prezentul regulament ar trebui să ofere posibilitatea de a stabili parametri pentru metodele de prelucrare a subproduselor de origine animală referitori la timp, temperatură și presiune, în special pentru metodele la care în prezent se face referire ca metodele 2 și 7 în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

(42)

Învelișul crustaceelor din care țesuturile moi sau carnea au fost înlăturate ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. Datorită existenței în comunitate a unor practici diferite de înlăturare a acestor țesuturi moi sau a cărnii, ar trebui să fie posibil a se utiliza învelișul din care nu s-au înlăturat toate țesuturile moi sau toată carnea, cu condiția ca această utilizare să nu genereze un risc pentru sănătatea publică și animală. Ghiduri naționale de bună practică ar putea asista la răspândirea cunoștințelor referitoare la condițiile corespunzătoare în care o asemenea utilizare ar fi posibilă.

(43)

Având în vedere riscul redus de afectare a sănătății publice sau animale ce derivă de la asemenea produse, autoritatea competentă ar trebui să fie capabilă să autorizeze prepararea și aplicarea pe teren a preparatelor biodinamice, pe baza materialelor de categoria 2 și categoria 3, conform Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (21).

(44)

Noile tehnologii care sunt în curs de dezvoltare oferă modalități avantajoase de generare a energiei pe baza subproduselor de origine animală sau de eliminare în condiții de siguranță a unor asemenea produse. Eliminarea în condiții de siguranță poate avea loc printr-o combinație de metode de izolare în siguranță a subproduselor de origine animală la fața locului cu metode de eliminare instituite, precum și printr-o combinație de parametri de prelucrare autorizați și standarde noi care au fost evaluați favorabil. Pentru a ține seama de progresul științific și tehnologic în domeniu, astfel de tehnologii ar trebui autorizate în întreaga comunitate ca metode alternative de eliminare sau de utilizare a subproduselor de origine animală. Dacă un proces tehnologic a fost elaborat de o persoană, solicitarea autorizării, verificată în prealabil de autoritatea competentă, ar trebui examinată de EFSA înainte ca autorizarea să fie acordată, pentru a se asigura că se face o evaluare a potențialului de reducere a riscului de către procesul respectiv și că se respectă drepturile persoanelor, inclusiv dreptul la confidențialitatea informațiilor comerciale. Pentru a oferi consultanță solicitanților, ar trebui adoptat un format standard pentru cerere. Întrucât documentul respectiv are doar scop orientativ, ar trebui adoptat în conformitate cu procedura de consultare, în colaborare cu EFSA.

(45)

Este indicat ca cerințele aplicabile introducerii pe piață a subproduselor de origine animală și a produselor derivate care se intenționează a fi utilizate în scop de hrănire, a fertilizatorilor organici și a amelioratorilor solului să fie clarificate, astfel încât să se asigure protecția lanțului alimentar și furajer. În scopul hrănirii animalelor de fermă altele decât animalele pentru blană ar trebui utilizat doar material din categoria 3. Fertilizatorii produși pe baza subproduselor de origine animală pot afecta siguranța lanțului alimentar și furajer. Atunci când au fost fabricați din făină de carne și oase derivată din material de categoria 2 sau din proteine animale prelucrate, ar trebui adăugată o componentă, cum ar fi o substanță neorganică sau nedigestibilă, pentru a preveni utilizarea directă în scop de hrănire. O astfel de adăugare nu ar trebui impusă dacă compoziția sau ambalajul produselor, în special al produselor destinate utilizării de către consumatorul final, împiedică utilizarea greșită a produsului ca hrană. Atunci când sunt determinate componentele, ar trebui să se țină seama de circumstanțele diferite în ceea ce privește clima și solul, precum și de obiectivul utilizării anumitor îngrășăminte.

(46)

Regulamentul (CE) nr. 1523/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2007 de interzicere a introducerii pe piață și a importului în Comunitate sau a exportului din Comunitate de blănuri de pisică și de câine și de produse care conțin asemenea blănuri (22) prevede o interdicție generală a introducerii pe piață, a importului și a exportului de blănuri de pisică și câine, precum și a produselor care conțin astfel de blănuri. Totuși, interdicția respectivă nu ar trebui să afecteze obligația care decurge din prezentul regulament de a elimina subprodusele de origine animală provenite de la pisici sau câini, incluzând blana.

(47)

Promovarea științei și cercetării și activitățile artistice pot presupune utilizarea subproduselor de origine animală sau produselor derivate de toate categoriile, uneori în cantități sub nivelul schimburilor comerciale. Pentru a facilita importarea și utilizarea unor asemenea subproduse de origine animală sau produse derivate, ar trebui ca autoritatea competentă să poată să stabilească condițiile referitoare la astfel de operațiuni pentru fiecare caz în parte. Acolo unde acțiunea la nivel comunitar este necesară ar trebui stabilite condiții armonizate.

(48)

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 conține prevederi detaliate care permit, prin derogare, utilizarea materialelor din categoria 2 și categoria 3 ca hrană pentru animalele din grădinile zoologice. În prezentul regulament ar trebui stabilite prevederi similare, iar hrănirea cu anumite materiale de categoria 1 ar trebui permisă și completată de posibilitatea de a stabili norme detaliate în vederea controlării oricărui risc posibil de afectare a sănătății publice sau animale.

(49)

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 permite utilizarea materialului din categoria 1 ca hrană pentru speciile amenințate cu dispariția sau protejate reprezentate de păsările necrofage și alte specii care trăiesc în habitatul lor natural, în scopul promovării biodiversității. Pentru a se oferi posibilitatea conservării speciilor respective, practica de hrănire respectivă ar trebui în continuare permisă în condițiile prezentului regulament, în conformitate cu condițiile stabilite referitoare la prevenirea răspândirii bolilor. În același timp, ar trebui stabilite condiții de sănătate în cadrul măsurilor de punere în aplicare, care să permită utilizarea unor astfel de materiale de categoria 1 în scopul hrănirii în cadrul sistemelor de pășunat extensiv și ca hrană pentru alte specii carnivore, cum ar fi urșii și lupii. Este important ca aceste condiții de sănătate să țină seama de obiceiurile naturale de consum ale speciilor în cauză, precum și de obiectivele comunitare de promovare a biodiversității, astfel cum sunt menționate în Comunicarea Comisiei din 22 mai 2006 intitulată „Stoparea pierderii biodiversității până în 2010 și ulterior”.

(50)

Îngroparea și arderea subproduselor de origine animală, în special în cazul animalelor moarte, pot fi justificate în situații specifice, în special în zone îndepărtate sau în situațiile în care se impune controlul răspândirii bolilor și în care este necesară eliminarea de urgență a animalelor ucise ca măsură de prevenire a apariției unui focar de epidemie al unei boli transmisibile grave. În special, eliminarea la fața locului ar trebui permisă în circumstanțe speciale, întrucât capacitatea disponibilă de ecarisare sau de incinerare dintr-o regiune sau dintr-un stat membru ar putea, altfel, reprezenta un factor limitant pentru controlul răspândirii unei boli.

(51)

Derogarea referitoare la îngroparea și arderea subproduselor de origine animală ar trebui extinsă la zonele unde accesul este practic imposibil sau prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța personalului de colectare. Experiența câștigată prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 și în urma catastrofelor naturale, cum ar fi incendiile forestiere și inundațiile din anumite state membre, a arătat că, în astfel de circumstanțe excepționale, eliminarea prin îngropare sau ardere la fața locului poate fi justificată, pentru a asigura eliminarea fără probleme a animalelor și evitarea propagării riscului de boală. Întinderea globală a zonelor îndepărtate din statele membre ar trebui să fie limitată, pe baza experienței acumulate prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 999/2001, astfel încât să se asigure că obligațiile generale de a avea la fața locului un sistem de eliminare adecvat, care să fie corespunzător normelor stabilite prin prezentul regulament, sunt respectate.

(52)

Anumitor unități sau instalații care manipulează doar cantități mici de subproduse de origine animală care nu reprezintă un risc pentru sănătatea publică sau animală ar trebui să li se permită să elimine astfel de subproduse prin alte mijloace de eliminare decât cele prevăzute de prezentul regulament, sub supraveghere oficială. Cu toate acestea, criteriile pentru astfel de circumstanțe excepționale ar trebui stabilite la nivel comunitar, astfel încât să se asigure aplicarea lor uniformă, pe baza situației reale a anumitor sectoare și pe baza existenței altor sisteme de eliminare în anumite state membre.

(53)

Pentru a asigura securitatea juridică, posibilele acțiuni pe care autoritatea competentă le poate întreprinde atunci când efectuează controalele oficiale ar trebui specificate, în special în cazul suspendării sau interzicerii permanente a operațiunilor sau al impunerii unor condiții pentru asigurarea aplicării corespunzătoare a prezentului regulament. Aceste controale oficiale ar trebui efectuate în cadrul planurilor de control multianuale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (23).

(54)

Pentru a asigura că statele membre pot controla cantitatea de material care este introdusă în vederea eliminării pe teritoriul lor, autoritatea competentă ar trebui să autorizeze primirea de astfel de material către teritoriul lor.

(55)

Sterilizarea prin presiune și condițiile de transport auxiliare pot fi impuse astfel încât să se asigure controlul unor riscuri posibile. Pentru a asigura stabilirea provenienței materialului și cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre care controlează expedierea de subproduse de origine animală sau produse derivate, ar trebui utilizat sistemul TRACES, introdus prin Decizia 2004/292/CE a Comisiei (24), în scopul de a oferi informații referitoare la expedierea materialelor de categoria 1 și categoria 2 și a făinii de carne și oase sau a grăsimii animale derivate din materiale de categoria 1 și 2, precum și a proteinelor de origine animală obținute din material de categoria 3. Ar trebui stabilite condiții speciale pentru materialele trimise în mod obișnuit în cantități mici, pentru utilizări în scopul cercetării, în scop educativ, artistic sau pentru diagnosticare, pentru a facilita circulația acestor materiale în cadrul Comunității. În condiții speciale, ar trebui permise acorduri bilaterale care să faciliteze controlul materialelor care circulă între statele membre care au frontieră comună.

(56)

Pentru a facilita transportul loturilor prin țări terțe care se învecinează cu mai mult de un stat membru ar trebui introdus un regim special de expediere a loturilor dinspre teritoriul unui stat membru către un altul prin teritoriul unei țări terțe, în scopul asigurării că mai ales loturile care reintră pe teritoriul comunității fac obiectul verificărilor veterinare în conformitate cu Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (25).

(57)

În interesul coerenței legislației comunitare, este necesar a se clarifica relația dintre normele stabilite prin prezentul regulament și legislația comunitară referitoare la deșeuri. Coerența ar trebui asigurată în special în cazul interdicției de a exporta deșeuri, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (26). Pentru a preveni efecte potențial dăunătoare asupra mediului, exportul de subproduse de origine animală și de produse derivate destinate eliminării prin incinerare și prin îngropare ar trebui interzis. De asemenea, ar trebui împiedicat exportul de subproduse de origine animală și produse derivate atunci când scopul este acela de a le folosi în instalații de fabricare a biogazului sau a compostului, în țări terțe care nu sunt membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pentru a preveni potențiale consecințe nedorite asupra mediului și riscurile de afectare a sănătății publice și animale. Atunci când aplică prevederile de exceptare de la interdicția de export, Comisia este obligată să respecte întocmai, în deciziile pe care le ia, Convenția de la Basel privind controlul transportului transfrontalier al deșeurilor periculoase și eliminarea lor, astfel cum a fost încheiată în numele Comunității prin Decizia 93/98/CEE a Consiliului (27), precum și amendamentele la această convenție stabilite în Decizia III/1 a Conferinței părților, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității prin Decizia 97/640/CE a Consiliului (28), și puse în aplicare conform Regulamentului (CE) nr. 1013/2006.

(58)

În plus, ar trebui asigurat ca subprodusele de origine animală amestecate sau contaminate cu deșeuri periculoase, enumerate în Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul(4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase (29), sunt importate, exportate sau expediate între state membre numai în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006. De asemenea, este necesară stabilirea de norme referitoare la expedierea de astfel de material în interiorul unui stat membru.

(59)

Comisia ar trebui să poată efectua controale în statele membre. Controalele comunitare în țări terțe ar trebui efectuate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(60)

Importul de subproduse de origine animală și produse derivate în comunitate și tranzitul acestora ar trebui să se desfășoare în conformitate cu norme care să fie cel puțin la fel de stricte ca și cele aplicabile în Comunitate. Ca alternativă, normele aplicabile subproduselor de origine animală și produselor derivate în țări terțe pot fi recunoscute a fi echivalente cu normele stabilite în legislația comunitară. Datorită potențialelor riscuri care pot apărea, în cazul produselor destinate utilizării în afara lanțului furajer ar trebui aplicat un set de norme simplificat.

(61)

Legislația comunitară referitoare la fabricarea produselor derivate care se intenționează a fi folosite ca produse cosmetice, produse medicinale sau dispozitive medicale conține un cadru cuprinzător cu privire la introducerea pe piață a unor asemenea produse: Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (30), Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (31), Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (32), Directiva 90/385/CEE Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile (33), Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (34) și Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (35) („directivele specifice”). Cu toate acestea, directivele specifice referitoare la produse cosmetice și la dispozitive medicale nu se referă la riscurile de afectare a sănătății animalelor. În asemenea cazuri, prezentul regulament ar trebui aplicat acestor riscuri, iar recurgerea la măsuri de salvgardare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ar trebui să fie posibilă.

(62)

De asemenea, subprodusele de origine animală sau produsele derivate care sunt livrate ca materie primă sau ca ingredient pentru fabricarea unor astfel de produse derivate ar trebui să facă obiectul cerințelor directivelor specifice, cu atât mai mult cu cât acestea stabilesc norme destinate controlului riscului de afectare a sănătății publice și animale. Respectivele directive specifice reglementează deja materiile prime de origine animală care ar putea fi folosite la fabricarea produselor derivate respective și impun anumite condiții pentru a asigura protecție sănătății publice și animale. În mod particular, Directiva 76/768/CEE exclude materialele de categoria 1 și de categoria 2 ca parte componentă a unui produs cosmetic și obligă fabricanții să aplice practici de bună fabricare. Directiva 2003/32/CE a Comisiei (36) introduce specificații detaliate referitoare la dispozitivele medicale fabricate prin utilizarea de țesuturi de origine animală.

(63)

Totuși, în cazurile în care nu au fost încă stabilite condiții prin directivele specifice sau în care acestea nu se referă la anumite riscuri pentru sănătatea publică și animală, ar trebui aplicat prezentul regulament și ar trebui să fie posibil să se recurgă la măsuri de salvgardare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(64)

Anumite produse derivate nu intră în lanțul furajer sau nu se aplică pe pământul pe care pasc animalele de fermă sau de pe care se recoltează plante sau furaje. Astfel de produse derivate includ produse de uz tehnic, cum ar fi pieile uscate destinate fabricării produselor din piele, lâna prelucrată pentru industria textilă, produse din oase pentru adezivi și material prelucrat destinat hranei animalelor de companie. Ar trebui ca operatorilor să le fie permis să introducă pe piață astfel de produse în cazul în care acestea fie derivă dintr-un material brut care nu necesită niciun fel de tratament, fie tratamentul aplicat sau destinația finală a materialului tratat asigură un control adecvat al riscului.

(65)

În câteva state membre s-au constatat unele nerespectări ale normelor stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. Prin urmare, în plus față de impunerea aplicării stricte a acestor norme, sunt necesare sancțiuni penale și de altă natură împotriva operatorilor care nu respectă normele respective. În consecință, este necesar ca statele membre să stabilească norme referitoare la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament.

