23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 658/2002 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, care se încadrează la codurile NC 3102 30 90 și 3102 40 90. Pe baza unei cereri din partea industriei comunitare, a fost efectuată o reexaminare intermediară a definiției produsului și, prin Regulamentul (CE) nr. 945/2005 al Consiliului (3), s-au instituit taxe antidumping definitive la importurile de îngrășăminte solide cu un conținut de nitrat de amoniu de peste 80 % din greutate („AN”), originar din Rusia, care se încadrează la codurile NC 3102 30 90, 3102 40 90, ex 3102 29 00, ex 3102 60 00, ex 3102 90 00, ex 3105 10 00, ex 3105 20 10, ex 3105 51 00, ex 3105 59 00 și ex 3105 90 91.

(2)

În urma unei cereri de reexaminare efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Consiliul a confirmat, prin Regulamentul (CE) nr. 661/2008 (4), taxele antidumping la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia.

(3)

La 14 septembrie 2005, JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat, o societate comercială constituită în temeiul dreptului rus, a depus o cerere la Grefa Curții pentru anularea Regulamentului (CE) nr. 945/2005.

(4)

Prin hotărârea din 10 septembrie 2008 în cauza T-348/05, astfel cum a fost interpretată prin hotărârea din 9 iulie 2009 în cauza T-348/05 INTP, Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a anulat Regulamentul (CE) nr. 945/2005 în ceea ce privește JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat.

(5)

Ținând seama de constatările de mai sus, măsurile antidumping aplicabile importurilor originare din Rusia de nitrat de amoniu, de alt tip decât cel încadrat la codurile NC 3102 30 90 și 3102 40 90, produs și exportat de JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat, ar trebui abrogate cu efect retroactiv, începând de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 661/2008.

(6)

Rambursarea sau remiterea ar trebui solicitată de la autoritățile vamale naționale în conformitate cu legislația vamală aplicabilă,

„(b)

Pentru mărfuri produse de JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat (codul adițional TARIC A959):

Pentru mărfurile menționate la articolul 2 alineatul (1) produse de JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat și care nu sunt menționate în tabelul de mai sus, nu se aplică nicio taxă antidumping.”

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/3

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/5

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf și în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Schwäbische Maultaschen” sau „Schwäbische Suppenmaultaschen”, depusă de Germania, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece nicio declarație de opoziție nu a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, această denumire trebuie, prin urmare, înregistrată,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/7

(1)

Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 stabilește, pentru fiecare stat membru, plafoanele pe care nu le pot depăși valorile totale ale plăților directe, fără modulare, care se pot acorda în decursul unui an calendaristic în statul membru respectiv.

(2)

În conformitate cu articolul 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, Germania și Suedia au decis ca, începând cu exercițiul financiar 2011, să aloce o sumă calculată în conformitate cu articolul 69 alineatul (7) din regulamentul menționat, pentru ajutor comunitar în temeiul programării și finanțării dezvoltării rurale în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). În consecință, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (d) din același regulament, este necesar ca pentru anii calendaristici 2010, 2011 și 2012 să se scadă din plafoanele naționale ale Germaniei și Suediei, fixate în anexa IV la regulamentul menționat mai sus, sumele alocate sprijinului dezvoltării rurale.

(3)

Portugalia a comunicat Comisiei că, date fiind dificultățile neprevăzute cauzate de actuala criză economică în sectorul agricol și impactul negativ asupra situației economice a agricultorilor, a decis să nu aplice modularea voluntară în anul calendaristic 2009. În consecință, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, suma netă care rezultă din aplicarea modulării voluntare în Portugalia în decursul anului 2009, stabilită de Decizia 2008/788/CE a Comisiei (2), modificată de Decizia 2009/505/CE (3), trebuie adăugată, pentru anul 2009, plafonului național al Portugaliei, stabilit în anexa IV la regulamentul menționat anterior.

(4)

Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 trebuie modificată în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

1.

rândul referitor la Germania se înlocuiește cu următorul text:

2.

rândul referitor la Suedia se înlocuiește cu următorul text:

3.

rândul referitor la Portugalia se înlocuiește cu următorul text:

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/9

(1)

În temeiul articolului 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile pe piața internațională la produsele vizate în partea XV din anexa I la regulamentul menționat și prețurile acelorași produse în Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Ținând seama de situația care se înregistrează la ora actuală pe piața cărnii de vită și mânzat, este necesar să se stabilească restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162-164 și 167-170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În temeiul articolului 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinație, în special când această diferențiere se impune datorită situației pe piața internațională, necesităților specifice ale anumitor piețe sau obligațiilor care decurg din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat.

(4)

Restituirile nu trebuie să se acorde decât pentru produsele a căror liberă circulație în Comunitate este autorizată și care poartă marca de salubritate prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). Aceste produse trebuie să îndeplinească, de asemenea, cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) și ale Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (4).

(5)

Articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1359/2007 al Comisiei din 21 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de acordare a restituirilor speciale la export pentru unele tranșe de carne de vită și mânzat dezosată (5) prevede o reducere a restituirii speciale în cazul în care cantitatea de carne dezosată care urmează a fi exportată reprezintă sub 95 % din greutatea totală a tranșelor obținute prin dezosare, dar nu mai puțin de 85 % din aceasta.

(6)

În consecință, este necesară abrogarea Regulamentului (CE) nr. 654/2009 al Comisiei (6) și înlocuirea acestuia printr-un nou regulament.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/13

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile de pe piața mondială ale produselor menționate în partea XVII din anexa I la regulamentul respectiv și prețul acestor produse în Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația existentă în prezent pe piața cărnii de porc, este necesar să se stabilească restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În conformitate cu dispozițiile articolului 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinație, în special atunci când situația pieței mondiale, necesitățile specifice ale anumitor piețe sau obligațiile care decurg din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat impun acest lucru.

(4)

Restituirile pot fi acordate doar pentru produsele autorizate să circule libere în Comunitate și care poartă marca de salubritate prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). De asemenea, aceste produse trebuie să respecte dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) și ale Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (4).

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/15

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile pe piața mondială ale produselor enumerate în anexa I partea XIX din regulamentul menționat și prețurile din Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația observată în prezent pe piața ouălor, este necesar să se stabilească restituiri la export în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că restituirea se poate diferenția în funcție de destinație, în special atunci când acest lucru este impus de situația pieței mondiale, de nevoile specifice ale anumitor piețe sau de obligațiile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300.

(4)

Restituirile nu trebuie acordate decât pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (2) și ale Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (3), precum și condițiile de marcare prevăzute la punctul A din anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/17

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile de pe piața mondială și cele din Comunitate ale produselor menționate în partea XX din anexa I la regulamentul respectiv poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația observată în prezent pe piața cărnii de pasăre, trebuie stabilite restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că aceste restituiri pot fi diferențiate în funcție de destinație, în special dacă se impun datorită situației pieței mondiale, necesităților specifice anumitor piețe sau obligațiilor care decurg din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat.

(4)

Restituirile nu trebuie acordate decât pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care poartă marca de identificare prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). Aceste produse trebuie, de asemenea, să respecte cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3).

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/19

(1)

Articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că diferența dintre prețurile de pe piața mondială și cele de pe piața comunitară pentru produsele menționate în partea XVI din anexa I la respectivul regulament poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Ținând seama de situația actuală a pieței în sectorul laptelui și produselor lactate, trebuie stabilite restituiri la export în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 162, 163, 164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinație, în special dacă situația pieței mondiale, necesitățile specifice ale anumitor piețe sau obligațiile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat impun acest lucru.

(4)

Restituirile la exportul în Republica Dominicană au fost diferențiate pentru a se ține seama de taxele vamale reduse, aplicate la importurile efectuate în cadrul contingentului tarifar de import prevăzut de Memorandumul de înțelegere între Comunitatea Europeană și Republica Dominicană privind protecția la importul de lapte praf în Republica Dominicană (2), aprobat prin Decizia 98/486/CE a Consiliului (3). Contingentul nu mai este integral utilizat, ca urmare a modificării situației pieței din Republica Dominicană, caracterizată printr-o concurență mărită în ceea ce privește laptele praf. Pentru a crește la maximum utilizarea contingentului, ar trebui eliminată diferențierea restituirilor la exportul în Republica Dominicană.

(5)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/23

(1)

Regulamentul (CE) nr. 619/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de deschidere a unei invitații permanente de participare la proceduri de ofertare pentru restituirile la export care privesc anumite produse lactate (2) prevede o procedură de licitație permanentă.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1454/2007 al Comisiei din 10 decembrie 2007 de stabilire a normelor comune de instituire a unei proceduri de licitații pentru fixarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole (3) și după examinarea ofertelor prezentate ca răspuns la cererea de oferte, este oportun să nu se acorde restituiri pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 20 octombrie 2009.

(3)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 619/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de deschidere a unei invitații permanente de participare la proceduri de ofertare pentru restituirile la export care privesc anumite produse lactate (2) deschide o invitație permanentă de participare la proceduri de ofertare.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1454/2007 al Comisiei din 10 decembrie 2007 de stabilire a normelor comune de instituire a unei proceduri de licitații pentru fixarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole (3) și după examinarea ofertelor prezentate ca răspuns la cererea de oferte, este oportun să nu se acorde restituiri pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 20 octombrie 2009.

(3)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/25

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) stabilește normele de aplicare a regimului privind aplicarea de taxe suplimentare la import și stabilește prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se determină prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor și pentru ovalbumină rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile anumitor produse ținând seama de variațiile prețurilor în funcție de origine. Prin urmare, este necesar ca prețurile reprezentative să fie publicate.

(3)

Ținând seama de situația pieței, este necesară aplicarea acestei modificări în cel mai scurt timp.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/27

(1)

Articolul 162 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că diferența dintre prețurile din comerțul internațional pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (s) și enumerate în partea XIX anexei I la regulamentul menționat și prețurile din cadrul comunității poate fi acoperită prin restituire la export dacă aceste mărfuri sunt exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în partea V din anexa XX la regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 al Comisiei din 30 iunie 2005 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului cu privire la sistemul de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat și criteriile de stabilire a sumelor acestor restituiri (2) precizează produsele pentru care trebuie stabilită rata restituirilor, ce se va aplica pentru produsele exportate sub formă de mărfuri incluse în partea V a anexei XX la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În conformitate cu articolul 14 al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, rata restituirii la 100 kg pentru fiecare dintre produsele de bază respective va fi stabilită pentru o perioadă egală cu cea stabilită pentru restituirea aplicabilă acelorași produse exportate neprocesate.

(4)

Articolul 11 din Acordul privind agricultura încheiat în Runda Uruguay stabilește că restituirea la export pentru un produs înglobat într-o anumită marfă nu poate fi mai mare decât restituirea aplicabilă acelui produs dacă este exportat fără prelucrare ulterioară.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/29

(1)

Articolul 162 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că diferența dintre prețurile din comerțul internațional pentru produsele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (p) și enumerate în partea XVI din anexa I la regulamentul menționat și prețurile din cadrul comunității poate fi acoperită printr-o restituire la export dacă aceste mărfuri sunt exportate sub formă de mărfuri enumerate în partea IV din anexa XX la regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 al Comisiei din 30 iunie 2005 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului în ceea ce privește regimul de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat, precum și criteriile de stabilire a cuantumurilor sumelor respective (2) precizează produsele pentru care trebuie stabilită o rată de restituire care se aplică în cazul în care aceste produse sunt exportate sub formă de mărfuri enumerate în partea IV din anexa XX la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) paragraful (a) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, rata de restituire pentru 100 de kilograme pentru fiecare dintre produsele de bază în cauză trebuie stabilită pentru o perioadă egală cu cea prevăzută pentru restituiri stabilite pentru produse exportate în stare naturală.

(4)

Articolul 162 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stabilește că restituirea la export pentru un produs conținut într-o marfă nu poate fi mai mare decât cea aplicabilă aceluiași produs exportat fără a fi prelucrat în prealabil.

(5)

În cazul anumitor produse lactate exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat, există riscul ca, în cazul în care sunt stabilite în avans rate de restituire ridicate, angajamentele asumate în privința acestor restituiri să fie compromise. Prin urmare, pentru evitarea acestui risc, este necesar să se ia măsuri de prevenire corespunzătoare, fără a exclude însă posibilitatea încheierii de contracte pe termen lung. Stabilirea unor rate de restituire specifice pentru stabilirea în avans a restituirii aferente acestor produse ar trebui să garanteze atingerea acestor două obiective.

(6)

Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 prevede că, pentru fixarea ratelor de restituire, trebuie să se țină seama, după caz, de ajutoarele sau celelalte măsuri cu efect echivalent care sunt aplicabile în toate statele membre, în conformitate cu regulamentul de organizare comună a pieței în sectorul agricol, în ceea ce privește produsele de bază enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 sau produsele asimilate.

(7)

Articolul 100 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede ajutoare financiare pentru laptele degresat produs în Comunitate, transformat în cazeină, în cazul în care laptele respectiv și cazeina produsă din el îndeplinesc anumite condiții.

(8)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președinte,

23.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 278/32

(1)

Cazul a fost inițiat ca urmare a informațiilor transmise de Germania la 3 august 2007. După mai multe schimburi de informații, Germania a notificat măsurile prin scrisoarea din 15 ianuarie 2008, susținând că acestea ar trebui în orice caz să fie calificate drept ajutoare pentru salvare și restructurare compatibile cu piața internă.

(2)

Prin scrisoarea din 27 februarie 2008, Comisia a informat Germania că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la măsurile în cauză.

(3)

Decizia Comisiei de a iniția procedura oficială de investigare (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutorul în cauză. Comisia nu a primit nicio observație din partea părților terțe.

(4)

Germania a prezentat propriile observații după inițierea procedurii oficiale de investigare la 27 martie 2008 și, în completarea informațiilor furnizate la 15 și 25 ianuarie, 5 și 25 februarie și 3, 6, 11, 14, 20 și 27 martie, a prezentat informații suplimentare la 3 și 25 aprilie, 7 și 30 mai, 9 și 27 iunie, 25 iulie, 4, 22 și 26 august, 2, 3, 4, 5, 16, 18, 19 și 25 septembrie și 14 octombrie 2008. Odată cu aceste informații, Germania a pus la dispoziție un număr de 68 de acorduri și documente diferite care constituie baza măsurilor. Au avut loc o serie de întrevederi și conferințe telefonice cu autoritățile germane, cu beneficiarul și cu Kreditanstalt für Wiederaufbau (denumită în continuare „KfW”).

(5)

Beneficiarul este IKB Deutsche Industriebank AG (denumită în continuare „IKB”). IKB este o bancă privată mijlocie din Germania, cotată la SDAX. Sediul său se află în Düsseldorf. Acționarul său principal este banca de stat KfW. Înainte de criză, KfW deținea o participație de 38 %. Stiftung Industrieforschung, care nu desfășoară o activitate comercială proprie, deținea 12 %, în timp ce restul de 50 % din acțiuni erau tranzacționate pe piața liberă. După majorarea de capital prevăzută, participația KfW ar trebui să se ridice la 91 %.

(6)

Acționarul principal al IKB, KfW, este o bancă de dezvoltare din Germania, aflată în proprietatea guvernului federal (80 %) și a landurilor germane (20 %). KfW este una dintre cele mai mari zece bănci din Germania, având un bilanț total de 360 de miliarde EUR la 31 decembrie 2006. Este o instituție de drept public cu sediul în Germania, care sprijină economia, societatea și mediul din Germania, Europa și restul lumii. Atribuțiile KfW sunt promovarea întreprinderilor mici și mijlocii, a finanțării și modernizării locuințelor și a educației și formării specializate, finanțarea proiectelor municipale de infrastructură, promovarea exporturilor și finanțarea de proiecte, oferirea de asistență pentru țările în tranziție și în curs de dezvoltare și protecția mediului și a climei. KfW obține cea mai mare parte a fondurilor necesare acestor activități de dezvoltare de pe piața de capital. Funcția de dezvoltare atribuită de stat este consacrată în Legea KfW (3). În exercitarea funcției publice Anstaltslast, KfW beneficiază de garanții prin mecanismul de garantare publică.

(7)

Activitatea IKB înainte de restructurare poate fi defalcată în următoarele patru divizii:

(8)

În anul 2006/2007, diferitele segmente de activitate au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 1

Prezentare a segmentelor de activitate

(9)

Înainte de criză, IKB avea un bilanț total de 49,1 miliarde EUR (la 31 decembrie 2006), majorat la 63,5 miliarde EUR în conturile rectificate, după luarea în considerare a tuturor activităților extrabilanțiere ale IKB (la 31 martie 2007).

(10)

Dificultățile IKB au apărut ca urmare a crizei actuale a creditelor subprime din Statele Unite ale Americii, la care IKB și, în special, unul dintre vehiculele sale de investiții, Rhineland Funding Capital Corporation (denumit în continuare „Rhineland”), erau puternic expuse (5). Criza a provocat necesități semnificative de lichidități, pe care Rhineland (în cazurile în care efectele de comerț utilizate în mod normal nu erau subscrise complet) le-a acoperit prin linii de creditare furnizate de băncile comerciale.

(11)

IKB a oferit Rhineland facilități de lichiditate de aproximativ 8,1 miliarde EUR. Rhineland a investit în portofolii de credite structurate care au inclus expuneri la împrumuturile ipotecare subprime din Statele Unite și și-a refinanțat investițiile prin emisiuni de efecte de comerț garantate prin active. Pe lângă facilitățile directe de lichiditate acordate societății Rhineland, IKB a protejat indirect activele Rhineland prin intermediul așa-numitei structuri Havenrock. Expunerea totală la risc a structurii Havenrock pentru IKB s-a ridicat la 1,2 miliarde EUR. Atât facilitățile directe de lichiditate acordate Rhineland, cât și structura Havenrock au fost extrabilanțiere. IKB deținea, de asemenea, investiții de portofoliu directe bilanțiere (precum și în segmentul subprimelor, parțial) prin intermediul titlurilor de creanțe subordonate din vehiculul structurat de investiții Rhinebridge și din alte tipuri de portofolii de investiții (precum obligațiuni garantate cu active – CDO – collateralised debt obligations). În vara anului 2007, o parte a portofoliilor structurate ale Rhineland, Rhinebridge, precum și CDO-urile, care inițial aveau o notă ridicată, au fost retrogradate semnificativ de către agențiile de rating.

(12)

Ca urmare a crizei în curs de pe piața creditelor ipotecare subprime din Statele Unite și ca o consecință directă a retrogradării de către agențiile de rating a activelor garantate cu subprime, evaluările anumitor active tranzacționate pe acest segment de piață au fost afectate. Acesta a fost în special cazul Rhineland, a cărui capacitate de a-și refinanța portofoliul de investiții pe piața efectelor de comerț a fost astfel amenințată. Deoarece piața efectelor de comerț se epuizase, era probabil ca Rhineland să utilizeze facilitățile de lichiditate de 8,1 miliarde EUR puse la dispoziție de IKB, pentru care nu existau provizioane în bilanțului acesteia din urmă. În plus, celelalte investiții de portofoliu incluse în bilanț, precum Rhinebridge, făceau obiectul unei fluctuații considerabile a valorii reale, care trebuia contabilizată în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară (IFRS).

(13)

Dificultățile IKB au apărut în urma unor investiții de portofoliu în valoare de 18,3 miliarde EUR. Investițiile de portofoliu de 18,3 miliarde EUR care apar în conturile rectificate 2006/2007 au fost menținute inițial în afara bilanțului, în mare măsură în cazul Rhineland și în mai mică măsură în cazul IKB. Activele extrabilanțiere ale Rhineland valorau 11,5 miliarde EUR la 31 martie 2007 (și în timpul crizei). În timp, valoarea acestora s-a redus prin vânzări și ajustări de monedă, ajungând la 6,3 miliarde în august 2008. Investițiile de portofoliu bilanțiere au fost evaluate la 6,8 miliarde EUR în conturile rectificate pe 2006/2007.