(66)

Având în vedere faptul că obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea de norme de sănătate publică și animală pentru subprodusele de origine animală și produsele derivate pentru a preveni și a minimiza riscurile pentru sănătatea publică și animală generate de aceste produse și în special pentru a proteja siguranța lanțului alimentar și furajer, nu pot fi îndeplinite în mod suficient de statele membre și că acestea pot fi mai bine îndeplinite la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu se extinde dincolo de ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(67)

Pentru a ridica nivelul de securitate juridică și având în vedere obiectivul general al Comisiei de a simplifica legislația comunitară, prin prezentul regulament ar trebui stabilit un cadru de norme coerent, ținând cont de normele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, precum și de experiența câștigată și de progresul realizat de la data intrării în vigoare a respectivului regulament. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(68)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (37).

(69)

Pentru a îmbunătăți coerența și claritatea legislației comunitare, normele tehnice referitoare la operațiunile implicând subproduse de origine animală, care sunt în prezent stabilite prin anexa la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, precum și prin măsurile de punere în aplicare adoptate de Comisie pe baza respectivului regulament (38), ar trebui stabilite prin două acte de punere în aplicare separate. Consultarea și informarea consumatorilor și a cercurilor socioprofesionale implicate în chestiuni legate de prezentul regulament ar trebui efectuată în conformitate cu Decizia 2004/613/CE a Comisiei din 6 august 2004 privind crearea grupului consultativ pentru lanțul alimentar, sănătatea animală și sănătatea plantelor (39).

(70)

În mod special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte norme de modificare a punctului final al lanțului de prelucrare a anumitor produse derivate și de stabilire a unui astfel de punct final pentru alte produse derivate, norme referitoare la bolile contagioase grave, în prezența cărora ar trebui să nu se permită expedierea subproduselor de origine animală și a produselor derivate și/sau condițiile care permit astfel de expedieri, măsuri de modificare a clasificării subproduselor de origine animală și a produselor derivate, măsuri referitoare la restricțiile privind folosirea și eliminarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate, măsuri de stabilire a condițiilor de aplicare a anumitor derogări referitoare la utilizarea, colectarea și eliminarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate, precum și măsuri de autorizare sau respingere a unei anumite metode alternative de utilizare și eliminare a subproduselor de origine animală și a produselor derivate.

(71)

În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte norme mai specifice referitoare la colectarea și transportul subproduselor de origine animală și produselor derivate, la infrastructură, la cerințele privind echipamentul și igiena pentru instalațiile și unitățile care manipulează subproduse de origine animală și produse derivate, la condițiile și cerințele de ordin tehnic privind manipularea subproduselor de origine animală și a produselor derivate, inclusiv probele care trebuie prezentate în scopul validării tratamentului respectiv, la condițiile de introducere pe piață a subproduselor de origine animală și a produselor derivate, la cerințele privind aprovizionarea, tratarea și utilizările finale în condiții de siguranță, la condițiile de import, tranzit și export pentru subprodusele de origine animală și produsele derivate, la măsurile detaliate de punere în aplicare a controalelor oficiale, inclusiv norme privind metodele de referință pentru analizele microbiologice, precum și condițiile pentru controlul expedierii anumitor subproduse de origine animală și produse derivate între statele membre. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, ele trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(72)

Din motive de eficiență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui scurtate în vederea adoptării măsurilor care specifică condițiile de expediere a subproduselor de origine animală din exploatații, instalații sau zone cu acces restricționat. Din motive de urgență, este necesară aplicarea procedurii de urgență prevăzute la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea unor măsuri de modificare a punctului final al lanțului de prelucrare în cazul anumitor produse,

(a)

subprodusele de origine animală și produsele derivate care sunt excluse de la consum uman în temeiul legislației comunitare; și la

(b)

următoarele produse care, ca urmare a unei decizii luate de un operator, care este ireversibilă, sunt destinate altor scopuri decât consumului uman:

(a)

corpuri întregi sau părți de animale sălbatice, altele decât vânat sălbatic, care nu sunt suspectate a fi infectate sau afectate de o boală transmisibilă oamenilor sau animalelor, cu excepția animalelor acvatice debarcate în scop comercial;

(b)

corpuri întregi sau părți de vânat sălbatic care nu sunt recuperate după ucidere, în conformitate cu bunele practici de vânătoare, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 853/2004;

(c)

subprodusele de origine animală provenite de la animale sălbatice vânate și din carnea acestora, menționate la articolul 1 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(d)

ovulele, embrionii și materialul seminal destinate reproducerii;

(e)

laptele crud, colostrul și produsele derivate din acestea care sunt obținute, păstrate, eliminate sau utilizate în ferma de origine;

(f)

învelișul crustaceelor ale căror țesuturi moi și carne au fost înlăturate;

(g)

deșeurile de catering, exceptând situațiile în care:

(h)

fără a aduce atingere legislației comunitare în materie de mediu, materialul de pe navele care sunt în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care a rezultat în cursul operațiunilor de pescuit ale acestora și este eliminat în mare, cu excepția materialului rezultat din eviscerarea la bordul navelor a peștilor cu semne de boli, inclusiv paraziți, transmisibile oamenilor;

(i)

hrana neprelucrată pentru animale de companie din magazinele de vânzare cu amănuntul, unde tranșarea și depozitarea au loc numai în vederea vânzării directe, la fața locului, către consumator;

(j)

hrana neprelucrată pentru animale de companie provenită de la animale sacrificate în ferma de origine pentru consumul casnic privat; precum și

(k)

excrementele și urina, altele decât gunoiul de grajd și guano nemineralizat.

1.

„subproduse de origine animală” înseamnă corpuri întregi sau părți de corpuri de animale, produse de origine animală sau alte produse obținute de la animale, care nu sunt destinate consumului uman, incluzând ovule, embrioni și material seminal;

2.

„produse derivate” înseamnă produse obținute în urma unuia sau mai multor tratamente, transformări sau etape de prelucrare a subproduselor de origine animală;

3.

„produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală astfel cum sunt definite la punctul 8.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

4.

„carcasă” înseamnă carcasă astfel cum e definită la punctul 1.9 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

5.

„animal” înseamnă animal nevertebrat sau vertebrat;

6.

„animal de fermă” înseamnă:

7.

„animal sălbatic” înseamnă orice animal care nu este ținut de oameni;

8.

„animal de companie” înseamnă orice animal care aparține unor specii de obicei hrănite și ținute de oameni, dar care nu sunt consumate, pentru alte scopuri decât creșterea;

9.

„animal acvatic” înseamnă animale acvatice astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/88/CE;

10.

„autoritate competentă” înseamnă autoritatea centrală a unui stat membru care are competența de a asigura respectarea cerințelor prezentului regulament sau orice autoritate căreia i-a fost delegată competența respectivă; include, de asemenea, acolo unde este cazul, autoritatea corespunzătoare dintr-o țară terță;

11.

„operator” înseamnă persoanele fizice sau juridice care au un subprodus de origine animală sau produs derivat sub controlul lor direct, incluzând transportatorii, comercianții și utilizatorii;

12.

„utilizator” înseamnă persoanele fizice sau juridice care utilizează subproduse de origine animală și produse derivate în scopuri furajere speciale, pentru cercetare sau în alte scopuri specifice;

13.

„unitate” sau „instalație” înseamnă orice loc, altul decât navele de pescuit, unde se desfășoară orice operație care implică manipularea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate;

14.

„introducere pe piață” înseamnă orice operațiune care are ca scop vânzarea de subproduse de origine animală sau produse derivate către o parte terță din comunitate sau orice altă formă de furnizare contra unei sume de bani sau gratuit către o astfel de parte terță sau depozitarea în vederea furnizării către o astfel de parte terță;

15.

„tranzit” înseamnă mișcare prin comunitate de pe teritoriul unei țări terțe către teritoriul altei țări terțe, altfel decât pe mare sau pe cale aeriană;

16.

„export” înseamnă mișcare dinspre comunitate către o țară terță;

17.

„encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)” înseamnă toate encefalopatiile spongiforme transmisibile astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

18.

„material cu risc specificat” înseamnă material cu risc specificat astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

19.

„sterilizarea prin presiune” înseamnă prelucrarea subproduselor de origine animală, după reducerea la particule cu mărime maximă de 50 mm, la o temperatură mai mare de 133 °C timp de cel puțin 20 de minute fără întrerupere la o presiune absolută de cel puțin 3 bari;

20.

„gunoi de grajd” înseamnă orice fel de excremente și/sau urină provenite de la animale de fermă, altele decât peștii de crescătorie, cu sau fără așternut;

21.

„rampă de gunoi autorizată” înseamnă o rampă de gunoi pentru care a fost eliberată o autorizație în conformitate cu Directiva 1999/31/CE;

22.

„fertilizatori organici” și „amelioratori ai solului” înseamnă materiale de origine animală folosite pentru a menține sau îmbunătăți nutriția plantelor și proprietățile fizice și chimice și activitatea biologică a solurilor, fie separat, fie împreună; ei pot include gunoi de grajd, guano nemineralizat, conținut din tractul digestiv, compost și resturi de digestie;

23.

„zonă izolată” înseamnă o zonă în care populația animală este atât de mică și în care unitățile sau instalațiile de eliminare se află la o distanță atât de mare încât activitățile de colectare și transport a subproduselor de origine animală sunt inacceptabil de împovărătoare în comparație cu eliminarea la nivel local;

24.

„produse alimentare” sau „alimente” înseamnă produse alimentare sau alimente astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

25.

„hrană pentru animale” sau „furaje” înseamnă hrană pentru animale sau furaje astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

26.

„nămoluri rezultate în urma centrifugării sau separării” înseamnă materialul colectat ca subprodus în urma purificării laptelui crud și a separării laptelui degresat și a smântânii de la laptele crud;

27.

„deșeuri” înseamnă deșeuri astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE.

(i)

colectate, identificate și transportate fără întârzieri nejustificate; precum și

(ii)

tratate, utilizate sau eliminate în conformitate cu prezentul regulament.

(a)

pentru produsele menționate la articolul 33 literele (a)-(d), în caz de risc pentru sănătatea animală;

(b)

pentru produsele menționate la articolul 33 literele (e) și (f), în caz de risc pentru sănătatea publică sau animală.

(a)

în temeiul legislației comunitare din domeniul veterinar; sau

(b)

datorită prezenței unei boli transmisibile severe:

(a)

cadavre întregi și toate părțile corpului, inclusiv piei, aparținând următoarelor animale:

(b)

următoarele materiale:

(c)

subproduse de origine animală derivate din animale care au fost supuse unui tratament ilegal definit la articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Directiva 96/22/CE sau la articolul 2 litera (b) din Directiva 96/23/CE;

(d)

subproduse de origine animală care conțin reziduuri de alte substanțe și substanțe vătămătoare pentru mediu enumerate în anexa I grupa B punctul 3 la Directiva 96/23, dacă reziduurile respective depășesc nivelul permis stabilit în legislația comunitară sau, în absența acesteia, în legislația națională;

(e)

subproduse de origine animală colectate în timpul tratării apelor reziduale cerută de normele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 27 primul paragraf litera (c):

(f)

deșeuri de catering provenite din mijloace de transport folosite la nivel internațional;

(g)

amestecuri de material de categoria 1 fie cu material de categoria 2, fie cu material de categoria 3 sau cu ambele.

(a)

gunoi de grajd, guano nemineralizat și conținut al tubului digestiv;

(b)

subproduse de origine animală colectate în timpul tratării apelor reziduale cerută de normele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 27 primul paragraf litera (c):

(c)

subproduse de origine animală care conțin reziduuri de substanțe autorizate sau contaminanți care depășesc nivelurile permise menționată la articolul 15 alineatul (3) din Directiva 96/23/CE;

(d)

produse de origine animală care au fost declarate improprii alimentației umane din cauza prezenței corpurilor străine în aceste produse;

(e)

produse de origine animală, altele decât materialul de categoria 1, care sunt:

(f)

animale și părți de animale, altele decât cele menționate la articolul 8 sau la articolul 10:

(g)

amestecuri de material de categoria 2 cu material de categoria 3;

(h)

subproduse de origine animală, altele decât material de categoria 1 sau material de categoria 3.

(a)

carcase și părți de animale sacrificate sau, în cazul vânatului, cadavre sau părți de animale ucise și care sunt adecvate alimentației umane în conformitate cu legislația comunitară, dar nu sunt destinate alimentației umane din motive comerciale;

(b)

carcase și părțile următoare care provin de la animale care au fost sacrificate într-un abator și au fost considerate adecvate pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecții ante-mortem sau cadavre și părțile următoare care provin de la vânat ucis în vederea consumului uman în conformitate cu legislația comunitară:

(c)

subproduse de origine animală provenite de la păsări și lagomorfe sacrificate la fermă, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care nu prezintă semne de boală transmisibilă omului sau animalelor;

(d)

sânge de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul sângelui obținut de la următoarele animale care au fost sacrificate într-un abator după ce au fost considerate adecvate pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecții ante-mortem în conformitate cu legislația comunitară:

(e)

subproduse de origine animală provenite din fabricarea produselor destinate consumului uman, inclusiv oase degresate, jumări și nămoluri rezultate în urma centrifugării sau separării, din prelucrarea laptelui;

(f)

produse de origine animală sau alimente care conțin produse de origine animală, care nu mai sunt destinate consumului uman din motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație sau defecte de ambalare sau a altor defecte din care nu poate apărea niciun risc pentru sănătatea publică sau animală;

(g)

hrană pentru animale de companie sau furaje de origine animală sau alimente care conțin subproduse de origine animală sau produse derivate, care nu mai sunt destinate hranei animalelor din motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație sau defecte de ambalare sau a altor defecte din care nu poate apărea niciun risc pentru sănătatea publică sau animală;

(h)

sânge, placentă, lână, pene, păr, coarne, tăieturi de copite și lapte crud provenite de la animale vii care nu au prezentat semne ale niciunei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul produsului în cauză;

(i)

animale acvatice și părți ale acestor animale, cu excepția mamiferelor marine, care nu au prezentat niciun semn de boli transmisibile omului sau animalelor;

(j)

subproduse de origine animală din animale acvatice care provin din unități sau instalații de fabricare a produselor pentru consumul uman;

(k)

următoarele materiale provenite de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul materialului în cauză:

(l)

nevertebrate acvatice și terestre, altele decât speciile patogene pentru oameni sau animale;

(m)

animale și părți ale acestora din ordinele zoologice Rodentia și Lagomorpha, cu excepția materialului de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (a) punctele (iii), (iv) și (v) și materialului de categoria 2 menționat la articolul 9 literele (a)-(g);

(n)

piei, copite, pene, lână, coarne, păr și blană provenite de la animale moarte care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul produsului în cauză, altele decât cele menționate la litera (b) din prezentul articol;

(o)

țesut adipos de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul materialului în cauză și care au fost sacrificate într-un abator și au fost considerate adecvate pentru a fi sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecții ante-mortem în conformitate cu legislația comunitară;

(p)

deșeuri de catering, altele decât cele menționate la articolul 8 litera (f).

(a)

hrănirea animalelor terestre ale unei specii date, cu excepția animalelor pentru blană, cu proteine animale prelucrate care provin din cadavre sau părți de cadavre ale altor animale din aceeași specie;

(b)

hrănirea animalelor de fermă, altele decât animalele pentru blană, cu deșeuri de catering sau cu materii prime pentru furaje care conțin deșeuri de catering sau care provin din astfel de deșeuri;

(c)

hrănirea animalelor de fermă cu iarbă, fie direct prin păscut sau prin hrănirea cu iarbă tăiată, provenite de pe un teren tratat cu îngrășăminte organice sau amelioratori de sol, alții decât gunoi de grajd, cu excepția cazului în care tăierea ierburilor sau păscutul are loc după expirarea unei perioade de așteptare care asigură un control suficient al riscurilor pentru sănătatea oamenilor și animalelor și care este de cel puțin 21 de zile; și

(d)

hrănirea peștilor de fermă cu proteine animale prelucrate care provin din cadavre sau părți de cadavre ale altor pești de crescătorie din aceeași specie.