(14)

La 27 iulie 2007, autoritatea de supraveghere bancară din Germania, „BaFin”, a fost informată de o bancă germană care furniza lichidități către IKB că urma să își retragă linia de creditare. Ulterior, BaFin a anunțat KfW, Ministerul Federal al Finanțelor și alte părți interesate că va închide banca (6) dacă aceste părți nu preiau riscurile angajamentului IKB în legătură cu Rhineland. În plus, s-a constatat că expunerea IKB pe piața subprimelor nu se limita la Rhineland, ci includea, de asemenea, Rhinebridge și alte investiții directe de portofoliu în segmentul subprimelor.

(15)

La 29 iulie 2007, BaFin, Ministerul Federal al Finanțelor, KfW și cele trei mari asociații bancare germane (7) au convenit asupra intervenției KfW, în coordonare cu BaFin, prin oferirea unei garanții de risc pentru IKB. Asociațiile bancare au acceptat să își asume 30 % din riscurile prevăzute de garanția de risc; această acceptare a fost confirmată în scris printr-un acord între KfW și cele trei asociații bancare, încheiat la 16 august 2007.

(16)

În special, KfW a anunțat că, în vederea asigurării lichidității IKB, va întreprinde următoarele:

(17)

Germania a estimat inițial că riscurile totale acoperite prin garanția de risc acordată IKB de către KfW și asociațiile bancare se ridică la un total de 3,5 miliarde EUR (2,5 miliarde pentru Rhineland și Havenrock și 1 miliard pentru Rhinebridge și alte investiții directe de portofoliu pe piața subprimelor (9).

(18)

În acordul inițial din 29 iulie 2007, KfW și asociațiile bancare au împărțit pierderile preconizate acoperite prin garanția de risc după cum urmează:

(19)

Distribuția riscului între KfW și asociațiile bancare se aplică pari passu în limita de 1 miliard EUR a obligației asociațiilor bancare (a se vedea considerentul 18) independent de distribuția pierderilor între diferitele investiții de portofoliu (Rhineland, Rhinebridge sau investiții directe).

(20)

Pe lângă participarea la garanția de risc, cele trei asociații bancare au acceptat să își folosească influența pe care o aveau pe lângă proprii membri pentru a se asigura că aceștia redeschid liniile de creditare pentru IKB pe care le închiseseră în momentul izbucnirii crizei.

(21)

În plus, acordul din 16 august 2007 arată că KfW, în calitatea sa de lider al consorțiului, negociază un comision adecvat pentru garanția de risc și ia măsuri pentru rambursarea tuturor cheltuielilor suportate de asociațiile bancare și KfW. Deși au fost luate măsuri pentru rambursarea cheltuielilor, iar comisionul a fost stabilit, ideea a fost abandonată deoarece ar fi putut fi interpretată ca […], ceea ce ar fi necesitat aprobarea […].

(22)

Participarea de 30 % la pierdere a asociațiilor bancare este distribuită între asociații după cum urmează:

(23)

BdB și-a asumat o cotă de 50 % deoarece, în cazul insolvabilității IKB, fondul de garantare a depozitelor băncilor private urma să garanteze fiecare cont individual până la 30 % din capitalul propriu de garanție al IKB deținut de clienți privați și întreprinderi (aproximativ 662 de milioane EUR per cont la 26 septembrie 2007) (10).

(24)

Ca urmare a unei deteriorări suplimentare a piețelor financiare, garanția de risc acordată pentru costurile IKB în cadrul structurii Havenrock a fost utilizată integral și, prin urmare, s-a dovedit insuficientă. Pentru asigurarea continuității IKB, au fost necesare noi măsuri de acoperire a pierderilor. La 30 noiembrie 2007, KfW și asociațiile bancare au garantat riscuri suplimentare estimate la 350 de milioane EUR (440 de milioane USD) aferente liniilor de credit ale IKB în structura Havenrock. KfW a garantat 150 de milioane EUR, din care 54,3 milioane EUR au luat forma unei obligațiuni convertibile, pe care IKB a transformat-o în acțiuni la 14 februarie 2008 (cu efect de la 28 februarie 2008), majorând astfel participația KfW în cadrul IKB la 43 %. BdB a oferit o sumă suplimentară de 150 de milioane EUR, la aceasta adăugându-se contribuția de 50 de milioane EUR a BVR și DGSV.

(25)

În februarie 2008, guvernul german a autorizat KfW să ofere IKB un supliment de 2,3 miliarde EUR.

(26)

1,05 miliarde EUR au fost furnizate sub formă de împrumuturi, la a căror rambursare s-a renunțat imediat, dar sub rezerva unei clauze privind beneficiile viitoare, care prevedea că IKB va rambursa împrumutul către KfW dacă va înregistra profituri în anii următori. Măsurile erau necesare în vederea infuziei de capital propriu în bancă, astfel încât IKB să respecte ratele minime ale capitalului prevăzute de normele de solvabilitate bancară.

(27)

În plus, atunci când autoritatea de supraveghere bancară BaFin a solicitat KfW să ofere o garanție nelimitată de majorare a capitalului, KfW și-a declarat disponibilitatea furnizării unei infuzii de capital de 1,25 miliarde EUR. Acordurile de principiu privind această procedură de majorare a capitalului au fost încheiate în august, dar punerea lor în aplicare depinde de o decizie pozitivă a Comisiei și va avea loc doar după adoptarea unei astfel de decizii. Prin urmare, majorarea de capital nu a intrat încă în vigoare. După majorarea capitalului,participația KfW în cadrul IKB urmează să crească la aproximativ 90,8 %.

(28)

Cea de a treia măsură a KfW a fost asistată de guvernul german, care a pus la dispoziția KfW 1,2 miliarde EUR, și de către asociațiile bancare, care au furnizat 300 de milioane EUR.

(29)

În plus, începând din ianuarie 2008, KfW a mai oferit IKB facilități de lichiditate în sumă totală de [> 2,5] miliarde EUR. Această sumă constă în două facilități-cadru de lichiditate, fiecare în valoare de […] miliarde EUR. Prima facilitate-cadru, din 24 ianuarie 2008, a fost furnizată la Euribor plus [< 50] de puncte de bază până la [> 50] de puncte de bază contra [> 100]% garanție. A doua facilitate-cadru, din 18 iulie 2008, a fost furnizată la Euribor plus [> 100] de puncte de bază contra [> 100]% garanție. Garanția a fost stabilită la nivelul indicat pentru a asigura acoperirea împrumutului chiar și în scenariul cel mai nefavorabil.

(30)

IKB a obținut facilități de lichiditate și din partea altor bănci. Între acestea se află [o mare bancă din Statele Unite] și [o altă mare bancă din Statele Unite], care au furnizat [> 0,75] miliarde lunar, la Euribor plus [> 100]-[> 100] de puncte de bază contra garanții de [> 100]-[> 100]%, [o bancă regională germană] în sumă de până la [> 250] de milioane EUR timp de un an, la dobândă Euribor plus [> 90]–[> 100] de puncte de bază contra garanții de [> 100]-[> 100]%, și altă [bancă regională germană] în sumă de până la [> 500] de milioane EUR timp de un an, la Euribor plus [> 50] de puncte de bază și garanția corespunzătoare.

(31)

Pierderile preconizate acoperite prin garanția de risc pentru active extrabilanțiere în cadrul Rhineland au crescut de la estimarea originala de 2,5 miliarde EUR în scenariul cel mai nefavorabil la 7,0 miliarde EUR (11). În cadrul garanției de risc pentru Rhineland din iulie 2007, KfW și-a asumat toate riscurile asociate activelor extrabilanțiere prevăzute de facilitățile de lichiditate acordate Rhineland prin transferarea riscurilor în bilanțul propriu. Acest fapt nu modifică plafonul de 1 miliard EUR al obligației asociațiilor bancare pentru pierderi din alte surse.

(32)

În plus, prima măsură acoperea pierderi de până la 1 miliard EUR din investițiile de portofoliu bilanțiere de 6,8 miliarde EUR. În primăvara anului 2008, investițiile bilanțiere au scăzut la 6,31 miliarde ca urmare a ajustărilor de monedă. În aceeași perioadă, IKB a încercat să vândă cele două portofolii prin licitație publică. Vânzarea a eșuat, deoarece ofertele erau mult inferioare prețurilor de vânzare preconizate, ca urmare a tulburărilor care afectează piața. În consecință, IKB a fost nevoită să reducă valorile contabile ale portofoliilor. Până în august 2008, IKB pierduse [< 750] de milioane EUR. În plus, pe piață au fost vândute active cu o valoare nominală de 990 de milioane EUR. În august 2008, valoarea nominal totală a portofoliului rămas era de [< 5] miliarde EUR.

(33)

În vederea unei separări clare în așteptarea unei posibile vânzări a IKB, garanția de risc rămasă pentru portofoliile din bilanțul IKB a fost utilizată în august, iar cele 360 de milioane EUR rămase au fost plătite de KfW. Pierderile nu au fost încă recunoscute oficial, dar termenul de plată al activelor subiacente a fost deja depășit. Prin urmare, garanția de 1 miliard EUR a fost utilizată în întregime și poate fi considerată executată.

(34)

În contextul negocierilor cu ofertanții, investițiile de portofoliu rămase au fost divizate în două portofolii de investiții structurate, numite SIP 1 și SIP 2. SIP 1 conține în special [titluri specifice] cu o valoare nominală de […] miliarde EUR și o valoare contabilă de [> 1] miliard EUR (12). SIP 2 conține [titlurile] rămase ale IKB, acestea având o valoare nominală de […] miliarde EUR și o valoare contabilă de [> 1] miliard EUR.

(35)

Tabelul 2 prezintă un rezumat al mișcărilor în cadrul investițiilor de portofoliu până la sfârșitul lunii august 2008. Totalul realizat și pierderile preconizate sunt estimate la aproximativ 10,28 miliarde EUR.

Tabelul 2

Prezentare generală a mișcărilor investițiilor de portofoliu în perioada martie 2007-august 2008

(36)

Procedura de vânzare a acțiunilor deținute de KfW la IKB a început în ianuarie 2008, încheindu-se la 21 august 2008, prin decizia de vânzare a IKB către Lone Star Funds VI Financial Holdings LP Dallas, Statele Unite (denumită în continuare „Lone Star”).

(37)

Vânzarea a avut loc sub forma unei proceduri de licitație deschisă, nediscriminatorie și transparentă. Aceasta a fost larg mediatizată la începutul lunii ianuarie 2008, în prima rundă exprimându-și interesul [> 40] de ofertanți (inclusiv bănci germane și internaționale, precum și investitori financiari). [> 20] dintre aceștia au semnat o clauză de confidențialitate și au primit memoriul de informare (la sfârșitul lunii ianuarie). [> 5] ofertanți au depus o ofertă indicativă (la sfârșitul lunii februarie). [> 5] dintre aceștia au primit acces la camera de date. Ulterior, [> 5] ofertanți au depus o ofertă definitivă (la mijlocul lunii mai).

(38)

La sfârșitul lunii mai 2008, KfW a selectat trei dintre acești [< 5] ofertanți pentru depunerea ofertei finale (investitori financiari și strategici din diferite țări). [> 5] ofertanți au depus o ofertă validă, iar Lone Star a fost selectată pe baza unei comparații din punct de vedere economic a celor [> 5] oferte, avându-se în vedere oferta cu cel mai mare preț net.

(39)

Structura vânzării IKB presupune, în esență, un preț de vânzare de aproximativ […] milioane EUR (pentru 90,8 % din acțiuni), plus angajamentul Lone Star de a efectua o infuzie de capital în valoare de [> 400] de milioane EUR. Lone Star a depus oferta presupunând că se va renunța la clauza privind beneficiile viitoare. În schimb, Lone Star s-a angajat să finanțeze SIP 2 cu cele [> 400] de milioane EUR amintite mai sus. În prezent, IKB analizează oportunitatea vânzării activelor SIP 2 către un SPV. KfW a acceptat să participe la refinanțarea SIP 2 cu un împrumut prioritar (senior loan) în valoare de 775 de milioane EUR, remunerat la Euribor plus [> 80] de puncte de bază și care are prioritate față de cele [> 200] de milioane EUR efecte de capital (capital notes) și cele [> 150] de milioane EUR capital de tip mezanin (mezzanine notes) oferite de Lone Star și IKB.

(40)

KfW a cumpărat SIP 1 pentru 1 miliard EUR (13). KfW va suporta o primă pierdere de 150 de milioane EUR, Germania va prelua riscul ulterior de 600 de milioane EUR (sub formă de pierderi neprevăzute (14) prin intermediul unei garanții, iar KfW va prelua riscul rămas în valoare de 250 de milioane EUR. KfW este încrezătoare că totalitatea pierderilor portofoliului se reflectă în prețul de vânzare și consideră că nu este necesară alocarea de provizioane.

(41)

În plus, cele două facilități de lichiditate existente în valoare de [> 2,5] miliarde EUR pe care KfW le oferă IKB sunt extinse până cel târziu la […] (inițial, facilitățile urmau să expire în aprilie, respectiv iulie 2009). Condițiile au fost ușor modificate. Garantarea primei facilități scade de la [> 100]% la [> 100]%. Rata dobânzii celei de a doua facilități scade de la Euribor plus [> 100] de puncte de bază la Euribor plus [> 100] de puncte de bază. Conform KfW, aceste modificări sunt justificate ca urmare a majorării capitalului propriu al IKB.

(42)

În afara celor de mai sus, contractul de vânzare nu conține condiții de vânzare specifice. Singura excepție este reprezentată de o clauză de indemnizare privind [anumite circumstanțe] cu repercusiuni financiare în valoare de cel mult […] miliarde EUR. Aceasta include în special […]. Deși aceasta privește […], care ar putea atinge […] miliarde EUR, Germania a arătat că riscul […] este foarte redus, în condițiile în care, cu o lună înainte de izbucnirea crizei, IKB era cea de a doua bancă din Germania din punct de vedere al ratingului, având rezultate foarte bune, iar evaluarea […] nu devia, conform informațiilor disponibile, de la practicile comerciale obișnuite. Având în vedere că probabilitatea concretizării riscului este foarte redusă dar că, dacă s-ar concretiza, impactul […] ar putea fi […], este dificil de estimat prețul unui astfel de […]. Germania susține că aceste tipuri de achiziții prevăd de obicei garantarea de către fostul proprietar a unor astfel de riscuri […]. Prin urmare, KfW a exclus riscul din vânzare încă de la început. Dată fiind probabilitatea redusă a concretizării riscului, IKB nu a alocat provizioane pentru despăgubiri în contabilitatea sa.

(43)

Germania a transmis mai multe versiuni revizuite ale planului de restructurare a IKB. Documentele din august 2007 descriu măsuri de depășire a crizei cu care se confruntă banca și de evitare a dificultăților viitoare. Imediat după acordarea primei măsuri, IKB a comandat un studiu efectuat de PriceWaterhouseCoopers (PWC) pentru analizarea situației. Pe baza rezultatelor studiului, IKB a anunțat, la 3 septembrie 2007, că se va retrage din investițiile internaționale de portofoliu.

(44)

Ulterior, IKB a actualizat planul și a fost vândută către Lone Star. Lone Star a prezentat un nou plan de afaceri pentru IKB, examinat de KPMG la 25 septembrie 2008. Planul prezintă pe scurt piețele principale relevante ale IKB, explică motivele crizei, analizează problemele și identifică măsurile de adoptat. Planul urmărește stabilizarea situației financiare a băncii pe termen scurt prin asigurarea lichidităților necesare, precum și refacerea viabilității pe termen lung a IKB prin reducerea expunerii acesteia la risc și concentrarea asupra activităților sale principale. În ceea ce privește strategia pe termen lung, planul arată că IKB se va concentra asupra serviciilor bancare pentru întreprinderi mijlocii, în timp ce activitatea de finanțare structurată va fi menținută doar în măsura în care este necesară pentru activitatea de servicii bancare pentru întreprinderi.

(45)

Planul confirmă ieșirea din investițiile de portofoliu pe care IKB a decis să o aplice imediat după criză.

(46)

De asemenea, în timpul discuțiilor cu Comisia, IKB a acceptat să înceteze activitatea de finanțare a domeniului imobiliar ca măsură compensatorie. Aceasta înseamnă că IKB nu va efectua tranzacții noi de la sfârșitul anului 2008, însă va lichida, de asemenea, treptat, activele existente (liniile de creditare nu pot fi finalizate imediat). La sfârșitul perioadei de restructurare (până la 30 septembrie 2011), IKB trebuie să fi lichidat 60 % din activele existente și trebuie să fi vândut filialele corespunzătoare Immobilien Management GmbH, IKB Projektentwicklungs GmbH Co. KG, și IKB Projektentwicklungsverwaltungsgesellschaft mbH (15). Portofoliul rămas, în valoare de [< 3] miliarde EUR, va fi lichidat pe măsură ce activele rămase ajung la scadență. În ansamblu, cesionarea completă presupune o reducere de aproximativ 4,9 miliarde EUR a volumului creditelor imobiliare.

(47)

În plus, Germania a oferit cesionarea de către IKB a mai multor filiale ca măsură compensatorie:

(48)

Cu toate acestea, având în vedere situația actuală dificilă a pieței, Germania a negociat o clauză de revizuire care, în cazul unor evenimente neprevăzute, în special în condițiile continuării crizei financiare sau dacă vânzarea unor active devine imposibilă, permite IKB să modifice sau să înlocuiască o măsură sau să prelungească un termen limită atât timp cât acest fapt este justificat, iar Comisia este de acord.

(49)

În sfârșit, Germania s-a angajat să asigure că bilanțul IKB nu va depăși 33,5 miliarde EUR până la 30 septembrie 2011 (18); aceasta presupune o reducere a bilanțului de 47,2 % comparativ cu cele 63,5 miliarde EUR prezente în bilanțul rectificat din martie 2007. Conform datelor transmise de Germania, aplicarea acestor măsuri compensatorii și ieșirea din investițiile de portofoliu se traduce în termeni financiari astfel:

Tabelul 4

Măsuri de reducere

(50)

În plus, planul arată că IKB, al cărei rating Fitch a scăzut de la A + la BBB –, are dificultăți de finanțare în contextul actual al pieței. Necesitatea minimă de lichiditate până la sfârșitul perioadei de restructurare este estimată la [> 10] miliarde EUR. Aceasta va fi finanțată în special prin majorarea de capital, care va extinde liniile de creditare ale KfW, și o operațiune de refinanțare garantată cu active. O parte a deficitului de lichidități va fi acoperită prin reducerea activităților noi.

(51)

Planul include, de asemenea, unele previziuni referitoare la performanțele viitoare ale băncii într-un scenariu favorabil, de bază și nefavorabil. Se arată că, în scenariul de bază, IKB va obține la sfârșitul perioadei de restructurare, în septembrie 2011, o rentabilitate a capitalurilor proprii (RoE) de […]%. În acel moment, IKB va obține un profit înainte de taxe de […] milioane EUR cu […] angajați permanenți. Rata capitalului de rangul 1 (Tier 1) va crește la […]%, iar raportul costuri-venituri va scădea la […]%.

(52)

În sfârșit, Germania a transmis informații privind costurile de restructurare. Acestea includ costuri rezultate în urma pierderilor din investițiile de portofoliu de aproximativ [< 6] miliarde EUR, 5,8 miliarde EUR în cazul Rhineland, 1,2 miliarde în cazul Havenrock, investiții de portofoliu bilanțiere ([…] miliarde EUR) (19), costuri de restructurare propriu-zise, inclusiv garanția de risc, costuri de abandonare a portofoliului, costuri administrative de aproximativ [> 0,25] miliarde EUR, pierderi de capital de aproximativ [> 1] miliard EUR, pierderi ca urmare a reducerii activităților comerciale care sunt deja parțial contractate și parțial preconizate în urma prelungirii contractelor existente, în valoare de [> 1] miliard EUR și […] de […] miliarde EUR (20). Prin urmare, Germania estimează că suma totală a costurilor de restructurare a IKB se ridică la aproximativ [> 15] miliarde EUR.