(a)

verificările și controalele care urmează a fi efectuate pentru a asigura aplicarea interdicțiilor menționate la alineatul (1), inclusiv metode de detectare și teste care urmează a fi folosite pentru verificarea prezenței materialelor provenite de la anumite specii, precum și praguri privind cantitățile nesemnificative de proteine animale prelucrate menționate la alineatul (1) literele (a) și (d), generate de contaminarea accidentală și inevitabilă din punct de vedere tehnic;

(b)

condițiile pentru hrănirea animalelor pentru blană cu proteine animale prelucrate care provin din cadavre sau părți de cadavre ale altor animale din aceeași specie; și

(c)

condițiile pentru hrănirea animalelor de fermă cu iarbă provenită de pe un teren tratat cu îngrășăminte organice sau amelioratori de sol, în special o modificare a perioadei de așteptare astfel cum este menționată la alineatul (1) litera (c).

(a)

eliminat ca deșeuri prin incinerare:

(b)

eliminat sau recuperat prin coincinerare, dacă materialul de categoria 1 reprezintă deșeuri:

(c)

în cazul materialului de categoria 1, altul decât materialul menționat la articolul 8 litera (a) punctele (i) și (ii), eliminat prin prelucrare prin sterilizare sub presiune, marcaj permanent al materialului rezultat și îngropare într-o rampă de gunoi autorizată;

(d)

în cazul materialului de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (f), eliminat prin îngropare într-o rampă de gunoi autorizată;

(e)

utilizat în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără prelucrare prealabilă; sau

(f)

utilizat pentru fabricarea produselor derivate menționate la articolele 33, 34 și 36 și introdus pe piață în conformitate cu articolele respective.

(a)

eliminat ca deșeuri prin incinerare:

(b)

eliminat sau recuperat prin coincinerare, dacă materialul de categoria 2 reprezintă deșeuri:

(c)

eliminat într-o rampă de gunoi autorizată, în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune și marcaj permanent al materialului rezultat;

(d)

utilizat pentru fabricarea îngrășămintelor organice sau a amelioratorilor de sol care urmează a fi introduși pe piață în conformitate cu articolul 32 în urma procesării prin sterilizare sub presiune, după caz, și marcaj permanent al materialului rezultat;

(e)

transformat în compost sau biogaz:

(f)

aplicat pe soluri fără prelucrare, în cazul gunoiului de grajd, al conținutului tubului digestiv separat de tubul digestiv, al laptelui, al produselor lactate și al colostrului, despre care autoritatea competentă nu consideră că prezintă un risc de răspândire a oricăror boli transmisibile grave;

(g)

în cazul materialului provenit de la animale acvatice, însilozate, transformate în compost sau în biogaz;

(h)

utilizat în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără prelucrare prealabilă; sau

(i)

utilizat pentru fabricarea produselor derivate menționate la articolele 33, 34 și 36 și introduse pe piață în conformitate cu articolele respective.

(a)

eliminat ca deșeuri prin incinerare, cu sau fără prelucrare prealabilă;

(b)

eliminat sau recuperat prin coincinerare, cu sau fără prelucrare prealabilă, dacă materialul de categoria 3 reprezintă deșeuri;

(c)

eliminat într-o rampă de gunoi autorizată, în urma prelucrării;

(d)

prelucrat, cu excepția cazului în care materialul de categoria 3 s-a schimbat prin descompunere sau deteriorare astfel încât să prezinte un risc inacceptabil pentru sănătatea publică sau animală, prin intermediul produsului în cauză, și utilizat:

(e)

utilizat pentru fabricarea hranei neprelucrate pentru animale de companie, care urmează a fi introdusă pe piață în conformitate cu articolul 35;

(f)

transformat în compost sau biogaz;

(g)

în cazul materialului provenit de la animalele acvatice, însilozate, transformate în compost sau în biogaz;

(h)

în cazul cochiliilor de crustacee, altele decât cele menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (f), și al cojilor de ouă, utilizate în condiții stabilite de autoritatea competentă, care să prevină riscurile pentru sănătatea publică și animală;

(i)

utilizat în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără prelucrare prealabilă;

(j)

utilizat pentru fabricarea produselor derivate menționate la articolele 33, 34 și 36 și introdus pe piață în conformitate cu articolele respective;

(k)

în cazul deșeurilor de catering, menționate la articolul 10 litera (p), prelucrate prin sterilizare prin presiune sau prin metode de prelucrare menționate la articolul 15 alineatul (1) primul paragraf litera (b) sau transformate în compost sau biogaz; sau

(l)

aplicat pe soluri fără prelucrare, în cazul laptelui crud, al colostrului și al produselor derivate din acestea, despre care autoritatea competentă nu consideră că prezintă un risc de boală transmisibilă oamenilor sau animalelor prin intermediul produselor în cauză.

(a)

condiții speciale pentru manipularea și eliminarea la bordul navelor a materialului rezultat din eviscerarea la bord a peștilor cu semne de boli, inclusiv paraziți, transmisibile oamenilor;

(b)

metode de prelucrare pentru subproduse de origine animală, altele decât sterilizare sub presiune, în special în ceea ce privește parametrii care trebuie aplicați pentru aceste metode de prelucrare, în mod deosebit timpul, temperatura, presiunea și dimensiunea particulelor;

(c)

parametrii pentru transformarea subproduselor de origine animală, inclusiv a deșeurilor de catering, în biogaz sau compost;

(d)

condiții pentru incinerarea și coincinerarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate;

(e)

condiții pentru combustia subproduselor de origine animală și a produselor derivate;

(f)

condiții pentru producerea și manipularea subproduselor de origine animală menționate la articolul 10 litera (c);

(g)

însilozarea materialului care provine de la animale acvatice;

(h)

marcajul permanent al subproduselor de origine animală;

(i)

aplicarea pe sol a anumitor subproduse de origine animală, îngrășăminte organice și amelioratori de sol;

(j)

utilizarea anumitor subproduse de origine animală pentru hrana animalelor de fermă; și

(k)

nivelul de risc considerat inacceptabil pentru sănătatea publică sau animală în ceea ce privește un anumit material, astfel cum se menționează la articolul 14 litera (d).

(a)

la alineatul (1) primul paragraf literele (c), (f) și (g), statele membre pot adopta sau menține norme naționale pentru:

(b)

la alineatul (1) primul paragraf litera (a), subprodusele de origine animală menționate pot fi eliminate în mare, fără a aduce atingere legislației comunitare din domeniul mediului.

(a)

în cazul subproduselor de origine animală menționate la articolul 15 alineatul (1) primul paragraf litera (a), manipulate și eliminate în conformitate cu condițiile speciale stabilite în temeiul literei respective;

(b)

utilizate pentru cercetare sau alte scopuri specifice în conformitate cu articolul 17;

(c)

în cazul subproduselor de origine animală menționate la articolul 18, utilizate pentru hrana specială în conformitate cu articolul respectiv;

(d)

în cazul subproduselor de origine animală menționate la articolul 19, eliminate în conformitate cu acest articol;

(e)

eliminate sau utilizate în conformitate cu metodele alternative autorizate în conformitate cu articolul 20, pe baza unor parametri care pot include sterilizarea prin presiune sau alte cerințe impuse de prezentul regulament sau măsurile de punere în aplicare ale acestuia;

(f)

în cazul materialelor de categoria 2 și categoria 3, dacă există autorizația autorității competente, utilizate pentru pregătirea și aplicarea pe sol a preparatelor biodinamice menționate la articolul 12 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007;

(g)

în cazul materialului de categoria 3 și, dacă există autorizația autorității competente, utilizat pentru hrană pentru animalele de companie;

(h)

în cazul subproduselor de origine animală, cu excepția materialului de categoria 1, care apar în cursul intervențiilor chirurgicale asupra animalelor vii sau în timpul nașterii animalelor în ferme și, dacă există autorizația autorității competente, eliminate în ferma respectivă.

(a)

interdicția oricărei utilizări ulterioare a subproduselor de origine animală sau a produselor derivate în alte scopuri; și

(b)

obligația de a elimina subprodusele de origine animală sau produsele derivate în condiții de siguranță la locul de origine al acestora, dacă este cazul.

(a)

animalelor din grădinile zoologice;

(b)

animalelor de circ;

(c)

reptilelor și păsărilor de pradă, altele decât cele din grădini zoologice sau animalele de circ;

(d)

animalelor pentru blană;

(e)

animalelor sălbatice;

(f)

câinilor din crescătorii sau din haite recunoscute;

(g)

câinilor și pisicilor din adăposturi;

(h)

larvelor și viermilor pentru momeală de pescuit.

(a)

hrănirea animalelor din grădinile zoologice cu material de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (b) punctul (ii) și cu materiale derivate din animalele din grădinile zoologice destinate hrănirii; și

(b)

hrănirea speciilor de păsări necrofage pe cale de dispariție sau protejate și a altor specii care trăiesc în habitatul natural cu material de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (b) punctul (ii), în scopul promovării biodiversității.

(a)

condițiile în care colectarea și utilizarea astfel cum se menționează la alineatul (1) pot fi autorizate în ceea ce privește circulația, depozitarea și utilizarea materialului de categoria 2 și materialului de categoria 3 pentru hrănire, incluzând cazul riscurilor nou apărute; și

(b)

condițiile în care, în anumite cazuri, prin derogare de la obligația stabilită la articolul 21 alineatul (1), hrănirea cu material de categoria 1 astfel cum este menționat la alineatul (2) din prezentul articol poate fi autorizată, incluzând:

(a)

prin îngroparea animalelor de companie și ecvideelor moarte;

(b)

prin incinerare sau îngropare la fața locului sau prin alte mijloace sub supraveghere oficială prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și animală, de material de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (a) punctul (v) și litera (b) punctul (ii), materiale de categoria 2 și categoria 3 în zone izolate;

(c)

prin incinerare sau îngropare la fața locului sau prin alte mijloace sub supraveghere oficială prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și animală, de material de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (b) punctul (ii), materiale de categoria 2 și categoria 3 în zone în care accesul este practic imposibil sau în care accesul ar putea fi posibil doar în anumite condiții care, din rațiuni geografice sau climatice sau din cauza unui dezastru natural, ar prezenta riscuri pentru sănătatea și siguranța personalului care realizează colectarea sau în care accesul ar necesita folosirea unor mijloace disproporționate de colectare;

(d)

prin alte mijloace decât incinerarea sau îngroparea la fața locului, sub supraveghere oficială, în cazul materialelor de categoria 2 și categoria 3 care nu prezintă riscuri pentru sănătatea publică și animală, în cazul în care volumul materialelor nu depășește un anumit volum pe săptămână, volumul respectiv fiind determinat în funcție de natura activităților realizate și speciile de origine ale subproduselor de origine animală respective;

(e)

prin incinerare sau îngropare la fața locului, în condiții prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică sau animală, de subproduse de origine animală altele decât materialul de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (a) punctul (i) în cazul unei epidemii care implică o boală cu declarare obligatorie, dacă transportul până la cea mai apropiată instalație autorizată pentru procesarea sau eliminarea subproduselor de origine animală ar spori pericolul propagării de riscuri pentru sănătate sau ar însemna că, în cazul unei epidemii semnificative care implică o boală epizootică, capacitățile de eliminare a unor astfel de instalații ar fi depășite; și

(f)

prin incinerare sau îngropare la fața locului, în condiții prin care se previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și animală, de albine și de subproduse apicole.

(a)

zonele pe care le clasifică drept zone izolate în sensul aplicării alineatului (1) litera (b) și motivele pentru care le clasifică astfel, precum și informații actualizate cu privire la orice schimbare de clasificare; și

(b)

modul în care folosesc autorizațiile prevăzute la alineatul (1) literele (c) și (d) în legătură cu materialele de categoria 1 și categoria 2.

(a)

condiții menite să asigure combaterea riscurilor pentru sănătatea publică și animală în cazul incinerării și îngropării la fața locului;

(b)

procentajul maxim al populației animale menționat la alineatul (2);

(c)

volumul subproduselor de origine animală, în legătură cu natura activităților și speciile de origine menționate la alineatul (1) litera (d); și

(d)

lista bolilor menționate la alineatul (1) litera (e).

(a)

controlate astfel încât să se prevină răspândirea lor înainte de a fi eliminate în conformitate cu prezentul regulament sau înaintea punerii în aplicare a măsurilor aferente; sau

(b)

reduse la un grad cel puțin echivalent, pentru categoria relevantă de subproduse de origine animală, cu metodele de prelucrare concepute în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) primul paragraf litera (b).

(a)

fie o măsură prin care se autorizează o metodă alternativă de utilizare sau eliminare a subproduselor animale sau a produselor derivate; fie

(b)

o măsură prin care se respinge autorizarea unei astfel de metode alternative.

(a)

modele pentru documentele comerciale care sunt necesare pentru a însoți subprodusele de origine animală în timpul transportului; și

(b)

modele pentru certificatele de sănătate și condițiile referitoare la modul în care acestea trebuie să însoțească subprodusele de origine animală și produsele derivate în timpul transportului.

(a)

cazurile în care este necesar un certificat de sănătate având în vedere nivelul de risc pentru sănătatea publică și animală care decurge din anumite produse derivate;

(b)

cazurile în care, prin derogare de la primul paragraf al alineatului (2) și având în vedere nivelul scăzut de risc pentru sănătatea publică și animală care decurge din anumite subproduse animale sau produse derivate, transportul produselor derivate poate avea loc fără documentele sau certificatele menționate în alineatul respectiv;

(c)

cerințe pentru identificare, inclusiv etichetare, și pentru separarea diferitelor categorii de subproduse de origine animală în timpul transportului; și

(d)

condiții pentru prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică și animală care apar în timpul colectării sau transportului subproduselor de origine animală, inclusiv condiții pentru transportul în siguranță a acestor produse în ceea ce privește containerele, vehiculele și materialul de ambalaj.

(a)

celorlalți operatori cărora le-au fost furnizate subprodusele lor de origine animală sau produsele derivate; și

(b)

operatorilor de la care aceștia s-au aprovizionat.

(a)

informațiile care trebuie să se prezinte autorităților competente;

(b)

perioada de timp pentru care trebuie păstrate informațiile.

(a)

înaintea începerii operațiilor, notifică autoritatea competentă cu privire la orice unități sau instalații aflate sub controlul lor care sunt în funcțiune la toate etapele producerii, transportului, manipulării, procesării, depozitării, introducerii pe piață, distribuției, utilizării sau eliminării subproduselor de origine animală și a produselor derivate;

(b)

furnizează autorității competente informații privind:

(a)

prelucrarea subproduselor de origine animală prin sterilizare sub presiune, prin metodele de prelucrare menționate la articolul 15 alineatul (1) primul paragraf litera (b) sau prin metodele alternative autorizate în conformitate cu articolul 20;

(b)

eliminarea ca deșeu, prin incinerarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate, exceptând unitățile sau instalațiile care au permisiune de a funcționa în conformitate cu Directiva 2000/76/CE;

(c)

eliminarea sau recuperarea subproduselor de origine animală și produselor derivate, dacă sunt deșeuri, prin coincinerare, exceptând unitățile sau instalațiile care au permisiune de a funcționa în conformitate cu Directiva 2000/76/CE;

(d)

utilizarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate în calitate de combustibil pentru combustie;

(e)

fabricarea hranei pentru animale de companie;

(f)

fabricarea îngrășămintelor organice și a amelioratorilor de sol;

(g)

transformarea subproduselor de origine animală și/sau a produselor derivate în biogaz sau compost;

(h)

manipularea subproduselor de origine animală după colectarea lor, prin operațiuni precum sortarea, tăierea, răcirea, congelarea, sărarea, înlăturarea pieilor sau a materialului care prezintă riscuri specificate;

(i)

depozitarea subproduselor de origine animală;

(j)

depozitarea produselor derivate destinate a fi:

(a)

o anume categorie menționată la articolele 8, 9 sau 10; sau

(b)

mai mult de o categorie menționată la articolele 8, 9 sau 10, indicând dacă astfel de operațiuni sunt efectuate:

(a)

sunt construite astfel încât să permită curățarea eficientă și dezinfectarea și, după caz, construirea de dușumele facilitează drenarea lichidelor;

(b)

au acces la instalații corespunzătoare de igienă personală, precum toalete, vestiare și chiuvete pentru personal;

(c)

beneficiază de aranjamente adecvate pentru protecția împotriva dăunătorilor, precum insectele, rozătoarele și păsările;

(d)

mențin instalațiile și echipamentele în bună stare de funcționare și se asigură că aparatele de măsură sunt calibrate periodic; și

(e)

beneficiază de aranjamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea containerelor și a vehiculelor care au ca scop evitarea riscului contaminării.