(53)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala în ceea ce privește conformitatea măsurii KfW în favoarea IKB cu principiul investitorului în economia de piață, în esență deoarece expunerea KfW ca urmare a măsurilor nu era limitată, în timp ce asociațiile bancare și-au limitat riscurile, iar ceilalți acționari ai IKB nu s-au implicat deloc.

(54)

În plus, în acea etapă, Comisia avea îndoieli cu privire la faptul că măsurile puteau fi considerate compatibile cu piața comună, în temeiul articolului 87 alineatul (3) din Tratatul CE. Acestea nu se calificau drept ajutoare în vederea remedierii unei perturbări grave a economiei în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (b). Nu au existat motive pentru ca acestea să fie considerate ajutoare de salvare, deoarece nu aveau un caracter temporar. În fine, în acea etapă, măsurile nu întruneau toate condițiile ajutorului pentru restructurare prevăzute în Liniile directoare comunitare cu privire la ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea firmelor în dificultate (21).

(55)

Autoritățile germane își mențin poziția inițială, potrivit căreia majoritatea măsurilor nu ar implica ajutor de stat deoarece au fost adoptate în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață. Intervenția a avut la bază principiul investitorului în economia de piață deoarece lichidarea IKB s-ar fi dovedit mult mai costisitoare pentru KfW decât măsurile de sprijin. În această privință, Germania reiterează că o rentabilitate adecvată a investiției este un aspect irelevant. În plus, Germania arată că testul investitorului în economia de piață trebuie să fie efectuat ex ante.

(56)

În ceea ce privește evaluarea primei măsuri, Germania susține așadar că doar pierderile estimate inițial ar trebui să fie luate în considerare. Aceasta înseamnă pierderi de 3,5 miliarde EUR în scenariul cel mai nefavorabil și de [< 2,5] miliarde EUR într-un scenariu intermediar. Germania susține că un investitor privat ar compara costul direct al intrării în insolvabilitate a IKB, care ar fi fost de 1,5 miliarde EUR, provenind din menținerea valorii contabile a IKB de aproximativ 620 de milioane EUR (conform normelor contabile germane) (22) și costul anulării unor împrumuturi în valoare de aproximativ 850 de milioane EUR pe care IKB le-a distribuit către părți terțe în contextul activității de dezvoltare a KfW (23). În plus, Germania consideră că insolvabilitatea IKB ar produce efecte secundare având ca rezultat anularea altor împrumuturi în valoare de cel puțin 1,1 miliarde EUR, acordate ca parte a creditelor provenite din activități de dezvoltare, precum și creșterea costurilor refinanțării. În ultimă instanță, reputația KfW ar fi fost, de asemenea, afectată.

(57)

În plus, Germania susține că, chiar în cazul în care măsurile de sprijin ar fi considerate ajutor, din suma acestuia ar trebui să fie scăzute pierderile pe care KfW le-ar suferi în caz de insolvabilitate.

(58)

În ceea ce privește cea de a doua măsură, Germania subliniază că aceasta a fost doar o măsură complementară celei dintâi, fiind finanțată în mare parte de către asociațiile bancare. Prin urmare, având în vedere jurisprudența Alitalia, ar „trebui să se considere că această măsură satisface testul investitorului privat și nu constituie ajutor de stat [deoarece] a avut loc în același timp cu o contribuție semnificativă de capital din partea unui investitor privat realizată în condiții comparabile” (24).

(59)

Germania nu contestă totuși caracterul de ajutor al celei de a treia măsuri.

(60)

În opinia Germaniei, nici vânzarea IKB nu constituie ajutor de stat, deoarece KfW a acționat ca un vânzător în economia de piață. Prețul de achiziție a fost rezultatul unor negocieri purtate cu mai mulți cumpărători potențiali, respectând astfel condițiile pieței. Cele câteva măsuri suplimentare au fost necesare în vederea vânzării băncii, fiind, de asemenea, conforme cu condițiile pieței.

(61)

Aceasta se aplică în primul rând vânzării SIP 1 către KfW, la un preț cu [< 10]% mai mic decât valoarea contabilă IFRS. Este adevărat că acest preț este mai avantajos decât prețul pe care Lone Star l-a negociat pentru SIP 2 ([reducere > 10,0]%), dar trebuie să se țină seama de faptul că SIP 2 conținea în special […], spre deosebire de SIP 1. Prin urmare, Germania consideră că KfW va putea vinde portofoliul sau îl va putea păstra până la scadență fără a înregistra pierderi. În plus, KfW a avut nevoie de ajutor din partea proprietarului său, statul, pentru achiziționarea SIP 1, deoarece […]; achiziția a fost facilitată de garanție, pentru a se evita angajarea de către KfW a unui capital de aproximativ […] milioane EUR ([…]). În al doilea rând, implicarea KfW în SIP 2 a avut loc în condițiile pieței, deoarece presupunea doar un risc redus, ca urmare a caracterului prioritar al împrumutului, în timp ce remunerația era consistentă, la Euribor plus [> 80] de puncte de bază, pentru care Germania a furnizat valori de referință pe piață. În fine, faptul că KfW a fost nevoită să ofere o indemnizare de […] miliarde EUR este tipic cazurilor în care riscul generat de datorii este redus, dar suma în cauză este ridicată, această condiție fiind solicitată în ultima rundă de către toate părțile interesate.

(62)

În plus, Germania susține că, în cazul în care Comisia consideră că măsurile implică […] ajutor de stat, acestea ar putea fi în orice caz calificate drept ajutor pentru restructurare compatibil cu piața comună. Germania susține că segmentul de activitate al băncii responsabil pentru dificultăți a fost abandonat, banca urmând să se concentreze asupra activității sale principale.

(63)

În plus, Germania s-a angajat să adopte toate măsurile indicate la considerentul 46 de mai sus.

(64)

În fine, Germania susține că restructurarea are la bază fonduri proprii de cel puțin [> 10] miliarde EUR. Germania a modificat în mai multe rânduri informațiile furnizate în acest sens și a inclus recent toate contribuțiile la restructurare care nu erau acoperite de suma ajutorului, reducerea activităților noi și câștigurile din cesiuni minus pierderile. Încasările nete provenind din cesiuni au fost estimate la [> 5] miliarde EUR, calculate în funcție de activele urmând a fi vândute în perioada de restructurare […] minus activitățile rămase în Luxemburg și minus unele investiții de portofoliu în Luxemburg. În detaliu, Germania a estimat […] miliarde EUR din activitatea imobiliară, […] miliarde EUR din Luxemburg și […] miliarde EUR din filiala din New York, precum și […] miliarde EUR din Amsterdam, […] miliarde EUR de la Movesta și […] miliarde EUR din alte active nestrategice.

(65)

Comisia va stabili în primul rând dacă măsurile constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. În conformitate cu această dispoziție, ajutorul de stat reprezintă orice ajutor acordat de un stat membru sau prin resurse de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(66)

Comisia își menține opinia prezentată în decizia de inițiere a procedurii, potrivit căreia niciuna dintre cele trei intervenții financiare nu ar fi fost adoptată de către un investitor în economia de piață și, prin urmare, toate măsurile constituie ajutor de stat. Date fiind activitățile transfrontaliere și internaționale ale IKB, este cert că orice avantaj din resurse de stat ar afecta concurența în sectorul bancar și ar avea un impact asupra schimburilor comerciale intracomunitare (25).

(67)

Comisia constată în primul rând că autoritățile germane susțin că măsurile nu oferă avantaje IKB deoarece KfW a acționat exclusiv în calitatea sa de proprietar și, prin urmare, similar unui investitor privat, însă nu contestă faptul că KfW este o instituție publică de credit, cu o funcție publică, și că acțiunile acesteia sunt imputabile statului. Germania confirmă implicit că deciziile KfW sunt imputabile statului atunci când recunoaște că Ministerul Federal al Finanțelor nu doar a fost prezent la reuniunile Consiliului de administrație, care a fost implicat în adoptarea tuturor deciziilor de la sfârșitul de săptămână dintre 27 și 29 iulie 2007, dar se afla chiar la conducerea acestuia în momentul adoptării deciziilor (26).

(68)

Prin urmare, Comisia a examinat dacă intervenția KfW a constituit un avantaj pentru IKB care ar fi putut fi oferit și de către un investitor în economia de piață acționând în condiții de piață similare. Comisia acceptă faptul că, în cazul celei mai nefavorabile estimări ex ante, garanția de risc oferită IKB ar fi acoperit pierderi totale de 2,5 miliarde EUR. În plus, Comisia consideră, în aceeași manieră ca în alte cazuri similare (27), că un investitor privat ar fi avut în vedere scenariul cel mai nefavorabil cu priire la pierderile preconizate și nu scenariul intermediar. În plus, este important de subliniat că KfW nu a exclus posibilitatea ca datoria sa să crească până la 8,1 miliarde EUR.

(69)

Nu este adevărat că intervenția ar fi mai puțin costisitoare pentru KfW și Germania decât lichidarea (28), chiar și în cazul evaluării ex ante la momentul adoptării deciziei de investiție (29). În primul rând, Comisia nu poate accepta toate costurile de lichidare prezentate de Germania. Deși Comisia recunoaște că valoarea contabilă a IKB era într-adevăr de 620 de milioane EUR, în decizia de inițiere a procedurii, a amintit că prețul acțiunilor IKB a scăzut semnificativ înainte de intervenția KfW, astfel încât participația KfW în cadrul IKB în momentul intervenției nu era, probabil, egală cu această valoare contabilă. În plus, în decizia de inițiere a procedurii, Comisia a pus la îndoială caracterul realist al riscului subiacent de incapacitate de plată de aproximativ [.> 15]% din valoarea împrumuturilor distribuite în activitatea de dezvoltare. Datele furnizate de Germania nu au fost suficiente pentru confirmarea plauzibilității estimării KfW.

(70)

Aceeași lipsă de motivare apare în cazul invocării riscului de pierderi indirecte ca urmare a crizei bancare generale care, după cum s-a arătat în decizia de inițiere a procedurii, este pur ipotetic. Comisia rămâne de părere că finanțarea structurată a activităților de dezvoltare constituie o parte a misiunii publice a KfW și nu o parte a funcției sale de instituție comercială normală de creditare. Prin urmare, pierderile provenite din această activitate nu pot fi considerate costuri care ar fi putut fi luate în considerare de un investitor în economia de piață (30).

(71)

Un argument esențial al Comisiei rămâne faptul că pierderile estimate în cadrul garanției de risc în realitate nu erau limitate la 2,5 miliarde EUR, ci nelimitate. Deși se poate argumenta că natura nelimitată a obligației era o conditio sine qua non impusă de BaFin pentru evitarea moratoriului, este evident că un investitor în economia de piață ar fi prevăzut acest aspect în testul de echilibrare. Acest aspect este evident atunci când este examinată participarea privată la garanția de risc.

(72)

În vederea comparării comportamentului KfW cu cel al asociațiilor bancare, Comisia reamintește că un acționar public trebuie nu doar să acționeze în paralel cu alți investitori privați, ci și aportul de capital trebuie să fie proporțional și trebuie să fie asigurat în aceleași condiții (31) și din aceleași rațiuni industriale (32). Aceste considerații au stat și la baza hotărârii Tribunalului de Primă Instanță în cauza Alitalia, la care Germania a făcut referire și în care tribunalul a solicitat, de asemenea, circumstanțe comparabile.

(73)

În acest context, Comisia constată că asociațiile bancare și-au limitat participarea la pierderi în cadrul primei măsuri la 1 miliard EUR (aproximativ 30 %), în timp ce KfW nu a procedat în mod similar, expunerea sa fiind astfel mult mai mare decât cea a asociațiilor bancare. În orice caz, participarea KfW la garanția de risc avea o valoare similară celei a întregului pool bancar, chiar în cazul deducerii pierderilor directe potențiale rezultate ca urmare a dreptului de proprietate și a împrumuturilor, cu o valoare declarată de […] miliarde EUR (a se vedea considerentul 56) și al utilizării celei mai nefavorabile estimări. Este evident că pool-ul bancar și KfW nu au intervenit în manieră similară.

(74)

În plus, argumentul potrivit căruia s-ar fi declanșat o criză generală în sectorul bancar din Germania, care ar fi avut un impact grav asupra KfW, nu este valabil. O criză ar fi afectat și celelalte bănci într-un mod similar. Participarea asociațiilor bancare la garanția de risc, plafonată la 1 miliard EUR (aproximativ 30 %), nu are totuși nicio legătură cu cota deținută de băncile membre pe piața germană, care depășește 95 % (33). Prin urmare, Comisia nu găsește justificări de ordin comercial pentru implicarea disproporționată a KfW. În consecință, deși KfW ar fi putut într-adevăr interveni într-o anumită măsură în interesul filialelor sale, a acționat în mod clar într-o manieră care a depășit eventualele acțiuni ale unui investitor într-o economie de piață. Un proprietar privat și-ar fi limitat mult mai mult participarea și ar fi solicitat sprijinul asociațiilor bancare sau al statului. Prin urmare, KfW nu a acționat, cel puțin într-o anumită măsură, asemenea unui investitor în economia de piață.

(75)

Același raționament se aplică și în cazul celei de a doua măsuri care, conform informațiilor furnizate de Germania, a fost doar complementară primei garanții de risc. Astfel, chiar dacă participarea KfW și cea a asociațiilor bancare par mai echilibrate în termeni absoluți (în termeni relativi, participarea asociațiilor bancare ar trebui și de această dată să fie mult mai mare), această măsură trebuie să fie considerată inseparabilă de prima măsură în contextul general al restructurării, jurisprudența constantă împiedicând KfW să revină la argumentul investitorului în economia de piață dacă nu a acționat ca un investitor în economia de piață (34).

(76)

Același raționament se aplică chiar și mai mult celei de a treia măsuri, în cazul căreia statul federal a încurajat KfW să acționeze și a contribuit cu 1,2 miliarde EUR la o altă măsură, în valoare de 2,3 miliarde EUR. În prezent, KfW este mult mai expusă decât asociațiile bancare, chiar dacă insolvabilitatea IKB va activa un mecanism conceput să distribuie efortul financiar în întregul sector bancar.

(77)

În alte cazuri, Comisia a considerat că suma ajutorului este dificil de stabilit dacă acesta este acordat prin intermediul unei garanții de risc (35). În conformitate cu orientările și jurisprudența, elementul de ajutor inclus într-o garanție acordată unei societăți în dificultate poate fi egal cu suma potențial acoperită de garanție dar, la o analiză de la caz la caz, poate fi mai scăzut (36). Cu toate acestea, chiar dacă elementul de ajutor ar fi putut fi evaluat ex ante la mai puțin de 8,1 miliarde EUR (Rhineland, Havenrock și 1 miliard EUR active bilanțiere), estimarea realistă a acoperirii pierderilor depășește în prezent în mod semnificativ scenariul cel mai nefavorabil, crescând la 6,8 miliarde EUR (a se vedea tabelul 3, excluzând a treia măsură). Prin urmare, Comisia consideră că suma ajutorului furnizat prin intermediul garanției de risc și a aportului de capital se ridică la 8,8 miliarde EUR (a se vedea tabelul 1, nr. 1 și 3).

(78)

Pe lângă aportul de capital și măsurile de acoperire a pierderilor, KfW a asigurat continuitatea IKB prin două facilități-cadru de lichiditate, în valoare de [> 1] miliard EUR fiecare. Aceste măsuri au fost adoptate în contextul restructurării și nu pot fi separate de prima și cea de a doua măsură. Astfel, încă o dată, KfW nu poate reveni în mod plauzibil la argumentul investitorului într-o economie de piață (37). De altfel, Comisia nu consideră că un investitor privat ar fi acceptat o expunere atât de mare, în special în lipsa garanției de risc. Dacă KfW a acționat totuși prin referire la unele valori de referință pe piață, acest fapt ar trebui să se reflecte în cuantificarea elementului de ajutor inclus.

(79)

Comisia observă că rata dobânzii pentru facilități a fost fixă în cazul primei linii, care era deja utilizată la Euribor plus [< 50] de puncte de bază până la [> 50] de puncte de bază, pentru cea de a doua fiind la Euribor plus [> 100] de puncte de bază, iar fiecare facilitate era garantată […] peste 100 % ([…]%). În plus, garanția era asigurată prin active IKB de valoare, care nu sunt derivate din investițiile de portofoliu și care, în mod normal, nu ar trebui să intre în incapacitate de plată. În orice caz, garantarea este structurată astfel încât garanția nu va scădea niciodată de facto sub 100 %. Astfel, există într-adevăr o garanție aparent mare și un risc relativ scăzut al provizionului de lichiditate. Prin urmare, KfW se baza nu doar pe puterea financiară a IKB, ci dispunea, în plus, de o garanție de valoare.

(80)

Cu toate acestea, marjele de risc aplicate ar trebui să fie calculate în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont („Comunicarea privind ratele de referință și de scont”) (38). Deoarece ratingul companiei se bazează pe existența garanției de risc și s-a convenit că societatea este în dificultate (a se vedea considerentul 96), Comisia trebuie să aplice marjele stabilite pentru societățile aflate în dificultate. În cazurile în care garanția este ridicată, această marjă este de 400 de puncte de bază (39). Prin urmare, se presupune că avantajul primei linii de [> 1] miliard EUR corespunde unei medii de [> 300] de puncte de bază pentru o perioadă de zece luni (respectiv din ianuarie până în octombrie 2008). A doua linie din iulie 2008 a fost acordată, dar nu și utilizată, rezultând astfel un avantaj de [> 200] de puncte de bază pe o perioadă de nouă luni (februarie – octombrie 2008). Ajutorul presupus de această linie urma astfel să se ridice la […] milioane EUR pentru prima linie și […] milioane EUR pentru cea de a doua, totalizând […] milioane EUR.

(81)

În ceea ce privește facilitățile de lichiditate furnizate de [o bancă regională] și [altă bancă regională], Comisia nu deține indicii potrivit cărora condițiile convenite nu au reflectat condițiile pieței, putând astfel oferi un avantaj pentru IKB. În plus, circumstanțele în care facilitățile au fost acordate, în special faptul că tranzacțiile interbancare constituie o parte a operațiunilor zilnice standard, participarea concomitentă pe scară largă a operatorilor privați și faptul că [o bancă regională] și [altă bancă regională] nu au furnizat aceste facilități la indicațiile statului conduc Comisia către concluzia că nu există indicii potrivit cărora aceste tranzacții sunt imputabile statului (40). Prin urmare, Comisia nu are motive să concluzioneze că aceste facilități implică acordarea unui ajutor de stat.

(82)

Comisia a analizat, de asemenea, dacă vânzarea IKB către Lone Star a implicat elemente de ajutor de stat. În primul rând, această situație ar fi fost posibilă în cazul în care IKB ar fi fost vândută către Lone Star la un preț mai mic decât prețul pieței. Cu toate acestea, pe baza unei game largi de informații furnizate de Germania în această privință (a se vedea secțiunea 2.5), Comisia nu dispune de indicii potrivit cărora prețul oferit de Lone Star nu este cea mai bună ofertă obținută ca urmare a unor proceduri de vânzare deschise, transparente, nediscriminatorii și necondiționate. Deoarece acesta este criteriul decisiv în temeiul normelor Comisiei privind privatizarea (41), se poate concluziona că vânzarea nu implică ajutor de stat în favoarea Lone Star.