(a)

persoanele care lucrează în spațiul contaminat nu intră în zona curată înainte de a-și schimba sau de a-și dezinfecta îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru;

(b)

echipamentele și aparatura nu sunt mutate din zona contaminată în zona curată decât după ce au fost în prealabil curățate și dezinfectate; și

(c)

operatorul stabilește o procedură privind deplasările persoanelor pentru a controla deplasările acestora și a descrie utilizarea corectă a băilor de dezinfectare a picioarelor și roților.

(a)

subprodusele de origine animală sunt manipulate astfel încât să se evite riscul contaminării;

(b)

subprodusele de origine animală sunt prelucrate în cel mai scurt timp posibil. După prelucrare, produsele derivate sunt manipulate și depozitate astfel încât să se evite riscul contaminării;

(c)

după caz, în timpul oricărei procesări aplicate subproduselor de origine animală și produselor derivate, fiecare parte din subprodusul de origine animală și din produsele derivate este tratată la o anumită temperatură pentru o perioadă de timp determinată și sunt prevenite riscurile recontaminării;

(d)

operatorii verifică periodic parametrii aplicabili (în special temperatura, presiunea, timpul, dimensiunea particulelor), atunci când este cazul, prin dispozitive automate;

(e)

sunt elaborate și fundamentate proceduri de curățare pentru toate secțiunile unităților sau instalațiilor.

(a)

cerințele de infrastructură și echipament aplicabile în cadrul unităților și instalațiilor;

(b)

cerințele de igienă aplicabile tuturor tipurilor de manipulare a subproduselor de origine animală și a produselor derivate, incluzând măsuri de modificare a cerințelor de igienă pentru unitățile sau instalațiile menționate la articolul 25 alineatul (1);

(c)

condițiile și cerințele tehnice privind manipularea, tratarea, transformarea, prelucrarea și depozitarea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate și condițiile privind tratarea apelor reziduale;

(d)

probele care trebuie prezentate de operator în scopul validării tratamentului, transformării și procesării subproduselor de origine animală sau a produselor derivate, privind capacitatea acestora de a preveni riscurile legate de sănătatea umană și animală;

(e)

condițiile pentru manipularea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate din mai mult de o categorie menționată la articolele 8, 9 sau 10 în aceeași unitate sau instalație:

(f)

condițiile privind prevenirea contaminării încrucișate în cazul în care subprodusele de origine animală sunt depozitate, tratate sau prelucrate într-o secțiune a unității sau a instalației prevăzută în acest scop, menționată la articolul 26;

(g)

parametrii standard de transformare pentru instalațiile de biogaz sau de compost;

(h)

cerințele aplicabile incinerării sau coincinerării în instalații cu capacitate ridicată și redusă menționate la articolul 24 alineatul (1) literele (b) și (c); și

(i)

cerințele aplicabile combustiei subproduselor de origine animală și a produselor derivate menționate la articolul 24 alineatul (1) litera (d).

(a)

prelucrarea subproduselor de origine animală;

(b)

transformarea subproduselor de origine animală în biogaz și compost;

(c)

manipularea și depozitarea a mai mult de o categorie de subproduse de origine animală sau produse derivate în aceeași unitate sau instalație;

(d)

fabricarea de hrană pentru animalele de companie.

(a)

să identifice toate riscurile care trebuie să fie prevenite, eliminate sau aduse la un nivel acceptabil;

(b)

să identifice punctele critice la nivelul cărora un control este indispensabil pentru prevenirea sau eliminarea unui risc sau pentru aducerea acestuia la un nivel acceptabil;

(c)

să stabilească, în punctele critice de control, limitele critice care diferențiază acceptabilitatea de inacceptabilitate, în scopul prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate;

(d)

să stabilească și să aplice proceduri de supraveghere eficientă a punctelor critice de control;

(e)

să stabilească acțiunile de corecție care trebuie să fie aplicate atunci când supravegherea indică faptul că un punct critic de control nu este controlat;

(f)

să stabilească procedurile destinate verificării caracterului complet și eficient al măsurilor descrise la literele (a)-(e). Procedurile de verificare se efectuează periodic;

(g)

să întocmească documente și dosare, în funcție de natura și de mărimea întreprinderii, pentru dovedirea aplicării efective a măsurilor definite la literele (a)-(f).

(a)

au fost create în consultare cu reprezentanții părților ale căror interese pot fi afectate substanțial și au fost răspândite în sectoarele operatorilor; și

(b)

conținutul lor poate fi pus în practică în sectoarele la care se referă.

(a)

să facă parte sau să provină din material de categoria 3, altul decât cel menționat la articolul 10 literele (n), (o) și (p);

(b)

să fi fost colectate sau prelucrate, după caz, în conformitate cu condițiile pentru sterilizarea sub presiune sau alte condiții pentru prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică și animală în conformitate cu măsurile adoptate în temeiul articolului 15 și orice alte măsuri care au fost stabilite în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol; și

(c)

să provină din unități sau instalații autorizate sau înregistrate, după caz, pentru subprodusul de origine animală sau produsul derivat în cauză.

(a)

provin din material de categoria 2 sau categoria 3;

(b)

au fost produse în conformitate cu condițiile pentru sterilizarea sub presiune sau alte condiții pentru prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică și animală în conformitate cu cerințele stabilite în conformitate cu articolul 15 și orice alte măsuri care au fost stabilite în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol;

(c)

provin din unități sau instalații autorizate sau înregistrate, după caz; și

(d)

în cazul făinii de carne și oase provenite din material de categoria 2 și al proteinelor animale prelucrate destinate utilizării în calitate de sau în îngrășămintele organice și amelioratorii de sol, au fost amestecate cu o componentă pentru a exclude utilizarea ulterioară a amestecului pentru scopuri alimentare și marcate atunci când măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (3) o cer.

(a)

condiții de sănătate publică și animală pentru producția și utilizarea îngrășămintelor organice și a amelioratorilor de sol;

(b)

componente sau substanțe pentru marcajul îngrășămintelor organice sau a amelioratorilor de sol;

(c)

componente care trebuie amestecate cu îngrășăminte organice și amelioratori de sol;

(d)

condițiile suplimentare, cum ar fi metodele care trebuie folosite pentru marcaj și proporțiile minime care trebuie respectate pentru prepararea amestecului, în vederea excluderii utilizării unor astfel de îngrășăminte sau amelioratori de sol în scopuri alimentare; și

(e)

cazurile în care compoziția sau ambalajul permite materialului să fie scutit de la cerințele de amestecare.

(a)

produsele cosmetice astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 76/768/CEE;

(b)

dispozitivele medicale implantabile activ astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 90/385/CEE;

(c)

dispozitivele medicale astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 93/42/CEE;

(d)

dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 98/79/CEE;

(e)

medicamentele de uz veterinar astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2001/82/CE;

(f)

medicamentele astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE.

(a)

produsele provin:

(b)

operatorii garantează controlul riscului pentru sănătatea publică și animală prin tratarea în condiții de siguranță în conformitate cu articolul 38, în cazul în care aprovizionarea în condiții de siguranță în conformitate cu articolul 37 nu garantează un control suficient.

(a)

produsele respective:

(b)

dacă asigură combaterea riscurilor pentru sănătatea publică și animală prin:

(a)

de la care nu provine niciun risc inacceptabil pentru sănătatea publică și animală;

(b)

care au fost colectate și transportate de la punctul de colectare până la unitatea sau instalația de fabricare în condiții care exclud riscuri pentru sănătatea publică și animală; sau

(c)

care au fost importate în Comunitate și transportate de la punctul de primă intrare până la unitatea sau instalația de fabricare în condiții care exclud riscuri pentru sănătatea publică și animală.

(a)

în condiții care nu prezintă niciun risc inacceptabil pentru sănătatea publică și animală; sau

(b)

care pot prezenta un risc pentru sănătatea publică și animală, în scopuri speciale, cu condiția ca folosirea în acest fel să fie justificată de obiective stabilite în legislația comunitară, în special pentru protejarea sănătății publice și animale.

(a)

condiții pentru introducerea pe piață a hranei pentru animale de companie importată sau a hranei pentru animale de companie din materiale importate, din material de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (c);

(b)

condiții pentru siguranța aprovizionării și mișcării materialului care urmează a fi folosit în condiții care exclud riscuri pentru sănătatea publică și animală;

(c)

documentație menționată la articolul 37 alineatul (2) primul paragraf;

(d)

parametri ai procesului de fabricare, menționați la primul alineat al articolului 38, în special în ceea ce privește aplicarea de tratamente fizice sau chimice materialului folosit;

(e)

cerințe de testare aplicabile produsului finit; și

(f)

condiții pentru folosirea sigură a produselor derivate care prezintă riscuri pentru sănătatea publică și animală.

(a)

normele relevante ale prezentului regulament și măsurile de punere în aplicare ale acestuia care sunt, pentru acel subprodus de origine animală sau produs derivat, cel puțin la fel de stricte precum cele aplicabile producției și comercializării de astfel de subproduse de origine animală sau produse derivate în Comunitate;

(b)

condiții recunoscute ca fiind cel puțin echivalente cu normele aplicabile producției și comercializării de astfel de subproduse de origine animală sau produse derivate în cadrul legislației comunitare; sau

(c)

în cazul subproduselor de origine animală și a produselor derivate menționate la articolele 33, 35 și 36, cerințele stabilite la articolele respective.

(a)

materiale cu risc specificat au loc doar în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

(b)

subproduse de origine animală sau produse derivate amestecate sau contaminate cu oricare dintre deșeurile enumerate ca periculoase în Decizia 2000/532/CE se fac doar cu respectarea normelor Regulamentului (CE) nr. 1013/2006;

(c)

materiale de categoria 1, materiale de categoria 2 și produse derivate din acestea, care nu sunt destinate fabricării produselor derivate menționate la articolele 33, 35 și 36, au loc doar dacă normele pentru importul lor au fost adoptate în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) litera (a);

(d)

subproduse de origine animală și produse derivate, cu destinațiile menționate la articolul 17 alineatul (1), au loc în conformitate cu măsurile naționale care asigură combaterea riscurilor pentru sănătatea publică și animală, până la adoptarea de condiții armonizate menționate la articolul 17 alineatul (2).

(a)

trebuie să provină dintr-o țară terță sau parte a unei țări terțe enumerate în conformitate cu alineatul (4);

(b)

trebuie să provină din unități sau instalații autorizate sau înregistrate de autoritatea competentă a țării terțe de origine și introduse pe listă de acea autoritate pentru obiectul de activitate respectiv; și

(c)

trebuie să fie însoțite la punctul de intrare în Comunitate, unde au loc verificările veterinare, de documente cum ar fi un act comercial sau un certificat de sănătate și, după caz, o declarație, care corespunde unui model stabilit în temeiul articolului 42 alineatul (2) primul paragraf litera (d).

(a)

legislația țării terțe;

(b)

organizarea autorității competente și a serviciilor de inspecție ale acesteia din țara terță, competențele acestor servicii și supravegherea la care sunt supuse, precum și autoritatea acestora de a monitoriza eficient aplicarea legislației;

(c)

condițiile de sănătate aplicate efectiv în ceea ce privește producția, prelucrarea, manipularea, depozitarea și expedierea produselor de origine animală destinate Comunității;

(d)

asigurările pe care le poate oferi țara terță în ceea ce privește respectarea condițiilor de sănătate relevante;

(e)

experiența obținută în comercializarea produsului din țara terță și rezultatele verificărilor efectuate la import;

(f)

rezultatul oricăror inspecții comunitare efectuate în țara terță;

(g)

starea de sănătate a șeptelului, a altor animale domestice și sălbatice din țara terță, acordându-se o atenție specială bolilor animale exotice și tuturor aspectelor legate de starea generală de sănătate din țară, în măsura în care acestea pot prezenta un risc pentru sănătatea publică sau animală din Comunitate;

(h)

regularitatea și rapiditatea cu care țara terță furnizează informații cu privire la existența bolilor animale infecțioase de pe teritoriul său, în special a bolilor enumerate în Codul de sănătate a animalelor terestre și Codul de sănătate a animalelor acvatice ale Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală;

(i)

regulamentele cu privire la prevenirea și controlul bolilor animale infecțioase în vigoare în țara terță și aplicarea acestora, inclusiv normele privind importurile din alte țări terțe.

(a)

condiții pentru importul și tranzitarea materialelor de categoria 1 și categoria 2 și pentru produsele derivate din acestea;

(b)

restricții legate de sănătatea publică sau animală aplicabile materialului importat de categoria 3 sau produselor derivate din acesta care ar putea să fie stabilite prin referire la listele comunitare de țări terțe sau părți de țări terțe elaborate în conformitate cu articolul 41 alineatul (4) sau în alte scopuri legate de sănătatea publică sau animală;

(c)

condiții pentru prelucrarea de subproduse de origine animală sau produse derivate în unități sau instalații din țări terțe; astfel de condiții pot să includă modalitățile de control al unor astfel de unități sau instalații de către autoritatea competentă în cauză și pot exclude unele tipuri de unități sau instalații care manipulează subproduse de origine animală sau produse derivate de la autorizarea sau înregistrarea menționată la litera (b) a celui de-al doilea paragraf al articolului 41 alineatul (3); și

(d)

modele pentru certificatele de sănătate, documentele comerciale și declarațiile care urmează să însoțească transporturile, specificând condițiile în care poate fi indicat că subprodusele de origine animală sau produsele derivate în cauză au fost colectate sau fabricate în conformitate cu normele prezentului regulament.

(a)

materiale cu risc specificat are loc doar în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

(b)

subproduse de origine animală sau produse derivate amestecate sau contaminate cu oricare dintre deșeurile enumerate ca periculoase în Decizia 2000/532/CE se face doar cu respectarea normelor Regulamentului (CE) nr. 1013/2006.

(a)

suspendă autorizările pentru unități și instalații acordate în conformitate cu prezentul regulament dacă:

(b)

retrage autorizările pentru unități și instalații acordate în conformitate cu prezentul regulament dacă:

(c)

impune condiții specifice unităților și instalațiilor, în vederea rectificării deficiențelor existente.

(a)

că cerințele legislației comunitare nu sunt satisfăcute; și

(b)

că aceste activități generează potențiale riscuri pentru sănătatea publică sau animală.

(a)

formatului listelor menționate la alineatul (1); și

(b)

procedurii prin care sunt puse la dispoziție listele menționate la alineatul (1).

(a)

să refuze primirea transportului;

(b)

să accepte necondiționat transportul; sau

(c)

să primească transportul în următoarele condiții:

(a)

subproduse de origine animală sau produse derivate menționate la alineatul (1);

(b)

proteine animale prelucrate provenite din material de categoria 3.

(a)

o perioadă de timp determinată pentru decizia autorității competente astfel cum se menționează la alineatul (1);

(b)

condiții suplimentare pentru expedierea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate menționate la alineatul (4);

(c)

modele pentru certificatele de sănătate care trebuie să însoțească transporturile trimise, în conformitate cu alineatul (5); și

(d)

condițiile în care subprodusele de origine animală sau produsele derivate destinate utilizării în târguri comerciale, activități artistice și în scopuri de diagnosticare, educaționale sau de cercetare pot fi trimise altor state membre, prin derogare de la alineatele (1)-(5) ale prezentului articol.