(83)

În al doilea rând, Comisia a analizat dacă vânzarea a implicat un ajutor suplimentar pentru IKB, situație care ar fi fost posibilă dacă lichidarea ar fi fost mai puțin costisitoare pentru KfW decât vânzarea IKB, acest criteriu fiind denumit uneori testul vânzătorului în economia de piață. Comisia observă că vânzarea are ca rezultat nu doar un preț de vânzare, ci și unele contribuții suplimentare ale KfW, care trebuie să fie considerate ca făcând parte din vânzare. Acestea sunt (1) menținerea celor două facilități de lichiditate de [> 2,5] miliarde EUR, (2) împrumutul prioritar al KfW pentru refinanțarea SIP 2, (3) transferul SIP 1 către KfW înainte de vânzare și (4) asumarea. Este clar că KfW a adoptat aceste măsuri în vederea facilitării unei vânzări și a renunțării la cât mai multe active într-o perioadă cât mai scurtă posibil. Deși, la prima vedere, KfW a obținut un preț de vânzare pozitiv, vânzarea a fost însoțită de măsuri care aveau capacitatea de a reduce acest preț la unul negativ.

(84)

Nu poate fi ignorat nici faptul că aceste măsuri au fost adoptate în contextul restructurării și, astfel, în contextul primelor trei măsuri de sprijin. Prin urmare, Comisia nu poate analiza aceste măsuri separat de primele trei măsuri și, încă o dată, nu consideră că KfW poate reveni la argumentul investitorului în economia de piață (42).

(85)

Indiferent de cele de mai sus, testul vânzătorului în economia de piață nu pare a fi în nici un caz îndeplinit în această situație. Criteriul este, într-adevăr, dacă prețul a devenit negativ deoarece Germania nu a prezentat niciun cost suplimentar de lichidare credibil care ar fi fost luat în considerare de un vânzător în economia de piață. În special, Comisia nu poate lua în considerare pierderile provenite din riscul de incapacitate de plată a împrumuturilor acordate pentru activitatea de dezvoltare. Comisia observă că finanțarea structurată a activităților de dezvoltare constituie o parte a misiunii publice a KfW și nu o parte a funcției sale de instituție comercială de creditare normală. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată drept cost pe care l-ar fi avut în vedere și un investitor în economia de piață, deoarece datoriile rezultate din măsurile de sprijin acordate de stat nu ar fi fost în primul rând acceptate de către un investitor în economia de piață (43).

(86)

Prin urmare, Comisia a analizat dacă măsurile de sprijin au avut ca rezultat de facto un preț negativ simplu. Deoarece măsurile de sprijin nu sunt acordate sub formă de subvenții, ci în special ca împrumuturi și garanții, Comisia trebuie să determine, la fel ca în cazul evaluării unui ajutor de stat obișnuit, avantajele economice pe care acestea le oferă IKB.

(87)

În primul rând, KfW continuă să furnizeze lichidități către IKB. După cum s-a arătat deja la considerentul 77, avantajul este dificil de cuantificat deoarece investitorii privați ar fi putut fi, de asemenea, dispuși să ofere lichidități în anumite condiții, sub rezerva existenței garanției de risc. Cu toate acestea, după vânzarea către Lone Star, garanția de risc va fi desființată. Preluarea de către Lone Star și aprobarea de către Comisie a ajutorului de restructurare și a planului de restructurare demonstrează că o restabilire a viabilității este considerată posibilă. Prin urmare, deși pe parcursul perioadei de restructurare, IKB este considerată în mod oficial o societate în dificultate, ar trebui să fie considerată un caz „slab” (rating B) în sensul Comunicării privind ratele de referință și de scont, în vederea calculării elementului de ajutor (44). Referința prevăzută de Comunicarea privind rata de referință este de 220 de puncte de bază, ceea ce poate presupune că a doua linie este de [> 100] sub rata de referință, în timp ce prima linie este cu [> 100] de puncte de bază mai redusă. Dacă se calculează pe durata a […] ani (din octombrie 2008 până în aprilie […]), aceasta va avea ca rezultat un ajutor suplimentar de aproximativ [90] de milioane EUR.

(88)

În al doilea rând, KfW a achiziționat SIP 1 pentru suma de 1 miliard EUR. Comisia observă că prețul negociat de KfW este cu [< 10]% mai mic decât valoarea contabilă IFRS, iar IKB reușise anterior să vândă o parte a portofoliului său la un preț superior valorii contabile IFRS. Cu toate acestea, este îndoielnic că, în situația actuală a pieței, un investitor privat ar fi putut și ar fi fost dispus să cumpere un astfel de portofoliu, cel puțin nu în întregime. Faptul că Lone Star nu a fost dispusă să facă acest lucru, iar KfW nu a putut sau nu a fost dispusă să facă acest lucru fără ajutorul statului reprezintă o dovadă în acest sens. Necesitatea unor noi reduceri ale portofoliului nu poate fi exclusă. În scenariul cel mai nefavorabil, aceasta ar viza tranșa secundară în valoare de [< 200] de milioane EUR. Prin urmare, în absența unei alte valori de referință, Comisia este de părere că expunerea suplimentară potențială a KfW în SIP 1 atinge [< 200] de milioane EUR.

(89)

În al treilea rând, KfW a oferit SIP 2 un împrumut prioritar în valoare de 775 de milioane EUR, remunerat la Euribor plus [> 90] de puncte de bază datorită priorității sale (rambursarea are loc în mod prioritar, din veniturile de orice fel). Cu toate acestea, împrumutul este acordat unui SPV fără un istoric de credit. În conformitate cu Comunicarea privind ratele de referință și de scont, rata dobânzii pentru un astfel de SPV ar trebui să fie cel puțin Euribor plus 400 de puncte de bază (45). Având în vedere totuși că împrumutul este unul prioritar, subordonat implicării IKB și, prin urmare, avantajos pentru IKB, Comisia acceptă în acest caz un prag de referință de 220 de puncte de bază. Elementul de ajutor conținut de tranșa prioritară de 775 milioane EUR poate fi astfel cuantificat la aproximativ [< 30] de milioane EUR ([> 100] de puncte de bază în perioada de […] ani dintre octombrie 2008 și […]).

(90)

În sfârșit, preluarea […] a fost motivată prin imposibilitatea stabilirii unui preț acceptabil al riscului în cazul în care ar fi fost transferat împreună cu IKB. Deoarece expunerea la indemnizare este limitată și, pe baza informațiilor disponibile, această situație este improbabilă, includerea riscului în procedura de vânzare ar fi fost o măsură disproporționată. Faptul că riscul poate fi considerat redus este confirmat prin aceea că IKB nu a fost obligată de auditori să ia măsuri de siguranță în acest sens. Totuși, există un risc rezidual privind […]. În absența unei cuantificări a riscului, Comisia va fi nevoită să considere că cele […] milioane EUR corespunzând unui risc de […]% trebuie estimate în cadrul exercițiului curent

(91)

Ajutorul presupus de măsurile adoptate de KfW ca parte a vânzării IKB se ridică la 390 de milioane EUR, prețul de vânzare de [> 100] de milioane EUR fiind astfel depășit cu 250 de milioane EUR și devenind negativ. Prin urmare, se consideră că vânzarea IKB a implicat un ajutor pentru IKB.

(92)

Ajutorul total implicat în toate măsurile indicate în tabelul 5 se ridică la 9,155 miliarde EUR.

Tabelul 5

Rezumat al ajutorului de stat primit în perioada restructurării

(93)

Comisia își menține poziția prezentată în decizia de inițiere a procedurii, potrivit căreia articolul 87 alineatul (3) litera (b) nu se aplică în prezentul caz. Această dispoziție permite acordarea de ajutor în vederea remedierii unei perturbări grave a economiei unui stat membru. Comisia reamintește că Tribunalul de Primă Instanță a subliniat că articolul 87 alineatul (3) litera (b) trebuie să fie aplicat restrictiv.

(94)

Investigația a confirmat observația Comisiei potrivit căreia problemele IKB se datorează unor evenimente specifice acestei societăți. Mai mult, informațiile furnizate de autoritățile germane nu au convins Comisia că efectele sistemice care ar fi putut rezulta din intrarea în insolvabilitate a IKB ar fi de natură să reprezinte o „perturbare gravă a economiei” Germaniei în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (b) (46). Prin urmare, trebuie să se considere că prezentul caz este bazat pe probleme individuale și, astfel, necesită remedii adaptate, care pot fi stabilite în conformitate cu normele privind societățile aflate în dificultate. În consecință, măsurile în cauză nu pot fi declarate compatibile cu piața comună în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE.

(95)

Investigația a permis Comisiei să ajungă la concluzia că măsurile pot fi considerate ajutor de restructurare compatibil cu piața comună întrucât îndeplinesc toate testele de autorizare prevăzute de criteriile din liniile directoare privind ajutorul de restructurare. În consecință, nu a fost necesar să se determine dacă a existat ajutor de salvare, Comisia excluzând oricum această posibilitate în decizia de inițiere, având în vedere caracterul ireversibil al garanției de risc.

(96)

Comisia consideră că IKB a fost o întreprindere aflată în dificultate în sensul alineatului (9) din liniile directoare, dat fiind că, în lipsa unei intervenții a KfW, ar fi fost improbabil ca IKB să fi putut face față insuficienței lichidităților pentru mult timp. Pierderile iminente ar fi determinat închiderea băncii, îndeplinindu-se astfel condițiile de la alineatul (10) litera (c) din liniile directoare. Germania nu a contestat această opinie deja formulată în decizia de inițiere a procedurii.

(97)

Prezenta investigație confirmă în primul rând faptul că restructurarea va restabili viabilitatea pe termen lung a beneficiarului. Comisia consideră că vânzarea IKB către Lone Star este esențială pentru soluționarea dificultăților și va permite o dezvoltare economică pozitivă a băncii.

(98)

În plus, investigația a confirmat faptul că IKB și-a redirecționat activitățile. A abandonat activitățile care generau pierderi și s-a retras din investițiile de portofoliu. De asemenea, IKB intenționează să se concentreze asupra segmentului său principal de activitate, întreprinderile mijlocii. Toate celelalte activități din sectorul finanțării structurate sunt considerate ca deservind segmentul clienți persoane juridice, în timp ce [> 20]% din această activitate, precum și întreaga activitate de finanțare imobiliară vor fi abandonate. Pe lângă aceasta, IKB a adoptat măsuri de îmbunătățire a gestionării riscurilor, reducându-și deja în mod considerabil expunerea la risc. Prin urmare, IKB a luat toate măsurile interne necesare pentru a-și asigura redresarea.

(99)

În continuare, Comisia confirmă că planul de restructurare a IKB indică o redresare durabilă a viabilității IKB. Din acest plan, care s-a bazat pe proiecții financiare solide, reiese în mod clar că modelul de afaceri va funcționa. Rata de capital de rangul 1 (Tier 1) de […]% și raportul cost-venituri de […]% în 2011 arată că modelul de afaceri al băncii poate fi considerat viabil. Rentabilitatea capitalurilor proprii (RoE) relativ scăzută de […]% în 2012 trebuie să fie luată în considerare în raport cu rata capitalului de rangul 1 mai mare a IKB, care reprezintă o rezervă necesară. Comisia recunoaște măsurile importante de reducere a costurilor care vor fi puse în aplicare până în 2011. De asemenea, Comisia a analizat ipotezele care stau la baza planului de restructurare și nu are niciun motiv să se îndoiască de faptul că acestea sunt realiste.

(100)

Planul arată că, chiar și în scenariul cel mai nefavorabil, IKB va continua să înregistreze o creștere pozitivă și o RoE pozitivă. Chiar și într-un astfel de scenariu nefavorabil, banca va realiza o rată a capitalului de rangul 1 de […]%, având astfel o bază solidă.

(101)

De asemenea, Comisia nu se mai îndoiește că ajutorul este limitat la minimum. Comisia concluzionează că ajutorul a fost limitat la minimum și este însoțit de o contribuție proprie importantă conformă cu obiectivele indicate în liniile directoare, respectiv peste 50 % din costurile de restructurare.

(102)

Costurile de restructurare includ diferite pierderi (pierderi din portofolii, datorate costurilor mari de finanțare, reducerii activității și executării cesionărilor), precum și costurile de constituire a garanției de risc, costuri de restructurare a personalului, costuri administrative și onorarii de consultanță și de reprezentare legală. Comisia nu contestă că aceste costuri se ridică la [> 15] miliarde EUR, conform informațiilor furnizate de Germania (considerentul 52). De asemenea, Comisia acceptă că refinanțarea SIP 1 și împrumutul prioritar pentru SIP 2 reprezintă costuri de restructurare, acestea fiind necesare în vederea restabilirii viabilității. Astfel, costurile totale pot fi estimate la aproximativ [> 17] miliarde EUR.

(103)

În conformitate cu punctul 43 din liniile directoare, această restructurare poate fi finanțată prin acordarea de ajutor, resursele proprii ale beneficiarului, veniturile provenite din vânzarea de active și alte contribuții ale proprietarului sau ale unor părți terțe, în condițiile pieței.

(104)

O parte semnificativă a cheltuielilor de restructurare a portofoliilor este suportată de către societate și de către acționarii privați anteriori și actuali, cuprinzând în special participația asociațiilor bancare, fondurile proprii ale IKB (47) și infuzia de capital a Lone Star. Cu toate acestea, oportunitățile de afaceri pierdute și reducerea activității ca urmare a crizei nu pot fi considerate contribuții proprii, deoarece, în conformitate cu punctul 43 din liniile directoare, contribuțiile proprii trebuie să fie reale. În consecință, contribuțiile proprii din această categorie sunt de aproximativ […] miliarde EUR, reprezentând [> 20]%.

(105)

Această sumă crește semnificativ și atinge cel puțin 50 % dacă sunt luate în considerare veniturile provenite din cesionările efectuate cu titlu de măsuri compensatorii. Aceasta vizează active cu o valoare nominală de [> 15] miliarde EUR (a se vedea tabelul 4). Cu toate acestea, Comisia nu poate accepta întreaga sumă drept contribuție proprie. În primul rând, o parte a activităților IKB Luxemburg vor fi relocate la Düsseldorf [(…] miliarde EUR), astfel încât vor fi cesionate doar parțial. În al doilea rând, o parte a fondurilor nu va fi generată în urma unor vânzări active, ci va proveni doar din ajungerea la scadență a activelor. În al treilea rând, există incertitudini privind valoarea la care pot fi lichidate activele. Cu toate acestea, Germania a furnizat argumente suficiente Comisiei, în urma cărora aceasta a acceptat că lichidarea activelor va genera cel puțin [< 5] miliarde EUR în viitorul apropiat (48). Acest aspect va fi monitorizat de către Comisie, care va urmări să se asigure că se obține un nivel suficient al contribuțiilor proprii și că ajutorul este limitat la minimul necesar.

(106)

Efectul cesiunilor este dublu. Pe de o parte, cesiunile reduc suma activelor ponderate în funcție de risc și, prin urmare, eliberează capital și sporesc ratele de capital. Pe de altă parte, cesiunile generează lichidități, care pot fi utilizate pentru finanțarea restructurării sau consolidarea rezervelor de lichidități (49). După cum s-a arătat în considerentul anterior, o parte a acestora este reprezentată de fondurile viitoare preconizate, o parte a fost deja realizată și altă parte va fi realizată în viitorul apropiat. Astfel, chiar dacă se exclud fondurile preconizate care vor putea fi obținute abia în 2011 și se are în vedere, din motive de precauție, că nu vor putea fi obținute toate veniturile preconizate din aceste cesiuni, Comisia concluzionează că cerința privind o contribuție proprie de 50 % la costurile de restructurare este îndeplinită.

(107)

Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia a luat în considerare următoarele elemente.

Tabelul 6

Contribuția proprie

(108)

În urma investigației, Comisia este convinsă că se iau suficiente măsuri pentru reducerea drastică a efectelor negative ale ajutorului asupra concurenților.

(109)

Comisia observă că IKB renunță la un întreg segment de activitate și restrânge cel mai profitabil departament, cel al finanțării structurate, cu [20-30]%.

(110)

Comisia nu poate accepta faptul că partea cea mai mare a restrângerii (investițiile de portofoliu în valoare de 18,3 miliarde EUR) constituie măsuri compensatorii, acestea fiind necesare în vederea restabilirii viabilității. În conformitate cu punctul 40 din liniile directoare, astfel de măsuri nu pot fi considerate măsuri compensatorii.

(111)

În orice caz, o nouă reducere cu [> 10] miliarde EUR este echivalentă cu aproximativ [25]% din totalul bilanțier după scăderea investițiilor de portofoliu (reprezentând [> 10] miliarde EUR din 45,2 miliarde EUR) (50). În plus, în timp ce ieșirea din investițiile de portofoliu nu poate fi acceptată ca măsură compensatorie, aceasta are totuși urmări asupra dimensiunii băncii și a activităților acesteia. În ansamblu, reducerea bilanțului total al IKB va reprezenta, ca urmare a măsurilor propuse de Germania, 47,2 % (respectiv 18,3 miliarde EUR investiții de portofoliu și [> 10] miliarde EUR măsuri compensatorii, minus […] miliarde EUR marja de creștere, din bilanțul total de 63,5 miliarde EUR).

(112)

În plus, Comisia reamintește că limitarea bilanțului total la 33,5 miliarde EUR până la sfârșitul perioadei de restructurare (30 septembrie 2011) va preveni contracararea închiderilor și cesionărilor prin reluarea activității în alte sectoare ale băncii sau pur și simplu prin transferul acesteia.

(113)

Mai mult, foștii proprietari al băncii, precum și fosta conducere de la vârf, nu mai participă la activitățile IKB, ceea ce transmite un semnal important împotriva riscului moral. Pe lângă aceasta, banca a fost vândută printr-o procedură deschisă și nediscriminatorie, care a conferit concurenților șanse egale la achiziția băncii. Acest fapt este în sine o compensare pentru denaturarea concurenței apărută în urma acordării ajutorului.

(114)

În ansamblu, măsurile compensatorii sunt proporționale cu efectele de denaturare generate de ajutorul acordat IKB și garantează reducerea la minimum a efectelor negative asupra condițiilor comerciale.

(115)

Comisia va trebui să fie permanent informată cu privire la evoluția punerii în aplicare a acestor măsuri compensatorii.

(116)

Comisia constată că măsurile de ajutor au fost puse în aplicare prin încălcarea articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Cu toate acestea, Comisia concluzionează că aceste măsuri constituie ajutor de restructurare care poate fi considerat compatibil cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, cu condiția îndeplinirii condițiilor relevante,

(a)

întregul segment de activitate în domeniul imobiliar, constând în finanțare imobiliară internă și externă, nu mai desfășoară noi activități după 31 decembrie 2008 și se lichidează în mod activ (51); […]% se vinde până la 30 septembrie 2010, […]% până la 30 septembrie 2011, restul urmând a fi vândut la data scadentă. Lichidarea include IKB Immobilien Management GmbH, IKB Projektentwicklungs GmbH Co. KG și IKB Projektentwicklungsverwaltungsgesellschaft mbH (52);

(b)

filiala IKB International SA Luxemburg se lichidează în mod activ până la 30 septembrie 2011. Se interzice achiziția de noi activități după 31 martie 2009. În mod evident, activitățile desfășurate de această filială care sunt necesare pentru continuarea serviciilor bancare pentru întreprinderi și activitatea de finanțare structurată sunt preluate de către IKB;

(c)

IKB Capital Corporation New York se lichidează în mod activ până la 30 septembrie 2011; […]% din portofoliul de împrumuturi se vinde până la 30 septembrie 2010. Se interzice achiziția de noi activități după 31 decembrie 2008;

(d)

activitățile IKB AG din Amsterdam se lichidează în mod activ până la […]. Se interzice achiziționarea de noi activități după 31 decembrie 2008;

(e)

participația de 50 % în cadrul Movesta Lease and Finance GmbH se vinde până la 30 septembrie 2011;

(f)

anumite active nestrategice considerate inițial ca fiind elemente extrabilanțiere, cu o valoare nominală de 1,7 miliarde EUR (valoare contabilă la 31 martie 2007), se lichidează în mod activ până la 30 septembrie 2011.