(a)

expedierea gunoiului de grajd transportat între două puncte ale aceleiași ferme sau între ferme aflate în regiunea de frontieră comună a statelor membre;

(b)

expedierea altor subproduse de origine animală transportate între unități sau instalații aflate în regiunea de frontieră comună a statelor membre; și

(c)

transportul unui animal de companie mort în vederea incinerării într-o unitate sau instalație aflate în regiunea de frontieră comună a statelor membre.

14.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 300/34

(1)

Punerea în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor necesită un sistem eficient de transport aerian care să permită operarea în condiții de siguranță, în mod regulat și durabil a serviciilor de transport aerian, optimizând capacitățile și facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor și a serviciilor.

(2)

Prin adoptarea de către Parlamentul European și de către Consiliu a primului pachet din legislația privind cerul unic european, respectiv Regulamentul (CE) nr. 549/2004 din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (regulament-cadru) (4), Regulamentul (CE) nr. 550/2004 din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic european (regulament privind prestarea de servicii) (5), Regulamentul (CE) nr. 551/2004 din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european (regulament privind spațiul aerian) (6) și Regulamentul (CE) nr. 552/2004 din 10 martie 2004 privind interoperabilitatea rețelei europene de gestionare a traficului aerian (regulament privind interoperabilitatea) (7), s-a stabilit o bază legală solidă pentru un sistem de management al traficului aerian (ATM) uniform, interoperabil și sigur.

(3)

Ca răspuns la cererea puternică din partea sectorului în cauză, a statelor membre și a altor părți interesate de a simplifica și de a spori eficacitatea cadrului de reglementare pentru aviația din Europa, a fost instituit, în noiembrie 2006, un Grup la nivel înalt pentru viitorul cadrului de reglementare al aviației europene („Grupul la nivel înalt”). Grupul la nivel înalt, alcătuit din reprezentanți ai majorității părților interesate, a prezentat, în iulie 2007, un raport cuprinzând recomandări privind modalitățile de îmbunătățire a performanței și a guvernării sistemului aviatic european. Grupul la nivel înalt a recomandat să se acorde mediului aceeași importanță ca și siguranței și eficienței în cadrul sistemului aviatic și a insistat asupra necesității colaborării dintre acest sector și autoritățile de reglementare pentru a garanta o contribuție cât mai importantă a ATM la durabilitate.

(4)

La reuniunea sa din 7 aprilie 2008, Consiliul a invitat Comisia să elaboreze, conform recomandărilor Grupului la nivel înalt, o abordare sistemică globală în concordanță cu conceptul „gate-to-gate” pentru a spori siguranța, a îmbunătăți ATM și a crește rentabilitatea.

(5)

Cu scopul de a finaliza crearea cerului unic european, este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivel comunitar, în special îmbunătățirea performanței sistemului aviatic european în domenii-cheie, precum mediul, capacitatea și rentabilitatea, toate acestea ținând seama de obiectivele prioritare în materie de siguranță. Este, de asemenea, necesară adaptarea legislației privind cerul unic european la progresul tehnic.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 219/2007 al Consiliului din 27 februarie 2007 privind înființarea unei întreprinderi comune pentru realizarea sistemului european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR) (8) impune dezvoltarea și punerea în aplicare a unui Plan general pentru ATM. Punerea în aplicare a Planului general pentru ATM necesită măsuri de reglementare pentru sprijinirea dezvoltării, a introducerii și finanțării de noi concepte și tehnologii. Acest plan ar trebui să aibă drept rezultat un sistem alcătuit din elemente complet armonizate și interoperabile, care să garanteze activități de transport aerian europene de înaltă performanță. Calendarul punerii în aplicare a cerului unic european ar trebui să țină cont de intervalul de timp prevăzut pentru fazele de proiect și de punere în practică a programului SESAR, ca parte a cerului unic european. Ambele procese ar trebui coordonate îndeaproape.

(7)

Conceptul proiectelor comune, menite să sprijine utilizatorii spațiului aerian și/sau furnizorii de servicii de navigație aeriană în efortul de a îmbunătăți infrastructura colectivă de navigație aeriană, furnizarea de servicii de navigație aeriană și utilizarea spațiului aerian, în special al celor care ar putea fi necesare pentru punerea în aplicare a Planului general pentru ATM, nu ar trebui să aducă atingere proiectelor anterioare cu obiective similare derulate de către unul sau mai multe state membre. Dispozițiile privind finanțarea derulării proiectelor comune ar trebui să nu aducă atingere modalității de stabilire a acestor proiecte comune. Comisia poate propune ca finanțarea, cum ar fi finanțarea din partea Rețelei Transeuropene sau din partea Băncii Europene de Investiții, să poată fi utilizată pentru susținerea proiectelor comune, în special pentru accelerarea derulării programului SESAR, în cadrul financiar multianual. Fără a aduce atingere accesului la finanțarea respectivă, statele membre ar trebui să fie libere să decidă modul în care vor fi folosite veniturile generate din scoaterea la licitație a cotelor pentru aviație în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie și să hotărască în acest context dacă o parte a acestor venituri ar putea fi folosite pentru finanțarea proiectelor comune la nivelul blocurilor de spațiu aerian funcțional.

(8)

Ar trebui să se ia măsurile necesare, în special atunci când se desfășoară proiecte comune, pentru a se garanta că utilizatorii spațiului aerian nu sunt supuși unor tarife suplimentare, printre altele prin aplicarea unei contabilități detaliate și transparente. Proiectele comune ar trebui să se deruleze în beneficiul tuturor părților interesate și să asigure egalitate de tratament pentru acestea.

(9)

Pentru a asigura supravegherea coerentă și corespunzătoare a furnizării de servicii în Europa, ar trebui să se garanteze autorităților naționale de supervizare suficientă independență și suficiente resurse. Această independență nu ar trebui să împiedice autoritățile respective să își îndeplinească îndatoririle într-un cadru administrativ.

(10)

Autoritățile naționale de supervizare au un rol cheie în punerea în aplicare a cerului unic european și, prin urmare, Comisia ar trebui să înlesnească colaborarea dintre acestea, pentru a permite schimbul de bune practici și a dezvolta o abordare comună, inclusiv prin intensificarea cooperării la nivel regional. Această cooperare ar trebui să aibă un caracter regulat.

(11)

Partenerii sociali ar trebui să fie mai bine informați și consultați cu privire la toate măsurile care au implicații sociale importante. La nivel comunitar, ar trebui consultat, de asemenea, Comitetul de dialog sectorial, instituit prin Decizia 98/500/CE (9).

(12)

Pentru realizarea unei performanțe superioare a ATM și a serviciilor de navigație aeriană (ANS), este necesară stabilirea unui cadru pentru definirea, punerea în aplicare și asigurarea respectării unor obiective obligatorii de performanță în domenii-cheie, în concordanță cu politicile Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI). Este indispensabil ca acest cadru să prevadă un mecanism adecvat de raportare, examinare, evaluare și diseminare a datelor privind performanța ATM și ANS, coroborat cu un mecanism de stimulare adecvat, cu scopul de a încuraja atingerea obiectivelor.

(13)

Autoritățile naționale de supervizare ar trebui să beneficieze de flexibilitatea care să permită reflectarea circumstanțelor naționale sau regionale specifice în procesul de elaborare a planurilor lor naționale și regionale. Atunci când aprobă sau adoptă planuri naționale, statele membre ar trebui să aibă dreptul să efectueze modificările corespunzătoare.

(14)

Atunci când stabilesc tarifele pentru serviciile de navigație aeriană, Comisia și statele membre ar trebui să încerce să folosească previziuni comune. Ar trebui permisă o oarecare flexibilitate în cazurile în care traficul diferă în mod semnificativ de previziuni, în special prin utilizarea unor mecanisme de alertă adecvate.

(15)

Costurile stabilite de statele membre la nivel național sau la nivel de bloc funcțional de spațiu aerian, care urmează să fie împărțite între utilizatorii spațiului aerian, ar trebui să țină seama de obiectivele de performanță.

(16)

În ceea ce privește furnizarea de servicii transfrontaliere, statele membre ar trebui să se asigure că numirea unui furnizor de servicii de trafic aerian nu este interzisă de niciun sistem juridic național pe motiv că acesta este stabilit în alt stat membru sau că este proprietatea unor resortisanți ai statului membru respectiv.

(17)

Autoritățile naționale de supervizare ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță, inclusiv posibilitatea de emitere a unui certificat individual pentru fiecare tip de serviciu de navigație aeriană, respectând totodată nevoia de rentabilitate și coerență și evitând duplicarea.

(18)

Blocurile funcționale de spațiu aerian sunt elemente-cheie care permit intensificarea cooperării între furnizorii de servicii de navigație aeriană, cu scopul de a îmbunătăți performanța și de a crea sinergii. Statele membre ar trebui să creeze blocuri funcționale de spațiu aerian într-un termen rezonabil. În acest scop și pentru a optimiza interfața blocurilor funcționale de spațiu aerian în cadrul cerului unic european, statele membre în cauză ar trebui să coopereze între ele și, după caz, și cu țări terțe.

(19)

Atunci când anumite state membre creează un bloc funcțional de spațiu aerian, alte state membre, Comisia și alte părți interesate au ocazia de a-și transmite observațiile în scopul facilitării unui schimb de opinii. Observațiile respective ar trebui să aibă doar un caracter consultativ pentru statul membru (statele membre) în cauză.

(20)

În cazul în care există dificultăți în cadrul procesului de negociere cu privire la crearea blocurilor funcționale de spațiu aerian, Comisia poate numi un coordonator al sistemului de blocuri funcționale de spațiu aerian („coordonatorul”). Sarcinile coordonatorului ar trebui să vizeze oferirea de asistență pentru depășirea acestor dificultăți fără a interveni în suveranitatea statului membru (statelor membre) în cauză și, după caz, a țărilor terțe care iau parte la același bloc funcțional de spațiu aerian. Costurile aferente activităților coordonatorului nu ar trebui să afecteze în niciun fel bugetele naționale ale statelor membre.

(21)

Rapoartele Comisiei Eurocontrol de evaluare a performanțelor și raportul final al Grupului la nivel înalt confirmă că rețeaua de rute și structura spațiului aerian nu pot fi dezvoltate separat, întrucât fiecare stat membru este parte integrantă din rețeaua europeană de management al traficului aerian (EATMN), atât în interiorul, cât și în afara Comunității. Prin urmare, ar trebui creat un spațiu aerian operațional din ce în ce mai integrat pentru traficul aerian general.

(22)

În vederea creării blocurilor funcționale de spațiu aerian și a stabilirii sistemului de îmbunătățire a performanțelor, Comisia ar trebui să determine și să țină seama de condițiile necesare pentru crearea de către Comunitate a unei regiuni unice europene de informare a zborurilor (SEFIR), care urmează să fie solicitată de statele membre în cadrul OACI, în conformitate atât cu procedurile stabilite ale acestei organizații, cât și cu drepturile, obligațiile și responsabilitățile statelor membre în temeiul Convenției privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944 („Convenția de la Chicago”). Cuprinzând spațiul aerian aflat sub responsabilitatea statelor membre, SEFIR ar trebui să faciliteze planificarea comună și operațiunile integrate, cu scopul eliminării blocajelor la nivel regional. O astfel de regiune SEFIR ar trebui să beneficieze de flexibilitatea necesară pentru a reflecta nevoile specifice, cum ar fi densitatea traficului și nivelul de complexitate.

(23)

Utilizatorii spațiului aerian se confruntă cu condiții inegale de acces la spațiul aerian comunitar și de libertate de circulație în acest spațiu. Acest fapt este un rezultat al lipsei de norme comunitare armonizate în ceea ce privește spațiul aerian, în special al lipsei unei clasificări armonizate a spațiului aerian. În consecință, Comisia ar trebui să armonizeze aceste norme pe baza standardelor OACI.

(24)

EATMN ar trebui concepută și pusă în aplicare în vederea realizării siguranței întregii rețele de transport aerian, a durabilității acesteia din punct de vedere al mediului, a creșterii capacității și a unei mai mari rentabilități. Cel mai bun mod de a garanta acest lucru este un management coordonat al rețelei de transport aerian la nivel comunitar, astfel cum s-a subliniat în raportul Comisiei Eurocontrol de evaluare a performanțelor din 31 octombrie 2008 intitulat „Evaluarea inițiativelor referitoare la blocul funcțional de spațiu aerian și a contribuției acestora la îmbunătățirea performanței”.

(25)

În conformitate cu Declarația statelor membre referitoare la aspectele militare legate de cerul unic european, care însoțește Regulamentul (CE) nr. 549/2004, cooperarea și coordonarea civil-militară ar trebui să joace un rol fundamental în punerea în aplicare a cerului unic european, în vederea evoluției către o utilizare flexibilă sporită a spațiului aerian, pentru îndeplinirea obiectivelor de performanță ale spațiului unic european, acordând atenția cuvenită eficacității misiunilor militare.

(26)

Sunt esențiale stabilirea unei structuri comune și armonizate a spațiului aerian în ceea ce privește rutele, întemeierea organizării actuale și viitoare a spațiului aerian pe principii comune, garantarea punerii în aplicare progresive a Planului general pentru ATM, optimizarea utilizării resurselor limitate cu scopul de a evita costurile inutile de echipare, precum și configurarea și managementul spațiului aerian în conformitate cu norme armonizate. În acest scop, Comisia ar trebui să fie responsabilă de adoptarea normelor necesare și a deciziilor de punere în aplicare cu valoare juridică obligatorie.

(27)

Lista funcțiilor de management și configurare a rețelei ar trebui modificată pentru a integra, dacă este necesar, viitoarele funcții de rețea definite de Planul general pentru ATM. Atunci când face acest lucru, Comisia ar trebui să valorifice la maximum cunoștințele specifice ale Eurocontrol.

(28)

Grupul la nivel înalt a recomandat crearea unor funcții noi sau consolidate pe bazele existente și sporirea rolului Eurocontrol, desemnând în același timp Comunitatea ca unică autoritate de reglementare, precum și respectarea principiului separării funcțiilor de reglementare și de furnizare de servicii. În consecință, Comisia ar trebui să încredințeze organizației Eurocontrol reformate, care dispune de noi principii de guvernare, îndeplinirea sarcinilor legate de diferite funcții care nu includ nici adoptarea unor măsuri obligatorii cu un domeniu de aplicare general, nici exercitarea unei puteri politice discreționare. Eurocontrol ar trebui să îndeplinească aceste sarcini într-un mod imparțial și rentabil și prin implicarea deplină a utilizatorilor spațiului aerian și a furnizorilor de servicii de navigație aeriană.

(29)

Ar trebui introduse măsuri adecvate pentru a spori eficiența managementului fluxurilor de trafic aerian cu scopul de a sprijini unitățile operaționale existente, inclusiv Unitatea centrală de management al fluxurilor de trafic aerian a Eurocontrol, în vederea garantării unor operațiuni de zbor eficiente. Mai mult, Comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pentru capacitatea, eficacitatea și siguranța aeroporturilor din Europa subliniază necesitatea de a asigura coerența din punct de vedere operațional între planurile de zbor și sloturile de aeroport. În plus, Observatorul comunitar pentru capacitatea aeroporturilor și-ar putea aduce sprijinul pentru a furniza statelor membre informații obiective în vederea alinierii capacității aeroporturilor la capacitatea ATM, fără a aduce atingere competențelor lor în acest domeniu.

(30)

Furnizarea de informații aeronautice moderne, complete, de înaltă calitate și prompte are un impact important asupra siguranței, facilitând accesul la spațiul aerian comunitar și libertatea de circulație în cadrul acestuia. Ţinând cont de Planul general pentru ATM, Comunitatea ar trebui să ia inițiativa de a moderniza acest sector în cooperare cu Eurocontrol și să se asigure că utilizatorii pot accesa datele respective printr-un punct unic de acces public, care să furnizeze informații integrate moderne, ușor de utilizat și validate.

(31)

Pentru portalul electronic de informații meteorologice, Comisia ar trebui să ia în considerare mai multe surse de informare, inclusiv furnizorii de servicii desemnați, dacă este cazul.

(32)

Pentru a evita sarcinile administrative redundante și suprapunerea procedurilor de verificare, certificatele emise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației (10) ar trebui acceptate în sensul prezentului regulament, atunci când acestea se aplică părților componente sau sistemelor.

(33)

Un certificat eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 și utilizat pentru a demonstra o modalitate alternativă de respectare a cerințelor esențiale ale Regulamentului (CE) nr. 552/2004 ar trebui să fie însoțit de un dosar tehnic, astfel cum este necesar pentru obținerea certificării din partea Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA).

(34)

Anumite cerințe din Regulamentul (CE) nr. 552/2004 nu ar trebui să se aplice în cazul sistemelor puse în funcțiune înainte de 20 octombrie 2005. Autoritățile naționale de supervizare și furnizorii de servicii de navigație aeriană ar trebui să aibă libertatea de a ajunge la un acord, la nivel național, cu privire la procedurile și documentația necesare pentru a demonstra gradul în care sistemele ATM puse în funcțiune înainte de 20 octombrie 2005 respectă cerințele esențiale ale Regulamentului (CE) nr. 552/2004. Normele de punere în aplicare și specificațiile comunitare adoptate după adoptarea prezentului regulament ar trebui să țină seama de acest acord, fără a avea ca rezultat cerințe cu efect retroactiv pentru documentele justificative.

(35)

În raportul său final adresat Comisiei, Grupul la nivel înalt a recomandat ca programul SESAR să abordeze în mod special definirea procedurilor și a sistemelor interoperabile, precum și a schimburilor de informații în Europa și cu restul lumii. Acest lucru ar trebui de asemenea să includă elaborarea unor standarde pertinente și identificarea unor norme noi de punere în aplicare sau a unor specificații comunitare, în contextul cerului unic european.

(36)

La adoptarea măsurilor de punere în aplicare, inclusiv a standardelor stabilite de Eurocontrol, Comisia ar trebui să se asigure că măsurile includ toate îmbunătățirile necesare aduse standardelor originale și să aibă în vedere pe deplin necesitatea de a evita dubla reglementare.

(37)

Încercarea de a realiza simultan atât obiectivul de a spori standardele de siguranță a traficului aerian, cât și pe cel de a îmbunătăți performanța generală a ATM și ANS pentru traficul aerian general în Europa necesită luarea în calcul a factorului uman. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia în considerare introducerea principiilor „culturii echității”.

(38)

Având în vedere propunerea de extindere a competențelor AESA în ceea ce privește siguranța în domeniul managementului traficului aerian, ar trebui să se asigure coerența între Regulamentele (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004, (CE) nr. 216/2008.

(39)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (11). Măsurile respective ar trebui adoptate într-un termen adecvat astfel încât să respecte termenele stabilite în cadrul prezentului regulament și al Regulamentelor (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004, (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008.

(40)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să actualizeze măsurile ca urmare a evoluțiilor tehnice și operaționale, precum și să stabilească criteriile și procedurile de bază pentru exercitarea anumitor funcții de management de rețea. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din Regulamentele (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004, prin completarea acestora cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(41)

Atunci când, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată utiliza procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE.

(42)

Declarația ministerială privind aeroportul Gibraltar, adoptată la Cordoba la 18 septembrie 2006 („declarația ministerială”) în cursul primei reuniuni ministeriale a Forumului de dialog privind Gibraltarul, va înlocui declarația comună privind aeroportul Gibraltar făcută la Londra la 2 decembrie 1987, iar deplina conformitate cu declarația respectivă va fi asimilată conformității cu declarația din 1987.

(43)

Prezentul regulament se aplică pe deplin aeroportului Gibraltar în contextul și în temeiul declarației ministeriale. Fără a aduce atingere declarației ministeriale, aplicarea prezentului regulament aeroportului din Gibraltar, precum și toate măsurile care decurg din aplicarea acestuia respectă pe deplin declarația respectivă și toate aranjamentele conținute în aceasta.

(44)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004 ar trebui modificate în consecință,

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Obiectivul și domeniul de aplicare

(1)   Inițiativa privind cerul unic european are drept obiectiv consolidarea normelor actuale de siguranță a traficului aerian, contribuția la dezvoltarea durabilă a sistemului de transport aerian și îmbunătățirea performanțelor generale ale managementului traficului aerian (ATM) și ale serviciilor de navigație aeriană (ANS) pentru traficul aerian general din Europa, prin conformarea cu cerințele tuturor utilizatorilor spațiului aerian. Cerul unic european cuprinde o rețea paneuropeană coerentă de rute, sisteme de gestionare a rețelei și de management al traficului aerian bazate exclusiv pe siguranță, eficiență și criterii tehnice, în folosul utilizatorilor spațiului aerian. Pentru a realiza acest obiectiv, prezentul regulament stabilește un cadru de reglementare armonizat pentru crearea cerului unic european.

(2)   Aplicarea prezentului regulament și a măsurilor menționate la articolul 3 nu aduce atingere suveranității statelor membre asupra spațiului lor aerian și cerințelor statelor membre referitoare la ordinea publică, siguranța publică și obiectivele din domeniul apărării, prevăzute la articolul 13. Prezentul regulament și măsurile menționate la articolul 3 nu privesc operațiunile militare și instruirea militară.

(3)   Aplicarea prezentului regulament și a măsurilor menționate la articolul 3 nu aduce atingere drepturilor și îndatoririlor statelor membre prevăzute în Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională («Convenția de la Chicago»). În acest context, un obiectiv suplimentar al prezentului regulament este, în domeniile reglementate de acesta, să asiste statele membre în îndeplinirea obligațiilor care decurg din Convenția de la Chicago, prin crearea unei baze comune de interpretare și aplicare unitară a dispozițiilor acestei convenții, precum și prin asigurarea unei bune reprezentări a acestor dispoziții în prezentul regulament, precum și în normele elaborate pentru punerea în aplicare a acestuia.

(4)   Aplicarea prezentului regulament în cazul aeroportului Gibraltar nu aduce atingere pozițiilor juridice ale Regatului Spaniei și, respectiv, Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu privire la diferendul lor referitor la suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul.”

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Autoritățile naționale de supervizare

(1)   Statele membre numesc sau stabilesc, în comun sau separat, unul sau mai multe organisme în calitate de autoritate națională de supervizare care să își asume atribuțiile primite în temeiul prezentului regulament și al măsurilor menționate la articolul 3.

(2)   Autoritățile naționale de supervizare sunt independente față de furnizorii de servicii de navigație aeriană. Această independență se obține printr-o separare corespunzătoare, cel puțin la nivel funcțional, între autoritățile naționale de supervizare și respectivii furnizori.

(3)   Autoritățile naționale de supervizare își exercită competențele în mod imparțial, independent și transparent. Aceasta se obține prin introducerea unor mecanisme adecvate de gestionare și control, inclusiv la nivelul administrației statelor membre. Cu toate acestea, autoritățile naționale de supervizare nu sunt împiedicate în acest mod să își exercite atribuțiile în acord cu normele privind organizarea ale autorităților naționale ale aviației civile sau ale oricărui alt organism public.

(4)   Statele membre se asigură că autoritățile naționale de supervizare dețin resursele și au capacitățile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt încredințate în conformitate cu prezentul regulament în mod eficient și cu promptitudine.

(5)   Statele membre notifică Comisiei numele și adresa autorităților naționale de supervizare, precum și orice modificări aduse acestora, împreună cu măsurile luate pentru a garanta conformitatea cu alineatele (2), (3) și (4).”

4.

La articolul 5, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(5)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) și (6) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.”

5.

Articolele 6-11 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 6

Organismul consultativ sectorial

Fără a aduce atingere rolului comitetului și al Eurocontrol, Comisia înființează un «organism consultativ sectorial» de care să aparțină furnizorii de servicii de navigație aeriană, asociațiile de utilizatori ai spațiului aerian, operatorii de aeroporturi, industria producătoare și organismele profesionale de reprezentare a personalului. Rolul acestui organism este numai de a consilia Comisia cu privire la punerea în aplicare a cerului unic european.

Articolul 7

Relațiile cu țările terțe europene

Comunitatea și membrii săi urmăresc și susțin extinderea cerului unic european către țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene. În acest scop, aceștia depun toate eforturile, fie în cadrul acordurilor încheiate cu țările terțe vecine, fie în cadrul acordurilor privind blocurile funcționale de spațiu aerian, pentru a extinde domeniul de aplicare a prezentului regulament și a măsurilor menționate la articolul 3, astfel încât să includă țările respective.

Articolul 8

Norme de punere în aplicare

(1)   În scopul elaborării normelor de punere în aplicare, Comisia poate emite mandate pentru Eurocontrol sau, după caz, pentru un alt organ, stabilind sarcinile care trebuie îndeplinite și calendarul executării acestora și luând în considerare termenele-limită aplicabile prevăzute de prezentul regulament. Comisia ia măsuri în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 5 alineatul (2).

(2)   Atunci când intenționează să emită un mandat în conformitate cu alineatul (1), Comisia depune toate eforturile pentru a utiliza la un nivel optim măsurile în vigoare privind implicarea și consultarea tuturor părților interesate în cazul în care aceste măsuri corespund practicilor Comisiei cu privire la transparență și proceduri consultative și nu contravin obligațiilor sale instituționale.

Articolul 9

Sancțiuni

Sancțiunile pe care statele membre le stabilesc pentru încălcările prezentului regulament și ale măsurilor menționate la articolul 3, săvârșite în special de utilizatorii spațiului aerian și furnizorii de servicii, sunt eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare.

Articolul 10

Consultarea părților interesate

(1)   Statele membre, hotărând în conformitate cu legislația națională, stabilesc mecanisme consultative pentru implicarea corespunzătoare a părților interesate, inclusiv a organelor profesionale de reprezentare a personalului, în punerea în aplicare a cerului unic european.

(2)   Comisia instituie un mecanism consultativ la nivel comunitar. Comitetul de dialog sectorial instituit în temeiul Deciziei 98/500/CE este asociat la consultări.

(3)   Consultarea părților interesate vizează, în special, dezvoltarea și introducerea de noi concepte și tehnologii în EATMN.

Părțile interesate pot include:

Articolul 11

Sistemul de îmbunătățire a performanțelor

(1)   Se instituie un sistem de îmbunătățire a performanțelor serviciilor de navigație aeriană și ale funcțiilor de rețea, cu scopul de a îmbunătăți performanțele serviciilor de navigație aeriană și ale funcțiilor de rețea în cadrul cerului unic european. Acesta cuprinde:

(2)   În conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3), Comisia poate autoriza Eurocontrol sau un alt organism imparțial și competent să acționeze în calitate de «organism de evaluare a performanțelor». Rolul organismului de evaluare a performanțelor este de a sprijini Comisia, în colaborare cu autoritățile naționale de supervizare, și de a sprijini autoritățile naționale de supervizare, la cerere, în vederea punerii în aplicare a sistemului de îmbunătățire a performanțelor menționat la alineatul (1). Comisia se asigură că organismul de evaluare a performanțelor acționează independent în îndeplinirea atribuțiilor încredințate acestuia de Comisie.

(4)   Se aplică următoarele proceduri sistemului de îmbunătățire a performanțelor menționat la alineatul (1):

Comisia poate adăuga proceduri pe lista procedurilor menționate la prezentul alineat. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5 alineatul (4).

(5)   Stabilirea sistemului de îmbunătățire a performanțelor ține seama de faptul că serviciile de rută, serviciile de terminal și funcțiile de rețea sunt diferite și ar trebui tratate ca atare, având în vedere și scopul măsurării performanțelor, dacă este necesar.

(6)   Pentru funcționarea detaliată a sistemului de îmbunătățire a performanțelor, Comisia adoptă norme de punere în aplicare în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3), până la 4 decembrie 2011 și într-un interval convenabil, compatibil cu respectarea termenelor relevante stabilite de prezentul regulament. Aceste norme de punere în aplicare vizează:

6.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

7.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 13a

Agenția Europeană de Siguranță a Aviației

La punerea în aplicare a prezentului regulament și a Regulamentelor (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004, (CE) nr. 552/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației (14), statele membre și Comisia, în conformitate cu rolurile lor respective, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, își coordonează acțiunile, după caz, cu cele ale Agenției Europene de Siguranță a Aviației pentru a asigura abordarea corespunzătoare a tuturor aspectelor referitoare la siguranță.

1.

Articolele 2-4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 2

Sarcinile autorităților naționale de supervizare

(1)   Autoritățile naționale de supervizare prevăzute la articolul 4 din regulamentul-cadru asigură supervizarea corespunzătoare a aplicării prezentului regulament, în special cu privire la funcționarea sigură și eficientă a furnizorilor de servicii de navigație aeriană care oferă servicii legate de spațiul aerian de care este responsabil statul membru care a desemnat sau a înființat autoritatea în cauză.

(2)   În acest scop, fiecare autoritate națională de supervizare organizează inspecții și evaluări corespunzătoare pentru a verifica respectarea cerințelor din prezentul regulament, inclusiv a cerințelor privind resursele umane necesare pentru furnizarea serviciilor de navigație aeriană. Furnizorul de servicii de navigație aeriană facilitează aceste acțiuni.

(3)   În ceea ce privește blocurile funcționale de spațiu aerian care se extind asupra spațiului aerian aflat sub responsabilitatea a mai mult de un stat membru, statele membre în cauză încheie un acord privind supervizarea prevăzută în prezentul articol cu privire la furnizorii de servicii de navigație aeriană care furnizează servicii legate de aceste blocuri.

(4)   Autoritățile naționale de supervizare cooperează strâns pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a furnizorilor de servicii de navigație aeriană care dețin un certificat valabil de la un stat membru și care furnizează și servicii legate de spațiul aerian aflat sub responsabilitatea altui stat membru. Această cooperare include dispoziții pentru abordarea cazurilor de nerespectare a cerințelor comune aplicabile stabilite la articolul 6 sau a condițiilor stabilite în anexa II.

(5)   În cazul furnizării transfrontaliere de servicii de navigație aeriană, aceste dispoziții includ un acord privind recunoașterea reciprocă a sarcinilor de supervizare prevăzute la alineatele (1) și (2) și rezultatele acestor sarcini. Această recunoaștere reciprocă se aplică și în cazul în care există acorduri de recunoaștere între autoritățile naționale de supervizare în ceea ce privește certificarea furnizorilor de servicii.

(6)   În scopul cooperării regionale, autoritățile naționale de supervizare pot, de asemenea, încheia acorduri referitoare la împărțirea responsabilităților privind sarcinile de supervizare, în cazul în care acest lucru este permis de legea națională.

Articolul 3

Entități calificate

(1)   Autoritățile naționale de supervizare pot decide să delege integral sau parțial inspecțiile și evaluările menționate la articolul 2 alineatul (2) unor entități calificate care îndeplinesc cerințele stabilite în anexa I.

(2)   Astfel de delegări acordate de o autoritate națională de supervizare sunt valabile pe teritoriul Comunității pe o perioadă de trei ani, perioadă ce poate fi prelungită. Autoritățile naționale de supervizare pot însărcina oricare dintre entitățile calificate situate în Comunitate cu efectuarea acestor inspecții și evaluări.

Articolul 4

Cerințe legate de siguranță

Comisia, în conformitate cu procedura de reglementare stabilită la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru, adoptă normele de punere în aplicare care includ dispozițiile pertinente referitoare la cerințele Eurocontrol de reglementare a siguranței (ESARRs) și modificările ulterioare ale acestor cerințe, care fac parte din domeniul de aplicare al prezentului regulament, însoțite, dacă este necesar, de adaptările adecvate.”

2.

Articolul 5 se elimină.

3.

La articolul 7, alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:

„(6)   Fără a se aduce atingere articolelor 8 și 9, emiterea de certificate conferă furnizorilor de servicii de navigație aeriană posibilitatea de a-și oferi serviciile statelor membre, altor furnizori de servicii de navigație aeriană, utilizatorilor spațiului aerian și aeroporturilor din interiorul Comunității.

(7)   Autoritățile naționale de supervizare monitorizează respectarea cerințelor comune și a condițiilor aferente certificatelor. Detaliile acestei monitorizări sunt incluse în rapoartele anuale care urmează să fie prezentate de către statele membre conform articolului 12 alineatul (1) din regulamentul-cadru. Dacă o autoritate națională de supervizare consideră că deținătorul unui certificat nu mai satisface aceste cerințe sau condiții, aceasta ia măsurile corespunzătoare, asigurând continuitatea serviciilor cu condiția ca siguranța să nu fie afectată. Aceste măsuri pot include revocarea certificatului.”

4.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Desemnarea furnizorilor de servicii de trafic aerian

(1)   Statele membre asigură furnizarea de servicii de trafic aerian în exclusivitate în cadrul blocurilor specifice de spațiu aerian cu privire la spațiul aerian de care sunt responsabile. În acest scop, statele membre desemnează un furnizor de servicii de trafic aerian care deține un certificat valabil în Comunitate.

(2)   În ceea ce privește furnizarea de servicii transfrontaliere, statele membre se asigură că respectarea prezentului articol și a articolului 10 alineatul (3) nu este împiedicată de faptul că sistemul lor legislativ național impune furnizorilor de servicii de trafic aerian care furnizează servicii în spațiul aerian de care sunt responsabile statele membre respective:

(3)   Statele membre definesc drepturile și obligațiile care trebuie îndeplinite de furnizorii de servicii de trafic aerian desemnați. Obligațiile pot include condiții pentru furnizarea la timp a informațiilor pertinente care permit identificarea tuturor mișcărilor aeronavelor în spațiul aerian de care sunt responsabile.

(4)   Statele membre dispun de competențe discreționare în alegerea unui furnizor de servicii de trafic aerian, cu condiția ca acesta din urmă să îndeplinească cerințele și condițiile stabilite la articolele 6 și 7.

(5)   Cu privire la blocurile funcționale de spațiu aerian, stabilite în conformitate cu articolul 9a, care se extind asupra spațiului aerian de care sunt responsabile mai multe state membre, statele membre în cauză desemnează împreună, în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, unul sau mai mulți furnizori de servicii de trafic aerian, cel puțin cu o lună înainte de stabilirea blocului de spațiu aerian.

(6)   Statele membre informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la orice decizie luată în cadrul prezentului articol privind desemnarea furnizorilor de servicii de trafic aerian în interiorul blocurilor de spațiu aerian specifice care au legătură cu spațiul aerian aflat sub responsabilitatea lor.”

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 9a

Blocurile funcționale de spațiu aerian

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta punerea în aplicare a unor blocuri funcționale de spațiu aerian până la 4 decembrie 2012, cu scopul de a atinge capacitatea și eficiența necesare ale rețelei de management al traficului aerian în cadrul cerului unic european, de a menține un nivel înalt de siguranță și de a contribui la performanțele globale ale sistemului de transport aerian și la un impact redus asupra mediului. Statele membre, în special statele membre care înființează blocuri funcționale de spațiu aerian învecinate, cooperează cât mai mult posibil între ele pentru a garanta respectarea prezentei dispoziții. După caz, cooperarea poate include și țări terțe participante la blocurile funcționale de spațiu aerian.

(2)   În special, blocurile funcționale de spațiu aerian:

(3)   Un bloc funcțional al spațiului aerian se creează numai de comun acord de către toate statele membre și, după caz, țări terțe, care sunt responsabile de orice parte din spațiul aerian inclus în blocul funcțional de spațiu aerian. Înainte de a notifica Comisia privind crearea unui bloc funcțional de spațiu aerian, statul membru sau statele membre în cauză furnizează Comisiei, celorlalte state membre și celorlalte părți interesate informațiile corespunzătoare pentru a le da posibilitatea acestora de a-și prezenta observațiile.

(4)   În cazul în care un bloc funcțional de spațiu aerian se referă la un spațiu aerian care se află integral sau parțial sub responsabilitatea a două sau mai multe state membre, acordul prin care se stabilește blocul funcțional de spațiu aerian conține dispozițiile necesare privind modalitățile de modificare a blocului și de retragere a unui stat membru din blocul respectiv, inclusiv aranjamentele tranzitorii.

(5)   În cazul în care apar dificultăți între două sau mai multe state membre cu privire la un bloc funcțional transfrontalier de spațiu aerian care privește spațiul aerian aflat sub responsabilitatea lor, statele membre în cauză pot prezenta în comun respectiva problemă Comitetului pentru cerul unic, în vederea obținerii unui aviz. Avizul se adresează statelor membre în cauză. Fără a aduce atingere alineatului (3), statele membre țin seama de acest aviz pentru a găsi o soluție.

(6)   După primirea notificărilor de la statele membre referitoare la acordurile și declarațiile menționate la alineatele (3) și (4), Comisia evaluează în cazul fiecărui bloc funcțional de spațiu aerian îndeplinirea cerințelor stabilite la alineatul (2) și prezintă rezultatele spre examinare Comitetului pentru cerul unic. În cazul în care hotărăște că unul sau mai multe blocuri funcționale de spațiu aerian nu îndeplinesc cerințele necesare, Comisia inițiază dialoguri cu statele membre în cauză în vederea obținerii unui consens în ceea ce privește măsurile necesare pentru a rectifica situația.

(7)   Fără a aduce atingere alineatului (6), acordurile și declarațiile menționate la alineatele (3) și (4) se notifică Comisiei în vederea publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Această publicare specifică data intrării în vigoare a deciziei pertinente.

(8)   Documentele orientative privind crearea și modificarea blocurilor funcționale de spațiu aerian se elaborează până la 4 decembrie 2010 în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru.

(9)   Comisia adoptă, până la 4 decembrie 2011 și în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru, normele de punere în aplicare cu privire la informațiile care trebuie furnizate de statul sau statele membre în cauză înainte de crearea și modificarea unui bloc funcțional de spațiu aerian în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

Articolul 9b

Coordonatorul sistemului de blocuri funcționale de spațiu aerian

(1)   Pentru a facilita crearea de blocuri funcționale de spațiu aerian, Comisia poate desemna o persoană fizică în calitate de coordonator al sistemului de blocuri funcționale de spațiu aerian («coordonatorul»). Comisia hotărăște în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 9a alineatul (5), la cererea tuturor statelor membre în cauză și, după caz, a țărilor terțe care participă în cadrul aceluiași bloc funcțional de spațiu aerian, coordonatorul facilitează depășirea obstacolelor în procesul de negociere în vederea accelerării instituirii blocurilor funcționale de spațiu aerian. Coordonatorul își desfășoară activitatea în baza unui mandat din partea tuturor statelor membre în cauză și, după caz, a țărilor terțe participante la același bloc funcțional de spațiu aerian.

(3)   Coordonatorul acționează în mod imparțial față de statele membre, țările terțe, Comisie și părțile interesate.

(4)   Coordonatorul nu divulgă informațiile obținute în exercitarea mandatului său exceptând cazurile în care a fost autorizat în prealabil de către statul sau statele membre și, după caz, de către țările terțe în cauză.

(5)   Coordonatorul raportează Comisiei, Comitetului pentru cerul unic și Parlamentului European la fiecare trei luni după numirea sa. Raportul include rezumatul negocierilor și rezultatul acestora.

(6)   Mandatul coordonatorului expiră după semnarea ultimului acord de înființare a unui bloc funcțional de spațiu aerian, dar nu mai târziu de 4 decembrie 2012.”

6.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Relațiile cu autoritățile militare

În contextul politicii comune în domeniul transporturilor, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura încheierea sau reînnoirea unor acorduri scrise între autoritățile competente civile și militare sau a altor acorduri juridice echivalente cu privire la gestionarea unor blocuri specifice ale spațiului aerian.”

7.

La articolul 12, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În cazul în care furnizează un pachet de servicii, furnizorii de servicii de navigație aeriană identifică și prezintă costurile și veniturile care provin din serviciile de navigație aeriană, defalcate în conformitate cu schema de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană menționată la articolul 14 și, dacă este cazul, au conturi consolidate pentru alte servicii, care nu au legătură cu navigația aeriană, la fel cum ar trebui să procedeze dacă serviciile respective ar fi furnizate de întreprinderi separate.”

8.

Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 14

Generalități

În conformitate cu cerințele de la articolele 15 și 16, schema de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană contribuie la o mai mare transparență a stabilirii, aplicării și colectării tarifelor pentru utilizatorii spațiului aerian și contribuie la rentabilitatea furnizării de servicii de navigație aeriană și la eficiența operațiunilor de zbor, menținându-se, în același timp, un nivel optim de siguranță. Schema este conformă, de asemenea, cu articolul 15 din Convenția de la Chicago din 1944 privind aviația civilă internațională și cu sistemul de tarifare Eurocontrol pentru tarifele de rută.”

9.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Principii

(1)   Schema de tarifare se bazează pe contabilizarea costurilor serviciilor de navigație aeriană suportate de furnizorii de servicii pentru utilizatorii spațiului aerian. Schema distribuie aceste costuri între categoriile de utilizatori.

(2)   Următoarele principii se aplică la stabilirea bazei de calcul a tarifelor în funcție de costuri:

(3)   Atunci când stabilesc tarifele în conformitate cu alineatul (2), statele membre respectă următoarele principii:

(4)   Comisia adoptă normele detaliate de punere în aplicare a prezentului articol, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru.”

10.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 15a

Proiecte comune

(1)   Pentru a pune în aplicare cu succes Planul general pentru ATM, se poate apela la proiecte comune. Astfel de proiecte contribuie la realizarea obiectivelor prezentului regulament referitoare la îmbunătățirea performanței sistemului aviatic european în domenii de o importanță determinantă, precum capacitatea, eficiența operațiunilor de zbor, rentabilitatea și, de asemenea, durabilitatea din punct de vedere ecologic în cadrul obiectivelor prioritare referitoare la siguranță.

(2)   Comisia poate elabora, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru, documente orientative privind modalitățile în care astfel de proiecte pot contribui la aplicarea Planului general pentru ATM. Aceste documente orientative nu afectează mecanismele de punere în practică a acestui tip de proiecte privind blocuri funcționale de spațiu aerian, astfel cum au fost convenite de părțile la blocurile respective.

(3)   De asemenea, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru, să elaboreze proiecte comune pentru funcțiile legate de rețele, care prezintă o importanță deosebită pentru îmbunătățirea performanței globale a managementului traficului aerian și a serviciilor de navigație aeriană din Europa. Astfel de proiecte comune pot fi considerate eligibile în vederea acordării de finanțare din partea Comunității în temeiul cadrului financiar multianual. În acest scop, fără a aduce atingere competenței statelor membre de a decide cu privire la utilizarea resurselor financiare proprii, Comisia efectuează o analiză independentă a raportului dintre costuri și profituri și poartă consultări corespunzătoare cu toți factorii implicați competenți, în conformitate cu articolul 10 din regulamentul-cadru, examinând toate modalitățile adecvate de finanțare a realizării proiectelor. Costurile eligibile ale realizării de proiecte comune se recuperează în conformitate cu principiile transparenței și nediscriminării.”

11.

Articolele 16-18 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 16

Reexaminarea gradului de respectare

(1)   Comisia monitorizează în permanență respectarea principiilor și măsurilor prevăzute la articolele 14 și 15, hotărând în cooperare cu statele membre. Comisia depune toate eforturile pentru instituirea mecanismelor necesare prin care să se beneficieze de expertiza Eurocontrol și face cunoscute rezultatele acestei monitorizări statelor membre, Eurocontrol și reprezentanților utilizatorilor spațiului aerian.

(2)   La cererea unuia sau mai multor state membre care consideră că principiile și măsurile menționate la articolele 14 și 15 nu au fost aplicate corect sau din proprie inițiativă, Comisia întreprinde o investigație cu privire la orice presupusă nerespectare sau neaplicare a principiilor și/sau măsurilor în cauză. Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (1), Comisia face cunoscute rezultatele acestei investigații statelor membre, Eurocontrol și reprezentanților utilizatorilor spațiului aerian. În termen de două luni de la primirea unei cereri, după audierea statului membru în cauză și după consultarea Comitetului pentru cerul unic în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru, Comisia adoptă o decizie privind aplicarea articolelor 14 și 15 din prezentul regulament și stabilește dacă practica respectivă poate continua.

(3)   Comisia notifică decizia statelor membre și informează furnizorul de servicii cu privire la aceasta, în măsura în care furnizorul este implicat legal. Orice stat membru poate înainta Consiliului, în termen de o lună, decizia Comisiei. Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată, poate adopta o altă decizie în termen de o lună.

Articolul 17

Revizuirea anexelor

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale anexelor pentru a ține seama de progresul tehnic sau operațional se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul-cadru.

Din motive imperative de urgență, Comisia poate utiliza procedura de urgență menționată la articolul 5 alineatul (5) din regulamentul-cadru.

Articolul 18

Confidențialitate

(1)   Nici autoritățile naționale de supervizare, care hotărăsc în conformitate cu dreptul intern, nici Comisia nu divulgă informațiile de natură confidențială, în special informațiile referitoare la furnizorii de servicii de navigație aeriană, relațiile de afaceri ale acestora sau componentele costurilor lor.

(2)   Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităților naționale de supervizare sau al Comisiei de a dezvălui informații în cazul în care acest lucru este esențial pentru îndeplinirea îndatoririlor acestora, situație în care dezvăluirea informațiilor este proporțională și are în vedere interesele legitime ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană, ale utilizatorilor spațiului aerian, ale aeroporturilor și ale altor părți interesate pertinente cu privire la protejarea secretelor lor de afaceri.

(3)   Informațiile și datele furnizate în conformitate cu sistemul de tarifare menționat la articolul 14 sunt făcute publice.”

12.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 18a

Reexaminarea

Până la 4 decembrie 2012 Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un studiu de evaluare a impactului juridic, asupra siguranței, industrial, economic și social al aplicării principiilor de piață la furnizarea serviciilor de comunicații, navigație, supraveghere și informare aeronautică, comparativ cu principiile organizaționale existente sau alternative și ținând seama de evoluția blocurilor funcționale de spațiu aerian și a tehnologiei disponibile.”

13.

Anexa I se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 se elimină.

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Regiunea europeană superioară de informare a zborurilor (EUIR)

(1)   Comunitatea și statele sale membre depun toate eforturile pentru stabilirea și recunoașterea de către OACI a unei singure EUIR. În acest sens, pentru aspecte care țin de competența Comunității, Comisia prezintă o recomandare Consiliului, în conformitate cu articolul 300 din tratat, până la 4 decembrie 2011.

(2)   EUIR este concepută astfel încât să cuprindă spațiul aerian aflat în responsabilitatea statelor membre, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3), și poate include, de asemenea, spațiu aerian al țărilor terțe europene.

(3)   Crearea EUIR nu aduce atingere responsabilității statelor membre privind desemnarea furnizorilor de servicii de trafic aerian pentru spațiul aerian de care sunt responsabile, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul privind furnizarea de servicii.

(4)   Statele membre își mențin responsabilitățile față de OACI în limitele geografice ale regiunilor superioare de informare a zborurilor și ale regiunilor de informare a zborurilor care le-au fost încredințate de către OACI la data intrării în vigoare a prezentului regulament.”

3.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 3a

Informații aeronautice în formă electronică

(1)   Fără a aduce atingere publicării de către statele membre a informațiilor aeronautice și într-un mod consecvent cu respectiva publicare, Comisia, în cooperare cu Eurocontrol, asigură disponibilitatea, în formă electronică, a unor informații aeronautice de bună calitate, prezentate într-o manieră armonizată și care respectă cerințele tuturor utilizatorilor interesați în ceea ce privește calitatea datelor și punerea la dispoziție în timp util a acestor informații.

(2)   În sensul alineatului (1), Comisia:

(3)   Comisia adoptă normele detaliate de punere în aplicare a prezentului articol, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru.”

4.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Reguli ale aerului și clasificarea spațiului aerian

În conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru, Comisia adoptă normele de punere în aplicare în scopul:

5.

Articolul 5 se elimină.

6.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Managementul și configurarea rețelelor

(1)   Funcțiile rețelei de management al traficului aerian (ATM) permit utilizarea optimă a spațiului aerian și asigură faptul că utilizatorii spațiului aerian pot utiliza rutele pe care le preferă, permițând, în același timp, accesul maxim la spațiul aerian și la serviciile de navigație aeriană. Aceste funcții ale rețelei au ca obiectiv sprijinirea inițiativelor la nivel național și la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian și se execută într-un mod care respectă separarea sarcinilor operaționale și de reglementare.

(2)   Pentru a îndeplini obiectivele menționate la alineatul (1) și fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre referitoare la rutele naționale și structurile spațiului aerian, Comisia se asigură că sunt exercitate următoarele funcții:

(3)   După o consultare adecvată a părților interesate din sectorul aerian, Comisia poate adăuga funcții la lista funcțiilor de la alineatul (2). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura reglementare cu control menționată la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul-cadru.

(4)   Normele detaliate de punere în aplicare a măsurilor menționate la acest articol, cu excepția celor menționate la alineatele (6)-(9), se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru. Aceste norme de punere în aplicare se referă în special la:

(5)   Alte aspecte ale configurării spațiului aerian decât cele menționate la alineatul (2) se tratează la nivel național sau la nivelul blocurilor funcționale de spațiu aerian. Acest proces de configurare ia în considerare cerințele și complexitatea traficului, planurile de performanță funcțională sau națională a blocurilor funcționale de spațiu aerian și include consultarea deplină a utilizatorilor corespunzători ai spațiului aerian sau a grupurilor corespunzătoare reprezentând utilizatorii spațiului aerian și autoritățile militare, după caz.

(6)   Statele membre încredințează Eurocontrol sau unui alt organism imparțial și competent managementul fluxului de trafic aerian, în baza unor mecanisme de control adecvate.

(7)   Normele de punere în aplicare pentru managementul fluxului de trafic aerian, incluzând mecanismele de control adecvate, se stabilesc în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 5 alineatul (2) din regulamentul-cadru și se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul-cadru, în vederea optimizării capacității disponibile în utilizarea spațiului aerian și intensificării proceselor de management al fluxului de trafic aerian. Aceste norme se bazează pe transparență și eficiență, asigurând furnizarea flexibilă și la timp a capacității, în conformitate cu recomandările planului regional de navigație aeriană al OACI pentru regiunea europeană.

(8)   Normele de punere în aplicare pentru managementul fluxului de trafic aerian sprijină deciziile operaționale ale furnizorilor de servicii de navigație aeriană, ale operatorilor de aeroporturi și ale utilizatorilor spațiului aerian și se referă la următoarele domenii:

(9)   La elaborarea și adoptarea normelor de punere în aplicare, Comisia ia în considerare, după caz și fără a aduce atingere siguranței, coerența între planurile de zbor și sloturile aeroporturilor și coordonarea necesară cu regiunile adiacente.”

7.

Articolul 9 se elimină.

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 6a

Verificarea alternativă a conformității

Un certificat eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației (15), atunci când se aplică componentelor sau sistemelor, este considerat, în sensul articolelor 5 și 6 din prezentul regulament, drept declarație CE de conformitate sau de adecvare la utilizarea dată sau drept declarație CE de verificare, dacă face dovada conformității cu cerințele esențiale din prezentul regulament și cu normele pertinente pentru punerea în aplicare a interoperabilității.

2.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Revizuirea anexelor

Măsurile, destinate să modifice elemente neesențiale ale anexelor pentru a lua în considerare progresul tehnic sau operațional, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul-cadru.”

3.

La articolul 10 se introduce următorul alineat:

„(2a)   În sensul alineatului (2) din prezentul articol, statele membre pot confirma faptul că sistemele și părțile componente ale EATMN sunt conforme cu cerințele principale și sunt scutite de la aplicarea dispozițiilor articolelor 5 și 6.”

4.

Anexa II se modifică după cum urmează:

14.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 300/51

(1)

Crearea unei piețe interne a transportului rutier, caracterizată prin condiții loiale de concurență, necesită aplicarea uniformă a unor norme comune privind accesul la ocupația de operator de transport rutier de marfă sau persoane („ocupația de operator de transport rutier”). Astfel de norme comune vor contribui la asigurarea unui nivel mai ridicat de calificare profesională a operatorilor de transport rutier, la raționalizarea pieței, la îmbunătățirea calității serviciilor în interesul operatorilor de transport rutier, al clienților acestora și al economiei în ansamblu, precum și la îmbunătățirea siguranței rutiere. De asemenea, acestea au capacitatea de a favoriza exercitarea efectivă a dreptului de stabilire de către operatorii de transport rutier.

(2)

Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la ocupația de operator de transport rutier de marfă și operator de transport rutier de persoane și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor operatori de transport dreptul la libera stabilire pentru operațiuni de transport național și internațional (4) stabilește condițiile minime pentru accesul la ocupația de operator de transport rutier, precum și recunoașterea reciprocă a documentelor necesare în acest sens. Cu toate acestea, experiența anterioară, analiza de impact și diversele studii arată că directiva menționată anterior este aplicată în mod neuniform de către statele membre. Această lipsă de uniformitate generează mai multe consecințe negative, în special denaturarea concurenței, o lipsă de transparență a pieței și de monitorizare uniformă, precum și riscul ca întreprinderile care angajează personal cu o calificare profesională mai slabă să ignore sau să respecte într-o mai mică măsură normele de siguranță rutieră și normele sociale, ceea ce poate dăuna imaginii sectorului.

(3)

Aceste consecințe sunt cu atât mai grave cu cât ar putea să perturbe buna funcționare a pieței interne a transporturilor rutiere, având în vedere faptul că accesul la piața transporturilor internaționale de marfă și a anumitor operațiuni de cabotaj este permis întreprinderilor din întreaga Comunitate. Singura condiție impusă acestor întreprinderi este aceea de a deține o licență comunitară care poate fi obținută atunci când aceste întreprinderi îndeplinesc condițiile de acces la ocupația de operator de transport rutier, stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (5) și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul (6).

(4)

Se impune, așadar, modernizarea normelor existente în materie de acces la ocupația de operator de transport rutier, pentru a garanta o aplicare mai uniformă și mai eficace a acestor norme. Deoarece respectarea acestor norme constituie principala condiție pentru a avea acces la piața comunitară, iar regulamentele reprezintă instrumentele comunitare aplicabile în acest domeniu, un regulament pare a fi instrumentul cel mai potrivit de stabilire a condițiilor privind accesul la ocupația de operator de transport rutier.

(5)

Ar trebui să fie permis statelor membre să adapteze condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 299 alineatul (2) din tratat, datorită caracteristicilor și constrângerilor specifice acestor regiuni. Cu toate acestea, întreprinderile stabilite în aceste regiuni, care îndeplinesc condițiile pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier numai ca urmare a unei asemenea adaptări, ar trebui să nu poată obține o licență comunitară. Adaptarea condițiilor care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier nu ar trebui să împiedice întreprinderile, cărora li s-ar fi acordat accesul la ocupația de operator de transport rutier și care îndeplinesc toate condițiile generale stabilite prin prezentul regulament, să desfășoare activități de transport în regiunile ultraperiferice.

(6)

În scopul asigurării unei concurențe loiale, normele comune privind exercitarea ocupației de operator de transport rutier ar trebui să se aplice într-o măsură cât mai mare tuturor întreprinderilor. Cu toate acestea, nu este necesară includerea în domeniul de aplicare a prezentului regulament a întreprinderilor ale căror operațiuni de transport au un impact foarte scăzut asupra pieței transporturilor.

(7)

Responsabilitatea de a verifica dacă o întreprindere îndeplinește în orice moment condițiile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să revină statului membru de stabilire, astfel încât autoritățile competente ale statului membru respectiv să poată să decidă, după caz, suspendarea sau retragerea autorizațiilor care îi conferă întreprinderii în cauză dreptul de a opera pe piață. Respectarea întocmai a condițiilor de acces la ocupația de operator de transport rutier și monitorizarea fiabilă a acestora implică existența unor sedii reale și stabile ale întreprinderilor.

(8)

Persoanele fizice care îndeplinesc cerințele privind buna reputație și competența profesională ar trebui identificate în mod clar și indicate autorităților competente. Persoanele respective („managerii de transport”) ar trebui să fie rezidente într-un stat membru și să conducă permanent și efectiv activitățile de transport ale întreprinderilor de transport rutier. Se impune, prin urmare, să se precizeze condițiile în care se consideră că o persoană conduce permanent și efectiv activitatea de transport a unei întreprinderi.

(9)

Buna reputație a managerilor de transport implică lipsa oricărei condamnări penale sau sancțiuni, pentru o încălcare gravă, în special a reglementărilor comunitare din domeniul transportului rutier. O condamnare sau sancțiune aplicată unui manager de transport sau unei întreprinderi de transport rutier în unul sau în mai multe state membre pentru cele mai grave încălcări ale normelor comunitare ar trebui să determine pierderea bunei reputații, cu condiția asigurării de către autoritatea competentă a faptului că, înainte de a fi luată o decizie definitivă, a avut loc o procedură de investigare finalizată și documentată corespunzător, în cadrul căreia au fost garantate drepturile procesuale fundamentale și au fost respectate drepturile de a exercita o cale de atac corespunzătoare.

(10)

Întreprinderile de transport rutier trebuie să aibă o capacitate financiară minimă pentru a asigura începerea activității și gestionarea corespunzătoare. O metodă simplă și rentabilă de a dovedi capacitatea financiară a întreprinderilor o constituie o garanție bancară sau o asigurare de răspundere profesională.

(11)

Un nivel ridicat al calificării profesionale ar trebui să sporească eficiența socioeconomică a sectorului de transport rutier. Prin urmare, candidații la funcția de manager de transport ar trebui să beneficieze de cunoștințe profesionale de calitate. În vederea asigurării unei uniformități sporite a condițiilor de examinare și pentru a promova o formare de calitate, ar trebui ca statele membre să poată autoriza centrele de examinare și de formare în conformitate cu anumite criterii care urmează să fie definite la nivel național. Managerii de transport ar trebui să posede cunoștințele necesare pentru a conduce operațiuni de transport atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Datorită progreselor tehnice, este posibil ca lista materiilor care trebuie cunoscute pentru a obține certificatul de competență profesională, precum și procedura de organizare a examinărilor să evolueze și ar trebui să se prevadă posibilitatea actualizării acestora. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să excepteze de la examinare persoanele care pot dovedi o experiență continuă în conducerea activităților de transport.

(12)

O concurență loială și un transport rutier care să se conformeze pe deplin normelor necesită un nivel uniform de supraveghere de către statele membre. În acest sens, un rol esențial le revine autorităților naționale responsabile de supravegherea întreprinderilor și a valabilității autorizațiilor acestora și este necesar să se garanteze faptul că respectivele autorități iau, după caz, măsurile adecvate, în special în cazurile cele mai grave, prin suspendarea sau retragerea autorizațiilor ori prin declararea ca fiind inadecvați a managerilor de transport care sunt neglijenți în mod repetat sau care acționează cu rea-credință. Luarea unei astfel de măsuri trebuie să fie precedată de o analiză atentă a măsurii respective, din perspectiva principiului proporționalității. Cu toate acestea, o întreprindere ar trebui să fie avertizată în prealabil și ar trebui să beneficieze de o perioadă de timp rezonabilă în decursul căreia să își remedieze situația înainte de a i se aplica astfel de sancțiuni.

(13)

O cooperare administrativă mai organizată între statele membre ar îmbunătăți eficacitatea supravegherii întreprinderilor care funcționează în mai multe dintre aceste state și ar reduce costurile administrative. Registre electronice ale întreprinderilor, interconectate la nivelul Comunității și conforme cu normele comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, ar facilita această cooperare și ar reduce costurile aferente controalelor, atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrații. În mai multe state membre există deja registre electronice naționale. De asemenea, s-a creat infrastructura necesară în vederea promovării interconectărilor între statele membre. O utilizare mai sistematică a registrelor electronice ar contribui, prin urmare, în mod semnificativ la reducerea costurilor administrative ale controalelor și la îmbunătățirea eficacității acestora.

(14)

Anumite date privind încălcările și sancțiunile, incluse în registrele electronice naționale, au caracter personal. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (7), în special în ceea ce privește controlul prelucrării datelor cu caracter personal de către o autoritate publică, dreptul de informare a persoanelor în cauză, dreptul la acces și dreptul la opoziție al acestora. În vederea aplicării prezentului regulament, apare ca necesară păstrarea acestor date timp de cel puțin doi ani, pentru a evita stabilirea întreprinderilor descalificate pe teritoriul altor state membre.

(15)

Pentru a spori transparența și pentru a permite clienților unei întreprinderi de transport să verifice dacă respectiva întreprindere deține autorizația corespunzătoare, anumite date incluse în registrul electronic național ar trebui puse la dispoziția publicului, în măsura în care se respectă dispozițiile relevante privind protecția datelor.

(16)

Interconectarea graduală a registrelor electronice naționale este esențială în scopul de a asigura un schimb de informații rapid și eficient între statele membre și de a garanta faptul că operatorii de transport rutier nu sunt tentați să comită sau să își asume riscul de a comite încălcări grave în alte state membre decât statul membru de stabilire. Realizarea acestei interconectări necesită definirea comună a formatului exact al datelor care fac obiectul schimburilor de date, precum și a procedurilor tehnice de realizare a acestor schimburi de date.

(17)

Pentru ca schimbul de informații dintre statele membre să fie eficient, ar trebui să se desemneze puncte de contact naționale și să se precizeze anumite proceduri comune cu privire cel puțin la termenele și natura informațiilor care trebuie transmise.

(18)

În vederea facilitării libertății de stabilire, prezentarea documentelor adecvate eliberate de o autoritate competentă a statului membru în care își are reședința managerul de transport rutier ar trebui să fie acceptată ca dovadă suficientă a bunei reputații necesare accesului la ocupația de operator de transport rutier în statul membru de stabilire, cu condiția ca persoanele respective să nu fi fost declarate inapte pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier în celelalte state membre.

(19)

În vederea facilitării libertății de stabilire, sub aspectul competenței profesionale, un model unic de certificat eliberat în temeiul prezentului regulament ar trebui recunoscut drept dovadă suficientă de către statul membru de stabilire.

(20)

Este necesar ca aplicarea prezentului regulament să fie monitorizată mai îndeaproape la nivel comunitar. Aceasta implică transmiterea către Comisie a unor rapoarte periodice, întocmite pe baza registrelor electronice naționale și referitoare la buna reputație, capacitatea financiară și competența profesională a întreprinderilor din sectorul de transport rutier.

(21)

Statele membre ar trebui să prevadă sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament. Respectivele sancțiuni ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(22)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv modernizarea normelor de reglementare a accesului la ocupația de operator de transport rutier în scopul asigurării unei puneri în aplicare mai uniforme și eficiente a acestor norme în statele membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(23)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).

(24)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să stabilească o listă a categoriilor și a tipurilor încălcărilor și a gradelor de gravitate a acestor încălcări care determină pierderea de către operatorii de transport rutier a bunei reputații, să adapteze la progresul tehnic anexele I, II și III la prezentul regulament referitoare la cunoștințele care trebuie luate în considerare pentru recunoașterea de către statele membre a competenței profesionale și, respectiv, la modelul de certificat de competență profesională și să stabilească lista încălcărilor care, pe lângă cele stabilite în anexa IV la prezentul regulament, pot conduce la pierderea bunei reputații. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, aceste măsuri trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(25)

Directiva 96/26/CE ar trebui să fie abrogată,